Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi

Departamentul pentru Pregătire a Personalului Didactic

Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae”

Lucrare Metodico-Științifică pentru obținerea Gradului Didactic I în Învățământ

Sfântul Cuvios Paisie Velicikovski-viața și activitatea.

Actualitatea și importanța paisianismului pentru educația
religioasă de astăzi

Coordonator științific:
Pr. Conf. Univ. Dr. Daniel Niță-Danielescu

Candidat:
Prof Toma Marian

Sesiunea 2023-2025
 Planul lucrării

Argument

1. Viața Sfântului Cuvios Paisie Velicikovski

2. Trăirea și lucrarea duhovnicească a Sfântului regăsite în

diverse așezăminte paisine

3. “Școala” ascetico-filologică și mișcarea culturală

paisiană

4. Educația religioasă ca paradigmă a educației

5. Actualitatea și importanța curentului paisian oglindite ȋn

educaţia religioasă din ȋnvăţământul liceal contemporan

6. Opțional propus “Sfinți și personalități duhovnicești

ortodoxe- lecție de sfințenie pentru omul contemporan”

7. Concluzii

8. Anexe

Bibliografie
 Argument

Pr Paul Mihail vorbind despre paisinism, spunea că “Sec. XVIII a trecut sub
semnul a doi mari cărturari fiind definit astfel ca epoca lui Dimitrie Cantemir și a lui
Paisie”.
În secolul “luminilor”, Sfântul Paisie Velicicovski, a aprins la poalele
Carpaților, un alt gen de “lumini”: ale Ortodoxiei, ale tradiției patristice și bizantine
transformată în lucrarea vie asupra oamenilor. El unește popoare și culturi (slavă,
greacă și română), făcând din Poltave, centru ucrainean al regimentului de Kazaci.
Alexandru Delcea, în 1935, afirmase, că Paisie „ prin munca sa prodigioasă a
brăzdat în întreaga Ortodoxie un curent nou de redeşteptare a veacurilor primare în
monahismul decăzut ", curent ce se va numi paisianism, o formulă de viață spirituală
care punea la temelia înălțării spiritului uman nu izolarea, ci viața în comuniune cu
semenii, dar și o rechemare la o nouă viață a moștenirii patristice și a spiritualității
bizantine în întregimea ei, printr-o uriașă muncă de traduceri concomitente în două
limbi: în română și slavonă; referitor la aceasta, Părintele Ilarion Felea preciza faptul
că „paisianismul este renaşterea monahală şi mişcarea culturală încolţită în Academia
Movileană de la Kiev, iniţiată la Muntele Athos şi desăvârşită în Moldova veacului al
XVIII-lea de către călugărul Paisie Velicikovski” (Paisie şi paisianismul), iar Nazada
Pavloci, cercetand viața și activitatea sa prolifică, spunea că “fără Sfântul Paisie, nu
putem înțelege frăția de la Optima”. Putem spune și că Paisie Velicikovski fără Ţara
Românească şi Moldova ar fi fost ca un Napoleon fără Franţa şi fără poporul francez.
Omul contemporan are nevoie de model, de concret. Acest model poate să-l
găsească în monahul îmbunătăţit. Referitor la aceasta, părintele Dumitru Stăniloae
scrie: „În România nu există pustiuri, ci numai mănăstiri. Dar cu cât un călugăr dintr-
o mănăstire este mai duhovnicesc, adică se roagă mai mult, cu atât el este mai căutat
de către popor. Un asemenea călugăr îşi împlineşte nu numai propria nevoie de
rugăciune, dar şi setea spirituală a celor ce-l caută”.
Trecând acum strict la lucrarea de cercetare pe care o voi face în vederea
obținerii gradul didact I în învățământ, un motiv, pentru care am ales să cercetez viața
și lucrarea marelui isihast, este evlavia, pe care, multe popoare, o exprimă față de
Sfântul Paisie, prin traducerile patristice și filocalice în literatura slavă și română,
astfel contribuind la îmbogățirea tezaurului spiritualității creștine.
