PROIECT DE CERCETARE

ROLUL JOCULUI DIDACTIC ÎN DEZVOLTAREA COMPETENȚELOR

DE SOCIALIZARE ALE PREȘCOLARULUI MIC

Anul II – PIPP

1. Problema cercetată: actualitate teoretică şi practică, motivaţia alegerii

Problematicii
Contextul socio-cultural actual pare să se definească din ce în ce mai mult printr- o
diminuare și chiar estompare a capacității omului postmodern de a comunica și socializa
direct, natural și nu artificial, cu cel de lângă el. Învățământul școlar are rolul ca, dincolo de
scopul informativ, să sprijine și o dezvoltare sănătoasă a personalității copiilor, amenințată în
contextul actual de o depersonalizare sau de obiectivare excesivă a realității sociale, dar și de
influențele negative care provin din zona digitală în această direcție.
Pentru a-i forma pe copii în sensul unei deschideri față de ceilalți și a le da o orientare
sănătoasă în maniera de a realaționa cu semenii, învățământul trebuie să se implice în acest
demers încă din perioada preșcolară. Așadar educația timpurie presupune și acest deziderat,
care, iată, devine din ce în ce mai necesar.
Am considerat că pentru atingerea acestui scop jocul didactic ar fi cea mai potrivită
metodă prin care preșcolarii să fie călăuziți spre o manieră naturală de socializare.
De ce am ales jocul?
- Pentru că acesta constituie principala activitate a copilului
- Pentru că prin acesta (anumite tipuri de joc) se evidențiază în conștiința copilului
valoarea principală a existenței: persoana și nu obiectele
- Pentru că prin joc educatoarea are posibilitatea de a direcționa dezvoltarea
personalității copilului în sens altruist și nu în mod egocentric, deci maladiv.

1
2. Stadiul abordării problematicii în literatura de specialitate
În literatura de specialitate jocul didactic este recunoscut ca o metodă de bază în
procesul instructiv-educativ, dar trebuie menționat faptul că se accentuează în mod excesiv
rolul acestuia în cunoașterea intelectuală, în deprinderea de capacități și aptitudini, dar se
trece pe plan secundar importanța acestei metode în dezvoltarea premiselor unei comunicării
interumane sănătoase. Dar și dacă se se tratează și acest aspect, nu se adâncește modul în care
se poate realiza această socializare și direcțiile concrete. Autoarea Ecaterina Vrăsmaș
articulează în tratatele sale de educație timpurie prețioase elemente cu privire la această
metodă. Ea are meritul de a scoate la lumină, deși insuficient, rolul jocului în dezvoltarea
copilului ca subiect în relație cu alți subiecți.
Jocul didactic și jocul liber întreprinse de copii la grădiniță contribuie la dezvoltarea
copilului pe plan social, cognitiv și simbolic. Este fericit ca aceste planuri să se intersecteze
pe cât este posibil. Nu este recomandabilă o dezvoltare cognitivă unilaterală. Dezvoltarea are
nevoie de suportul social, adică de concursul și de feed-back-ul celor din jurul copilului.
De asemenea, este nevoie de atenție spre ce zonă este orientată jocul competitiv, al
cărui succes să nu conste în satisfația înfrângerii celorlalți, ci în satisfacția colectivă. În acest
sens, educatoarea va stimula spre ajutor reciproc și atenție la slăbiciunile celuilalt.
Copilul trebuie învățat nu numai să simtă interesul celuilalt pentru sine, dar și să-și
exprime același interes față de colegi.
Atenția educatorului trebuie să vizeze și modul în care reușește să facă aprecierile,
deoarece mulți copii sunt foarte afectați pentru că unii și adesea numai aceeași elevi sunt
felicitați, descurajare care conduce la aversiunea față de acei colegi, dar și la îndepărtarea
afectivă față de educator.
Importanţa deosebită a jocului pentru vârsta copilăriei este astăzi un adevăr incontestabil.
Potrivit definiţiei, jocul reprezintă o activitate fizică sau mentală fără finalitate practică şi
căreia i te dedici din pură plăcere. Specific vârstelor copilăriei, el are importanţă hotărâtoare
pentru dezvoltarea psihică a copilului. Psihologia şi pedagogia secolului trecut au recunoscut
faptul că jocul nu este doar apanajul vârstelor mici, ci şi modul prin care adulţii îşi manifestă
liber ,,copilul din ei”.
Alături de învăţare, muncă şi creaţie, jocul reprezintă una din modalităţile esenţiale prin
care omul se raportează la realitatea înconjurătoare. Prin joc copilul învaţă şi se dezvoltă,

