UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI

FILIALA FOCȘANI
DEPARTAMENTUL DE FORMARE A PROFESORILOR

CONTRIBUŢIA JOCULUI DIDACTIC LA

DEZVOLTAREA LIMBAJULUI COPIILOR
PREŞCOLARI

Coordonator ştiinţific:
Lect. univ. dr. Luiza Enachi-Vasluianu

Autor:
Munteanu Loredana
Grădinița cu P.P. Golești, Golești,
Vrancea
 CUPRINS
ARGUMENT ...................................................................................................................... 3
1. LOCUL ȘI IMPORTANȚA JOCULUI DIDACTIC PENTRU DEZVOLTAREA
LIMBAJULUI PREȘCOLARILOR .................................................................................. 5
1.1 Delimitări teoretice ...................................................................................................... 5
1.2. Tipologia jocului ...................................................................................................... 10
1.3. Jocul didactic, formă de tranziţie de la joc la activitatea de învăţare .......................... 14
1.4. Specificul jocului didactic ......................................................................................... 17
1.5. Structura şi metodologia jocului didactic .................................................................. 19
1.6. Pregătirea jocului didactic ......................................................................................... 21
1.7 Metodologia, organizarea şi desfăşurarea jocului didactic .......................................... 23
2. CONTRIBUȚIA JOCULUI DIDACTIC LA DEZVOLTAREA LIMBAJULUI
COPIILOR PREȘCOLARI. APLICAȚII ....................................................................... 25
2.1 Jocuri didactice de comunicare .................................................................................. 25
2.2 Jocuri didactice lingvistice ........................................................................................ 28
2.3 Jocuri didactice literare .............................................................................................. 51
2.4 Rolul jocului didactic în dezvoltarea limbajului copiilor ............................................ 55
3. STUDIU EXPERIMENTAL PRIVIND CONTRIBUȚIA JOCULUI DIDACTIC
LA DEZVOLTAREA LIMBAJULUI PREȘCOLARILOR ........................................... 61
3.1 Delimitarea problemei de cercetat .............................................................................. 61
3.2 Designul cercetării ..................................................................................................... 62
3.2.1. Ipoteza și obiectivele cercetării ...................................................................................... 62
3.2.2. Variabilele cercetării....................................................................................................... 62
3.2.3. Perioada de cercetare: ..................................................................................................... 63
3.2.4. Locul de desfășurare al cercetării: ................................................................................. 63
3.2.5. Eșantioanele cercetării .................................................................................................... 63
3.2.6. Metodele cercetării ......................................................................................................... 63
3.3. Etapele cercetării .......................................................................................................... 64
3.3.1. Etapa preexperimentală .................................................................................................. 64
3.3.2. Etapa experimentală........................................................................................................ 68
3.3.3. Etapa postexperimentală ................................................................................................. 74
3.4. Analiza și interpretarea datelor.................................................................................. 77
CONCLUZII ..................................................................................................................... 83
BIBLIOGRAFIE ............................................................................................................... 86

2
 ARGUMENT

Principala motivaţie în alegerea temei am considerat-o a fi asigurarea pregătirii

copiilor pentru integrarea optimă în regimul activităţii şcolare şi dobândirea aptitudinii de
şcolaritate. Pregătirea copilului pentru şcoală şi, în general pentru viaţă, se realizează în
mod progresiv, începând din primii ani ai existenţei şi se continuă, intensificându-se în
grădiniţă, pentru că numai într-un proces organizat se poate realiza punerea de acord a
nivelului de dezvoltare psihică cu cerinţele mereu sporite pe care le solicită şcoala.
Momentul intrării în şcoală presupune un anumit nivel de dezvoltare fizică,
intelectuală, morală voliţională a copilului, iar aptitudinea de şcolaritate solicită dobândirea
unor capacităţi, abilităţi, priceperi şi deprinderi absolut necesare şcolarizării. În acelaşi
timp, adaptarea preşcolarului la cerinţele şcolii presupune dobândirea de către copil a unei
maturizări la toate aceste nivele, maturizare care să îl facă apt pentru activitatea de învăţare
de tip şcolar.
Accentul cade, în preşcolaritate, pe dezvoltarea dimensiunii formative a pregătirii,
căci, nu însuşirea unui volum mare de cunoştinţe îl face pe copil apt pentru şcoală, ci mai
ales dobândirea unor capacităţi, abilităţi şi operaţii intelectuale necesare actului de
cunoaştere care favorizează învăţarea. Bazele vorbirii şi ale comunicării orale se creează
încă de foarte timpuriu, de aceea educaţia limbajului trebuie începută încă de la o vârstă
fragedă.
Jocul didactic reprezintă un mijloc valoros de instruire şi educare a copiilor de
vârstă preşcolară deoarece rezolvă sarcini instructiv-educative complexe într-o formă
adecvată vârstei. Astfel, în această perioadă, rolul jocului este deosebit. Pentru copilul
mic, cât şi pentru preşcolar jocul devine activitatea fundamentală care influenţează
întreaga lor conduită şi prefigurează personalitatea în plină formare şi dezvoltare
Jocul didactic dezvoltă copiilor capacitatea de a-şi construi şi realiza
trăirile,copilul are posibilitatea să-şi dezvolte într-un anumit grad gândirea şi limbajul.
Copilul cucereşte mijloacele gândirii logice, desprinzăndu-se din ce în ce mai mult de
reprezentările concrete, ajungând spre trepte tot mai înalte de abstractizare şi generalizare.
În cadrul activității mele didactice am constatat că un rol foarte important în
dezvoltarea personalității copilului preșcolar îl are dezvoltarea capacității de a comunica,
iar cea mai importantă formă de comunicare o reprezintă comunicarea verbală. Aceasta
necesită dezvoltarea și educarea limbajului, oferindu-i copilului posibilitatea de a se
descurca cu uşurinŭă în mediul care îl înconjoară şi în relație cu cei din jur. Dezvoltându-și

3
corect de la vârsta preşcolară această capacitate, copilului i se deschid larg porțile spre
integrarea socială de mai târziu, deoarece îi oferă posibilitatea de a-şi exprima gânduri,
impresii, păreri, cerințe, de a-și manioesta trăirile afective etc. Dintre toate metodele şi
procedeele folosite în cadrul activităților educative am constatat că jocul reprezintă
mijlocul cel mai eficient prin care copiii iau contact cu lumea, înțeleg evenimentele din jur
şi învață din ele. Prin intermediul jocului, copilul exersează înțelegerea prin comunicare,
îşi dezvoltă capacitatea de a se exprima, îşi exersează vorbirea. Astfel, jocul didactic este o
forma de învățare eficientă pentru că este efectuată direct de către copil, prin efortul lui,
devenind astfel mai atractivă pentru acesta şi implicându-l mult mai uşor datorită
elementelor de joc folosite.
O modalitate eficientă pentru realizarea educaţiei limbajului sub aspect fonetic,
lexical, al structurii gramaticale, expresivităţii limbajului o constituie jocul didactic. Prin
introducerea jocului didactic ca formă de bază în dezvoltarea vorbirii se realizează una din
cele mai importante cerinţe ale educaţiei preşcolare. Pentru a spori contribuţia jocurilor
didactice în educarea limbajului trebuie să folosim metode şi procedee variate şi mijloace
de învăţământ cât mai variate şi atractive. Jocurile didactice folosite în diferite variante
contribuie în mod deosebit la dezvoltarea limbajului preşcolarilor în vederea pregătirii
pentru şcoală.

4
1. LOCUL ȘI IMPORTANȚA JOCULUI DIDACTIC PENTRU
DEZVOLTAREA LIMBAJULUI PREȘCOLARILOR

1.1 Delimitări teoretice

Jocul este una din activităţile prin care copilul învaţă sa cunoască lumea reală. Pe
acest temei, unii psihologi consideră jocul o activitate de preînvăţare. Prin joc copilul
dobândeşte noi cunoştinţe despre mediul înconjurător, i se formează variate acţiuni mintale
cu importante repercusiuni pentru dezvoltarea percepţiilor, memorării şi reproducerii
voluntare, generalizării şi abstractizării. Jocul favorizează dezvoltarea aptitudinii
imaginative a copilului, a capacităţii de a crea sisteme de imagini generalizate despre
obiecte şi fenomene, precum şi de a efectua diverse combinări mintale cu imaginile
respective.
Ursula Şchiopu şi Emil Verza susţin în Psihologia vârstelor că: Jocul răspunde
trebuinţei de creaţie a personalităţii, dar şi a sinelui în raport cu viaţa şi ipostazele ei
felurite. Analiza jocului pune în evidenţă (oglindeşte) statutul mintal, cel afectiv, cel de
sănătate al copilului (Schiopu, Verza, 1981, pag.118). În perioada preşcolarităţii 3-6/7 ani,
jocul cunoaşte o evoluţie semnificativă, îmbogăţindu-se considerabil faţă de perioada
antepreşcolară. Chiar dacă la vârsta de 3 ani, jocul încă este legat de mânuirea activă a
obiectelor încep să apară noi forme, mai complexe ale acestuia, debutând astfel jocul cu
subiect şi rol. Imitaţia predomină, dar funcţionează ca un catalizator creativ, preluând în
comportamentul său conduitele umane simple la care a asistat. Datorită interesului faţă de
adulţi, faţă de conduitele acestora copilul începe să reproducă situaţii, devine medic,
profesor, constructor, iar rolul său capătă contur şi se integrează într-un subiect (vizită la
cabinetul medical unde copilul îşi exercită rolul de doctor). La 4 ani jocurile se complică şi
se diversifică foarte mult, poate merge pe bicicleta cu 2 roţi, poate patina, sunt favorite
jocurile cu mingea şi simte nevoia jocului cu ceilalţi, astfel că jocul izolat pierde din
importanţă. ). Preferă compania unui copil mai mare sau mai mic, exersând rolul de lider
sau subordonat. La 5 ani jocul de rol predomină, copilul preluând roluri din familie sau
societate („mama”, „tata”, „pompierul”, „medicul”), aceste roluri, având funcţii de
identificare şi de integrare ce sprijină dezvoltatrea identităţii copilului. Jocurile de rol în
care copilul preia în fapt profesii întâlnite în experienţa sa socială au rolul de a integra
informaţii privitoare la diverse aspecte ale vieţii sociale.

5
 Având în vedere că esenţa jocului este concentrată în procesul de reflectare şi
transformare pe plan imaginar a realităţii concrete, proces prin care devine posibilă şi
plăcută pătrunderea copilului într-o realitate complexă pe care o cunoaşte activ, factorii cu
rol principal în evoluţia jocului izvorăsc din contactul copilului cu realitatea imediat
apropiată lui, îmbrăcând forma unor contradicţii:
 contradicţia dintre nivelul deprinderilor şi dorinţa copilului de a utiliza obiectele
conform destinaţiei lor (copilul care pilotează avionul, este aviator);
 contradicţia dintre tendinţa copilului către o viaţă care să reproducă viaţa adulţilor şi
posibilităţile lui limitate („ne facem că suntem la serviciu”);
 contradicţia dintre aspiraţiile copilului şi posibilităţile lui de a le împlini;
 contradicţia dintre libertatea de acţiune a copilului şi necesitatea respectării regulilor
jocului (jocul: Barza şi broscuţele – copiii broscuţe ar dori să sară mai des pentru plăcerea
jocului, dar regula le interzice);
 contradicţia dintre imitaţie şi creativitate ( pregăteşte masa pentru musafiri şi în locul
fripturii pune cubuleţe);
 contradicţia între planul real şi cel fictiv (jocul stimulează procesul dezvoltării
imaginaţiei, obligându-1 pe copil să facă apel la imaginaţie, fără a fi un efect al acesteia);
 contradicţia între elementul de învăţare, de asimilare prin joc şi jocul propriu-zis (ex. :
jocul De-a musafirii - copiii învaţă normele de politeţe, utilizează formule de adresare în
timp ce se joacă);
 contradicţia între planul concret şi cel mental în joc, considerând jocul şi o formă de
trecere de la acţiuni exterioare la acţiuni interioare.
Tipul fundamental de activitate al perioadei preşcolare este jocul, pârghie foarte
importantă şi puternică a învăţării la copii, deoarece copilul care se joacă îşi dezvoltă
percepţiile, inteligenţa, tendinţa de exprimare, tendinţele sale sociale.( J. Piaget, 1973, pag.
138)
Jocul reprezintă cea mai simplă şi mai plăcută modalitate de integrare într-un
univers cultural. Adeseori, jocurile nu sunt altceva decât simple imitaţii ale unor activităţi
proprii maturilor, comportamentul mimetic nefiind altceva decât o formă de înscriere într-
un model cultural asumat prin joc, adică o iniţiere.
Jocul este un întreg univers, în care fiecare trebuie, cu şanse şi riscuri, să-şi afle
locul; el este nu numai activitatea specifică pe care o denumeşte, ci totalitatea figurilor,
simbolurilor sau instrumentelor necesare activităţii respective sau funcţionării unui

6
ansamblu complex. Aidoma vieţii reale, dar într-un cadru dinainte stabilit, jocul îmbină
regulile cu libertatea, tiparele prestabilite şi creativitatea personală. Diferitele combinaţii
ale jocului sunt tot atâtea modele de viaţă reală, personală şi socială. Jocul tinde să aşeze o
anumită ordine în locul anarhiei dintre raporturi, şi permite trecerea de la starea de natură
la starea de cultură, de la spontan la voit. Jocurile copiilor, ca şi cele dintre adulţi, sunt în
profunzime şi fiecare în felul lui, replici ale marilor jocuri publice. Caracterul lor aparent
frivol şi gratuit nu trebuie să le disimuleze simbolismul agonistic fundamental: jocurile
sunt sufletul relaţiilor umane şi factori de educare eficienţi.
Johan Huizinga, istoric olandez din prima jumătate a secolului al XIX-lea
stabileşte în lucrarea Homo ludens legătura dintre joc şi poezie: jocul este o acţiune care se
desfăşoară înlăuntrul unor anumite limite de loc, de timp şi de sens, într-o ordine vizibilă,
după reguli acceptate de bună voie în afara sferei utilităţii, necesităţii materiale. Starea de
spirit a jocului este cea a distragerii şi extazului, fie sacru, fie doar festiv, indiferent dacă
jocul e consacrare sau divertisment (Huizinga, 2003, pag. 209). Datorită spontaneităţii,
jocul reclamă o îmbinare armonioasă între cerinţele situaţiei de joc şi aptitudinile celor care
se joacă, generatoare de distracţie şi reconfortare, de sentimente de plăcere şi de bucurie.
Spre deosebire de jocul adulţilor care reprezintă şi un remediu împotriva oboselii
sau plictiselii, cel al copiilor are întotdeauna un aspect pozitiv, el angajând întreaga
personalitate a celui care îl practică. Jocul reprezintă o sinteză a tuturor acţiunilor spontane,
se desfăşoară liber şi poate să devină o activitate creatoare. Pentru copil jocul este un scop
în sine, care îi face plăcere, îl bucură, dar în aceleşi timp un mijloc prin care copilul învaţă
să se afirme şi să cunoască lumea înconjurătoare, prin care îşi dezvoltă funcţiile latente,
ajungând la un mod superior de comportare şi astfel copilul creşte, se depăşeşte şi
evoluează spre adolescenţă. Evoluţia sa în raport cu dezvoltarea preşcolarităţii, cu alte
activităţi umane, cu unele mecanisme ale vieţii sociale, îi determină, în diverse momente,
loc şi rol diferite, dar cert este faptul că el nu lipseşte, indiferent de vârsta omului.
J. Piaget consideră pe bună dreptate, că „Jocul exprimă copilul în esenţa lui de
copil”; activitatea ludică pune în mişcare toată fiinţa copilului, îi activează gândirea, îi
reliefează voinţa, îi înaripează fantezia şi-i ascute inteligenţa. Totodată pune în evidenţă
forţele pe care trebuie să se bazeze educaţia preşcolară. K. Groos numeşte jocul copiilor un
act de dezvoltare personală neintenţionată. Joaca este o pregătire instinctivă şi inconştientă
a viitoarelor acţiuni serioase. În joc se reflectă legăturile copilului nu numai cu lumea lui
interioară, ci şi cu persoanele şi cu evenimentele din lumea exterioară (ADU, pag. 103).

7
 Jocurile nu se desfăşoară la întâmplare, ele implică reguli care stabilesc modul de
comportare a copiilor, dacă acestea sunt încălcate, jocul se dezorganizează sau se întrerupe.
Fără reguli nu există joc. În timpul jocului, copiii îşi asumă anumite roluri, realizând forme
complexe de comportament şi antrenându-şi astfel capacitatea de a-şi stăpâni
impulsivitatea caracteristică. În grădiniţă jocul este îmbinat, la tot pasul, cu formele muncii
accesibile preşcolarilor. Aproape orice activitate este un joc pentru copii. Un copil care nu
ştie să se joace realizează imaginea unui „mic bătrân”. Prin joc copilul pune în mişcare
însuşirile inerente structurii sale individuale. Tot prin joc se actualizează potenţele virtuale,
se dezvoltă funcţiile latente, încât fiinţa cea mai înzestrată este aceea care se joacă cel mai
mult (J. Piaget, 1973, pag. 141).
Pentru copil, jocul are acelaşi rol pe care munca îl are pentru adult. Graţie
funcţiilor sale, jocul mijloceşte dobândirea autonomiei personale şi chiar a modelelor
practice care vor fi solicitate de activitatea lui de adult. Copilul preşcolar îşi realizează
rolul asumat în joc cu multă seriozitate, este absorbit de ocupaţia sa, se identifică cu
personajul pe care îl joacă. Orice joc trezeşte un interes emoţional autentic, în cadrul lui se
manifestă o gamă variată de trăsături legate de natură, de muncă, de relaţiile sociale. Fără
îndoială că, pentru dezvoltarea copiilor, o anumită importanţă o au şi alte tipuri de activităţi
ca: desenul, modelajul, audiţiile, poeziile, poveştile, participarea la munci accesibile,
autoservire. Totuşi rolul principal îi revine jocului. Jocul are o putere imensă în viaţa
copiilor, de aceea a şi fost denumit munca copiilor.
Copiii, prin naştere, au tendinţa de a învăţa şi a descoperi, de a şti şi de a cerceta.
În joc există libertatea spiritului care permite acestuia să lucreze în grup. O perioadă mai
lungă de joc îl pregăteşte pentru intrarea cu succes într-o lume din ce în ce mai complexă
de cuvinte şi simboluri. Prin joc, el se aventurează în necunoscut. Încercând să vadă cat
poate să construiască de înalt un turn de cuburi, câte obiecte poate să pună în scară înainte
ca aceasta să se dezechilibreze sau câte obiecte diferite poate să confecţioneze din
plastilină, el testează şi materialul de joc, dar şi pe sine. În această perioadă, copilul
acţionează sub presiunea trebuinţelor biologice şi a dorinţelor imediate care nu pot fi încă
amânate sau inhibate; acţionând practic cu obiectele, preşcolarul realizează analiza şi
sinteza proprietăţilor acestora prin gruparea – regruparea lor, efectuează comparaţia văzând
asemănările şi deosebirile, învaţă să-şi ordoneze mişcările în vederea rezultatelor urmărite.
Toate aceste manipulări obiectuale conduc la dezvoltarea funcţiilor senzorio-
motorii, premise pentru dezvoltarea intelectuală. Din experienţa nemijlocită în joc, copilul
dobândeşte treptat idei şi concepte abstracte de care va avea nevoie mai târziu în

8
matematică, fizică, istorie şi alte discipline de învăţământ. Prin joc, copilul are posibilitatea
de a fi mai degrabă un iniţiator în propria sa lume decât o persoană manipulată şi
indisciplinată. Se ştie că prin joc copilul pune în acţiune toate posibilităţile sale, traduce în
faptă potenţele intelectuale, fizice, morale, le dezvoltă, le îmbină. Jocul constituie o
necesitate a organismului în dezvoltare. Pentru copil, jocul este o distracţie, este învăţătură,
este muncă, mijloc în care se educă, este mijloc eficient de cunoaştere a lumii
înconjurătoare. Jucându-se, copilul cunoaşte culorile, formele şi multitudinea de proprietăţi
ale obiectelor cu care acţionează, îşi însuşeşte şi îşi perfecţionează limbajul, îşi structurează
personalitatea, etc.
Jocul determină atât creşterea încrederii în sine a copilului, cât şi dorinţa de
autodepăşire, lăsându-i la îndemână libera opţiune, libera direcţionare, fantezie şi
imaginaţie, îi dă posibilitatea de a-şi folosi imaginaţia pentru propria plăcere şi a altora.
Acţionând asupra sa în universul său, prin joc copilul câştigă încredere în propriile sale
puteri, fiind pregătit pentru abordarea problemelor de mai târziu.
Pedagogia preşcolară ne învaţă că jocul satisface în cel mai înalt grad nevoia de
activitate a copilului generată de trebuinţe, dorinţe, tendinţe specifice preşcolarului.
Îmbrăcând forma jocului, activitatea este tot atât de necesară dezvoltării psihice şi fizice a
copilului ca şi lumina soarelui. Un copil sănătos, cu organismul în creştere nu poate să nu
se joace; a-l opri de la joc înseamnă a-i frâna dezvoltarea fizică şi psihică. În plus, jocul
este una din activităţile prin care copilul învaţă să cunoască lumea reală, de aceea, unii
psihologi il consideră o activitate de preînvăţare. Prin joc, copilul dobândeşte noi
cunoştinţe despre mediul înconjurător, i se formează variate acţiuni mintale cu importante
repercusiuni pentru dezvoltarea percepţiilor, memorării şi reproducerii voluntare,
generalizării şi abstractizării. Jocul favorizează dezvoltarea aptitudinii imaginative a
copilului, a capacităţii de a crea sisteme de imagini generalizate despre obiecte şi
fenomene, precum şi de a efectua diverse combinări mintale cu imaginile respective.
Rezumându-şi consideraţiile cu privire la însemnătatea jocului, K. Croos scrie că
dacă dezvoltarea capacităţii de adaptare la problematica ce o va impune viaţa constituie
ţelul principal al copilăriei noastre, în acest lanţ orientat de fenomene, locul cel mai
predominant revine jocului. De aceea, utilizând o formă întrucâtva paradoxală, putem
afirma că nu ne jucăm pentru că suntem copii, ci copilăria ne este dată pentru a ne juca. (A.
Elkonin D.B, Bucureşti, 1980, pag.75)

9
1.2 Tipologia jocului
În literatura de specialitate sunt cunoscute mai multe încercări de clasificare a
jocurilor, şi mai simple şi mai complexe, după un criteriu sau după mai multe, având la
bază scheme de sondaj longitudinal sau sondaj transversal.
Pornind de la concepţia generală a dezvoltării psihice, pedagogul german W.
Stern elaborează o teorie a jocului, ţinând seama de factorii interni si factorii externi ai
dezvoltării. În conformitate cu acţiunea formativă a acestor factori şi cu structura jocurilor,
W. Stern distinge:
- jocuri individuale - determinate de factori interni;
- jocuri sociale - generate de factori externi.
În contextul dezvoltării psihice generale a copilului, evoluţia jocului este
rezultatul interacţiunii factorilor interni si externi şi nu al acţiunii separate.
Eduard Claparéde, inspirându-se din lucrările lui K. Gross, a împărţit jocurile în:
- jocuri ale funcţiilor generale;
- jocuri ale funcţiilor speciale şi ca subgrupe de jocuri:
· jocuri senzoriale;
· jocuri motorii;
· jocuri psihice.
Prin jocurile senzoriale, Claparéde a grupat toate tipurile de jocuri care
antrenează capacitaţile senzoriale; jocurile motorii antrenează îndemânarea, coordonarea
mişcărilor, agilitatea şi jocurile psihice.
Jocurile psihice pot fi:
- jocuri intelectuale - care solicită o activitate intelectuală (antrenând gândirea, fac
comparaţii);
- jocuri afective - provoacă emoţii (de durere, estetice .)
Şi această clasificare este discutabilă deoarece copilul jucându-se, incorporează
într-un singur joc majoritatea categoriilor considerate ca fiind relativ distincte.
Charlotte Bühler, a facut o altă clasificare a jocurilor, în cinci grupe:
1. jocuri funcţionale (senzorio-motrice);
2. jocuri iluzorii (de ficţiune);
3. jocuri receptorii (de consum, complementare, participare pasivă - poveştile);
4. jocuri de construcţie;
5. jocuri colective.

