Contribuţia jo

LUCRARE METODICO-ŞTIINŢIFICĂ
PENTRU ACORDAREA
GRADULUI DIDACTIC I

COORDONATOR ŞTIINŢIFIC CONF.UNIV.DR. DIANA CSORBA

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ŞI ŞTIINŢELE EDUCAŢIEI

UNIVERSITATEA BUCUREŞTI

PROFESOR PENTRU INVĂŢĂMÂNTUL PREŞCOLAR

ANA-MARIA

GRĂDINIŢA CU PROGRAM PRELUNGIT

2017-2018
 CONTRIBUŢIA JOCULUI
LA DEZVOLTAREA PERSONALITĂŢII COPILULUI

Argument……………………………………………………………….....4
I.CONCEPTE DEFINITORII
a. Jocul………………………………………………………………….....7
a.1 Noţiunea de joc ………………………………………………….….. 9

a.2. Tipologia jocului …………………………………………………… 10

a 3. Specificul jocului la vârstă preşcolară……………………………...…. .11

a 4. Rolul jocului la vârsta preşcolară ……………………………………...13

b. Personalitatea
b1. Conceptul de personalitate …………………………………………….14

b 2. Specificul personalităţii copilului preşcolar……………………………..26

b 3. Caracterul
b 3.1 Definirea caracterului ………………………………………….…28
b 3.2 Structura psihologică a caracterului………………………...……..29

b 3.3 Trăsăturile caracteriale……………………………………..……34

b 3.4 Devenirea caracterului………………………………………..….41

b.3.5 Diferenţa dintre caracter şi temperament……………………………42

b.3.6 Relaţia dintre temperament şi caracter. ……………………….….. 42

b.3.7 Relaţia dintre aptitudini şi caracter.
………………………………...44

II. ELEMENTE DE CERCETARE PSIHOPEDAGOGICĂ PRIVIND

ROLUL JOCULUI ÎN DEZVOLTAREA PERSONALITĂȚII
PREŞCOLARULUI
a. Metodologia cercetarii
a.1 Chestionarul metodă de cercetare
………………….………………………46
 a.2 Experimentul …………………………………………….……………
49
a.3 Organizarea şi desfăşurarea cercetării pedagogice
a.3.1 Ipoteza………………………………………………..………………………..50

a.3.2 Identificarea problemei…………………………………………51

a.3.3 Scopul si obiectivele cercetarii…………………………………………..…55

a.3.4 Descrierea metodei …………………………………………….56

a.3.5. Desfăşurarea experimentului ………………..…………………56

a.3.6. REZULTATELE CERCETĂRII………………………..……………72

a.3.7. Concluzia
a.3.8. Limitările cercetării şi noi direcţii posibile pentru cercetările viitoare.
74
Bibliografie ………………………………………………………………… 76
 Argument

,,Omul este un om întreg, numai atunci când se joacă” Fr. Schiller

Copiii cresc într-o lume în schimbare rapidă caracterizată de schimbări dramatice în

ceea ce se așteaptă ca toți copiii să știe și să poată face. Standardele mai înalte și mai stricte
de învățare se concentrează pe o perspectivă limitată asupra învățării. În consecință, copiii au
mai puțin timp și oportunități de a se juca decât copiii din generațiile anterioare. Puțini ar fi
de acord că scopul principal al educației este învățarea elevilor și că toți educatorii, familiile
și factorii de decizie politică poartă responsabilitatea de a face ca învățarea să fie accesibilă
tuturor copiilor. Deceniile de cercetare au demonstrat că jocul joacă un rol crucial în creșterea,
învățarea și dezvoltarea optimă a copiilor de la copilarie până la adolescență. Cu toate
acestea, această nevoie este contestată, iar dreptul copiilor de a se juca trebuie protejat de toți
adulții, în special de către educatori și părinți.
(Isenberg & Quisenberry, 2002)

,,Copilul râde:
,,Întelepciunea şi iubirea mea e jocul!’’
,,Tânarul cânta:
,,Jocul şi înţelepciunea mea-i cântecul’’
,,Bătrânul tace:
,,Iubirea şi jocul meu e-nţelepciunea!’’
Lucian Blaga (,,Trei fete’’)

