DIACONIA

AN VII, NR. 14/ 2022

REVISTA ASOCIAȚIEI PROFESORILOR
DE RELIGIE
„SF. PARASCHIVA” BACĂU
ISSN–L 2458-1011
DINÊCUPRINS:
1. Ce se ascunde sub inițiativa schimbării legilor educației?
2. Un exerciţiu cultural – Târgu Ocna, la 2022
3. Experiența Duhului Sfânt prin rugăciune
4. Depre rugăciune și locurile de închinare (II). Scurt istoric. Antichitatea și evul mediu
5. Isihasmul românesc (paisianismul)
6. Viaţa ca rugǎciune
7. Portret În Lumina Învierii - Părintele Profesor Jean Boboc
8. Olimpiada Județeană de Religie, sub semnul Anului omagial al rugăciunii în viața Bisericii
9. Olimpicii la disciplina Religie Ortodoxă au fost premiați de Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim
10. Școala și Biserica
11. Cinstirea Eroilor
12. Activități metodice la disciplina religie, la Bacău
13. Educația parentală, o necesitate în școala de azi
14. Concursul „Cea mai frumoasă rugăciune rostită în biserică”
15. Proiectul catehetic „Rugăciunea în viața noastră”
16. Optimizarea demersului didactic prin utilizarea tehnologiei și internetului la disciplina
religie
17. Educatia incluzivă
18. Ce este transumanismul?
19. Testul CRAAP
20. Arta ar trebui cenzurată?
21. Școala care te face „să știi” vs. Școala care te învață „să fii”
22. IPS Arhiepiscop Ioachim prezent la Simpozionul Protoieriei Bacău în parteneriat cu
Inspectoratului Școlar Județean dedicat Sfinților Isihaști Români
23. Seară cultural-duhovnicească la Biserica „Sfântul Ioan” din Bacău
24. Avortul nu este niciodată o soluție morală, oricare ar fi circumstanţele
25. Proiectul educațional „Cu Hristos în vacanță” 2022
26. „Tabăra din satul meu”, la Parohia Bereşti-Tazlău
27. LIRICĂ CREȘTINĂ
28. Este distopia o intenție paradoxală?

Iulie 2022
EdituraÊCasaÊCorpuluiÊDidacticÊBacău
 CUPRINS
„DIACONIA”Ênr.Ê14

1. Ce se ascunde sub inițiativa schimbării legilor

educației?..........................................................p. 3
2. Un exerciţiu cultural – Târgu Ocna, la 2022 p. 4
3. Experiența Duhului Sfânt prin rugăciune.….p. 6
4. Depre rugăciune și locurile de închinare (II).
Scurt istoric. Antichitatea și evul mediu ……...p. 7
5. Isihasmul românesc (paisianismul) ...……...p.14
6. Viaţa ca rugǎciune ……………….………..p. 16
7. Portret În Lumina Învierii - Părintele Profesor
Jean Boboc ……..………………...………….p.17
8. Olimpiada Județeană de Religie, sub semnul
Anului omagial al rugăciunii în viața Bisericii..p.19
9. Olimpicii la disciplina Religie Ortodoxă au fost
premiați de Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim..p. 20
10. Școala și Biserica ………………………...p. 22
11. Cinstirea Eroilor ……………………….....p. 23
12. Activități metodice la disciplina religie, la
Bacău……………………………………..…. p. 26
13. Educația parentală, o necesitate în școala de azi
………………………………………………. p. 28
14. Concursul „Cea mai frumoasă rugăciune rostită
în biserică”……………………………...…… p. 29
15. Proiectul catehetic „Rugăciunea în viața
noastră”…………………...………………... p. 30
16. Optimizarea demersului didactic prin utilizarea
tehnologiei și internetului la disciplina religie..p. 32
17. Educatia incluzivă ………. .…………....p. .35
18. Ce este transumanismul? ………………. p. 37
19. Testul CRAAP ………………………….. p. 41
20. Arta ar trebui cenzurată? …………………p. 42
21. Școala care te face „să știi” vs. Școala care te
învață „să fii” ………………………………..p. 43
22. TRANSUMANISMUL DECRIPTAT…...p. 44
23. Tehnocrația și transumanismul – agenda
antiumană a „Marii Resetări” ………………. p. 51
23. IPS Arhiepiscop Ioachim prezent la
Simpozionul Protoieriei Bacău în parteneriat cu
Inspectoratului Școlar Județean dedicat Sfinților
Isihaști Români ……………………………...p. 54
24. Seară cultural-duhovnicească la Biserica
„Sfântul Ioan” din Bacău ……………………p. 56
25. Avortul nu este niciodată o soluție morală, REDACŢIA REVISTEI “DIACONIA”:
oricare ar fi circumstanţele ….. …….……..p. 58 aprb2015@gmail.com
26. Proiectul educațional „Cu Hristos în vacanță” Prof. Teodora Plăeşu: 0723126788
2022 ……………………………………..…...p. 60 Prof. pr. Cristian Daniel Popa: 0741988813
27. „Tabăra din satul meu”, la Parohia Bereşti- Prof. Elena Vasilica Abageru: 0744529193
Tazlău ………………………………… p. 64
28. LIRICĂ CREȘTINĂ ………..…………. p. 66 ISSN–LÊ2458-1011Ê
29. Este distopia o intenție paradoxală? ……..p. 70

“DIACONIA”:
2
 CeÊseÊascundeÊsubÊinițiativaÊschimbăriiÊlegilorÊeducației?
ScrisoareaÊAsociațiileÊPRORELISÊșiÊAPRBÊÊcătreÊMinisterulÊEducației
Distinși specialiști din domeniul Educației,

Mulțumim frumos pentru invitația dumneavoastră, lansată tuturor actorilor implicați în activitățile educative,
de a ne alătura cu păreri referitoare la Proiectul noii Legi a Educației Naționale, Lege care se dorește elaborată în anul
2022.
Asociațiile PRORELIS și Asociația Profesorilor de Religie „Sf. Paraschiva” Bacău sunt formate din
profesori, adică din persoane calificate să-și exprime puncte de vedere în acest domeniu nobil al Educației, în care își
desfășoară activitatea și, prin implicare directă, sunt racordate la pulsul actual al activităților care înlesnesc învățarea.
Vă felicităm pentru munca laborioasă pe care ați desfășurat-o, elaborând acest Proiect de Lege, proiect care
conține elemente de noutate dornice să ajute mai personalizat și mai relevant pe beneficiarii direcți ai învățării, și
anume pe elevii noștri.
Firește, ca niște profesioniști dedicați muncii de concepere a unui proiect cât mai folositor în practică, sunteți
deschiși la colectarea și analizarea punctelor de vedere, îndeosebi a acelor opinii care provin de la profesori, direct
ancorați și activ implicați în aplicarea demersurilor pedagogice actuale.
După ce au consultat Proiectul conceput de către dumneavoastră, membrii Asociației PRORELIS și membrii
Asociației APRB vă roagă respectuos să interveniți în vederea soluționării juste a următoarelor aspecte:
1.Suntem de acord cu noua structurare a anului școlar pe module de învățare, dar suntem ferm de părere că, pentru
elevi, debutul anului școlar înainte de data de 10 septembrie este păgubos din mai multe motive: schimbările climatice
(în statisticile de specialitate cele mai recente, căldurile excesive s-au înregistrat până la mijlocul lunii septembrie);
unele categorii de elevi (cei care aparțin învățământului tehnologic) încheie anul școlar aproape de finalul lunii iulie,
având o perioadă de vacanță mult diminuată; în turism, în prima decadă a lunii septembrie, se operează reduceri
atrăgătoare de prețuri și mulți elevi aleg acele oferte de vacanță; pentru un nou an școlar care ar viza ca elevii să
înceapă înainte de 10 septembrie, profesorii ar trebui să înceapă activitatea în ultima decadă a lunii august (pentru a
putea amenaja sălile de clasă, pentru a întocmi grafice de lucru, orare, planificări modulare ș.a.).
2.Privitor la Capitolul IX, secțiunea despre Dezvoltarea profesională/Formarea continuă a personalului didactic, nu se
precizează nimic despre profesorii care au absolvit școli doctorale și au obținut diplome care certifică acea calitate a
dezvoltării lor profesionale. Pare că nu valorează nimic obținerea acelor titluri, nici în evaluarea pentru obținerea
calității de profesor emerit, ceea ce ne contrariază. Toată activitatea de cercetare științifică și practică din cadrul
școlilor doctorale constituie o serioasă și solidă activitate de dezvoltare profesională, activitate care impulsionează
creativitatea didactică și are un considerabil potențial inspirațional pentru demersurile didactice. Altfel spus, multe
idei, din lucrările elaborate de către colegii care au absolvit școli doctorale, pot fi valorificate și aplicate, contribuind
la revigorarea, pilotarea, brevetarea unor inovații care să eficientizeze procesele educative.
3.Referitor la Capitolul XIV, secțiunea despre Norma didactică, nu am mai găsit nicio menționare a reducerii acesteia
la 16 ore pentru personalul didactic care are o experiență de minimum 25 de ani și a obținut gradul didactic I, în
condițiile în care nu alege efectuarea de ore suplimentare. Acesta este un drept care nu poate fi anulat/confiscat.
4.Ne-ar fi interesat să cunoaștem și viziunea asupra disciplinelor de studiu pe care le are în atenție Comisia pentru
elaborarea Curriculumului Național. În acest important sens, fie în varianta integrată/transdisciplinară, fie în varianta
clasică monodisciplinară, suntem pe deplin convinși că pe tot parcursul de formare a elevului, respectiv de la
preșcolaritate și până la nivelul liceal (inclusiv nivelul liceal), se oferă credit și importanță nu doar formării științifice
și fizice, ci și formării spirituale/religioase, adică ceea ce ține de miezul prețios al fiecărei persoane și are capacitatea
de a o încuraja, de a o motiva, de a o bucura pe tot parcursul vieții sale, mai ales că se are în vedere interesul superiorÊ
al copilului.
5.Ne bucurăm că există preocupare pentru protecția elevului și pentru starea sa de bine, dar credem că ar fi corectă și
stipularea unor măsuri de protecție a personalului didactic și didactic auxiliar. În perioadele recente, au fost semnalate
numeroase cazuri de bullying asupra profesorilor, abuzuri emoționale și/sau fizice care s-au exercitat de către elevi sau
de către părinții acestora asupra oamenilor școlii și pentru care nu există niciun fel reglementare/sancțiune în Legea
care privește Educația.

ContinuareÊînÊpaginaÊ37
“SF. PARASCHIVA” BACĂU
3

ÊÊÊUnÊexerciţiuÊculturalÊ–Ê
TârguÊOcna,ÊlaÊ2022
Conf. univ. dr. Ioan Dănilă
ÊÊÊÊÊÊÊ Ne întrebăm uneori care să fie momentul
potrivit pentru a vorbi despre ziua localităţii noastre
natale sau, după cum veţi afla imediat, a aşezării pe
care o instituţie cum e primăria locului o are în
păstorire. Soluţia e uimitor de simplă: se caută în
cronologia toponimului respectiv „sufixul” sau
„terminaţia” corespunzătoare anului (aici, „-2”, din
2022, diferit de „prefixul” „2-” sau de „infixul” „-2-
”) şi se cercetează lucrări de istorie locală sau
naţională în care anumiţi ani se termină cu acel te-
matic „2”. Noi am experimentat algoritmul în ziua
de 17 martie 2022, când împreună cu Dumitru
Brăneanu, preşedintele filialei Bacău a Uniunii
Scriitorilor din România, i-am făcut o vizită lui Cris-
tian-Aurelian Ciubotaru, primarul oraşului Târgu
Ocna. Am fost de acord cu toţii că oraşul-staţiune, cu
o vechime considerabilă, este neobişnuit de bogat în
evenimente şi personalităţi. Una dintre acestea este
Costache Negri, prietenul de o viaţă al autorului
„Horei Unirii”. Am reamintit că mama lui Vasile
Alecsandri (14 iunie 1818, Bacău – 22 august 1890,
Mirceşti, judeţul Iaşi), Elena Cozoni, era târgoc-
neancă, ceea ce ne înrudeşte o dată în plus. Realmen-
te a fost o încântare să numească fiecare dintre noi
(prioritar, primarul totuşi) personalităţi ori fapte
purtând pecetea oraşului în care ne aflam. Nu
puteam evita noutăţile privind ortografierea topo-
nimului: până în 2021, corectă era forma cu cratimă,
prin analogie cu „Târgu-Mureş”, singurul toponim
de acest tip reprodus de DOOM2 (2005). Când am
primit cartea de vizită a dlui primar, nu m-am putut
stăpâni să-l laud pentru că nu a folosit majuscula
pentru genericul numelui de aşezare şi a renunţat la
cratima din toponim: „Primăria oraşului Târgu Oc-
na”. În plus, prenumele sale erau izolate, corect, prin
cratimă. „Sunt şi acestea un mod de a privi cu atenţie
o realitate, că doar ocna vine de la slavul okno, care
înseamnă fereastră”, am adăugat după mai bine de o
oră de plăcută conversaţie. Necunoaşterea zilei de
naştere a lui Costache Negri („patronul spiritual al
orașului” – C. Stoica) ne-a lăsat libertatea de a con-
sidera data de 17 martie, în care ne aflam, ca ziua
împlinirii a 210 ani de la ivirea pe lume a
„patronului spiritual al orașului” (C. Stoica). Dl pri-
mar a intrat cu entuziasm în jocul nostru cultural-
istoric.
Aşadar, propun un exerciţiu tematic cu titlul de mai
4
sus, pentru care am consultat lucrări de istorie lite-
rară (G. Călinescu, Vasile Alecsandri, Buc., Editura
Tineretului, 1965), istorie locală şi arhivistică, dar în
special cartea istoricului locurilor, Corneliu Stoica,
„Valea Trotușului. Enciclopedie” (Onești, Ed.
„Magic Print”, 2006), președintele Asociației
„Costache Negri”.
*
1502 (7010) 17 nov., Suceava – „Ștefan cel Mare
dăruiește Mănăstirii Putna un obroc de 150 de drobi
de sare din ocna de la Trotuș” („ocni ot Trotușa”).
<1632> Călugărul minorit Paolo Bonnicio din Malta
arată că la 2 mile de orașul Trotuș este o ocnă de
sare, albă când este pisată și vânătă când este brută.
Această ocnă produce domnului un venit de 15000
de scuzi pe an.
1652 (7160) 8 mart. – „Scrisoarea lui Miron,
cămăraș de Ocnă, către Mihai [Michaael Gold-
schmidt], jude primar din Brașov, prin care roagă
să-i trimită niște grădinari și să-l ajute pe Temelie,
trimis la Brașov, ca să cumpere «bobou» (produs
textil), pe care îl împărțea anual săracilor [Vasile
Lupu], domnul Moldovei. Îl înștiințează despre
trimiterea, prin Temelie, a celor 175 ughi pentru 17,5
grivne de argint.”
1682 (7191) 19 sept.– „Safta lui Costandin diacul
dăruiește mănăstirii de la Ocna toată partea soțului ei
din satul Petrești, ținutul Neamț.”
1692 (7200) 19 iul., Ocnă – „Neculai Buhuș, feciorul
hatmanului Buhuș și al Alexandrei,Ê fata lui Ursache
spătarul, dăruiește mănăstirii de la Ocnă un țigan.”
1702 (7211) 10 nov. – „Gheorghie, fiul lui Vasile
Săpunar de la Ocnă, vinde lui Parthenie, egumenul
mănăstirii lui Ion Buhuș, logofăt de ocnă, o jumătate
de casă, cu pomi și loc.”
1712 (7220) 26 febr. – „Nicolae Alexandru voievod
dăruiește lui Sandu Crupenschi, mare medelnicer, o
bucată de loc din hotarul târgului Trotuș, peste apa
Trotușului, până la hotarul vornicului Manolache, la
Prisloc, în hotarul Ocnii, cu vad de moară pe Trotuș,
pentru slujbă credincioasă către țară.”
1712 (7221) 6 oct. – „Dumitrașcu și frații săi, Ioan și
Apostol, fiii lui Coșciug, vând părintelui Tofan, egu-
menul de la Ocnă, jumătate de pogon de vie în satul
Grozești, cu 8 lei.”
1722 (7230) 8 iun. – „Zapisul preotului Mitrofan
prin care vinde casa sa lui Iene Granti”.
1732 (7240) 13 apr. – „Vasile Paiul vinde lui
Neculai biv gramatic o casă.”
1742, 8 febr. – „Poruncă pentru cercetarea pricinii ce
au șavgăii de la Ocnă și sătenii din Dărmănești cu
egumenul de Cașin, pentru muntele Nemira”.
1742 – „Constantin Nicolae, domnul Moldovei, poruncește să se plătească șaugăilor de la Ocnă 3 bani pe
drobul de sare, în loc de 1 ban ca mai înainte.”
1742, 4 oct. – „Se trimite om domnesc să împlinească bani de la cei care au luat sare de la Ocnă.”
1762 (7270), 1 mai – „Vasâli Tănasă jicnicer, cămăraș de Ocnă, dă mărturie hotarnică pentru locul du-
ghenilor din Târgul Ocna cumpărate de la Costan din suiulgiu de la Ștefan Ciucur și de la Ion Dogarul
«șaugău bătrân», măsurând un stânjen domnesc de 8 palme, de jur împrejur, având vecini pe Costandin
Aron, Lupul Chiorul, șoproanele Tecuceanului și Hăidioaia.”
1772, 25 mart. – „Boierii Divanului Țării Moldovei înștiințează că «deoarece din vremea începerii
oștirilor», oamenii de pe moșia Zebe s-au strămutat, Mănăstirea Precista din Târgu Ocna este împuternicită
să aducă oameni «străini» din alte părți fără de bir, fiind apărați de toate obligațiile timp de 8 luni, porun-
cind ispravnicilor ținutului Bacău să vegheze la respectarea acestei porunci.”
1792, 12 dec. <Iași> – „Alexandru-Constantin Moruzi voievod înștiințează pe Ioniță Sturza fost mare ser-
dar și Șărban pitar, ispravnici ai ținutului Tecuci, să cerceteze pricina arhimandritului Meletie, egumenul
Mănăstirii Precista din Târgu Ocna, cu răzeșii din moșia Gălășești, pentru părțile Schitului Runcul al
mănăstirii, de la Gura Răcătăului, scriindu-le să pună mănăstirea în stăpânirea locului după zapisul pe care-
l are de la neculai Huțul, Pavăl Dănăilă și Pătrașco dat egumenului Paisie la 4 iun. 1786, răzeși de la moșia
Gălășești.”
1812, 28 apr. – „Mai mulți șavgăi din Târgu Ocna
vând partea lor de moșie din București, ținutul Neamț,
lui Ion Podoleanu din satul Băsăști.”
1812, 24 iun. – […] „Meletie, arhimandrit și egumen
al mănăstirii Precista din Târgu Ocna, scrie la Divanul
Cnejiei Moldovei că Stamate sulger vrea să facă o
moară pe vadul schitului de la Gura Răcătăului, ținutul
Tecuci, Ocolul Polocinului, vad aflat pe apa
Răcătăului, numit La Cozoni, cerând să se trimită
«carte» ispravnicilor ținutului Tecuci să cerceteze
pricina, iar de nu vor putea să rezolve la fața locului,
să stabilească «soroc» pentru judecată la Divan.”
1822, 28 mai – „Căpitanul austriac Radisitz, de origi-
ne croată, în memoriul său despre Moldova și Țara
Românească, amintește despre mina de sare de la Ocna, iar printre orașele moldovene menționează și
târgul Ocna («Ziechen»), renumit pentru mina de sare, cu două biserici și o mănăstire înconjurată de
ziduri.”
OameniÊşiÊfapteÊlaÊTârguÊOcna

1662 – Zidirea Mănăstirii „Precista” de către Gheorghe Ursache, vastier;

1772 – Încheierea zidirii Bisericii „Sf. Nicolae” (ctitori: preotul Vasile Harapu și Lascăr Rosetti);
Costache Negri (? mart. 1812, Iași – 28 sept. 1876, Tg. Ocna) este vizitat de Vasile Alecsandri (în inter-
valul 1856-1876), care vine şi la bunicii dinspre mamă ai săi (familia pitarului D. Cozoni); Biserica
„Răducan” – locul mormântului lui C. Negri și al surorilor sale, Catinca și Zulnia (1876-1903); sfârşitul
sec. XIX –realizarea bustului lui C. Negri (sculptor, Carol Storck);
1912 – Inaugurarea clădirii Primăriei (arh. Petre Antonescu);
1932 – Amenajarea Ansamblului Memorial 1916-1919 „Cimitirul cu tunuri”; Cimitirul Eroilor din Primul
Război Mondial (Biserica „Sf. Nicolae”), cu osemintele a 74 de eroi; începe construirea Bisericii Romano-
Catolice „Naşterea Sfintei Fecioare”;
1992 – Zidirea Bisericii „Sf. Varvara”, în sare, la 240 de m adâncime;
2002 – Reparații la Biserica „Buna Vestire” (1694) de la Mănăstirea „Răducan”;
Daniel Budu (1872-1923), din stirpea poetului Vasile Alecsandri, a fost judecător la Tg. Ocna (1920-1921);
Al. Melian, scriitor, a fost metodist la Casa de Cultură Tg. Ocna (1958-1960); Mihai Nechita-Burculeț, pic-
tor, a realizat portrete ale personalităţilor băcăuane ş.a.