10
 Această clasificare, chiar dacă este mai mult sau mai puţin convenţională, ţine
seama de influenţa jocului în planul dezvoltării senzoriale, motrice, intelectuale şi chiar
afectiv - caracteriale (sociabilitatea - în jocurile colective).
O altă clasificare interesantă a jocurilor a facut-o Decroly - jocurile raportându-se
la dezvoltarea percepţiilor senzoriale si aptitudinii motorii (jocuri vizuale cu culori,
forme):
- jocuri de iniţiere aritmetică (noţiunea de timp);
- jocuri de iniţiere in lectură;
- jocuri de gramatică si inţelegere a limbajului.
O clasificare prin care se face pentru prima dată încercarea de a raspunde
problemelor metodologice ale clasificării aparţine psihologului elveţian Jean Piaget. El
defineşte jocul drept o activitate prin care copilul se dezvoltă în conformitate cu etapele
formării sale intelectuale - etape marcate prin trei tipuri succesive de structuri mintale:
- scheme senzorio-motrice;
- scheme simbolice;
- forme raţionale (socializate) ale gândirii.
La baza clasificării, pune trei structuri genetice în funcţie de care evoluează jocul:
exerciţiul, simbolul şi regula:
- jocuri - exerciţiu;
- jocuri simbolice;
- jocuri cu reguli.
S-ar mai putea aminti şi un alt criteriu, acela al poziţiei copilului în timpul
jocului:
- jocuri de mişcare;
- jocuri sedentare.
Dar aceasta clasificare este unilaterală.
Prin caracterul, conţinutul si structura lor, jocurile sunt foarte numeroase şi
variate. Ţinând seama de sarcinile educaţiei preşcolarului şi de influenţa formativă a
jocului asupra copilului, pedagogia preşcolară clasifică jocurile în: jocuri de creaţie, jocuri
de construcţie, jocuri logice, jocuri de mişcare, jocuri distractive, jocuri didactice.
Jocul de creaţie este cea mai raspândită si îndragită activitate, prin el copiii
prelucrează si transpun pe plan imaginar impresiile pe care le au despre realitatea
înconjurătoare, jocul reflectând raportul dintre copil si mediul social. Copilul intrat în
gradiniţă trece din familie în contact direct cu ceilalţi copii, într-o activitate organizată de

11
observare a mediului social în care sunt prezentate aspectele practice ale vieţii adulţilor,
precum si relaţiile dintre ei. Copiii creează astfel, jocuri ca: De-a mama, De-a doctorul,
De-a magazinul etc.
Jocul de construcţie reproduce cu scopuri lucide unele construcţii sau obiecte
din mediul înconjurător. Copiii, găsind la grădiniţă un bogat material de construcţie, învaţă
să realizeze treptat diferite modele, fie din imaginaţie, fie după o temă dată. Astfel, ei
construiesc diferite maşini, roboţi, avioane etc. Materialul folosit este divers: cuburi,
rotodiscuri, leggo, materiale plastice si din natură.
Jocul logic ca modalitate de educare si instruire intelectuală a preşcolarului
realizează o îmbinare optimă între obiectivele urmărite, conţinutul activităţii şi
particularităţile psihice ale vârstei preşcolare prin transpunerea sarcinilor de învăţare în
joc.
Prin jocurile logice se urmareşte dezvoltarea gândirii cu operaţiile, efectuarea în
practica jocului a unor operatii matematice specifice. Se desfăşoară cu ajutorul Trusei
Dienes, materialul fiind astfel conceput, încât conduce copiii catre o înţelegere intuitivă şi
concretă a matematicii (Asează-mă la casuţa mea, Ghiceşte cine sunt etc.)
Jocul de mişcare - interesul copiilor pentru mişcare, în general, este foarte mare
la această vârstă, dorinţa lor are la bază dorinţe de ordin fiziologic. Ele au ca şi scop, pe
lângă călirea organismului şi întărirea sănătăţii, dezvoltarea armonioasă a tuturor grupelor
musculare, prevenirea localizării unor atitudini vicioase, creşterea capacităţii intelectuale,
crearea unei bune dispoziţii.
Jocurile cu caracter sportiv au dinainte stabilite regulile şi momentele
competitive. Regulile precizează mişcările şi acţiunile necesare în joc (Şoarecele şi pisica,
Raţele şi vânatorul, Trenul etc.)
Jocurile distractive sunt tratate de obicei ca jocuri de mişcare. Această încadrare
este unilaterală, deoarece latura principală a acestor jocuri nu o constituie executarea unor
mişcări, ea realizându-se prin posibilitatatea minţii şi prin spiritul de observaţie. Se
caracterizează prin faptul că este un joc cu temă si reguli stabilite anterior în majoritatea
cazurilor, specificul lui fiind că atât mişcările, cât şi cunoştinţele copilului reprezintă un
mijloc prin care se realizează amuzamentul (Zboară, zboară, Baba – Oarba etc.)
Jocurile didactice ocupă un loc tot mai important în activitatea grădiniţelor de
copii, ele fiind activităţi deosebit de atrăgătoare şi care se adaptează optim caracteristicilor
copilului în dezvoltare; prin acestea se realizează obiective şi sarcini de învăţare, folosind

12
un conţinut accesibil, modalităţi atractive şi recreative de organizare şi desfăşurare,
precum şi materiale didactice interesante.
Fiecare joc didactic, în primul rând, trebuie să-i instruiască pe copii, să le
consolideze şi să le precizeze cunoştinţele despre lumea înconjurătoare. Fiecare joc
didactic trebuie să îmbine armonios elementul instructiv şi exerciţiul cu elementul didactic.
Valoarea practică a jocului didactic constă în faptul că procesul desfăşurării lui
copilul are posibilitatea să-şi aplice cunoştinţele, să-şi exerseze priceperile şi deprinderile
ce s-au format în cadrul diferitelor activităţi.
Jocul didactic contribuie la dezvoltarea spiritului de observaţie, la concentrarea
atenţiei şi la formarea unor deprinderi de muncă intelectuală, independentă, ele fiind un
mijloc de influenţare a senzaţiilor şi percepţiilor. În cadrul jocurilor didactice, copiii sunt
puşi în situaţia de a efectua operaţiuni intelectuale complexe. Ei compară şi scot în
evidenţă asemănările şi deosebirile între obiecte, analizează, sintetizează şi fac generalizări
şi clasificări simple, ţinând seama de elemente specifice şi constante ale obiectelor
Izvorul jocurilor didactice trebuie căutat în literatura populară, în jocurile
instructive ale mamei, în cântece însoţite de mişcări. Ţinând seama de specificul vârstei şi
de dorinţa arzătoare a copilului de a cunoaşte, s-au creat o serie de poezii şi jocuri
educative care nu numai că îi desfată pe copii, dar îi şi instruieşte, le formează noţiunile
noi, le îmbogăţeşte şi le activizează vocabularul. Un exemplu îl constituie versurile cu care
mama îl învaţă pe copil cuvintele care denumesc diferitele părţi ale feţei: barbă - bărbie,
gură - gurărie, nas - bazanas, ochi - bazaochi, sprâncene - coţofene, frunte - tăvălug.
Multe asemenea jocuri, creaţii populare pentru educarea şi instruirea copiilor de la vârsta
fragedă se caracterizează prin stabilirea unor raporturi reciproce corecte între jucători, prin
seriozitatea comportării impusă de rezolvarea problemei, prin nivelul ridicat al activităţii
mintale cerute.
Copilul trebuie să fie învăţat să se cunoască pe sine şi lumea înconjurătoare
interacţionând activ cu mediul, să exprime în acelaşi timp experienţele sale cu mijloace
verbale variate şi adecvate. El trebuie încurajat să-şi exploreze şi să-şi controleze emoţiile,
atât ca persoană cât şi ca membru al grupului, tinând seama de nivelul de dezvoltare al
copiilor de vârstă preşcolară şi în special de rolul pe care îl are.
Având în vedere aceste principii, jocurile didactice se planifică în ordine
cronologică, în aşa fel incat fiecare predare sa fie urmată de un joc de fixare si apoi
consolidare a cunostinţelor predate. De exemplu, pentru dezvoltarea auzului fonematic se
pot desfăşura jocuri ca: Deschide urechea bine, Al cui glas este etc. Prin jocuri ca: Găseşte

13
cuvântul potrivit se urmăreşte activizarea vocabularului, spontaneitatea gândirii prin
realizarea unor exerciţii verbale. Jocurile didactice pentru cunoasterea mediului au ca scop
consolidarea si verificarea cunoştinţelor copiilor în urma observărilor, a lecturilor după
imagini, a plimbărilor si vizitelor (La piaţă, Când se întâmplă, Cu ce călătorim).
Omul prin natura sa nu este îndreptat cu totul spre satisfacerea materială, ci el
încearcă, din copilarie încă, să-şi construiasca situaţii pline de suspans, prin care să
cunoască ceva nou, să se pregătească pentru viaţa cea de toate zilele într-un mod cât mai
creativ, reuşind astfel să-şi urmărească şi să-şi împlinească ţelurile propuse în viaţă. Prin
joc sunt încercate si exersate moduri de comportament din viată, sunt testate reacţii la
diferite situaţii şi sunt formate atitudini. Copiii nu pot menţine suspansul pentru un timp
mai îndelungat, de aceea ei pot repeta situaţiile de joc la infinit, până ce au învăţat ceva din
acestea. Astfel jocul devine o metodă importantă de învăţare şi memorare. În dezvoltarea
fizică şi psihică a copiilor jocul ocupă un loc de frunte, fiecare formă de joc fiind un act de
învăţare. Jocul este o metodă, care are un mare potenţial de formare si dezvoltare a
personalităţii complete (corp - raţiune - suflet).
În concluzie, se poate spune că toate felurile de jocuri, constituie o formă de
activitate conducătoare a preşcolarului. În diferitele etape ale vârstei preşcolare, fiecare
forma de joc prezintă particularităţi specifice. Toate felurile de jocuri, în măsura în care
sunt îndrumate raţional de către adult, contribuie la dezvoltarea multilaterală a
personalităţii copilului: fizică, intelectuală, morală şi estetică. În felul acesta, jocurile,
împreună cu activităţile obligatorii, asigură mai târziu învăţătura în şcoală.

1.3. Jocul didactic, formă de tranziţie de la joc la activitatea de învăţare

La vârsta preşcolară, în structura metodelor activ-participative, îşi găsesc cu

maximă eficienţă locul, jocurile didactice, care constituie o punte de legătură între joc ca
tip de activitate dominantă în care este integrat copilul şi învăţare. Jocurile didactice sunt
metode active care solicită integral personalitatea copilului. Majoritatea lor au ca element
dinamic întrecerea între grupe de preşcolari sau chiar între întrg colectivul, făcându-se apel
nu numai la cunoştinţele lor, dar şi la spiritul de disciplină, ordine, coeziune, în vederea
obţinerii victoriei.
Întrecerea, atât între echipe, cât şi între copii, individual, prilejuieşte emoţii,
bucurii, satisfacţii, astfel, jocul didactic constituie o metodă eficientă de stimulare şi
dezvoltare a motivaţiei superioare din partea preşcolarului, exprimată prin interesul său

14
nemijlocit faţă de sarcinile ce le are de îndeplinit sau plăcerea de a cunoaşte satisfacţiile pe
care le are în urma eforturilor depuse în rezolvare.
Aplicând cu pricepere jocul didactic, educatorul trebuie să poată valorifica unele
dintre bogatele resurse formativ-educative ale acestuia în angajarea personalităţii copilului
de a desfăşura o activitate ce solicită efort susţinut, dar într-o atmosferă de voie bună, de
cooperare, de inţelegere. Jocurile didactice sunt antrenante pentru toţi copiii şi acţionează
favorabil şi la cei cu rezultate slabe, crescându-le performanţele şi căpătând încredere în
capacităţile lor, sporind siguranţa şi promptitudinea în răspunsuri.
Folosirea jocului didactic la toate categoriile de activităţi, face ca preşcolarii să
înveţe cu plăcere, să aibă o comportare mult mai activă, acceptând competiţia cu sine
însuşişi cu ceilalţi parteneri de joc, să devină interesaţi faţă de activităţile care se
desfăşoară. Jocul didactic bine organizat şi condus cu pricepere, ajută la înţelegerea şi
însuşirea unui oarecare volum de cunoştinţe, şi, prin exersarea acestora într-un sistem
dirijat, se ajunge la construirea unor structuri mentale, la dezvoltarea unor capacităţi
intelectuale.
Îmbinând jocul didactic cu competiţia şi cooperarea stimulăm interesul copiilor
faţă de activităţile care se desfăşoară, cei timizi devin mai volubili, mai activi, mai curajoşi,
capătă mai multă încredere în forţele lor, mai multă siguranţă şi tenacitate.
Jocul didactic constituie o formă de activitate plăcută, accesibilă, atractivă trezind
interesul şi curiozitatea, îndepărtând frica, nesiguranţa, mobilizând copiii pentru o
activitate rodnică, creativă. Prin joc procesul de adaptare a metodelor şi procedeelor la
particularităţile individuale ale copiilor în vederea atingerii scopului instructiv-educativ, se
realizează mai uşor. Copiii aşteaptă cu multă bucurie momentul de joc, iar evaluarea
devine un moment palpitant, cu evidente valenţe formative.
Comparând jocul didactic cu activitatea de învăţare, vom vedea că el conţine atăt
elemente ludice, cât şi elemente de învăţare.
În cadrul jocului didactic, copilul preşcolar dispune de o totală independenţă, de
iniţiativă şi creativitate, libertatea lui mergând până la autoorganizarea şi conducerea
jocului,. Jocul didactic conţine elemente de joc (aşteptarea, surpriza, competiţia ş.a.),
care produc atmosfera plăcută a acestei activităţi, iar în încheierea lui se face o evaluare
stimulativă, fără a se aprecia cu note sau calificative.
Prin caracterul său distractiv, jocul didactic orientează activitatea de învăţare,
într-una plăcută, atractivă, antrenează copiii la o activitate susţinută căreia îi acordă
caracter de seriozitate diminuînd rigiditatea activităţii de învăţare, cultivând curajul şi

15
increderea în forţele proprii.
Activitatea de învăţare solicită un efort intelectual, ea fiind o muncă
intelectuală. Organizarea activităţii de învăţare impune o disciplină riguroasă, iar
aprecierea rezultatelor obţinute apeleză la responsabilitatea elevilor.
Conţinând elemente din ambele categorii de activitate, jocul didactic
serveşte ca punte de legătură între grădiniţă şi şcoala primară, având rolul de tranziţie
de la joc la activitatea de învăţare. De aceea, jocul didactic este forma fundamentală de
organizare a activităţii instructiv - educative din grădiniţa de copii.
Copilul de 6 ani trebuie să ajungă în clasa pregătitoare cu un nivel
corespunzător de pregătire în ce priveşte calitatea comunicării verbale. Perioada
preşcolară are un rol hotărâtor în dezvoltarea limbajului, în ridicarea gândirii pe noi
trepte de generalizare şi abstractizare. Jocul didactic se situează pe primul loc ca
grad de realizare a obiectivelor dezvoltării limbajului, reuşind să îmbine cel mai
bine elementele instuctive cu cele educative şi distractive, să răspundă cerinţelor
învăţării de tip şcolar.
Având în vedere aceste considerente, am acordat o atenţie sporită realizării
practice a jocurilor didactice în contextul general al activităţii din grădiniţă,
urmărind folosirea celor mai eficiente metode şi procedee de stimulare a limbajului,
astfel încât la intrarea în clasa pregătitoare să posede noţiunile necesare însuşirii
cunoştinţelor de bază prevăzute de programa şcolară şi în mod deosebit, pentru
însuşirea scris-cititului. Pentru aceasta am realizat o selecţionare riguroasă şi o
eşalonare în sistem a jocurilor didactice, având în vedere cele patru aspecte ale
limbajului şi potenţialului grupei, după cum urmează:
1. Jocuri didactice pentru pronunţarea corectă a tuturor sunetelor, perfecţionarea
discernământului auditiv şi ameliorarea (înlăturarea) unor greşeli de pronunţie a
sunetelor.
2. Jocuri didactice pentru îmbogăţirea vocabularului activ şi pasiv al cop iilor cu
substantive, adjective, numerale, pronume, verbe, adverbe.
3. Jocuri destinate alcătuirii de propoziţii simple şi dezvoltate, formând acordul
corect între părţile propoziţiei.
4. Jocuri didactice pentru formarea deprinderii de a efectua analize fonetic e.
5. Jocuri didactice pentru formarea unei vorbiri expresive, pentru perceperea
frumuseţii limbii.
Pentru înţelegerea regulilor şi sarcinilor pe care le au de îndeplinit copiii,

16
am avut în vedere ca imaginile, jetoanele să fie cunoscute de copii, cuvintele
utilizate să aparţină vocabularului activ al acestora.
Pentru fiecare joc am prevăzut cât mai multe elemente de joc, care să
sporească interesul copiilor pentru activitate, să genereze emotivitate, ingeniozitate,
să dea posibilitate copiilor să înlăture unele dificultăţi, să rezolve mai uşor
problemele de gândire propuse în joc, să întreţină momentele de întrecere, să
permită colaborarea între partenerii subgrupei pentru reuşita jocului. În centrul
preocupărilor am situat asigurarea cadrului stimulativ necesară a unei participări
active şi afective a preşco-larilor în procesul de învăţare conştientă, antrenarea
acestora într-o comunicare corectă cu partenerii de joc, stabilirea unor relaţii
reciproce educatoare-copil, copil-educatoare, copil-copii. Atât în timpul desfăşurării
jocurilor, cât şi după parcurgerea unui grup de jocuri, am analizat şi evaluat gradul
de realizare a obiectivelor propuse, nivelul de însuşire a conţinutului, de formare a
priceperilor şi deprinderilor de exprimare orală a preşcolarului. În desfăşurarea
jocurilor am pus accentul pe folosirea cu precădere a metodelor activ-participative
(elemente ale învăţării prin descoperire, problematizării, modelării) cât şi pe
modernizarea celor clasice.
După fiecare categorie de joc am considerat necesar să mă opresc pentru a
şti cu cât s-a îmbunătăţit vorbirea copiilor, în ce stadiu de formare a deprinderilor
de muncă intelectuală am ajuns, în funcţie de acestea stabilind sarcinile de muncă
diferenţiată, categoria de jocuri ce urmează a o desfăşura.

1.4. Specificul jocului didactic

Pentru a influenţa dezvoltarea copiilor prin intermediul jocurilor didactice, este

necesar ca educatoarea să ţină seama de particularităţile specifice ale jocurilor la cele patru
grupe preşcolare. În acelaşi timp, ea trebuie să fie preocupată şi de complicarea gradată a
sarcinilor didactice ale jocului pentru a nu întârzia sau stagna dezvoltarea copiilor, în
funcţie de grupa pe care o are.
Jocurile didactice ale copiilor din grupele mici se caracterizează prin mai multe
particularităţi . În primul rând, copiii de 3-4 ani, în parte şi cei de 4-5 ani, nu sunt în stare
să desfăşoare în mod independent jocul didactic. La această vârstă copiii sunt atraşi de
acţiunea ca atare a jocului, de situaţia lui intuitivă nemijlocită. Impresiile concrete
acţionează asupra preşcolarilor mici mai puternic decât cuvântul educatoarei. Copiilor le

17
vine greu să înţeleagă sarcina didactică, să realizeze acţiunile de joc, să respecte în mod
independent regulile jocului şi să conducă după aceste reguli. Celor mici nu le este uşor să
stabilească relaţii reciproce de comunicare, să se înţeleagă între ei. De aceea, în grupa mică
de 3-4 ani, o singură regulă dirijează conduita tuturor copiilor şi modul lor de acţiune.
În alegerea jocurilor didactice pentru copiii din grupele mici este necesar să se
ţină seama de toate aceste particularităţi. Prin structura şi conţinutul lor, jocurile trebuie să
fie simple şi accesibile copiilor.
Este foarte important ca educatoarea să asigure preşcolarilor mici o cât mai mare
posibilitate de mişcare. Cu ajutorul mişcărilor, se poate reda ceea ce este reprezentat în
ilustraţie (de exemplu, în variantele jocurilor cu ilustraţii). Acţiunea trebuie să fie legată
întotdeauna de cuvânt. Regulile jocului, fiind însuşite mai greu, vor fi comunicate copiilor
succesiv şi alternativ cu demonstrarea acţiunilor de joc.
Jocurile didactice recomandate pentru grupa mijlocie nu se deosebesc prea mult
prin conţinutul lor de jocurile preşcolarilor mici. Interesul lor pentru joc creşte dacă
eforturile sunt mai mari. De aceea, în locul lotoului simplu, copiilor le face mai multă
plăcere să aleagă mici planşe corespunzătoare unei planşe mai mari, care reprezintă o
imagine unitară, o temă.
O altă particularitate specifică este aceea că pe copii începe să-i intereseze şi
rezultatul jocului. Îi atrage nu numai aspectul distractiv, dar şi posibilitatea de a se
manifesta în colectiv, de a-şi arăta iscusinţa şi priceperea. Datorită faptului că la această
vârstă încep să se dezvolte mecanismele inhibitorii, copiii pot să stea liniştiţi în timpul
jocului, să nu-şi stânjenească tovarăşii, să răspundă numai atunci când sunt întrebaţi, când
le vine rândul etc. Regulile jocului încep să aibă un caracter mai generalizat. Acum devin
accesibile şi jocurile cu mai multe reguli, iar participanţii încep să ţină tot mai mult seama
de ele. Este însă necesar ca regulile să fie formulate şi explicate clar în prealabil, eventual,
să fie demonstrate şi acţiunile pe care copiii trebuie să le efectueze în joc.
Jocurile didactice în grupa mare ajung la un nivel şi mai înalt de dezvoltare.
Copiilor le plac mai ales jocurile în care îşi pot manifesta spiritul de observaţie,
concentrarea atenţiei, prezenţa de spirit, judecata ageră, priceperea de a combina,
promptitudinea în răspunsuri. Semnificativ este faptul ca preşcolarii mari nu ocolesc, ci
dimpotrivă, preferă sarcinile care le solicită eforturile intelectuale. Aşa se explică de ce ei
cer educatoarei să le dea o ghicitoare „grea, grea de tot”. Copiii se simt atraşi spre jucării a
căror mânuire prezintă dificultăţi, cum ar fi de pildă, căpăcelele zburătoare, beţişoarele
pentru joc. De asemenea, ei sunt captivaţi şi de jocurile care stimulează perspicacitatea

18
autocontrolului şi prezenţa de spirit: să-şi frâneze o mişcare, să-şi aducă cu promptitudine
aminte de ceva, să nu folosească un anumit cuvânt, să se reţină de la izbucniri de veselie
etc.
La această vârstă, regulile jocului au un caracter cu mult mai generalizat,
comparativ cu grupele precedente. Acum nu mai este nevoie ca regulile să fie comunicate
o dată cu demonstrarea acţiunilor. Preşcolarii mari sunt în stare să memoreze regula şi să-şi
aducă aminte de modalitatea aplicării ei în joc. Se schimbă în bună măsură şi atitudinea
copiilor faţă de reguli. Ele devin pentru copii ceva de neclintit. Preşcolarii mari stăpânesc
mai bine regulile, li se supun cu mai multă rigurozitate şi pretind respectarea lor fără
abatere. Când se constată vreo încălcare, toţi copiii protestează. Datorită acestui grad de
însuşire a regulilor, copiii sunt în stare să se joace şi independent.
Faţă de grupele precedente, interesul copiilor din grupa mare pentru rezultatul
jocului creşte simţitor. Lucrul acesta se vede, pe de o parte, din nemulţumirea pe care o
manifestă copiii atunci când nu ajung la rezultatele scontate, iar pe de altă parte, din
bucuria pe care o trăiesc când izbutesc în joc.

1.5. Structura şi metodologia jocului didactic

În programul grădiniţei de copii, jocul didactic, ca una din activităţile principale,

este echivalent cu lecţia în programul şcolii primare. Aşa cum lecţia ca microsistem trebuie
să cuprindă toate componentele procesului de învăţământ (obiective, conţinuturi, metode –
mijloace – tehnici, forme de organizare a activităţii, criterii de evaluare ş.a), tot aşa şi jocul
didactic trebuie sa cuprindă în structura sa componentele procesului de învăţământ la
nivelul vârstei preşcolare.
Fiecare joc didactic cuprinde următoarele laturi constitutive prin care se
deosebeşte de celelalte jocuri şi forme ale activităţilor obligatorii:
a) conţinutul;
b) sarcina didactică;
c) regulile jocului;
d) acţiunea jocului şi elementele de joc.
a) Prima latură componentă a jocului didactic este conţinutul său instructiv-
educativ. Conţinutul jocului îl formează cunoştinţele pe care copiii şi le-au însuşit anterior
în cadrul activităţilor obligatorii. Aceste cunoştinţe se referă la plante, animale, anotimpuri,
activitatea oamenilor etc. Prin urmare, conţinutul jocului îl constituie cunoştinţele care

19
arată despre ce anume este vorba in jocul respectiv. Copilul îşi însuşeşte aceste cunoştinţe
atât prin activităţile obligatorii, cât şi prin experienţa sa nemijlocită de viaţă.
b) Cea de-a doua parte constitutivă a jocului este sarcina didactică.
Aceasta apare sub forma unei probleme de gândire, de recunoaştere, de denumire,
descriere, reconstituire, comparaţie, ghicire etc. Sensul principal al jocului se bazează
direct pe rezolvarea sarcinii didactice
Deşi jocurile didactice pot avea acelaşi conţinut, totuşi ele dobândesc mereu un alt
caracter, datorită faptului ca sarcinile didactice pe care le au de rezolvat copiii sunt de
fiecare dată altele. Faptul acesta face ca jocul să-i apară copilului în forme noi, neprevăzute
şi, de aceea, interesante şi atractive.
c) A treia latură componentă a jocului o reprezintă regulile care fac legătura între
sarcina didactică şi acţiunea jocului. Fiind aservite sarcinii didactice, ele reglementează
acţiunea jocului.
Fiecare joc didactic trebuie să conţină cel puţin doua reguli: prima regulă transpune
sarcina didactică într-o acţiune concretă, atractivă, adică transformă exerciţiul în joc, iar
cea de-a doua precizează organizarea jocului şi momentele de terminare a acţiunii jocului.
În afară de regulile care reglementează acţiunea jocului, există şi reguli care privesc
comportarea copiilor, ordinea în care ei trebuie să intre în joc.
În unele jocuri, intrarea copiilor în joc este condiţionată de momentul când primesc
un anumit material (de exemplu un jeton cu un anumit număr de porumbei). Numirea
copiilor sau intrarea în joc într-o ordine rigidă produce scăderea intensităţii jocului.
Jocurile didactice pot cuprinde, de asemenea, unele reguli care precizează cine
poate fi conducătorul jocului sau cine poate deveni conducătorul jocului, pe bază de
concurs.
Jocurile didactice pot cuprinde şi unele restricţii, care merg până la eliminarea pe
rând, din joc, a copiilor care greşesc, rămânând până la urmă un câştigător.
Structura jocului didactic depinde de felul în care regulile asigură echilibrul dintre
sarcina didactică şi elementele jocului. De asemenea, reuşita jocului este condiţionată, în
mare măsură, de desfăşurarea lui metodică, de felul în care acesta este condus de
educatoare.
d) Ultima latură constitutivă a jocului didactic o formează acţiunea jocului şi
elementele de joc. Ea reprezintă modalitatea în care se desfăşoară realizarea sarcinii
didactice. O activitate didactică capătă caracter ludic numai în măsura in care cuprinde
elemente de joc, ca: mişcarea, competiţia (întrecerea), cuvântul, ghicirea, aşteptarea,

20
surpriza ş.a. O parte din aceste elemente se utilizează în majoritatea jocurilor didactice, ca
mişcarea şi cuvântul; altele se introduc în funcţie de conţinutul jocului. Important este ca
elementele de joc să servească realizării sarcinii didactice, să creeze condiţii optime pentru
aceasta.
Elementele de joc se pot aplica în modalităţi diferite. Astfel, cele mai variate
aspecte le reprezintă mişcarea, care se poate realiza prin mânuirea materialului didactic,
ridicarea lui în sus, ascunderea şi găsirea acestuia, trecerea materialului din mână în mână
– cu pornire şi oprire la semnal - schimbarea jetoanelor între copii ş.a.
Competiţia sau întrecerea constituie un alt element de joc, cu utilizare frecventă,
în care accentul cade pe ritm şi calitate. Astfel întrecerea poate să se refere la alegerea
rapidă a jetonului corespunzător (în jocul Ce imagine se potriveşte?) sau la găsirea locului
corespunzător sunetului (Caută-ţi căsuţa!).
Cuvântul ca element de joc are o contribuţie valoroasă la crearea unei atmosfere
plăcute, antrenante. El poate fi folosit sub forma semnalelor de oprire a unei acţiuni
(Stop!), sub forma onomatopeelor prin imitarea diferitelor animale sau zgomotul produs de
unele mijloace de locomoţie, punerea în scenă a unor acţiuni, interpretarea unor roluri, a
unor dialoguri între membrii echipei de joc ş.a.
Ghicirea este folosită cu precădere în jocurile fără material, contribuind la
antrenarea copiilor la activitate. O întâlnim în jocuri ca Ghici, ghici!, sau Ghici care obiect
lipseşte! sau Ce am ascuns în mâna cealaltă?.
Aşteptarea şi surpriza dau un colorit emoţional jocului didactic, mai ales atunci
când sunt în legătură cu prezentarea sau mânuirea materialului, cu mişcarea copiilor în
diferite sensuri sau cu folosirea unor semnale verbale, vizuale, auditive etc. Aşteptarea şi
surpriza se folosesc în majoritatea jocurilor asociate cu mişcarea sau cu un alt element de
joc.