"Într-o oră de joc poţi învaţa mai mult despre o persoană decât intr-un an de
conversaţie" PLATON
Copiii care sunt lipsiţi de posibilitatea de a se juca cu alţi copii de vârstă asemanatoare
fie din cauză ca nu sunt obisnuiţi, fie din cauză că nu au cu cine, ramân nedezvoltaţi din punct
de vedere al personalitaţii. Jocul oferă copiilor o sumă de impresii care contribuie la
înbogăţirea cunostinţelor despre lume şi viată, totodată măreşte capacitatea de întelegere a
unor situaţii complexe, creează capacitaţi de reţinere stimulând memoria, capacităţi de
concentrare, de supunere la anumite reguli, capacitaţi de a lua decizii rapide, de a rezolva
situaţii - problemă, pe scurt dezvoltă creativitatea.
Rolul şi importanţa jocului didactic constă în faptul ca el facilitează procesul de
asimillare, fixare şi consolidare a cunoştinţelor, iar datorită caracterului său formativ
influenţează dezvoltarea personalitaţii copilului.
Prin joc se afirma eul copilului, personalitatea sa. Adultul se afirma prin intermediul
activitaţilor pe care le desfaşoară, dar copilul nu are altă posibilitate de afirmare decât cea a
jocului. Mai târziu, el se poate afirma şi prin activitate şcolară.
Oamenii de ştiintă spun ca aproximativ jumatate din variaţiile personalitaţii
umane sunt definite de factorii genetici. Cu toate acestea, personalitatea este construită
din doua trăsături complet diferite: caracterul şi temperamentul. Cei mai mulţi dintre
noi suntem un amestec unic al celor patru tipuri diferite de personalitate, şi toate
trăsăturile acestora sunt prezente, într-o anumită măsură, în noi. Unele trăsături de
personalitate sunt însă predominante, iar acestea dictează personalitatea noastra de
baza.
Combinarea trasăturilor creează unicitatea persoanei care se poate observa încă din
coplilărie. Dezvoltarea personalităţii şi direcţiile de dezvoltare sunt marcate de experienţele pe
care fiecare persoană în parte le are.
Participarea la jocuri încă de la vârste mici asigură factorul interacţional de care este
nevoie în formarea personalităţii individului ca şi membru al unui grup social ce deţine
trăsături caracteriale comune cu unul sau mai mulţi indivizi şi asigură integrarea şi
apartenenţa acestora la grup.
Caracterul poate să se integreze, prin valori, deplin în societate sau poate prezenta
abateri uneori majore, unele abateri făcând obiectul dezaprobării sociale. În general, există trei
modalităţi de relaţionare între social şi individual din perspectiva caracterială: concordantă
total, discordantă total şi concordantă parţial – discordantă parţial.
Pe de altă parte jocul asigură şi dezvoltarea individuală ca şi personalitate distinctă cu
trăsături caracteriale singulare.
Implicarea activă a preşcolarilor în activităţile desfăşurate în grădiniţă presupune pregătirea
acestora pentru o viaţă socială bazată pe cooperare, comunicare, acţiune.
Una dintre recomandările curriculumului pentru educaţie timpurie 2008, vizează
organizarea conținuturilor învățării într-o manieră integrată.
 Abordarea tradițională monodisciplinară este însoțită acum de o proiectare, organizare
și desfășurare interdisciplinară, pluridisplinară, intradisciplinară, transdisciplinară a
activităților pe tot parcursul prin organizarea conţinuturilor în manieră integrată venind să
potenţeze acest îndemn al educării preşcolarilor într-un spirit activ, cooperant şi creativ.
Prin activităţile desfăşurate într-o manieră integrată, lise oferă o şansă preşcolarilor de
a se manifesta liber şi creativ şi crează un mediu stimulativ şi diversificat pentru dezvoltarea
personalităţii lor.
Lucrarea cuprinde atât noţiuni teoretice cât şi exemple de jocuri ce se pot aplica în
sensul dezvltării caracterului preşcolarilor şi este structurată în doua parţi, teoretică şi practică
propunându-şi oferirea unor direcţii în abordarea jocurilor ca şi mijloc de dezvoltare a
personalităţii copilului preşcolar.
 I.CONCEPTE DEFINITORII

a. Jocul

Jocul este "forma de activitate specifica pentru copil şi hotaratoare pentru dezvoltarea
lui psihica", afirma Paul Popescu-Neveanu.

