1

JOCUL DIDACTIC
* metodă eficientă de educare a elevilor din
învăţământul primar *

„…jocul este pe deplin joc în

măsura în care seriosul îşi are
locul lui în cuprinsul acestuia :
prin urmare, a juca înseamnă
întotdeauna ˝jocari serio ˝
JULIAN VAMANU

Prima vârstă a omului stă sub semnul jocului, care însă îl

fascinează şi pe adult, prin frumuseţe şi libertate. Vocaţia pentru joc
desăvârşeşte condiţia omului de făuritor şi înţelept, probându-i
imaginaţia şi spiritul creator.
Este o legătură strânsă între artişti, copii şi jocuri. Deoarece artiştii
creează din plăcere, actul creaţiei poate fi considerat totodată şi un joc.
Îi seamănă foarte mult, deoarce, creatorul dacă nu pictează, nu scrie
sau nu sculptează, se simte ca un copil pedepsit căruia i s-a interzis
jocul. Devine frustrat, trist, un om căruia i s-au închis toate orizonturile.
Copiii, dar şi artiştii îşi văd „ joaca „ precum ceva serios, care
trebuie pus înaintea altor lucruri.
În măsura în care jocul implică riscul şi aventura, înseamnă, că
opţiunile la care el invită nu se aplică decât unor posibilităţi serioase. În
această accepţiune, totul stă sub semnul jocului, omul fiind
esenţialmente făptura care trebuie să aleagă în permanenţă, să se
aleagă pe sine, ceea ce Heidegger exprimă prin ideea, că omul e proiect
al propriilor sale posibilităţi.
Ce înseamnă de fapt cuvântul ” joc ” ?
În „Dicţionarul explicativ al limbii române” definiţia
cuvântului „joc” sună astfel :
~ acţiunea de a se juca şi rezultatul ei; activitate distractivă
(mai ales la copii )

1
 2

~ de societate = distracţie într-un grup de persoane care

constă din întrebări şi răspunsuri hazlii sau din dezlegarea unor
probleme amuzante.
Jocul este prezent in teoria psihopedagogică ca unul din principalele
mijloace de educare a copiilor având un rol determinant in dezvoltarea
psihică,pregătindu-l pentru trecerea la un nivel superior de dezvoltare
psihică canalizându-i in mod pozitiv energia in modelarea viitoarei sale
personalităţi.Jucându–se, copilul îşi foloseşte atât mintea cât şi corpul.
Astfel, învaţă lucruri esenţiale despre lumea din jurul lui. Copiii se joacă,
pentru că jocul îi distrează, le aduce un sentiment plăcut, le aduce
bucurie, dar, totodată are şi o valoare formatoare.
La nivelul claselor I - IV, în structura metodelor active îşi găsesc
cu maximă eficienţă locul, jocurile didactice, constituind o punte de
legătură între joc, ca tip de activitate dominantă în care este integrat
copilul în perioada preşcolară şi activitatea specifică şcolii, învăţarea.
Jocul didactic, ca activitate se poate organiza cu succes la
toate disciplinele de învăţământ, iar ca metodă, adică ,, o cale de
organizare şi desfăşurare a procesului instructiv-educativ ”, în orice
moment al lecţiei.
Conceperea jocului ca metodă de învăţare , scoate mai mult în
evidenţă contribuţia lui în educarea copilului şcolar.
Jocul, în special cel didactic, angajează în activitatea de
cunoaştere, cele mai importante procese psihice, având în acelaşi timp,
un rol formativ şi educativ. Lecţiile desfăşurate în totalitate prin joc, cât
şi cele înviorate cu jocuri didactice susţin efortul elevilor, menţinându-i
mereu atenţi şi reducând gradul de oboseală. Prin libertatea de gândire
şi acţiune, prin încrederea în puterile proprii, prin iniţiativă şi cutezanţă,
jocurile didactice devin pe cât de valoroase, pe atât de plăcute. În joc se
dezvoltă curajul, perseverenţa, dârzenia, competiţia, corectitudinea,
disciplina, precum şi spiritul de cooperare, de viaţă în colectiv şi de
comportare civilizată.
Datorită caracterului său formativ, jocul influenţează
dezvoltarea personalităţii elevului.
Prin jocul didactic le cultivăm elevilor dragostea pentru studiu, le
stimulăm efortul susţinut şi îi determinam să lucreze cu plăcere, cu
interes, atât în oră, cât şi în afara ei. Utilizându-l frecvent în activităţile
de la clasă, îmbinând ineditul cu plăcutul, am constatat că activitatea
devine mai interesantă, mai atractivă, şi după cum remarcă psihologul
american, Jerome S. Bruner:
” Jocul constituie o admirabilă modalitate de a-i face pe elevi să
participe activ la procesul de învăţare. Elevul se găseşte aici în situaţia
2
 3

de actor, de protagonist şi nu de spectator, ceea ce corespunde foarte

bine dinamismului gândirii, imaginaţiei şi vieţii lui afective, unei trebuinţe
interioare de acţiune şi afective, unei trebuinţe interioare de acţiune şi
afirmare”.
Jocul didactic reprezintă un ansamblu de acţiuni şi operaţii care,
paralel cu destinderea, buna dispoziţie şi bucuria, urmăreşte obiective de
pregătire intelectuală, tehnică, morală, estetică, fizică a copilului.
Tipuri de jocuri:
În practica şcolară întâlnim forme variate de jocuri didactice,
clasificarea lor putând fi realizată din mai multe puncte de vedere:
a) După conţinutul şi obiectivele lor:
- jocuri didactice pentru cunoaşterea mediului înconjurător;
- jocuri didactice matematice;
-jocuri didactice pentru însuşirea unor norme de comportament
civilizat;
- jocuri muzicale;
- jocuri de orientare în spaţiu, de mişcare;
- jocuri aplicative cu funcţia de fixare a unor reguli sau procese
şi de extindere a acestora asupra unor situaţii noi.
b) După prezenţa sau absenţa materialului didactic,
deosebim:
- jocuri didactice orale – fără material didactic;
- jocuri didactice cu ajutor material;

c) După scopul urmărit, jocurile didactice se împart:

¯ Jocuri senzoriale:
C pentru dezvoltarea sensibilităţii tactile şi chinestezice;
C pentru dezvoltarea sensibilităţii vizuale;
C pentru dezvoltarea sensibilităţii auditive;
C pentru dezvoltarea sensibilităţii gustativ-olfactive.
¯ Jocuri intelectuale:
C de simulare a comunicării orale;
C de atenţie şi orientare spaţială;
C de analiză şi sinteză mentală;
C de realizare a comparaţiei mentale;
C de realizare a abstractizării şi generalizării;
C pentru dezvoltarea perspicacităţii;
C pentru dezvoltarea imaginaţiei;
d) După sarcina didactică:
C cu explicaţii şi exemplificare;

3
 4

C cu explicaţie, dar fără exemplificare;

C fără explicaţie, cu simpla enunţare de sarcini.
e) După momentul în care se folosesc în cadrul lecţiei:
C jocuri didactice, activităţi de sine stătătoare;
C jocuri didactice, activităţi complementare.
Jocurile didactice pot fi asimilate uneia sau alteia dintre
categorii, ele păstrându-şi drept caracteristică faptul că:
* au clare funcţii formative;
* derivă dintr-o intenţionalitate educativă.

Organizarea activităţii pe bază de joc didactic

Metoda jocului didactic poate fi utilizată cu succes în

vederea atingerii celor mai diverse obiective fundamentale, în
diverse tipuri de activităţi didactice şi în orice moment al lecţiei:
de captarea atenţiei, de predare, de asimilare, de consolidare şi
fixare, de asigurare a feed-back-ului, de recapitulare, de evaluare.
În alegerea tipului de joc didactic trebuie să se ţină cont de :
scopul urmărit şi obiectivele operaţionale propuse, condiţiile specifice
de lucru şi sarcinile de rezolvat . Antrenarea elevilor înşişi în
conceperea de jocuri didactice constituie pentru ei un exerciţiu
foarte util, iar pentru cadru didactic ,, o eficientă probă de
evaluare” .
Desfăşurarea optimă a jocului didactic presupune prezenţa
elementelor caracteristice : surpriza, ghicirea, întrecerea, precum şi
stabilirea unui climat favorabil activităţi, a unei atmosfere
destinse, relaxante de bună dispoziţie. Ca orice metodă de
învăţământ jocurile didactice trebuie utilizate cu mult discernământ,
şi privite cu seriozitate, ele fiind activităţi care contribuie într-un
mod fericit la dobîndirea de cunoştinţe, competenţe,
comportamente, precum şi la formarea de abilităţi.
Pentru o mai bună realizare a jocului didactic, învăţătorul
trebuie :
- să aleagă jocurile didactice potrivit obiectivelor urmărite
particularităţilor clasei şi disciplinei;
- să imprime un ritm jocului;
- să menţină atmosfera de joc;
- să evite momentele de monotonie ;
- să stimuleze iniţiativa şi identitatea elevilor;
- să le urmărească comportamentul;

4
 5

- să formeze concluzii, aprecieri asupra felului în care s-a

desfăşurat jocul, asupra comportamentului elevului, să facă
recomandări evaluare individuală sau generală.