1.6. Pregătirea jocului didactic

Realizarea optimă a acestui obiectiv cere din partea educatoarei spirit inventiv,
tact şi măiestrie pedagogică. Este ştiut că fiecare joc didactic cuprinde o anumită sarcină
didactică. Sarcinile pot fi de natură diferită, iar educatoarea v-a avea tot timpul în vedere,
că jocul trebuie să rămână fără abatere joc, chiar dacă el este didactic. Jocul didactic
trebuie să fie pentru copii tot timpul o activitate plăcută, atractivă, care să-i bucure. Dat

21
fiind caracterul instructiv al jocului didactic, exista pericolul transformării lui într-un
simplu exerciţiu de îndată ce elementele de joc sunt estompate sau chiar anihilate.
Îndrumarea jocurilor didactice constă în:
a) organizarea bazei materiale a jocului;
b) precizarea conţinutului şi sarcinile jocului;
c) stabilirea regulilor jocurilor însoţită de explicarea şi demonstrarea lor;
d) controlul rezolvării independente şi corecte a sarcinilor şi a respectării regulilor,
încheind cu aprecierea finală a jocului;
Primul lucru de care se ţine seama în îndrumarea jocurilor didactice este
organizarea bazei materiale. Este vorba de alegerea celor mai potrivite jucării şi
materiale didactice pentru jocul respectiv, ţinând seama de particularităţile de vârstă ale
copiilor.
Cea de-a doua problemă pe care o ridică îndrumarea jocului didactic este
stabilirea conţinutului şi a sarcinilor didactice pe care educatoarea urmăreşte să le
rezolve prin intermediul jocului. Conţinutul jocului îl formează obiectele şi fenomenele din
realitatea înconjurătoare (din natură şi societate) care sunt reflectate în joc şi cu care
educatoarea caută să-i familiarizeze pe copii. Conţinutul jocului poate fi acelaşi, însă
sarcinile didactice pe care educatoarea caută să le rezolve pot fi diferite. De fiecare dată,
sarcina didactică noua conferă jocului un înţeles inedit, îl face mai atractiv şi prin aceasta îi
satisface într-o mai mare măsură pe copii din punct de vedere intelectual şi afectiv.
Sarcina didactică trebuie să fie astfel formulată încât să fie accesibilă şi să-i atragă
pe copii, să le stimuleze curiozitatea, să le trezească interesul. Dar sarcina nu trebuie să fie
prea uşoară, deoarece nu va trezi curiozitatea şi interesul, nu va constitui pentru copii o
„problemă” de rezolvat. De pildă, dacă copilul recunoaşte cu uşurinţă obiectele din
săculeţul fermecat, jocul nu-l va mai atrage, totul fiind cunoscut şi chiar plictisitor. Totuşi,
sarcina didactică nu trebuie să fie prea grea, pentru a nu depăşi şi a nu duce la neîncredere
în puterile proprii.
În funcţie de conţinutul şi sarcinile didactice urmărite, sunt stabilite regulile şi
acţiunile jocului, după care urmează demonstrarea şi explicarea lor. În stabilirea regulilor
şi acţiunilor este necesar să se ţină seama de particularităţile de vârsta ale copilului, precum
şi de principiul succesiunii şi al gradării.
Deoarece preşcolarii nu sunt în stare să realizeze independent jocul, se cere
participarea nemijlocită a educatoarei, spre a-i atrage şi îndruma în joc. Demonstrarea şi
explicarea regulilor şi acţiunilor va avea loc cu acest prilej, iar în cazul preşcolarilor mici,

22
explicarea acestora trebuie să preceadă desfăşurarea jocului. Se vor da explicaţii clare, pe
înţelesul tuturor copiilor, dar evitându-se problemele gata soluţionate. Faptul că unii copii
n-au înţeles regulile jocului, nu trebuie să constituie un motiv de nelinişte. Este mai mult ca
sigur că preşcolarii vor înţelege aceste reguli şi acţiuni în procesul de desfăşurare a jocului.
Un ultim aspect este cel al controlului privind rezolvarea independentă,
îndeplinirea corectă a acţiunilor şi regulilor de către copii în procesul de desfăşurare a
jocului. Luând parte activă la jocuri, educatoarea nu va înceta să supravegheze felul în care
preşcolarii rezolvă sarcina didactică, felul în care îndeplinesc acţiunile şi respectă regulile
jocului. Prin întrebări, replici, gesturi şi mimică, educatoarea va orienta şi dirija jocul în
direcţia necesară. Ea va încuraja încercările nesigure ale copiilor timizi, va tempera pe cei
nereţinuţi, va lăuda pe cei care au obţinut succes.
Terminarea jocului ridică problema importantă a aprecierii modului în care s-a
desfăşurat aceasta şi a rezultatelor lui. Asemenea aprecieri sunt mai indicate în cazul
preşcolarilor mai mari. Dar, în acest caz, aprecierea va fi făcută cu tot tactul şi prudenţa
necesară pentru ca prin observaţiile sale, educatoarea să nu-i zdruncine copilului încrederea
în puterile sale sau să-i provoace anumite susceptibilităţi.

1.7 Metodologia, organizarea şi desfăşurarea jocului didactic

Ca şi la lecţia în şcoala primară, jocul didactic, ca activitate instructiv-educativă în

programul grădiniţei, trebuie să îndeplinească o serie de cerinţe privind organizarea,
conducerea şi evaluarea acestei activităţi.
Pentru stimularea copiilor în vederea participării active la joc, şi pentru asigurarea
unei atmosfere prielnice de joc, este necesară o pregătire atentă a condiţiilor de desfăşurare
a jocului şi organizare judicioasă a lui. Astfel, se impune aranjarea sălii, a materialelor şi a
copiilor în funcţie de acţiunea jocului, distribuirea materialelor necesare desfăşurării
jocului, intuirea materialului didactic ş.a.
Desfăşurarea jocului cuprinde, ca şi lecţia, mai multe momente:
Introducerea în joc se poate realiza printr-o scurtă convorbire pentru familiarizarea
copiilor cu unele aspecte ale jocului şi cu regulile care trebuie respectate, prin intuirea
materialului ca şi printr-o expunere care să stârnească interesul copiilor sau chiar printr-o
ghicitoare.
Introducerea în joc nu este totdeauna un moment obligatoriu, uneori activitatea
putând începe direct cu anunţarea titlului jocului.

23
 Anunţarea jocului urmăreşte cunoaşterea de către copii a felului activităţii şi a
titlului jocului. În cadrul anunţării jocului se poate da şi o explicare a titlului acestuia.
Uneori anunţarea titlului jocului se poate face într-o formă interogativă.
Explicarea jocului cuprinde prezentarea de către educatoare a principalelor etape
ale acţiunii jocului, precizarea regulilor jocului, indicaţii asupra modului de folosire a
materialului didactic, comunicarea sarcinilor conducătorului jocului şi a cerinţelor pentru
câştigătorul individual sau pentru echipa câştigătoare.
Explicarea trebuie sa fie însoţită de demonstrare. Fie că se explică, şi în timpul
explicaţiei, se demonstrează, fie că se dă explicaţia, integrală şi apoi se demonstrează.
Fixarea regulilor se realizează fie printr-o scurtă convorbire în care se precizează
ce va trebui să facă copiii în momentele importante ale acţiunii, sau executarea jocului de
probă sub conducerea şi îndrumarea directă a educatoarei. Când este vorba de un joc cu o
acţiune mai complexă, regulile jocului pot fi atenţionate fie imediat după explicaţie, fie
după semnalul de începere a jocului. De exemplu:
„Începem jocul! Nu uitaţi, nu aveţi voie să deschideţi ochii înainte de a bate eu
(educatoarea) din palme. După ce aţi deschis ochii, va trebui să-mi spuneţi cu ce sunet
începe cuvântul”.
Executarea jocului. Jocul începe la semnalul educatoarei care, la început, intervine
mai des amintindu-le copiilor regulile, dând indicaţii asupra folosirii materialului ş.a. Pe
măsură ce jocul se repetă, ea acordă copiilor mai multă independenţă lăsându-i să acţioneze
liber.
Încheierea jocului. În încheierea jocului se declară câştigătorul, câştigătorii sau
echipa câştigătoare şi se fac aprecieri asupra modului cum s-a desfăşurat jocul, dând
cuvinte de lauda copiilor care au respectat regulile şi nominalizându-i şi atenţionându-i pe
cei care au făcut greşeli şi s-au descurcat mai greu.
O încheiere plăcută, prin bucuria succesului şi prin satisfacţia imediată pe care o dă
copilului, sporeşte interesul preşcolarului pentru jocurile didactice.

24
 2 CONTRIBUȚIA JOCULUI DIDACTIC LA
DEZVOLTAREA LIMBAJULUI COPIILOR PREȘCOLARI.
APLICAȚII

2.1 Jocuri didactice de comunicare

Îmbunătăţirea comunicării în mediul preşcolar porneşte de la ideea implicării

copilului în diferie situaţii de comunicare ca locutor, interlocutor şi spectator, motivarea şi
stimularea pentru a iniția mesaje sau situaţii de comunicare, crearea de condiții pentru
manifestarea limbajului şi a celorlalte componente ale formării personalității sale,
implicarea în procese de socializare etc. In acest sens devin importante mai multe aspecte,
precum: formarea și exersarea, la copilul preşcolar, a ipostazei de receptare și
decodare/interpretare a unui mesaj, formarea și exersarea ipostazei de codificare și
transmitere a unui mesaj, formarea şi exersarea ipostazei de implicare în dialog (Hobjilă,
2008, pag. 216).
Plasarea copilului preşcolar în aceste ipostaze, facilitând astfel îmbunătăţirea
comunicării se poate realiza prin jocuri didactice ca: Spune cum te cheamă!, De-a
magazinul de jucării, Jocul politeții, Micii jurnalişti, Răspunde la întrebare!, Ştiu
răspunsul!, Ce am vrut să spun?, Cine te-a chemat la telefon?, Spune ce ai auzit! etc.
Jocul didactic Spune cum te cheamă! prezentat de Taiban (1976, pag. 156-157)
este un joc aplicat la grupa mică pentru dezvoltarea comunicării și cuprinde următoarele
elemente specifice:
Scopul: obișnuirea copiilor să comunice corect și clar nume le și prenumele, fără
reținere față de educatoare și față de ceilalți copii din grupă, în vederea stabilirii unui prim
contact între ei; formarea deprinderii de a formula un răspuns scurt și de a asculta un alt
copil în timp ce vorbește.
Sarcina didactică: elaborarea corectă a răspunsului la întrebarea educatoarei,
comunicând numele sau prenumele sau ambele, dacă este posibil.
Regulile jocului: își spune numele numai copilul care primit de la educatoare o
păpuşă (sau altă jucărie). Copiii din grupă ascultă cum se numește copilul cu jucăria și la
cererea educatoarei repetă în cor numele copilul întrebat.
Elemente de joc: mânuirea păpușii, aplauze.
Material didactic: o păpușă sau altă jucărie.

25
 Indicații pentru organizarea și desfășurarea jocului: copiii au format un cerc pe
covor. În calitate de educatoare am intrat în mijlocul lor pentu a duce jucăria pe rând
copiilor participanți la joc. Am explicat copiilor cum se va desfășura jocul: vor raspunde la
întrebarea - Cum te cheamă?, copiii care au primit jucăria. Copiii vor raspunde pe rând
spunându-și fiecare cel puțin prenumele. Răspunsurile corecte vor fi aplaudate. Am
desfășurat jocul de probă dând jucăria unui baiețel căruia i-am adresat intrebarea
respectivă, iar acesta a răspuns spunându-și prenumele: Pe mine mă cheamă Rareș! La
început nu am insistat să se spună numele și prenumele în întregime și am completat în
măsura posibilităților răspunsurile copiilor. În timp ce copilul aducea jucăria înapoi, mă
adresam celorlalți stimulându-i să repete împreună numele copilului, introducând în acest
caz întrebarea: Cine aduce jucăria?, iar copiii au răspuns: Rareș aduce jucăria sau Copilul
care aduce jucăria este Rareș. Jocul s-a repetat până când toți copiii și-au comunicat
numele.
Cornplicarea jocului: copilul care a avut jucăria o va da altui copil spunând și
numele acesutia, de exempla: Ana a avut jucăria și ea i-a dat-o colegului ei Ștefan,
comunicând acest aspect: Eu îi dau jucăria lui Ștefan. Acest joc 1-am utilizat și la grupa
mijlocie, unde copiii au fost și ei antrenați să întrebe: Cum te cheamă?, jocul devenind
mult mai interactiv.
Încheierea jocului se face prin apreciarea modului în care s-a desfăşurat jocul și se
oferă recompense.
Un alt joc didactic utilizat pentru îmbunătățirea comunicării la vârsta preșcolară
este De-a magazinul cu jucării. Acesta a fost aplicat la grupa astfel:
Scop: stimularea vorbirii dialogate, consolidarea deprinderii de a descrie corect și
independent (jucării, obiecte).
Sarcina didatică: folosirea corectă a formulelor de adresare: descrierea jucăriei
preferate subliniind unele caracteristici ale acesteia.
Regullie jocului: solicitarea jucăriei se face nu prin denumirea ei, ci prin
descrierea și menționarea jocului în care va fi foIosită și folosind formule de adresare
coresunzătoare. Vanzătorul eliberează jucăria numai după ce a fost bine descrisă.
El are voie să pună întrebări referitoare la structura și caracteristicile ei.
Elemente de joc: clopoțel, aplauze, competiția.
Material didactic: rafturi sau mese pentru amenajarea cadrului asemănător unui
magazin de jucării, diferite jucării.

26
 Indicații pentru organizarea și desfășurarea jocului: scăunelele au fost grupate în
funcție de numărul de echipe care s-au format (4 echipe) și așezate în semicerc.
În introducere, copiii au vizitat, „magazinul de jucării” pentru a vedea ce se află
în el. Intrarea în magazin se realizează cu ajutorul unui clopoțel. Au fost trimiși pe rând
reprezentanții echipelor la magazin. Inițial, eu am interpretat rolul de vânzător pentru a
putea orienta mai bine modul în care copiii descriu jucăria. În acest scop, în realizarea
jocului de probă am adresat întrebăiri de genul: „Ce părți componente are jucăria?”, „Din
ce material este confecționată?”, „Cum te joci cu ea?”, la care copiii au răspuns: „Jucăria
are roți și girofar, Jucăria este confecționată din plastic, Eu mă joc cu ea de-a polițiștii”
(mașină de poliție). Răspunsurile corecte și procurarea jucăriei de către echipă au fost
recompensate cu aplauze.
Înainte de solicitarea jucăriei, copiii din fiecare echipă au fost invitați să se
sfătuiască asupra jucăriei ce urmează să fie cumpărată și asupra modului de descriere.
Complicarea jocului: am renunțat la întrebări pentru a obține o descriere
independentă a jucăriei. De exemplu, copiii au mers la magazinul cu jucării dorind să
cumpere o jucărie de formă rotundă, care sare și pe care o folosim la fotbal. În cazul în
care descrierea jucăriei a fost necorespunzătoare, cumpărătorul nu a primit-o iar echipa din
care a făcut parte aflat în situația de a avea mai puține jucării la finalul jocului.
Încheierea jocului se face prin apreciarea modului în care s-a desfăşurat jocul și se
oferă recompense.
Tot pentru dezvoltarea comunicării prin implicarea copilului în diferite situații de
comunicare am aplicat la grupă și jocul didactic: Cine te-a chemat la telefon?, pe care l-
am desfășurat după următoarele sugestii:
Scop: formarea deprinderii de a purta o scurtă discuție la telefon, de a-și
comunica impresiile, preferințele; consolidarea deprinderii de a-și recunoaște colegii după
voce.
Sarcina didactică: copiii trebuie să răspundă corect la telefon folosind expresiile
adecvate.
Regulile jocului: copilul așezat cu spatele la grupă va trebui să răspundă la
întrebările celui care îl cheamă și să ghicească cu cine a vorbit.
Elemente de joc: sunet de telefon, aplauze, surpriza, așeptarea.
Material didactic: două telefoane de jucărie.
Indicații pentru organizarea și desfășurarea jocului: am amenajat o cabină
telefonică în care au mers pe rând copiii antrenați în joc. Am expicat copiilor modul de

27
desfășuare a jocului și regulile acesuia. Am jucat jocul de probă astfel: un copil s-a așezat
cu spatele spre grup având în față un telefon, ceilalți copii stând pe scaunele la o oarecare
distanță față de acesta. Am ales un conducător al jocului care să ofere unui alt copil cel de-
al doilea telefon. Copilul care a primit de la conducătorul jocului cel de-al doilea telefon a
început o scurtă discuție în care a comunicat ultimile evenimente sau întâmplări. De
exemplu, când Dragoș, copil care a primit al doilea telefon a dat semnalul sonor, Mihai,
copilul aflat în față, a ridicat receptorul și a purtat o discuție cu Dragoș. Copiii au aplaudat
dialogul purtat de cei doi și faptul că Mihai a ghicit cu cine a vorbit la telefon. Vor fi
aplaudate toate conversațiile desfășurate corespunzător. Jocul s-a desfășurat până ce toți
copiii au folosit un telefon.
Complicarea jocului: s-a dat copiilor o temă de discuție. De exemplu, am oferit ca
subiect de discuție tema La plimbare în parc.
Jocul a continuat oferindu-le copiilor alte subiecte de discuție cum ar fi: În vizită
la bunici, În vacanță, Jucăria preferată etc.
Aceste jocuri și multe altele de acest fel au rolul de implica activ copilul în situații
de comuniare, concomitent cu susținerea unei bune dispoziții și plăceri, datorate stilului
ludic în care se desfășoară activitatea, dezvoltându-le astfel vorbirea și favorizând procesul
de socializare și cunoaștere.

2.2 Jocuri didactice lingvistice

A. Jocuri didactice pentru dezvoltarea laturii fonetice a limbajului

Din punct de vedere lingvistic, îmbunătățirea capacității de comunicare va
urmaări dezvoltarea laturii fonetice a limbajului, lexicul și activizarea vocabularului și
formarea deprinderii de exprimare corectă din punct de vedere gramatical, vizând aspecte
de morfologie sintaxă și stilurile funcționale ale limbii române.
În ceea ce privește dezvoltarea laturii fonetice, se va urmări pronunțarea corectă a
sunetelor, grupurilor de sunete, recunoașterea/discriminarea și plasarea unui anumit sunet
în poziție inițială/ mediană/ finală, familiarizarea copiilor cu raporul sunet - literă,
recunoașterea și scrierea unor litere mari de tipar, respectiv a unor semne grafice care intră
în componența acestora, despărțirea cuvintelor în silabe cu precizarea numărului de silabe
și identificarea locului acestora în înteriorul cuvântului, respectarea pauzelor, a ritmului, a
intensității vocii în vorbire, accentuarea corectă a cuvintelor, folosirea unei intonații
corespunzătoare și asocierea ei cu semnele de punctuație etc.

28
 În vederea realizării acestor obiective se pot realiza diferite joucuri didactice,
dintre care amintim: Cum face..?, Ce face, cum este?, Repetă ce spun eu!, Cine spune mai
departe?, Jocul sunetelor, Jocul silabelor, Cu ce sunet începe cuvântul?, Cine spune mai
multe cuvinte? etc.
Deosebit de eficiente sunt exercițiile de imitare a sunetelor din natură, fiind
deosebit de îndrăgite de copii, acestea au fost integrate în onomatopee, introduse în scurte
povestioare atractive cărora le-am imprimat un caracter de mișcare.
Pentru a atrage copiii în pronunțarea corectă a sunetelor și grupurilor de sunete,
am organizat exerciții - jocuri pe fondul unor versuri scurte, de exemplu:
/o/ „Ga. ga, ga!
/o/ Gasca gagaie asa:
/o/ Mac, mac, mac!
/o/ Striga rata de pe lac
/o/ Si vacuta: mu-mu-mu!
/o/ Iar isi cheama vitelu'
/o/ Calul face: i-ha, ha!
/o/ Prin livezi verde-i iarba.”
Un mijloc eficient l-a oferit calea alternării întrebărilor prin intermediul jocurilor:
Cum face? și Cine face așa?, care sunt destinate consolidării deprinderii de a pronunța
corect și clar consoanele consecutive incluse în cuvinte sau separat (onomatopee),
perfecționării acuității auditive și activizării vocabularului. În desfășurarea jocului am
folosit ilustrații diferite reprezentând acțiuni cu onomatopee: bunica toarce (fusul sfârâie:
sfârr); un copil rupe o creangă uscată (prr); un telefon (tr); un ceas deșteptător (trr);
ciobanul strigă oile (brr) etc.
Solicitând copiii să-și aleagă o ilustrată, s-o privească cu atenție și apoi să
răspundă în funcție de întrebare: „Cum face?” sau „Cine face așa?”, aceștia foloseau
onomatopeea potrivită acțiunii sugerată de imagine, imitând-o dacă era cazul.
După efectuarea unor exerciții cu sunete, acestea se pot asocia cu vocale,
articulând silabe directe și inverse și logatome, de exemplu, pentru perechea /s/-/z/: /sa/,
/se/, /si/, /su/, /us/, /es/, /is/, /as/, /sas/, /ses/, /sos/, /sus/; /asa/, /aso/, /use/, /ese/, /isi/, sau
/za/, /ze/, /zo/, /zu/, /uz/, /ez/, /iz/, /oz/ și logatomii: /aza/-/aze/, /ozo/-/uzu/, /izi/, /zaz/,
/zez/, /ziz/, /zuz/. Această schemă este valabilă pentru orice sunet care este pronunțat
defectuos.

29
 Ulterior, am introdus sunetul respectiv în cuvinte monosilabice, apoi din ce în ce
mai lungi, situându-l cu, cuvintele respective în cele trei poziții: inițială, mediană, finală.
De exemplu pentru /a/: as, mac, mama.
Un rol deosebit în perfecționarea aspectului fonetic al limbajului îl au și jocurile
care folosesc ca mijloc de realizare mici poezii rimate, așa numitele „frământări de limbă”
care conțin frecvent anumite sunete pe care noi vrem să le consolidăm.
De exemplu:
/o/ „Dan, Dana și cu Dinu
/o/ Dau de două ori pe zi
/o/ Dura, dura prin grădină
/o/ Două mingi portocalii.”
Copiii ascultă versurile, având sarcina să sesizeze în ce cuvânt se află sunetul /d/
și să-l pronunțe corect.
Altă poezie rimată în care se exersează pronunțarea corectă a sunetului /g/:
/o/ „Ga, ga, ga,
/o/ Gâsca găgăie așa,
/o/ Găgăie de-o necăjește,
/o/ Găgăie de o gonește,
/o/ Găgăie la poartă,
/o/ Găgăie la baltă.”
Jocurile didactice organizate și desfășurate cu întreaga grupă de copii au un rol
important în corectarea și consolidarea pronunției cu articulare complexă.
Mă opresc la câteva din ele la grupa mică:
Focul și vântul
Sarcina didactică: redarea corectă a unor sunete izolate şi a sunetelor din
componenţa unor cuvinte.
Regulile jocului: copiii reproduc prin mişcări şi onomatopee fenomenele despre
care se relatează în povestirea educatoarei, respectând sensul acesteia.
Indicaţii pentru organizarea şi desfăşurarea jocului
Copiii vor sta fie pe scăunele, fie pe covor în semicerc.
În introducerea activităţii se vor reactualiza reprezentările despre foc şi vânt,
cerându-se copiilor să reproducă onomatopeele fâşş-fâşş, vâjj-vâjj. În acest scop se vor
prezenta pe rând cele două ilustraţii şi se vor denumi fenomenele: foc şi vânt.

30
 În continuare, educatoarea introduce exerciţiile de pronunţare în contextul unei
poveşti simple. Regula jocului cere copiilor ca atunci când povestea se întrerupe, ei să
reproducă sunetele corespunzătoare fenomenului enunţat în contextul poveştii. De
exemplu: „În casă s-a făcut frig. Mama a pus lemne în sobă şi a aprins focul. Focul
făcea...”. Copiii vor imita zgomotul focului. „S-au ars lemnele şi focul s-a stins, apoi tata a
ieşit în curte să aducă altele. Afară era frig şi bătea vântul...”. Copiii vor reproduce
mişcarea vântului, zgomotul produs de acesta (/vâj/-/vâj/).
Povestea poate continua sau poate fi reluată într-o altă formă asigurându-se
repetarea pronunţării de către copii a sunetelor corespunzătoare.
În complicarea jocului, educatoarea imită unul din fenomenele discutate mai sus,
iar copiii formulează propoziţii simple în legătură cu acţiunea percepută: „focul arde” sau
„focul face fâşş-fâşş” (educatoarea şi copiii mimează acţiunea de aprindere a focului) sau
„vântul bate” (educatoarea şi copiii leagănă puternic braţele deasupra capului).
În pronunţarea onomatopeelor care încep cu consoanele /f/-/v/, se recomandă
articularea exgerat conturată prin aducerea buzei inferioare sub incisivii superiori.
Încheierea jocului se face prin apreciarea modului în care s-a desfăşurat jocul și se
oferă recompense.
Şarpele și albinuța
Sarcina didactică: pronunţarea corectă a consoanelor /s/ şi /z/.
Regulile jocului: la semnalul educatoarei, grupul de copii care alcătuieşte şarpele,
execută deplasarea pe un traseu dat imitănd sunetele emise de şarpe. La alt semnal albinele
pornesc spre şarpe ca să-l alunge reproducând zumzăitul acestora.
Indicaţii pentru organizarea şi desfăşurarea jocului: Educatoarea va amenaja
înainte de începerea jocului un cadru care să sugereze o poiană cu flori. Grupa de copii va
fi împărţită în două, o parte dintre ei vor fi albine, iar restul vor alcătui şarpele. Fiecare din
subgrupe va avea un rol prestabilit, eventual marcat. Educatoarea conduce jocul indicând
deplasarea şarpelui, apoi cea a albinelor. Grupul de copii reprezentând şarpele se va
deplasa pe traseul desenat dinainte in linie şerpuită reproducând şuieratul şarpelui: sss.., în
timp ce albinele stau într-o parte a sălii de grupă. La un semnal al educatoarei copiii-albine
vor imita zborul şi zumzetul acestora înaintând spre şarpe. Şarpele se retrage la locul său
ferindu-se să nu fie înţepat. Jocul se continuă schimbându-se rolurile.
În cursul jocului se vor asigura momente de odihnă, având în vedere că alergarea
poate să influenţeze corectitudinea emiterii sunetelor prin modificările în respiraţie. În
acelaşi scop se va doza atent timpul afectat alergării, evitându-se prelungirea acestuia.