“SF. PARASCHIVA” BACĂU

5
 ExperiențaÊDuhuluiÊSfântÊprinÊrugăciuneÊ

Prof. Mihai Marian Cuzic chiar dacă trăiau o viață duhovnicească. Pentru a
Liceul Tehnologic Târgu Ocna conștientiza starea de păcătoșenie este nevoie de as-
ceză. Nu poate exista o întâlnire a omului cu
Dumnezeu pe acest pământ, evitând calea ascezei,
A vorbi despre rugăciune, într-o lume seculariza- fiind singura cale prin care se restabilește echilibrul
tă, este un lucru extrem de dificil și delicat, lipsit de primordial dintre trup și suflet. Chiar și în perioada
ecou, aproape de neînțeles, datorită faptului că acest ascezei, omul nu se află într-un deficit interior, lipsa
lucru este nedescifrat și nu i se cunoște puterea ei hranei fiind suplinită de harul Duhului Sfânt.
transfiguratoare. Rugăciunea inimii, una din capodoperele spiritua-
O frumoasa definiție pentru rugăciune, printre lității ortodoxe, este o permanentizare a stării de
multe altele: ,,rugăciunea este starea de simțire a lui simțire a lui Dumnezeu. Isihaștii, practicanți ai
Dumnezeu”. Puterea cu care Dumnezeu se descoperă rugăciunii „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul Lui
unui suflet smerit și sincer în rugăciune depășește Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul”, ne
infinit forța viziunii sau a vedeniei. Pentru mulți oa- spun că locul minții este în inimă, iar mintea redisci-
meni ai epocii noastre, arătarea unui sfânt sau înger, plinată devine creatoarea civilizației iubirii pe acest
constituie garanția supremă a existenței realităților pământ. Salvarea noastră a tuturor, dar mai ales a
de dincolo, beneficiind de multă credulitate. omul modern de astăzi, se poate realiza doar prin
Riscurile însă sunt multe, unul dintre ele fiind păca- rugăciune autentică.
tul trufiei, atunci când crezi ca ai un loc special în
atenția lui Dumnezeu. Rugăciunea cere însă inițiati-
va și consecvența noastră, o ex-
periența interioară complexă și
adâncă, ce nu poate fi exprimată
în limbajul comun uman.
Rămâne suprema împlinire a
celor mai profunde aspirații ale
sufletului uman. Rugăciunea
adevărată presupune prezența
Duhului lui Dumnezeu, care El
Însuși se roagă „cu suspine
negrăite” (Rom 8, 20), în tem-
plul trupului nostru. Rugăciunea
adevărată este condiționată de
venirea Duhului Sfânt, de epi-
cleză. Se pune deseori întrebar-
ea: „ce anume condiționează
venirea Duhului Sfânt și de ce
nu vine ori de câte ori ne plecăm
noi genunchii?” Duhul Sfânt
este cea mai gingașă și delicată
ființă din câte există în acest
univers, iar venirea lui este con-
diționată de contextul moral și
spiritual al vieții noastre.
Depinde de starea noastră de
sfințenie sau de păcat. Păcatul
schimonosește ființa noastră
lăuntrică, erodând sensibilitatea
și întunecând mintea omului.
La polul opus se află sfințenia
Sfinților care se mărturiseau mereu a fi păcătoși,

REVISTA “DIACONIA”: ASOCIAŢIA PROFESORILOR DE RELIGIE

6
 DESPREÊRUGĂCIUNEÊȘIÊLOCURILEÊDEÊÎNCHINAREÊ(II).ÊSCURTÊ
ISTORIC.ÊANTICHITATEAÊȘIÊEVULÊMEDIUÊ

Livia Liliana Sibișteanu Creștinii nu îndrăzneau, la începuturi, să

,,Ca rugăciunea noastră să devină mijloc eficace de a
educa în noi rugăciunea, trebuie să o săvârșim în așa fel ca
și gândul, și inima să primească conținutul rugăciunilor ce
o alcătuiesc. Iată trei metode foarte simple: să nu purcezi
la rugăciune fără a te pregăti, măcar puțină vreme, pentru
aceasta; să nu o săvârșești la nimereală, ci cu luare aminte
și cu simțire; după încheierea rugăciunii să nu treci îndată
la îndeletnicirile tale obișnuite.”
(Sfântul Teofan Zăvorâtul)
Primele rugăciuni au fost reprezentate pe
sarcofagele din catacombe, la început prin
simboluri, apoi prin imagini legat de cultul funerar.
De ce sunt acestea reprezentate pe sarcofage? Am
arătat în prima parte, că primele locuri de întâlniri
ale creștinilor au fost mormintele din catacombe.
Descoperirile arheologice ne dezvăluie faptul că atât
rugăciunile paleocreștine pentru morți de pe
sarcofage, cât și frescele din catacombe, începând cu
secolul al III-lea, reprezintă scene din Vechiul
Testament, „distingându-se ciclurile mântuirii”.
Rugăciunile funerare foloseau episoadele lui Iona,
Noe, Daniel, ale celor trei iudei, ale Suzanei, în
litaniile de tipul1: „Împlinește rugăciunea mea așa
cum ai împlinit rugăciunea celor trei copii aflați în
foc, cum ai împlinit rugăciunea lui Iona aflat în
pântecul balenei” (Tamit II, 4). De aceea, întâlnim pe
sarcofage simboluri iudaice și simboluri creștine:
semnul tau, ramura de palmier, palmierul, pasărea,
ascia, plugul, toporul, corabia, carul lui Ilie, răsadul,
apele, mielul, Bunul Păstor, Oranta. Era firesc ca
până la începutul secolului al IV-lea, când
creștinismul devine „religia licita” prin Edictul de la
Milano, din anul 313 dat de Constantin cel Mare,
creștinii să-și exprime credința prin simboluri.
Simbolul devenise pentru ei nu numai un semn de
recunoaștere, de identificare ca fiind creștini, ci și un
mijloc de educare a celor vii. Frédérick Tristan
explică rolul simbolurilor de pe sarcofagele din
catacombe, astfel: ,, Iată că ne aflăm în fața unei
duble lecturi: prima, avându-l ca țintă pe credincios,
pentru a-l liniști asupra destinului defuncțiilor săi și
pentru a-l pregăti pe el însuși în vederea ultimei
călătorii; a doua, care este o cuvântare în imagini,
este adresată lui Dumnezeu însuși, pentru ca acesta
să binevoiască a răspunde străvechii promisiuni
făcute lui Israel și pe care biserica a primit-o ca
moștenire.”2 Așadar, toate aceste simboluri nu sunt
decât rugăciuni ale mântuirii.
reprezinte în imagini semnul crucii, dar au găsit
înlocuitori, ca plugul și formula „sator arepo tenet
opera rotas”.
Plugul (comarna acestuia) seamănă cu o cruce și-l
reprezintă pe Iisus. Jean Daniélou a descifrat
simbolismul plugului, pornind de la textele biblice,
de la interpretările lui Irineu și Iustin, de la coroana
de spini de pe capul lui Iisus când a fost răstignit și
de la scopul plugului. Astfel, scopul plugului este să
deschidă solul și rădăcinile plantelor parazite
(păcatul) și îl pregătește pentru însământare (noua
credință). Iisus pe cruce poartă coroana de spini pe
sfântul Său cap și stinge în întregime vechiul blestem
al pământului. „El smulge, prin sfântul său cap spinii
prea numeroși care provin din păcat.”3 Scopul crucii
este tocmai distrugerea păcatului și reprezentarea ei
ca plug apare ca „un elogiu adus crucii, ceea ce face
parte din omilia pascală alături de alte simbolisme”.4
Având în vedere această explicație, considerăm că
reprezentarea plugului este tot simbolul rugăciunii de
mântuire.
Formula „sator arepo tenet opera rotas” este
scrisă ca o criptogramă în formă de polindrom
alcătuită din cinci cuvinte alcătuite din cinci litere.
Cea mai veche criptogramă cu această formulă a fost
descoperită în ruinele de la Herculanum. Cuvântul
TENET pe orizontală și pe verticală formează o
cruce si litera T se găsește în centrul fiecărei laturi și
reprezintă tau ( crucea)5 este înconjurată de A și O,
adică de alfa și omega din alfabetul grec ca și alef și
thav din alfabetul ebraic. Criptograma ar putea
simboliza, prin modul în care sunt aranjate literele,
pe Iisus însuși care susține lumea prin cruce, în cele
patru puncte cardinale.6 Traducerea acestei

