UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE LITERE

CONVERSIE PIPP

ANUL I

Rolul strategiilor centrate pe elev in

dezvoltarea
cognitiva a scolarilor mici

Student: Iriza Elena Maria

Profesor coordonator:Conf. univ. Dr. Claudiu Marian Bunăiașu

2018

1
 Argument

Educarea limbajului preşcolarilor este o condiţie primordială a integrării lor cu

uşurinţă în activitatea de tip şcolar dar şi în ceea ce priveşte pregătirea lor pentru viaţă. Cu cât
un copil stăpâneşte mai bine sistemul de comunicare specific uman, care este limba, cu atât
poate primi mai multe interacţiuni, din partea celor din jur şi cu atât este mai educabil. Pentru
a favoriza educarea conduitei verbale preşcolarilor am în vedere stimularea participării active
a acestora atât verbal cât şi mental.
Diversificarea metodologiei asigură îmbinarea activităţii de învăţare şi de muncă
indepedentă cu activitatea de cooperare şi de învăţare în grupă. Astfel, se exersează operaţiile
gândirii, se stimulează implicarea activă adaptând nevoile de individualizare a sarcinilor de
lucru pentru fiecare copil.
Prin stimularea limbajului înţelegem să se verbalizeze acţiuni practice, să se
îmbogăţească vocabularul copiilor, să se folosească un limbaj clar, corect din punct de vedere
gramatical şi să se urmărească creşterea capacităţii de reglare prin cuvânt (şi autoreglare).
În anii petrecuţi de copii în grădiniţă are loc o asimilare rapidă a diferitelor aspecte
ale limbii, dezvoltându-se noi funcţii şi forme ale limbajului. În acest fel se trece treptat de la
limbajul situativ la cel contextual iar pe măsură ce copilul explorează lumea înconjurătoare el
depăşeşte tot mai mult limitele experienţei desprizându-se de influenţa momentului prezent.
Fondul lexical la vârsta preşcolară este repartizat pe diverse structuri gramaticale:
- numeric predomină masiv substantivele dar situaţia se schimbă dacă avem în
vedere funcţia utilizării diferitelor părţi de vorbire;
- o mare valoare funcţională au verbele deosebit de frecvente sunt instrumentele
gramaticale necesare mereu în vorbire: prepoziţii, conjuncţii.
Odată cu asimilarea fondului lexical copilul îşi însuşeşte şi semnificaţia
cuvintelor adică notiunile care se îmbogăţesc treptat, pe măsura acumulării experienţei şi a
perfecţionării operaţiilor de gândire. Acumularea experienţei verbale duce, pas cu pas, la
formarea unor generalizări lingvistice, empirice.
Pe baza acestui simţ al limbii, constituit în practica vorbirii, copiii ajung să
folosească tot mai corect formele şi categoriile gramaticale şi chiar să intervină atunci când
observă o greşeală în vorbirea altora.
Cea mai mare bucurie a părinților este aceea de a-și vedea copiii sănătoși, cu vorbirea
și scrierea “frumos curgătoare și limpede ca cristalul” așa cum a gândit și marele Ion Creangă,
cel care s-a dăruit copiilor ca nimeni altul. Dezvoltarea limbajului și asimilarea limbii materne
nu trebuie privită ca o sarcină ce revine numai limbii române și activităților incluse în acest
obiect de studiu. Atât latura lexicală, semantică, cât și cea gramaticală se realizează prin
intermediul tutuor activităților și factorilor adiacenți procesului instructiv-educativ.
Pornind de la acest considerent, trebuie subliniat faptul că limba vorbită în situații
obișnuite de viață trebuie să fie conform regulilor limbii culte. În cadrul acestei preocupări,
îmi propun să vin în sprijinul muncii educatoarelor cu modele didactice și îndrumări metodice
axate pe unele aspecte esențiale ale acestui vast și complex domeniu de activitate, precum
învățarea din punct de vedere gramatical a limbii materne.
În realizarea lucrării de față am în vedere necesitatea aprofundării elementelor
teoretice metodologice ce formează și orientează munca instructiv - educativă. Voi îmbina
aspectul de cunoaștere – validată știintific cu cel de acțiune practică directă.
O serie de idei, teze și principii psihopedagogice avansate în studiile cu caracter
teoretic sunt materializate în instrumente de lucru pentru dezvoltarea vorbirii copiilor, pentru