31
 În pronunţarea unor onomatopee care încep cu consoanele /s/-/z//, se recomandă
atragerea atenţiei asupra locului de articulare, în cazul în care copiii articulează incorect, cu
limba ieşită printre dinţi consoanele /s/-/z/. Se recomandă articularea exagerat conturată
prin strângerea dinţilor, ca spaţiul deschis să nu fie mai mare de 1-2 mm, limba va fi
plasată jos, în spatele incisivilor inferiori, iar colţurile gurii puternic trase în părţi.
Încheierea jocului se face prin apreciarea modului în care s-a desfăşurat jocul și se
oferă recompense.
Trenul și vântul
Sarina didactică: pronunţarea corectă a consoanelor /ş/ şi /j/.
Regulile jocului: la semnalul dat de educatoare, un grup de copii execută
deplasarea pe un traseu, imitând trenul. La alt semnal, un alt grup ajunge trenul,
reproducând vântul.
Indicaţii pentru organizarea şi desfăşurarea jocului
Educatoarea va avea înainte de începerea jocului un cadru care să sugereze linia
ferată. Grupa de copii va fi împărţiă în două. Educatoarea conduce jocul indicănd
deplasarea trenului /ş/, /ş/, /ş/, (acţiune însoţită de mişcarea braţelor). A doua grupă de
copii aşteaptă semnalul pentru a depăşi trenul, alergând cu o viteză mai mare, în timp ce
pronunţă /j/, /j/, /j/ (braţele lateral). Jocul continuă schimbând-se rolurile.
În complicarea jocului, acţiunea se amplifică prin prezenţa a patru grupe:
albinuţele (/z/, /z/, /z/), şarpele (/s/, /s/), trenul (/ş/, /ş/, /ş/), vântul (/j/, /j/, /j/).
Nu se va scăpa din vedere faptul că, dacă consoanele /s/-/z/ necesită articularea
prin plasarea limbii în spatele incisivilor inferiori şi colţurile gurii bine trase în părţi; în
articularea consoanelor /ş/-/j/ dimpotrivă, vârful limbii este inspre palat şi gura rotunjită.
Încheierea jocului se face prin apreciarea modului în care s-a desfăşurat jocul și se
oferă recompense.
Spune cum se face
Sarcina didactică: recunoaşterea animalelor şi reproducerea onomatopeelor
corespunzătoare glasului acestora.
Regulile jocului: la privirea jucăriei sau a imaginii, copilul trebuie să imite glasul
animalului respectiv, iar ceilalţi copii trebuie să-l recunoască şi să-l denumească. La
semnalul dat, toţi copiii imită glasul animalului şi execută mişcări corespunzătoare
acestuia.
Material didactic: animale-jucării sau imagini reprezentând câinele, pisica, oaia,
calul, găina, cocoşul, raţa, gâsca, vrabia, albina etc.

32
 Indicaţii pentru organizarea şi desfăşurarea jocului
Materialul necesar jocului va fi acoperit sau introdus într-un săculeţ (coşuleţ)
pentru a crea surpriza la prezentare şi a da posibilitatea să se perceapă pe rând fiecare
animal al cărui glas va trebui imitat. Copiii vor fi aşezaţi pe scăunele în jurul mesei cu
materialul de joc.
În desfăşurarea jocului, se va asigura o anumită succesiune în prezentarea
imaginilor sau a jucăriilor, începând cu cele al căror glas este mai uşor de pronunţat
(pisica) şi terminând cu cele al căror glas (onomatopee) prezintă oarecare dificultate în
reproducere. Se va urmări sistematic ca reproducerea să se facă la început individual, apoi
se va trece la pronunţarea în mod individual cu copiii care întâmpină dificultăţi în
pronunţarea unor sunete.
În complicarea jocului se modifică ordinea acţiunilor. Copiii ascultă onomatopeea
(reprodusă de educatoare, înregistrată pe bandă de magnetofon) apoi aleg animalul al cărui
glas l-au auzit şi-l reproduc individual sau în colectiv, după cum li se cere.
Încheierea jocului se face prin apreciarea modului în care s-a desfăşurat jocul și se
oferă recompense.
Spune ce face!
Sarcina didactică: indicarea acţiunii executate.
Regulile jocului: copilul chemat de educatoare execută mişcarea indicată. La
întrebarea „Spune ce face?” copilul atins pe umăr exprimă verbal acţiunea.
Material didactic: creion, pensulă, măturică, prosop, pieptăne, perie, pahar,
lingură, cuburi, păpuşă, minge etc.
Indicaţii pentru organizarea şi desfăşurarea jocului: Organizarea grupei de copii se
realizează în semicerc pe scăunele. Ţinând seama de cunoştinţele copiilor intuirea se face
integral, selectiv sau nu se face deloc. Pentru executarea acţiunilor necesare desfăşurării
poate să fie invitat un copil mai mare (la început) sau se face apel la toţi copiii din grupă.
Acţiunea jocului cuprinde câteva momente pe care copiii la vor desprinde din desfăşurare:
- chemarea unui copil lângă educatoare;
- indicarea unei acţiuni astfel încât să nu fie auzită de ceilalţi copii;
- alegerea de către copil a obiectului necesar acţiunii;
- executarea acţiunii de către copil;
Complicarea jocului se va face prin exprimarea în propoziţii scurte a acţiunii
percepute de către copilul atins pe umăr sau numit de educatoare.

33
 Încheierea jocului se face prin apreciarea modului în care s-a desfăşurat jocul și se
oferă recompense.
Al cui glas este?
Sarcina didactică: recunoaşterea copiilor din grupă după glas. Formularea corectă
a genitivului.
Regulile jocului: copilul indicat de către educatoare printr-un gest, va da semnalul
de sculare al copilului care simulează că doarme. Cel strigat va trebui să numească copilul
care l-a trezit.
Indicaţii pentru organizarea şi desfăşurarea jocului: Copii stau pe scăunele în
semicerc. În faţa semicercului se va aşeza la o mică distanţă o masă cu un scaun la care va
sta copilul numit de educatoare (trimis la culcare). El se va aşeza cu spatele la grupă, cu
braţele pe masă, cu capul pe braţe şi va simula că doarme. În acest timp se va face linişte
desăvârşită pentru a se crea condiţii de somn. Educatoarea va trece apoi prin dreptul
copiilor (pe la spatele lor) şi va atinge pe unul din ei. Acesta va spune: Trezeşte-te...,
Mihai.... Copilul în cauză se va întoarce cu faţa spre grupă şi va răspunde la întrebarea
adresată în cor: Al cui glas este?. În răspunsul său copilul va formula o propoziţie ca: Este
glasul lui Rareș Apetri, Este glasul Ioanei Chivoiu etc.
Se va acorda atenţie în mod special folosirii corecte a genitivului substantivelor
proprii feminine, ţinând seama de tendinţele preşcolarilor de a extinde forma masculină.
Încheierea jocului se face prin apreciarea modului în care s-a desfăşurat jocul și se
oferă recompense.
Ne jucăm cu baloane
Sarcina didactică: recunoaşterea şi denumirea culorilor, formularea corectă a
propoziţiei respectând acordul dintre substantiv şi adjectiv.
Regulile jocului: copiii care au jetoanele de coloarea corespunzătoare balonului
prezentat de educatoare, le vor ridica şi vor preciza culoarea baloanelor cu care se joacă.
Copiii vor căuta alte obiecte de aceeaşi culoare cu a balonului educatoarei şi vor
denumi culoarea acestora.
Indicaţii pentru organizarea şi desfăşurarea jocului: Copiii vor fi aşezaţi la
măsuţele dispuse în careu deschis.
În prima parte a jocului se va urmări ridicarea corectă de către copii a jetonului cu
imaginea balonului de aceeaşi culoare cu culoarea aceluia ridicat de educatoare. Copiii vor
denumi culoarea baloanelor respective. În acest sens educatoarea pune întrebarea Cu ce
baloane ne jucăm?, iar copiii răspund: Ne jucăm cu baloanele roşii etc. Se vor utiliza şi

34
întrebări adresate în mod individual: Cu ce balon te joci? pentru a determina şi folosirea
singularului.
În complicarea a jocului, educatoarea ridică un anumit balon, iat copiii indicaţi
caută pe o masă special pregătită obiectele sau imaginile acestora de aceeaşi culoare,
formulând corect o propoziţie care să cuprindă atât substantivul cât şi adjectivul
corespunzător. Se va insista asupra acordului corect între substantiv li adjectivul care îl
însoţeşte: balon roşu – minge roşie; balon albastru – rochiţă albastră etc.
Încheierea jocului se face prin apreciarea modului în care s-a desfăşurat jocul și se
oferă recompense.
Unde s-a oprit roata?
Sarcina didactică: diferenţierea şi enunţarea corectă a substantivelor la singular şi
la plural constituind corect propoziţia.
Regulile jocului: copiii trebuie să recunoască imaginea la care s-a oprit roata şi să
indice corect dacă este a unui obiect sau a mai multor obiecte.
Materialul didactic: un disc cu segmente pe care sunt desenate obiecte într-un
grup sau într-un singur exemplar. Pe acest disc este fixat de un ax, un alt disc cu un
segment lipsă. Prin învârtirea acestuia, se descoperă pe rând o singură imagine.
Indicaţii pentru organizarea şi desfăşurarea jocului: Copiii vor fi aşezaţi pe
scăunele dispuse în semicerc. În timpul jocului se va acorda atenţia formulării corecte de
către copii a propoziţiilor: Roata s-a oprit la măr.
La complicarea jocului se cere copiilor să însoţească substantivele de adjectivul
care arată culoarea obiectului din imagine, de exemplu: Roata s-a oprit la creionul
albastru.
Copiii numiţi vor alege de pe masă un jeton reprezentând un obiect sau mai multe
obiecte după cum indică imaginea de pe disc.
Încheierea jocului se face prin apreciarea modului în care s-a desfăşurat jocul și se
oferă recompense.
La grupa mijlocie întâlnim:
Săculețul fermecat
Sarcina didactică: denumirea corectă a obiectului scos din săculeţ, raportarea lui la
alte obiecte, de aceeaşi categorie.
Regulile jocului: copiii la care se opreşte săculeţul la semnalul educatoarei, scot
obiectul (imaginea lui), îl denumesc şi îl aşează la locul potrivit pe masă sau panou.

35
 Materialul didactic: un săculeţ de pânză de dimensiune mică în care se introduc
jucării sau alte obiecte de uz personal ca de exemplu: creion, cretă, cratiţă, batistă, chibrit,
şerveţel, prosop, solniţă etc.
Indicaţii pentru organizarea şi desfăşurarea jocului: Înainte de începerea jocului
educatoarea aşează pe panou sau pe mai multe mese câte un obiect care să indice criteriul
de clasificare a obiectelor găsite de copii în săculeţ. De exemplu: masă pentru mobilier, o
pisică pentru animale, pieptăne pentru obiecte de uz personal, rochiţă pentru obiecte de
îmbrăcăminte. Se discută cu copiii ce alte obiecte pot fi aşezate alături de cele aflate pe
mese în funcţie de criteriul utilităţii.
În săculeţ vor fi introduse obiecte din categorii diferite. Ele vor fi date copiilor
aşezaţi în semicerc pentru a le trece din mână în mână. La semnalul educatoarei săculeţul
se opreşte. Copilul la care s-a oprit săculeţul trebuie să scoată un singur obiect; îl
denumeşte şi-l oferă vecinului cu rugămintea de a-l aşeza la locul potrivit. Acesta va căuta
grupul de obiecte corespunzător şi va motiva aşezarea efectuată.
Complicarea jocului: după ce au fost extrase toate obiectele din săculeț si așezate
la locul lor pe masă sau panou acestea vor fi amestecate, iar copii vor trebui sa observe ce
obiect nu mai este la locul lui.
Încheierea jocului se face prin apreciarea modului în care s-a desfăşurat jocul și se
oferă recompense.
A spus bine sau n-a spus bine?
Sarcina didactică: compararea pronunţării corecte cu cea incorectă, găsirea formei
corecte de pronunţare a cuvintelor auzite.
Regulile jocului: păpuşa va prezenta pe rând câte un obiect şi-l va denumi
pronunţând unele cuvinte corect, iar altele eronat.
Grupa repetă cuvântul în cor atunci când este corect spus, iar atunci când este
greşit întrerupe păpuşa printr-un semnal convenit. Unul din copii va pronunţa forma
corectă iar un altul va construi o propoziţie cu acel cuvânt.
Material didactic: obiecte cunoscute de copii sau imagini ale acestora.
Indicaţii pentru organizarea şi desfăşurarea jocului: Introducerea în joc se poate
realiza prin prezentarea personajului de la teatru de păpuşi in jurul căruia se poate purta o
scurtă discuţie. Educatoarea va supune pe Aşchiuţă unui examen de vorbire corectă pentru
a stabili dacă mai trebuie să înveţe în grădiniţă sau nu. Va descoperi obiectele de pe masă
şi va cere păpuşii să aleagă una dintre ele să spună copiilor cum se numeşte. Apoi
educatoarea va interveni cu întrebarea leit-motiv a jocului - A spus bine sau n-a spus bine?.

36
Pe baza comparaţiei cu forma corectă copiii vor reacţiona repetând forma corectă sau
corectând păpuşa, după caz.
Complicarea jocului: copiii vor alcătui propoziții cu acele cuvinte spuse greșit de
păpușă.
Încheierea jocului se face prin apreciarea modului în care s-a desfăşurat jocul și se
oferă recompense.
Cine (ce) face așa?
Sarcina didactică: reprezentarea corectă a onomatopeii la acţiunea ilustrată,
pronunţarea onomatopeii în contextul unei propoziţii.
Regulile jocului: copii trebuie să aleagă imaginea corespunzătoare onomatopeii
pronunţată de educatoareşi să răspundă complet. Grupa repetă onomatopeea şi redă prin
mişcare acţiunea.
Material didactic: ilustraţii reprezentând: un copil rupe o creangă uscată (prrr), un
ceas deşteptător (sună ţrrr), bunica toarce (fusul sfârâie sfârr) etc.
Indicaţii pentru organizarea şi desfăşurarea jocului: Educatoarea pronunţă sunetele
emise de unul din obiectele sau personajele ilustrate şi pune întrebarea: Ce (cine) face aşa?.
Unul din copii se deplasează şi arată imaginea corespunzătoare onomatopeii, după care
răspunde la întrebarea pusă. La semnalul educatoarei toţi copiii imită onomatopeea.
Deoarece consoana /r/ este extrem de dificilă de pronunţat, se va avea în vedere ca sunetul
respectiv să fie articulat prin vibraţii ale vârfului limbii, ridicat în spatele incisivilor
superiori, cu musculatura facială încordată.
La complicarea jocului copiii vor trebui sa redea prin mișcări acțiunea data de
imaginea sau personajul de pe jeton.
Încheierea jocului se face prin apreciarea modului în care s-a desfăşurat jocul și se
oferă recompense.
Repetă ce spun eu
Sarcina didactică: găsirea unor silabe paronimice.
Regulile jocului: educatoarea va pronunţa o anumită silabă (sau un cuvânt), iar
copilul cu care aceasta dă mâna, trebuie să repete şi să găsească o altă silabă
asemnănătoare (sau un alt cuvânt), diferind doar printr-un singur sunet. Dacă cel solicitat
nu răspunde promt, educatoarea trece la un alt copil.
Indicaţii pentru organizarea şi desfăşurarea jocului: Se vor pronunţa silabe perechi
după cum urmează:
pa-ta ca-ga la-ra

37
fa-va sa-ca
ma-la şa-ga etc.
Complicarea jocului: se vor căuta combinaţii de silabe care să aibe un sens:
casa-masa cal-car corn-horn
mere-pere ceaţă-gheaţă varză-barză
aşă-raţă cine-ţine muscă-muşcă
lac-rac vine-şine patru-patu etc.
Atmosfera de joc va fi imprimată prin rapiditatea cu care educatoarea va solicita
copiilor răspunsurile provocând o întrecere pentru găsirea silabei sau cuvântului
corespunzător.
Încheierea jocului se face prin apreciarea modului în care s-a desfăşurat jocul și se
oferă recompense.
Eu spun una, tu spui multe
Sarcina didactică: alegerea corectă a jetonului cu una sau mai multe imagini şi
exprimarea corectă a singularului şi pluralului.
Regulile jocului: copilul chemat de educatoare vine la masa ei, alege un cartonaş
şi spune dacă pe el este reprezentat un element sau mai multe elemente. Copilul care are
jetonul cu imaginea mai multor elemente de acelaşi fel (sau o imagine a obiectului), ridică
acel cartonaş sus, repede şi formulează propoziţia.
Indicaţii pentru organizarea şi desfăşurarea jocului: Pentru fiecare substantiv
propus în joc vor exista două cartonaşe, unul cu un singur element, iar altul cu două sau
mai multe elemente.
Pe rând câte un copil vine la masa educatoarei şi alege un cartonaş. De exemplu,
ridicând un cartonaş cu mai multe elemente copilul spune: „Eu am pe cartonaş multe flori”.
Copilul la care se află cartonaşul cu o singură floare se ridică şi spune: „Eu am cartonaşul
cu o singură floare”. Apoi copilul formulează propoziţia despre floare. Copilul care se află
la masa educatoarei trece la plural propoziţia respectivă.
În complicarea jocului educatoarea (sau copiii) spune un cuvânt la singular (sau
plural), iar copiii trebuie să spună acelaşi cuvânt la plural – respectiv la singular.
Încheierea jocului se face prin apreciarea modului în care s-a desfăşurat jocul și se
oferă recompense.
Pentru grupa mare:
Ce e bine, ce e rău?

38
 Sarcina didactică: găsirea greşelilor în pronunţarea unor cuvinte şi enenţarea lor în
forma corectă.
Regulile jocului: copiii aplaudă atunci când Aşchiuţă (sau alt personaj) pronunţă
corect cuvintele şi îl corectează atunci când acesta greşeşte.
Se pronunţă un cuvânt greşit, iar cel care a primit mingea, răspunde pronunţând
cuvântul corect.
Indicaţii pentru organizarea şi desfăşurarea jocului: Copiii stau pe scăunele în
semicerc. Jocul poate începe cu prezentarea lui Aşchiuţă sau a unui alt personaj de la
teatrul de păpuşi. Acţiunea de corectare a greşelilor va fi motivată prin necesitatea de a-l
învăţa pe Aşchiuţă să pronunţe cuvintele corect.
În desfăşurarea jocului educatoarea va acorda atenţie la început alegerii unor
cuvinte mai cunoscute de copii, apoi altele cu un grad de dificultate mai mare în
pronunţare. Se vor face greşeli:
– de omisiune a unor sunete:
*pâne-pâine *cheion-creion
*ahăr-zahăr *gaben-galben
*macaoane-macaroane *abastru-albastru
– de înlocuiri de sunete:
*mală-mamă * coln-corn
*pală-pară *cascaval-caşcaval
*cată-casă *laţă-raţă
În cursul jocului se poate complica pe trei căi:
1) prin găsirea unor cuvinte cu un grad de dificultate mai mare în pronunţare: portocală,
portocaliu, zarzavat, pătrunjel, castravete etc.
2) prin prezentarea unor propoziţii cu dezacorduri sau cu alte greşeli de ordin gramatical.
3) prin prezentarea unor propoziţii simple formate din mai multe cuvinte pronunţate greşit.
Se va exersa distingerea după auz a articulaţiilor greşite şi corecte şi cu alte ocazii.
Având în vedere că stigmatismul interdentar reprezintă cea mai frecventă articulare
incorectă a consoanelor (/s/-/z/, /ş/-/j/, /ce/, /ci/, /je/, /ji/, /ţ/) educatoarea va pronunţa
cuvinte care încep cu unul din sunetele amintite în mod corect sau incorect.
Încheierea jocului se face prin apreciarea modului în care s-a desfăşurat jocul și se
oferă recompense.
Cine spune mai multe cuvinte?

39
 Sarcina didactică: alegerea imaginilor corespunzătoare unor cuvinte care încep cu
sunetul dat şi pronunţarea corectă a cuvintelor.
Regulile jocului: la semnalul dat, echipele selectează din imaginile obiectelor
primite pe acelea a căror denumire începe cu sunetul dat. Câştigă echipa care în timupl
acordat selectează corect cele mai multe imagini.
Indicaţii pentru organizarea şi desfăşurarea jocului: Fiecare echipă formată din 5-6
copii primeşte un coşuleţ cu 20-25 jetoane reprezentând diferite obiecte cunoscute.
Educatoarea va pronunţa un sunet de preferinţă din sunetele mai dificil de pronunţat: /c/,
/g/, /r/, /s/, /ş/, /ţ/, /j/, /v/, şi va cere copiilor să aleagă acele imagini care corespund
cuvintelor ce încep cu sunetul respectiv, de pildă s: sanie, sac, sapă, sacoşă, solniţă,
scafandru, scaun, scară etc. sau pentr g: gâscă, guler, gutuie, greblă, grădină, grâu; pentru ş:
şarpe, şoşoni, şosete, şorţ, şapcă, şoarece, şopârlă etc. Copiii au un timp limitat pentru
alegerea imaginilor.
Complicarea jocului: Pe rând fiecare copil din echipă va fi solicitat să denumească
o imagine din cele alese de echipa din care face parte. Se notează pe echipe numărul
răspunsurilor corecte sau al jetoanelor corect alese.
În încheierea jocului se stabileşte echipa câştigătoare totalizând punctele obţinute
de fiecare echipă.
Jocul silabelor
Sarcina didactică: să completeze silaba dată cu alte silabe pentru a obţine un
cuvânt. Să alcătuiască propoziţii cu cuvântul dat şi să despartă apoi toate cuvintele în
silabe, menţionând numărul silabelor din fiecare cuvânt spus.
Regulile jocului: copilul indicat prin intermediul unei baghete va pronunţa silaba
enunţată de educatoare şi o va completa construind un cuvânt. Copiii vor căuta alte cuvinte
care să aibă în cuprinsul lor aceeaşi silabă şi se vor anunţa să le spună.
Material didactic: ilustraţii care să sugereze copiilor diferite cuvinte cu silabele
mai frecvent întâlnite în vorbire, de exemplu:
a) casă, cadă, cană
masă, mazăre, macara
tavă, taburet, taxi
măgar, mălai, mănuşă, mătură
ladă, lamă, lacăt
b) cuvinte care conţin două-trei consoane consecutive:
capră, castană, castel, carte, castravete

40
creion, cretă, crap, parc, porc, patru, scrisoare, stropitoare.
Indicaţii pentru organizarea şi desfăşurarea jocului: Copiii vor sta pe scăunele în
cerc, lăsând doar un loc pentru educatoare. Educatoarea organizeazăîn introducere cîteva
exerciţii de analiză a structurii unor cuvinte cunoscute, pentru a familiariza copii cu
noţiunea de silabă. După ce educatoarea va da exemple, copiii pot asocia pronunţarea
silabelor cu bătăi ritmice din palme, cu palmele bine întinse oblic, în faţă, pentru ca
pauzele necesare să fie cât mai bine maracte, va începe jocul. Ea pronunţă o silabă din cele
mai frecvent întâlnite în structura cuvintelor: ma, na, la, pa, da, ca etc. şi lasă timp copiilor.
Ea se deplasează prin spatele copiilor şi atinge pe rând copiii cu bagheta punându-i în
situaţia de a completa silaba spusă pentru a forma un cuvânt. Nu va limita copiii în ceea ce
priveşte numărul sau structura silabelor. Va putea accepta şi cuvinta care au silaba în
interiorul cuvântului.
În complicarea jocului, se poate introduce cerinţa de a se formula propoziţii cu
cuvinte găsite. Pentru înviorarea jocului se poate utiliza întrecerea între copii.
Încheierea jocului se face prin apreciarea modului în care s-a desfăşurat jocul și se
oferă recompense, iar în cazul în care s-a desfășurat sub formă de întrecere între copii, se
va desemna echipa câștigătoare.
Cu ce sunet începe cuvântul?
Sarcina didactică: să pronunțe corect sunetele din componența cuvintelor și
găsirea unor cuvinte care încep cu sunetul dat.
Regula jocului: denumirea obiectului descoperit și precizarea sunetului cu care
începe cuvântul respectiv.
Materialul didactic: mobilier, jucării, etc.
Desfășurarea jocului: Obiectele sunt arânjate în mai multe părți ale clasei și vor fi
descoperite pe rând de câte un copil numit de mine. Pentru antrenarea cât mai multor copii
se procedează astfel: Se denumește obiectul descoperit, un alt copil va fi antrenat să
pronunțe sunetul cu care începe cuvântul, iar un alt copil va alcătui o propoziție cu acest
cuvânt.
Complicarea jocului se va face prin reprezentarea grafică a sunetelor care se
realizează prin cerculețe (OOOO).
Încheierea jocului se face prin apreciarea modului în care s-a desfăşurat jocul și se
oferă recompense.

41
 Rostirea corectă a sunetelor, a grupurilor de sunete și a cuvintelor va fi o premiză
tainică pentru îsușirea citirii și scrierii corecte de mai târziu, cel puțin în situația în care
scrierea concorda pe deplin cu pronunția /ă/.
Copilul preia, fără discernamânt, modelele oferite de vorbitorii cu care intră în
relații de comunicare, modele mai mult sau mai puțin corecte. El preia, blocuri verbale, în
cadrul cărora nu distinge elementele componente cu valoare semantică sau numai
gramaticală independentă. De aceea, în școală însușindu-și scrierea, copilul care n-a
frecventat grădinița nu separa prin cratimă ceea ce constituie unități semantice și
morfologice diferite, dar care se pronunță împreună.
Aceasta se întâmplă deoarece copilul respectiv nu a învățat să separe cuvintele din
comunicarea propoziției și să distingă unități mai mici decât cuvântul, respectiv silaba și
sunetul. Trebuie găsite metode și procedee adecvate vârstei; prin care să-l determine pe
copilul preșcolar mare să opereze conștient cu materialul verbal, achiziționat, metode care
să nu-l plictisească pe copil. Calea cea mai eficientă este în primul rând jocul, plin de
surprize, care folosește la maximum capacitatea de asimilare a copilului la această vârstă,
oferindu-i satisfacția participării active și a afirmării personalității sale.
Cea mai potrivită metodă ce poate fi folosită în scopul pregătirii copiilor pentru
înțelegerea cu succes în activitatea de tip școlar, pentru trecerea la perioada preabecedară,
este metoda fonetică, analitico-sintactică, care presupune descoperirea actului vorbirii
(propoziție, cuvânt, silabă, sunet) și recompunerea lui, analiza fonetică fiind de fiecare dată
urmată de sinteza fonetică.