“SF. PARASCHIVA” BACĂU

7
criptograme este: „Semănătorul cu plugul susține
lucrările roților”, iar interpretarea este: „Cristosul
cu crucea menține lucrările promise de acea cruce
cosmică ce a fost carul merkawa7. Altfel spus,
Cristos este cel ce menține promisiunea din Vechiul
Testament.8
Oranta și oranții, prezenți pe sarcofage sau
pe pereții din catacombe, îi reprezentau, la început,
pe cei defuncți ale căror nume se găsesc pe
epitafurile respective. Ei se roagă lui Dumnezeu, ca
să le fie deschisă calea spre Paradis. Însă, s-a
constatat că sunt reprezentante orante pe sarcofage,
aparținând unor bărbați. Știm că Dincolo pleacă
doar sufletul, nu și trupul. Defunctul devine un
suflet, iar orantul nu mai este învelișul trupesc, ci
suflet, care trebuie să-și găsească drumul spre
ceruri. Acest rol a fost jucat și de porumbel.
Cuvântul suflet „anima” în limba latină este, ca și
cuvântul porumbel „columba”, de genul feminin.
Astfel se explică de ce sunt reprezentate orante și pe
sarcofagele bărbaților: este sufletul (anima)
defunctului, în rugăciune.
Am făcut referire, în partea I, la tipurile
de rugăciuni personale și publice ale creștinilor,
arătând deopotrivă că din cele mai vechi timpuri,
indiferent de religii, oamenii s-au rugat, pentru că ei
au speranța că aceasta le facilitează și-i
„reorganizează starea psihică, operând un transfer
de neliniște într-o stare de pace, adică din suferința
deznădejdii în fericirea speranței.”9 Totuși, trebuie
făcute unele precizări, pentru că există deosebiri,
deși, în toate cele patru mari religii, rugăciunea este
un element fundamental, un dialog între om și
Dumnezeu. Astfel, pentru creștin, rugăciunea este
izvorul de viață prin care credinciosul intră în
relație cu Sfânta Treime și prin care vrea să-și
dezvolte relația cu Dumnezeu, practicând cele trei
virtuți: Credința, Iubirea și Speranța. În acest sens,
8
modelul de rugăciune pentru creștin este Tatăl
nostru, pentru că aceasta exprimă atitudinile prin
care Sfântul Duh acordă credincioșilor putința
comunicării directe cu Fiul. În islam, rugăciunea a
devenit unul dintre cei patru stâlpi ai credinței, cu
obligația de a săvârși cele cinci rugăciuni, cu orar
fix. În iudaism, credincioșii consideră că Dumnezeu
a vorbit întâi cu poporul său ales și I se adresează cu
apelativul Adonai (Domn). În religiile vedice,
postvedice, în budism în toate sectele sale și în
shintoism se cultivă ritualuri care îngemănează
elementul imnic și elementul suplicant.10
De asemenea, în săvârșirea rugăciunii se
folosesc obiecte ajutătoare ca mărgelele de
rugăciune, care simbilozează atât rugăciunea, cât și
meditația pentru care sunt făcute. În creștinism, ele
sunt folosite de romano-catolici și mai puțin de
protestanți. Ele se numesc mătănii sau rozariu/
rozarium (de la rosa-trandafir) și sunt adresate, de
obicei, Fecioarei Maria. Acestea au fost introduce în
secolul al XIII-lea, pentru a ajuta la recitarea
diferitor rugăciuni. De obicei, ele au 165 de
mărgele, împărțite în 15 seturi, constând fiecare din
zece mărgele mici (fiecare reprezintă o Ave Maria)
și una mare fiecare reprezintă un Paternoster).
Mărgele de rugăciune au fost folosite înaintea
creștinilor de către budiști, hinduiști, musulmani. La
budiști, majoritatea rozariilor sunt alcătuite din 108
de mărgele, prin care se asigură că numele lui
Budha este repetat de cel puțin de o sută de ori.
Fiecare mărgea poate reprezinta și o pasiune
omenească. Hindușii folosesc aceste mărgele malas)
ca ajutor în recitarea mantrelor. Acestea sunt de
culori diferite, în funcție de scopul pentru care sunt
folosite: rituri de pace, rituri de prosperitate, rituri
de putere, rituri ale mâniei. Tibetanii folosesc, în
locul mărgelelor, roata de rugăciune, care este un
tambur rotitor, care are înscrise pe el rugăciuni și se
rotește în sensul acelor de ceasornic, în timp ce se
recită rugăciunile. Musulmanii folosesc mărgelele
de rugăciune pentru recitarea celor nouăzeci și nouă
de nume ale lui Allah (al sutelea, fiind cunoscut
doar de Allah), ale atributelor acestuia, pentru
contemplarea unității divinității, pentru aducerea de
mulțumiri pentru binecuvântările lui Allah. În ceea
ce-i privește pe amerindieni, ei folosesc ca simbol
al rugăciunii bețele de rugăciune făcute din lemn și
trestie, vopsite și împodobite cu pene, pe care le
înalță până la Spirit.11
În ceea ce privește locurile de închinare
a creștinilor din perioada de dinainte de Edictul de
la Milano, le-am menționat în prima parte. După
anul 313, când creștinismul devine ,,religia licita”,
se vor pune bazele regulilor de ridicare a unui
edificiu creștin, bazate pe simboluri, ridicân-
du-se primele monumente creștine. De ce au fost
menținute simbolurile, în contextual în care
creștinii puteau să-și ridice propriile biserici?
Pentru că omul a fost de la începuturile sale de
viață primitivă sau civilizată un „homo
simbolicus” și un „homo religiosus”. Prin
simbol, omul nu dezvăluia doar unele aspecte
ale realității, ci și pe acelea ale imaginarului, ale
lumii pe care și-o dorea aici sau Dincolo dar,
mai ales, simbolul îl făcea să înțeleagă, atunci
când nu știa ceea ce preotul spune într-o limbă
pe care el nu o cunoștea. Arta sacră creștină
transmitea, de la planul bisericii la sculpturi,
picturi atât întreaga învățătură creștină, cât și
aspecte din viața lui Iisus, a Fecioarei Maria, a
sfinților sau a prorocilor.
Constantin cel Mare le-a oferit
creștinilor templele, termele, bazilicile. Creștinii
au refuzat templele, pentru că acestea nu
corespondeau dogmei creștine pentru oficierea
cultului. În primul rând, în perioada respectivă
în Imperiul Roman existau multe religii,
manifestând-se fenomenul sincretismului
religios, iar în temple se oficiau mai multe culte,
ele fiind ticsite de statui ale zeilor venerați de
cultele respective, iar în al doilea rând, în
temple, sacrificiul ( jertfa) se săvârșea pe altarul
din exterior, pe când în creștinism tot ritualul se
desfășura în interior, unde se află și altarul.
Creștinii au acceptat sălile octagonale
ale termelor, pentru ritualul botezului, ele fiind
primele baptiserii, constituind, de asemenea,
model pentru planurile octogonale, simple sau
înscrise într-un careu ale viitoarelor baptiserii,
de pe lângă biserici. Planul octogonal al acestora
își găsește corespondența lui mistică în cuvintele
Sfinților Părinți, care vedeau într-un astfel de
edificiu, victoria asupra morții. Mistica
numerelor, în viziunea Sfântului Ambrozie, ne
arată semnificația planurilor octogonale: opt
semnifică a doua naștere, ziua cea veșnică,
Împărăția, veșnicia, care urmează după șapte,
constituit din unirea dintre patru (cele patru
elemente întruchipate în materie și trup) şi trei
(Sfânta Treime; cele trei virtuţi teologice, cu alte
cuvinte, sufletul).12 Dacă ținem cont și de faptul
că cifra opt este simbolul cercului etern
(octonarul)13, cât și de simbolistica cercului,
înțelegem de ce creștinii au preferat sălile
octogonale ale termelor. La Roma, în secolul al
VI-lea, existau 25 de baptiserii. Acestea, din
punct de vedere architectural, erau concepute, în
majoritate, drept clădiri de tip central – rotonda,Ê
cu plan circular sau octagonal. Astfel, în
“SF. PARASCHIVA” BACĂU
9
baptiserii își are origine primul stil arhitctural al
bisericilor creștine: rotonda.
Prima rotondă, care va sta la baza stilului arhi-
tectural respectiv, împunând simbolistica acestei cons-
trucții tuturor rotondelor, a fost ridicată la Ierusalim, în
anul 326 din porunca împăratului Constantin cel Mare
(arhitecți au fost grecii Zenobius şi Eustatius), numită
„Anastasis” (Învierea), care conţine rămăşiţele peşterii
pe care Sfânta Elena şi Sfântul Macarie, Patriarh al Ie-
rusalimului, le-au identificat ca fiind locul de înmormân-
tare a Mântuitorului. Piatra înconjurătoare a fost tăiată,
iar Mormântul a fost aşazat într-o structură nu-
mită Edicula (din latinescul aediculum, clădire mică) în
centrul rotondei. Bolta rotondei a fost finalizată în se-
colul al IV-lea (actuala Biserică a „Sfântului Mormânt”
e o reconstrucție care datează din anul 1810)14. Sim-
bolistica acestei rotonde nu constă doar în prezența spiri-
tuală a lui Iisus, ci și în mesajul pe care-l transmite pele-
rinilor, prin planul circular și cupolă: Suflul Divin în-
truchipat în Iisus Hristos este perfecțiunea spre care
tinde fiecare muritor. Astfel, celelalte biserici rotonde,
care se vor construi, vor păstra modelul „Sfântului Mor-
mânt”, ele reprezentând stilul architectural prin care vor
aminti credinciosului, de fiecare dată când le trece pra-
gul, menirea lui de a se desăvârși spiritual, pentru a
atinge sacrul. Din rotonda creștină, cu mesajul ei sim-
bolic (aspirația spre sacralitate și perfecțiune, a res-
pectării Cuvântului), au derivat monumentele religioase
musulmane. Cel mai vechi monument musulman, în
acest stil, este Cupola Stâncii din Ierusalim, ridicată pe
un plan octagonal, având în interior opt pilaștri cu capi-
teluri, care susțin cupola.15
În secolul al VI-lea, în centrul episcopal de la
Troesmis-Iglița a fost ridicată o rotondă, cea mai veche
din spațiul românesc.16 Singura rotondă din România
păstrată integral și datată între secolele al XI-lea și al
XII-lea este Rotonda din Geoagiu (în imaginea din stân-
ga).17 Aceasta are o navă circulară cu un diametru de
5,5 m, căreia i s-a adăugat o absidă în arc de cerc cu lun-
gime de 2 m şi care are o deschidere înspre navă de 3
m. Intrarea în rotondă se face prin partea de SV, printr-
un portal introdus în zidărie, într-o fază mai târzie.
Rotonda are șase ferestre: cinci sunt dreptunghiu-
lare cu închideri semicirculare în partea superioară
și o fereastră rotundă. Materialele din care a fost
construită sunt cărămidă romană și piatră de râu
provenite dintr-o clădire mai veche. În curtea și in-
cinta rotondei, au fost descoperite 172 de morminte
(în interiorul bisericii au fost îngropați numai co-
pii).18
O altă clădire dată de către Constantin cel
Mare creștinilor, acceptată de aceștia și transfor-
mată în biserică, a fost bazilica. Tranformarea unei
bazilici într-un locaș de cult au făcut-o înaintea
creștinilor, neopitagoricienii, care oficiau culte în-
chinate lui Apollo.19 Ei credeau în dezrobirea su-
fletului din carcera trupului, prin viață cumpătată în
slujba binelui și a dreptății, considerând că mijlocul
de a ne ridica peste micimile vieții este cunoașterea
adevărată a lumii. Aceștia erau interziși la Roma,
iar ei se întâlneau în locuri ascunse. Un astfel de loc
a fost Basilica subterană de la Roma de la Porta
Maggiore, descoperită în anul 1915. Aceasta este
formată dintr-un vestibul pătrat (viitorul pronaos în
biserica creștină), de unde se pătrunde într-o sală
bazilicală cu trei nave (viitorul naos) separate prin
șase pilaștri groși, uniți prin arcade scunde. În nava
principală, se găsește o absida semicirculară
(viitorul altar), unde se văd urmele unui scaun.
Bolțile navelor sunt cilindrice și sunt acoperite ca și
pereții cu decorații, reprezentând scene mitologice
cu teme ca: destinul sufletului și secretele inițierii în
mistere. Din astfel de bazilici se va dezvolta basili-
ca ca stil arhitectural, cu pronaos, naos cu două sau
trei nave separate de stâlpi și altar pe absida cen-
trală, pe locul podiumului unde era scaunul de jude-
cată sau al bazileului20 (începând cu secolul al
XVIII-lea, termenul de bazilică, în cadrul Bisericii
Catolice, a căpătat un sens canonic și nu are
legătură cu stilul arhitectural, ea reprezentând o bi-
serică cu anumite privilegii acordate de Papă; ac-
tualmente, sunt un număr de 1569 de astfel de bazi-
lici în lume).
Prima bazilică ridicată ca locaș de cult a
fost Bazilica „Sfântul Ioan Lateran” din Roma. În
anul 313, după bătălia de la podul Milvius, arhi-
tecții lui Constantin cel Mare au început construcția
acestei bazilici. Naosul central măsoară 100 m, cu
două nave laterale măsurând lățimea de 53 m, ter-
minat cu o absidă, unde era altarul. Această bazilică
a fost sfințită în anul 324 ca scaun eclesial și avea
să stabilească standardul urmat de majoritatea bise-
ricilor creștine21. Tot din ordinal lui Constantin cel
Mare a fost ridicată la Roma, Bazilica „Sfântul Pe-
tru”, pe locul mormântului acestuia, unde creștinii
10
înălțaseră un altar Aceasta a fost terminată în anul
349 și va dăinui până în anul 1506, când Papa Iu-
lius al II-lea a hotărât dărâmarea ei și începerea ac-
tualei bazilici.22 Acum, se stabilește și orientarea
bisericilor pe axa est-vest, la est este altarul, punctul
cardinal de unde răsare Soarele și unde se află Ie-
rusalimul, iar la vest este pridvorul, unde la începu-
turi stăteau cei care se pregăteau pentru a deveni
creștini, care îi trimitea pe credincioși cu gândul
spre sfârșitul vieții pământene (de aceea, în multe
biserici se află aici pictată sau sculptată „Judecata
de Apoi”)23. Se introduce transeptul de-a cur-
mezișul naosului, din care reiese forma de cruce. În
dreptul navei centrale, se află absida semicirculară
și boltită, în față căreia, la mijloc, este catedra. În
absidă, este altarul, care este o piatră ce servește ca
masă pe unul sau patru suporți, ori un sarcofag, un
mormânt pentru Sfânta Jertfă.24 Arhitecții și cons-
tructorii acelor vremuri și cei care i-au urmat au luat
în considerare două aspecte la construirea bisericilor
de tip bazilical: biserica seamănă cu corpul uman,
conform Sfântului Apostol Paul și că viața creștini-
lor trebuie ca să se desfășoare în jurul persoanei și
operei lui Iisus. Astfel, în biserica de tip bazilical a
apărut planul de cruce, ea reprezentându-l pe Iisus
pe cruce: naosul simbolizează corpul și picioarele
lui Iisus, transeptul brațele întinse, iar corul capul
Său. În Ortodoxie, se va dezvolta din acest plan,
stilul bizantin.
În Occcident se creează un alt stil, stilul go-
tic, al cărui plan este în formă de navă, care amintește fie
de Arca lui Noe (aşa cum această corabie a salvat de la
moarte pe cei care erau în ea, la fel în biserică, creştinii
găsesc scăpare şi izbăvire) sau de Cortul Mărturiei din
Templul lui Solomon (simboliza întreaga lume pe care
avea să o cuprindă Biserica). Cu timpul, cele două sti-
luri, ca și stilul romanic, cu planul.în formă de treflă, care
simbolizează Sfânta Treime, vor înlocui rotonda. Deși
rotonda sugerează perfecţiunea, Biserica fiind ,,stâlpul şi
temelia adevărului”, cum spune Scriptura, totuşi s-a re-
nunțat la acest tip de locaș, pentru ca bisericile creştine să
nu se asemene cu teatrele şi templele păgâne construite în
această formă, cât şi pentru faptul că asemenea formă nu
permitea împărţirea tradiţională a bisericii în altar, naos şi
pronaos.25
După cum am arătat, mai sus, simbolurile
și-au păstrat menirea și în sculptură sau pictura sacră, din
interiorul sau exteriorul bisericilor ori în obiectele de cult
personale ale credincioșilor. În afara simbolurilor pe care
le-am menționat ca fiind reprezentate în catacombe iden-
tificăm altele, care-i reprezintă pe Iisus sau pe Fecioara
Maria, ori învățături biblice sau profeții. De exemplu,
cele patru autodefiniri ale lui Iisus, care sunt cele patru
apropieri ale noastre de Mântuitor, le găsim în majorita-
tea picturilor din bisericile bizantine și din cele moldo-
venești: Poarta („Eu sunt poarta. Dacă intră cineva prin
Mine va fi mântuit, va intra și va ieși și va găsi pășune”),
păstorul ( „Eu sunt păstorul cel bun. Păstorul cel
bun îți dă viața pentru oi...”), pâinea („Eu sunt
pâinea vieții. Cine vine la mine nu va flămânzi
niciodată”), vița-de-vie („Rămâneți în mine și
Eu voi rămâne în voi... Eu sunt vița, voi sunteți
mlădițele. Cine rămâne în mine și în cine rămân
Eu, aduce multă roadă”).26
Motivul viței-de-vie este frecvent re-
prezentat pe catapetesmele din bisericile bizan-
tine și moldovenești. Vița-de-vie nu este „numai
un simbol al creației, ci și a legăturii directe
între om și Iisus: ,,Dacă păziți poruncile mele
veți rămâne în dragostea mea, după cum Eu am
păzit poruncile Tatălui meu și rămân în dra-
gostea Lui. Iată că după cunoaștere, alături de
aceasta, dragostea
este condiția
esențială pentru a
avea bucuria vieții
veșnice, pentru a fi
cu Iisus.”27 Într-o
icoană pe sticlă
românească este
zugrăvit Iisus
storcând strugurele
unei vițe, care
pleacă din inima
Lui, care este un
simbol al jertfei.28
Ion Drăgușanul
deslușește alfabetul simbolurilor de la Voroneț.
Dragoș Coman, fiul preotului Coman din Iași),
cel care a coordonat pictarea Voronețului și care
a realizat albastrul de Voroneț, era un erudit, un
cunoscător al Scripturii, al simbolurilor
străvechi.
Ion Drăgușanul înterpretează simbolis-
tica lui Iisus de pe bolta Bisericii ,,Sfântul
Gheorghe” de la Voroneț, astfel: ,,semisfera cu-
prinde pătratul, peste care este suprapus rombul,
iar peste romb, chipul Mântuitorului. Cum pătra-
tul semnifică cetatea pământească, raiul terestru,
vremelnicul, iar rombul – dubla natură, pămân-
tească şi cerească (divină) a sfinţeniei, mesajul
de pe boltă, prezent întocmai şi pe oul încon-
deiat, s-ar putea traduce prin fraza „Calea spre
Ceruri a Pământului o reprezintă Iisus
Hristos”.29
În pictura sacră din majoritatea lo-
cașurilor de cult ortodoxe predomină simbolu-
rile, de la icoanele făcătoare de minuni ale
Fecioarei Maria până la picturile murale din bi-
sericile aflate sub patronajul UNESCO. Impor-
tant este să avem răgazul să le privim, desluși și
înțelege. În general, le vedem, ne închinăm în
“SF. PARASCHIVA” BACĂU
11
fața lor, aprindem lumânări și mergem mai departe,
grăbiți, bifând un alt loc sacru. Găsim în aceste biserici
profeția genealogică a lui Iisus în toiagul lui Aron, viziu-
nea profetului Isaia despre cărbunele încins ce i-a fost
dat să-l guste, unde cleștele cu care îngerul a prins căr-
bunele este considerat un simbol al Fecioarei Maria ca și
Muntele sau ușa închisă pe care o ține în mână profetul
Iezechie și multe alte simboluri.30 Cea mai veche pic-
tură creștină din spațiul românesc, aparține secolului al
III-lea și a fost descoperită în cripta cu moaștele martiri-
lor Epictet și Astion din Bazilica Episcopală a Halmyri-
sului. Moaștele au fost ridicate, duse la Episcopia Tomi-
sului (zilele
acestea au fost
scoase în câmp
în ritualul pentru
ploaie), dar crip-
ta a fost lăsată
de izbeliște, pic-
tura degradându-
se de la an la an.
Oare cei doi
sfinți martiri
sunt mulțumiți
de cum este
protejat locașul lor?
Meționăm că nu numai în religia creștină sim-
bolismul joacă un rol important în arhitectura și arta
sacră, ci în toate religiile. Templele, ziguratele, sinago-
gile, stupele, moscheele au propriile reguli de cons-
trucție cu semnificațiile pe care credincioșii le cunosc.
Astfel, în religiile care venerează Soarele (Focul
Sacru) specifice Antichității în Egipt, Persia, Mesopota-
mia și amerindienilor, templele, ziguratele sunt cons-
truite pe baza simbolurilor specifice ritualurilor cre-
dințelor legat de cultul solar. Interesant este faptul că
atât templul egiptean, cât și cel amerindian au aceleași
reguli de construcție (unii istorici consideră că aceste
reguli ar fi datorate strămoșilor comuni, atlanții, și repre-
zintă o dovadă a existenței marelui continent Atlantida,
dinaintea Potopului, alții susțin punctul de vedere al lui
Thor Heyerdahl, care a demonstrat prin expedițiile cu
cele două nave Ra1 și Ra2 - construite după modelul
navelor de pe pereții mormintelor antice egiptene- că
amerindienii au migrat dinspre Egipt spre America de
Sud. De asemenea, templul amerindian este construit în
trepte ca ziguratul Aceste temple sunt ridicate în centrul
unui oraș, cu planul pătrat- reprezintă cele patru puncte
cardinale, Universul stăpânit de Soare. Pătrunderea către
ele se face pe Aleea Soarelui, orientată de la Vest la Est.
Templul era înconjurat de grădini (în Egipt, acestea erau
în formă de cruce), cu bazine cu apă , care venea direct
din izvoare31. Credința că toată existența umană este
determinată de Soare stă la baza simbolisticii templelor.
La egipteni, erau doi zei ai Soarelui: Horus-Soarele care