a.1 Noţiunea de joc

Jocul este o activitate complexă specifică celor mici. De la începuturi copiii s-au jucat şi
vor continua să o facă.
Jean Chateau apreciază că în joc se manifestă dorinţele copilului de a ajunge la vârsta
maturităţii.
Teoria ,,exercitiului pregătitor aparţine lui Karl Gross (psiholog idealist german), care, a
considerat că jocul, din punct de vedere biologic, reprezintă un exerciţiu, ca mijloc de
dezvoltare a instinctelor şi predispoziţiilor moştenite .
El afirma că între jocul animalelor şi al copiilor nu există deosebiri esenţiale. Potrivit
acestei teorii în care ereditatea are un rol primordial, jocul este un mijloc de dezvoltare a
instinctelor şi predispoziţiilor moştenite, motivaţia lui constituind-o înclinaţia înnascută a
copilului de a acţiona.
În cele din urmă se poate concluziona că:
- Jocul reprezintă pentru copii o sursă inepuizabilă de impresii care contribuie la
îmbogaţirea cunostinţelor despre lume şi viaţă;
- Jocul comportă roluri psihologice tot mai complexe, funcţii formative, funcţii de
relaxare, funcţii de facilitare a adaptării copiilor la aspectele mai complexe ale mediului
înconjurător, funcţia de umanizare constituind o preparare a copilului pentru viaţă;
- Jocul este o scoala deschisa şi cu un program tot asa de bogat, precum viaţa;
- Jocul ramane un moment incarcat de structuri psihologice, extrem de deschise şi dense,
adevarate ferestre deschise larg spre lumea mare.
Ursula Şchiopu menţionează despre ,,joc“ că: ,,În anii copilăriei, jocul este o activitate
centrată, odată cu intrarea copiilor în şcoala, jocul trece de pe primul plan în al doilea plan,
pentru ca la tinereţe să devină activitate de canalizare şi consum de energie, iar la vârsta
adultă devine o activitate de reconfortare“.
,, Jocul nu-i joc decât numai atâta timp cât e vorba de exerciţiul unei activităţi mai mult sau
mai puţin imperfecte“.
 Cât despre originea jocului nu este o simplă activitate sistematica a copilului aşa cum
susţin în psihologie adepţii teoriei biologiste, că motivele jocului nu izvorăsc din instinctele
ancestrale ale strămoşilor îndepartaţi ai omului.
Jocul nu poate fi explicat nici prin necesitatea de consumare a surplusului de energie.
Este evident ca jocul la vârstă preşcolară nu asigură cunoştinte de specialitate şi nici
deprinderi profesionale, de îndată ce se transformă în exerciţiu jocul încetează de a mai fi joc.
Sub influenţa jocului se formeaza, se dezvoltă şi se reorganizează întreaga activitate
psihică a copilului. Prin joc se dezvoltă personalitatea copilului. J. Piaget, L. S. Vigotski, D.
B. Elkonin, subliniază însemnătatea interiorizarii aciunilor şi transformării lor în procese
psihice.
Copiii se joacă pentru simplă plăcere adusă de acest lucru și, totuși, jocul servește unui
scop mai important.
Mulți psihologi și pedagogi văd jocul că pe o activitate adaptativă caracteristică lungii
perioade de imaturitate și dependența, în care copiii dobândesc aptitudini cognitive și
învățarea socială necesare vieții de adult. Prin joc, copiii exersează într-un mediu lipsit de
riscuri, comportamente și aptitudini de care au nevoie la maturitate.
Studiile pe animale ne arată legătura dintre joc și evoluția inteligenței: animalele cele
mai inteligențe (păsările și mamiferele) se joacă, pe când speciile mai puțin inteligențe
(peștii, reptilele și amfibienii), nu.
a.2. Tipologia jocului
Clasificarea jocurilor a cunoscut foarte multe abordări în domeniu.
Criteriul influenţei formative a jocurilor asupra dezvoltarii psihice a copilului, vizând
dezvoltarea intelectuală, morală, estetică şi fizică a copiilor, implică următoarea clasificare a
jocurilor:

 Jocuri de creaţie, jocurile în cadrul cărora copilul alege tema şi formuleaza regulile jocului.
Jocul de creaţie se desfoara sub doua forme: ca joc cu rol, sau ca joc de construcţie.
 Jocuri de mişcare , satisfac în cea mai mare măsură nevoia de mişcare a copiilor, bazându-
se pe diferite miscari şi reguli.
 Jocurile didactice – favorizeaza atât aspectul informativ al procesului de învăţământ cât şi
aspectul formativ al acestuia. El trebuie să îmbine armonios elementul instructiv şi
exercitiul cu elementul distractiv.