2
integrarea lor în activităţi cu caracter complex, pentru a le crea nevoia de a se exprima prin cel
mai precis mod de expresie, limbajul verbal.
Consider că prin mijloacele de realizare a activităţilor de educare a limbajului
(povestiri, memorizări, jocuri didactice) se poate ajunge la dezvoltarea, precizarea şi
activizarea vocabularului, la dezvoltarea şi educarea spiritului de observaţie, a fanteziei şi
imaginaţiei creatoare, atât de necesare în viaţă.
Problema limbajului la vârsta preșcolară a făcut obiectul a numeroase studii și
cercetări care au reliefat importanța lui în procesul comunicării copilului cu persoanele din
jur, în activitatea de cunoaștere, în dezvoltarea proceselor psihice, precum și în dezvoltarea
vorbirii reproductive în procesul comunicării cu cei din jur, în așa fel încât copilul să-și
exprime cu ușurință dorințele, impresiile, gândurile, să redea în mod inteligibil, cursiv și logic
o poveste, un basm cunoscut, o întâmplare sau un fapt trăit, auzit la alții sau imaginat de el.
În cadrul activităților de educație a limbajului, în cei 3-4 ani de grădiniță, are loc o
dezvoltare și perfecționare a limbajului sub aspect fonetic, lexical și gramatical.
Perfecționarea limbajului copiilor de vârstă preșcolară reprezintă o importanță
deosebită, atât pentru integrarea copiilor în școală, cât și pentru dezvoltarea întregii
personalități.
Folosind limba ca mijloc de educație: intelectuală, morală, estetică, educatoarea le
dezvoltă vorbirea necesară în procesul de comunicare și de cunoaștere a vieții înconjurătoare
și în același timp le perfecționează exprimarea, corectează pronunția, îmbogățește vocabularul
și ajută pe copii să-și însușească în mod practic structura gramaticală a limbii române. Limba
este mijloc de păstrare și transmitere a tezaurului științei și culturii, este 'întâiul mare poem al
unui popor' cum spunea Lucian Blaga.

CAPITOLUL I: Specificul formării conceptelor gramaticale la preșcolari

1.1 Dezvoltarea limbajului la vârsta preșcolară

1.2 Strategii didactice folosite la activitățile de educare a limbajului
1.3 Activități instructiv educative specifice predării verbului în grădiniță

CAPITOLUL II :Cercetare pedagogică

2.1. Ipoteza cercetării

2.2. Obiectivele cercetării
2. 3. Metodologia cercetării

Ipoteza cercetării
Dacă îmbogăţirea vocabularului preşcolarilor se realizează prin explicarea şi
însuşirea conştientă a semnificaţiei folosirii corecte a verbelor, întâlnite de către aceştia în
activităţile de educarea limbajului, atunci aceștia își dezvoltă fluența și fluiditatea exprimării,
corectitudinea gramaticală în comunicare, nuanțarea vocabularului, formarea capacității de
exprimare logică, corectă sub aspect morfologic, sintactic şi semantic.

Obiectivele cercetării
 Identificarea modului de folosire a verbelor de către preșcolarii de 4-5 ani;
 Stabilirea unor activități specifice de dezvoltare, fixare, corectare și nuanțare a
verbelor în limbajul preșcolarilor.
3
  Dezvoltarea unor strategii didactice moderne de predare a verbelor în grădiniță la
activitățile de educare a limbajului de către educatoare.

Metodologia cercetării
Metoda observației - este metoda cu cea mai largă aplicare deoarece furnizează date
importante în vederea cunoașterii individualității copiilor, stadiului lor de dezvoltare în plan
intelectual, socio-afectiv, asigurând în același timp o bună orientare în alegerea celor mai
eficiente căi de formare și dezvoltare a unei vorbiri corecte și coerente. Metoda observației
constă în urmărirea sistematică a faptelor educaționale așa cum se desfășoară ele în condiții
obișnuite, în înregistrarea datelor și constatărilor, așa cum se prezintă cercetătorul așteptând ca
ele să se producă pentru a le putea surprinde.
În acest sens se folosesc diferite instrumente cum ar fi:
- fișa de observație, pe baza căreia se întocmește protocolul observației;
- aparatele tehnice pentru înregistrarea unor date și înregistrări;
- crearea condițiilor pentru a nu altera desfașurarea naturală a fenomenelor observate;
- efectuarea acelorași observații în condiții și împrejurări variate de către un singur
observator sau de mai mulți observatori oferă posibilitatea confruntării datelor obținute.

Metoda experimentului (experimentul pedagogic)

Experimentul se deosebește de observație în primul rând prin faptul că participă direct
și activ la producerea fenomenelor studiate: el nu mai așteaptă până când fenomenele se
manifestă de la sine ci le provoacă creând condiții corespunzătoare. Totodată metoda
experimentală oferă posibilitatea repetării fenomenelor precum și a varierii condițiilor de
experimentare cu scopul de a mări exactitatea datelor stabilite și de a găsi cauzele
determinante ale fenomenelor respective.
În procesul instructiv-educativ din grădiniță voi folosi experimentul natural pentru că
fenomenul se va studia în ambianța sa naturală, obișnuită, fără ca subiecții să știe că sunt
studiați.
Și în experimentul natural sunt posibile :
 producerea fenomenelor;

 respectarea lor;

 varierea condițiilor în care se desfășoară.