B. Jocuri didactice pentru precizarea și activizarea vocabularului.

Știm că la intrarea în grădiniță, copiii dețin un limbaj sărac, acesta fiind influențat
de mediul din care provin și în care trăiesc, mediul preșcolar având un rol foarte important
în îmbogățirea și activizarea vocabularului. În acest sens, educatoarea desfășoară diferite
activități de dezvoltare a limbajului, dar așa cum ne-am obijnuit, jocul didactic are și aici
un rol definitoriu. Aici se pot desfășura jocuri didactice ca: Răspunde repede și bine!,
Găsește cuvintele potrivite!, Poștașul, Cum este?, Săculețul fermecat, Cuvinte alintate etc.
Astfel de jocuri vor influența procesul de educare a limbajului, în sensul dezvoltării lui la
nivel lexical- semantic vizând: cuvântul - formă, sens; vocabularul fundamental; masa
vocabularului (regionalisme, termeni populari, arhaisme, neologisme, termeni de
specialitate etc.); derivarea cu sufixe diminutivale, augmentative, colective etc.;
compunerea prin alăturare cu sau fără cratimă, prin contopire, prin abreviere; conversiunea

42
(adjective - substantive; substantive comune – substantive proprii); împrumurile din alte
limbi (eventual, în corelație cu anumite conținuturi abordate la activitatea opțională - o
limbă străină); sinonimia; antonimia; paronimia; omonimia; polisemia.
Jocul Răspunde repede şi bine! este unul dintre cele mai folosite jocuri didactice
în grădiniță, fiind unul dintre jocurile complexe, care vizează mai multe niveluri ale limbii.
Acest joc l-am aplicat la grupă cu următoarele elemente specifice:
Scop: precizarea şi activizarea vocabularului privind unele cuvinte cu sens
contrar; perfecționarea formulării corecte şi cu sens a propozițiilor; obişnuirea copiilor de
a-şi adresa unii altora întrebări şi de a răspunde prompt, de a se consulta în grup în vederea
formulării întrebărilor sau a răspunsurilor, de a-şi alege reprezentantul în dialogul dintre
grupuri.
Sarcina didacticǎ: găsirea antonimelor unor cuvinte, oormularea unor propoziŭii
cu acestea.
Regulile jocului: fiecare echipă are dreptul să spună, pe rând, câte un cuvânt la
care cealaltă echipă trebuie să le găsească antonimele. Echipele n-au voie să repete un
cuvânt care s-a mai spus. Fiecare echipă trebuie să respecte timpul dat pentru consultare.
Se va suna din clopoțel, iar în acel moment trebuie să se pună întrebarea sau să se dea
răspunsul. Echipa care nu se încadează în timp sau nu răspunde corect pierde un punct sau
un steguleț din cele care i-au fost repartizate la începutul jocului. Câştigă echipa care a
reuşit să păstreze cele mai multe stegulețe.
Elemente de joc: întrecerea, aplauzele, sunet de clopoțel.
Material didactic: un clopoțel sau alt instrument cu care se poate da un semnal
auditiv, jetoane, stegulețe (câte 20 pentru fiecare echipă).
Indicații pentru organizarea şi desfǎşurarea jocului: la începutul jocului, am
împărțit copiii în două echipe (echipa roşie şi echipa albastră), care au primit jetoane cu
diferite imagini şi câte 20 de stegulețe fiecare. Am desemnat un conducător al jocului şi am
insistat pe baza unui exemplu asupra însuşirii tehnicii de a adresa o întrebare de către un
grup prin reprezentantul său şi asupra tehnicii de a se consulta în formularea întrebării şi în
alegerea reprezentantului. Am solicitat copiilor respectarea regulii de a nu enunța de mai
multe ori acelaşi cuvânt şi nici ca aceeaşi copii să fie mereu repezentanții echipei (la
întrebări şi răspunsuri). Jocul de probă s-a desfăşurat astfel: am dat startul şi am acordat
timp pentru ca membrii echipei roşii să dea un cuvânt echipei albastre inspirându-se din
imaginile desenate pe jetoanele primite. Aceştia s-au consultat, iar conducătorul echipei a
dat ca sarcină echipei albastre să găsească un cuvânt opus cuvântului cald (Care este

43
opusul cuvântului cald?), până să sune clopoțelul, încadrându-se în timpul dat. Echipa
albastră s-a consultat la rândul ei şi a răspuns încadrându-se în timp, prin conducătorul său:
Opusul cuvântului cald este rece. După efectuarea jocului de probă am trecut la
desfăşurarea jocului propriu-zis unde copiii au solicitat antonime pentru cuvintele: mare,
uşor, scund, luminǎ, afarǎ, mic etc. Pe parcursul jocului, am avut grijă ca la fiecare
greşeală să se îndepărteze un steguleț din colecția echipei respective. Aceeaşi sancțiune a
fost aplicată atunci când copiii nu reuşeau să se încadreze în timp şi pierdeau rândul la
adresarea unei întrebări. Am participat alternativ la fiecare echipă în prima parte a jocului
pentru a-i organiza în consultarea reciprocă şi la alegerea reprezentantului.
În complicarea jocului am acordat independență cât mai mare copiilor în
rezolvarea sarcinilor jocului, am renunțat la suportul intuitiv reprezentat de jetoane şi am
stimulat spiritul de creativitate în găsirea antonimelor cât mai variate pornind de la aspecte
concrete: dimensiuni, asperitate, intesitate, rapiditate, duritate, temperatură, greutate,
culori, ajungând până la însuşiri morale.
În încheiere s-a stabilit echipa câştigătoare, care a oferit echipei necâştigătoare un
dar de consolare, un cântec la alegere. Acest procedeu a fost folosit pentru a atenua spiritul
de concurență pe care uneori întrecerea îl îmbracă într-o formă nedorită. Acest joc se poate
desfăşura şi fără material intuitiv la grupa mare, iar ca variantă de încheiere a jocului
educatoarea poate introduce elemente cu caracter aplicativ realizate prin intermediul
mişcării: educatoarea mişcă brațele în sus - copiii mişcă brațele în jos, educatoarea se
întoarce la dreapta - copiii se întorc la stânga, educatoarea merge înainte - copiii merg
înapoi, educatoarea pune un obiect în față - copiii pun un obiect în spate.
Poştaşul este un alt joc didactic utilizat în activitățile de educare a limbajului
pentru nivelul lexical, dar şi un joc didactic gramatical. Am utilizat acest joc cu scopul de
activizare a vocabularului cu cuvinte referitoare la profesii şi unelte; precizarea
reprezentărilor copiilor în legătură cu munca oamenilor; formarea deprinderii de a construi
corect fraze în a căror componență intră subordonate cauzale.
Sarcina didacticǎ: recunoaşterea şi denumirea lucrătorului care foloseşte anumite
unelte sau face anumite produse.
Regulile jocului: copilul care a primit scrisoarea de la poştaş, trebuie să spună de
către cine a fost trimisă, orientând-se după imaginile uneltelor sau a produsului din
ilustrată. Grupa de copii mimează o acțiune specifică lucrătorului de la care a primit
scrisoarea.
Elemente de joc: surpriza, aplauzele.

44
 Material didactic: 10-12 imagini reprezentând unelte folosite în activitatea
adulților. Astfel vor avea pentru grădinar: stropitoare, greblă; pentru bucătar: maşină de
tocat, oală; pentru medic: stetoscop, seringă; pentru croitor: ac cu ață, foarfecă, maşină de
cusut; pentru tâmplar: ciocan, cleşte, lemn; pentru poştaş: plic, geantă etc.
Indicații pentru organizarea şi desfǎşurarea jocului: organizarea jocului a început
prin crearea atmosferei, prin anunțarea şi sosirea poştaşului, după care am utilizat un
exemplu cu ajutorul căruia am explicat şi demonstrat jocul. Astfel, am numit un copil care
a deschis o scrisoare din care am scos o imagine cu un ac şi am adresat întrebarea: De la
cine ai primit scrisoarea?, iar copilul a răspuns: Eu am primit scrisoarea de la croitor,
deoarece pe ea este desenat acul cu care el coase. Un alt copil a ales un alt plic şi a
precizat: Eu am primit scrisoarea de la bucǎtar, deoarece pe ea este desenatǎ o farfurie cu
mâncare preparatǎ de cǎtre bucǎtar. Pentru a ajuta copiii să formuleze fraze atât de lungi
am adresat întrebări ajutătoare cum ar fi: De la cine ai primit scrisoarea?, De unde ştii cǎ e
de la croitor?, Ce face croitorul cu acul?.
Jocul s-a desfăşurat după acest model până în etapa de complicare a jocului, unde
am introdus pentru creşterea gradului de dificultate astfel: poştaşul împarte câte o
scrisoare. Copilul care a primit-o execută o acțiune caracteristică lucrătorului reprezentat în
ea şi întreabă grupa: De la cine am primit scrisoarea?, Copilul care a ghicit a întreabat
grupa: Cu ce lucreazǎ...?, iar cel care a răspuns corect va adresa la rândul lui unui alt copil
întrebarea: Ce lucreazǎ...?. În cazul în care acesta nu a răspuns prompt, a fost solicitat un
alt copil urmărind prin aceasta asigurarea dinamismului necasar jocului. Astfel, un copil a
primit de la poştaş o scrisoare în care se afla imaginea unui bucǎtar. El a mimat acțiunea de
a găti, după care a întrebat de la cine a primit scrisoarea. Un copil numit a răspuns: Ai
primit scrisoarea de la bucǎtar. Acesta a întreabat la rândul lui: Cu ce lucreazǎ bucǎtarul,
iar un alt copil a răspuns: Bucǎtarul lucreazǎ cu cuțit, oale, tigǎi, după care a întrebat ce
lucrează bucătarul. Un alt copil a răspuns: Bucǎtarul gǎteşte mâncare. Pentru antrenarea şi
atragerea copiilor în joc, ei vor intepreta pe rând rolul poştaşului.
Încheierea jocului se face prin apreciarea modului în care s-a desfăşurat jocul și se
oferă recompense.
Al cui este? este un alt joc didactic pe care l-am utilizat pentru nivelul lexical al
limbii, dar care o îmbunătățeşte şi din punct de vedere gramatical. Scopul acestuia este:
activizarea vocabularului cu cuvinte referitoare la îmbrăcămintea sau obiectele specific
unor categorii de oameni: medic, polițist, marinar, bucătar, militar etc.; formarea

45
deprinderii de a folosi corect substantivele la cazul genitiv, respectiv acordul în gen şi
număr în cadrul propozițiilor.
Sarcina didacticǎ: recunoaşterea şi denumirea corectă a obiectului de
îmbrăcăminte, indicarea categoriei de persoane care-l poartă, formularea corectă a
răspunsului în propoziții dezvoltate conținând substantivul la genitiv.
Regulile jocului: copilul chemat la masa educatoarei, alege o imagine a unui
obiect şi-l prezintă grupei punând întrebarea: „Al cui este?”. Răspunsul va fi dat într-o
propoziție: „Caietul este al şcolarului.”
Elemente de joc: aplauze, surpriza.
Material didactic: cartonaşe de mărime mijlocie reprezentând uniforme sau
obiecte folosite în diferite domenii de activitate.
Indicații pentru organizarea şi desfǎşurarea jocului: Copiii din grupa au fost
organizați în formă de semicerc. În introducerea jocului am prezentat modul de desfăşurare
şi regulile jocului după care am ajutat copiii să intuiască selectiv obiectele puțin cunoscute
de ei în raport cu experiențele lor de viață. Am trecut la desfăşurarea jocului de probă
astfel: am solicitat un copil care a ales un carton pe care era desenat un stetoscop. Acesta a
recunoscut şi a denumit obiectul după care l-a prezentat grupei întrebând: Al cui este
stetoscopul? Un alt copil din grupă a fost numit pentru a răspunde: Stetoscopul este al
doctorului! Copilul care a răspuns corect a avut dreptul să aleagă de pe masa educatoarei
alt obiect specific domeniului de activitate reprezentat. Jocul a continuat până la epuizarea
materialului intuitiv.
În etapa de complicare a jocului am avut în atenție crearea unor situații cât mai
diferite pentru utilizarea cazului genitiv în formularea răspunsului de către copii. Astfel a
fost prezentată atât îmbrăcămintea doctorului şi a doctoriței, dar şi a mai multor doctori,
fiind nevoie a se adresa întrebările la singular sau plural în funcție de situație (A/Al cui
este?, Ale/Ai cui sunt?).
Acest joc didactic se poate desfăşura si sub alte variante, astfel:
1. În clasă sunt dispuse în diferite locuri imagini sau obiecte specifice activității unor
categorii de oameni (îmbrăcăminte, unelte). La masa educatoarei se va afla un set cu
imaginile corespunzătoare unor obiecte de îmbrăcăminte specifice categoriilor stabilite.
Educatoarea creează o situație problematică de genul: „Soldatul poartă uniforma...” şi arată
îmbrăcămintea doctorului. Copiii trebuie să sesizeze lipsa de concordanță şi să spună a cui
este îmbrăcămintea din imaginea dată, după care se va cauta imaginea cu îmbrăcămintea

46
soldatului. Se va stimula în permanență dialogul între educatoare şi copil, dar şi între copil
şi grupă.
2. Un număr de 4-5 copii vor primi câte un element sau două din îmbrăcămintea
specifică unor profesii (vestă de polițist, bonetă de medic, pălărie de vânător etc.) şi vor
interpreta aceste roluri. Pe o masă se vor afla alte obiecte aparținând aceloraşi categorii de
oameni. Pe rând, câte un copil va alege câte un alt obiect şi va întreba grupa: „Al cui este
obiectul?”. Vor răspunde copiii solicitați şi vor completa costumația colegilor lor.
Încheierea jocului se face prin apreciarea modului în care s-a desfăşurat jocul și se
oferă recompense.
Aceste jocuri defășurate au contribuit la fixarea, dezvoltarea și nuanțarea
vocabularului copiilor prin implicarea acestora în situații de comunicare ce vizează forma
și sensul cuvintelor, vocabularul fundamental și masa vocabularului, derivarea unor
cuvinte cu sufixe diminutivale sau augmentative, sinonime și antonime etc., aspect ce
favorizează îmbunătățirea capacității de comunicare.

C. Jocuri didactice pentru formarea deprinderii de exprimare corectă din punct de vedere
gramatical
La nivel gramatical, domeniul limbii române cunoaşte trei niveluri: morfologic,
sintactic, stilistic. Nivelul morfologic vizează substantivul comun/propriu, genul, numărul,
cazul acestuia; articolul; adjectivul: genul, numărul; acordul cu substantivul determinat;
pronumele personale de politețe şi personale propriu-zise; pronumele şi adjectivele
pronominale demonstrative (asociate frecvent adverbelor de apropiere/depărtare);
pronumele şi adjectivele pronominale posesive; numeralul; verbul; adverbul (de loc, de
timp, de mod); prepoziția şi conjuncția; interjecția. Nivelul sintactic se ocupă de aspecte
privind: propoziția simplă/dezvoltată; numărul cuvintelor unei propoziții; locul ocupat de
un anumit cuvânt în propoziție; propoziția enunțiativă/interogativă/ exclamativă; propoziția
afirmativă/negativă; raportul de coordonare şi de subordonare la nivelul propoziției/frazei
(în măsură mai redusă); acordul predicatului cu subiectul; topica, iar nivelul stilistic
studiază valorile stilistice ale unor unități lexicale: personificarea, comparația, epitetul,
antiteza etc.; stilul conversației versus stilul beletristic versus stilul publicistic etc.
În sensul dezvoltării comunicării la nivel morfologic, avem jocuri didactice ca:
Păpuşica mică, Cui spui?, Fă din una, două!, Albumul cu imagini, Fă din două,
una!, Eu spun una, tu spui multe, Eu spun multe, tu spui una!, Ce face?, Când face?, Azi,
mâine, ieri…, Spune ceva despre... etc. Dintre jocurile sintactice amintim: Continuă

47
propoziția!, Spune mai departe!, Găseşte cuvintele potrivite!, Spune mai puțin!, Spune mai
mult!, Atenție la...! etc., iar dintre jocurile stilistice: Evantaiul fermecat, Bagheta magică,
Este ca..., Jocul rimelor, Ce s-ar întâmpla dacă...?, Plouă cu sentimente, Lumea lui... etc.
Jocul didactic Eu spun una, tu spui multe! este frecvent folosit în activitățile de
educare a limbajului, având un aport important în dezvoltarea comunicării în limba
română, atât la nivel morfologic, cât şi sintactic. În acest sens am desfăşurat acest joc
didactic cu copiii din grupă astfel:
Scopul: consolidarea deprinderii de a folosi corect singularul şi pluralul
substantivelor, precum şi de a alcătui propoziții corecte din punct de vedere gramatical,
respectând acordul între subiect şi predicat; stimularea rapidității în gândire; dezvoltarea
atenției voluntare.
Sarcina didacticǎ: găsirea formei de singular sau plural în funcție de cerința
exprimată de una dintre echipe; formularea unor propoziții în care se utilizează
substantivele respective.
Regulile jocului: reprezentantul unei echipe spune un substantiv, la singular sau
la plural, iar cealaltă echipă răspunde repede cu forma opusă. Fiecare răspuns corect este
evidențiat printr-o bulină pe care o oferă echipa care a pus întrebarea şi o primeşte echipa
care a răspuns. Echipele vor formula propoziții incluzând substantive la singular sau la
plural.
Elemente de joc: surpriza, competiția.
Material didactic: buline roşii şi albastre.
Indicații pentru desfǎşurarea şi organizarea jocului: Am împărțit grupa de copii în
două echipe care s-au aşezat față în față pe scăunelele dispuse în formă de semicerc. Pe o
măsuță, în dreptul fiecărei echipe, am aşezat câte un coşuleț cu buline. Am explicat modul
de desfăşurare şi regulile jocului şi am trecut la executarea jocului de probă: am cerut ca la
semnalul meu, un copil dintr-o echipă să spună un cuvânt (substantiv), care indică un
obiect sau mai multe obiecte, iar unui alt copil care se afla în fața lui i-am cerut să
răspundă enunțând substantivul la numărul opus. Astfel, primul copil a spus cuvântul
scaun, la care copilul din fața lui a răspuns cuvântul scaune. După jocul de probă am trecut
la desfăşurarea propriu-zisă a jocului, copiii care spuneau cuvântul fiind aleşi în mod
alternativ din fiecare echipă. Răspunsurile bune au fost apreciate prin acordarea unei
buline.
În complicarea jocului, am cerut ca substantivul să fie însoțit de un adjectiv
corespunzător din punct de vedere al sensului şi al formei (de exemplu, creion albastru –

48
creioane albastre). În ultima parte a jocului, substantivele au fost incluse în propoziții,
având grijă ca formularea acestora să fie corectă din punct de vedere gramatical. O altă
variantǎ de desfăşurare a jocului presupune prezentarea pe tabla magnetică a unor imagini
care reprezintă un animal sau mai multe animale din aceeaşi specie, copii, plante, jucării.
Dispare un animal sau mai multe, iar copilul care sesizează dacă a plecat unul sau au plecat
mai multe, transmite grupei observația. De exemplu: Ursulețul a plecat în pǎdure. Grupa
răspunde în cor formulând pluralul şi respectând acordul (Ursuleții au plecat în pǎdure).
Încheierea jocului se face prin apreciarea modului în care s-a desfăşurat jocul, se
oferă recompense și se desemnează echipa câștigătoare.
Albumul cu imagini este un joc didactic fiind utilizat tot pentru nivelul gramatical
al limbii. Acest joc l-am desfăşurat cu scopul de a consolida deprinderea de folosire
corectă a adjectivului în acord cu substantivul şi de a dezvolta atenția şi rapiditatea gândirii
copiilor.
Sarcina didacticǎ: formularea de propoziții despre obiecte şi însuşirile acestora
(culoare, formă, dimensiune), aşa cum sunt ele reprezentate în ilustrații.
Regulile jocului: un copil alege un jeton şi trebuie să denumească obiectul aflat pe
acesta şi însuşirile specifice şi să alcătuiască o propoziție în care să includă atât obiectul cât
şi însuşirea.
Elemente de joc: mânuirea materialui, surpriza, aplauze.
Material didactic: jetoane cu imagini.
Modalitǎți didactice posibile: Inițial am transmis copiilor modul de desfăşurare a
jocului şi regulile acestuia apoi am prezentat copiilor jetoanele pe care erau reprezentate
imaginile unor obiecte cunoscute. Am desfăşurat jocul de probă astfel: am numit un copil
care a extras dintr-un săculeț un jeton pe care era desenat un cub albastru. Copilul a
denumit obiectul şi cu ajutorul unei întrebări ajutătoare (Ce culoare are cubul?), a numit şi
o trăsătură a acestuia (culoarea) şi a alcătuit o propoziție cu acestea: Cubul albastru este pe
masǎ. După desfăşurarea jocului de probă am trecut la desfăşurarea jocului propriu-zis în
care copiii au extras şi celelalte jetoane, au denumit imaginile şi au prezentat însuşiri ale
acestora. Copiii au fost îndrumați să folosească în propoziții adjective corespunzătoare şi
să respecte acordul cu substantivul pe care îl determină.
În etapa de complicare a jocului am introdus în activitate albumul cu imagini.
Copilul numit a trebuit să citească o imagine, fără ca eu să-i pun întrebări ajutătoare. Pe
filele albumului s-au găsit imagini care sugerau copilului variante de răspuns.

49
 Găseşte cuvintele potrivite! este un alt joc didactic de educare a limbajului. Acesta
vizează nivelul sintactic al limbii, având ca scop perfecționarea deprinderii de a formula
propoziții dezvoltate, corecte din punct de vedere gramatical şi cu sens logic şi educarea
capacității de a opera cu material verbal corespunzător cunoştințelor copiilor despre
fenomene, plante, activitatea oamenilor în diferite anotimpuri.
Sarcina didacticǎ: completarea propoziției enunțate de conducătorul jocului cu
cuvântul corespunzător, formularea unor propoziții în care să se includă în mod logic un
cuvânt dat.
Regulile jocului: copilul atins pe umăr cu bagheta magică completează cuvântul
care lipseşte din propoziție, reluând apoi întreaga propoziție sau formulează o propoziție cu
un cuvânt dat. Grupa de copii aprobă prin aplauze răspunsurile corecte.
Elemente de joc: aşteptarea, aplauzele.
Material didactic: o baghetă magică.
Indicații pentru organizarea şi desfǎşurarea jocului: Am aşezat copiii pe scăunele,
în semicerc, şi am explicat acestora sarcina jocului şi regulile acestuia. Am desfăşurat jocul
de probă pentru a fixa cele transmise. În demonstrarea acestuia am formulat o propoziție
căreia îi lipsea complementul: Florile cresc în..... şi am numit un copil care să o
completeze. Copilul numit a reluat propoziția începută continuând-o astfel: Florile cresc în
grǎdinǎ. Pentru o bună înțelegere am rugat un alt copil să completeze altfel aceeaşi
propoziție iar acesta a răspuns: Florile cresc în ghiveci. Am continuat jucând jocul propriu-
zis unde am folosit propoziții eliptice cărora copilul trebuie să le adauge fie complementul,
fie predicatul, fie atributul, fie subiectul. Astfel am utilizat propoziții de tipul:
 Merele se culeg din... (copac).
 Toamna, copiii merg la... (şcoalǎ, grǎdinițǎ).
 Iarna, afarǎ ninge... (frumos).
 Cireşele... (sunt gustoase).
 Primǎvara, pomii… (înfloresc, înfrunzesc).
 ... stropeşte grǎdina. (Grǎdinarul)
 ... fac un om de zǎpadǎ. (Copiii)
Copiii au fost solicitați să găsească mai multe cuvinte potrivite pentru aceeaşi
propoziție. În partea a doua a jocului, am antrenat copiii în calitatea de conducători ai
jocului. De asemenea, am complicat jocul numind câte un conducător care să spună un
cuvânt, iar ceilalți copii să construiască o propoziție cu sens în care să fie inclus cuvântul
respectiv.

50
 O altă variantǎ care poate fi utilizată este următoarea: educatoarea poate stimula
formularea de propoziții fie prin imagini, fie prin acțiuni mimate pe rând, de către un copil.
De asemenea, cuvintele care urmează să fie introduse în propoziții pot fi sugerate prin
intermediul unor jucării (animale, mijloace de transport, veselă etc.)
Ce s-ar întâmpla dacă...? este un joc didactic stilistic şi are ca scop dezvoltarea
abilității de a crea o poveste plecând de la altele cunoscute.
Sarcina didacticǎ: creare unei poveşti noi, plecând de la nişte imagini din poveşti
deja cunoscute de către copii.
Regulile jocului: copiii găsesc soluții pentru situații noi ce se pot ivi în poveştile
cunoscute. Copiii care creează poveşti noi vor fi recompensați.
Elemente de joc: surpriza, aplauze.
Material didactic: Imagini din poveşti cunoscute de copii.
Desfǎşurarea jocului: Am prezentat copiilor tema jocului, modul de desfăşurare şi
regulile acestuia. În desfăşurarea jocului de probă, am prezentat imagini din una, două
poveşti cunoscute de copii şi am cerut acestora să redea conținutul poveştii surprinsă în
imagini. După ce copiii au reprodus episodul prezentat, de exemplu: am prezentat o
secvență din povestea Capra cu trei iezi şi le-am adresat întrebarea: Ce s-ar întampla dacǎ
iedul cel mare nu ar fi deschis uşa lupului? Astfel, un copil a continuat povestea spunând
că: lupul nu ar fi mâncat iezişorii şi aceştia ar fi trǎit şi i-ar fi povestit caprei cum a vrut sǎ-i
pǎcǎleascǎ, iar capra ar fi cerut ajutorul vânâtorului ca sǎ-i protejeze pe iezi. În aceeaşi
manieră s-a desfăşurat jocul propriu-zis, prezentând copiilor imagini şi din alte poveşti
cunoscute şi aplaudându-se fiecare variantă de poveste creată.
În complicarea jocului am cerut copiilor să creeze o poveste în lanț, adică fiecare
copil să adauge cate un fragment unei poveşti începute de alt copil. Jocul s-a desfăşurat
implicând toți copiii din grupă. Pe parcursul jocului am monitorizat buna desfăşurare a
acestuia şi am îndrumat copiii spre manifestarea creativității.
Încheierea jocului se face prin apreciarea modului în care s-a desfăşurat jocul și se
oferă recompense.