2
jocul înseamnă explorare a universului, a realităţii. Tot prin joc el reproduce, reconstruieşte
secvenţe din viaţă sau creează o nouă lume, o altă realitate.
Din multiplele modalităţi de activităţi didactice utilizate la micii şcolari, cea mai activă şi
îndrăgită este jocul. El angajează în activităţi de cunoaştere cele mai intime operaţii ale
acestora, având în acelaşi timp, un important rol formativ şi educativ. Procesele intelectuale
declanşate de joc, în special cele ale gândirii, au darul de a-l conduce pe copil cu o oarecare
uşurinţă pe fondul angajării, în descoperirea unor adevăruri noi pentru el, doar în aparenţă cu
un efort mic, şi mai ales în condiţiile unor satisfacţii evidente.
În joc, elevul se regăseşte în situaţia de actor, de protagonist şi nu de spectator, ceea ce
corespunde foarte bine dinamismului gândirii, imaginaţiei şi vieţii lui afective, unei trebuinţe
interioare de activitate şi afirmare.
Ca metodă, procedeu şi mijloc de formare şi dezvoltare a personalităţii copilului, jocurile
îmbină finalităţile educative cu bucuria copilului.
Jocul este un puternic stimulent cognitiv atât pentru învăţarea independentă, cât şi pentru
învăţarea în grup; dincolo de natura primă a experienţei, există feedback-ul, care determină
adevăratul progres. Jocul se îmbină cu învăţarea, dar şi cu creaţia, astfel îi dă posibilitatea
copilului de a experimenta rolul creator al realităţii.
În funcţie de clasificarea metodelor de învăţământ, jocul didactic este o metodă bazată pe
acţiune, o metodă de simulare, o metodă activă de însuşire şi consolidare a cunoştinţelor. Prin
latura instructiv-educativă, jocurile contribuie la dezvoltarea spiritului creativ şi inventiv, a
gândirii şi imaginaţiei, a interesului pentru lărgirea culturii. Ele se pot realiza individual pe
grupe sau colectiv şi constituie o activitate desfăşurată după reguli benevol acceptate care
generează atractivitate, plăcere, destindere, satisfăcând o cerinţă, o trebuinţă interioară.
Cel mai important element în educarea creativităţii elevilor îl constituie jocul didactic.
Nu trebuie uitat că jocul devine în mâna celor chemaţi să formeze spirite creatoare calea
cea mai sigură de a comunica deschis, sincer cu elevul, fără limite şi fără bariere între real şi
imaginar. Copilul este extrem de receptiv şi sensibil. Trebuie să ne aplecăm inima şi urechea
la tot ce doresc să ne spună în nevinovăţia lor de copil, să ni-i apropiem mai mult.
Manifestând creativitate, învăţătorul va determina avântul libertăţii şi creativităţii elevilor săi.
În joc, copiii învaţă să se ajute unii cu alţii, să se bucure de succesele colegilor, să
aprecieze obiectiv succesele altora. Având dulcea iluzie că se joacă, elevul participă activ la
propria lui formare, achiziţionând cunoştinţe, formându-şi atitudini şi comportamente. Prin
jocuri reuşim să fim mai aproape de elevi, să picurăm mai multă omenie, mai multă iubire şi