răsare și Aton, Tum sau Av -Soarele care apune,
Soarele Negru, mai este și soarele creator, Ra.32
Amerindienii aveau credința că omenirea ar fi
străbătut mari epoci, toate în legătură cu Soarele:
Soarele Apei, Soarele Pământului, Soarele Vânturi-
lor, Soarele Focului.33 Credem că piramidele cu
patru trepte de la Akapana34 sau cea dela Tenochti-
tlan35 reprezintă cele patru perioade străbătute de
omenire, după cum piramidele cu șapte trepte, la fel
ca ziguratele, care sunt cele mai multe, reprezință
Universul Soarelui, cele șapte planete. Cea mai
măreață piramidă cu șapte trepte este cea toltecă, de
la Tajin (construită în jurul amului 600), cu sute de
nișe decorate cu reliefuri, reprezentând șerpi, are o
scară cu 364 de trepte (zilele anului), ultima a 365-a
este platforma superioară, unde se săvârșeau sacrifi-
ciile umane.36 Șarpele este la tolteci și la azteci
simbolul lui Quetzalcoatl, strămoșul mitic, care se
preface în Soare la apus și moare, renăscând apoi la
răsărit.37 Un alt simbol-statui sau basoreliefuri-
specific unor popoare amerindiene este jaguarul
considerat și el un strămoș mitic, fiind paznicul
spiritual și o sursă de vindecare ,,semnificând pute-
rile spirituale, fertilitatea, apa și ploaia”38. În ceea
ce privește statuile care înconjoară templele egip-
tene, basoreliefurile și picturile murale, acestea re-
prezintă imagini din viața zeului, ritualurile dedi-
cate lui și bineînțeles nu lipsesc sfincși, considerați
„Horus al orizontului”.39
Simbolismul ziguratului mesopotamian este
Muntele Cosmic, Centrul Lumii. Ascensiunea pe un
zigurat reprezintă purificarea sirituală treptată până
la lumina pură a unui spațiu interior40, unde, proba-
bil, acolo se întâlnește inițiatul cu zeul creator,
Soarele. Cele șapte trepte ale ziguratului corespon-
deau celor șapte ceruri planetare și erau pictate în
culori diferite, corespunzătoare planetelor: negrul
pentru Saturn-Marea Nenorocire, care stătea la baza
templului, iar vârful aurit era a zeului Soare-Samaș.
Pornind de sus, treptele erau ale Jupiter (culoarea
albă), Mercur (culoarea roșu-cărămiziu), Venus
(culoarea albastră), Marte (culoarea galbenă), Luna
(culoarea argintie sau gri).41 Inițiatul urca astfel, de
la bază, partea întunecată, la vârf, partea aurită, re-
prezentând lunga cale spre inițiere, în credința su-
premației Binelui.
La budiști, locul de închinăciune se nu-
mește stupa, care în limba sanscrită înseamnă mo-
vilă, morman, din care s-au dezvoltat în China, Ja-
ponia, Thailanda, Coreea, pagodele și în Tibet,
Bhutan, chortenul. Stupa este întruchiparea arhitec-
turală a legii lui Budha: începuturile, cunoștințele,
inițierea și înălțarea, fiind creată pentru meditație
Primele stupe au fost cele opt cavouri tumulare
12
unde au fost depuse părți din cenușa lui Budha și
cele două, unde au fost depuse urna și tăciunii. Cu
timpul, au fost ridicate stupe pentru depunerea
cenușii rajahilor și maharajahilor, a călugărilor
budiști și a relicvelor sfinților. Stupele au devenit
locuri de închinare, temple, la fel și pagodele sau
chortenul tibetan. Dintr-un simplu cavou, de forma
unei movile, stupa câștigă un acoperiș distinctiv, ca
cel al unui dom, uneori cu mai multe nivele, în
special, la pagodă sau ia forma corpului lui Budha,
ca la chortenul tibetan. În stupă sunt reprezentate
cele patru elemente primordiale, astfel: Pământul-
baza pe care este construită stupa, Apa-nivelele sale
circulare, care reprezintă drummul cunoașterii,
dintre planurile existenței, Focul- domul sau an-
da, Aerul-farfuria pe care este echilibrată. Unitatea
dintre cele patru elemente primordiale este dată de
cele patru porți de intrare, cele patru puncte cardi-
nale, corspunzătoare celor patru elemente primor-
diale. Apexul domului dominat de un vârf ascuțit,
simbolizează variabil pe Budha, arborele Bodhi sub
care Budha a atins iluminarea și axis mundi, care
atinge eterismul (eterul fiind un alt element primor-
dial, pe care-l întâlnim în budism și nu trebuie con-
fundat cu Aerul). Inelele (chatra) care înconjoară
domul reprezintă elementele lumii superioare
(energia spirituală este emanată de la baza sa
pământeană spre Rai).42
În iudaism, după ce Israel s-a format ca
națiune, altarul de jertfă care era un „stâlp de adu-
cere aminte” (Gen.28:22) a fost înlocuit cu Templul,
care reprezenta un altar central ca ,,un punct de adu-
nare pentru tot poporul, un simbol al unității lor în
închinarea lui Dumnezeu. Acesta a fost scopul pen-
tru care David a vrut să construiască Templul, el
adunând materialele, a strâns bogățiile și a cumpărat
locul (1Cron. 22:8). Solomon a început construcția
în al patrulea an al domniei sale, în anul 967 î.e.n.,
și Templul a fost terminat după șapte ani.43 Deși
acesta a fost construit cu ajutorul meșterilor din Tyr,
care au introdus stilul proprii lor țări, ei nu au modi-
ficat cu nimic ideile lui Israel despre Dumnezeu,
acesta rămânînd invizibil pe tronul Său. În acest
templu, în cea mai îndepărtată sală, era așazat
Chivotul Legământului care păstrează esența Tra-
diției (Tablele Legii), toiagul lui Aron, simbolizând
prezența lui Dumnezeu în mijlocul poporului ales,
fiind chezășia protecției divine.44 Simbolul Tem-
plului nu a putut realiza unitatea evreilor în credință,
pentru că Solomon a ridicat pentru soțiile lui,
prințese străine, sanctuare păgâne, care au alterat
puritatea religiei lui Israel45. Cu toate acestea, sim-
bolul Templului lui Solomon a rămas până astăzi, și
anume, a unității evreilor în credință, a unității
dintre Dumnezeu și manifestarea Sa finală în
lumea existenței umane care este armonioasă,
așa cum este considerată în doctrina Cabalei.46
Când a dispărul Templul lui Solomon, în timpul
războiului de cucerire a Iudeei de către babilo-
nieni (587-586 î.e.n.), locul lui a fost luat de si-
nagogă, unde nu există altar, iar citirea Torei și
rugăciunile iau locul jertfei. Însă, spre deosebire
de Templu, sinagogele erau în toate localitățile
și pentru prima data, monoteismul evreiesc s-a
emancipat în practica sa releigioasă de legătura
cu un loc specific și special desemnat. Dum-
nezeu era adus acum la oameni, oriunde erau ei,
iar sinagoga a devenit ,, un loc de adunare și
întâlnire, unde oamenii se puteau strânge ori de
câte ori era nevoie să se sfătuiască supra proble-
melor importante ale comunității”47. Cea mai
veche sinagogă păstrată pe teritoriul românesc
este Sinagoga Mare din Iași, construită între anii
1657 și 1671.
Pentru musulmanii, moscheea, locul lor
de închinare, („locul unde se îngenunchează”)
reprezintă spațiul unde musulmanul se „scutură”
de toate faptele profane ca a vorbi, a privi, a
merge, a mânca, a bea etc, el intrând într-o stare
de purificare, începând cu descălțarea și spălarea
pe picioare înainte de a intra la rugăciune, în
sala mare. Orice moshcee este orientată spre
Quibla, direcția Meccăi. Minaretul este în
același timp o ridicare pe verticală orientată spre
cer dar și locul orizontal de unde se răspândește
chemarea la rugăciune, chemarea la reuniune și
cuvântul pios. Moscheea, ca și sinagoga, este
deopotrivă locul de închinare dar și cel de
consfătuire, unde se reglează conflictele sociale
și familiale.48 Cea mai veche moschee din
spațiul românesc este la Mangalia și a fost ridi-
cată în anul 1575 de către Esmehan, fiica sulta-
nului Selim II.
În concluzie, putem afirma, că în toate
epocile și în toate religiile, rugăciunea a repre-
zentat singura speranță în solicitarea ajutorului
divin, cu condiția ca cel care se roagă să res-
pecte ritualul săvârșirii ei, credinciosul crezând
în puterea ei și conștientizând că numai atunci,
când el devine un om evlavios și bun, rugăciu-
nea lui este ascultată. De asemenea, locurile de
închinare reprezentau și reprezintă esența reli-
giei lor, casa Dumnezeului lor și locul unde cre-
dinciosul îți poate găsi alinarea. În toate marile
religiei au fost constituite locașuri ale pustnici-
lor, unde aceștia duc o viață izolată, ascetă. Deși
musulmanii au ridicat locuri doar pentru derviși
( rahbane), mulți dintre ei, pornind de la princi-
piul lui Djalat ad-Din Rumi (1207-1273) – puri-
ficarea nu poate veni decât prin legătura cu
“SF. PARASCHIVA” BACĂU
13
femeile - susțin că în islam nu trebuie să existe mo-
nahism pentru că prin izolarea lor totală, aceștia nu se
pot purifica49.
Note:
1. Frédérick Tristan, Primele imagini creștine, De la simbol la
icoană secolele II-IV, Editura Meridiane, București, 2002, p.
234-235;
2. Ibidem, p.133;
3. Jean Daniélou, Simbolurile creștine primitive, Editura
Amarcord, Timișoara, 1998, p. 89;
4. Ibidem, p. 89;
5. Acest semn se întâlnește în Ninive din secolul IX î.e.n., sub
forma unei cruci (+) sau X și este utilizat ca atare de către
evrei din secolul VII î.e.n.. În Iov, XXXI, semnul servește ca
semnătură. În vremea lui Iisus, semnul este purtător al victo-
riei împotriva romanilor, a victoriei omului mântuit sau înălțat
de Dumnezeu.
6. Frédérick Tristan, Op. cit., p. 63;
7. Merkawa ebraică = car. Desemnează vehiculul mistic cu
cele Patru Făpturi din viziunea lui Iezechiel, de pe malul
râului Chebar;
8. Frédérick Tristan, Op.cit., p. 669.
9. Victor Kernbach, Biserica în invocuție, Editura Politică,
București, 1984, p. 333;
10. Ibidem, p. 332;
11. Rowena și Rupert Shephert, 1000 de simboluri. Semnifi-
cația formelor în artă și mitologie, Editura Aquila 93, Oradea,
2007, p.277-278;
12. Bazilici cu cupolă, rotonde, Theologika, pe site https://
theologika.files.wordpress.com/, p.20;
13. Clare Gibson, Semne și simboluri, Editura Aquila, Ora-
dea,1993, p. 87;
14. Biserica Sfântului Mormânt-Biserica Învierii. Scurt isto-
ric, site: http://www.crestinortodox.ro/;
15. Ovidiu Drimba, Istoria culturii și civilizației, Editura
Științifică și Enciclopedică, București, 1987, vol.2, p.317;
16. Ion Barnea, Les monuments paléochrétiens de Roumanie,
Città del Vaticano: Pontificio istituto di archeologia cristiana,
1977, p. 156;
17. Despre rotonde, vezi, Livia Liliana Sibișteanu, „Rotonda-
simbol al creștinismului și stil arhitectonic”, în Zargidava,
Revistă de Istorie, XV, Bacău, 2016, p. 27-38;
18. Gheorghe Petrov, Raportul cercetărilor arheologice de la
Geoagiu, 1993-2000;
19. Notă: printre altele, Apollo era și protectorul muzicii, iar
pitagoreicii și neopitagoreicii prețuiau muzica și armonia ei,
ca mijloace de înălțare sufletească, de aceea și din acest mo-
tiv, săvârșeau culte închinate zeului Luminii.
20. Samuel Ball Platner, Thomas Ashby, Baslicae, în A Topo-
graphical Dictionary of Ancient Rome, Oxford University
Press, Londra, 1929, p.71-82;
21. Thimothy E.Gregory, O istorie a Bizanțului, Editura Poli-
rom, Iași, 2013, p.117;
23. Curs Artă Creștină, p. 5
23. Les symboles des églises, p.3, site: vermon.org/colleg/
info/gothique0FR.htm;
24. P. Constantinescu-Iași, Istoria artei bizantine, Iași-Viața
Românească, 1927, p.19;
25. Preot Prof. Dr. Nicolae Necula, Biserică și cult pe înţele-
sul tuturor, Editura Europartener, București, 1993, p.18;
26. Florin Mihăescu, Simbol și ortodoxie, Editura Heruvim,
Pătrăuți, 2012, p. 181-184;
27. Ibidem, p. 184;
28. Ibidem, p. 184;
29.Ion Drăgușanul, carte în lucru Bucovina sub povara
istoriei, pe https://dragusanul.ro;
30. Preot Gabriel Hefrea, Studiu introductiv, la Florin
Mihăescu, Simbol și ortodoxie, p. 9-29;
31.Jean-Michel Angebert, Misticii Soarelui. Pro Editură
și Tipografie, București, 2006, p. 51;
32. Ibidem, p.25;
33. Miloslav Singhel, Indienii precolumbieni, Editura
Meridiane, București, 1979, p.58;
34. Ibidem, p.177;
35. Ibidem, p. 142;
36. Ibidem, p. 79;
37. Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Dicționar de sim-
boluri, Editura Artemis, București, 1995, vol.3, p.301;
38. . Rowena și Rupert Shephert, Op. cit. p. 69;
39. Ibidem, . p.226;
40. Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Op.cit. vol.3, p.
496:
41. Ibidem, p. 495;
42. Emily Elisabeth Head (coordonator), Semne și sim-
boluri, Editura AQUILA/93, Oradea, 1998, p. 24
43. Dicționar biblic, Editura CarteaCreștină, Oradea,
1995, p.1262;
44. Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Op.cit. vol.1,
p.136;
45. Isidor Epstein, Iudaismul, Editura Hasefer, București,
2001, p.41-42;
46. Ibidem, p.308;
47. Dicționar biblic, p.1208;
48. Malek Chebel, Dicționar de simboluri musulmane,
Editura Paralela 45, Pitești, p. 272;
49. Ibidem, p. 270.
IsihasmulÊromânescÊ(paisianismul)
Prof. Floarea Bandraburu
Colegiul „N.V. Karpen” Bacău
Trăirea credinței ortodoxe presupune trei
elemente principale: Rugăciunea;Ê Postul;Ê
Milostenia. De înfăptuirea lor ține realizarea
urcușului duhovnicesc și, în fapt, atingerea
mântuirii.
Rugăciunea reprezintă, potrivit credinței
noastre, comunicarea sau dialogul omului cu
Dumnezeu și coloana vertebrală a Spiritualității
Ortodoxe. Pentru a ne înălța către lumina spirituală
– arăta Nichifor Crainic- creștinismul are nevoie de
două lucruri: asceza și rugăciunea. Aceste două
lucruri trebuie să coexiste într-un raport de
interdependență deoarece „nici asceza fără
rugăciune, nici rugăciunea fără asceză n-ar putea
subzista. Asceza se opune păcatului, rugăciunea,
însă, extermină păcatul.” 1)
14
Progresul duhovnicesc al creștinului nu se
poate realiza fără o purificare radicală a inimii,
începând cu distrugerea patimilor și înaintând spre
dobândirea virtuților. Traseul acesta care pornește
din „iadul patimilor” și are drept țintă ajungerea în
„raiul virtuților” a fost comparat de Nichifor Crainic
cu zidirea unei case: „Distrugerea patimilor și paza
inimii e temelia casei spirituale; înfrângerea
furtunilor, a duhurilor rele, redeșteptate prin simțuri
constituie zidurile casei; perfecțiunea alipirii de
Dumnezeu e acoperișul care împlinește această casă
spirituală în Iisus Hristos, Domnul nostru.” 2)
Prin rugăciune putem invoca ajutorul lui
Dumnezeu în grijile și acțiunile noastre de zi cu zi,
însă se poate ajunge și la o formă cu mult mai
înaltă, adică la rugăciuneaÊ neîncetată, „poarta
contemplației și a unirii cu Dumnezeu”. 3) Acestei
rugăciuni i se mai spune și rugăciuneÊ isihastă, iar
cei care ajung la dobândirea ei sunt farte puțini. În
lucrarea ei, se pleacă de la purificarea inimii care
are la bază ascultarea față de duhovnic, iar prin el
față de Dumnezeu. Locul unirii cu Dumnezeu, ne
învață Sfinții Părinți, este inima curată, pentru că
doar din ea se pot ridica rugăciuni adevărate.
Centrul rugăciunii isihaste e invocarea
numelui lui Iisus – arma cea mai puternică din cer și
de pe pământ – după spusele Sf. Ioan Scărarul.
Textul rugăciunii lui Iisus este considerat ca
fiind unul dintre cele mai scurte texte de rugăciune:
„DOAMNE IISUSE HRISTOASE, FIUL LUI
DUMNEZEU, MILUIEȘTE-MĂ!” și reprezintă
„trăsătura de unire mistică între sufletul ortodox și
lumina dumnezeiască”.4) Rugăciunea lui Iisus, sau
rugăciunea inimii – cum mai este denumită – constă
în: găsirea locului inimii; repetarea rugăciunii lui
Iisus; contemplarea luminii taborice. Nichifor
Crainic distinge în cadrul acestei rugăciuni două
părți sau două etape: „un început activ (rugăciunea
începe ca meditație) și un sfârșit pasiv (rugăciunea
se sfârșește în contemplație).”5)
Dacă la început această rugăciune era
considerată ca aparținând celor desăvârșiți, prin
contribuția duhovnicească de excepție a starețului
Paisie de la Neamț (Velicikovski), ea devine
aproape un bun comun ortodox, reușind să o
familiarizeze atât în monahismul moldo-vlah, cât și
în Rusia. Acest stareț sfânt reușește să o introducă
drept regulă de bază în pravila zilnică a călugărilor
de la vremea respectivă.
Esența paisianismului este, în fapt, una
mistică și reprezintă „ridicarea spiritului monahal de
la nivelul obișnuit al psalmodiei la înălțimea
sublimă a contemplației. Duhul nou paisian se poate
rezuma în două cuvinte: studiu și contemplație.” 6)
Pentru înfăptuirea acestui mod de viețuire, se în două: în Moldova (în jurul mănăstirilor Neamț,
„Cuviosul Paisie a făcut trei lucruri deosebite: a Sihăstria, Secu) și în Muntenia – prin starețul Gheorghe,
înmulțit ceea ce a găsit în experiența și viața ucenicul Sfântului Paisie – în jurul mănăstirilor Cernica
duhovnicească a călugărilor români; a adunat și Căldărușani. Tot în Moldova, Mitropolitul Veniamin
ceea ce mai trebuia să adune, și anume Costachi promovează mai departe tradiția isihastă, fiind
manuscrise grecești ce trebuiau traduse în considerat astfel „reprezentantul cel mai de seamă al
slavonă și în română; a dăruit celor care nu o paisianismului moldovenesc.” 10) Muntenia a continuat
aveau, spiritualitatea isihastă, plămădită, tradiția paisianistă și prin Sfântul Calinic de la Cernica,
înmulțită, intensificată aici, la Neamț.” 7) în a cărui viață s-au îmbinat în chip minunat trăsăturile
Valoarea paisianismului în viața spitituală curentului cunoscut mai târziu și sub denumirea de
ortodoxă constă, așadar, în reglementarea și „Spiritualitatea de la Cernica”: „asceză, operă de
generalizearea pentru viața monastică a binefacere, activitate practică, caracteristici care își
rugăciunii lui Iisus. găsesc izvorul și încununarea într-o viață mistică în
În scrierile sale, Starețul Paisie prezenta Hristos, viață de rugăciune și contemplație.” 11)
rugăciunea inimii ca pe o „artă duhovnicească”, A doua jumătate a veacului al XIX- lea a adus
de aceea sublinia necesitatea de a fi îndrumat de cu sine secularizarea averilor mănăstirești, iar viața
un duhovnic cu experiență. Tot ceea ce a scris duhovnicească a fost greu încercată. O revigorare a
și a rostit Sfântul Paisie despre Rugăciunea tradiției isihaste a fost încercată începând cu secolul al
inimii au avut la bază scrierile patristice și XX- lea, datorită unor mari duhovnici
scripturistice, dar și precum: Ioanichie Moroi, Vichentie
propria sa experiere Mălău, Nicodim Măndiță, și alții.
duhovnicească, el Trebuie evidențiate și eforturile
„experimentându-i intelictualității interbelice preocupată de
focul sferic pentru a redescoperirea identității românești, dar și
face din ea un bun a spiritualității isihaste. În acest sens se
comun al Ortodoxiei evidențiază contribuția unor importanți
moderne.” 8) teologi și gânditori ai vremii precum:
Opera Nichifor Crainic, Vasile Voiculescu,
paisiană este deosebit Sandu Tudor, Ion Pillat, Radu Gyr și alții.
de vastă și Prin studiile intitulate CaleaÊcătreÊ
importantă. luminaÊdumnezeiascăÊlaÊSfântulÊGrigorieÊ
Mănăstirea Neamț PalamaÊ și cartea ViațaÊ șiÊ învățăturileÊ
adăpostește peste 350 SfântuluiÊ GrigorieÊ Palama, Părintele
de volume de Stăniloae rămâne autorul consacrat al
manuscrise, cea mai studiilor palamite. Traducerea și
voluminoasă publicarea Filocaliei în 12 volume în
rămânând traducerea perioada postbelică, fac din marele teolog
Filocaliei în limba român o figură centrală a Spiritualității
slavonă, cunoscută Ortodoxe românești.
sub numele de În concluzie, se poate afirma cu tărie că
Dobrotoliubie. În câteva din scrierile sale, monahismul paisian a fost inițiatorul unei trăiri
cuviosul stareț își exprima opinia potrivit căreia duhovnicești autentice, ea continuându-se neîncetat,
îndeletnicirea cu această lucrare a minții prin indiferent de perioadele de criză spirituală care au
Rugăciunea lui Iisus este potrivită monahilor și încercat spațiul românesc (perioada regimului comunist
nu mirenilor, deoarece, comparativ cu mirenii, sau perioada de tranziție postdecembristă).
sarcina călugărilor este tocmai „vigilența minții” NoteÊbibliografice:
și a duhului după „omul dinlăuntru”, întrucât 1. Nichifor Crainic, Sfințenia,Ê împlinireaÊ umanului,
fundamentul lucrării minții este „adevărata Editura Trinitas, Iași, 1993, p.127.
ascultare” din care izvorăște „adevărata 2. Ibidem, p. 131.
smerenie” care „apără împotriva tuturor 3. Antonie Plămădeală, TradiţieÊ şiÊ libertateÊ înÊ
amăgirilor, care îi rătăcesc pe cei care le sunt spiritualitateaÊortodoxă,ÊBucurești,Êp. 86.
proprii lor stăpâni”. 9) 4. Nichifor Crainic, op.Êcit.,Êp. 139.
Paisianismul a continuat și după 5. Ibidem, p. 173.
moartea starețului, curentul isihast ramificându- 6. Ibidem, p. 146.