Valenţe instructiv-educative ale jocului

Mijloacele de învăţământ deţin atât valenţe informative, întrucât

sprijină îmbogăţirea experienţei cognitive a elevilor, cât şi valenţe
formative, întrucât îi obişnuiesc pe aceştia cu utilizarea unor
instrumente, diapozitive, aparate, instalaţii, maşini, contribuind astfel
la formarea şi dezvoltarea unor abilităţi practice şi intelectuale.
Jocul este practica dezvoltării şi, în consecinţă, în perioada
copilăriei el este adoptat pentru multiplele sale funcţii formative.
Dintre acestea se pot pune în evidenţã urmãtoarele:
- Jocul stimulează funcţiile intelectuale;
- Jocul stimulează şi modelează procesele afectiv motivaţionale;
- Latura voluţională intens solicitată în joc;
- Funcţia de comunicare a limbajului este cultivată prin intermediul
jocului;
- Activitatea de joc generează importante compensaţii psihice în
viaţa copilului.
Graţie tuturor valenţelor pe care le are, putem spune că jocul
este “ esenţa copilăriei”

Componentele jocului didactic sunt :

a) Conţinutul- constituit din cunoştinţele anterioare ale copiilor

însuşite în cadrul activităţilor comune cu întrega clasă, cunoştinţe ce se

referă la plante, animale, anotimpuri, reprezentări matematice,
istorice, etc.
Acestal trebuie să fie accesibil, recreativ şi atractiv, prin forma în
care se desfăşoară, prin mijloacele de învăţământ utilizate, prin volumul
de cunoştinţe la care apelează.

5
 6

b) Sarcina didactică - poate să apară sub forma unei probleme de

gândire, de recunoaştere, denumire, reconstituire,comparaţie, ghicire.

Jocurile didactice pot avea acelaşi conţinut, acestea dobândind un
alt caracter, datorită sarcinilor didactice pe care le au de rezolvat,
de fiecare dată altele.
Este legată de conţinutul jocului, de structura lui, conţinând referiri
la ceea ce trebuie să facă elevii în mod concret pe parcursul jocului.
Sarcina didactică este în fapt esenţa întregului joc, antrenând operaţiile
gândirii : analiza, sinteza, comparaţia dar şi imaginaţia copilului.
Jocul didactic cuprinde în mod obişnuit o singură sarcină didactică.

c) Regulile jocului – această componentă decurge din însăşi

denumirea ei.Regulile sunt menite să arate copiilor cum să se joace,

cum să rezolve problema respectivă.Totodată regulile îndeplinesc o
funcţie reglatoare asupra relaţiilor dintre copii.Acestea trebuie să
fie formulate clar, corect, concis, să fie înţelese de către toţi
participanţii la joc şi, în funcţie de etapele jocului, se stabilesc şi
punctajele corespunzătoare.

d) Acţiunea de joc – se stabileşte în raport cu cerinţele şi sarcinile

didactice ale jocului.Aceasta cuprinde :

-întreceri individuale sau pe grupe ;

-cooperare, spirit de colectivitate, de echipă ;

-recompensare, fie de ordin moral, fie de ordin material;
-penalizare, pentru a determina respectarea regulilor jocului.
Alte elemente ale acţiunii de joc pot fi aplauzele, cuvintele
stimulative, încurajările.

Etapele jocului didactic

a) Introducerea în joc, ca etapă, îmbracă forme variate în
funcţie de tema jocului.Uneori este necesar să familiarizăm elevii cu
conţinutul jocului, alteori introducerea în joc se face printr-o scurtă
expunere sau descriere care să stârnească interesul şi atenţia elevilor.
b) Anunţarea titlului jocului trebuie făcută sintetic, în termeni
precişi.
c) Prezentarea materialului didactic trebuie făcută explicit
6
 7

axându-se pe obiectivele urmărite.Explicaţiile trebuie date atât pentru

materialul model cât şi pentru cel individual.
d) Explicarea jocului
Un moment hotărâtor pentru succesul jocului este explicarea şi
demonstrarea acestuia.
e) Fixarea regulilor
Uneori în timpul explicaţiei sau după aceasta se vor fixa regulile. Acest
lucru se recomandă când jocul are o acţiune mai complicată.
f) Executarea jocului
Jocul începe la semnalul conducătorului jocului. La început acesta
intervine mai des reamintind regulile jocului, iar pe măsură ce se
înaintează în joc sau copiii capătă experienţa jocului, propunătorul le
acordă independenţa, lăsându-i să se acomodeze liber.Se desprind două
moduri de a conduce jocul elevilor :
-Conducerea directă-propunătorul având rol de conducător ;
-Conducerea indirectă-propunătorul ia parte activă la joc fără să
interpreteze rolul de conducător.
g) Complicarea jocului
Sunt situaţii când pe parcursul jocului pot apărea elemente noi :
*complicarea sarcinii jocului
*introducerea unor elemente noi
*introducerea unor materiale noi.
h) Încheierea jocului
În final, propunătorul formulează concluzii şi aprecieri asupra
modului în care s-a desfăşurat jocul, asupra felului în care s-au respectat
sarcinile primite, asupra comportamentului elevilor, făcând unele
recomandări şi evaluări cu caracter individual şi general.
Ca să poată realiza efectele multiple ale jocului didactic, învăţătorul
trebuie :
1. să aleagă jocurile didactice potrivit obiectivelor urmărite,
particularităţilor clasei, disciplinei
2. să imprime un ritm al jocului
3. să menţină atmosfera de joc
4. să evite momentele de monotonie
5. să stimuleze iniţiativa elevilor
6. să urmărească comportamentul elevilor
7. să formuleze concluzii, aprecieri asupra felului în care s–a
desfăşurat jocul, asupra comportamentului elevilor
8. să facă recomandări, evaluare individuală sau generală, dacă jocul
didactic se desfăşoară sub formă de concurs

7
 8

9. elevii să fie întotdeauna răsplătiţi (puncte roşii, abţibilduri, desene,

calificative etc. )
În concluzie, din punct de vedere educativ, trebuie să fie
asigurată o justă proporţionare a jocului cu munca, elementul distractiv
cu efortul fizic şi intelectual. Deşi jocul este o activitate fundamentală, la
clasele I-IV, totuşi ea se îmbină cu anumite forme de muncă intelectuală
accesibile acestei vârste. Îmbinarea judicioasă a elementelor de joc cu
cele de învăţare constituie un mijloc important de educare a elevului în
şcoală.

Exemple de jocuri
didactice

LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ

„Schimbaţi litera (sau silaba)”

Scopul urmărit în acest joc este activizarea şi îmbogăţirea
vocabularului,dezvoltarea capacităţii de selectare, a mobilităţii gândirii şi
a expresivităţii limbajului.
Sarcina didactică: formarea de cuvinte cu sens prin schimbarea
unei litere sau a unei silabe.
a) Cuvinte formate din 1-2 silabe prin schimbarea primei sau
ultimei litere sau silabe:
toc lac pană ramă cană
loc lan rană mamă casă
joc lat cană lamă cară
foc leu şină temă cade
b) Cuvinte formate din 2-5 silabe prin menţinerea primei silabe:
coleg copac vioară secerătoare
cocoş colac viteză semănătoare
covor conac violet seninătate
8
 9

c) Cuvinte formate din 2-4 silabe cu menţinerea ultimei silabe:

mare doreşte pălărie
zare zâmbeşte frizerie
Jocul se poate desfăşura individual sau în colectiv.