3
grijă pentru copii şi să formăm sufletele lor pe căi raţionale şi sentimentale încât la fiecare pas
să avem satisfacţia de a vedea triumfând bunul simţ şi superioritatea inimii.
Jocul didactic dă un randament sporit faţă de celelalte modalităţi de lucru folosite în
activităţile de învăţare deoarece el face parte din preocupările zilnice preferate ale copiilor.
Valoarea principală a jocului rezidă în faptul că face elevii participanţi nemijlociţi, direrct
interesaţi la propria lor formare. În clasa I jocul reprezintă o modalitate de asigurare a
continuităţii între grădiniţă şi şcoală, de uşurare a procesului adaptării copiilor la specificul
muncii şcolare – învăţarea.
Prin joc elevii devin mai volubili ieşind din tiparele rigide ale unei activităţi impuse, sunt
activi, devin curajoşi învingând timiditatea şi învaţă de plăcere. Se înlătură astfel monotonia
şi plictiseala şi se trezeşte interesul elevilor. Trecerea de la preşcolaritate la şcolaritate nu
trebuie să se facă brusc ci îmbinând activităţile de învăţare cu jocurile, deoarece acesta din
urmă este principala formă de organizare a activităţii în învăţământul preşcolar. Jocul didactic
face parte din categoria jocurilor cu reguli şi sunt la rândul lor de două feluri: jocuri de
mişcare şi jocuri pentru dezvoltarea psihică, adică senzoriale, intelectuale şi de expresie
afectivă.
Introducerea jocului în structura lecţiei constituie un mijloc de prevenire precum şi de
înlăturare a oboselii, cunoscută fiind capacitatea redusă la efort a micilor şcolari.
Prin joc se realizează , într-o manieră specifică, numeroase sarcini de învăţare, rolul lor
nefiind doar ludic. Menirea jocului este de a crea momente de destindere, de relaxare, de
odihnă, dar pe acelaşi fond general de activitate, care este dominantă la fiecare lecţie, în
funcţie de obiectivul de referinţă urmărit.
Utilizând jocul didactic în procesul de învăţare, activitatea didactică devine mai
interesantă, mai plăcută, mai atractivă. Prin joc elevul îşi angajează întreg potenţialul psihic,
îţi ascute observaţia, îşi cultivă iniţiativa, inventivitatea, flexibilitatea gândirii, îşi dezvoltă
spiritul de cooperare, de echipă.

3. Ipoteza generală. Ipotezele particulare. Obiectivele cercetării

3.1. Ipoteza generală
Dacă jocul reprezintă una din activitățile cele mai atractive şi îndrăgite de copii,
activitate care de altfel este specifică vârstei, atunci ea poate fi valorificată în procesul

4
educativ pentru dezvoltarea personalității preșcolarului în sensul unei interacțiuni umane
optime.
3.2. Ipotezele particulare
Prin detalierea acestei ipoteze generale, am obţinut următoarele ipoteze particulare:
- Dacă, jocul în colectivitatea din creșă sau grădiniță este preferat de copii, atunci acesta
poate oferi posibilitatea de a dezvolta în ființa copilului sentimentul prieteniei și nu al
disprețului sau al urii.
- Dacă jocul în colectivitatea din creșe și grădinițe este preferat de copii, atunci el poate
servi pentru educatorii competenți de a rezolva sau a ameliora tarele psihologice,
comportamentale, de limbaj etc, ale unor copii cu diverse probleme.
3.3. Obiectivele cercetării
Obiectivele urmărite în abordarea problematicii eficientizării unei dezvoltări a competențelor
sociale folosind metoda jocului didactic sunt:
1. Înregistrarea şi analiza feed-back-ului venit din partea copiilor în mod direct și indirect
2. Studierea concepţiilor şi opiniilor educatorilor referitoare la utilizarea mai frecventă a
tipurilor de joc social și a celorlalte tipuri, dar în care să se urmărească și aspectul socializant
al acestora.
3. Elaborarea, testarea şi validarea de situaţii instrucţionale bazate pe metoda jocului didactic
de socializare.
4. Consultarea opiniilor părinților cu privire la comportamentul sau impresiile exprimate
acasă de către copii
4. Metodologia cercetării
4.1. Lotul de subiecţi antrenaţi în cercetare
Pentru a realiza această cercetare-acțiune am ales o grupă mică formată din 20 de
copii din cadrul unei grădinițe, unde în colaborare cu educatoarea acestei clase, am urmărit
obiectivele cercetării mele.
4.2. Durata cercetării
Activitatea de cercetare se desfăşoară în perioada în perioada 1 octombrie 2016 - 1
mai 2017, fiind eşalonată pe două semestre şcolare.
4.3. Etapele cercetării
Cercetarea se derulează pe trei etape:
- etapa constatativă, în care sunt aplicate metode de acumulare a datelor: observaţia,
convorbirea, interviul, analiza feed-back-ului copiilor;