“SF. PARASCHIVA” BACĂU

15
7. I. P. S. Daniel, Mitropolitul Moldovei și
Bucovinei, VocațieÊșiÊdestinÊfilocalicÊlaÊromâni,
în vol. RomâniiÊînÊreînnoireaÊisihastă, Editura
Trinitas, Iași, 1994, p. 10.
8. Mitropolitul Serafim, Isihasmul,ÊtradițieÊșiÊ
culturăÊromânească, Editura Anastasia,
București, 1994, p. 148.
9. Ibidem, p. 155.
10. Eusebiu Popovici, IstoriaÊBisericeascăÊUni-
versală, ediția a II-a, vol. IV., București. 1928, p.
392.
11. Mitropolitul Serafim, op.Êcit., p. 173.
ViaţaÊcaÊrugǎciune
Prof. Violeta și Nicolae Chira,
Școala Gimnazială Măgirești
În parabola povestită de Domnul nostru,
Iisus Hristos, (Mt 22, 2) se vorbește despre o
nuntă prin care ni se deschide Împărăția Ceru-
rilor. Dumnezeu ne cheamă la El, iar noi trebuie
să onorăm această invitație. Nuntașii, noi toți,
suntem chemați la mântuire! Domnul ne invită,
nu ne cheamă poruncitor, la sărbătoarea vieții
veșnice și ne dovedește, astfel, o iubire fără mar-
gini și că Libertatea este marele Dar, dăruit nouă
de Marele Dăruitor! Veșmântul ales, onorând
această invitație, este atitudinea noastră față de
Dumnezeu și față de noi înșine. Rugăciunea este
un asemenea strai pentru sărbătoare, pentru când
vom păși transfigurați de evlavie pe ușa bisericii!
Clement Alexandrinul întărește acest gând:
„Pentru noi e sărbătoare toată viaţa, pentru că
suntem convinşi că Dumnezeu este lângă noi
totdeauna şi în orice loc. Lucrăm pământul
lăudând pe Dumnezeu; călătorim pe mare,
înălţând laude lui Dumnezeu; şi ne ducem şi cea-
laltă vieţuire cu gândul la Dumnezeu.”1)
Aceste câteva gânduri pline de Rodul
Duhului, se vor împărtăși nouă în cartea domniei
sale, Sub paza Lui Dumnezeu, Drăguțul, 2) a
domnului Dumitru Horia Ionescu, nepotul ma-
relui teolog român, Dumitru Stăniloae.
Dumnealui ne împărtășește, cu dragoste, o descri-
ere a omului duhovnicesc, a persoanei umane
care „se bazează de la bun început pe puterea
dumnezeiască”, pe faptul că nu este singură în
această viață pământească, ci împreună cu preotul
în cadrul Sfintei Biserici, trăiește Viața ca rugăci-
une, „sub un clopot de lumină”. De asemenea,
omul duhovnicesc, „acest frumos instrument
muzical însufleţit”3), trăiește conform unor coor-
16
donate bine stabilite: credința în Dumnezeu, iubirea
de locul unde s-a născut, împlinind iubirea către
aproapele fără slavă deșartă, că ajutorul de la Dom-
nul este incontestabil, că iertarea lui Dumnezeu ne
redă libertatea de a alege binele prin credință și
fapte bune, și că întreaga viață înseamnă trecere
către viața veșnică.
Sfântul Ioan Gură de Aur mărturisește că
omul supraviețuiește doar prin apropierea de cei-
lalți, doar când, asemenea lui Iov, nu-şi lipește in-
ima de avuţii când le posedă şi nici nu le caută când
le-a pierdut! „Bunurile materiale pentru aceasta se
numesc bunuri, pentru ca să facem bine cu ele, nu
pentru ca să le îngropăm în pământ. Fiecare mese-
riaş îşi cunoaşte meseria sa; bogatul însă nu cu-
noaşte nici o meserie; nu ştie nici să bată cu cioca-
nul, nici să cârmuiască o corabie, nici să ţeasă, nici
să zidească, nici vreo altă meserie asemănătoare! Să
înveţe, aşadar, şi bogatul o meserie! Să
întrebuinţeze cum trebuie averile sale: să miluiască
pe cei nevoiaşi! Şi va cunoaşte atunci o meserie mai
bună decât toate celelalte meserii. Da, milostenia
este superioară tuturor meseriilor. Atelierul acestei
meserii este făurit în ceruri; uneltele ei nu sunt
făcute din fier şi din aramă, ci din bunătate şi din
voinţă”. 4)
Cine vrea să fie aproape de Domnul va pur-
ta mereu veșmântul de sărbătoare al nuntașului,
trăind în fiecare zi, Viața ca Rugăciune, „căci, aşa
precum ne îndeamnă să facem binele şi să lucrăm
tot ce e necesar, nu căutând la slava noastră, ci la
cea a Tatălui tuturor, adică a lui Dumnezeu, zicând:
«Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oa-
menilor, aşa încât să vadă faptele voastre bune şi să
slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri» (Mt. 5,
16), aşa şi la rugăciune ne îndeamnă ca, înainte de
ale noastre, să cerem în modul cel mai cuvenit cele
spre slava lui Dumnezeu, cum face şi Hristos
însuşi!” 5)
Pentru a descoperi această artă de a trăi în
fiecare zi, vă invităm să procurați și să citiți această
minunată carte de suflet și pentru suflet, unde vom
întâlni gândurile Părinților Bisericii, mereu actuale
și îndemnătoare la Viața ca rugăciune, pentru noi,
toți!
NoteÊbibliografice:
1. Clement Alexandrinul, Stromatele, Stromata a
VII-a, Cap. VII, 35.6., în PSB, vol. 5, p. 498.
2. Dumitru Horia Ionescu, SubÊpazaÊLuiÊDumnezeu,
Drăguțul, Editura Trinitas a Patriarhiei Române,
București, 2022, pp. 218-220.
3.Clement Alexandrinul, CuvântÊ deÊ îndemnÊ În anul 2008, în perioada studiilor de masterat
cătreÊ eleniÊ (Protrepticul), Cap. I, 5.4., în PSB, în teologie biblică și sistematică, cu binecuvântarea PF
vol. 4, p. 72. Părinte Patriarh Daniel, în acea vreme și locum tenens
4. Sfântul Ioan Gură de Aur, OmiliiÊ laÊ Matei, al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, am beneficiat de
Omilia XLIX, III, în PSB, vol. 23, p. 572. o bursă de studii de un semestru la Institutul de Limbă
5. Sf. Chiril al Alexandriei, ComentariuÊ laÊ și Cultură Franceze (ILCF) din cadrul Institutului
EvangheliaÊ SfântuluiÊ Ioan, Cartea a Un- Catolic din Paris (ICP). Pe perioada studiilor, am
sprezecea, Cap. 3, în PSB, vol. 41, p. 1008 . participat la strană la slujbele de la biserica „Sfinții
Arhangheli Mihail, Gavriil și Rafail” din rue Jean de
Beauvais. Cu acest prilej am avut ocazia să întâlnesc
†ÊINÊMEMORIAM câteva dintre personalitățile exilului românesc la Paris
PORTRETÊÎNÊLUMINAÊÎNVIERIIÊ-Ê
PĂRINTELEÊPROFESORÊJEANÊ
BOBOCÊ(1943-2019)
Prof. Adrian-Viorel Nechita
Colegiul Național Pedagogic
„Stefan cel Mare” Bacău
Apariția la Editura Doxologia a traducerii
lucrării „Transumanismul decriptat” a părintelui

precum părintele Constantin Târziu, Paul Barbăneagră

și Monica Lovinescu, dar și pe părintele Jean Boboc.
În perioada în care l-am cunoscut, părintele
Jean Boboc era diacon la biserica „Sfinții Arhangheli
Mihail, Gavriil și Rafail” din Paris și masterand al
Institutului de Teologie Ortodoxă „Saint Serge”.
Prezență discretă și slujitor dedicat al altarului,
părintele nu vorbea decât arareori despre sine și despre
realizările sale. În schimb se bucura de un respect
deosebit atât în mijlocul comunității românești din
Paris, cât și în mediile culturale pariziene.
Părintele era cetățean francez de origine
română. Inspirat poate de tatăl său care fusese medic,
Jean Boboc mi-a adus în amintire chipul luminos părintele s-a îndreptat spre Facultatea de Medicină.
al autorului și m-a determinat să evoc Studiile și le-a încoronat cu titlul de doctor în
personalitatea unuia dintre exponenții diasporei și medicină, fiind specialist în farmacologie și
teologiei românești. toxicologie. Pe lângă activitatea de cercetare, a condus

“SF. PARASCHIVA” BACĂU

17
mai multe firme farmaceutice din Statele Unite ale
Americii și Canada, perioadă în care s-a confruntat
și cu diversele probleme etice ale cercetării
medicale. De asemenea, părintele Jean Boboc a fost
președintele fondator al AFDOR (Association des
Français d’Origine Roumaine) și al BRP
(Bibliothèque roumaine de Paris).
Sub influența lui Mircea Eliade, în tinerețe
părintele urmase cursuri de teologie ortodoxă în
cadrul Institutului de Știință și de Teologie a
Religiilor (ISTR) din cadrul Institului Catolic din
Paris. După revenirea din SUA, părintele și-a reluat
studiile la Institutul Saint Serge din Paris, urmând
studiile de licență, masterat și doctorat.
Având eu însumi lucrarea de licență despre
pnevmatologia părintelui Stăniloae, am găsit în
părintele Jean Boboc un erudit cunoscător și trăitor
al teologiei acestuia. În acea perioadă, părintele
Jean începuse activitatea de traducere în limba
franceză a Asceticii și Misticii Ortodoxe, demers
încheiat cu publicarea în 2011 la editura Cerf a
lucrării părintelui Stăniloae. De altfel, părintele
avea să fie și primul decan al Centrului Ortodox de
Studii și Cercetare „Dumitru Stăniloae” (CDS) din
Paris, unde a fost profesor de antropologie și de
bioetică.
În activitatea sa teologică și didactică,
părintele Jean Boboc s-a preocupat cu precădere de
aspectele pnevmatologice și eshatologice ale
antropologiei ortodoxe și de problemele arzătoare
ale bioeticii, în
special
transumanismul și
postumanismul.
În această
perioadă tulbure, în
care valorile creștine
sunt permanent
subminate, iar
manipulările împing
societatea
postmodernă spre
renunțarea la etos-ul
creștin și chiar la
propria sa identitate
umană, chipul
luminos al părintelui
Jean Boboc și moștenirea lăsată prin cercetările sale
în domeniul bioeticii pot constitui un punct de reper
pentru creștinul de azi.
Despre importanța preocupărilor științifice
ale părintelui Jean Boboc putem afla atât din cartea
sa, evocată și în Conferința organizată de
Doxologia pe tema „Transumanismul și noile
18
ideologii”, pe care o puteți urmări aici: https://
youtu.be/QsKRETXsbAs , dar și din însăși tema
cărții, care ne arată că părintele profesor Jean Boboc
a fost un vizionar, atent la provocările din societate,
un fin observator a problemelor contemporane la
care Biserica trebuie să dea un răspuns și să-și
îndrume credincioșii pe calea mântuirii, identificând
derapajele propuse de noile ideologii. Astfel,
părintele Boboc vorbește în cartea sa exact despre
intențiile demonice a unor autori și oengiști de tipul
lui Klaus Schwab, președinte al Forumului
Economic Mondial și acolitul său, Yuval Noah
Harari, autorul cărții „Homo Deus”, adept al ideii că
omul poate crea mai bine decât Dumnezeu, și este
promovată pe scară tot mai largă de un curent
ideologic numit transumanism. Acesta propune
folosirea tehnologiilor biomedicale dincolo de
scopurile terapeutice ale medicinei, pentru depășirea
performanțelor obișnuite – fizice, psihice și mentale
–, într-un efort de perfecționare necontenită a naturii
umane. Transumanismul urmărește, așadar, o
revoluție antropologică majoră, punând sub semnul
întrebării omul, așa cum îl cunoaștem. Ce vor acești
puternici ai zilei să facă? Omul robotizat, omul
protetic, omul bionic, cyborg-ul, hibridarea omului
cu mașina, transferul de conștiință, despre care
avertizează părintele Boboc în cartea sa. Părintele
Jean Boboc, doctor în medicină și teolog, analizează
multiplele fațete ale transumanismului, scoțând în
evidență originile sale intelectuale și contribuția
acestuia la răsturnarea valorilor fundamentale ale
ființării umane. Pe bună dreptate, autorul își pune
întrebarea: Nu cumva este umanul în pericol de
moarte? (1)
Din respect pentru personalitea părintelui
Jean Boboc, dar și pentru actualitatea temei tratată
în cartea sa, devine de o importanță capitală citirea
cărții și promovarea activității părintelui în cadrul
Bisericii Ortodoxe și nu numai.
NoteÊbibliografice:Ê
1. https://www.librariasophia.ro/religie-stiinta-
filosofie/transumanismul-decriptat-
metamorfoza-navei-lui-tezeu-4245.html
2. https://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/
stiri/o-voce-inteligenta-a-ortodoxiei-de-astazi-
parintele-jean-boboc-1943-2019-143232.html
3. https://www.springerprofessional.de/
transhumanism-engineering-the-human-
condition/16542856
 OlimpiadaÊJudețeanăÊdeÊReligie,ÊsubÊsemnulÊ
AnuluiÊomagialÊalÊrugăciuniiÊînÊviațaÊBisericii
Prof. Adrian-Viorel Nechita față de disciplina Religie, în condițiile în care venim
Colegiul Național Pedagogic după o lungă perioadă de predare online. Elevii au fost
,,Ștefan cel Mare” Bacău ulterior invitați în săli, unde au primit ca amintire, prin
grija organizatorilor, câte o carte de rugăciuni, precum
Sâmbătă, 19 martie 2022, cu binecuvân- și câte o carte de povețe ortodoxe.
tarea și purtarea de grijă a Înaltpreasfințitului
Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și
Bacăului, sub coordonarea părintelui inspector
de specialitate, prof. dr. Adrian Alexandrescu,
s-a desfășurat la Școala Gimnazială „Constantin
Platon” din Bacău etapa județeană a Olimpiadei
de Religie Ortodoxă.

În cadrul evenimentului didactic, elevi de

Evenimentul a debutat cu o slujbă de
binecuvântare săvârșită de către părintele Iulian
Mușat, în prezența doamnelor directoare Emilia
Poiată și Maria Manuela Neculcea, a profesori-
lor, a părinților și a celor peste 140 de elevi
prezenți.
gimnaziu şi liceu din județul Bacău au susținut un exa-
men scris, cei mai buni calificându-se la etapa națională.
În privința metodologiei de concurs, noutatea acestui an
a fost reprezentată de modificarea regulamentului, pre-
cum și a conținuturilor la clasele gimnaziale, determi-
nate de modificarea programelor la aceste clase, precum
și de condițiile postpandemice.
Organizată după trei ani de pauză, determinată

Părintele inspector Adrian Alexandres- de pandemia de COVID-19, Olimpiada județeană de

cu a citit cu acest prilej o frumoasă rugăciune
pentru luminarea minții și întărirea voinței,
alcătuită de către Înaltpreasfințitul Părinte Ar-
hiepiscop Ioachim. În alocuțiunea sa, părintele
inspector a transmis elevilor binecuvântarea
părintească a Ierarhului, și a îndemnat elevii să
cultive în viața lor principiile moral-religioase
despre care au învățat, pentru ca acestea să le fie
călăuze pe tot parcursul vieții. De asemenea, au
fost apreciate strădaniile și dragostea tinerilor
Religie Ortodoxă s-a dovedit un bun prilej de a evidenția
strădaniile elevilor și participarea lor activă la ora de
religie, precum şi devotamentul și eforturile exemplare
ale profesorilor de specialitate în procesul de
învățământ. Etapa Națională a Olimpiadei de Religie
Ortodoxă se va desfășura în perioada 27 aprilie – 01 mai
2022, la Târgu Mureș pentru ciclul gimnazial, respectiv
la Sibiu pentru ciclul liceal.

“SF. PARASCHIVA” BACĂU

19
 OlimpiciiÊlaÊdisciplinaÊReligieÊOrtodoxăÊauÊfostÊpremiațiÊdeÊÎnaltpreasfințitulÊPărinteÊ
IoachimÊ
Sâmbătă, 21 mai 2022, în ziua de pomenire excelența educațională pentru că educația în sine
a Sfinților Împărați Constantin și mama sa Elena, este rodul creativității și al strădaniei omului în
un sobor de preoți băcăuani, după Sfânta Liturghie, raport cu harul cel dumnezeiesc spre mai binele
40 de elevi care au obținut rezultate deosebite la omenesc și mântuirea ființei umane. Învățământul
faza județeană a Olimpiadei de Religie Ortodoxă au băcăuan salută implicarea pe care Arhiepiscopia
fost premiați de Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim, Romanului și Bacăului o raportează la elevii și
la inițiativa preotului Adrian Alexandrescu, tinerii din județ, mai ales prin programul eparhial
inspector școlar de disciplina Religie. „Lăsați copiii să vină la Mine și nu-i opriți!”.
Județul Bacău, cu
binecuvântarea
Înaltpreasfinţitului Părinte
Ioachim, Arhiepiscopul
Romanului şi Bacăului,
sub coordonarea pr. prof.
dr. Adrian Alexandrescu,
Inspector şcolar de
specialitate în cadrul
Inspectoratului Şcolar
Judeţean Bacău, a fost
reprezentat de către tinerii
elevi: Agavriloae Mara
Paula, clasa a V-a, de la
Școala Gimnazială
„Ștefan Luchian”
Moinești, Zaharia David,
clasa a VI-a, de la Școala
Premiile, constând în cărți apărute la Gimnazială „Constantin Platon” Bacău, Ungureanu
Editura Filocalia a Arhiepiscopiei Romanului și Iustina, clasa a VII-a, de la Școala Gimnazială
Bacăului, au fost oferite de Înaltpreasfințitul Părinte „Constantin Platon” Bacău, Bălănucă Teodor
Ioachim elevilor băcăuani în semn de apreciere Cristian, clasa a VIII-a, de la Liceul Tehnologic
pentru efortul depus și pentru rezultatele obținute, Dărmănești, Bejinaru Valentin Adrian, clasa a IX-a,
dar și pentru promovarea valorilor cultural- de la Colegiul Național „Dimitrie Cantemir”
religioase ale Bisericii. În cuvântul adresat celor Onești, Turcu Maria Anastasia, clasa a X-a, de la
prezenți, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim a Colegiul Național „Gheorghe Vrănceanu”
felicitat pe toți elevii premiați subliniind faptul că Bacău, Busuioc Maria Teodora, clasa a XI-a, de la
prin ei lucrează Dumnezeu: Colegiul Național „Gheorghe Vrănceanu”
„Noi toți suntem mădulare ale Trupului lui Bacău, Croitoru Toma, clasa a XII-a, de la Colegiul
Hristos, iar dacă avem conștiința prezenței lui Național „Dimitrie Ghika” Onești, dimpreună cu
Hristos, atunci viața noastră se transformă în profesorii însoțitori de lot: Maria-Manuela
liturghie. Pentru aceasta Îi mulțumim lui Dumnezeu Neculcea, de la Școala Gimnazială „Constantin
în viața noastră. Acești copii care vor fi premiați Platon” Bacău și Andrei Gorbănescu, din cadrul
sunt cei care au primit multe daruri și binefaceri de Liceului Tehnologic Dărmănești. Elevii care au
la Dumnezeu, iar Dumnezeu lucrează prin ei”. reprezentat județul Bacău la faza națională a
Părintele inspector școlar județean Adrian olimpiadei de religie s-au întors cu rezultate
Alexandrescu a subliniat în cuvântul său lucrarea meritorii: Premiul I, nota 10, eleva Busuioc Maria
comună pe care Biserica și Școala o depun în Teodora, clasa a XI-a, Colegiul Național „Gheorghe
vederea educației tinerilor, precum și implicarea Vrănceanu” Bacău, Mențiune, eleva Turcu Maria
Eparhiei Romanului și Bacăului prin proiectele Anastasia, clasa a X-a, Colegiul Național
educaționale eparhiale: „Gheorghe Vrănceanu” Bacău, Premiul special,
„Este o realitate faptul că în Bacău două elevul Bejinaru Valentin Adrian, clasa a IX-a,
instituții, Biserica și Școala, își dau mâna pentru a-i Colegiul Național „Dimitrie Cantemir”
forma pe tineri. Biserica sprijină educația și sprijină Onești, Mențiune, elevul Zaharia David, clasa a VI-

