Sunteți pe pagina 1din 5

UNIVERSITATEA DIN PITEŞTI

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ALE EDUCAŢIEI

ÎMBOGĂŢIREA ŞI ACTIVIZAREA
VOCABULARULUI PRIN
ACTIVITĂŢILE CU PREŞCOLARII

REFERAT AL LUCRĂRII
METODICO – ŞTIINŢIFICE PENTRU OBŢINEREA
GRADULUI DIDACTIC I

Coordonator ştiinţific:
Profesor universitar,

Candidat,

2011
CUPRINS

I. Consideraţii introductive
I.1. Argumentul lucrării
I.2. Motivaţia alegerii temei
II. Fundamentarea teoretică a temei
II.1. Concepte de vocabular
II.2. Mijloace de îmbogăţire a vocabularului
II.3. Particularităţile de utilizare a vocabularului la copiii de vârstă preşcolară
III. Strategii didactice specifice limbii şi literaturii române în vederea cultivării
vocabularului preşcolarilor
III.1. Strategiile didactice – între rutină şi creativitate
III.2. Metode tradiţionale şi metode moderne de predare a noţiunilor de vocabular în ciclul
preprimar
III.3. Sugestii metodice de îmbogăţire şi activizare – nuanţare a vocabularului copiilor
III.4. Mijloace de evaluare a vocabularului dobândit în activităţile cu preşcolarii
IV. Studiu de caz: Etape metodologice implicate în cercetarea formelor şi modalităţilor
de îmbogăţire şi activizare a vocabularului la preşcolari
IV.1. Ipoteza cercetării
IV.2. Obiectivele cercetării
IV.3. Metode utilizate în cercetare
IV.4. Desfăşurarea cercetării şi înregistrarea rezultatelor
IV.4.1. Analiza, prelucrarea şi interpretarea rezultatelor probelor iniţiale
IV.4.2. Analiza, prelucrarea şi interpretarea rezultatelor probelor finale
IV.5. Concluziile cercetării
V. Concluzii
Anexe
Bibliografie

2
În învăţământul românesc de toate gradele, dar în special în învăţământul preşcolar
studiul lexical merită o atenţie mult mai mare decât i se acordă în momentul de faţă din mai
multe motive:

 bogăţia unei limbi este dată în primul rând de bogăţia şi de varietatea vocabularului

ei ;

 schimbările care au loc în societate precum şi spectaculoasele progrese ale ştiinţei

contemporane se reflectă în primul rând şi nemijlocit în vocabular considerat ca fiind


compartimentul limbii cel mai labil şi mai deschis influenţelor din afară.

Legătura dintre istoria lexicului şi istoria societăţii este atât de strânsă şi de evidentă,
încât celebrul lingvist francez Antoine Meillert se consideră pe deplin îndreptăţit să afirme că
“orice vocabular exprimă, de fapt, o civilizaţie”. De aici rezultă necesitatea de a-l studia cât mai
temeinic şi ori de câte ori este posibil în indisolubila legatură cu prefacerile de diverse naturi care
au loc în viaţa unei colectivităţi lingvistice.

Îmbogăţirea şi perfecţionarea vocabularului constituie un lucru mult mai greu de realizat


decât însuşirea regulilor gramaticale ale limbii materne.

Încă de la vârstă preşcolară, copilul stăpâneşte în linii mari sistemul gramatical al limbii
pe care o vorbeşte însă achiziţionarea de noi cuvinte şi folosirea lor corectă rămân un deziderat
permanent de-a lungul întregii vieţi.

Este de remarcat rolul grădiniţei în a-i sprijini pe copii în formarea unui vocabular cât
mai bogat pentru a se putea exprima liber, expresiv, coerent şi corect din punct de vedere
gramatical.

În decursul anilor de grădiniţă sub influenţa cerinţelor crescânde ale activităţii şi


comunicării are loc o asimilare rapidă a diferitelor aspecte ale limbii (compoziţia fonetică,
vocabularul, structura gramaticală) apar şi se dezvoltă noi funcţii şi forme ale limbajului care
devine mai închegat, mai coerent.

La venirea în grădiniţă copilul de trei ani are un limbaj cu caracter situativ ce se exprimă
prin dialog. Sensul cuvintelor şi propoziţiilor depinde de împrejurările concrete, iar vorbirea
situativă este completată de gesturi. La această vârstă raporturile gândire-vorbire sunt deseori
surprinzătoare. Uneori copilul nu este în stare să explice acţiunile inteligente pe care, totuşi, le
stăpâneşte pe plan practic, alteori execută ordine pe care nu este în stare să le repete. Uneori, de
dragul sonorităţii cuvintelor prinde din zbor noţiuni pe care nu le înţelege şi le foloseşte la
întâmplare sau formează expresii fară să aibă o cât de mică idee despre raportul pe care-l

3
exprimă. Limbajul la aceasta vârstă este format din propoziţii scurte, abundă exclamaţiile,
interjecţiile, repetiţiile, onomatopeele. Pe lângă aceasta, este cunoscută dificultatea pe care o
întâmpină copilul de 3 ani în emiterea şi pronunţarea corectă a cuvintelor vorbirii.