2.3 Jocuri didactice literare

În grădiniță, în cadrul activităților de educare a limbajului, educatoare are
capacitatea de a îmbina literatura pentru copii cu jocul didactic, metodă, care așa cum am
văzut, este ideală pentru nivelul copiilor preșcolari. Astfel, utilizăm în cadrul activităților

51
instuctiv-educative jocuri didactice subordonate literaturii pentru copii ca: Unde…cum..,
Cutiuța cu surprize, Personajul uituc, Personajul intrus, Mânușa etc.
Unde…cum… este un joc didactic literar, care are ca scop verificarea gradului de
însușire a poveștilor și dezvoltarea gândirii și imaginației prin rezolvarea unor situații -
problemă.
Sarcina didactică: prezentarea de către copii a unor aspecte din poveștile pe care
le-au învățat la grupă.
Regulile jocului: în funcție de conținutul plicului ales, copiii au de îndeplinit
sarcini despre conținutul unor povești cunoscute.
Elemente de joc: mânuirea materialului didactic, surpriza.
Material didactic: plicuri în care se află imagini cu elemente și personaje din
poveștile cunosute.
Desfășurarea jocului: Am organizat grupa și am așezat pe masă plicuri în care se
aflau imagini cu elemente și personaje din povești.
1. Fântână, fete, ladă, cuptor, păr.
2.Oglindă, măr, centură, Albă ca Zăpada;
3. Cocoș, punguțe cu doi bani etc.
Am prezentat copiilor sarcina și regulile jocului și am trecut la demonstrarea
jocului prin executarea jocului de probă. Am solicitat un copil să aleagă un plic si să spună
în ce poveste a întâlnit aceste element, iar celorlalți copii să găsească
elementale/personajele fantastice din poveste. Astfel, am prezentat primul set de imagini
din plicul ales de copil, care cuprindea elemente ca: fântână, fete, ladă, cuptor, păr si am
cerut acestuia să numească povestea din care face parte aceste elemente adresându-i
întrebarea: „În ce poveste întâlnim aceste elemente?”, iar copilul solicitat a răspuns: „Noi
întâlnim aceste elemente în povestea Fata babei și fata moșneagului”.
În complicarea jocului, le-am cerut copilor să atribuie personajelor principale din
poveștile cunoscute puteri supranaturale. Pentru aceasta am identificat personajul principal
în poveștile studiate, fixând locul acestuia în poveste, după care am cerut copiilor să
găsească trăsături supranaturale pe care să le folosească în poveste. Astfel, copii au atribuit
Scufiței Roșii din povestea cu același nume, puterea de a se lupta cu lupul și de-al învinge,
iedului cel mic din povestea Capra cu trei iezi puterea de a-și salva frații aruncând lupul în
sobă etc.
Încheierea jocului se face prin apreciarea modului în care s-a desfăşurat jocul și se
oferă recompense.

52
 Cutiuța cu surprize este un joc didactic literar, dar și gramatical, pe care l-am
desfășurat cu copiii de grupă mare astfel:
Scop: consolidarea cunoștințelor despre unele personaje din povești și dezvoltarea
capacității de exprimare orală, corectă, în structuri gramaticale dezvoltate.
Sarcina didactică: recunoașterea personajului din poveste și stabilirea
caracteristicilor fizice și morale
Regulile jocului: alegerea personajului se realizează cu ajutorul unui zar. Copilul
care a descoperit personajul de pe zar precizează caracteristicile sale și povestește o
întâmplare despre acesta.
Elemente de joe: mânuirea materialului didactic, surpriza.
Material didactic: o cutie de carton în care se găsesc personaje din povești.
Desfășurarea jocului: Am așezat copiii pe covor în semicerc, iar în fața lor am
așezat o cutie în care se află personaje din poveștile învățate de ei. Le-am explicat copiilor
ce vom face cu această cutie, care este sarcina jocului și am numit un copil care să aleagă
un personaj din cutie, iar pe spatele personajului, acesta a descoperit o cifră, dupa care am
trecut la desfășurarea jocului de probă pentru a demonstra modul de desfășurare. Un copil
a aruncat zarul dat și a căutat în cutie personajul care avea numărul de pe fața zarului.
Copilul a recunoscut și a numit personajul, după care a numit trăsăturile acestuia. Astfel,
copilul numit a aruncat zarul, iar acesta a indicat cifra 5, după care a căutat în cutia cu
personaje descoperind cifra respectivă pe spatele „Albei ca zăpada” despre care a spus că
face parte din povestea Alba ca Zǎpada şi cei şapte pitici şi că aceasta era cea mai
frumoasă fată din țară. După jocul de probă, se desfăşoară jocul propriu-zis, iar în etapa de
complicare a jocului, pe lângă identificarea poveştii, numitul personajului şi a trăsăturilor
acestuia, copiii care au aruncat zarul au povestit şi câte un fragment din povestea
respective.
Jocul didactic Mănuşa reprezintă un alt mod de a consolida informațiile despre
poveştile cunoscute, dar şi o comunicare, punând accent pe vorbirea dialogată. Acest joc l-
am desfăşurat la grupă astfel:
Scop: verificarea cunoştinnelor copiilor cu privire la poveştile predate şi
obişnuirea copiilor cu reproducerea unei vorbiri dialogate.
Sarcina didacticǎ: reproducerea dialogului dintre personajele unei poveşti şi
povestiri cunoscute.
Elemente de joc: implicarea, surpriza, aplauzele.
Material didactic: imagini din poveşti cunoscute.

53
 Desfǎşurarea jocului: Am prezentat copiilor imagini cu poveştile învăŭate la
grupă.
Mănuşa este o poveste populară, în care se poartă dialog între mai multe animale
din pădure care voiau să se adăpostească toate într-o mănuşă găsită de un şoricel. În etapa
de executare a jocului de probă am numit doi copii care au redat dialogul dintre şoricel şi
broscuța din poveste:
Broscuța: Hei cine stǎ aici?
Șoricelul: Eu, şoricel-roade-multicel. Dar tu cine eşti?
Broscuța: Eu sunt broscuța-umblǎ-fuguța. Primeşte-mǎ şi pe mine!
Acest dialog a fost posibil după ce am utilizat întrebări ajutătoare ca:
- Ce personaje avem în imagine?
- Din ce poveste fac parte?
- Ce spun ele?
După executarea jocului de probă şi înțelegerea modului de desfăşurare, am
îndrumat copiii să reproducă dialogul dintre personajele întâlnite şi în alte imagini. De
exemplu, din povestea Ridichea uriaşă, am cerut copiilor să prezinte personajele şi să
redea replicile dintre moş şi babă:
Moşul: Am încercat sǎ scot ridichea şi n-am reuşit. Bǎbuțo, vrei sǎ mǎ ajuți?
Baba: Da, vin, moşule!
Jocul a continuat în acelaşi mod până în etapa de complicare, când am numit câte
un conducător de joc pentru a adresa întrebările ajutătoare.
Aşa cum am putut observa, jocul didactic în educarea limbajului poate fi aplicat
pentru toate cele trei domenii de specialitate: domeniul comunicării, domeniul lingvinstic
şi domeniul literar, găsindu-şi un rol deosebit în toate trei, însă reuşita jocului didactic,
realizarea conținutului şi a sarcinilor didactice, este determinată de natura acțiunilor sau a
elementelor de joc, care trebuie să fie stabilite cu precizie şi strict delimitate.
Educatoarea, prin măiestria sa didactică, poate concepe jocuri noi în funcție de
tema propusă, de nivelul grupei, de materialul didactic avut sau le poate aplica pe cele
cunoscute, în forma dată sau cu modificările necesare. Orice educatoare, care cunoaşte
nivelul copiilor din grupă şi particularitățile individuale ale acestora, va şti cum să aplice şi
să îndrume jocul, astfel încât rezultatul să fie cel scontat sau poate susține copiii care
inventează jocuri, completându-le şi adaptându-le la tema şi nivelul grupei, astfel încât să
obțină jocuri complexe, care să îmbine toate elementele de joc necesare şi să ducă la
atingerea obiectivelor propuse.

54
2.4 Rolul jocului didactic în dezvoltarea limbajului copiilor

„Copilul – spunea marele pedagog elveţian Ed. Claparede – este o fiinţă a cărei
principală trebuinţă este jocul … această trebuinţă spre joc este ceva esenţial naturii sale.
Trebuinţa de a se juca este tocmai ceea ce ne va permite să împăcăm şcoala cu viaţa, să
procurăm copilului acele mobiluri de acţiune care se consideră de negăsit în sala de
grupă”.
Jocurile didactice, organizate conform cerinţelor psihologice învăţării, devin o
metodă activă şi eficientă de instruire şi educare. „Jocul este o asimilare a realului la
activitatea proprie, oferindu-i acestei activităţi alimentaţia necesară şi transformând realul
în funcţie de multiple trebuinţe ale eului. Iată de ce, toate metodele active de educare a
copiilor mici cer să li se furnizeze acestora un material ajutător pentru ca, jucându-se, ei să
reuşească să asimileze realităţile intelectuale care, fără aceasta, rămân exterioare
inteligenţei copilului” – J. Piaget.
O contribuţie importantă la pregătirea copilului pentru şcoală şi-o aduc jocurile
didactice pentru dezvoltarea limbajului. Se ştie că mediul familial exercită o influenţă
cultural-educativă binefăcătoare asupra dezvoltării limbajului copilului şi în mod deosebit,
asupra dezvoltării limbajului acestuia. Cu toate acestea, realitatea confirmă că influenţele
exercitate de mediul familial sub acest aspect sunt încă deosebit de variate. În consecinţă,
fie datorită acestor influenţe, fie datorită unor întârzieri sau defecţiuni în vorbirea copiilor
la intrarea lor în grădiniţă, diferenţele semnalate în dezvoltarea limbajului sau a
vocabularului acestora sunt încă deosebit de sesizabile. Aceste diferenţieri accentuate se
menţin până la intrarea copilului în şcoală, mai ales pentru cei ce nu frecventează zilnic
grădiniţa. Ori, între limbaj şi gândire există o interdependenţă binecunoscută. Aceste
diferenţieri în domeniul dezvoltării limbajului situează copiii în poziţii diferite, sub
aspectele deosebit de complexe ale activităţilor instructiv-educative. Una dintre sarcinile
majore ale grădiniţei instructiv-educative o constituie omogenizarea relativă a dezvoltării
limbajului copiilor, în aşa fel încât la intrarea în şcoala primară, să posede noţiunile strict
necesare însuşirii cunoştinţelor de bază prevăzute de programa şcolară.
Dezvoltarea limbajului se realizează atât în activităţile specifice dezvoltării
vorbirii, cât şi în cadrul întregului program din grădiniţă.
Procesul de influenţare asupra dezvoltării limbajului copiilor începe la grupa mică
ţinându-se seama de caracterul concret al limbajului, dificultăţile de pronunţie, vocabularul

55
redus şi alte particularităţi psihice cum sunt: gândirea concretă, atenţia instabilă, memoria
individuală.
Dezvoltarea vorbirii copiilor se realizează în mod treptat, prin lărgirea relaţiilor
verbale cu cei din jur, în condiţiile manifestării de către copii a curiozităţii de cunoaştere a
obiectelor, a însuşirilor acestora, pe de o parte şi a atitudinii interogative referitoare la
originea şi cauza unor fenomene, pe de altă parte. În întregul proces de cultivare a
limbajului, atât în activităţile specifice, cât şi în toate celelalte împrejurări se urmăreşte:
 formarea deprinderilor de vorbire corectă (sub aspect fonetic, lexical, gramatical,
coerentă şi expresivă);
 îmbogăţirea şi activizarea limbajului şi a gândirii, dezvoltarea limbajului monologat şi
dialogat, însuşirea simbolurilor verbale cu caracter generalizator, în funcţie de
particularităţile de vârstă;
 formarea deprinderii de exprimare adecvată a gândurilor, ceea ce contribuie la
pregătirea lor pentru activitatea instructive - educativă din şcoală;
 trecerea treptată de la limbajul concret - situativ la limbajul contextual, pe măsură ce
copilul depăşeşte limitele experienţei senzoriale, însuşirea treptată a structurii gramaticale
a limbii materne în practica vorbirii, îmbogăţirea vocabularului în condiţiile comunicării
continue cu persoanele din jur;
 prevenirea şi corectarea defectelor de pronunţie, în cadrul muncii individuale, cu
grupuri mici de copii, precum şi în cadrul activităţii de dezvoltare a limbajului cu întreaga
grupă de copii.
Cel mai eficient mijloc de realizare a acestor sarcini îl constituie jocul didactic.
Jocurile didactice pot fi folosite atât pentru consolidarea şi precizarea cunoştinţelor, cât şi
pentru verificarea şi sistematizarea lor, pentru deprinderea unei pronunţii corecte, pentru
îmbogăţirea sau consolidarea vocabularului, pentru formarea vorbirii corecte şi coerente.
Jocurile didactice destinate dezvoltării limbajului contribuie, în mare măsură, la
dezvoltarea acuităţii auditive a auzului fonematic. Ele solicită perceperea corectă a
sunetelor, descifrarea compoziţiei sonore sau semnalarea prezenţei sau absenţei unui
anumit sunet într-un cuvânt. Asemenea sarcini pot fi înfăptuite prin jocurile: Cine face?,
Ce se aude?, De-a trenul, Repetă ce spune”, Cu ce sunet începe? etc. În astfel de jocuri s-a
introdus mai întâi sunetele a căror pronunţie poate fi prelungită, cum este cazul vocalelor
sau unele consoane ca: s, r, j, z, ş. Aceste sunete au fost introduse în exclamaţii ca:
„Aaaa”, „Uuuu”, „Oooo” etc., fie prin onomatopee ca: sss, vâjjjj, bâzzzz, fâşşşş etc.

56
 Dezvoltarea auzului fonematic este strâns legată, şi de sarcina deosebit de
importantă privind corectarea defectelor de vorbire, întrucât cauza principală a acestor
defecte o constituie tocmai slaba dezvoltare a auzului fonematic. În acest sens, jocurile
enumerate pot aduce o contribuţie de seamă nu numai la perceperea clară şi corectă a
sunetelor corespunzătoare, ci şi pentru corectarea pronunţiei defectuoasă acestora,
solicitând copiilor audierea lor cu atenţie şi reproducerea lor corectă.
Cum am mai spus, jocul antrenează intens copilul în stimularea şi exercitarea
vorbirii în direcţia propusă, fără ca el să conştientizeze acest efort. Astfel prin intermediul
jocului didactic se fixează şi se activizează vocabularul copiilor, se îmbogăţeşte pronunţia,
se formează noţiuni, se însuşesc construcţii gramaticale.
În scopul îmbogăţirii vocabularului copiilor cu substantive proprii, care să
denumească numele lor, al fraţilor, al părinţilor, al educatoarelor (la grupele mici şi
mijlocii), apoi la grupa mare, nume de localităţi importante din judeţ, din ţară, ale unor
forme de relief sau obiective socio-economice cunoscute de copii, numele ţării, ale unor
personalităţi istorice, se pot organiza şi desfăşura diverse jocuri didactice cum ar fi: La
cine s-a oprit jucăria? (recunoaşterea şi denumirea membrilor grupei din care fac parte),
Familia mea (numirea părinţilor, fraţilor, surorilor), Unde s-a ascuns scrisoarea?
(denumirea corectă a adresei de acasă, de la grădiniţă, a unor muzee, magazine, oraşe etc).
Cele mai multe jocuri didactice sunt destinate îmbogăţirii lexicului copiilor cu
substantive comune ce denumesc: obiecte şi fenomene percepute direct în natura
înconjurătoare şi în viaţa socială, nume de obiecte necesare în viaţă şi activitatea lor,
principalele încăperi cu obiectele necesare, părţile componente ale corpului, obiecte de
igienă personală, îmbrăcăminte, încălţăminte, alimente, mijloace de locomoţie,
anotimpurile şi fenomenele specifice lor, animale domestice şi sălbatice, plante cunoscute
şi unele părţi componente ale acestora, unele aspecte ale muncii, ale vieţii sociale
desfăşurate de părinţii lor.
La grupa mare se acordă prioritate cuvintelor care exprimă aspecte
comportamentale, sări afective, relaţii sociale şi noţiuni cu un grad mai mare de
generalizare, trăsături de caracter, norme de comportare, sentimente etc.
De asemenea, la grupa mică se pot organiza jocuri didactice diverse prin care se
urmăreşte:
 identificarea şi denumirea obiectului de îmbrăcăminte, corespunzător acţiunii efectuate
de educatoare (jocul Cu ce se îmbracă păpuşa?)

57
 recunoaşterea şi denumirea corectă a părţilor corpului omenesc, executarea unor acţiuni
specifice (jocul Spune ce face păpuşa?),
 recunoaşterea şi denumirea unor obiecte de veselă, alegerea lor în raport de utilitate
(jocul Să servim musafirii),
 recunoaşterea şi denumirea jucăriilor (jocul Sacul lui Moş Crăciun),
 denumirea unor profesii, materiale, unelte, produse ale muncii (jocul Stop),
 denumirea unor mijloace de transport şi a mediului de deplasare (jocul Cu ce plecăm în
vacanţă?),
 denumirea unor fructe, legume, alimente (jocul Ghiceşte ce a cumpărat vecina)
 denumirea diferitelor animale, a hranei lor (jocul Caută-ţi hrana).
Toata cunoştinţele de limbă sunt date într-o organizare concentric – cantitativă,
adăugându-se pe niveluri de vârstă, componente ale aceleiaşi probleme abordate la grupele
următoare, se reiau şi se aprofundează într-o prezentare concentric superioară, prin
sporirea gradului de generalizare şi abstractizare a cunoştinţelor, fiecare parte de vorbire
este reluată şi însoţită de precizări şi recomandări clare cu privire la cunoştinţele şi jocurile
care se recomandă, pe grupe de vârstă.
Dar jocul didactic contribuie la îmbogăţirea lexicului copiilor preşcolari şi cu
diferite adjective; la grupa mică accentul cade pe însuşiri privind culoarea (roşu, galben,
albastru, alb, negru), pe raporturi dimensionale (mare, mică); însuşiri gustative (dulce,
acru), olfactive, termice sau anumite calităţi morale (leneş, harnic, mincinos).
La grupa mijlocie se are în vedere îmbogăţirea vocabularului cu adjective şi
adverbe care se referă la însuşiri privind culoarea, raporturi dimensionale, raporturi
cantitative, trăsături de caracter, însuşiri gustative, olfactive, termice.
La jocurile didactice, se are în vedere formarea deprinderii de a folosi corect
gradele de comparaţie pozitiv şi comparativ ale adjectivelor, formulând propoziţii scurte în
urma sesizării relaţiilor ce se pot stabili între două obiecte Cum este?.
Jocurile didactice ce se organizează la grupele mari au sarcini didactice mai
complicate:
 recunoaşterea şi denumirea diferitelor culori şi nuanţe, raportarea acestora la obiecte
cunoscute (Ce culoare se potriveşte?),
 descoperirea numelui colegului după descrierea unor însuşiri fizice şi morale
(Recunoaşte colegul de grupă),

58
 recunoaşterea unor personaje din poveştile cunoscute, precizând trăsăturile fizice şi
morale ale acestora (Recunoaşte personajul).
Jocurile didactice contribuie din plin la îmbogăţirea lexicului sub aspectul
achiziţionării de noi cuvinte, al consolidării şi activizării lor, sarcină deosebit de
importanţă la această vârstă a marilor acumulări. Se pot organiza diferite focuri care pot să
opereze cu diferite antonime, ştiut faptul că preşcolarul îşi precizează mai uşor sensurile
cuvintelor pe care le diferenţiază prin contrast Răspunde repede şi bine (precizarea şi
activizarea vocabularului cu unele cuvinte – adjective – substantive – cu sens contrar,
găsirea antonimelor unor cuvinte, formularea unor propoziţii cu acestea).
Pentru precizarea sensului unor cuvinte – omonime, se pot desfăşura diferite
jocuri cum ar fi: La televizor, (se denumesc obiectele expuse şi se alcătuiesc propoziţii cu
ele: toc – broască; cocoş; căţel; ochi etc.).
Îmbogăţirea vocabularului cu cuvinte sinonime se poate realiza cu mare eficienţă
tot prin intermediul jocului didactic: Cum este? (expunerea unor scurte poveşti despre
anumite animale cunoscute prin observarea directă, şi din poveşti, fabule, în care să se
folosească în fraze succesive diferite sinonime: vulpe hoaţă, şireată, vicleană, precizând
sensul lipsit de sinceritate.
Ştiind că numărul sinonimelor ca şi al cuvintelor polisemantice în limba română
este foarte mare şi sunt mai greu sesizabile la vârsta preşcolară, este necesar un bogat
material concret, intuitiv în desfăşurarea unor astfel de jocuri didactice.
În ceea ce priveşte folosirea corectă a pronumelui, la grupa mică sunt
recomandate jocuri – exerciţii destinate pronumelui personal şi a celui de politeţe: Cine a
primit mingea? (înlocuirea numelui colegului din grupă şi al educatoarei cu pronumele
personale şi de politeţe).
La grupa mijlocie se adaugă însuşirea pronumelor posesive şi a celor
demonstrative. Jocul didactic Cine ţi-a dat jucăria? contribuie la formarea deprinderii
copiilor de a folosi corect diferitele pronume personale şi demonstrative în funcţie de
relaţiile ce se stabilesc între membrii jocului, aceştia nu au voie să folosească numele
copilului care oferă jucării, ci să-l desemneze folosind pronumele personal sau
demonstrativ corespunzător.
La grupa mare se completează pronumele demonstrativ celălalt, cealaltă şi se
recomandă folosirea unor pronume relativ-interogative: care, cine ce şi nehotărâte: cineva,
ceva, unul altul, fiecare, oricine. Acestea se pot însuşi numai prin exerciţii în cadrul
jocurilor didactice (Cine este?, Cine sunt?).

59
 Prin anumite jocuri didactice se urmăreşte îmbogăţirea vocabularului cu numerale
cardinale şi ordinale; la grupa mică se însuşesc numeralele cardinale: unu, doi, trei şi
ordinale corespunzătoare: primul, al doilea, al treilea.
La grupa mare copii se familiarizează şi cu numeralele distributive: câte doi, câte
zece, în cadrul jocurilor didactice utilizându-se şi versuri care au un accentuat caracter
ludic, fiind atractive prin umorul lor, prin ritmicitate şi muzicalitate.
Jocul didactic contribuie şi la îmbogăţirea vocabularului cu cuvinte ce denumesc
acţiuni (verbe): la grupa mică accentul cade pe acţiunile copilului în familie, pe stradă, pe
acţiunile adultului şi ale animalelor cunoscute. Astfel jocul didactic Cine este şi ce face?
pune accent pe activizarea vocabularului cu cuvinte ce denumesc fiinţe cunoscute şi
acţiunile acestora (câinele latră, câinele roade un os, câinele muşcă, câinele fuge, stă la
pândă).
La grupa mijlocie se continuă procesul de îmbogăţire şi activizare a vocabularului
copiilor cu verbe care denumesc atribuţii ale membrilor familiei, ale altor adulţi, iar al
grupa mare elementul de noutate este legat de denumirea efectelor unor fenomene ale
naturii (Găseşte cuvântul potrivit).
Se pot folosi exerciţii-joc pentru precizarea înţelesului unor antonime, sinonime şi
folosirea lor corectă în propoziţii şi fraze.
Anumite jocuri didactice contribuie la îmbogăţirea vocabularului copiilor cu
cuvinte – adverbe referitoare la locul unde se petrece acţiunea, la timpul când se
desfăşoară şi la modul cum aceasta se realizează.
Exerciţiile de vorbire raţional dozate judicios îmbinate cu elemente de joc,
contribuie din plin la îmbogăţirea vocabularului, dar şi la realizarea corectă a acordului
între diferite părţi de vorbire, exprimarea corectă a gradelor de comparaţie, folosirea
corectă a timpului verbelor.
Jocul didactic contribuie atât la îmbogăţirea vocabularului, activizarea şi
exersarea lui; cât şi la însuşirea unei exprimări clare, coerente, corecte din punct de vedere
gramatical, la cultivarea independenţei în vorbire şi stimularea creativităţii în exprimarea
orală.
Deci, prin jocul didactic se asigură înţelegerea, fixarea sau repetarea anumitor
cunoştinţe în mod plăcut, fără ca interesul celor care comunică să scadă. Jocul se constituie
ca activitate fundamentală la vârsta preşcolară. J. Piaget denumeşte jocul ca fiind un
anumit tip de activitate, înţeleasă ca un exerciţiu funcţional.

60
 3. STUDIU EXPERIMENTAL PRIVIND CONTRIBUȚIA
JOCULUI DIDACTIC LA DEZVOLTAREA LIMBAJULUI
PREȘCOLARILOR

3.1 Delimitarea problemei de cercetat

„Comunicarea şi limbajul reprezintă lăstarul osaturii psihice prin care se dezvoltă

şi se exprimă comportamentul şi personalitatea umană, marcând valențele acestora şi
nivelul expectațiilor individului în sistemul de integrare în comunitate, prin care se
urmăreşte maximalizarea potențialului socio-cultural. Acest proces începe de la naştere şi
evoluează în funcție de zestrea nativă, dar mai ales în raport de condițiile de mediu, mai
mult sau mai puțin favorabile, astfel încât comunicarea şi limbajul introduc note
diferențiatoare între diferitele persoane şi contribuie la definirea, în ansamblu, a profilului
psihologic al omului. Încă din copilăria timpurie, achizițiile din acest domeniu se produc în
etape sau în trepte, iar calitatea şi cantitatea acestora constituie pietre de temelie pentru
construcția devenirii umane” (E. Verza, 2009, II, pag. 18).
Știm deja că în grădinița de copii jocul reprezintă o metodă de învățare foarte
importantă, în cadrul căruia copilul se poate exprima liber. Jocul didactic pune în prim plan
copilul, care participă el însuşi la formarea sa, pune în prim plan nevoile lui, interesele lui
şi îi oferă posibilitatea de a se manifesta natural. Astfel, jocurile didactice au un pronunțat
caracter instructiv-educativ. Elementele de joc: aplauzele, mişcarea, surpriza, momentele
de tăcere, întrecerea, cooperarea, recompensa, penalizarea greşelilor etc. fac rezolvarea
sarcinilor de joc mult mai atractivă.
Acest pronunțat caracter instructiv-educativ oferă posibilități majore de dezvoltare
a limbajului copilului, despre care am observat că este unul slab dezvoltat la intrarea în
grădiniță, dar cu o importanță deosebită în dezvoltarea personalității copiilor.
Prin intermediul jocului didactic se activizează vocabularul, se dezvoltă vorbirea
copiilor, se corectează deficiențele de exprimare şi se formează deprinderea de exprimare
corectă, coerentă şi în propoziții logice, se dezvoltă inventivitatea, inițiativa, flexibilitatea
gândirii, facilitând astfel dezvoltarea capacității de a comunica. Activitățile care participă
cel mai mult la dezvoltarea acestei capacități a copiilor preșcolari sunt cele de educare a
limbajului, comunicarea verbală, cu ajutorul limbajului, fiind cea mai importantă formă de
comunicare.

61
 Deoarece consider că dintre toate metodele şi procedeele folosite în cadrul
activităților educative, jocul reprezintă mijlocul cel mai eficient prin care copiii iau contact
cu lumea, înțeleg evenimentele din jur şi învață din ele, îşi dezvoltă capacitatea de
discriminare, de judecată, imaginează şi formulează verbal atât realul, cât şi imaginarul,
antrenează intens copilul în stimularea şi exersarea vorbirii într-o manieră relaxantă, fără
ca el să conştientizeze acest efort, iar comunicare am observat că are un rol foarte
important în dezvoltarea personalității copilului şi integrarea lui în viața socială, doresc să
eficientizez procesul instructiv-educativ din grădinițele de copii prin a verifica dacă scopul
acestei cercetări poate fi atins sau nu.