„Cuvântul interzis”
Jocul include exerciţii pentru activizarea vocabularului, dezvoltarea
atenţiei voluntare şi a imaginaţiei.
Sarcina didactică: formularea unor întrebări care cer în răspuns
cuvântul interzis.
Jocul se poate desfăşura în colectiv sau pe perechi.
Li se cere elevilor ca la întrebările învăţătorului să răspundă în
aşa fel încât un anumit cuvânt stabilit anterior să nu fie folosit, ci să
se găsească formulări care să constituie totuşi răspunsul la întrebarea
pusă. Aceasta trebuie constituită în aşa fel încât să ceară în răspuns
folosirea cuvântului interzis.
Cuvântul interzis: primăvara
Î: „Când se topeşte zăpada?”
R: „În anotimpul când înfloresc ghioceii.”
Î: „Când înfloresc ghioceii?”
R: „Când se topesc zăpezile.”
Î: „Despre ce anotimp se vorbeşte în această poezie:”
„Primăvară, primăvară
Vino iar la noi în ţară.”?
R: „Despre anotimpul ce urmează după iarnă.”
Î: „Când vin păsările călătoare?”
R: „Când încep să înflorească pomii.”
Cuvântul interzis se poate schimba de 2-3 ori în cursul jocului.
La sfârşitul jocului vor fi evidenţiaţi toţi elevii care au formulat
răspunsuri corecte şi au dat dovadă de multă fantezie.

„Recunoaşte şi grupează”
Li se cere elevilor să recunoască, dintr-o mulţime de ilustraţii, pe cele
ale căror denumire începe cu o literă dată, sfârşesc cu o literă dată,
sunt alcătuite dintr-un număr de 2-3-4 silabe.

„Completează rima”
Învăţătorul citeşte versuri simple şi uşoare. La al doilea vers, cuvântul
care întregeşte rima nu va fi citit, ci va fi completat de copii.

9
 10

„Cine ştie câştigă”

Se împarte tabla în trei coloane, în funcţie de cele trei rânduri de
elevi. Se numerotează cu 1, 2, 3 şi se stabilesc rândurile
corespunzătoare. Se adresează întrebări, pe rând, fiecărui copil din fiecare
rând. Se notează răspunsurile corecte cu 5 puncte. La sfârşit se face
totalul pentru fiecare rând şi se stabileşte rândul câştigător.
I II III
Câte silabe are Câte silabe are Câte silabe
are
cuvântul trecere? cuvântul plecare? cuvântul
părinţii?

În ce anotimp se În ce anotimp este În ce anotimp

vine
culeg viile? vacanţa mare? Moş Crăciun?

„Eu spun una, tu spui alta” sau „Eu spun una, tu spui multe”

alb – negru şcoală – şcoli

mare – mic carte – cărţi
scurt – lung om – oameni
bun – rău fântână – fântâni
sus – jos lup – lupi
aproape – departe albină – albine

„Eu spun multe, tu spui una”

stupi – stup
dimineţi – dimineaţă
bujori – bujor
privighetori – privighetoare
nori – nor
trandafiri – trandafir
păsări – pasăre

Jocuri didactice folosite în consolidarea punctuaţiei:

„Da sau Nu”

Elevii vor avea jetoane cu cuvintele DA şi NU pe care le vor
ridica la momentul potrivit. Învăţătorul citeşte exerciţiul:
Virgula se foloseşte:

10
 11

a) între cuvintele unei enumerări;

b) la sfârşitul unei propoziţii interogative;
c) înaintea enumerării;
d) pentru a despărţi de restul propoziţiei un cuvânt care arată o
strigare.
Semnul întrebării se scrie:
a) la sfârşitul unei mirări;
b) la sfârşitul unei propoziţii interogative;
c) după o strigare.
Exemplele pot continua pentru fiecare semn de punctuaţie.

„Trenuleţul semnelor”
Fiecare rând primeşte câte o fişă cu un text fără semne de
punctuaţie. Elevii vor completa, pe rând, câte un semn. Câştigă rândul
care completează primul.
Mircea îl întreabă pe colegul său
Ce ai păţit Andrei
Am căzut şi mă dor toate genunchiul cotul şi degetele
Nu mai plânge Îţi va trece repede

„Găseşte locul potrivit”

Pe jetoane vor fi scrise cuvintele unei propoziţii şi semnele de
punctuaţie potrivite. Elevii vor fi împărţiţi pe grupe. Ei, purtând jetoanele,
se aşază în faţa clasei. Fiecare grupă trebuie să aşeze corect semnele
de punc- tuaţie şi să explice folosirea lor.

„Trăistuţa fermecată”
Elevii vor fi împărţiţi în mai multe grupe. Pe rând, reprezentantul
fiecărei grupe va extrage un jeton dintr-o trăistuţă. Sarcina lor este să
alcătuiască cât mai multe propoziţii enunţiative, interogative, exclamative
cu cuvântul scris pe jeton, într-un anumit timp.

MATEMATICĂ
„Micul inventator”

11
 12

Obiective: recunoaşterea unor figuri geometrice; dezvoltarea

fluiditaţii
imaginaţiei creative a elevilor şi formarea deprinderii de a desena
obiecte ale căror forme seamănă cu diferite figuri geometrice.
Sarcina didactică: desenarea unor obiecte a căror formă seamănă
cu două figuri geometrice combinate în mod felurit.
Material: figuri geometrice diferite pentru învăţător : hârtie,
creioane pentru elevi.
Desfăşurarea jocului
Invăţătorul va arata elevilor două figuri geometrice şi le va cere să
deseneze obiectele cunoscute de ei, a căror formă seamănă cu aceste
figure combinate, în mod felurit.
La sfârşit, învăţătorul va aprecia elevii care au realizat cele mai
multe şi mai frumoase desene.

„ Să alcătuim probleme”
Obiective: dezvoltarea fluidităţii şi imaginaţiei creatoare
Sarcina didactică: crearea de probleme de geometrie.
Desfaşurarea jocului
Învăţătorul cere elevilor să creeze cât mai multe probleme care să
aibă legătură cu figura geometrică prezentată.Numeşte un elev care
expune problema şi scrie datele ei pe tabla. Toţi elevii o vor rezolva. In
continuare, scoate un alt elev la tablă şi se va proceda la fel.
Vor fi apreciaţi elevii care au creat cele mai frumoase probleme şi
cei care le-au rezolvat repede şi corect.
Când se reia jocul, învăţătorul le cere să creeze probleme în scris şi
să rezolve. Se poate utiliza şi un alt procedeu: după ce au creat o
problemă să schimbe caietele între ei şi fiecare să o rezolve pe cea a
colegului.
Varianta I
Elevii vor trebui să creeze numai probleme care să cuprindă
diferite dimensiuni date.
Varianta a II-a
Elevii vor trebui să creeze probleme ce duc la un anumit rezulta

„Ce se poate întreba?”

Obiective: dezvoltarea spiritului de inventivitate al elevului;
formarea deprinderii de a stabili în mod exact raportul dintre diferite
continuităţi.

12
 13

Sarcina didactică: găsirea unui nr.cât mai mare de întrebări în

legătură cu o problemă.
Desfăşurarea jocului.
Invăţătorul spune o problemă, fără însă a formula întrebarea la
care elevii
să răspundă. Va câştiga jocul acel copil care poate să pună cele mai
multe întrebări în legătură cu problema enunţată:
Exemplu:Un dreptunghi are lungimea de 24cm iar lăţimea de 6cm.
Ce se poate întreba?
-De câte ori este mai mare lungimea decât lăţimea?
-Cu cât este mai mare lungimea decât lăţimea?
-Cât este perimetrul figurii?
-Dar semiperimetrul?
-Cât este aria figurii? etc
În continuare, învăţătorul (sau elevul) spune altă problemă şi se
procedează în acelaşi mod.

„ Probleme cu… dimensiuni”

Obiective: dezvoltarea fluidităţii, flexibilităţii, a spiritului de
inventivitate; formarea deprinderii de a crea probleme.
Sarcina didactică: crearea de probleme cu anumite numere
Desfasurarea jocului
Invăţătorul scrie pe tabla 2 valori şi le cere elevilor să formuleze
cât mai
multe probleme cu ele. De pildă, scrie 6 cm, 12cm elevii pot alcătui
probleme cum ar fi:
Un paralelogram are dimensiunile 6cm şi12cm. Să se calculeze
perimetrul acestuia.
Va fi câştigător acel elev care crează mai multe şi mai variate
probleme şi le rezolvă corect.
În continuare, învăţătorul îşi poate pune elevii să-şi aleagă singuri
numerele din care vor crea probleme.
„Cât mai multe figuri”
Obiective: dezvoltarea fluidităţii şi flexibilităţii, dezvoltarea
capacităţii de
transformare a unui material simbolic.
Sarcina didactică: găsirea cât mai multor figuri cu perimetrul dat şi
să se obţină acelaşi rezultat.
Desfăşurarea jocului
Jocul se poate desfăşura individual, sau pe grupe .Invăţătorul scrie
pe tablă câteva exerciţii şi cere elevilor să le rezolve. De pildă:

13
 14

perimetrul figurii să fie 36cm.