Mi-am propus să evidenţiez în această lucrare necesitatea îmbogăţirii şi activizării


vocabularului prin activităţile de tip preşcolar, progresele realizate de copii în acest sens şi –
implicit – în însuşirea noţiunilor, toate acestea reflectate în formarea şi evoluţia personalităţii
copilului.

Am pornit de la premisa că munca cu vocabularul nu trebuie socotită terminată odată cu


explicarea amănunţită a cuvintelor necunoscute, ci trebuie continuată până când acestea sunt
integrate în vocabularul activ al copiilor până când le folosesc corect în vorbire.

Mi-am propus să tratez în lucrare aspecte esenţiale referitoare la temă (de la


fundamentarea teoretică şi psiho-pedagogică a problemelor implicate) la metode şi procedee
aplicate la lotul experimental privind îmbogăţirea vocabularului activ şi pasiv al copiilor.

Pe parcursul cercetării efectuate am încercat să verific şi să aduc argumente în favoarea


ipotezei de lucru folosind metode şi strategii eficiente concretizate în rezultatele obtinute pe baza
evaluărilor iniţiale, formative şi sumative pe un lot de 14 subiecţi format din copii preşcolari
cuprinşi între 5 şi 6 ani.

Prelucrarea datelor şi a concluziilor în viziunea pedagogiei moderne inserate pe parcursul


lucrării reprezintă verificarea ipotezei formulate.

Grădiniţa trebuie să-l înzestreze pe copil cu un vocabular bogat şi nuanţat. Ea poate şi


trebuie să reprezinte acea minunată cutie de rezonanţă în care cuvântul ca material sonor specific
primei trepte a copilăriei se poate tranforma în cuvântul muzică în care corespondenţa mentală
către idee duce vădit la progres.

Lucrarea am structurat-o în cinci capitole enunţate în cuprins la începutul lucrării.

În primul capitol am evidenţiat locul şi rolul disciplinei educarea limbajului – Domeniul


Limbă şi Comunicare în curriculum, făcând referire la aspecte ce vizează dezvoltarea
vocabularului la preşcolari.

Cel de-al doilea capitol se referă la cultivarea limbii române în ciclul preprimar. Aici m-
am oprit asupra particularităţilor de limbaj pe care le au copiii din ciclul preprimar şi am
prezentat pe larg vocabularul limbii române: noţiuni de lexic, de semantică, mijloacele de
îmbogăţire a vocabularului.
În capitolul al treilea am avut în vedere câteva aspecte metodologice privind îmbogăţirea
şi activizarea vocabularului prin orele din cadrul Domeniului Limbă şi Comunicare, făcând
referire la valenţele cognitive ale textelor utilizate în grădiniţa de copii, la metodele tradiţionale
şi moderne folosite în predarea noţiunilor de vocabular, la sugestii metodice de activizare a

4
vocabularului şi la mijloacele de evaluare a vocabularului. În acest capitol am urmărit să vin cu
cât mai multe tipuri de exerciţii şi metode activ-participative specifice folosite în cadrul orelor
rezervate educării limbajului, în scopul îmbogăţirii, nuanţării şi activizării vocabularului elevilor
din ciclul preprimar.
În cel de-al patrulea capitol am prezentat pe larg cercetarea experimentală pe care am
desfăşurat-o la două grupe pregătitoare în anul şcolar 2009-2010, pornind de la ipoteza: „putem
produce anumite modificări în sensul dezvoltării, îmbogăţirii, activizării şi nuanţării
vocabularului preşcolarilor dacă utilizăm atât metode tradiţionale cât şi metode moderne în
predarea noţiunilor de vocabular?”.
Aici am avut în vedere identificarea potenţialului vocabularului preşcolarilor şi stabilirea
performanţei şcolare individuale, urmărirea progreselor înregistrate de copii pe linia procesului
de activizare, îmbogăţire şi nuanţare a vocabularului activ al copiilor, identificarea unor metode
şi procedee care să faciliteze stimularea creativităţii şi găsirea unor căi de activizare a învăţării,
îmbinarea metodelor tradiţionale cu cele moderne activizatoare folosite în cadrul orelor de
educarea limbajului care să conducă la schimbări vizibile în vocabularul activ al preşcolarilor,
stimularea creativităţii copiilor printr-o strategie didactică permisivă şi identificarea unor căi
diverse pentru rezolvarea unor exerciţii ca rezultat al strategiilor didactice aplicate.
Ultimul capitol vizează concluziile acestei lucrări, cu sugestiile de rigoare. Este bine de
menţionat că succesul unei educaţii, indiferent ce tip de educaţie este, depinde mai puţin de
cantitatea informaţiilor transmise copiilor, cât mai ales de angajarea metodologică a cadrului
didactic prin metode şi procedee moderne, adecvate diferitelor situaţii de învăţare.
Lucrarea cuprinde în final o serie de anexe folosite în cercetare: fişă de observaţie,
proiecte didactice, fişe de lucru, tipuri de exerciţii specifice predării noţiunilor de vocabular.
Prin limbă se identifică un neam, prin ea poporul îşi exercită propria-i personalitate şi îşi
îmbogăţeşte valorile spirituale. Să veghem deci la cultivarea celei mai curente şi mai depline
expresii a sufletului românesc, limba noastra „o comoară / În adâncuri înfundată / ... un şirag de
piatră rară” creată de-a lungul anilor de poporul român.