Există și în cadrul acestei forme de experiment posibilități de înregistrare cu ajutorul
casetofonului sau casetelor video.
Avantajul experimentului față de celelalte metode este că se poate lucra și pe grupe
distincte; o grupa experimentală și o grupă martor (de control). Se stabilesc diferențele dintre
cele două grupe eșantioane, după ce în prealabil s-au stabilit diferențele în cadrul fiecărui
eșantion între cele înregistrate în faza iniţială şi cele înregistrate după intervenţia factorului
experimental.
Experimentul nu se rezumă numai la argumentarea teoretică a unor inovaţii ce se aduc
ci ofera şi modalităţi practice de organizare şi desfăşurare a activităţii educaţionale de
cercetare şi generalizare a rezultatelor obţinute.

Metoda convorbirii
Dialogul trebuie să fie cât mai natural, educatoarea să manifeste multă elasticitate
apelând la întrebări menite să stimuleze copiii în a-şi exprima liber gândurile, părerile,
dorinţele, necazurile. Dat fiind specificul vârstei, convorbirile presupun mult tact psihologic şi
pedagogic, atât găsirea tonului adecvat cât mai ales în formularea întrebărilor. Metoda
convorbirii este folosită adesea pentru a completa datele obţinute prin observaţie şi
4
experiment. Ea se desfăşoară pe baza unui plan şi a unor dialoguri care trebuie să fie cât mai
naturale, colaterale, menite să nu intimideze pe interlocutor pentru a-şi spune gândurile şi
opiniile.

Avantajul acestei metode este că într-un timp relativ scurt se obţin numeroase date. În
timpul convorbirilor am evitat (convorbirile), întrebările directe care ar fi putut da discuţiei un
caracter de ancheta ducând la răspunsuri formale sau eronate, am urmărit ca întrebările să fie
clare, să se refere la aspecte concrete. Rezultate preţioase, relatări sincere se obţin atunci când
convorbirea se înfiripează în mod natural, firesc, când interlocutorul are încredere în
cercetator. Pentru ca datele obţinute să nu se piardă le-am notat imediat după convorbire sau
chiar în timpul acesteia. Magnetofonul său casetofonul pot fi folosite cu succes în acest scop.
Pentru reuşita convorbirii este necesar că cercetătorul să se gândească anticipat la ea (să-şi
structureze întrebările), să-şi culeagă informaţiile despre subiect, să-i anticipeze răspunsurile,
pentru a şti cum să se comporte în eventualitatea unor situaţii neprevăzute. Marele avantaj al
convorbirii constă în faptul că permite racolarea unor informaţii numeroase, variate, preţioase
într-un timp relativ scurt. Dezavantajul convorbirii provine din eventuala lipsă de
receptivitate a subiectului şi de aceea se impune cu necesitate ca datele ei să fie completate şi
verificate prin alte metode.

Metoda testului

Testul psihologic este o probă relativ scurtă care permite cercetătorului strângerea unei
informaţii obiective despre subiect pe baza cărora să se poată diagnostica nivelul capacităţilor
măsurate şi formula un pronostic asupra evoluţiei lor ulterioare.

Pentru a-şi satisface aceste deziderate, testul trebuie să îndeplinească anumite condiţii:

 valabilitatea (să măsoare exact ceea ce îşi propune);

 fidelitatea (să permită obţinerea unor performanţe relativ asemănătoare la o nouă

aplicare);

 standardizare (să creeze aceleaşi condiţii pentru toţi);

 etalonarea (stabilirea unui etalon, a unei unităţi de măsurare a rezultatelor obţinute

pentru a cunoaşte valoarea lor).

Testele psihologice se clasifică după mai multe criterii:

- după modelul de aplicare sunt teste individuale sau colective;
- după materialul folosit sunt teste verbale sau neverbale;
- după durata desfăşurării sunt teste cu timp strict determinat, cu timp la
alegerea subiectului;
- după scopul lor sunt teste de performanţă, de personalitate, de
comportament.

Metoda studiului de caz

Studiul de caz - este o metodă deosebit de importantă deoarece are în vedere

cunoaşterea fiecărui individ, în timp şi acţiuni variate, cu sesizarea cauzelor, prevenirea şi
combaterea lor.