20
a, Școala Gimnazială „Constantin Platon” „Sunt foarte bucuros că am ajuns la etapa
Bacău. națională a Olimpiadei de Religie Ortodoxă, aceasta
Această competiție, pe lângă emoțiile și fiind și prima olimpiadă la care am participat și unde am
rezultatele obținute a adus și experiențe trăit o experiență unică, deosebită, interesantă, pe care aș
deosebite, trăiri, progres spiritual, oameni vrea să o continui și în anii următori. Am cunoscut și alți
deosebiți, prietenii, locuri și lucruri noi. elevi din țară, am schimbat impresii și am vizitat locuri
Olimpiada Națională de Religie Ortodoxă nu s-a frumoase. Îi sunt recunoscător doamnei profesoare de
încheiat odată cu primirea rezultatelor și religie, pentru susținere, îndrumare și ajutorul oferit.”
festivitatea de premiere, ea va rămâne mult timp (Zaharia David, clasa a VI-a, Școala Gimnazială
în mintea și sufletul fiecărui participant. „Constantin Platon” Bacău)
„Spun cu sinceritate că adevăratul meu
câștig la finalul acestei olimpiade este faptul că
am reușit să mai fac un pas către Hristos, să mă
apropii, prin toate lucrurile frumoase pe care le-
am citit și studiat, de Dumnezeu Care este iubire
și totodată, izvorul iubirii. Olimpiada de religie
este, într-adevăr o competiție, însă, în locul
motivației de a dobândi un premiu, trebuie să
primeze dorința sinceră de a descoperi
frumusețea valorilor și virtuților creștine
întrupate în Hristos, căci creștinismul este o
religie a dragostei, a bunătății, a blândeții, a
sacrificării sinelui egoist în favoarea slujirii
aproapelui, iar acestea sunt înaltele valori pe
care noi, tinerii, trebuie să ni-le însușim spre a
deveni piloni ai comunității, promotori ai
comuniunii și solidarității.”
(Busuioc Maria Teodora, clasa a XI-a, Colegiul
Național „Gheorghe Vrănceanu” Bacău)
„Olimpiada Națională de Religie
Ortodoxă mi-a deschis porțile către o cunoaștere
profundă a învățăturii și esenței religioase,
necesară în formarea personalității fiecărui om.
Olimpiada a fost o oportunitate de a ajunge mai
aproape de Dumnezeu prin împărtășirea
învățăturii Sale îmbrăcată în credință statornică.
Fiecare cuvânt pe care îl scriam pe foaia de
examen era o mărturisire a credinței mele, iar
acest lucru m-a ajutat nu numai să ajung la un
rezultat deosebit, ci și să capăt o împlinire de „A fost prima olimpiada națională la care am
sine. Experiența este de neuitat și marchează participat și totodată prima experiență într-un cămin
considerabil o etapă de dezvoltare, deoarece mi- pedagogic, am văzut cum este sa trăiești precum un
a imprimat simțul datoriei față de divinitate și student și am legat prietenii cu colegii mei
responsabilității față de oamenii ce mă olimpici.Olimpiada aceasta a fost inedita, cu siguranță
înconjoară. merita participarea!” (Bălănucă Teodor Cristian, clasa a
Această experiență a fost binecuvântată VIII-a, Liceul Tehnologic Dărmănești)
încă de la început de Înaltpresfințitul Ioachim, „Faptul că am ajuns la etapa națională a
Arhiepiscopul Romanului și Bacăului, care se Olimpiadei de Religie Ortodoxă este o mare realizare
roagă neîncetat pentru noi, astfel, pot spune că pentru mine. A fost o experiență minunată. Chiar dacă
am pășit cu dreaptă îndrumare în această nu am obținut un premiu, am reușit să-mi depășesc
competiție. Mulțumesc profesorilor și părinților limitele, am cunoscut oameni care mi-au dat încredere,
pentru îndrumare și încurajare în aceste care m-au făcut să zâmbesc și să-mi doresc să particip și
momente importante din viața mea.”. (Turcu anul viitor.” (Ungureanu Iustina, clasa a VII-a, Școala
Maria Anastasia, clasa a X-a, Colegiul Național Gimnazială „Constantin Platon” Bacău)
„Gheorghe Vrănceanu” Bacău) ProfesorÊînsoțitor,ÊMariaÊManuelaÊNeculcea

“SF. PARASCHIVA” BACĂU

21
 ȘcoalaÊșiÊBiserica

Prof. Mihaela Alupei ,

Școala Gimnazială „Ștefan cel Mare” Elevii de la clasa a III-a A au fost prezenți
Zemeș în biserica parohiei și au vizionat filme pe această
temă, au citit rugăciuni, au alcătuit rugăciuni către
sfinții lor protectori, compuneri despre locul lor
preferat de rugăciune și modul de a se ruga. De ase-
menea, de Crăciun au cântat colinde îndrumați de
doamna profesoară de religie. Proiectul s-a desfășu-
rat în perioada noiembrie-martie, an școlar 2021-
2022.

În cadrul Anului omagial al rugăciunii

în viața Bisericii și a creștinului, Paro-
hia ,,Sfinții Împărați Constantin și Elena”, prin
reprezentant preot paroh Aneculoaie Nelu și
Școala Gimnazială ,,Ștefan cel Mare” din co-
muna Zemeș, reprezentant profesor de religie
Alupei Mihaela, au desfășurat un parteneriat în
cadrul Concursului Național ,,Rugăciunea în Catehezele realizate în cadrul Proiectului
viața mea”, la care parohia a obținut Premiul al catehetic „RUGĂCIUNEA ÎN VIAŢA MEA” au
III-lea la faza județeană a concursului. Toți cei avut un puternic ecou în sufletele copiilor de clasa a
implicați în concurs au fost premiați în cadrul III-a. Universul spiritual este o lume de basm pentru
unei festivități de către Î.P.S. Ioachim, la copiii ghidați de duhovnici iscusiți,dascăli dedicați,
Arhiepiscopia Romanului și Bacăului.

22
 ZiuaÊEroilorÊ2022
ÎnălțareaÊDomnului

Cu binecuvântarea IPS Ioachim, arhiepicopul

Romanului și Bacăului, Asociația Profesorilor de Reli-
gie „Sf. Paraschiva” Bacău a organizat împreună cu
Asociația Tradiții Militare Românești, condusă de dl.
Cuvinte de mulțumire se îndreaptă către
colonel în retragere Stelian Petru Cojocaru, o activitate
părintele Aneculoaie Nelu de la parohia ,,Sfinții
de cinstire a Eroilor Neamului, conform tradiției în-
Împărați Constantin și Elena” din localitatea
cetățenită în practica Bisericii Ortodoxe Române, în ziua
Pietrosu, comuna Zemeș, pentru dăruirea și
prăznuirii Înălțării Domnului nostru Iisus Hristos la cer.
pregătirea sfinției-sale; mulțumiri doamnei
Activitatea a avut loc în Cimitirul Eroilor din Str.
preotese Aneculoaie Cristina, pentru continua
Constanței din municipiul Bacău. Au participat elevi de
veghe și contribuție la activitățile bisericii;
la Scoala Gimnazială „Spiru Haret”, Școala Gimnazială
laude vrednicilor enoriași ai parohiei! Pot
„Domnița Maria”. Colegiul Național „Vasile Alecsan-
adăuga că elevii s-au simțit în biserică la fel de
dri”, Colegiul Economic „Ion Ghica”, Colegiul „Mihai
bine ca acasă.
Eminescu”, Colegiul „N.V.Karpen”.

“SF. PARASCHIVA” BACĂU

23
 ZiuaÊIndependențeiÊa României
9ÊMai

Activitatea a fost organizată de

Asociația Profesorilor de Religie „Sf.
Paraschiva” Bacău, împreună cu Asociația
După intonarea Imnului de Stat, părintele profesor
Tradiții Militare Bacău și a avut loc în Parcul
Justinian Cimpoeru a oficiat slujba parastasului pentru
Trandafirilor, la statuia maiorului erou. După
eroii neamului, apoi s-au depus coroanele de flori aduse de
intonarea Imnului de Stat, a urmat slujba
instituțiile participante. Profesorii de istorie, care au însoțit
parastasului, cuvântările celor doi profesori
elevii prezenți, au prezentat importanța cinstirii eroilor
de istorie prezenti si recitarea unor poezii
neamului, părintele Cimpoeru a citit mesajul IPS Ioachim,
dedicate eroilor poporului român. La sfârșitul
iar elevii au aprins căndeluțe la morminte, au prins tricolor
activității au fost depuse coroane de flori la
și flori la crucile care străjuiesc mormintele și au intonat
statuia maiorului Constantin Ene.
cântece patriotice.
11 elevi care au evocat spiritul
soldaților din timpul războiului pentru
obținerea Independenței statului român au
participat și la Simpozionul dedicat
Independenței României, ce a avut loc la
Complexul Muzeal „Iulian Antonescu”
Bacău, sub îndrumarea dl. col. rtg. Stelian
Petru Cojocaru, căruia îi mulțumim pentru
această activitate deosebită!

24
 ZiuaÊRegalității,Ê10ÊMai Mariana Iancu) și „N. V. Karpen” (prof. Paul Cucu).
Alături de ei au fost și elevii care au purtat uniforme
Asociația Tradiții Militare Românești specifice Armatei Române în Războiul de Independență
„Regimentul 3 Infanterie 1877” și Asociația și în cele două Războaie Mondiale, organizați de col.
Profesorilor de Religie „Sf. Paraschiva”, din (rtr) Stelia Cojocaru, președintele Asociației Tradiții
Bacău, au organizat marți, 10 mai, la Grupul Militare Românești. Și primarul municipiului Bacău,
statuar „România biruitoare” din Parcul Unirii, o Lucian Stanciu-Viziteu, a onorat acest eveniment.
manifestare dedicată celor trei Manifestarea a început cu o slujbă de pomenire
ținută de părintele Justinian Cimpoeru și a continuat cu
scurte alocuțiuni susținute de prof. Tudor Andrei
(Prezentarea casei regale a României și evocarea
personalității Regelui Mihai I), Dana Sava Necula

evenimente importante din istoria României

sărbătorite pe 10 Mai și care au legătură cu
monarhia de la noi. Pe 10 mai 1866, a început
domnia lui Carol I, tot pe 10 mai, dar în 1877, a
fost promulgată de către suveran Proclamația de (Evocarea personalităților Regina Maria „Mama
Independență a României, iar pe 10 mai 1881 răniților” și Regele Fedinand I Întregitorul). Evident, a
România a devenit, din principat regat și Carol I fost evocată și personalitatea Regelui Carol I, dar și
a fost încoronat primul rege al țării. Înfăptuirea Independenței României în 1877 și chiar a
cuplului regal Carol I-Regina Elisabeta. Un grup de
elevi au susținut un recital de poezie, iar un grup
folcloric al Școlii „Domnița Maria” a interpretat
frumoase cântece populare.
Manifestarea a continuat cu prezentarea
uniformelor militare în care au venit îmbrăcați elevii,
făcută de col. (rtr) Stelian Cojocaru.
La manifestare au venit elevi de la La final, au fost depuse coroane de flori, din
școlile gimnaziale „Domnița Maria”
(cu partea instituțiilor de învățământ reprezentate, dar și din
învățătoarea Dana Sava Necula) și „Spiru partea primarului Lucian Stanciu-Viziteu.
Haret” (prof. Teodora Plăeșu) și de la colegiile
„Mihai Eminescu” (elevi coordonați de prof. Prof. Teodora Plăeșu

“SF. PARASCHIVA” BACĂU

25
 ActivitățiÊmetodiceÊlaÊdisciplinaÊreligie,ÊlaÊBacăuÊ
Prof. Adrian-Viorel Nechita
Colegiul Național Pedagogic
„Ștefan Cel Mare” Bacău
Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului
Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și
Bacăului, sub coordonarea părintelui profesor dr.
Alexandrescu Adrian, inspector de Religie în
cadrul ISJ Bacău, perioada sfârșitului lunii mai și
începutului lunii iunie a fost dedicată activităților
metodice ale profesorilor de religie din județul
Bacău.
Astfel, ședința Cercului metodic ,,Preot
profesor Constantin Leonte”, dedicat liceelor și
colegiilor băcăuane, s-a desfășurat luni, 23 mai
2022, la biserica ,,Sfântul Voievod Ștefan cel
Mare” din Bacău și a coincis cu Simpozionul
Județean ,,Esențe de viețuire ascetică a sfinților
isihaști români pentru rănile lumii contemporane”,
organizat de Protopopiatul Bacău în parteneriat cu
ISJ Bacău. Simpozionul s-a desfășurat cu
binecuvântarea și în
prezența ÎPS Ioachim,
Arhiepiscopul Romanului
și Bacăului, și a constat în
prezentarea unor lucrări
powerpoint despre viețile
sfinților isihaști români,
realizate de către 10 echipe
de profesori de la liceele și colegiile din municipiul
Bacău. Așa cum au subliniat părintele protopop
Ciuche Eugen și părintele inspector Alexandrescu
Adrian, materialele
alcătuite pentru
Simpozion vor fi
valorificate în
activitățile de
catehizare și în
școlile de vară
desfășurate de
parohii. Cu acest
26
prilej, după frumosul cuvânt de învățătură, ÎPS
Ioachim a săvârșit și o slujbă de pomenire a cadrelor
didactice mutate la cele veșnice, a sfințit icoane
dedicate Anului Omagial al importanței rugăciunii
în viața Bisericii și a Creștinului și Anului
Comemorativ al Sfinților Isihaști Simeon Noul
Teolog, Grigorie Palama și Paisie de la Neamț, și a
premiat profesorii implicați în activitate.
Ședința Cercului metodic ,,Sfântul Stelian”
Dărmănești s-a desfășurat în data de 26 mai 2022 la
Muzeul Școlar Țărănesc, amenajat în fosta Școală
Primară Sulța, structură a Școlii Gimnaziale Agăș.
Activitatea a fost susținută de doamna profesoară
Alboaie Mădălina și de domnul profesor Bobeică
Claudiu și
a readus
în
actualitate
valorile și
tradițiile
autentice
ale satului
românesc.
Luni, 30
mai 2022
s-a desfăşurat și ultima şedinţă de cerc pedagogic
din acest an şcolar a profesorilor de religie din
Cercul „Sfântul Nicolae” Bacău Nord, care a avut
loc la Mănăstirea „Buna Vestire” din localitatea
Tisa Silvestri. Părintele Mihai Liche, profesor de
religie la Şcoala Gimnazială Tisa Silvestri, a
susținut în biserica mănăstirii o oră demonstrativă
însumată temei „Valorile satului românesc, sursă
pentru activități nonformale”, în cadrul căreia a
discutat cu elevii clasei a V-a despre importanța
satului pentru generațiile de ieri, de azi și de mâine.
Domnul profesor Nicolae Huiban de la Școala
Gimnazială ,,Alexandru cel Bun” Bacău a Cercul metodic Onești a marcat activitatea lunii
susținut referatul, insistând asupra valorilor mai prin implicarea copiilor alături de profesori în
diferite momente și proiecte închinate eroilor neamului,
cu prilejul Înălțării Domnului.
Întâlnirea profesorilor de religie la ultima
ședință de cerc metodic din zona Moinești, s-a
desfășurat online. Materialul cu tema „Valorile satului

satului românesc precum: sentimentul

comunităţii, biserica – centrul comunităţii,
obiceiuri, ocupaţii, tradiţii, satul ca matrice a
fiinţei noastre naţionale.
Cercul metodic Bacău Sud s-a întrunit
în data de 3 iunie 2022 la Școala Gimnazială
Cleja. În prezența părintelui inspector și a
colegilor profesori de Religie, doamna
profesoară Șarig Angelica a desfășurat o
activitate în care a valorificat valorile satului
românesc. În cadrul acestei activități, elevii au
recapitulat sacramentele, au depănat amintiri cu
seniorii comunității, au participat la
o ,,vânătoare de comori”, au zâmbit, au cântat,
s-au bucurat, au redescoperit și revalorizat
valorile satului românesc într-o șezătoare
autentică. Referatul a fost susținut de doamna
profesoară Cojan Loredana de la Colegiul
Național „Vasile Alecsandri” Bacău. Întreaga
românesc – sursă pentru activități nonformale” a fost
prezentat de domnul profesor Vasilică Leru de la
Școala Gimnazială „General Nicolae Șova” Poduri.
Acesta a evidențiat în materialul prezentat că „oamenii
satului au conștiința apartenenței la un adevărat
organism social, își iubesc satul și fiecare are un rol mai
mult sau mai puțin important prin munca sa, în buna
desfășurare a vieții comunității. Cele mai mari valori ale
satului sunt: omul de omenie, omul care are cuvânt,
bunul simț, rușinea, omul cuminte, omul cu frică de
Dumnezeu”. Tot în format online s-a reunit și Cercul
metodic Buhuși, referatul aferent temei lunii mai fiind
susținut de domnul profesor Dan Grigore.
Așadar, sfârșitul anului școlar a adus bogate
roade duhovnicești și profesionale pentru profesorii de
religie și elevii acestora, roade care vor fi înmulțite și în
cadrul școlilor de vară din parohii și școli. Întâlnirile din
cadrul Cercurilor metodice constituie activități de
perfecționare pentru profesori și sunt desfășurate de trei
ori pe parcursul fiecărui an școlar.

activitate s-a bucurat de aprecieri din partea

colegilor profesori, mai ales pentru implicarea
întregii comunități în păstrarea și transmiterea
valorilor autentice ale satului românesc.