 Obiectivul cercetării este de a scoate în evidență rolul pe care l-a avut Paisie în
revigorarea spiritualității ortodoxe universale, în veacul rațiunii revoltate al
iluminismului rationalist, dar și, având în vedere exigenţa în opţiuni de viaţă, lipsa de
compromisuri, vizibilă atât de timpuriu la Sfântul Paisie, râvna lui pentru cunoaşterea
Părinţilor ca surse inepuizabile de răspunsuri, caracterul puternic ascetic şi ancorat
liturgic al vieţii sale, care îl proiectează pe Cuviosul Paisie de la Neamţ în criza de
modele actuale, ca un reper autentic, permanent viabil într-o istorie vie, la care orice
teolog, monah, creştin, cu precădere pentru “tânărul contemporan” aspiră în
necesitatea formării sale duhovnicești.
Metodele didactice pe care le voi folosi sunt cea expozitivă, urmată de cea
comaparativă. Nu vor lipsi nici mijloacele analitice pentru realizarea unui tablou
complet al rolului cărturăresc de traducător în reînnoirea isihastă și în organizarea
slujirii în ortodoxia românească unde a petrecut cel mai mult timp și metoda
aplicabilității în procesul educativ-moral în învățământul liceeal al tinerei generații.
Lucrarea se va împărți în două părți însumând șapte capitole. Prima parte va fi
una teoretică, ce va reliefa viața și misiunea cărturărească a Sfântului Paisie
Velicikovski, iar cea de-a doua va fi una practică, în care voi avea în vedere faptul că
școala nu te învață pentru școală, ci pentru viață ( Socrate) și astfel putem să spunem
că școala, ca un factor esențial al educației, modelează și conferă modele de viață
veșnică, pentru ca urmându-le să primim si noi răspuns bun la judecata finală.
În cele ce urmează, voi prezenta succint cele șapte capitole. Astfel:
În partea introductivă, îmi voi exprima argumentul ce m-a determinat să aleg
tema acestei lucrări, după care voi expune obiectivele urmărite și metodele științifico-
didactice pe care le voi folosi în elaborarea temei.
Primul capitol al lucrării prezintă viața Sfântului Cuvios Paisie Velicikovschi,
viață ce a fost asemănată cu a preacuviosului Antonie (Protoiereul Serghie Cetverigot),
deoarece născut în Ucraina, în orașul Poltave (20.dec.1722), se maturizează duhovnicește,
trecând ca un “Harap-Alb”, mai multe etape spiritual-monahicești, ajungând spre sfârșitul
vieții sale, să fie “adevăratul luminător al secolului „luminilor” (+15.noiem.1794).
În cel de-al doilea capitol, voi trata felul cum s-au oglindit trăirea și viața sa
duhovnicească prin lucrarea de traduceri din lb greacă și învățături ce au dus la o înoire
isihastă, dar și la o luminare culturală. Putem să spunem pe scurt, faptul că activitatea sa are
trei aspecte principale, așa cum spune Valentina Pelin atunci când vorbește despre
personalitatea starețului în organizarea vieții monahale: zelul duhovnicesc, geniala capacitate
de înnoire spirituală și activitatea culturală; activitate ce poate să fie exprimată in trei direcții,
după cum observă și protoiereul Serghie Cetverigot: în Athos, îndreptând si corectând
traducerile slave; la Dragomirna, unde s-a simțit “ca într-un rai al desfătărilor” ( Sf Paisie)
îndreptând traducerile patristice după originalul grec, iar apogeul vieții sale tipografice fiind
atins la Neamț.
Ca o încununare a vieții și a activității sale, cel de-al treilea capitol tratează importanța
“școlii” paisiene și moștenirea lăsată lumii contemporane prin curentul paisian. Adaug faptul
că Sfântul Paisie după ce a învățat la Academie (Colegiul “Frățimii” din Kiev, 1735) a dorit
ca înlocuind filosofia scolastică, să fie folosite textele patristice. Această mișcare sparge