Elevii vor constata că se poate obţine acelaşi rezultat şi la un pătrat, un
romb,un dreptunghi, un trapez ş.a. În continuare, invatatorul le va cere
să descopere ei cât mai multe exerciţii al căror rezultat să fie un anumit
număr, de pilda 24.
Fiecare elev va lucra singur 4-5 minute. Invăţătorul va cere elevilor
să găsească un număr cât mai mare de figuri geometrice.
Vor fi declaraţi câştigători acei elevi care au elaborat exerciţii mai
multe şi mai complexe pentru aflarea perimetrului figurii.

„Aceeaşi arie”
Obiectivele : dezvoltarea fluidităţii şi flexibilităţii, dezvoltarea
capacităţii de
transformare a unui material simbolic.
Sarcina didactică: găsirea tuturor posibilităţilor de formulare a unei
probleme.
Desfăşurarea jocului
Se dă aria unor figuri geometrice de 36m2 fiecare dintre ele .
Ştiind că figurile nu sunt identice, care pot fi figurile şi ce dimensiuni au
ele ?
Timpul acordat pentru găsirea variantelor va fi în funcţie de gradul
de dificultate al problemei.
Vor fi apreciaţi acei elevi care găsesc cât mai repede toate
variantele
problemei şi le rezolvă corect.

„ Să desenăm numai cu figuri geometrice...”

Obiective: dezvoltarea fluidităţii, flexibilităţii şi originalităţii
,educarea imaginaţiei creatoare, formarea deprinderilor de a realiza
desene pe anumite teme.
Sarcina didactică: crearea unor desene pe o anumită temă
Desfăşurarea jocului
Elevii vor trebui să creeze cât mai multe şi mai originale desene pe
o anumită temă propusă de invăţător sau aleasă de ei. De pildă -
"Castelul fermecat".
(Se aleg teme mai generale, in cadrul cărora să se poată realiza o
multitudine de desene). Elevii vor începe să efectueze cât mai multe
desene pe această temă..
Vor fi evidenţiaţi elevii care au utilizat cât mai multe figuri
geometrice, au realizat cele mai multe, mai variate şi mai originale
desene. Nivelul de realizare a desenului va trece pe planul al doilea.

14
 15

Jocul se poate continua pe o alta temă. Se va proceda în mod

similar.

"1001 de desene"
Obiective: dezvoltarea fluidităţii, flexibilităţii si originalităţii.
Sarcina didactică: încadrarea diferitelor figuri geometrice sau a
unor forme colorate în cele mai multe desene originale.
Desfaşurarea jocului
Elevii vor trebui să încadreze o anumită figură geometrică în cât
mai multe desene originale şi să scrie dedesubt numele desenului. Dintr-
un cerc ar putea realiza unele desene ca:

om soare minge de ping pong

Timpul acordat unei figuri geometrice este de 5 minute . În

continuare li se poate da să incadreze alte figuri geometrice cum ar fi:
pătrat, dreptunghi, romb etc.
Li se poate da sa realizeze desene si prin incadrarea unei forme
colorate.In toate cazurile vor fi apreciati elevii care au realizat cele mai
multe şi mai originale desene.
Variantă:Se dau elevilor doua foi de desen pe care sunt desenate 20 de
figuri geometrice. Fiecare trebuie incadrată intr-un desen cu sens.
„ Hai să construim”
Obiective: dezvoltarea aptitudinii de a sintetiza, restructura şi
redefini, a flexibilităţii, originalităţii şi imaginaţiei creative, educarea
îndemânării manuale şi a simţului estetic.
Sarcina didactică: construirea unor obiecte din diferite materiale.
15
 16

Materiale: bucăţi de carton, hârtie, figuri geometrice de diferite

forme şi mărimi, chibrituri.
Desfăşurarea jocului
Invăţătorul prezintă elevilor o mare varietate de materiale de
diferite dimensiuni şi forme, culori. Fiecare copil va trebui ca in timp ce
le priveşte să se gândească ce poate construi din ele. Când toţi au cele
necesare, se vor apuca de lucru.
Vor fi apreciaţi elevii care au realizat construcţiile cele mai
interesante .
Variantă:Să folosim corpuri geometrice (sau să folosim numai cuburi).

EDUCAŢIA PLASTICĂ

„ARATĂ JETONUL POTRIVIT”

Scopul:
 Verificarea cunoştinţelor şi deprinderilor referitoare la culori clade
şi culori reci;
 Dezvoltarea gustului pentru frumos.
Sarcina didactică:
 Identificarea jetonului ce are culoarea cerută de învăţătoare
Regulile jocului:
 La semnalul învăţătoarei, elevii vor ridica jetonul corespunzător
culorii cerute
Elemente de joc:
 aplauze, întrecerea, ghicirea etc.
Material didactic:
 jetoane de şase culori: culoarea roşie, galbenă, oranj, verde, violet
şi indigo (R, G, O, Ve, A, Vi, I)
Desfăşurarea jocului:
 Învăţătoarea cere elevilor să ridice jetonul ce are culoarea sângelui
ori culoarea focului. Elevii ridică jetonul roşu.

16
 17

 Li se cere elevilor să spună ce culoare are grâul când e copt. Elevii

spun că e vorba de culoarea galbenă. Ei ridică jetonul galben.
 Ce culoare are coaja portocalei? Portocala are culoarea portocalie
sau oranj. Din ce combinaţie de culori iese culoarea oranj? Ce fel
de culori sunt culorile: roşu, galben şi oranj?
 Care este cea mai caldă culoare?
Varianta 1:
 Copiii sunt împărţiţi în două grupe, fiecare alegându-şi câte un
conducător;
 Învăţătoarea le cere să se consulte iar conducătorul de grup să
răspundă;
 Ridicaţi jetonul de culoarea ierbii crude de primăvară (Ve)
 Care jeton seamănă cu cerul limpede şi curat? (A)
 Ce culoare obţinem dacă vom culoarea albastră cu puţin roşu?
(Vi)
 Câştigă echipa care răspunde la toate întrebările adresate de
învăţătoare.

17
 Varianta 2:
 Pe o fructieră mare se află mai multe fructe.
 Coloraţi-le folosind culori calde şi reci:
 mere – roşii ca focul
 pere – galbene – aurii
 portocale – portocalii
 prune – albastre
 struguri – violet
 frunze proaspete – verzi

„Frize”

Scopul jocului: familiarizarea cu grupele de culori folosirea

elementelor de limbaj plastic ( punctul, linia )
Sarcina jocului: realizarea unor frize folosind anumite motive şi grupe
de culori
Regula jocului: Fiecare elev are de realizat frize alegând o anumită
grupă de culori şi folosind motive variate.
Recompensă: Posesorii celor mai reuşite planşe primesc calificativul
F. B.
 „Culorile”

Scopul jocului: familiarizarea cu grupele de culori

Sarcina jocului: identificarea grupelor de culori în careul cu litere
Regula jocului: Fiecare elev primeşte o fişă pe care se află un
careu cu litere. Va trebui să identifice denumirea grupelor de culori
( nonculori).
Complicarea jocului: realizarea unei planşe în care să folosească
doar o grupă din culorile identificate.
Recompensă: prezentarea lucrărilor frumos realizate în cadrul unei
expoziţii.

A D G R I U R I L B
V N O N C U L O R I
P R I M A R E X E N
I F B Y L W G Q C A
K Z S A D L B J I R
F H U N E D G T P E

ABILITĂŢI PRACTICE/EDUCAŢIE TEHNOLOGICĂ

„Iscusiţii”
Scopul jocului: realizarea unui produs finit folosind mai multe
tehnici de lucru.
Sarcina jocului: confecţionarea unui suport de creioane
Regula jocului: Clasa este împărţită în trei echipe. Fiecare echipă
are pregătite următoarele materiale: borcan mic, ciorap flauşat (o
bucată de alt material), ace, aţă, lipici, şabloane (pentru ochi, urechi,
nas, gură).
Recompensă: Cel mai bine realizat produs va fi prezentat
în concursul organizat la nivelul şcolii.