3.2 Designul cercetării

3.2.1. Ipoteza și obiectivele cercetării

Ipoteza pe care mi-am propus să o verific în activitatea de cercetare desfăşurată
este: dacă, în cadrul activităților de educare a limbajului, am utilizat în mod sistematic
jocul didactic ca mijloc de realizare a activităților, precum şi ca metodă didactică, atunci
se va sesiza la preşcolari îmbunătățirea capacității de comunicare prin: îmbogățirea
vocabularului cu cuvinte şi expresii noi, trecerea la structuri gramaticale din ce în ce mai
complexe, corecte şi mai concrete, cu cuvinte folosite în combinații variate, dezvoltarea de
deprinderi de exprimare corectă, clară şi expresivă etc.
Obiectivele cercetării sunt:
– identificarea nivelului initial de dezvoltare a capacitații de comunicare prin verificarea
exprimării orale, a înțelegerii şi a utilizării corecte a semnificațiilor structurilor verbale
orale la preşcolari în momentul începerii experimentului;
– utilizarea l grupul experimental, în mod constant, a jocurilor didactice pentru toate
nivelurile limbii în cadrul activităților de educare a limbajului;
– înregistrarea şi monitorizarea progreselor obținute de preşcolarii din lotul experimental;
– valorificarea rezultatelor cercetării în vedera eficientizării demersurilor didactice
ulterioare.

3.2.2. Variabilele cercetării

Variabilele independente sau factorii experimentali pe care i-am aplicat
eşantionului unic, cuprinzând cei 24 subiecți, sunt jocurile didactice de educare a

62
limbajului utilizate în mod sistematic în cadrul activităților instructiv-educative, vizând atât
nivelul comunicării, cât şi pe cele lingvistice (fonetice, morfologice, gramaticale) şi
literare, iar variabilele dependente sunt reprezentate de nivelul de dezvoltare al limbajului
copiilor de la grupă reflectat în îmbogățirea vocabularului cu cuvinte şi expresii noi,
trecerea la structuri gramaticale din ce în ce mai complexe, corecte şi mai concrete, cu
cuvinte folosite în combinații variate, dezvoltarea de deprinderi de exprimare corectă, clară
şi expresivă etc.

3.2.3. Perioada de cercetare

Cercetarea s-a desfășurat în perioada 1 octombrie 2020 - 1 iunie 2021.

3.2.4. Locul de desfășurare al cercetării

Grădinița cu P.P. Golești, localitatea Golești, județul Vrancea.

3.2.5. Eșantioanele cercetării

Eșantionul supus cercetării este reprezentat de grupa mare - „Albinuțele” de la
Grădinița cu P.P. Golești, localitatea Golești, jud. Vrancea. Grupa este alcătuită din 25 de
copii (10 fete și 15 băieți). Dintre copiii care au frecventat grupa mare, 20 au implinit
vârsta de 5 ani până la 1 septembrie 2020, 5 dintre ei au împlinit 6 ani până la finalul
anului şcolar 2020-2021. Toți copiii fac parte din familii normale, au situații financiare
bune și dispun de condiții favorabile procesului educativ.

3.2.6. Metodele cercetării

Metoda observației a avut un demers inductiv, de la particular la general şi mi-a
oferit date concrete despre modul în care preşcolarii își îmbunătățesc capacitatea de a
comunica şi contribuția pe care jocul didactic o are în acest sens. Observația am utilizat-o
în condiții obişnuite de desfăşurare a activității, în toate etapele cercetării, cu scopul de a
identifica schimbările produse şi dificultăŭil de învățare care intervin pe parcursul
desfăşurării cercetării.
Experimentul psihopedagogic presupune cercetarea problemei în condiții special
create şi controlate şi are următoarele etape:

63
 a) etapa preexperimentală (pretestul) - în această etapă am aplicat probe inițiale pentru
a măsura nivelul existent al capacității de comunicare vizând toate domeniile
limbii: fonetic, lexical, morfologic și sintactic.
b) etapa experimentală în care a fost introdusă variabila independentă (jocul didactic
utilizat în activitățile de educare a limbajului) şi un test de evaluare sumativă
realizat tot prin joc didactic.
c) etapa postexperimentală (post-testul) - am aplicat un test de evaluare finală prin
care am măsurat rezultatele inițiale cu cele finale pentru a testa relevanța
diferențelor obținute la acestea.
Metoda analizei produselor activității mi-a permis studierea tuturor produselor
muncii preşcolarilor şi a surprins date privitoare la rezultatelor acțiunii educaționale
desfăşurate sub influența cercetării propuse.
Metoda de colectare, interpretare a datelor reprezentată de metode statistico -
matematice folosite în cercetarea propusă a fost necesară în prelucrarea datelor cercetării în
vederea interpretării şi desprinderii unor concluzii, astfel vor fi întocmite tabele cu
rezultate şi vor fi realizate reprezentări grafice ale rezultatelor obținute în urma probelor de
evaluare aplicate.

3.3. Etapele cercetării

3.3.1. Etapa preexperimentală

Etapa preexperimentală a cercetării propuse a avut loc în perioada de evaluare
inițială, în care au fost evaluați toți subiecții eşantionului stabilit. Această perioadă a fost
cuprinsă în perioada 14-25 septembrie 2020 şi a presupus aplicarea următoarei probe de
evaluare:
Test de evaluare inițială

Nivel II
Domeniul experențial: Domeniul Limbă şi Comunicare
Categoria de activitate: Educarea limbajului
Mijloc de realizare: săptămâna 1: joc didactic: Coşulețul cu surprize
Săptămâna 2: probă orală
Obiective operaționale:

64
 - să denumească imaginile descoperite pe jetoane;
- să formuleze propoziții cu anumite cuvinte;
- să răspundă corect în propoziții;
- să denumescă o poveste după imaginile prezentate;
- să recunoască personajele din poveştile prezentate;
- să povestească un fragment dintr-o poveste cunoscută.

Itemi:
I1 – denumeşte o imagine desenată pe un jeton;
I2 – alcătuieşte o propoziție cu un cuvânt dat;
I3 – răspunde la întrebări în propoziții corecte din punct de vedere gramatical;
I4 – denumeşte o poveste ilustrată într-o imagine dată;
I5 – recunoaşte un personaj prezentat şi povestea din care face parte;
I6 – povesteşte în cel puțin două propoziții momentul prezentat în imagine.

PUNCTAJ

I1 Denumeşte imaginea Denumeşte imaginea cu Nu denumeşte

singur – 2 p. ajutor - 1p. imaginea
– 0 p.
I2 Alcătuieşte o propoziție Alcătuieşte cu ajutor o Nu alcătuieşte
cu un cuvânt dat – 2 p. propoziție – 1 p. propoziții – 0 p
I3 Răspunde în propoziții Răspunde în propozțŭii Nu răspunde în
corecte din punct de corecte construite cu ajutorul propoziții sau acestea
vedere gramatical – 1 p. educatoarei – 0,8 sunt incorecte – 0 p
I4 Denumeşte povestea Denumeşte povestea ilustrată Nu denumeşte
ilustrată – 1 p. cu ajutor – 0,8 p povestea ilustrată – 0 p
I5 Recunoaşte şi Recunoaşte fie persoajul, fie Nu recunoaşte nici
personajul povestea – 1 p. personajul, nici
si povestea dată – 2 p. povestea – 0 p
I6 Povesteşte fragmentul Povesteşte cu ajutor fragentul Nu reuseşte să
dat – dat – 1 p. povestească fragmentul
2 p. –0p

Comportament atins (CG) – 4-10 p.

Comportament în dezvoltare 2 (CD2) – 6-2 p.
Comportament în dezvoltare 1 (CD1) – 3-8 p.
Necesită sprijin (NS) – 0-2 p.

65
Tabel nr. 1: Rezultate obținute de eșantionul experimental la evaluarea initial
Nr. Punctaj obținut
Crt. Numele și prenumele
I1 I2 I3 I4 I5 I6 Total
1. A. R. 2 1 0 1 1 1 6
2. B. M. 2 1 0,8 1 2 1 7,8
3. B. E. 2 1 1 1 2 2 9
4. C. A. 1 1 0 1 0 0 3
5. C. D. 2 1 1 0 1 1 6
6. C. A. 1 0 1 0 1 0 3
7. C. S. 1 0 0 1 1 1 4
8. C. S. 2 2 1 1 2 2 10
9. D. D. 1 1 0 1 1 0 4
10. D. S.I. 2 1 0 0 2 1 6
11. D. E. 2 1 1 0,8 2 2 8,8
12. D. D. 1 0 0 0 1 0 2
13. F. G. 1 1 0 0 1 1 4
14. M. Ș 0 0 0 0 0 0 0
15. M. A. 2 1 0 1 1 1 6
16. M.V. 1 0 0 0 1 1 3
17. N. E. 1 0 1 1 2 1 6
18. P. I. 1 2 1 1 2 2 9
19. P. A. 2 1 1 1 2 2 9
20. P. M. 2 2 1 1 2 1 9
21. S. M. 1 0 0 1 1 1 4
22. Ș. E. 2 2 1 1 2 1 9
23. T. L. 1 0 0 0 1 0 2
24. T. A. 2 2 1 1 2 1 9
25. Ț.M 1 1 1 1 1 1 6

66
 Tabel 2. Sintetizarea rezultatelor obținute de copii la evaluarea inițială

Eşantion
Nr. CD1 CA
NS CD2
copii
eva- Nr. % Nr Nr % %
Nr
luați copii copii
copii

Grupa
mare 25 4 16% 7 28% 7 28% 7 28%

4
7

NS CD1 CD2 CA

Fig. 1. Reprezentarea grafică a rezultatelor evaluării inițiale

În urmă probelor de evaluare propuse am constatat că doar 28% dintre copiii

evaluați au dezvoltat comportamente specifice vârstei în domeniului Limbǎ și Comunicare,
în timp ce 28% dintre ei au comportamente aflate în dezvoltare, jumătate tinzând spre CA,
iar jumătate spre NS. Un procent de 16%, materializat într -un număr de patru copii, nu
dețin deprinderi de comunicare, necesitând o atenție deosebită şi mult sprijin sub acest
aspect. Unul dintre copii nu deține deprinderi specifice grupei mari, nefrecventând
grădinița până în acest an şcolar. Un alt copil (o fetiță) manifestă un grad ridicat de
timiditate în interiorul grădiniței, drept pentru care evită să comunice, deşi în comunicarea
liberă din afara acesteia se exprimă cu lejeritate, iar un alt copil a frecventat o scurtă
perioadă grupa mică și mijlocie, deorece părinții au încercat reîntregirea familiei pe
teritoriul altui stat, însă din cauza neintegrării, copilul împreună cu mama sa s-au întors,
rămânând tatăl în Italia.
Copiii al căror limbaj se află încadrat la CD1 şi CD2 prezintă dificultăți la nivel
fonetic în ceea ce priveşte pronunțarea unor sunete şi a unor grupuri de sunete (6 copii),
67
dificultăți la nivel gramatical în ceea ce priveşte alcătuire de propoziții cu un cuvânt dat,
dar şi vorbirea în propoziții corecte din punct de vedere gramatical (majoritatea copiilor).
La nivel stilistic, majoritatea întâmpină dificultăŭi în folosirea unui limbaj expresiv şi
coerent, iar la nivel literar, cei mai mulți dintre copii nu pot reproduce numele operelor
studiate. Astfel, în sensul îmbunătățirii capacității de comunicare şi a demonstrării ipotezei
propuse, am aplicat sistematic jocul didactic în activitățile de educare a limbajului, aspect
detaliat în următorul subcapitol.

3.3.2. Etapa experimentală

În această etapă, aşa cum am precizat, am aplicat în mod intensiv jocul didactic,
atât în activităŭile de educare a limbajului, atât ca mijloc de realizare, dar şi ca metodă
didactică. Această etapă s-a desfăşurat în perioada 03.10.2020-26.05.2021 şi a vizat
dezvoltarea capacității de comunicare prin utilizarea jocurilor didactice din domeniul
comunicării, domeniul lingvistic şi domeniul literar, majoritatea dintre acestea oiind
detaliate în capitolul anterior.
Pentru dezvoltarea comunicării orale am desfăşurat cu copiii din grupa mare
jocuri în vederea cunoaşterii şi familiarizării cu diferite situații de comunicare, cum ar fi:
dialogul cu colegii, dialogul în societate, dialogul la telefon; susținerea unui astfel de
dialog; formularea de întrebări şi răspunsuri elocvente; folosirea unor formule de adresare
corespunzătoare, jucând aici jocuri ca: Spune cum te cheamă!, De-a magazinul de jucării,
Cine te-a chemat la telefon?, Jocul politeții etc.
În ceea ce priveşte partea lingvistică, am avut în vedere dezvoltarea laturii
fonetice a limbii prin desfăşurarea de jocuri didactice care să ajute la pronunțare corectă a
sunetelor şi a grupurilor de sunete, recunoaşterea unui anumit sunet în poziŭie inițială,
familiarizarea copiilor cu raportul sunet-literă, despărțirea cuvintelor în silabe cu
precizarea numărului de silabe şi identificarea locului acestora în interiorul cuvântului,
accentuarea corectă a cuvintelor, folosirea unei intonații corespunzătoare în vorbire.
Jocurile didactice desfăşurate în acest sens au fost: Cum face...?, Cu ce sunet începe
cuvântul?, Jocul silabelor, Trenul şi vântul.
Tot pentru partea lingvistică am desfăşurat şi jocuri pentru precizarea şi
activizarea vocabularului copiilor în sensul dezvoltării lui la nivel lexical-semantic. Aici
am urmărit îmbogățirea vocabularului cu cuvinte noi din diferite domenii, conform
temelor săptămânale propuse, utilizarea cuvintelor noi în vorbirea contextuală, intuirea

68
sensului unor cuvinte aflate în relație de sinonimie, antonimie, compunerea unor cuvinte,
derivarea cu sufixe diminutivale sau augmentative. Am desfăşurat, astfel, jocuri didactice
ca: Răspunde repede şi bine!, Găseşte cuvintele potrivite!, Poştaşul, Cum este?, Săculețul
fermecat, Cuvinte alintate.
În ceea ce priveşte dezvoltarea comunicării la nivel gramatical, am urmărit prin
jocurile propuse atingerea celor trei niveluri incluse aici: morfologic, sintactic şi stilistic. În
acest sens şi respectând particularitățile de vârstă ale copiilor, am desfăşurat jocuri prin
care am operat cu însuşirile părților de vorbire referitoare la fel, număr, gen, caz; am
punctat dezvoltarea capacității de comunicare în propoziții simple şi dezvoltate, acordul
dintre părțile de propoziție, tipuri de propoziții şi valorile stilistice a unor unități lexicale.
Astfel, am desfăşurat jocuri didactice ca: Eu spun una, tu spui multe!, Albumul cu imagini,
Găseşte cuvintele potrivite!, Continuă propoziția, Ce s-ar întâmpla dacă...?. Am desfăşurat
şi jocul didactic Al cui este?, joc ce vizează atât domeniul lingvistic, cât şi pe cel
gramatical al limbii, jocuri, aşa cum am precizat, detaliate în capitolul II.
Jocurile didactice literare au şi ele un rol important în dezvoltarea capacității de
comunicare a copiilor preşcolari. Pe lângă informațiile din domeniul literaturii pentru copii
pe care le oferă, aceste jocuri dezvoltă şi celelalte domenii ale comunicării. Astfel, am
aplicat în perioada experimentală şi jocuri literare, cum ar fi: Unde...cum..., Cutiuța cu
surprize, Recunoşti personajul?, Mănuşa, acestea fixând importante cunoştințe despre
poveştile învățate, dar şi despre nivelul lingvistic, morfologic, sintactic, stilistic,
urmărindu-se permanent dezvoltarea limbajului sub toate aspectele lui şi, implicit,
îmbunătățirea capacității de comunicare a copiilor.
Aceste jocuri aplicate, au produs rezultate observabile după fiecare activitate în
parte, fiind cuantificabile în realizarea obiectivelor operaționale propuse, astfel putând fi
înregistrate progrese permanente. În sensul constatării şi înregistrării progresului copiilor
pe durata cercetării, am aplicat teste de evaluare şi la sfârşitul primului semestru, în
săptămâna 30.01. – 03.02.2021, unde am ales să evaluez tot prin ajutorul unui joc didactic,
prin care să ating atât nivelul comunicării orale, cât şi pe cele lingvistice şi literare. Astfel,
am aplicat următoarea probă de evaluare desfăşurată prin jocul didactic de evaluare, cu
denumirea Lădița cu poveşti, astfel:
Scop: verificarea cunoştințelor despre poveştile studiate; verificarea capacității de
a comunica în propoziții corecte din punct de vedere gramatical; verificarea cunoştințelor
despre sensul unor cuvinte, a capacității de a despărți în silabe anumite cuvinte şi de

69
a formula propoziții cu acestea din urmă; verificarea intonației şi a expresivității în
povestire.
Sarcina didacticǎ: identificarea poveştilor din care fac parte anumite imagini,
descrierea imaginilor, prin folosirea termenilor potriviți, despărțirea în silabe a unor
cuvinte ce denumesc anumite obiecte sau însuşiri descoperite în imagini, alcătuirea unor
propoziții cu cuvintele date, reproducerea unui dialog dintre două personaje.
Regulile jocului: copilul atins cu o baghetă va extrage o planşă din lădița cu
poveşti și va numi povestea din care face parte și va denumi cu un cuvânt, obiect/ ființă
desenat pe imagine, după care va numi un alt copil care va despărți în silabe cuvântul, va
preciza numărul silabelor care îl alcătuiesc şi va alcătui o propoziție cu el. Ulterior se va
povesti episodul ilustrat pe planşele extrase. Vor răspunde doar copiii atinşi cu bagheta sau
numiți şi vor vorbi doar în propoziții.
Elemente de joc: surpriza, aşteptarea, aplauzele.
Material didactic: planşe cu imagini din poveşti, lădiță, baghetă.
Desfǎşurarea jocului: Am aşezat copiii în semicerc, iar în fața lor am aşezat o
lădiță cu planşe din poveştile studiate în primul semestru: Gǎinuşa cea moțatǎ, Ciuboțelele
ogarului, Unde au fugit jucǎriile de la un copil?. Am explicat copiilor modul de
desfăşurare a jocului şi regulile acestuia, după care am desfăşurat jocul de probă astfel: am
atins cu bagheta un copil pe care l-am invitat apoi la lădița cu planşe şi l -am
rugat să extragă o planşă. Acesta a extras o imagine şi a denumit povestea din care făcea
parte ilustrația respectivă: Aceastǎ imagine face parte din povestea Ciuboțelele ogarului,
după care l-am rugat să denumească un obiect sau o ființă din imagine, iar acesta a
identificat în o broască şi a verbalizat astfel: Eu observ în imagine o broascǎ. Acest copil a
numit un alt copil şi l-a rugat să despartă în silabe cuvântul dat, să precizeze numărul de
silabe şi să alcătuiască o propoziție cu acesta, spunând: Matei, desparte în silabe cuvântul
broascǎ şi spune din câte silabe este alcǎtuit cuvântul, apoi alcǎtuieşte o propoziție cu el!
Copilul numit a despărțit în silabe cuvântul, a precizat că acesta este alcătuit din două
silabe si a alcătuit propoziția: Broasca stǎ pe lac. Ambii copii au fost aplaudați pentru
răspunsurile date. Jocul s-a desfăşurat în aceeaşi manieră până la etapa de complicare a
jocului, în care am introdus o nouă sarcină şi anume: povestirea fragmentului şi
reproducerea unui dialog dintre personaje. Aici copiii au povestit episodul ilustrat sau au
reprodus un dialog dintre personaje, în funcție de imaginea dată. Acolo unde imaginea a
permis reproducerea dialogului, copilul care a avut de îndeplinit sarcina, a ales un coleg cu
care să dialogheze. Pe parcursul rezolvării acestei sarcini am intervenit cu întrebări

70
ajutătoare acolo unde a fost necesar. Am avut în vedere ca fiecare copil să atingă toți itemii
propuşi, astfel încât să pot înregistra rezultate complete pentru fiecare.

Test de evaluare continuă

Nivel II
Domeniul experiențial: Domeniul Limbă şi Comunicare
Categoria de activitate: Educarea limbajului
Mijloc de realizare: joc didactic
Obiective operaționale:
- să numească poveştile descoperite pe planşe;
- să denumească un obiect/ființă identificat în imagine;
- să despartă în silabe cuvântul dat;
- să precizeze numărul silabelor dintr-un cuvânt dat;
- să formuleze propoziții cu cuvintele date;
- să răspundă corect în propoziții;
- să reproducă un fragment/dialog din povestea dată
Itemi:
I1 – identifică corect povestea ilustrată în imagine
I2 – denumeşte un obiect/ființă din imagine;
I3 – desparte în silabe un cuvânt dat şi precizează numărul de silabe;
I4 – alcătuieşte o propoziție cu un cuvânt dat;
I5 – reproduce în cel puțin două propoziții momentul prezentat în imagine.

Descriptori de performanță:

2 puncte 1 punct 0 puncte

I1 Numeşte singur povestea. Numeşte povestea cu ajutor. Nu denumeşte
povestea
I2 Denumeşte un Denumeşte cu ajutor . Nu denumește
obiect/ființă.
I3 Desparte în silabe şi Desparte în silabe, dar nu Nu desparte în
precizează numărul identifică numărul de silabe. silabe
silabelor.
I4 Alcătuieşte o propoziție. Alcătuieşte cu ajutor o propoziție Nu alcătuiește
propoziții
I5 Reproduce un fragment din Reproduce cu ajutor un fragment Nu reproduce
poveste. din poveste.

71
Comportament atins (CA) – 9-10 p.
Comportament în dezvoltare 2 (CD2) – 7-8 p.
Comportament în dezvoltare 1 (CD1) – 4-6 p.
Necesită sprijin (NS) – 0-3 p.

Tabel 3. Rezultatele copiilor la evaluarea sumativă

Nr. Punctaj obținut

Crt. Numele și prenumele
I1 I2 I3 I4 I5 Total
1. A. R. 2 1 0 1 1 6
2. B. M. 2 1 1 1 2 8
3. B. E. 2 1 1 1 2 9
4. C. A. 1 1 0 1 0 3
5. C. D. 2 1 1 0 1 6
6. C. A. 1 0 1 0 1 3
7. C. S. 1 0 0 1 1 4
8. C. S. 2 2 1 1 2 10
9. D. D. 1 1 0 1 1 4
10. D. S.I. 2 1 0 0 2 6
11. D. E. 2 1 1 1 2 8
12. D. D. 1 2 2 1 1 7
13. F. G. 1 1 0 0 1 4
14. M. Ș 0 0 0 0 0 0
15. M. A. 2 1 0 1 1 6
16. M.V. 1 0 0 0 1 3
17. N. E. 1 0 1 1 2 6
18. P. I. 1 2 1 2 2 9
19. P. A. 2 1 1 1 2 9
20. P. M. 2 2 1 1 2 9
21. S. M. 1 0 0 1 1 4
22. Ș. E. 2 2 2 1 2 9
23. T. L. 1 0 0 0 1 2

72
 24. T. A. 2 2 1 1 2 9
25. Ț.M 2 1 2 1 2 8

Tabel 4. Sintetizarea rezultatelor obținute de copii la evaluarea sumativă

Eşantion
Nr. NS CD1 CD2 CA
copii
eva- Nr. % Nr % Nr % Nr %
copii copii copii
luați
Grupa
mare 25 2 8% 5 20% 9 36% 9 36%

2
9 5

NS CD1 CD2 CA

Fig. 2. Reprezentare grafică a rezultatelor evaluării continue

10
9 9
9
8
7 7 7
7
6
5
5
4
4
3
2
2
1
0
NS CD1 CD2 CA

Evaluare inițială Evaluare continuă

Fig. 3. Reprezentarea grafică a rezultatelor în urma celor două evaluări

73
 Astfel, în urma testului de evaluare continua desfăşurat s-a constatat o evoluție în
ceea ce priveşte capacitatea de comunicare a copiilor din grupa mare, ca urmare a utilizării
jocului didactic de educare a limbajului, ceea ce m-a determinat să continui demonstrarea
ipotezei propuse şi obținerea unor rezultate semnificativ îmbunătățite la sfârşitului
perioadei de cercetare propusă. Aşadar, se constată o scadere a numărului copiilor care
necesită sprijin şi au comportament aflat în dezvoltare încadrate în prima categorie (cei cu
un punctaj mai scăzut) şi o creştere a numărului copiilor cu comportament în dezvoltare
din a doua categorie, dar şi a celor cu comportament atins, după cum se poate observa în
histograma de mai sus.

3.3.3. Etapa postexperimentală

În acestă etapă, defăşurată în perioada 05.06 - 16.06.2021, am aplicat testul de
evaluare finală prin care am evaluat progresul copiilor după perioada experimentală, în
care am desfăşurat jocul didactic de educare a limbajului în mod sistematic şi am
înregistrat rezultatele obținute în vederea analizării şi interpretării acestora. Totodată, am
menținut observația, metodă aplicată pe parcursul întregului experiment. Testul de evaluare
a fost aplicat tuturor celor 25 de copii înscrişi la grupă şi a presupus probe orale şi joc
didactic de evaluare.

Test de evaluare sumativă

Nivel II
Domeniul experiențial: Domeniul Limbă şi Comunicare
Categoria de activitate: Educarea limbajului
Mijloc de realizare: probă orală şi joc didactic
Obiective operaționale:
- să denumească obiectele/ființele/fenomenele identificate în imagine sau în mediul
înconjurător;
- să recunoască sunetul inițial dintr-un cuvânt;
- să despartă în silabe cuvântele date;
- să formuleze propoziții cu cuvintele date;
- să reprezinte grafic silabele dintr-un cuvânt şi cuvintele dintr-o propoziție;
- să găsească cuvinte cu înțeles asemănător sau opus;
- să alcătuiască cuvinte derivate cu sufixe diminutivale şi augmentative;

74
 - să poarte un dialog cu un coleg pe o temă dată.
Itemi:
I1 – denumeşte obiectele/ființele/fenomenele solicitate;
I2 – spune cu ce sunet încep cuvintele date;
I3 – desparte în silabe un cuvânt dat şi alcătuieşte cu el o propoziție;
I4 – identifică numărul de silabe din cuvintele date şi le reprezintă grafic;
I5 – găseşte sinonime şi antonime pentru cuvintele date;
I6 – derivă cu sufixele corespunzătoare cuvintele solicitate;
I7 – dialogheză cu un coleg pe o temă dată.