5
 Metoda studiului de caz constă în urmărirea şi observarea unui singur subiect, într-o
perioadă mai îndelungată de timp. Investigarea se face din mai multe puncte de vedere. Se
aplică mai ales în studierea copiilor care constituie excepţii: cu tulburări de comportament,
întârziaţi în dezvoltarea fizică, superior dezvoltaţi sau cei care prezintă tulburări şi defecte de
vorbire.

Alegerea cazului trebuie să îndeplinească câteva condiţii:

 să corespundă realităţii şi condiţiilor existente în domeniul dat;
 să ofere posibilitatea unei priviri de ansamblu asupra conţinutului problematic al
cazului;

 să sugereze cât mai multe variate de soluţionare al cazului;

 să stimuleze dorinţa de reflecţie, de investigare.

Această metodă cuprinde două etape :

1. sesizarea situaţiei care prefigurează cazul.
2. susţinerea argumentată a hotarârii luate.

Metoda studiului de caz se poate utiliza prin predarea cazului întregii grupe, unei
subgrupe care discută cazul şi adoptă hotărârea corespunzătoare sau prin încredinţarea fiecărui
copil a sarcinii de a studia cazul şi de a prezenta decizia pe care a luat-o.

Toate aceste metode de cercetare îmbinate şi corelate mă vor ajuta la realizarea

lucrării de faţă.

Locul și perioada desfășurării cercetării pedagogice

Cercetarea pedagogică se va efectua la Grupa mijlocie ,,Rățuștele,, și Grupa
mijlocie ,,Florile,, de la Grădinița cu Program Prelungit nr.2, Focșani pe durata anului școlar
2014-2015 pe un numar de 20 de preșcolari.
Eșantionarea s-a realizat prin stabilirea grupelor la care se desfășoară cercetarea,
alegându-se aleatoriu copiii din cele 2 grupe. Astfel voi avea două grupuri și anume : grupul
experimental va fi de la grupa mijlocie unde sunt educatoare – Grupa ,,Rățuște,, și va fi
alcătuit din 10 preșcolari cu vârste cuprinse între 4 și 5 ani și grupul de control care va fi
alcătuit tot din 10 preșcolari, dar de la grupa mijlocie paralelă Grupa ,,Florilor,, , care au
aceeași vârstă ca și copiii din grupul experimental. Atât în grupul experimental cât și în cel de
control voi avea în vedere să fie câte 5 fetițe și 5 băieți. Subiecții vor proveni din medii
sociale diferite unii vor avea domiciliul in mediul rural iar unii vor fi din mediul urban.

Valorificarea cercetării
Cercetarea științifică va fi înregistrată la Biblioteca Națională a României și va fi
publicată pentru a veni în sprijinul educatoarelor. De asemenea la finalul cercetării va fi
întocmit un raport științific ce va fi prezentat în cadrul Comisiei Metodice și la Cercurile
Pedagogice, la întalnirile de specialitate ale Asociației Educatoarelor Filiala Vrancea.

4. Concluzii. Anexe. Bibliografie

1. Concluzii
2. Anexe:

6
 a. Proiecte de lecţii gupa mică
b. Proiecte de lecţii grupa mijlocie
c. Fișă de observare a folosirii verbului la preșcolari de 3-4 ani
3. Bibliografie

Bibliografie
1. Pedagogie preșcolară , manual pentru liceele pedagogice de educatoare – F.
Andreescu, M. Bernițchi-Țurcaș, E. Chircev, M. Taiban, Editura Didactică și
Pedagogică, București 1970
2. Metodica predării activității instructiv educative în grădinițe – Colceriu Laura , 2010
3. Metodica activităților de educare a limbajului în învățământul preșcolar – Didactica
limbii și literaturii române – Prof. Balint Mihail , Universitatea Babeș - Bolyai,
Cluj- Napoca, Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației, 2008
4. Curriculum pentru educația timpurie a copiilor de la 3 la 6/7 ani, Ministerul
Educației Cercetării și Tineretului , 2008

Anexa

Fișă de observare a folosirii verbului

la preșcolari de 4-5 ani

Nume și prenume preșcolar:

Grupa:
Activitatea:
Tema activității:

Pronunție Gramatica Observații

Corect Greșit Corect Greșit

7
 Total greșeli -

Măsuri propuse pentru corectarea greșelilor de

pronunție ......................................... ...........................................................................................
.......................................................................................................................................................
.......................................................................................................................................................
.......................................................................................................................................................
.......................................................................................................................................................
.....................................................
Măsuri propuse pentru corectarea greșelilor
gramaticale ........................................ ..........................................................................................
.......................................................................................................................................................
.......................................................................................................................................................
..........................................................