„ Să călătorim”
 Obiective: dezvoltarea capacităţii de a opera sinteze prin
construirea unor imagini folosind beţişoare şi figuri geometrice;
fixarea cunoştinţelor despre principalele mijloace de locomoţie-de
transport.
Sarcina didactică: construirea unor mijloace de
locomoţie*transport.
Material: cercuri, pătrate, triunghiuri, dreptunghiuri, beţisoare.
Desfăşurarea jocului:
Elevii vor avea pe bancă truse sau coşuleţe cu beţişoare şi figuri
geometrice din material plastic sau decupate din carton. Cu ajutorul
lor vor construi diferite mijloace de locomoţie*transport.
CUNOAŞTEREA MEDIULUI - ŞTIINŢE ALE NATURII

„ALEGE CORECT!”

Sarcina jocului: sistematizarea cunoştinţelor elevilor referitoare la

anotimpuri, forme de relief, plante, animale, culori prin efectuarea de
asocieri conştiente;
Material didactic: cartonaşe cu anotimpuri, forme de relief, animale,
culori, luni ale anotimpuriloe etc.
Organizarea jocului:
Se împart elevii pe echipe. Vor concura pe rând. Învăţătorul
prezintă o imagine cu anotimpul vara, elevii care au primit în prealabil
cartonaşele cu lunile anotimpului, ies în faţă şi se ordonează conform
lunilor. Se procedează la fel pentru fiecare anotimp si pentru toate
echipele.
O variantă ar fi, se împart alte cartonaşe cu secvenţe din diverse
anotimpuri / forme de relief, iar învăţătorul prezintă toamna-verde.
Elevii ce deţin cartonaşele de toamnă vor ieşi în faţă şi vor indica
plante, fructe, legume ce au acestă culoare. Dacă se indică galben -
câmpie, elevii ce au cartonaş cu câmpia vor indica plante, animale,
păsări, fructe, legume ce se găsesc la câmpie.
Variantă: se împart cartonaşe cu animale. Învăţătorul menţionează o
parte a unui animal: coarne, ies în faţă copiii cu cartonaşul cu
animalul ce are coarne.

„CE-I LIPSEŞTE?”

SCOP:-fixarea cunoştintelor despre părţile componente ale plantelor,

animalelor,legumelor;
-dezvoltarea capacităţii de analiză şi sinteză prin descompunerea şi
recompunerea unui întreg;
-dezvoltarea atenţiei.
SARCINA DIDACTICĂ:- elevul va trebui să fie foarte atent pentru a
recompune
planta, animalul, pasărea, etc;
MATERIAL DIDACTC: - planşe cu plante, animale, pasări;flipchart

DESFĂŞURAREA JOCULUI:
Jocul se desfăsoară individual.Planşa va fi aranjată în aşa fel încât să
nu se observe că este taiată în părţile ei componente.La o bătaie din
palme,copiii îşi vor pune mâinile la ochi.
Învăţătoarea va lua una din părţile componente.Copilul care va
răspunde corect, va aranja partea ce lipseşte la locul ei şi va primi 10
puncte.
,,SECRETELE MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR”

Scopul jocului: familiarizarea cu fenomenele petrecute în mediul

înconjurător, însuşirea noţiunilor de ,,sol”, ,,climă”, ,,fenomene ale
naturii”ş.a.
Sarcina jocului: încercuirea răspunsurilor corecte.
Regula jocului: Fiecare elev va primi o fişă pe care va trebui să o
completeze într-un timp cât mai scurt.
Recompensa: Primii 5 elevi care vor completa corect fişa vor primi
calificativulF.B.

1.Stratul de la suprafaţa pământului în care plantele îşi înfig

rădăcinile se numeşte:
a) sol; b) subsol;
c) atmosferă.
2. Culoarea închisă a solului este dată de:
a) substanţele minerale; b) apă;
c) substanţele organice.
3. Solul care permite apei să treacă prin el este:
a) fertil; b) permeabil;
c) nisipos.
4. Sunt cele mai fertile, permeabile şi se întâlnescîn zonele de
câmpie:
a) soluri argiloase; b) soluri calcaroase;
c) soluri negre.
5. Este o substanţă lichidă, transparentă, nu are culoare şi nici
miros:
 a) apa potabilă; b) apa minerală;
c) apa termală.
6. Prin încălzire, apa:
a) se dilată; b) se contractă; c) nu-şi schimbă volumul.
7. Trecerea apei dintr-o stare în alta este determinată de :
a) vânt; b) precipitaţii;
c) temperatură.
8. Trecerea apei din stare lichidă în stare gazoasă, la temperatură
mai mică de 100 de grade, se numeşte:
a) fierbere; b) evaporare;
c) condensare.
9. Apa îngheaţă când temperatura este
a) sub 0 grade; b) peste 100 de grade; c) peste 10 grade.
10. În natură, apa se găseşte în stare solidă în anotimpul de:
a) primăvară; b) iarnă; c) toamnă.

EDUCAŢIE CIVICĂ

,,La ce foloseşte?”

Scopul jocului: conştientizarea importanţei şi utilităţii fiecărui lucru.

Sarcina jocului: prezentarea scopului pentru care a fost creat
fiecare lucru, importanţa sa .
Regula jocului: Un elev numeşte un obiect. Ceilalţi trebuie să
spună la ce foloseşte.
Recompensa: ecusoane cu reprezentarea unor obiecte.

„ Judecătorul”

Scopul jocului: familiarizarea cu drepturile şi îndatoririle copilului.

Sarcina jocului: imaginarea rezolvării unor cazuri de încălcare a
drepturilor copilului sau de nerespectare a îndatoririlor de către
acesta.
Regula jocului: Clasa este împărţită în două echipe. În doi săculeţi
se află mai multe bileţele cu teme propuse pentru proces. Fiecare
echipă desemnează un reprezentant care va extrage un bileţel. În
 fiecare echipă se aleg rolurile: judecător, avocat, procuror,
inculpat, juraţi, martori e. t. c.
Teme ce pot fi propuse: Părinţii îşi obligă copiii să cerşească.
Copilul nu-şi face temele.
Recompensă: Câştigă aplauzele celorlalţi echipa care se prezintă
mai bine în proces.

„Poliţistul”

Scop: formarea deprinderilor de comportare civilizată preventivă a

actualilor mici pietoni si viitori participanţi la trafic
Sarcina didactică : să aplice corect regulile legislaţiei rutiere
Material didactic: palete care reprezintă culorile semaforului,
indicatorul rutier :Atenţie, copii!, diplome
Regula jocului: respectarea regulilor de circulatie
Descrierea jocului:
Terenul va fi marcat cu creta pentru a indica trotuarul, zebra
(trecerea de pietoni ), intersecţia, partea carosabilă.
Elevii vor primi roluri de: politist, pieton, semafor, indicator (Atenţie,
copii!)
La culorile indicate de semafor, pietonii trebuie să participe la trafic.
Orice încălcare a regulilor este sancţionată de poliţist.

ISTORIE

,,Recunoaşte şi ordonează”
Elevii sunt solicitaţi să aducă imagini /vederi cu monumente
istorice , biserici , clădiri importante din localitate , din tară , din
Europa . Dupa prezentarea acestora în faţa clasei , imaginile vor fi
arătate din nou , în altă ordine decât cea de prezentare . Cine
recunoaşte imaginea primeşte un punct . Apoi se ordonează imaginile
după vechime . Cine reuşeste o ordonare corectă primeşte încă un
punct . Câştigă elevul sau grupa care a obţinut cel mai mare număr
de puncte .

,, Roata istoriei “
 Este necesară construirea unei ,,roţi a istoriei “ – un disc ce se
poate roti , fiind montat pe un ax si un ac indicator fix sau un cerc
desenat pe un carton de dimensiuni mai mari. Cercul se împarte in
sectoare , în fiecare dintre acestea notându-se numele unei
personalităţi , a unui eveniment / fapt istoric . Se roteşte discul .
Elevul citeşte faptul istoric indicat de acul fix , apoi prezintă /
povesteşte .

“Cine dezleagă misterul “

Elevii sunt organizaţi in grupe eterogene de cate 4-5 . Fiecare

grupa primeşte câte un plic cu jetoane . Pe acestea sunt notate
evenimente si fapte istorice , nume de participanţi la aceste
evenimente , termeni istorici , locuri . Jetoanele trebuie grupate după
legatura care există între ceea ce este notat pe ele , fiind apoi lipite
pe un poster , într-o structură grafică negociată de membrii grupului .
Raportorul fiecarei grupe prezintă produsul final , explicand relatiile
descoperite . Colegii din celelalte grupe pun întrebări , fac completări,
cadrul didactic utilzând conversaţia pentru a realiza fixarea
cunoştinţelor.