Descriptori de performanță:

PUNCTAJ

I1 Denumeşte un obiect/ Denumeşte un Nu denumeşte nici un

ființă/ fenomen -1p
I2 Spune cu ce sunet încep
cuvintele date – 1 p.
I3 Desparte în silabe un
cuvânt şi alcătuieşte cu el
o propoziție – 1 p.
I4 Identifică numărul de
silabe şi le reprezintă
grafic – 1 p.
I5 Găseşte un sinonim şi un
antonim pentru cuvintele
date – 2 p.
I6 Derivă cu sufixe
diminutivale sau
augumentative cuvintele
date – 2 p.
I7 Dialogheză cu un coleg pe Dialoghează cu ajutor cu
o tema dată folosind un coleg pe o temă dată –
formulele de adresare –2 p. 1 p.
obiect/ființă/fenomen -0,5
p.
Spune ajutat cu ce sunet
încep cuvintele date – 0,5
p cuvintele date – 0 p.
Desparte în silabe un
cuvânt sau alcătuieşte o
propoziție– 0,5 p
Identioică numărul de
silabe, dar nu le prezintă
graoic– 0,5p.
Găseşte un sinonim sau
un antonim pentru
cuvintele date – 1 p.
Derivă cu sufix
diminutival
sau augmentativ cuvintele
date -1 p.
obiect/ființă/fenomen - 0
p
Nu spune cu ce sunet
încep
Nu desparte în silabe şi
nu alcătuieşte propoziții
cu cuvântul dat – 0 p.
Nici nu identioică
numărul silabelor, nici
nu le reprezintă graoic 0
p.
Nu găseşte nici
sinonim,
nici antonim – 0 p.
Nu derivă nici cu sufix
diminutival, nici
augmentativ cuvintele -
0 p.
–
Nu dialoghează – 0p

Comportament atins (CA) – 8-10 p.

Comportament în dezvoltare 2 (CD2) – 6-7,5 p.
Comportament în dezvoltare 1 (CD1) – 4-5,5 p.
Necesită sprijin (NS) – 0-3 p.

75
 Tabel 4. Rezultatele copiilor la evaluarea sumativă

Nr. Punctaj obținut

Crt. Numele și
prenumele I1 I2 I3 I4 I5 I6 I7 Total
1. A. R. 2 1 0 1 1 1 2 8
2. B. M. 2 1 1 1 2 1 1 9
3. B. E. 2 1 1 1 2 2 2 11
4. C. A. 1 1 0 1 0 0 1 4
5. C. D. 2 1 1 0 1 1 2 8
6. C. A. 1 0 1 0 1 0 1 4
7. C. S. 1 0 0 1 1 1 1 5
8. C. S. 2 2 1 1 2 2 2 12
9. D. D. 1 1 0 1 1 0 1 5
10. D. S.I. 2 1 2 0 2 1 2 10
11. D. E. 2 1 1 1 2 1 2 10
12. D. D. 1 0 1 0 1 0 1 4
13. F. G. 1 1 0 0 1 1 1 5
14. M. Ș 1 0 1 1 0 0 1 4
15. M. A. 2 1 1 1 1 1 1 8
16. M.V. 1 1 0 0 1 1 1 6
17. N. E. 1 1 1 1 2 1 2 9
18. P. I. 1 2 1 2 2 1 1 10
19. P. A. 2 1 1 1 2 2 2 11
20. P. M. 2 2 2 2 2 1 2 13
21. S. M. 2 1 1 1 1 1 2 10
22. Ș. E. 2 2 1 1 2 1 2 11
23. T. L. 1 1 2 0 1 0 1 6
24. T. A. 2 2 1 1 2 1 2 12
25. Ț.M 1 1 1 1 1 1 1 6

76
 Tabel nr.5. Sintetizarea rezultatelor obținute de copii la evaluarea sumativă

Eşantion Nr.
NS CD1 CD2 CA
copii
eva- Nr. % Nr % Nr % Nr %
luați copii copii copii
Grupa
mare 25 0 0% 2 8% 6 24% 17 68%

17

NS CD1 CD2 CA

Fig. 4. Reprezentarea grafică a rezultatelor evaluării summative

Testul de evaluare aplicat a urmărit vizarea cât mai multor conținuturi, astfel încât
să se poată verifica atingerea cât mai multor şi mai variate obiective, pentru ca datele
înregistrate să fie relevante pentru perioada de cercetare propusă. Astfel, am verificat
noțiuni atât de la nivelul comunicării, cât şi la nivel lexical, gramatical şi literar,
înregistrând datele obținute în vederea analizării lor în subcapitolul ce urmează.

3.4. Analiza și interpretarea datelor

Rezultatele evaluării sumative denotă o evoluție evidentă în ceea ce priveşte

capacitatea de comunicare a copiilor din grupa mare pe care am aplicat experimentul.
Conform datelor înregistrate în urma probei de evaluare sumativă, la finalul experimentului
nu mai există copii fără deprinderi de comunicare existente, copilul care inițial a obținut un
punctaj scăzut la evaluarea inițială datorită nefrecventării grupei mici și mijlocii, a reuşit să
se acomodeze şi să îşi formeze deprinderile necesare, obținând un punctaj semnificativ

77
crescut. Și copii care dețin probleme majore de manifestare a timidității au reuşit să obțină
rezultate favorabile, dar a fost nevoie să le acord o atenție deosebită, răspunzând doar
solicitat şi vorbind foarte încet. În ceea ce priveşte exprimarea clară şi pronunțarea corectă
a unor sunete şi grupuri de sunete, la 3 dintre copiii cu astfel de probleme încă persistă,
recomandându-se terapie realizată cu ajutorul unui profesor logoped. În ceea ce priveşte
capacitatea de comunicare la nivelul comunicării, s-a înregistrat un progres semnificativ,
majoritatea copiilor fiind capabili de a purta un dialog pe o temă dată, folosind formule de
adresare corespunzătoare, introducând în vorbirea lor şi formule de politețe. Și la nivel
gramatical se pot observa schimbări notabile, copiii folosind acum structuri gramaticale
mai complexe şi corecte din punctul de vedere al acordurilor din propoziții, al folosirii
formelor corecte de singular şi plural, masculin şi feminin, un singur copil întâmpinând
încă probleme la diferențierea genurilor. În ceea ce priveşte partea de lexic, am constat o
evoluție considerabilă în ceea ce priveşte masa vocabularului, copiii având un vocabular
mult mai bogat comparativ cu grupa mică -mijlocie, au capacitatea de a găsi sinonime şi
antonime ale unor cuvinte, de a deriva. Și în plan fonetic am înregistrat performanțe
notabile, toți copiii fiind capabili să despartă cuvintele în silabe şi să identifice numărul
acestora. Majoritatea copiilor diferențiază auditiv sunetele, fiind capabili să numească
sunetul incipient dintr-un cuvânt.
În concluzie, majoritatea copiilor au formate deprinderi de comunicare specifice
vârstei, dezvoltate pe parcursul grupei mari, perioadă în care s-a desfăşurat experimentul
propus. De asemenea, s-a observant că îmbunătăŭirea capacității de comunicare a avut loc
treptat, direct proporțional cu aplicarea sistematică a jocurilor didactice, aşa cum se poate
observa din compararea rezultatelor întregistrate în urma celor trei probe de evaluare
propuse, reprezentate grafic în figura de mai jos.
18 17
16
14
12
10 9 9
8 7 7 7
6
6 5
4
4 2 2
2 0
0
NS CD1 CD2 CA

EVALUARE INIȚIALĂ EVALUARE SUMATIVĂ EVALUARE FINALĂ

Fig. 5. Reprezentarea grafică a diferențelor înregistrate între cele trei probe de evaluare
desfăşurate

78
 Astfel se poate observa la finalul experimentului desfăşurat cu cei 25 de copii din
grupă, scăderea numărului copiilor încadrați inițial în prima şi a doua categorie, respectiv
NS şi CD1, şi creşterea semnificativă a numărului copiilor din ultima categorie de punctaj,
respectiv CA. De asemenea, se poate observa evoluția tuturor copiilor din grupă,
nemaiexistând copii care să obțină mai puțin decât jumătatea punctajului maxim propus,
iar proporția celor care se încadrează în CD1 şi CD2 fiind jumătate din cei care se
încadrează în categoria CA, aspect ce sugerează contribuția semnificativă pe care jocurile
didactice de educare a limbajului desfăşurate au avut-o asupra dezvoltării capacității de
comunicare sub toate aspectele vizate.
18

16

14

12

10

0
NS CD1 CD2 CA

EVALUAREA INIȚIALĂ EVALUARE SUMATIVĂ EVALUAREA FINALĂ

Fig. 6. Reprezentrea grafică a progresului înregistrat

Investigațiile făcute și rezultatele obținute au dovedit sporirea eficienței formative

a jocului didactic și a diverselor exerciții de vorbire, în direcția pregătirii copiilor pentru
școală.
a) Considerăm necesare următoarele aspecte: elaborarea unor planificări atent a
capitolului despre jocul didactic de dezvoltarea vorbirii, în corelație cu celelalte mijloace
de realizare a dezvoltării vorbirii, suplinindu-le, completându-le cu activități cu grupuri
mici de copii.
b) Dezvoltarea limbajului copiilor reprezintă o sarcină majoră a învătământului
preșcolar, deoarece copilul trebuie să fie investit cu capacitatea de a comunica cu cei din

79
jur de a-și exprima inteligibil dorințele, bucuriile, necazurile, gândurile și să fie pregătit
pentru a intra într-o nouă etapă de instruire.
Limbajul, prin funcțiile sale (de cominicare, de cunoaștere, perspectivă),
reprezintă mijlocul important de formare și de dezvoltare a întregului potențial psihic al
copilului (respectiv, a gândirii, atenției, memoriei, imaginației, trăirilor afective), precum și
a personalității acestuia (adică, a voinței, caracterului și a calităților sale moral-civice).
Aceste valențe formative majore ale limbajului ne-au determnat să ne focalizăm
atenția asupra modalităților de optimizare a procesului de însușire și de dezvoltare a
vorbirii copiilor preșcolari din grupa mare, sub toate aspectele sale: fonetic, lexical,
gramatical și expresiv.
c) Activitatea a confirmat constatarea că procesul de însușire a limbajului este
complex, de durată, înfăptuindu-se prin comunicarea verbală a copilului cu adultul și, mai
ales, printr-un sistem de metode și procedee intructiv-educative, folosit în mod adecvat în
grădinița de copii.
În sistemul metodologic consacrat dezvoltării limbajului se includ: exercițiile-joc
de vorbire, jocurile didactice, dialogurile purtate între educatoare-copil, copil-educatoare și
copil-copil, povestirile și repovestirile, descrieri ale unor imagini, memorizările, redarea
unor întâmplări, trăiri ale copilului sau imaginate de către acesta și altele.
Toate aceste metode și procedee le-am îmbinat într-un anumit mod în activitățile
comune și la liberă alegere, stăruind asupra jocurilor didactice și asupra exercițiilor de
vorbire și de dezvoltare a aparatului fonoarticular, în care am inclus unele elemente de joc.
Rezultatele obținute ne îndreptățesc să credem că sistemul metodologic pe care
noi l-am folosit cu scopul de a optimiza procesul de însușire a limbajului de către
peșcolarii din grupa mică și mijlocie este suficient.
d) Cercetarea întreprinsă a reliefat că procesul de însușire a limbajului de către
preșcolarul din grupa mare înregistrează o evoluție cantitativă și mai ales calitativă sub
raport fonetic, lexical și gramatical.
Firește însușirea acestor componente ale limbajului au dobândit anumite
particularități specifice etapei de instruire a copilului, ceea ce impune analiza diferențială a
fiecărui aspect, pe grupele de preșcolari cuprinse în cercetare.
e) În ceea ce privește aspectul fonetic al vorbirii copiilor din grupa mare,
experimentul a reliefat că la începutul cercetării, câțiva preșcolari prezentau greșeli de
pronunțare a sunetelor și a grupurilor de suntele mai grele (respectiv, sigmatism, rotacism,
lamdacism, dislalie poliformă) specifice vârstei. Prin intermediul exercițiilor-joc de

80
gimnastică a aparatului fonator și de pronunțare a sunetelor dificile pentru copil, prin
jocuri didactice, prin recitări de poezii (frământări de limbă), prin corectarea permanentă a
pronunției incorecte a fiecărui copil, în orice împrejutate, s-a ajuns la însușirea corectă
astructurii fonetice a limbii de către aproape toți copiii.
Desigur, procesul de însușire a componenței fonetice a vorbirii trebuia consolidat
în grupa mijlocie, datorită faptului că, deprinderile de pronunție corectă a sunetelor și mai
ales, a grupurilor de sunete, nu erau complet stabilizate (fixate în stereotipul dinamic) în
capul tuturor copiilor și în perioada vacanței de vară ele s-au destrămat. Drept urmare, la
începutul noii etape de instruire în grupa mare s-a impus folosirea tuturor modalităților de
stimulare și consolidare a pronunției.
f) În ceea ce privește componența lexicală a limbajului, procesul de activizare și de
îmbogățire a vocabularului copilului din grupa mare, a înregistrat un progres vizivil pe
parcursul și la sfârșitul experimentului (la finele activităților intructiv-educative ale grupei
mari).
Prin intermediul denumirii obiectelor, ființelor, animalelor, prin redarea formelor,
a culorilor, prin dialoguri relaționale, prin povestirea faptelor, întâmplărilor și impressilor
copilului, prin exerciții de explicare a sensului unor cuvinte, prin jocuri didactice adecvate
s-a ajuns la activizarea vocabularului pasiv al copilului, precum și la îmbogățirea acestuia
cu o seamă de cuvinte noi.
Acest proces l-am corelat și înfăptuit concomitent cu acțiunea de însușire de către
preșcolari a structurii gramaticale a limbii române.
g) Procesul de însușire a structurii gramaticale a limbajului, a urmat o linie ascendentă
pe parcursul căreia s-ai evidențiat prezența unor greutăți și greșeli comise de către
preșcolarii mici în ceea ce privește stabilirea corectă a relației dintre subiect și predicat, în
folosirea cazurilor dativ-genetiv ale substantivului în formarea pluralului, în folosirea
verbelor la trecut și viitor, în utilizarea conjuncțiilor și prepozițiilor.
Numeroase exerciții și jocuri didactice organizate cu scopul însușirii structurii
gramaticale au condus la înlăturarea acestor greutăți și greșeli comise de preșcolarii din
grupa mică și mijlocie.
Deoarece copilul preșcolar își însușește structura gramaticală în procesul activ al
comunicării cu cei din jur, prin exersare și imitare a modelelor de vorbire corectă, se
impune ca atenția educatoarelor să fie mereu trează pentru a-l ajuta și corect cu blândețe și
pentru a constitui un model de exprimare pentru acesta.

81
h) Rezultatele bune obținute de către copii ne permit să susținem că activitatea a
confirmat ipoteza de la care am pornit, reliefând eficiența metodelor și procedeelor
didactice prezentate pe larg în lucrarea de față, în optimizarea procesului de însușire și de
dezvoltare a limbajului la preșcolari.
Din cercetarea pedagogică organizată cu copii preșcolari din grupa mare și din
experiența noastră instructiv – educativă relativ sumară, rezultă nu numai necesitatea
optimizării procesului de însuțire a limbajului, ci și posibilitatea perfecționării continue a
acestui proces, dacă există preocupări susținute și dăruire din parte educatoarelor.
Ca urmare a rezultatelor obținute în urma experimentului aplicat şi a verificării
ipotezei, consider necesară continuarea aplicării de jocuri didactice în mod sistematic, în
vederea îmbunătățirii capacității de comunicare şi pregătirea copiilor pentru perioada
şcolară mică. Totodată, putem vorbi şi de schimbări la nivel psihologic, reuşind să implic
un copil foarte timid în activitățile propuse şi să-l determin să comunice. În altă ordine de
idei, prin lucrarea de față, în care sunt corelate aspecte teoretice regăsite în numeroase
surse bibliografice şi aspecte practice aplicate, observate şi interpretate la grupa de copii la
care îmi desoăşor activitatea, am dorit să valorific jocul didactic şi să punctez importanța
lui ca mijloc de realizare şi ca metodă didactică în cadrul activităților instructiv-educative
din grădiniță, găsind relevant să îl aplic în vederea îmbunătățirii capacității de comunicare
a copiilor preşcolari, scop realizat după cum reiese din cele prezentate anterior.

82
 CONCLUZII

Jocul a fost folosit pe larg ca unul dintre principalele mijloace de educare a

copiilor, cu mult înainte de a deveni obiect al cercetării ştiinţifice. Toate sistemele
pedagogice i-au acordat jocului un anumit loc, într-o măsură mai mare sau mai mică şi
aceasta pentru că jocul este se pare în consonanţă cu însăşi natura copilului. Jocul este
principala formă de viaţă a copilului, o formă universală şi unică de educaţie a acestuia,
apărută spontan. Acum, dezvoltarea psihologică a copilului nu este o moştenire şi nu se
realizează de la sine, ci copilul trebuie să se dezvolte el însuşi. Cele două instrumente la
care recurge în mod instinctiv pentru a realiza aceasta sunt jocul şi imitaţia.
Pentru copil totul este joc: în primele luni de viaţă acesta se joacă cu corpul său;
mai apoi copilului îi face plăcere să reproducă elemente din ambianţa lui apropiată; într-o
următoare etapă, copilul începe să imite adultul (mama, medicul, educatoarea) şi de aici se
naşte jocul de rol, urmează jocul cu reguli, în care copilul învaţă elemente fundamentale de
socializare, convenţionalitate, acordul, cooperarea şi competiţia.
Desfăşurarea unor activităţi sub formă de joc activează procesele intelectuale,
contribuind la dezvoltarea gândirii, limbajului, spiritul de observaţie.
Jocul didactic poate contribui din plin la realizarea obiectivului propus, deoarece:
 acelaşi conţinut se poate repeta de mai multe ori şi totuşi jocul să fie nou datorită
sarcinilor didactice multiple şi gradat complicate şi formei sale inedite, conturate de
îmbinări originale ale acţiunilor de joc;
 aceeaşi sarcină didactică se exersează prin conţinutul şi materialele didactice, cu
reguli de joc variate;
 forma de joc antrenează intens copilul, îl stimulează şi îl solicită intelectual.
Prin jocuri didactice educatoarea poate dirija mai uşor percepţia copiilor şi le
stimulează prin întrebări gândirea, care la rândul ei exteriorizează cu ajutorul limbajului şi
a acţiunii.
Tot jocurile didactice permit corectarea semnului greşit însuşit de copil al unor
noţiuni ce privesc viata şi condiţiile de mediu ale unor plante, animale, îmbogăţesc şi
sistematizează cunoştinţele acestora cu privire la unele fenomene ale naturii, iar însuşirea
unei vorbiri corecte din punct de vedere gramatical este strâns legată de formarea
deprinderilor de a-şi reda gândurile clar, corect, coerent, expresiv.
În joc copiii aplică o serie de cunoştinţe dobândite în activităţile comune
înfăţişează activitatea adulţilor, relaţiile ce se stabilesc între oameni în activitatea socială.
83
Prin intermediul jocurilor didactice s-a trecut de la forma clasică a observărilor, la
cunoaşterea unor obiective şi fenomene prin dialoguri vii, active şi interesante.
În joc copiii dau dovadă de iniţiativă, creativitate, manifestă acţiune în colectiv,
învaţă să urmărească şi să execute ce li se spune, să utilizeze cuvinte potrivite, prilej cu
care îşi îmbogăţesc şi activează vocabularul.
Prin intermediul jocurilor se stimulează interesul copiilor faţă de ce-i înconjoară,
li se educă atenţia, capacitatea de a se concentra mai mult, pregătindu-i pentru activitatea
şcolară.
Deci, activităţile desfăşurate prin jocuri didactice conduc la activitatea fiecărui
copil indiferent de nivelul de dezvoltare psihică, înlătură neîncrederea în forţele proprii şi
contribuie la pregătirea preşcolarului pentru activitatea intelectuală. Jocurile didactice sunt
concepute pentru a favoriza exersarea diferitelor laturi şi însuşiri ale gândirii copilului
preşcolar şi sunt reglementate prin respectarea regulilor jocului care fac legătura între
sarcina didactică şi acţiunea jocului.
Jocul didactic poate contribui din plin la realizarea obiectivelor propuse, deoarece:
 acelaşi conţinut se poate repeta de mai multe ori şi totuşi jocul să fie nou datorită
sarcinilor didactice multiple şi gradat complicate şi formei sale inedite, conturate de
îmbinări originale ale acţiunilor de joc;
 aceeaşi sarcină didactică se exersează prin conţinutul şi materialele didactice, cu reguli
de joc variate;
 forma de joc antrenează intens copilul şi îl stimulează şi solicită intelectual.
E limpede aportul jocului didactic în dezvoltarea capacităţilor de comunicare
verbală, a memoriei, a imaginaţiei, a gândirii, lucru ce constituie una din sarcinile
importante ale educaţiei în instituţiile preşcolare.
Dimensiunea cognitivă şi intelectuală, imaginativă, de gândire a jocului, este doar
un aspect al puternicei sale influenţe în învăţarea copilului atât în stadiul de dezvoltare
curent, cât şi ca pregătire pentru învăţarea ulterioară. Progresul preşcolarilor este vizibil
semnificativ între etapa iniţială şi cea finală.
Jocul evită achiziţiile de tip receptiv reproductiv, solicitând procesele psihice de
cunoaştere la nivel operaţional, formându-se astfel deprinderi practice, intelectuale,
strategii cognitive, atitudini, sentimente, structuri de personalitate. Considerăm că prin joc
poate fi transmisă o mare parte din informaţiile cuprinse în programele grădiniţei.

84
 Din materialul prezentat în lucrarea de faţă reiese limpede aportul jocului didactic
în dezvoltarea capacităţilor de comunicare verbală, a memoriei, a imaginaţiei, a gândirii,
lucru ce constituie una din sarcinile importante ale educaţiei în instituţiile preşcolare.

85
 BIBLIOGRAFIE

 Alexandru, J. Filipescu, V., 1975, Stimularea creativităţii verbale la copii, în Culegere

metodică, București.
 Ana, Aurelia și colab. 1999, Jocuri didactice pentru educarea limbajului – Îndrumător
metodic, Tehno-Art, Petroșani.
 Bădică, G. 1993. Jocuri pentru exerciții pentru însușirea corectă a limbajului în
“revista Învățământului Preșcolar, nr.1-2.
 Boca, Cristiana, Bucinschi, Mihaela, 2008, Educaţia timpurie şi specificul dezvoltării
copilului preşcolar, Proiect P.R.E.T, Bucureşti.
 Chiscop, Liviu, 2000, Didactica educatiei limbajului in invatamantul prescolar: ghid
metodic, Editura Grigore Tabăcaru.
 Cerghit, Ioan, 1997, Metode de învăţământ, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
 Chateau, J., 1967, Copilul şi jocul, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
 Damşa, I., Toma-Damşa M., Ivănuş, Z., 1999, Dezvoltarea vorbirii în grădiniţa de copii
şi în clasele I şi aIIa, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
 Dumitru, I., Matei, Gh., 2005, Metodica formării, dezvoltării şi cultivării abilităţilor de
comunicare ale preşcolarilor şi elevilor, Ed. Cuvântul INFO, Ploieşti.
 Dumitru, G., Novac, C., 2005, Didactica activităţilor instructiv-educative pentru
învăţământul preprimar, Ed. Didactica Nova, Craiova.
 Duţu, O., 1993, Dezvoltarea comunicării orale, Revista Învăţământul Preşcolar, nr. 1-2.
 Elkonin D.B , 1980, Psihologia jocului, E.D.P., Bucureşti.
 Golu, F., 2009, Joc şi învăţare la copilul preşcolar, Editura Didactică şi Pedagogică,
R.A., Bucureşti.
 Ministerul Educaţiei Naţionale, 2000, Programa activităţilor instructiv-educative în
grădiniţa de copii, Bucureşti
 Mitu, Florica, Antonovici, Ştefania, 2006, Metodica activităţilor de educare a
limbajului în învăţământul preşcolar, Ed. Humanitas Educaţional, Bucureşti.
 Molan, Vasile, 2020, Didactica domeniului Limbă și comunicare din învățământul
preșcolar, editura Miniped, București.
 Niculescu, R. M., 1999, Pedagogie preşcolară, Ed. Pro Humanitate, Bucureşti.
 Nuţă, A., 2004, Abilităţi de comunicare , Ed. SPER, Bucureşti.

86
 Opaiț-Răduț, Sonia, 1988, Culegere de exerciții și jocuri didactice. Exerciții pentru
dezvoltarea vorbirii preșcolarilor, E.D.P., București.
 Piaget, J., 1973, Nașterea inteligenței la copil, Editura Didactică și Pedagogică,
București.
 Păiş, Lăzărescu M., 2005, Psihologia educaţiei preşcolarului şi scolarului mic, Editura
Paralela 45, Piteşti.
 Slama, Cazacu, Tatiana, 1999, Psiholingvistica – o ştiință a comunicării, Editura All
Educațional, București;
 Ştefănescu, Cornelia, 2009, Didactica activităţii instructiv-educative în grădiniţă,
Editura Terra, Focşani.
 Taiban, Maria, 1976, Jocuri didactice pentru gradinita de copii, Editura Didactică și
Pedagogică, București.
 Tuduce, Dorina, 1999, Culegere de jocuri didactice pentru Educația limbajului -
Învățământul preșcolar, Editura Marysan, Zalău.
 Ungureanu, Zoiea, 2007, Formarea deprinderii de exprimare corectă la preşcolari,
Editura Didactic Pres, Slatina.
 Varzari, Elena, 1994, Metodica cunoașterii mediului înconjurător, a dezvoltării vorbirii
în grădinițele de copii, E.D.P., București.
 Vrăsmaş, E., 1999, Educaţia copilului preşcolar, Ed. Pro Humanitate, Bucureşti.
 Zamfir, Mărioara, 2000, Exprimarea corectă la vârsta preşcolară, Editura Didactic
Pres, Slatina.

87
 DECLARAȚIE

Subsemnata ……….…………………….………………………..……....................
învățător(oare)/educatoare la ………………………………………………….................…..
candidat (ă) la examenul pentru obținerea gradului didactic I, declar pe propria răspundere
că lucrarea de faţă este rezultatul muncii mele, pe baza cercetărilor mele şi pe baza
informaţiilor obţinute din surse care au fost citate şi indicate, conform normelor etice, în
note şi în bibliografie. Declar că nu am folosit în mod tacit sau ilegal munca altora şi că
nicio parte din teză nu încalcă drepturile de proprietate intelectuală ale altcuiva, persoană
fizică sau juridică. Declar că lucrarea a fost elaborată personal și îmi aparține în totalitate,
nu am folosit alte surse decât cele menționate în bibliografie, nu au fost preluate texte, date
sau elemente de grafică din alte lucrări sau din alte surse fără a fi citate și fără a fi precizată
sursa preluării, inclusiv în cazul în care sursa o reprezintă alte lucrări ale mele. Declar că
lucrarea nu a mai fost prezentată sub această formă vreunei instituţii de învăţământ
superior în alte contexte de examen sau de concurs în vederea obţinerii unui grad sau titlu
ştiinţific ori didactic.

Data, Semnătura,
…………………… .....................................................

88