“SF. PARASCHIVA” BACĂU

27
 EducațiaÊparentală,ÊoÊnecesitateÊînÊșcoalaÊdeÊaziÊ
prof. Ioana Alupei ,
Școala Gimnazială „George Enescu” Moinești
Nu de puține ori am auzit despre cazuri în
care, atunci când sunt întrebate despre aspectele
dificile pe care le întâmpină în școala de astăzi,
unul dintre răspunsurile frecvente ale cadrelor
didactice, indiferent de vechimea lor în cariera
didactică, este: „părinții”.
Într-o societate din ce în ce mai flexibilă și
în care exprimarea „liberă” e tot mai relaxată ori
încurajată și în care, de asemenea, nici susținerea
materială nu este o prioritate în învățământ,
motivația tinerilor bine pregătiți de a alege o
carieră didactică, este tot mai redusă. Într-o lume în
care, de prea multe ori, educația primilor șapte ani
de acasă înseamnă înlocuirea timpului petrecut
împreună, cu utilizarea tabletelor și telefoanelor ca
instrumente ale educației, dificultatea comunicării
cu părinții și atitudinea lor refractară, sunt doar
două dintre consecințele acestei neimplicări
familiale.
Unii părinți nu au înțeles că beneficiarii
direcți, dar și indirecți, ai educației, nu au doar
drepturi, ci și obligații. Ori că școala nu este doar
un loc în care copiii își petrec timpul
supravegheați, suplinindu-li-se astfel, părinților,
această vitală datorie. Ci școala este un furnizor de
educație profesionist, unde atât profesorii cât și
părinții, își impart conștient resonsabilitățile,
datoriile, reușitele, dar și eșecurile.
Într-o astfel de societate, educația parentală
vine ca o necesitate imediată, în școala
contemporană. Educația parentală oferă repere de
educație tuturor părinților, indiferent de starea
socială sau nivelul de pregătire, pentru că a fi
28
părinte nu e doar un atribut nativ al omului, ci
implică o importantă latură educativă.
Se spune că marele filozof Socrate, în
apropierea sfârșitului vieții sale, ajunse la o
concluzie uimitoare: „Eu știu că nu știu nimic!”.
Poate unii nu înțeleg de unde această adâncă
smerenie revărsată din sufletul unui om cu o viață
însetată de căutare, cunoaștere și înțelepciune. Alții,
însă, au văzut în acest aforism un punct de plecare
pentru un nou concept: „învățarea continuă”.
Cine afirmă că are suficiente cunoștințe ori
diplome - obținute în urma diverselor forme de
școlarizare, acela nu a înțeles sensul școlii în
general și al educației în special. Școala nu se
termină niciodată, iar cine a început-o trebuie să
înțeleagă ca pe drumul educației nu ai voie să te
oprești. Uneori, chiar fără să conștientizeze, omul
este de fapt elev întreaga sa viață.
Când părinții se așează cuminți în băncile
copiilor lor, atunci întreg sistemul are doar de
câștigat. Unii chiar au ințeles că așteptările pe care
ei înșiși le au de la copii sunt direct proporționale cu
implicarea lor, ca părinți. Alții știu că arta de a fi
părinte se învață, ori că succesul elevului și efortul
cadrului didactic nu-și găsesc stabilitatea
echilaterală decât împreună cu cel de-al treilea
punct de sprijin: părintele.
Când părinții se așează cuminți în băncile
copiilor lor, se numește „Educație parentală”. Și,
pentru o perioadă de timp, și în școala noastră sunt
gazduite activități UNICEF, de Educație parentală.
Cadre didactice ale școlii, printre care mă număr,
formate special în acest sens, își dăruiesc din
timpul, efortul și experiența lor, punându-le în
slujba părinților. Însă nu oricărui părinte, ci doar
celui care ....dorește „să fie mai bun”! Pentru că
primul pas spre a fi mai buni, este însăși dorința de
a ne schimba.
 ConcursulÊ„CeaÊmaiÊfrumoasăÊrugăciuneÊrostităÊînÊbiserică”

înscriși la Concursul de rugăciuni „Cea mai frumoasă

rugăciune rostită în biserică”, au rostit rugăciuni pe care
le-au învățat la ora de religie sau din Cărticica de
rugăciuni pe care au primit-o în cadrul proiectul
catehetic „Rugăciunea în viața noastră”. Elevii au rostit
rugăciunile învățațe cu foarte mari emoții, iar Gabriel
Tomozei și Sarah Anchidin au interpretat și cântece
dedicate copilului.
Elevii au primit premii în bani, daruri de 1
Iunie, dulciuri și baloane și au plecat plini de bucurie și
Cu binecuvântarea înaltpreasfințitului
Părinte Arhiepiscop Ioachim, Arhiepiscopul
Romanului și Bacăului, Parohia Precista Bacău,
împreună cu Asociația Profesorilor de Religie
„Sf. Paraschiva” Bacău, a sărbătorit Ziua

nădejde că rugăciunile lor vor fi primite de Bunul

Dumnezeu.

Copilului printr-o activitate la care au fost

invitați preponderent elevii participanți la
Concursul și proiectul catehetic „Rugăciunea în
viața noastră”.
Activitatea a constat într-o rugăciune de
mulțumire pentru acest an școlar și toate câte am
primit de la Bunul Dumnezeu, săvârșită de
părintele paroh Mihail Tomozei și părintele
slujitor Adrian Bârdan. După rugăciune, elevii

“SF. PARASCHIVA” BACĂU

29
 ProiectulÊcateheticÊ„RugăciuneaÊînÊviațaÊnoastră”

Anul acesta, participarea membrilor Prin osârdia lor și a preoților parohi, elevii
Asociației Profesorilor de Religie „Sf. Paraschiva” participanți și-au îmbogățit cunoștințele despre
Bacău la realizarea activităților din cadrul rugăciune, despre modul în care se realizeaă
Concursul Național Catehetic „Rugăciunea în viaţa rugăciunea, despre beneficii și responsabilități din
mea”, organizat cu binecuvântarea Preafericitului acest punct de vedere în cadrul comunității
Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe
Române (Temei nr. 10.408/2021), pe tot cuprinsul
Patriarhiei Române, în parteneriat cu Ministerul
Educației, în perioada 15 noiembrie 2021 – 21 mai
2022, a fost un real succes.

eclesiastice. Menționăm că au fost participanți elevi

Ne referim atât la activitățile desfășurate de
profesorii care sunt preoți în parohiile unde slujesc,
cât și la parohiile din centrul municipiului Bacău,
unde s-au implicat mai mulți profesori de religie.
din toate zonele orașului, care învață la Școala
Gimnazială „Spiru Haret”, Școala Gimnazială „ Al.
Ioan Cuza”, Colegiul Național „Ferdinand I”,
Școala Gimnazială „Alexandru cel Bun” și Școala
Gimnazială Măgura.
Atât la Parohia Precista, cât și la Parohia
„Sf. Ioan”, activitățile au început cu rugăciunea

30
 adus copiilor rugăciunea pentru pace, având în vedere
contextul internațional îngrijorător în care ne aflăm. Ca
o continuare a acestei rugăciuni, elevii au participat la

mai multe ateliere de rugăciune în comun cu rugăciunea

„Împărate ceresc”, apoi elevii participanți au inimii, după sfaturile primite dintr-un material video, cu
fost introduși în tainele rugăciunii cu câte un învățături ale Cuviosului Efrem Katunakiotul și după
cuvânt de învățătură de la Sf. Părinți despre sfătuirea părintelui Elpidie Vaianakis. Participanții au
rugăciunea în comun în familie dimineața, la apreciat stare de liniște și pace pe care au dobândit-o în
masă și seara și despre binefacerile acestei urma rugăciunilor și
rugăciuni. Părintele Mihail, Tomozei împreună au plecat motivați să
cu părintele Adrian Bârdan, respectiv părintele exerseze rugăciunea
Marius Popescu, părintele Justinian Cimpoeru și în famiile lor.
au citit diverse rugăciuni, inițiind astfel pe La sfârșitul
copii în practica rugăciunilor de tip acatist, proiectului, elevii
participanți în proiect
au primit câte o carte
de rugăciuni din
ultima ediție,
diortosită de IPS
Ioachim, arhiepisopul
Romanului și
Bacăului.

Prof. Teodora Plăeșu

rugăciunea de mulțumire etc. Mare bucurie a

“SF. PARASCHIVA” BACĂU

31
 OptimizareaÊdemersuluiÊdidacticÊprinÊ
utilizareaÊtehnologieiÊșiÊinternetuluiÊlaÊdisciplinaÊreligie
Prof. Liviu Ciuraru
Până de curând, tehnologia și educația nu
erau doi termeni care nu se asociau prea des, în
special folosiți în sintagma „tehnologia în
educație”, cu un rol major pentru tehnologie în
învățare.
Educația stă la baza formări unei societăți.
Cu cât oamenii sunt mai bine educați, cu atât
nivelul de viață este mai ridicat. Însă, această
educație nu se referă doar la cât de multă
matematică, fizică sau gramatica unei limbi străine
cunoști, ci și cât de bine reușești să empatizezi sau
să rezolvi problemele care apar neașteptat.
Acum sute de ani nu exista un loc unde
copii puteau primi o educație desăvârșită, astfel pe
parcursul evoluției umane s-a hotărât că ar fi de
folos pentru copii să învețe să citească și să scrie.
La început doar băieții puteau învăța, iar fetele erau
considerate drept cele care trebuiau doar să aibă
grijă de casă, deci nu primeau o educație prea bună.
După aceea, s-a ajuns ca și fetele să poată studia și
astfel cine dorea să învețe avea acces liber spre
acest lucru.
După cum am menționat și mai sus, ultimii
ani au adus o evoluție majoră în privința
digitalizării educației. Tot mai multe companii oferă
resurse digitalizate pentru învățare. Pe lângă
platformele interactive și jocurile educative se
regăsesc și manualele, care până acum le aveam
doar pe hârtie, în format digital.
Acest lucru ușurează procesul de predare,
deoarece cadrul didactic poate accesa sutele de
resurse de oriunde, cu unica condiție de a avea
conexiune la internet. Pe de altă parte, tehnologia în
educație se poate utiliza și fără a avea acces la
internet.
O mare parte dintre resursele pe care le
găsim în mediul online se pot descărca pe
calculator, astfel ele pot fi folosite oricând de
profesori. De asemenea, cadrul didactic poate folosi
programe care sunt deja pe calculator, de exemplu
PowerPoint, pentru a realiza animații și momente
de predare interactive.
Așadar, tehnologia în educație poate deveni
cu ușurință o parte integrantă a actului de predare-
învățare. Folosind aplicații simple și accesibile,
cadrul didactic poate să utilizeze tehnologia în
educație pentru a face orele de curs mai interesante
și atractive.
32
În noile orientări ale învăţământului
problema interacţiunii pedagogului cu elevul este
una fundamentală. În acest context apare evidentă
necesitatea unui sistem educaţional centrat pe elev,
axându-se pe nivelul de dezvoltare a potenţialului
acestuia, aplicând tehnologii adecvate.
Tehnologiile educaţionale presupun mijloace şi
metode, structuri şi forme diferite care coreleaza
diferite concepte operaţionale: proiectul pedagogic,
mesajele educaţionale, conexiunea inversă etc.
Integrarea tehnologiilor educaţionale în cadrul
învăţământului formativ presupune ca şcoala să se
centreze pe dezvoltarea gândirii, selectând prin
aceasta conţinutul, metodele, formele şi criteriile de
formare şi evaluare, adică să elaboreze acea
tehnologie educaţională care dezvoltă un anumit stil
de învăţare cu efect durabil.
Sorin Cristea, în „Dictionarul de
pedagogie”, atestă următoarea semnificaţie a
termenului „tehnologie educaţională”, care aici este
numită „tehnologie pedagogică”: „Tehnologia
pedagogică reprezintă ansamblul tehnicilor şi
cunoştinţelor practice imaginat pentru a organiza, a
testa şi a asigura funcţionalitatea instituţiei şcolare
la nivel de sistem. În contextul problematicii
specifice procesului de învăţământ pot fi delimitate
patru acţiuni distincte, dar complementare, care
asigură dimensiunea aplicativă a conceptului de
tehnologie a educaţiei/ instruirii: organizarea
resurselor pedagogice existente, planificarea şi
aplicarea curriculumului, pregătirea şi folosirea
materialului pedagogic şi aplicarea cunoştinţelor în
activitatea de învăţare.”
Elaborarea unor tehnologii educaţionale
moderne permite nu numai îmbunătăţirea calităţii
procesului educaţional, ci şi rezolvarea problemei
însuşirii unui volum imens de informaţii într-un
timp relativ scurt fără a afecta starea psihică a
instruiţilor. Resursele informaţionale au devenit la
fel de importante ca resursele materiale şi cele
energetice. În condiţiile societăţii informaţionale
bazate pe utilizarea tehnologiilor informaţionale şi
comunicaţionale (T.I.C.), în sistemul de învăţământ
devine un imperativ necesitatea centrării procesului
de învăţământ pe elev, el devenind subiectul
procesului de învăţământ şi care presupune
individualizarea (cel puţin relativă) a acestui proces.
Folosirea tehnologiei informaţionale reprezintă o
posibilitate reală de individualizare a procesului de
învăţământ bazat pe clase şi lecţii. În contextul
noilor tehnologii informaţionale se creează noi
posibilităţi în instruirea elevilor. În baza
tehnologiilor multimedia apare posibilitatea
realizării materialelor didactice computerizate,
care pot fi grupate, în funcţie de tipurile
tehnologiilor utilizate şi de scopurile pe care le
realizează, astfel: manuale electronice, care
reprezintă o expunere textuală a materiei cu un
număr mare de ilustraţii, care pot fi instalate pe
server şi transmise prin reţea, manuale
electronice cu o dinamică înaltă a materialului
ilustrativ, executate pe CD-uri, sisteme moderne
pentru efectuarea lucrului de cercetare
ştiinţifică, sisteme virtuale, în care elevul
devine element al modelului computaţional, care
reflectă lumea reală şi sisteme de instruire la
distanţă.
Tehnologiile educaţionale moderne sunt
eficiente în activitatea didactică în etapele
proiectării, implementării şi evaluării, una dintre
condiţiile esenţiale în reuşita acestora fiind
cunoaşterea şi dorinţa de utilizare a celor mai
potrivite mijloace, chiar dacă aceasta presupune
renunţarea la anumite obiceiuri care se
dovedesc, uneori, mai costisitoare la capitolul
resurse (timp, energie, financiar).
Tehnologia este pretutindeni și tinde să-
și extindă utilizările în toate domeniile societății.
Introducerea tehnologiei în educație este, fără
îndoială, cea mai eficientă modalitate de a oferi
elevilor oricând și oriunde accesul la o educație
de calitate.
Deși mulți profesori preferă metodele de
predare tradiționale, beneficiile combinării
acestora cu metodele care integrează tehnologia
sunt nenumărate. Introducerea tehnologiei în
educație a permis profesorilor să-și adapteze
lecțiile în funcție de stilurile de învățare ale
elevilor și să promoveze învățarea diferențiată.
De ce au nevoie elevii de tehnologie în sala de
clasă?
SimplificăÊaccesulÊlaÊresurseleÊ
educaționale
În prezent, tehnologia face parte din
viața tuturor elevilor. Copiii folosesc zilnic
smartphone-urile și tabletele pentru a comunica
cu prietenii și pentru a rezolva diverse sarcini
școlare. Acestea pot fi utilizate cu
responsabilitate și în cadrul orelor de curs,
elevul fiind mult mai implicat în învățarea
academică atunci când folosește un instrument
familiar.
ÎmbunătățeșteÊexperiențaÊdeÊînvățareÊ
aÊelevilor
Evoluția tehnologiei se desfășoară într-
un ritm alert. Acest lucru permite cadrelor
“SF. PARASCHIVA” BACĂU
33
didactice să dezvolte planuri de lecție creative,
provocatoare și inovatoare, reușind să le ofere astfel
elevilor experiențe de învățare memorabile.
EleviiÊpotÊînvățaÊînÊritmulÊlor
Tehnologia facilitează învățarea individuală și
tinde să elimine diferențele educaționale dintre elevi.
Astfel, fiecare elev poate accesa oricând și de oriunde
conținuturile educaționale puse la dispoziție de profesor
pentru a înțelege anumite concepte.
ÎiÊajutăÊpeÊeleviÊsăÊseÊpregăteascăÊpentruÊ
cariereleÊlorÊviitoare
După cum știm, tehnologia este utilizată
permanent într-o mulțime de domenii. Introducerea
acesteia în sala de clasă îi va ajuta pe elevi să se
familiarizeze cu utilizarea device-urilor și în contexte
formale. Mai mult, tehnologia poate constitui un prilej
pentru îmbunătățirea interacțiunilor sociale și
încurajarea cooperării, abilități necesare viitorului loc de
muncă.
MulțiÊeleviÊsimtÊnevoiaÊsăÊfoloseascăÊ
tehnologia
Elevii se simt confortabil în prezența
tehnologiei; mulți o folosesc de la vârste fragede.
Introducerea unor conținuturi educaționale noi cu
ajutorul instrumentelor digitale, cunoscute și folosite de
elevi, îi determină pe aceștia să se simtă mai încrezători
în capacitatea lor de a învăța noul material și dornici să-i
ajute pe colegi în utilizarea tehnologiei.
CeÊesteÊtehnologiaÊeducațională?
Tehnologia educațională sau EdTech reprezintă
o abordare sistematică a proceselor și resurselor
educaționale pentru îmbunătățirea performanțelor
elevilor. Tehnologia permite identificarea nevoilor
elevilor și adaptarea procesului instructiv-educativ la
acestea pentru a asigura dezvoltarea elevilor. Tehnologia
educațională este un domeniu destul de nou în domeniul
educației și nu toți profesorii sunt pregătiți să înceapă
punerea în aplicare a unor astfel de programe bazate pe
tehnologie.
EliminareaÊ necesitățiiÊ folosiriiÊ manualelorÊ
fizice, opțiunea de a urma cursuri online, fără a părăsi
țara sau chiar casa, și existența bazelor de date au redus
semnificativ costurile educației.
Studenții nu trebuie nici măcar să se înscrie la
un program complet pentru a învăța de la cele mai bune
universități din lume. De obicei, majoritatea revistelor
academice oferă versiuni digitale complete ale cărților
tipărite. De asemenea, o mulțime de materiale
educaționale pot fi descărcate chiar pe telefonul, ceea ce
face procesul de învățare accesibil tuturor.
Datorită tehnologiei, educația devine din ce în
ce mai flexibilă și mai accesibilă. Cursurile online se
bucură de o popularitate din ce în ce mai mare, motiv
pentru care tot mai multe unități de învățământ
completează educația tradițională cu acestea pentru
a crește performanțele academice ale elevilor.
În prezent, profesorii se pot bucura de o
gamă largă de instrumente și aplicații digitale care
pot îmbunătăți experiența de învățare a elevilor,
precum:
Kahoot!
Profesorii sau elevii pot crea chestionare
interactive în câteva minute, folosind o serie de
întrebări cu alegere multiplă. Kahoot! se joacă cel
mai bine în grup. Participanții răspund la întrebări
de pe propriile device-uri, având permanent afișate
pe ecran întrebările, răspunsurile și clasamentul
jucătorilor.
Trello
Este o aplicație excelentă pentru profesori
și elevi, care îi ajută să-și organizeze timpul și să-și
eficientizeze sarcinile. De asemenea, această
aplicație permite elevilor să-și creeze diagrame
referitoare la ritmul de lucru, iar profesorii pot
urmări progresul elevilor în timp real.
Nearpod
Este o aplicație perfectă pentru profesorii
care doresc să partajeze cu elevii lecții, chestionare,
sondaje etc. Acestea sunt ușor de descărcat și
personalizat de către elevi.
Prezi
Acest instrument permite atât cadrelor
didactice cât și elevilor să-și organizeze și
personalizeze prezentările, făcându-le mult mai
atractive.
ClassDojo
Este o aplicație all-inclusive, destinată
părinților și cadrelor didactice. Această aplicație
permite comunicarea, vizualizarea de informații,
încărcarea de documente și descărcarea acestora.
De asemenea, aplicația generează un feedback
privind activitatea elevului.
Concluzie
Utilizarea tehnologiei în unitățile de
învățământ este o necesitate în contextul actual.
Aceasta nu doar că eficientizează procesul
instructiv-educativ al profesorilor, dar
îmbunătățește și experiențele de învățare ale
elevilor. Acceptarea și utilizarea tehnologiei ca
parte a procesului de învățământ trebuie să devină o
normalitate.
Pentru a putea folosi tehnologia în educație
și învățare este necesar ca profesorul și elevul să
aibă un minim de competențe digitale. Cadrul
didactic trebuie să învețe despre cele mai noi
tehnici pe care le poate folosi în procesul de
predare, pentru a putea utiliza tehnologia în
educație. Acest lucru nu este dificil, deoarece
34
internetul este plin de filmulețe și articole pe care le
poate utiliza pentru sprijin și îndrumări.
O competență extrem de folositoare este
programarea. Dacă un cadru didactic știe să lucreze,
chiar și cu HTML, care este cel mai ușor limbaj de
programare, atunci poate crea site-uri foarte
interesante. Dacă doriți să învățați despre acest
subiect puteți accesa site-ul w3schools.com. Dar,
chiar dacă cadrul didactic nu are cele mai bune
abilități în folosirea calculatorului și tehnologiei,
poate începe cu prezentări scurte, dar interactive.
Acestea le poate realiza în PowerPoint sau Canva.
Cu ajutorul acestor două aplicații pe care le poate
folosi pentru a preda sau recapitula, profesorul va
reuși să atragă atenția elevilor.
Un alt aspect care trebuie luat în
considerare este nivelul competențelor digitale ale
elevilor. În cazul în care aceștia nu se descurcă
foarte bine, nu este o problemă majoră. Copiii și
tinerii învață foarte repede și sunt curioși să afle
lucruri noi. Astfel, când profesorul aduce o metodă
sau platformă nouă de pe care elevii pot învăța,
aceștia se vor obișnui repede cu ea.
AvantajeÊpentruÊtehnologiaÊînÊeducație
Tehnologia în educație are ca prim avantaj
diversificarea metodelor de predare. Prin utilizarea
prezentărilor, videoclipurilor sau jocurilor online
educative, profesorul oferă posibilitatea elevilor de
a învăța despre subiectele discutate, prin metode
inovative care îi captivează.
De asemenea, prin anumite jocuri și
aplicații pentru mai mulți jucători, elevii pot
interacționa unul cu celălalt. În acest mod vor reuși
să lucreze ca o echipă pentru a duce la final scopul
exercițiului.
Prin utilizarea tehnologiei, profesorilor le
va fi mai ușor să realizeze fișe de lucru. Folosind un
calculator, pot schimba cu ușurință structura sau
formularea din acestea. De exemplu, în cazul
meseriilor care se schimbă, profesorul poate să
adauge sau să scoată anumite meserii de pe fișa de
lucru pentru a fi la curent cu cele mai noi joburi. Iar,
în acest mod nu trebuie să refacă toată fișa de lucru.
Nu în ultimul rând, când se rezolvă sarcinile
pe o aplicație, în general sunt mai concise. Adică, se
utilizează de multe ori întrebările grilă sau cele cu
răspuns scurt. Dar, cu siguranță că există și anumite
aplicații și moduri în care tehnologia poate fi
folosită în educație.
Dezavantaje pentru tehnologia în educație
1. Un prim dezavantaj pentru tehnologia în
educație este faptul că în acest context copiii
lucrează cu anumite noțiuni abstracte. Lucru
care e dificil pentru elevii până în clasa a patra,
 deoarece ei au dificultăți în a recunoaște o
noțiune care nu este concretă, palpabilă.
2. În cazul în care elevii ar folosi telefonul
personal pentru rezolvarea acestor sarcini, s-
ar putea ca aceștia să fie distrași. Deoarece
sunt obișnuiți să folosească telefonul
respectiv pentru alte jocuri și activități de
relaxare, sunt șanse mari ca aceștia să uite
că trebuie să fie atenți și să înceapă să se
joace cu telefonul sau să facă complet
altceva. Pentru această problemă, soluția ar
fi utilizarea unor telefoane sau alte device-
uri doar în timpul orelor de curs.
3. Slăbirea gândiri critice.
4. Coeficientul scăzut de creativitate.
5. Apariția deficiențelor fizice (miopie,
supraponderalitate, demența).
EducatiaÊincluzivăÊ
Prof. Ramona Cioarec
Centrul Județean de Resurse și
Asistență Educațională Bacău
Prof Mihaela Grasu
Scoala Gimnaziala Specială
„Constantin Păunescu” Iași
Din cele mai vechi timpuri, copiii cu
dizabilități au avut o poziție dezavantajată față
de educație (Vrășmaș, 2018) . Inițial, lipsiți de
educație, apoi segregați în școli speciale, în pre-
zent se încearcă includerea lor în sistemul de
învățământ obișnuit. Educația incluzivă presu-
pune deschiderea și adaptarea școlilor pentru a
oferi un cadru adecvat diferențelor individuale
ale tuturor elevilor din comunitate.
Sharma & Vlcek (2021) au identificat
șase elemente esențiale pentru includerea ele-
vilor cu CES în educație:
1. frecventarea regulata a scolii,
2. participarea la activitățile școlare, alături de
ceilalți colegi,
3. acceptarea elevilor de către membrii comu-
nității școlare,
4. elevul sa inregistreze in scoala un progres,
5. elevul sa dobandeasca sentimentul de apar-
tenență la școală,
6. gradul de fericire și de mulțumire pe care le
trăiește pentru că frecventează acea școală.
Pentru a implementa educația incluzivă
este necesar un suport material și financiar pen-
tru a pregăti școlile să fie deschise și flexibile.
“SF. PARASCHIVA” BACĂU
35
Pe de o parte este nevoie ca profesorii să aibă
abilitățile, cunoștințele, atitudinile a satisface nevoile
personalizate ale tuturor elevilor. Pe de altă parte e ne-
voie ca instituțiile școlare să le faciliteze elevilor egalita-
tea de șansă. Cu scopul de a creste toleranta fata de ele-
vii cu cerinte educative speciale, am iniţiat în anul şcolar
2021 –2022, un proiect de parteneriat între elevii din
învățământul de masă de la Scoala „Spiru Haret” din
Bacau și cei din invatamantul special, respectiv de la
Școala Gimnaziala Specială „Constantin Păunescu” din
Iași.
TitlulÊproiectului:Ê„1ÊiunieÊ–ÊcopilărieÊdeÊpoveste”Ê
Argument: În cadrul acestui proiect elevii au posibili-
tatea să marcheze 1 iunie – Ziua Internațională a Copilu-
lui prin realizarea unor momente artistice (cântece, dan-
suri, poezii) sub coordonarea cadrelor didactice, pe care
să le împărtășească celeilalte școli prin intermediul in-
ternetului. De asemenea, elevii vor confecționa felicitări
pe care să le dăruiască altor colegi, urându-le La mulți
ani!. Felicitările vor fi trimise de cadrele didactice prin
poștă. Proiectul oferă posibilitatea de a desfăşura acti-
vităţi educative prin care să le formăm deprinderi de
relaționare şi comunicare și să le dezvoltăm creativita-
tea. Totodată proiectul urmărește formarea unei menta-
lități și a unei atitudini adecvate față de elevii cu cerințe
educaționale speciale.
Obiective:
O1. Îmbunătățirea abilităților manuale;
O2. Lărgirea cunoștințelor despre drepturile și îndatori-
rile copiilor și semnificația zilei de 1 iunie;
O3. Formarea și dezvoltarea abilităților de comunicare și
socializare;
O4. Stimularea creativității elevilor;
O5. Diversificarea activităţilor educative desfăşurate de
cele două unităţi şcolare;
O6. Dezvoltarea colaborării și cooperării între cadrele
didactice din unitățile școlare implicate;
O7. Îmbunătățirea imaginii în comunitate a elevilor șco-
lii speciale.
GrupulÊțintă:ÊÊ
Elevii claselor din Corpul B al Școlii Gimnaziale Speciale
„Constantin Păunescu” Iași (pregătitoare A, I A, II C, IV-a A,
a IV-a B, a III-a B, a X-a A)
Elevii claselor: a IV-a C, a V-a D, a VII-a B, a VII-a C, Școa-
la „Spiru Haret” Bacău.
Resurse:
a) TEMPORALE: 23 mai – 6 iunie 2022
b) UMANE: Elevii Școlii Gimnaziale Speciale „Constantin
Păunescu” Iași, Corp B. Elevii Școlii „Spiru Haret” Bacău.
Cadrele didactice
c) MATERIALE:
Materiale reciclabile, lipici, cartoane colorate, hârtie, foarfecă,
materiale din natură, ață, șabloane, imprimantă, calculator,
cameră foto, CD-uri, plic, timbru poștal;
d)SPAŢIALE: sălile de clasă din fiecare instituție par- DesfășurareaÊactivităților*
teneră în cadrul proiectului.

