La copii, aproape totul este un joc.

"A te întreba de ce se joacă copilul, înseamnă a ne

întreba de ce este copil. Copilăria serveşte pentru joc şi imitare" 1

Copilul se dezvoltă prin joc, îşi coordonează fiinţa şi îi dă vigoare. În cadrul jocului are
loc dezvoltarea tuturor laturilor personalităţii copiilor: capacităţile intelectuale, capacităţile
motrice, spiritul creativ.

Jocul didactic este una din formele de învăţare cu cele mai bogate efecte educative, un
foarte bun mijloc de activizare a şcolarului mic şi de stimulare a resurselor lui intelectuale.

Şcoala contribuie tot mai mult la modelarea personalităţii şi la cultivarea trăsăturilor ei. În
întreaga operă de formare a omului nou, a personalităţii sale, un rol important, uneori chiar
decisiv, îl au primii ani de şcoala. Şcolii primare îi revine sarcina de a forma primele deprinderi
de muncă intelectuală. De aceea, este necesar ca învăţătorul să fie preocupat în permanenţa de
perfecţionarea metodelor şi procedeelor de predare-învăţare-evaluare, a stilului de muncă în
general, pentru optimizarea procesului instructiv-educativ 2.

În cadrul procesului de învăţământ, învăţătorul este chemat să creeze un climat de natură

să stimuleze participarea elevului la propria lui formare. Startul succesului şi crearea
posibilităţilor de desfăşurare a procesului formării copilului sunt condiţionate de modul cum se
realizează integrarea copilului în activitatea de tip şcolar, de felul în care învăţătorul reuşeşte să
asigure continuitatea între educaţia preşcolară şi procesul instructiv-educativ caracteristic.

Începând cu grădiniţa, se clădesc bazele învățării matematicii moderne, unde forma

principală de organizare şi desfăşurare o constituie jocul didactic. Jocul este una dintre
activităţile prin care copilul învaţă să cunoască lumea reală. Prin intermediul jocului se poate
asigura o trecere lină de la grădiniţă la şcoală şi o mai bună acomodare la noile cerinţe şcolare.

Pentru copil, jocul este o formă de activitate cu serioase implicaţii psihologice care
contribuie la informarea şi formarea lui ca om. "De aceea s-a spus şi se spune, pe bună dreptate
că în joc încep să se pună bazele personalităţii şi caracterului copilului." 3

1
Claparede E. - "Psihologia copilului si psihologia experimentală", E.D.P., Bucureşti,
1975, pag. 78
2
Ignatiev E. I. - ,,Probleme de psihologia personalităţii”, E.D.P. Bucureşti, 1973, pag. 86
3
Ursula Şchiopu - ,,Probleme psihologice ale jocului si distracţiilor”, E.D.P., Bucureşti , 1976, pag. 93
 Activitatea la clasă mi-a oferit posibilitatea de a observa că învăţarea care include jocul
devine mai plăcută, mai atrăgătoare, dând o coloratură deosebită lecţiei. Jocul menţine
permanent atenţia copiilor şi ca urmare drumul spre formarea deprinderilor, spre realizarea
actului învăţării este mai simplu, mai sigur şi mai plăcut. Prin intermediul lui se trezesc interesul
şi pasiunea pentru cunoaştere, se menţine trează curiozitatea, se dezvoltă încrederea elevului în
forţele sale.

Jocul didactic este o formă de activitate atractivă şi accesibilă copilului şcolar prin care se
realizează o bună parte din sarcinile instructiv-educative. El contribuie la dezvoltarea
intelectuală: la formarea percepţiilor de formă, mărime, culoare, la educarea spiritului de
observaţie, a imaginaţiei, a gândirii şi a limbajului.

Jocul este un mijloc eficient de educaţie: disciplinează fără constrângere pe jucător, atât
sub aspectul desfăşurării acţiunilor obiective, cât si sub aspectul comportamentului social.

Prin caracterul lui practic, jocul mijloceşte cunoaşterea directă a lumii şi mai ales cultivă
deprinderi, trăsaturi complexe de caracter, convingeri şi puternice trăiri emoţionale.

Folosirea jocului didactic în procesul instructiv-educativ face ca elevul să devină interesat

faţă de activitatea ce se desfăşoară, face ca cei timizi să devină mai activi, mai curajoşi, să capete
mai multă încredere în capacităţile lor, mai multă siguranţă şi tenacitate în răspunsuri.

Din experienţa proprie am observat că prin intermediul jocurilor didactice, copiii îşi
însuşesc mai uşor cunoştinţele. Diversitatea materialelor, elementele de joc folosite dau o notă
atractivă activităţii, contribuind la îndeplinirea obiectivelor stabilite.

Jocul didactic are bogate resurse de stimulare a creativităţii. Prin libertatea de gândire şi
acţiune, prin încrederea în puterile proprii, prin iniţiative şi prin cutezanţă, jocurile didactice
devin, pe cât de valoroase pe atât de plăcute.

În jocurile didactice realizate zi de zi se dezvoltă curajul, perseverenţa, dârzenia,

combativitatea, corectitudinea, disciplina prin supunerea la regulile jocului, spiritul de cooperare,
de viaţă în colectiv, de comportare civilizată.

Jocul favorizează dezvoltarea aptitudinii imaginative la copii, a capacităţii de a crea

sisteme de imagini generalizate despre obiecte şi fenomene, precum şi de a efectua diverse
combinaţii mintale cu imaginile respective. În procesul jocului, copilul dobândeşte numeroase şi
variate cunoştinţe despre mediul înconjurător prin care i se dezvoltă procesele psihice de
reflectare directă şi nemijlocită a realitaţii: percepţiile, reprezentările, memoria, imaginaţia,
limbajul, gândirea.

Jocul, ca formă de organizare a activităţii, stimulează în cel mai înalt grad procesele
psihice. Prin joc fiecare copil îşi verifică şi confirmă cunoştinţele matematice şi nu numai, cu
cele ale întregului colectiv, în conformitate cu sarcinile grupului. Are loc astfel o autoevaluare
corectă şi o bună autocunoaştere 4.

Unele jocuri oferă posibilitatea tratării diferenţiate a elevilor. Sunt jocuri şi exerciţii
distractive care solicită diverse soluţii de rezolvare. Elevii cu posibilităţi mai mari vor găsi o
varietate de căi, soluţii mai ingenioase, iar cei cu posibilităţi mai reduse vor fi ajutaţi să nu se
descurajeze.

Jocurile realizate prin munca independentă permit formarea unei imagini clare asupra
lacunelor elevilor sau a progreselor înregistrate, ajutând astfel la preîntampinarea rămânerii în
urmă la învăţătura şi stimularea unor aptitudini.

Atât latura informativă cât şi cea formativă a învăţământului pot fi realizate mai temeinic şi
mai plăcut prin intermediul jocului didactic. Jocul didactic este o activitate serioasă, care sprijină
într-un mod fericit înţelegerea problemelor, fixarea şi formarea deprinderilor durabile, împlinirea
personalităţii elevilor.

4
Galperin P. şi colaboratorii, - ,,Studii de psihologia învăţării”, E.D.P., Bucureşti,
1975, pag 15