anumite sterotipuri legate de reînoire spirituală, dar și de revoltă. ( așa cum vom vedea în
unele părți rusești).
În următorul capitol, cel de-al patrulea, voi trata, ce-i drept nu exhaustiv, despre
educație, cu precădere cea religioasă, în care mă voi axa pe importanța sa și factorii ei
în societatea de azi.
Cel de-al cincilea capitol, va fi unul de natură didactică, propunând ca obiect de
cercetare metodele activ-participative utilizate şi integrate în lecţiile de religie
ortodoxă care pot ajuta la creşterea eficienţei învăţării noţiunilor teologice şi prin
aceasta la creşterea duhovnicească a elevilor din ciclul liceal, având ca model de viață
și de cultură pe Sfântul Paisie de la Neamț. Prin predarea religiei, elevii sunt invitați la
reflecție, autocunoaștere și convertire la lumea valorilor autentice, sub inspirația
Duhului Sfânt. Educaţia religioasă este o formă de comunicare care oferă elevilor
posibilitatea de a se cunoaşte, de a se înţelege pe ei înșiși, şi, de asemenea, de a-i
cunoaşte şi înţelege pe cei din jur. În cadrul orei de religie, semnificativă pentru
formarea lăuntrică a copilului, profesorul are un rol fundamental.Abilitățile
profesionale ale acestuia influențează direct actul didactic și contribuie semnificativ la
cultivarea viitorului comportament al copilului, motivând participarea elevilor atât
practic, dar şi afectiv, la oră. Cercetarea va observa impactul pe care îl are aplicarea
metodelor activ-participative ȋn cadrul orelor de educaţie religioasă şi va urmări
evoluţia elevilor, gradul de implicare a acestora şi modificările survenite în
personalitatea lor.
Cel de-al șaselea capitol va aborda metodic propunerea opționalului “Sfinți și
personalități duhovnicești ortodoxe- lecție de sfințenie pentru omul contemporan” ce
va fi structurat, urmând structura programei, astfel:
 Notă de prezentare - precizează statutul opționalului propus pentru a fi studiat,
face trimiteri la contribuția opționalului disciplinei la profilul de formare al
elevului de azi-adultul de mâine, motivează cursul propus din perspectiva
nevoilor de învățare pe care le au elevii.
 Competențe generale și specifice
 Conţinutul temelor de parcurs
 Exemple de activități de învățare și mijloace didactice folosite
 Sugestii metodologice
 Bibliografie
În concluzie, voi aduce în atenție întrebarea: “Se mai poate azi să se vorbească
despre un pasinianism, într-o lume ce și-a pierdut direcția și modelele sunt
antimodele?” DA. Voi aduce ca un prim răspuns, “Paisian s-a numit nu numai cel ce a
viețuit în obștea sfântului, ci tot cel ce a viețuit într-o obște, într-un duh în care se
pune accentul în faptă, bună rânduială și în duhul cuvântului”, (Iustin Popovici) și
faptul că reactualizarea operei Cuviosului Paisie ramane valabilă și în zilele noastre,
unde suntem chemați să vedem în această moștenire o importanță pentru noi și
generațiile viitoare, un model de sfințenie si evlavie.
Privind şi analizând filosofia lui Socrate, existenţialistul Kirkegaard, era
conştient că nu poate fi întru totul creştin, pentru că numai Hristos a fost creştin cu
adevărat, iar mai aproape de zilele noastre, Cuviosul Sofronie Saharov, mărturiseşte
că „a trăi creştineşte este cu neputinţă, creştineşte se poate doar muri … aceasta este
calea îngustă ce duce la viaţă, astfel putem să spunem și noi că modelul de trăire
paisian pe care încercăm să-l urmăm, atât din punct de vedere cultural, cât și
duhovnicesc, nu poate fi îndeplinit în totalitate, însă el trebuie să fie năzuinţa noastră
continuă.
 Bibliogafie selectivă