În funcţie de registrul psihologic specific copiilor, se împart în:

 a) jocuri simbolice
b) jocuri cu reguli

Jocurile simbolice (jocuri cu reguli intrinseci)

• în funcţie de evoluţia comportamentului ludic al copilului, jocurile simbolice pot fi: jocuri
simbolice primare şi jocuri simbolice evoluate;
• în funcţie de acelaşi criteriu, jocurile simbolice primare se grupează în: jocuri de
manipulare sau jocuri-exerciţiu şi jocuri imitative;
• în funcţie de izvorul cunoaşterii, jocurile simbolice evoluate pot fi: jocuri cu subiecte din
viaţa cotidiană şi jocuri cu subiecte din poveşti şi basme,
• în funcţie de domeniul care sugereaza simularea, jocurile cu subiecte din viaţa cotidiană
sunt: jocuri de convieţuire socială şi jocuri de construcţie;
• în funcţie de tehnica transpunerii scenice, jocurile cu subiecte din povesti şi basme pot fi:
jocuri-dramatizări şi dramatizări.
Jocurile cu reguli (jocuri nespecifice varstei, dar indispensabile instruirii, jocuri cu
reguli extrinseci)
• în funcţie de natura obiectivelor educaţionale, jocurile cu reguli pot fi:
jocuri didactice şi jocuri distractive;
• în funcţie de domeniul dezvoltării, jocurile didactice pot fi: jocuri de mişcare (jocuri
motrice) şi jocuri psihice (jocuri pentru dezvoltarea psihică);
• în funcţie de obiectivele prioritare, jocurile de miscare pot fi: jocuri motrice simple şi
jocuri motrice complexe;
• în funcţie de laturile dezvoltării vieţii psihice, jocurile psihice pot fi; jocuri cognitive şi
jocuri de expresie afectivă;
• în funcție de sarcinile didactice specifice dezvoltării intelectuale, jocurile cognitive pot fi:
jocuri senzoriale și jocuri intelectuale;
• în funcție de direcțiile dezvoltării intelectului, jocurile intelectuale pot fi: jocuri de
memorie și jocuri de inteligentă;
• în funcție de complexitatea sarcinii didactice, jocurile didactice pot fi: jocuri didactice
simple și jocuri didactice complexe;
• în funcție de specificul construcției acțiunii de joc, jocurile cu reguli pot fi: jocuri cu
subiect și jocuri fără subiect etc.
 a 3. Specificul jocului la vârstă preşcolară
Copiii de vârstă preşcolară se joacă tot timpul. Aceasta le conferă conduitei lor multă
flexibilitate şi, mai ales, le dezvoltă imaginaţia şi creativitatea; tot prin joc este exprimat şi
gradul de dezvoltare psihică.
Perioada preșcolară se caracterizează prin dilatarea vieții interioare ce are o
independența relativă ca și jocul care este dominat de "proiecții" mai ample decât la varstă
anterioară.
Prin joc, copilul descoperă noi modalități de expresie care îi sporesc puterea
acțională și dinamismul sau, nevoia de explorare.
Putem afirmă că, la varstă preșcolarității, jocul oferă cadrul pentru efort și depășire a
anumitor obstacole iar "moralitatea ludică" contribuie la naşterea comportamentului socio-
moral, la asimilarea unor elemente de disciplină în ansamblul expresiilor comportamentale ale
copiilor.
Este suficient să privești copiii în timpul jocului pentru a-ți face o impresie referitoare
la conduita acestora și la particularitățile lor. Unii copii se exprimă deschis, clar, dezinvolt, în
timp ce alții sunt mai reținuți, inhibați, mai puțin activi, diferenţele dintre ei putând fi de+a
dreptul covârşitoare..
Se poate constata, fără îndoială, că în toate jocurile intervin și se exersează elementele
creative, mobilitatea, flexibilitatea gândirii, capacitatea de imaginare a unor soluții, aplicarea
celor eficiente.
Trăsăturile de personalitate-aptitudinile, deprinderile, interesele, aspirații, caracter,
temperament-se exprimă prin comportament. Activitatea ludică constituie modalitatea
perfectă prin care se pot evidenția aceste caracteristici, dar se pot și exersa și dezvoltă cu
ajutorul jocului.
La varstă preșcolară, copilul are o receptivitate sporită din punct de vedere al
mobilității, flexibilității psihice, care permit o achiziție însemnată de potențialități specific
umane. Gândirea preșcolarului se dezvoltă în strânsă legătură cu limbajul și activitatea pe care
o desfășoară.
Ursula Schiopu spunhea că: "Activitatea ludică furnizează informații importante
privind psihodiagnoză inteligenței".