5
- testarea situaţiilor de instruire bazate pe metoda jocului didactic de socializare
4.4. Instrumente de investigaţie utilizate
4.4.1. Metode de acumulare a datelor
a) Metoda observaţiei
Observaţia comportamentului preșcolarilor în cadrul activităţilor facilitează
acumularea de date esenţiale privind atitudinile acestora faţă metoda jocului de socializare, a
disponibilităţilor pentru astfel de activităţi, a modului în care participă activ şi afectiv, în care
relaţionează cu ceilalţi participanţi ori în elaborarea unor lucrări aplicative. Aspectele supuse
observaţiei ştiinţifice, rezultatele consemnate şi semnificaţiile acestora vor fi înregistrate în
grile de observare, structurate pe mai mulţi indicatori observaţionali: activizarea preșcolarilor
prin metoda jocului de socializare; rolul educatoarei în moderarea acestui tip de joc didactic;
rolul preșcolarilor în organizarea şi desfăşurarea activităţilor; relaţiile de comunicare în cadrul
grupelor de lucru; climatul socio-emoţional, aşa cum se reflectă în comportamentul și
limbajul preșcolarilor.
b) Metoda convorbirii
Convorbirea a fost utilizată într-o formă diversificată, în vederea acumulării unei
varietăţi de date referitoare la problematica cercetării de la factorii antrenaţi. Astfel, am
organizat convorbiri nu numai cu educatoarea clasei în cauză, ci și cu celelalte educatoare ale
grădiniței, dar și cu medicul instituției, cu profesoara de dansuri și nu în ultimul rând cu
majoritatea părinților. Evident, în primul rând am discutat cu copiii, pentru a remarca
afinitățile acestora pentru anumite jocuri, pentru dansuri, etc.
Prin toate aceste discuții pe care le-am avut cu persoanele de mai sus, am încercat nu
numai să descopăr anumite aspecte pe care singură nu le-aș fi putut sesiza, dar și pentru a
vedea în ce mod se poate aplica în grădiniță metoda jocului de socializare într-un grad mai
profesionist și mai eficient.
c )Metoda chestionarului
Pentru a avea o evidență clară și organizată efectelor asupra copiilor, am ales și
metoda chestionarelor ( pentru cadre didactice și pentru părinții). Întrebările au vizat:
atitudini, percepţii ale cadrelor didactice şi elevilor privind activităţile bazate pe metoda
jocului de socializare; disponibilitatea cadrelor didactice şi a copiilor de a organiza şi
desfăşura astfel de activităţi; idei, concepţii şi practici ale educatorilor în prefigurarea şi
organizarea activităţilor de acest tip.
d) Analiza produselor activităţii preșcolarilor

6
 Pentru a observa efectul asupra copiilor prin participarea lor activă la activitățile
întreprinse, voi analiza și produsele acestora, care constă în: fișe de lucru, planșe de desen,
dar și înregistrări audio-video ale scenetelor realizate de aceștia cu ocazia serbărilor de
Crăciun, Ziua Unirii, 8 Martie și Paști.
4.4.2. Investigarea unor activităţi /situaţii instrucţionale bazate pe metoda
jocului didactic
Reprezintă metoda de intervenţie educativă aplicată în cadrul activităţii de cercetare-
acţiune. Vor fi proiectate şi organizate demersuri didactice, bazate pe metoda jocului didactic
de socializare.
4.4.3. Metode de prelucrare şi interpretare a datelor
Vor fi utilizate următoarele categorii de metode de prelucrare şi interpretare a datelor:
- metode de reprezentare grafică a rezultatelor cercetării: histograme, diagrame, poligonul
frecvenţelor;
- calculul unor indici ai tendinţei centrale: media aritmetică, mediana, modul;
- metode şi tehnici statistice: testul de semnificaţie a diferenţelor între două medii, testul Z de
semnificaţie a diferenţelor între două medii;
- metode de interpretare calitativă: comparaţia criterială, metodele deductive, de interpretare
teoretică;

5. Rezultate preliminare cercetării

Tabelul de mai jos reprezintă schema rezultatelor parțiale privind cercetarea noastră
asupra impactului dezvoltării metodei jocului didactic de socializare:

Nr. Tipul de Avantaje Dezavantaje

crt. joc
didactic
1 Jocul - favorizează relaționarea directă - Nu incită
cooperativ cu colegii foarte mult la
7
 - copilul învață să accepte în implicarea
spectrul existenței și pe celălalt personală în
- copilul se deprinde cu acceptarea plan cognitiv a
voinței și opticii celuilalt și nu tuturor
numai a sa subiecților
- preșcolarul învață că împreună
cu ceilalți poate realiza lucruri
mărețe
2 Jocul - descoperă capacități ascunse ale - favorizează
competitiv copilului egocentrismul
- stimulează la ieșirea din izolare, - se centrează pe
din anxietate a unui copil produsul
jocului mai
mult decât pe
procesul
acestuia sau pe
buna relație cu
ceilalți
- riscă
deteriorarea
realțiilor dintre
copii și
apariția
nepoliteței
3 Jocul - ajută la exprimarea emoțiilor și - imitarea unor
dramatic sentimentelor copiilor personaje sau
(de rol) - îi pregătește pe copii pentru persoane din
viața comunitară de mai târziu viața reală îi
- descoperă atitudini ale copiilor poate influența
față de persoane în diverse negativ pe
conjuncturi anumiți copii
(ex.: personaje
gen Haloween,
vrăjitorul cel

8
 rău ș. a.)
4 Dansul - oferă posibilitatea exprimării
libertății interioare simultan cu
respectarea unor exigențe
- descoperă frumusețea
armonizării cu ceilalți, dar și
depășirea barierelor existente
între fete și băieți

În urma consemnării acestor date, am ajuns la concluzia că jocul didactic deține

valențe importante în socializarea preșcolarilor, dar și în dezvoltarea acestei relaționări pe o
linie sănătoasă, umană și naturală, bazată nu pe anihilarea celorlalți, ci pe comunicare și
comuniune, deci pe o satisfacție colectivă. Dintre jocurile didactice cu efect socializant
preponderent, considerăm că cel bazat pe cooperare este cel mai benefic, pentru că descoperă
frumusețea valorilor umane, a universului prieteniei, sprijinului reciproc, sacrificiului pentru
semeni etc., dar recunoștem beneficiile și ale celorlalte jocuri de socializare. Pe de altă parte,
între jocurile de socializare și cele de explorare, de mișcare, creative nu există o demarcație
rigidă, ci ele se împletesc fericit în funcție de profesionalismul educatorului.
De asemenea, jocul didactic sau liber practicat de preșcolari la creșă sau grădiniță cu
profesionalism și implicare sinceră din partea educatoarei, poate conduce la rezultate pozitive
prin ajutorul important pe care îl oferă mai ales copiilor proveniți din familii destrămate sau
lipsiți de părinții plecați la muncă peste hotare.

BIBLIOGRAFIE

Berciu, S., Îndrumător pentru învățământul preșcolar, Ed. Perion, Bucuresti, 2000
Cerghit, I., Sisteme de instruire alternative și complementare, Ed. Aramis, București, 2002

9
Cristea, S., Învățământul preșcolar în perspectivele reformei pedagogice, cunoașterea
copilului preșcolar, Revista de pedagogie, București, 1993
Crețu, T., Psihologia vârstelor, Ed. Credis, București, 2001
Cucoș, C., Pedagogie, Ed. Polirom, Iași, 2002
Fracas, M., Premise psihologice ale intrarii copilului în clasa I, EDP, București, 1979
Osterrieth, P. A., Introducere în psihologia copilului, EDP, București,1976
Paun, E., Iancu, R., Educația preșcolară în România, Ed. Polirom, Iași, 2001
Piaget, J., Psihologia inteligenței, Ed. Pedagogică, București, 1976
Piaget, J., Psihologia copilului, EDP, București,1979
Sovar, R., Pregătirea pentru școală în grădiniță, Tribuna învățământului, București, 1995
Șchiopu, U., Verza, E., Psihologia vârstelor, Ed. Credis, București, 2001
Voiculescu, E., Pedagogia preșcolară, Ed. Aramis, București, 2005
Vrăsmaș, E., Educația copilului preșcolar, EDP, București 2005
Idem, Educația timpurie, Ed. Arlequin, București, 2014
Zlate, S., Metodica activităților de dezvoltare a limbajului și contribuția jocului didactic la
îmbogățirea vocabularului, Ed. Bren, București, 2003

10