Rolul jocului didactic

Prof. Botoghina Steluta , Conversie PIPP AN II SEM 1

În grădiniţă jocul are valoare inestimabilă : este un mijloc instructiv-educativ care

influenţează şi stimulează multilateral dezvoltarea fizică, psihică si socială a copilului.Practica şi
teoria educaţiei au demonstrat faptul că prin intermediul jocului copiii işi îmbogăţesc experienţa
cognitivă, învaţă să manifeste o anumită atitudine pozitivă sau negativă faţă de ceea ce întălnesc,
îşi educă voinţa şi pe această bază, îşi conturează profilul personalităţii.

În raportul dintre joc şi instruire se pot stabili două coordonate: pe de o parte, jocul stimulează
procesul de instruire, pe de altă parte, jocul este condiţionat de procesul de instruire, calitatea şi
rezultatele lui fiind in mare măsura determinate de pregătirea anterioară a copilului în privinţa
temei si a subiectului dat în joc.

Trecerea de la joc la învăţare se face printr-o formă intermediară, jocul didactic.

Jocul didactic reprezintă forma de activitate care realizează în practică dezideratul învaţării
prin joc. El are un loc bine definit în planul de învăţământ al instituţiilor preşcolare, determinat
de faptul că, pe măsura ce copilul îşi însuşeşte pe baza experienţei sale de viaţă, sau pe alte căi, o
serie de cunoştinţe, priceperi si deprinderi şi îşi dezvoltă competenţe, rolul său creşte în vederea
dezvoltării altor competenţe cu un nivel ridicat.

Ceea ce caracterizează în esenţă jocul didactic, constă tocmai în aceea că îmbină într-un tot
unitar şi armonios atât sarcini specifice jocului ,cât şi sarcini şi funcţii specifice învaţării.

Pornind de la cunoaşterea dezvoltării psihice a copilului, în special a limbajului, gândirii,

comportamentului, de la cunoaşterea cerinţelor învăţământului primar şi posibilităţilor de
adaptare ale fiecăruia la aceste cerinţe, consider că jocul didactic poate contribui la dezvoltarea
limbajului, a gândirii, la socializarea şi disciplinarea copiilor; obiectivele activităţilor pe domenii
experienţiale şi ale activităţilor alese se realizează la un nivel optim prin variante de jocuri
didactice concepute ,create sau adaptate obiectivelor stabilite.

Jocurile didactice sunt formative dacă sunt introduce cu măiestrie pedagogică în sfera
preocupărilor preferenţiale ale copiilor, în aşa fel încât nimic să nu apară acestora ca impus din
afară. Ele trebuie să se remarce, sub aspectul conceperii lor, prin rigurozitate ştiinţifico-metodică,
iar sub aspectul finalitaţii practice, prin maximă eficienţă formativaă.

Jocurile didactice trebuie privite ca activităţi gândite, proiectate mental judicios, îndrumate
diferenţiat, in funcţie de obiectivele stabilite, de natura sarcinii didactice, de vârsta copiilor şi de
individualitatea acestora. Dacă se elimină rigiditatea, dacă se asigură o corelare perfectă a
sarcinii didactice cu acţiunea de joc se vor stimula intens procesele gândirii, se va ajunge la
formarea unui stil de a observa si gândi ordonat.
 Încerc să sintetizez avantajele jocurilor didactice:

 Cultivă activismul, iniţiativa şi spiritul de răspundere;

 Ele transformă pe copil din spectator în actor, fapt care corespunde respectării
trebuinţelor de afirmare, asigură trăiri afective puternice, dezvoltă gândirea,
imaginaţia, atenţia;
 Învăţarea devine mai intensă, atractivă prin joc;
 Stimulează comunicarea, cooperarea între copii;
 Studiază relaţiile dintre copii, îi disciplinează prin regulile de joc;
 Este un exerciţiu de modelare a personalitaţii, de dezvoltare a independenţei şi
inventivităţii, de stimulare a creativităţii ;

Ca formă a ,,preînvăţării”, jocul didactic contribuie la dezvoltarea proceselor şi însuşirilor

psihice, la dezvoltarea formelor de analiză şi sinteză verbală, la nivelul potenţialului fiecărei
vârste.

Deoarece jocul didactic asigură o participare activă şi deconectantă, el constituie un mijloc

eficient pentru stimularea vorbirii copiilor. Prin jocul didactic copiii pot fi deprinşi să se exprime
corect sub aspect gramatical, fonetic, lexical, semantic şi sub aspectul expresivităţii.

Jocul didactic lărgeşte orizontul de cunoaştere al copiilor, le îmbogăţeşte experienţa de viaţă,

antrenează copiii în dialoguri vii, care-i obligă să-şi îmbogăţească , precizeze şi activeze
vocabularul.

Jocul didactic matematic constituie un mijloc nou, atractiv de realizare a sarcinilor

număratului şi socotitului, pentru formarea conceptului de număr natural.

Prin regulile impuse sunt un mijloc eficient pentru dezvoltarea stăpânirii de sine, disciplinei
conştiente, autocontrolului, perseverenţei, sociabilităţii, calităţi necesare viitorului şcolar.

În jocul didactic copilul are ocazia să-şi dezvolte capacităţi creatoare, angajându-se, fără să
resimtă efortul depus, la o intensă activitate intelectuală(fondul afectiv fiind predominant),
pentru a găsi căi de reorganizare interioară a cunoştinţelor sale, de stabilire a legăturii interne
între fapte, idei, acţiuni, prilej de adăugare de noi cunoştinţe şi de noi scheme de acţiune, de
trăire a unor satisfacţii care măresc fondul emoţional al copiilor.

Jocul didactic asigură trecerea treptată a copiilor de la activitatea de ,, învăţare” de tip

preşcolar la cea specifică şcolarului mic.
BIBLIOGRAFIE

-Alexandru, Julieta –Cunoaşterea copilului preşcolar, Colecţia ,,Cathedra”, Bucureşti,1992

Cristea,Sorin

Şchiopu, Ursula

Şovar, Rodica

-Claparede, E.-Psihologia copilului şi pedagogia experimentală, Ed. Pedagogică, Bucureşti,1975

-Piaget, Jean-Psihologia copilului, Ed. Pedagogică, Bucureşti,1976

-Şovar, Rodica-Pregătirea pentru şcoală in grădiniţă, editată de Tribuna învăţământului,

Bucureşti,1995

-Curriculum pentru educatie timpurie, 2020