GEOGRAFIE
,, Ce ştii despre?”
Scopul jocului: formarea noţiunilor despre populaţie şi aşezările
omeneşti.
Sarcina jocului: completarea rebusului răspunzând corect la întrebări
Regula jocului: Clasa este împărţită în 3 grupe. Fiecare grupă va
trebui să
completeze rebusul de pe fişa sa
Recompensa: Echipa care va completa corect şi într-un timp cât mai
scurt rebusul va primi calificativul F.B.
A
1.
2.
3.

5.
 6.
7.

B
Verticala A-B: Denumire generală dată localităţilor: …………
omeneşti.
Orizontală:
1. Localităţile sunt populate de…………
2. Cea mai mică aşezare, moştenită de la străbuni (pl.).
3. Mai multe sate adunate formează o………….(pl.).
4. Repartizarea pe judeţe a localităţilor poartă denumirea
de………….administrativ-teritorială.
5. Localităţile dintr-un judeţ, capitala şi sectoarele ei sunt conduse
de câte o……….
6. Reşedinţele de judeţ sunt…………mai mari.
7. Bucureştiul este …………..României.

,,Să ne cunoaştem ţara!”

Scopul jocului: însuşirea noţiunilor despre judeţe şi despre reşedinţele

acestora.
Sarcina jocului: identificarea reşedinţei fiecărui judeţ.
Regula jocului: Clasa este împărţită în 3 grupe de elevi. Fiecare grupă
va extrage pe rand câte un cartonaş de pe catedră . Pe fiecare

VASLUI GORJ VRANCEA GALAŢI OLT

cartonaş este scris numele unui judeţ. Participanţii la joc vor trebui să
scrie pe spatele cartonului numele oraşului reşedinţă pentru judeţul
respectiv.
Recompensă: Echipa care va aduna cele mai multe răspunsuri
corecte va fi aplaudată de către celelalte.

EDUCAŢIE MUZICALĂ
 „ Copilul călăreţ „

Obiectivul prioritar. Să susţină ritmic

acompaniamentul unui cântec învăţat,
interpretat individual sau pe grupe ajutat de
jucării muzicale
Forma de exprimare: joc muzical de interpretare
şi acompaniament
Competenţe psihologice stimulate: atenţia,
ritmul muzical, simţul ritmic, cântatul în grup
Resurse folosite: tobă, lemne, clopoţel,
maracas, trianglu, tamburină, gong
Denumirea jocului: „Copilul călăreţ”
Conţinutul jocului:În cazul acestui cântec este
vizată formarea unei deprinderi muzicale
deosebit de pretenţioase :
- marcarea pauzei ce precede
contratimpul.

Pentru aceasta, pauza şi ritmul vor fi

acompaniate cu propriul corp :
- bătăi din palme pentru pauze;
- bătaia pe genunchi pentru marcarea
ritmului cântecului.
Regulile jocului :
Elevii încep să cânte şi să acompanieze
numai la comanda învăţătorului.
Pauza pe contratimp, de o jumătate de
timp, este marcată cu o bătaie din palme.
Pauza de un timp, ce duce cântecul spre un
ritm regulat, este marcată prin două bătăi din
palme.
Melodia sincopată din prima parte a
cântecului este acompaniată ritmic prin bătaia
alternativă a genunchilor.
 Melodia regulată este acompaniată ritmic
prin bătaia concomitentă a genunchilor cu
ambele palme.
Pentru că melodia începe pe contratimp, la
începutul cântecului se va bate din palme de trei
ori. (la fiecare început de strofă se bate de trei
ori din palme)

Textul cântecului :

1. Călare pe băţ 2. Aşa el fugea 3. Dar calul ca zmeu

Copilul sărea, Mereu se-ntrecea Sărind sus voios
Şi capul semeţ Căluţu-şi bătea Se-mpiedică rîu
Drept sus îl ţinea. Şi îi tot zicea : Şi-ndată-l dă jos.
Hop… în galop „Hi… căluţ, hi… Zdup! de pământ, zdup, zdup !
Hop… hop. Hi … hi. Zdup! de pământ, zdup, zdup !
EDUCAŢIE FIZICĂ

EDUCAŢIE FIZICĂ

„Îndemânaticii”
Scopul jocului: dezvoltarea îndemânării.
Sarcina jocului: realizarea corectă a
rostogolirilor în condiţii impuse.
 Elevii sunt împărţiţi în atâtea echipe
câte saltele există. În poziţia ghemuit, elevii
vor ţine între piept şi genunchi o minge( alt
obiect). Se vor rostogoli. Cine reuşeşte
rostogolirea fără a scăpa mingea câştigă un
punct. După rularea tuturor concurenţilor,
câştigă echipa cu cele mai multe puncte.
Variantă: Elevii vor efectua atât rostogolirea
înainte, cât şi înapoi.
Recompensă: Câştigătorii vor primi câte un
steguleţ pe care scrie „ÎNDEMÂNATIC”.

„ Crabii şi creveţii”
Scopul jocului: dezvoltarea vitezei de alergare şi
de reacţie.
Sarcina jocului: executarea corectă a alergării
de viteză şi respectarea regulilor jocului.
Două echipe egale ca număr stau
aliniate faţă în faţă ( sau spate-n spate)la
centrul terenului, la o distanţă de 2-3 metri.
La marginea terenului se trasează o linie pentru
fiecare echipă care reprezintă locul de scăpare.
O echipă se numeşte CRABII, cealaltă
CREVEŢII.
Conducătorul jocului strigă numele unei echipe.
Echipa strigată trebuie să fugă spre locul de
scăpare, fiind urmărită de jucătorii celeilalte
echipe.
Fiecare jucător atins înainte de a fi depăşit linia
de scăpare aduce un punct echipei adverse.
Jocul se reia de mai multe ori.
Câştigă echipa care a acumulat mai multe
puncte.
Recompensă: Membrii echipei câştigătoare vor
primi diplome.
 Bibliografie

Jocul şi jocurile, Julian Vamanu,

Contrast (Revistă de cultură )- Nr.2 / 2001
Dezvoltarea copilului prin joc , A.S
Pedagogie preşcolară , E.D.P.,R.A –Bucureşti
1996
Poezie – joc – cântec Culegere de materiale
pentru dezvoltarea exprimării orale în limba
română la preşcolari şi şcolari mici , de Norel
Mariana-Biszak Paraschiva –Proserved Chatedra
Sf. Gheorghe ,1996
Provocări Ludice , Ghid metodic, Lector dr. Mihai
Stanciu, coordonator:inst. Gr.I Strătica Iordache
Elemente de didactică a matematicii în grădiniţă
şi învăţămantul primar, Mihaela Neagu,
Constantin Petrovici, Ed. Pim, Iaşi 2002
 VALENŢE FORMATIVE ALE JOCULUI
DIDACTIC
ÎN PREDAREA – ÎNVĂŢAREA MATEMATICII
LA CLASA I