1. Biblia sau Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al

Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1994;
2. Noul Testament cu Psalmi, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al
Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1991.
I. Izvoare
1. Danielescu, Pr. conf. dr. Daniel , Emilian-Iustinian Roman, Izvoare privitoare
la istoria monahismului românesc, sec. XVI-XXI, tipărită cu binecuvântarea
Înaltpreasfințitului Teofan, Mitropolia Moldovei și Bucovinei, editura Doxologia,
2011.
2. Drăgoi, Eugen-Dan, Viaţa Cuviosului Paisie de la Neamţ: manuscris
românesc inedit, Ed. Partener, Galaţi, 2002;
3. Ică, diacon Ioan I. jr., Cuviosul Părinte de la Neamț, Autobiografia şi Vieţile
unui stareț, ediția a III-a, ed. Deisis, Sibiu, 2015;
4. Pelin, Valentina, Paisianismul în contextul cultural și spiritual sud-est și est
european, (secolele XVIII-XIX), Carte tipărită cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului
Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, ediție îngrijită și revizuită de acad.
Andrei Eșanu și Valentina Eșanu, editura Doxologia, Iași, 2017;
5. Sfântul Paisie de la Neamţ, Cuvinte şi scrisori duhovniceşti, vol. 1 și 2 ,
selectate şi traduse de Valentina Pelin, Prefaţă de Virgil Cândea, Ed. Doxologia, Iaşi,
2010;
II. Dicționare
1. Preda, Emil,  Dicționarul sfinților ortodocși, Editura Lucman, București,
2000.
III. Lucrări auxiliare
a) Cărți
1. Bălan, Ioanichie, Pateric Romanesc, Editura Institutului Biblic și de Misiune
a Bisericii Ortodoxe Române, București, 1980;
2. Bulacu, Preot Mihail , Pedagogie creștină, București, 1935;
3. Cândea, Virgil, Românii în reînnoirea isihastă, Trinitas, Iași, 1997;
 4. Cetfericov, protoiereul, Serghie , Paisie- Starețul Mănăstirii Neamțului din
Moldova. Viața, învățătura și influența lui asupra Bisericii Ortodoxe, ediția a III-a,
Ed. Nemira, București, 2002;
5. Ciolan, Arhim. Macarie , Neoisihasmul paisian – reînduhovnicirea vieţii
noastre bisericeşti, Ed. Samia, Iaşi, 2005;
6. Cucoş, Constantin, Pedagogie, editura  Polirom, Iaşi, 1996;
7. Dan, Zamfirescu, Paisianismul, un Moment Romanesc in Istoria
Spiritualitatii Europene , Editura Roza Vanturilor Bucuresti , 1996;
8. Felea, Pr. Ilarion V., Paisie şi paisianismul, Tip. Eparhiei Ortodoxe Române,
Cluj, 1940;
9. Guranda, Mihaela, Fundamente pentru o știință a educației, Editura
Academiei Forţelor Aeriene Henri Coandă , Braşov, 2010;
10. Iorga, Nicolae, Mănăstirea Neamțului. Viață călugărească și muncă pentru
cultură, Vălenii de Munte, 1912;
11. Mcguckin, John Anthony, Biserica Ortodoxă de Răsărit, traducere din limba
engleză de MIhai Moroiu, Baroque Books Arts, București, 2020;
12. Morariu, Iuliu-Marius, Spiritualitate și isihasm românesc -articole și eseuri
teologice-, volum apărut cu binecuvântarea † Ioan Casian, Episcopul Ortodox
Român al Canadei, Presa universitară, 2013;
13. Opriş, Dorin (coord.), Coordonate ale cercetării pedagogice în domeniul
educaţiei religioase, Alba Iulia, Reîntregirea, 2009;
14. Păcurariu, Pr. Prof. Dr. Mircea , Sfinți daco-romani și români, Ed. Trinitas,
Iași, 1994;
15. Păcurariu, Pr. Prof. Dr. Mircea, Sfântul Cuvios Paisie de la Neamț, viața și
moștenirea sa duhovnicească, editura Dohologia, Iași, 2022;
16. Plămădeală, +Antonie, Tradiţie şi libertate în spiritualitatea ortodoxă,
Axios, 1995;
17. Rămureanu, Ioan, Sesan Milan, Bodagae Teodor, Istoria Bisericească
Universală , Editura Institutului Biblic și de Misiune a Bisericii Ortodoxe Romane,
București, 1993;
18. Simonopetritul, Ieromonah Theologos, Sfântul Paisie și ucenicii lui în
Sfântul Munte și în mănăstirea Simonopetra, traducere din neogreacă și greacă veche
de Ierom Nathanael Neacșu, tipărită cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Teofan,
Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, Doxologia, Iași, 2014;
19. Stan, Conf. univ. dr. Cristian, Teoria educației-Perspective interdisciplinare
în teoria și practica educațională, Presa Universitara Clujeana, Cluj-Napoca, 2001;
20. Stăniloae, Dumitru, Din Istoria Isihasmului în Ortodoxia Română, în
Filocalia , vol. VIII , Bucuresti, 1979;
21. Şebu, pr. prof. univ. dr., Sebastian; Opriş, prof., Monica; Opriş, prof., Dorin,
Metodica predării religiei, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2000;
22. Stupacenco, Lidia , Pedagogie (I). Bazele generale ale pedagogiei, Bălţi,
2006;
23. Târcovnicu, Victor, Pedagogie generală, Editura Facla, Bucuresti, 1975;
24. Timiş, Vasile, Misiunea Bisericii şi educaţia. Consilierea educaţională,
Editura „Cartea Creştină”, Oradea, 1994;
25. Timiş, Vasile, Religia în şcoală. Valenţe eclesiale, educaţionale şi sociale,
Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2004.
26. Tsachachis, Arhim. Hrisant, Sfântul Paisie Velicikovski- înnoitor al vieții
monahale și organizator al slujirii liturgice. Influențele operei sale în Bisericile
Slavă, Greacă și Română, tipărită cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Teofan,
Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, editura Doxologia, Iași, 2021;
27. Zamfirescu, Dan, Paisianismul -– un moment românesc în istoria
spiritualităţii europene, ediţie de dr. Ed. Roza Vânturilor, Bucureşti, 1996.
b) Studii și volume
1. David, diac. Petre I., Cuviosul Paisie cel Mare (Velicicovschi), un desăvârșit
monah român. Noi cercetări și ipoteze, în ”Biserica Ortodoxă Română”, nr. 1-2/1975;
2. Drăgulin, Gheorghe I., Filocalia. De la Vasile cel Mare Pana în zilele
noastre, în “Studii Teologice” , nr. 1-2/1980;
3. Eftimie, Andrei, Influenţa paisiană în mănăstirile româneşti, “Mitropolia
Ardealului”, nr. 6/1966;
4. Ispir, V. Gh., Principiile educaţiunii creştine, în „ Biserica Ortodoxă Română
„ ,  nr 1-3/1946;
5. Ivan, diacon prof Ioan, Actualitatea „Așezământului” starețului Paisie
Velicicovschi, în ”Mitropolia Moldovei și Sucevei”, nr. 8-9/1957;
6. Mihail, pr. Paul, Starețul Paisie de la Neamț înnoitorul monahismului,
în ”Mitropolia Moldovei și Sucevei”, nr. 5-6/1962;
 7. Mihail, pr. Paul, Traduceri patristice ale starețului Paisie, în ”Mitropolia
Olteniei”, nr. 3-4/1972;
8. Mihail, pr. Paul, Cuviosul stareţ Paisie de la Neamţu, în vol. “Sfinţi români şi
apărători ai legii strămoşeşti”, Bucureşti, 1987;
9. Moisescu, Gh., Contribuţia românească pentru susţinerea Ortodoxiei în
cursul veacurilor, “Ortodoxia”, nr. 2/1953;
10. Moldoveanu, Pr. Ioan, Prezenţa românească la Sfântul Munte Athos,
“Glasul Bisericii”, nr. 5-8/1999;
11. Muresanul, Ignatie (Ilie), „Explicitul articulat” al tradiţiei isihaste la
români: secolul XVIII – a doua jumătate a secolului XX, în “Altarul Reîntregirii”, nr
1/2008;
12. Muresanul, Ignatie (Ilie), „Implicitul trăit ” al tradiţiei isihaste la
români: de la origini până în secolul XVIII, în “Altarul Reîntregirii”, nr 1/2006;
13. Nicolaocoic, Vichentie, Paise Velicikovski și literatura religioasă, în
“Analele Bucovinei”, nr. 1-2/1994;  
14. Opriș, Dorin, Aspecte generale ale cercetării pedagogice în domeniul
educaţiei religioase, în “Altarul Reîntregirii”, nr. 1/2006;
15. Popescu, Dumitru, Isihasmul românesc, în “Almanahul Episcopiei
Sloboziei şi Călăraşilor”, 2001;
16. Popescu, pr.prof.dr. acad, Niculae M. , 160 de ani de la moartea lui
Paisie Velicicovschi, în “Mitropolia Olteniei”, nr. 1-2/1955;
17. Procopan, Eugen, Paisie Velicikovski. Schiţă istorică despre viaţa şi
opera sa, în, “Revista Societăţii Istorico-arheologice din Chişinău”, vol. XXIII/1933.
18. Telea, Drd. Marius, Mișcarea isihastă și legăturile cu românii, în
“Revista Teologică”, nr. 1/1995;