Eficienţa formativă a învăţământului

matematic la clasele I-IV poate fi sporită atât prin
calitatea sistemului cunoştinţelor, priceperilor,
deprinderilor, atitudinilor, cât şi prin modul de
organizare şi îndrumare ale asimilării acestora.
În ceea ce priveşte calitatea cunoştinţelor,
prin caracterul riguros ştiinţific şi generativ al
sistemului noţiunal şi operativ pe care-l cuprinde,
matematica este investită cu bogate valenţe
formative. Important este ca învăţătorul să respecte
rigoarea “relativă” a matematicii şi să prezinte
elevilor aceste noţiuni la nivelul posibilităţilor lor de
înţelegere. Utilizarea şi mai apoi transferul noţiunilor
matematice se realizează nu prin simpla transmitere a
acestora de la învăţător către elevi, ci prin
îndelungate, dar dirijate procese de căutare şi
descoperire a lor de către elevi. De aici, caracterul
dinamic, activ şi relativ dificil al învăţării
matematicii. Pentru ideea caracterului activ al
învăţământului pledează şi poziţia centrală a
elevului, anume statutul lui de subiect activ, care
realizează actul învăţării matematice mai ales prin
efortul propriu şi care, odată cu însuşirea noţiunilor
respective, învăţă şi anumite tehnici de investigare şi
rezolvare cu caracter general.
Se adaugă la acestea şi specificul
activităţii matematice, şi anume faptul că ea necesită
o tensiune, o încordare, o mobilizare a
componentelor psihicului uman, dar cu precădere a
gândului, a inteligenţei, a structurii intelectuale
generale. Enunţurile matematice nu se memorează
pur şi simplu, ci se receptează, se înţeleg, se
integrează şi se îmbogăţesc, numai în măsura în care
elevul operează cu ele. Efortul intelectual care se
desfăşoară în activitatea matematică este, în esenţă,
un continuu antrenament care are drept efecte
dezvoltarea intelectuală reală a elevilor, în primul
rând, dar şi dezvoltarea generală a acestora. În acest
sens se impun enumerate câteva argumente.
Învăţarea este un process activ de
cunoaşterea care este cu atât mai valoros cu cât se
realizează un efort propriu şi cu mijloace şi tehnici
cât mai productive.
În învăţarea matematicii, efortul
intelectual se situează pe primul plan. Aceasta constă
în:observarea obiectivelor şi fenomenelor nu sub
aspectul particularităţilor fizice ale acestora, ci sub
aspectele lor logice (mulţimi, apartenenţă, relaţii);
operarea cu mulţimi concrete de obiecte, cu accent
pe logica pe care o relevă aceste operaţii; operaţii
continue de analiză, sinteză, comparaţii, clasificări,
abstractizări şi generalizări, semnificative procese de
transfer pe orizontală şi pe verticală (intra şi
interdisciplinare), raţionament inductiv şi transductiv
(analogic) cu precădere la primele clase şi deductiv
la clasa a III-a şi a IV-a.
În scopul obţinerii unui randament maxim
se folosesc mai multe modalităţi de organizare a
activităţilor matematice, una dintre acestea fiind
jocul didactic.
Jocul didactic (educativ) este astăzi tot
mai intens valorificat din punct de vedere pedagogic
în intenţia de a imprima programului şcolar un
caracter mai viu şi mai atrăgător, de a fortifica
energiile intelectuale şi fizice ale elevilor. S-a
dezvoltat o varietate de jocuri educative sau didactice
care îşi propun să îmbine cu bune rezultate,
spontanul cu imaginativul din structura psihicului
infantil cu efortul programat şi solicitant de energii
intelectuale şi fizice propriu învăţării şcolare.
În organizarea acestor jocuri se are în
vedere experinţa acumulată de copii în constituirea
unor mulţimi formate din obiecte din lumea
înconjurătoare: mere, mărgele, nasturi, jucării etc., pe
baza unor proprietăţi: formă, mărime, culoare. Copiii
trebuie să cunoască diverse variabile ale acestor
atribute şi pe baza lor să alcătuiască mulţimi: nasturi
rotunzi, mărgele albastre, jucării mari, cărţi groase
etc.
Jocurile didactice acoperă o gamă largă
de activităţi cu conţinut foarte variat: de la intuirea
noţiunii de mulţime până la jocurile ce ilustrează
operaţiile cu mulţimi echipolente şi rezolvarea
problemelor cu sau fără date numerice. Prin aceasta
se argumentează folosirea jocurilor didactice, prin
variante evoluate preluate de la grădiniţă şi adaptate
la învăţământul primar.
Introducând cu mult tact, cu pricepere,
astfel de activităţi de joc, creăm legătura,
continuitatea cu învăţământul preşcolar unde forma
predominantă este jocul didactic. Astfel,
continuitatea unor activităţi matematice din cadrul
grădiniţei, prin practicarea lor într-o manieră
specifică particularităţilor de vârstă ale elevului de
clasa I, dă posibilitatea învăţătorului să evite pe cât
posibil folosirea unui limbaj matematic abstract,
inaccesibil copilului, oferindu-i posibilitatea de a
introduce cât mai natural şi progresiv unele
cunoştinţe şi activităţi noi.
Din perspectiva acestor argumente
consider introducerea jocului didactic în lecţia de
matematică, cu prioritate în perioada preabecedară,
ca o necessitate. Nicăieri ca în joc copiii nu găsesc
teren mai potrivit pentru a-şi descoperi şi pune în
valoare calităţile intelectuale cu care sunt înzestraţi,
iar cei timizi să-şi învingă această stare, dezvoltăndu-
şi ingeniozitatea, stăpânirea de sine, voinţa, găndirea
creatoare etc.
După cum se ştie în învăţământul
preşcolar toate activităţile se caracterizează prin
preponderenţa activităţilor libere (la alegere)
organizate sub formă de joc. Iată de ce în vederea
pregătirii treptate a copiilor pentru activitatea şcolară
este necesar să se asigure o gradare progresivă a
raportului dintre activităţile libere, independente şi
cele dirijate, în care preponderenţa să revină totuşi
activităţilor obligatorii dirijate. Deci, prin aceasta
este pregătit terenul pentru contactul cu acţiunile de
învăţare specifice muncii şcolare din ciclul primar
presupunănd, pe de o parte, stimularea spontaneităţii
copilului, a spiritului de independenţă, iar pe de altă
parte,orientarea acestuia către activităţi constructive,
folositoare instruirii şi dezvoltării fizice şi psihice,
permiţându-i integrarea eficientă în regimul şcolar.
Dezvoltarea capacităţilor intelectuale la
vârsta de 6 ani îi permite copilului să frecventeze
şcoala, dar continuitatea şi legătura cu activitatea din
timpul grădiniţei o realizăm prin împletirea
judicioasă a activităţii impuse cu cea dorită de copil
–jocul. Dar nu este vorba de un joc oarecare, ci de
acele jocul propriu-zis la activitatea intelectuală.
Jocul didactic poate fi inclus în structura
lecţiei, în oricare din momentele ei. El asigură
păstrarea atenţiei, facilitează procesul de însuşire şi
consolidare a cunoştiinţelor, de formarea unor
priceperi şi deprinderi, previne apariţia oboselii, îl
face pe copil să iubească şcoala şi pe învăţătorul său.
Susţin de asemenea formularea în joc a unor
probleme despre care ştim dinainte că sunt mai greu
de înţeles, că asigură abordarea lor de către toţi
copiii, fără rezerve, fără efort deosebit.
În clasa I jocul didactic poate fi folosit în
toate tipurile de lecţii cu conţinut matematic: de
dobândire de cunoştinţe, de consolidare, de
sistematizare şi de recapitulare, de formare de
priceperi şi deprinderi, de control, de evaluare şi în
oricare din momentele lecţiei.
În clasa I, în perioada preabecedară, mai
precis în primele ore de matematică se repetă şi se
completează anumite cunoştinţe dobândite la
grădiniţă, în legătură cu figuri şi corpuri geometrice,
culori, relaţii spaţiale. Aceasta se face aproape
exclusiv prin jocuri cu manipulare de obiecte
concrete sau jetoane, cu imagini ale obiectelor.
Se pot folosi jocuri de tipuri: ”Indică
direcţia!”, “Aşază obiectul la locul potrivit!”,
“Construieşte mulţimea!”, “Aparţine, nu aparţine!”
etc. Iată, succinct, descrierea acestor jocuri: “Indică
direcţia!” Scopul acestui joc este să deprindă elevii
cu indicarea corectă a direcţiilor: sus, jos, spre
dreapta, spre stânga, înainte, înapoi. Materiale: o
săgeată cu lungime de 0,5 m decupată din carton şi
un cartonaş având o săgeată desenată. Clasa se
împarte în două grupe (echipe). De la fiecare echipă
iese un reprezentant în fata clasei. Unul se aşază cu
faţa spre clasă, în faţa rândului de bănci. Cel cu faţa
spre clasă primeşte săgeata decupată iar celălalt
cartonaşul. La semnalul învăţătorului “în sus”, “în
jos”, “la stânga”, “la dreapta” etc., cei doi elevi
orientează săgeata în direcţia respectivă. Apoi cel
care se află cu spatele spre clasă se întoarce şi arată
cartonaşul. Aprecierea se face în felul următor: clasa
întreagă se ridică în picioare indicând cu braţul drept
direcţia cerută. Dintre cei doi elevi rămâne în fata
clasei numai acela care a indicat direcţia corect şi
primeşte un punct. Câştigă echipa care are mai mulţi
elevi în faţa clasei, deci mai multe puncte.
Dar în cadrul activităţilor la clasă am
urmărit sporirea valenţelor instructiv-educative ale
acestui joc prin determinarea elevilor să-şi
însuşească şi alte poziţii ale obiectelor ca: orizontal,
vertical şi oblic -concepte indispensabile învăţării
matematicii, în special a elementelor de geometrie,
care comportă o anumită specificitate şi dificultate.
Jocul “Aşază obiectul la locul potrivit!”
prezintă următoarele caractere: sarcina didactică –
exerciţii de recunoaştere a figurilor geometrice, a
culorilor şi indicarea corectă a relaţiilor spaţiale.
Clasa se împarte în două echipe. Reprezentanţii unei
echipe lucrează la tabla magnetică cu trusă “Logi I”
iar cealaltă la tabla cu cretă colorată. Reprezentanţii
unei echipe lucrează la tabla magnetică în ordinea
aşezării în bancă. Prima sarcină este: aşază
(desenează) la mijlocul tablei un pătrat roşu! Apoi :
deasupra pătratului roşu un dreptunghi galben, la
dreapta dreptunghiului galben pune un dreptunghi
roşu!etc.
Jocul se continuă cât permite timpul.
Dacă unul dintre reprezentanţii celor două
echipe greşeşte, un alt elev din echipă vine şi
corectează. Elevul care a greşit va fi penalizat cu un
punct.Câştigă echipa care a obţinut cele mai multe
puncte. Tot pentru înţelegerea noţiunilor spaţiale am
organizat diferite jocuri matematice care au trezit
interesul micilor şcolari, fiecare căutând să rezolve
cât mai corect sarcina primită.
Practica didactică demonstrează că în
această perioadă preabecedară se pot folosi o gamă
întreagă şi variată de jocuri didactice cu sporite
valenţe formative şi instructiv-educative.
Exemplificările făcute se referă doar la câteva, cele
care sunt mai frecvent utilizate, adaptate la condiţiile
şcolare existente unde populaţia şcolară provine din
rândul rudarilor (ţiganilor), unde acestea îşi găsesc o
mare atractivitate. În anexe am exemplificat mai
multe tipuri de jocuri care pot fi folosite în această
etapă şi pe care le consider utile în învăţarea propriu-
zisă a matematicii.
Pornind de la ipoteza formulată ca
fundament al întregului demers investigativ al
lucrării în vederea realizării continuităţii grădiniţă-
şcoală în învăţarea matematicii , în predarea
următorului capitol “Numeraţia” am reluat o
varietate de jocuri logico-matematice pe care le-am
adaptat cerinţelor programului învăţământului
primar.
Exemplificăm câteva jocuri des folosite în
însuşirea conceptului de număr. Folosind aceste
jocuri am observat că elevii îşi însuşesc mult mai
uşor conceptual de număr căt şi numeraţia 1-10.
Prezenţam în continuare caracteristicile unor astfel
de jocuri.

1. Fiecare elev primeşte câte o fişă:

Sarcina este următoarea: colorează tot

atâtea pătrate câte arată cifra! Jocul se poate organiza
şi sub formă de concurs prin împărţirea clasei în
grupe. Grupa care obţine cele mai bune rezultate este
câştigătoare.
Acest joc se poate folosi la predarea
oricărui număr, adaptându-se figura.
Exemplu:

pentru predarea numărului şi cifei 1

pentru predarea numărului şi cifrei 2

 Aceste jocuri se pot folosi şi pentru
consolidarea numeraţiei 1-10.

2. Tot prin folosirea fişelor de muncă

independentă se pot organiza jocuri prin care se
urmăreşte înţelegerea clară a corespondenţei dintre
mulţime de obiecte şi numărul care reprezintă
această mulţime.
Exemplu :

Scrie în căsuţă cifra corespunzătoare

numărului de figuri geometrice din mulţime.
sau

5 6 7
Încercuieşte cifra corespunzătoare
numărului de figuri geometrice.
 Înconjoară mulţimea care are tot atâtea
elemente câte arată cifra 5.
Un alt joc folosit cu succes este şi “Caută
vecinii!” care are ca scop învăţarea conştientă a
numeraţiei 1-10. Materiale: trusa magnetică şi
cartonaşe cu cifrele 1-10. Jocul se desfăşoară
individual. Învăţătorul numeşte un număr iar elevii
trebuie să caute cartonaşul cu cifra corespunzătoare,
să-l aşeze pe bancă şi lângă el numerele vecine (în
ordine corespunzătoare). Verificarea se face la trusa
magnetică.
De asemenea un alt joc utilizat frecvent în
învăţarea numeraţiei este jocul “Numără mai
departe!”. Materialele necesare acestui joc sunt
cartonaşele cu cifrele 1-10. Fiecare elev primeşte
câte un cartonaş, apoi sunt aşezaţi în faţa clasei . Un
singur elev nu va primi cartonaş, trecând în mijlocul
cercului. Se indică regula de desfăşurare a jocului,
care constă în a număra mai departe, ţinând seama de
numărul indicat de cartonaş. Copiii învârtindu-se în
cerc vor rosti următoarele versuri:
“Dacă ştii a număra,
Locul meu îl vei lua.”
Elevul care se află în mijlocul cercului se
adresează unuia din cerc spunându-i să numere mai
departe, acesta numărând în continuare de la numărul
pe care îl are scris pe cartonaş său. Fiind un joc
combinat cu mişcare a fost utilizat mai mult în
activitaţile de completare a lecţiei.
Exemple de jocuri folosite la acest capitol
sunt prezentate şi în anexe.
Printre obiectivele învăţării matematicii în
ciclul primar îl ocupă formarea deprinderilor de
calcul matematic. Robert Dottrens apreciază că cel
mai bun procedeu de a determina obiectivele
învăţării calculului constă în a porni de la idea
fundamentală conform căreia calculul corespunde
unui mod de adaptare a copilului în lumea în care
trăieşte; de aceea el recomandă să adoptăm o
atitudine în care să ţinem seama în primul rând de
funcţia matematicii în lumea reală.
Fără îndoială, deprinderile de calcul stau
la baza întregului sistem al deprinderilor matematice,
calculul mintal stând la baza calculului în scris. La
rândul lor, deprinderile de calcul (mintal şi scris)
constituie deprinderi de bază pentru rezolvarea
problemelor. Când stăpâneşte deprinderile de calcul,
elevul îşi poate concentra atenţia asupra principiului
de rezolvare a problemei. Calculul are o deosebită
contribuţie la dezvoltarea gândirii; de aceea
obiectivul final al învăţării calculului este
dezvoltarea gândirii logice a elevilor. Supusă la un
antrenament continuu prin efectuarea unor calcule
exacte, rapide şi judicious gradate, gândirea elevului
se dezvoltă şi se disciplinează. Dar elevul nu este pus
numai în situaţia de a efectua calcule aplicând
procedeele învăţate, ci şi de a alege procedeul de
calcul cel mai potrivit calculului dat, pentru a afla
mai uşor şi mai repede rezultatul căutat. Aceasta
dezvoltă puterea de înţelegere, spiritul de iniţiativă,
perspicacitatea, originalitatea şi creativitatea.
Fără a exclude din obiectivele calculului
automatizarea (formarea şi fixarea algoritmilor de
calcul) am căutat să-i fac pe elevi să înţeleagă esenţa
calculului, principiile care stau la baza rezolvării
unor categorii întregi de exerciţii şi să-i antrenez, de
mai multe ori sub formă de joc, în rezolvarea unor
situaţii multiple şi variate , mereu noi. În scopul
realizării acestor obiective, vizând sporirea eficienţei
formative, am urmarit înţelegerea operaţiilor
aritmetice. În acest sens pornind de la jocuri uşoare,
asemănătoare cu cele de la grădiniţă, până la jocurile
cu grad sporit de dificultate, care cer răbdare, voinţă
şi perseverenţă, am utilizat jocuri pentru formarea
deprinderilor de calcul:

a) Completează rezultatele şi operaţiile care

lipsesc după cum indică săgeţile:
 b) Completează cu numerele corespunzătoare
după cum indică săgeţile:

c) Alcătuieşte exerciţii în ordinea săgeţilor:

Pe lângă jocurile exemplificate am

folosit şi multe alte jocuri create de elevi, contribuind

astfel la dezvoltarea gândirii şi imaginaţiei, unei
trebuinţe interioare de acţiune şi afirmare. În
concluzie jocul solicită elevul să ia parte la acţiune
cu spontaneitatea şi creativitatea gândirii lui, îl
obligă la reacţii motivate ce pun la încercare
iscusinţa şi priceperea, fantezia şi iniţiativa lui,
îndrăzneala dar şi prudenţa de care este capabil să
dea dovadă.
Jocurile didactice care sunt mai frecvent
utilizate pot fi clasificate după mai multe criterii :
a) Jocuri pentru familiarizarea cu noţiuni
matematice ;
b) Jocuri pentru însuşirea noţiunilor matematice
;
c) Jocuri pentru familiarizarea cu operaţii
aritmetice ;
d) Jocuri pentru realizarea propriu-zisă a
operaţiilor aritmetice ;
e) Jocuri pentru punerea bazelor calculului
matematic.