Nr. ActivitățiÊînÊdesfășurare Perioada LoculÊ deÊ Responsabili

Crt. desfășurare

1 ,,FelicităriÊdeÊ1Êiunie”
Schimb de felicitări de 1 iunie și tehnici de
lucru. Fiecare instituție parteneră în cadrul Sala de clasă Prof. din
proiectului va realiza felicitări utilizând diverse 23.05- din fiecare școlile
materiale. Activitatea se va încheia cu 27.05.2022 instituție partenere
trimiterea reciprocă a felicitărilor prin poștă și parteneră
ulterior împărțirea lor copiilor.
2 „1IunieÊ–ÊsărbătoareaÊcopiilor” 30.05 - Sala de clasă Prof. din
Vom pregăti cu elevii un mic moment artiști, 01.06.2022 din fiecare școlile
constând în poezii, cântece și dans. Fiecare instituție partenere
instituție parteneră va realiza filmulețe video pe parteneră
care le va trimite instituției partenere.
3 „DrepturileÊșiÊîndatoririleÊcopiilor” 02 – Sala de clasă Prof. din
Vom realiza cu elevii un colaj care să reflecte 06.06.2022 din fiecare școlile
ce drepturi au, dar și ce îndatoriri. Activitatea instituție partenere
va fi imortalizată de cadrele didactice și în parteneră
fiecare școală se va face o expoziție cu poze din
timpul activităților desfășurate.

36
 RezultateÊobținute:
La acest proiect au fost implicați peste
30 de elevi dintr-o școala de masă și una
specială. Sub îndrumarea cadrelor didactice ei
au realizat felicitări cu ocazia zilei de 1 Iunie.
Acesteau au fost trimise elevilor din școala par-
teneră. Prin această activitate s-a urmărit ca ele-
vii sa lucreze în echipe, să fie creativi și să fie
toleranți față de elevii cu cerințe educaționale
speciale. Cea de-a doua activitate a proiectului a
fost destinată serbării zilei de 1 Iunie. Cu acest
prilej în fiecare școala a fost realizat un mic mo-
ment artistic, prin care s-a urmărit dezvoltarea
talentului artistic al copiilor. A treia activitate a
implicat prezentarea drepturilor și îndatoriilor
elevilor si discutarea lor, astfel încât elevii să fie
mai bine informați.
Bibliografie:
Sharma, U., Vlcek, S. (2021). GlobalÊ
TrendsÊinÊtheÊFundingÊofÊInclusiveÊEducation:ÊaÊ
NarrativeÊ Review.Ê ResourcingÊ InclusiveÊ Educa-
tion.Ê InternationalÊ PerspectivesÊ onÊ InclusiveÊ
Education, 15, 51–65.
Vrășmaș, T. (2018). EducationÊ ofÊ
PeopleÊ withÊ Disabilities.Ê Visions,Ê PoliciesÊ andÊ
Curriculum. Journal of Pedagogy, 2018, 1, 25 -
45.
ContinuareÊlaÊScrisoareaÊAso-
ciațieiÊPRORELISÊIAȘIÊÊșiÊAPRBÊ
cătreÊMinisterulÊEducației
Vă mulțumim foarte frumos pentru fap-
tul că ne-ați acordat atenția dumneavoastră și
sperăm că veți ține seama de opiniile pe care le-
am formulat și vi le-am trimis.
Vă asigurăm de considerația noastră, ne
dorim o colaborare cât mai rodnică și vă dorim
spor și roade care să ne facă mult mai frumoasă
lumea în care trăim.
26 iulie 2022
Profesor Gabriela-Fulvia Horobeț
Asociația PRORELIS
Asociația Profesorilor de Religie
„Sf. Paraschiva” Bacău,
Profesor Teodora Plăeșu
“SF. PARASCHIVA” BACĂU
37
CeÊesteÊtransumanismul?
Odată cu apariția cărții
lui Klaus Schwab în spațiul
public a început să se vor-
bească tot mai mult despre
mareaÊ resetare, a patraÊ revo-
luțieÊ industrială și transuma-
nism. De fapt toate aceste cu-
vinte sunt cumva sinonime, se
intercondiționează, în funcție
de cum explici conceptele.
Klaus Schwab, fonda-
torul Forumului Economic
Mondial, este autorul acestei
teme. Opiniile sale despre
Marea Resetare a societății
globale post-COVID au fost deja expuse într-o carte din
2020 scrisă în asociere cu economistul francez Thierry
Malleret: COVID-19:Ê MareaÊ Resetare. Ar trebui citită
împreună cu o altă carte publicată de Klaus Schwab, tot
în 2020, pe același subiect: CapitalismulÊ părţilorÊ inte-
resate,Ê oÊ economieÊ globalăÊ pentruÊ progres,Ê oameniÊ șiÊ
planetă. Concluzia cărții este o dovadă clară a bunelor
intenții ale lui K. Schwab:
„Resetarea este o sarcină ambițioasă, poate prea am-
bițioasă, dar nu avem de ales decât să facem tot ce pu-
tem pentru a o îndeplini. Este vorba despre a face lumea
mai puțin divizată, mai puțin poluantă, mai puțin dis-
tructivă, mai incluzivă, mai echitabilă și mai justă decât
cea în care am trăit în era prepandemică. Eșecul acțiunii
ar echivala cu lăsarea lumii să devină mai rea, mai di-
vizată, mai periculoasă, mai egoistă și pur și simplu mai
insuportabilă pentru segmente mari ale populației lu-
mii”.1
Marea Resetare este doar numele unei inițiative
a Forumului Economic Mondial care se presupune că ar
vrea să construiască o lume mai bună după criza sani-
tară. Pentru a realiza acest deziderat, ceea ce va conduce
la distrugerea libertăților noastre și impunerea unei
ideologii totalitare menite să aservească umanitatea, este
propus transumanismul.
Revista QÊ Magazine în-
cearcă să prezinte societății ro-
mânești o variantă edulcorată, care
să contrapună celor mai informați,
dar numiți adepți ai teoriei conspi-
rației, „bune intenții” ale FEM și
Klaus Schwab:
„În ultimii ani, Forumul a încercat
să fie mai implicat și și-a îndreptat
atenția către problemele de mediu și
către generațiile tinere… și
dezvoltările globale obligă. Obiectivul declarat al
Forumului este acela de a se constitui într-o plat-
formă pentru îmbunătățirea lumii, chiar dacă
aceasta este doar un pretext sau o scuză bună pen-
tru a vorbi despre probleme, lăsând participanții
să-și ascundă fața.” 2 Să ne amintim că intenții
bune a văzut și Eva în rai. Urmarea o știm. Mai
știm că avem datoria de a analiza orice „măr” ofe-
rit de mai marii lumii, numiți acum „elite”, pentru
a nu mai fi păcăliți ca Eva oarecând.
Prima carte publicată de Klaus Schwab
prezenta un viitor improbabil în 2016, dar care
acum ni se prezintă tot mai des pe canalele de so-
cializare: Roboți inteligenți, mașini fără șofer,
upgrade-ul creierului uman prin neuro-tehnologie,
editare genetică… schimbări imense și de o viteză
amețitoare se întâmplă peste tot în jurul nostru. ” 3
Fig. 1 printscreen din prezentarea cipului pentru
neurolink 4
Forumul
Economic Mondial
susține că mobili-
zează aproape 4.000
de oameni pentru a
afla cum se pot an-
gaja marile companii
globale în
îmbunătățirea viito-
rului sistem mondial,
în direcția unor prin-
cipii noi, mai etice.
Cât de etice, am
văzut în cei doi ani de pandemie sau și mai bine în
Pietrele Îndrumătoare, care au dispărut misterios,
ca și cum nu au existat niciodată, dar care, în pri-
ma din cele zece porunci scrise în 12 de limbi,
scrie că omenirea trebuie păstrată la 500.000.000!
5 și 6
Schwab precizează: „Activismul tinerilor
crește în întreaga lume, revoluționat de social me-
dia, ceea ce sporește mobilizarea … Acest acti-
vism ia forme diferite, de la participarea politică
neinstituționalizată la demonstrații și proteste și
38
abordează probleme la fel de diverse precum schim-
bările climatice, reformele economice, egalitatea de
gen și drepturile LGBTQ. Tânăra generație este
fermă în fruntea schimbărilor sociale. Nu există ni-
cio îndoială că ea va fi catalizatorul schimbării și un
impuls critic pentru Marea Resetare”. Singura sur-
priză este să citești aceste rânduri scrise de stiloul
doctorului Schwab. Nodul gordian al cărții este
încălzirea globală legată de COVID: „Pandemia și
mediul sunt mult mai apropiate și mai împletite
decât credem”. COVID ne-ar fi dat „un gust despre
ceea ce ar putea atrage din punct de vedere econo-
mic o criză climatică și o prăbușire a ecosistemelor
cu drepturi depline”. El crede că neoliberalismul și-
a atins apogeul și că această criză a exacerbat mai
ales inegalitățile sociale. Schwab ar dori să pună
capăt capitalismului nereglementat și nerestricționat
pentru a favoriza capitalismul responsabil. Aceasta
este ideea sa de capitalism al părților interesate, în
care companiile, acționarii, angajații, clienții, guver-
nul și administrația lucrează împreună pentru a ges-
tiona mai bine societatea în ansamblu și mediul în-
conjurător. Pentru a face asta, trebuie să abordăm
două provocări majore: adâncirea prăpastiei dintre
bogați și săraci și criza climatică. Capitalismul nu
înseamnă doar sistem economic, ci și capital so-
cial, capital natural și uman. Schwab nu pledează
pentru o schimbare a sistemului, ci susține
îmbunătățirea acestuia.” Cum vede Schwab reali-
zarea îmbunătățirii sistemului? Prin îmbunătățirea
omului, prin a patra revoluție industrială, care chiar
asta înseamnă: restructurarea resursei umane prin
îmbinarea omului cu mașina, cu Inteligența Artifi-
cială:
SectorulÊ noilorÊ tehnologiiÊ esteÊ subiectulÊ celorÊ maiÊ
mariÊ platitudiniÊ șiÊ locuriÊ comune:Ê „oÊ mulțimeÊ deÊ
tehnologiiÊ vorÊ veniÊ șiÊ neÊ vorÊ schimbaÊ viața…Ê
trebuieÊsăÊsperăm,ÊsăÊvedemÊunÊechilibruÊîntreÊomÊșiÊ
tehnologie…”.
Cum ne raportăm la aceste politici globale
în calutate de creștini? Mărul otrăvit se vede de de-
parte și semnalizează ca un neon; ne vom lăsa hip-
notizați ca la începutul pandemiei, când mulți au
acceptat tot ce MSM a promovat intens și a manipu-
lat conștiințele, deformând realitatea sau vom acțio-
na creștinește?
TRANSHUMANȚA este procesul prin care
omul devine un roboțel care își cedează întreaga
libertate, conștiință, decizie în mâna unor programe
de computer. Este pregatită să fie implementată în-
cepând cu 2023. Pregătirile pentru punerea în prac-
tică a transumanismului le vedem oriunde și inter-
netul le arhivează, putând fi descoperite foarte ușor:
prezentările lui Klaus Schwab, ale lui Mark
Zuckerberg despre metaverse, ale lui Elon
Musk despre neurolink.
La data de 23.10.2021, la Colegiul
Teutonic de la Vatican, sub patronajul papei
Francisc, s-a consumat încă o etapă în drumul
către METAVERSE, un sistem planetar urias
în care oamenii sunt interconectați digital în
ceea ce se numește transhumanța digitală și
umanitate artificială, planuri ce compun in-
ternetÊofÊbodiesÊ(IoT), adică toată omenirea
sub control digital și sub control al deciziilor
luate. Sigur că nimeni nu mai citește ce
scrie la legeÊșiÊlaÊmărturie despre acest lucru,
despre faptul că prin acest control însuși
prințul întunericului va controla aceasta lume,
și nimeni nu se mai uită la ce se pregătește la
nivel mondial, ocupați fiind cu pandemia, cu
vaccinarea sau cu predici în biserici pe teme
ușoare, menite să nu deranjeze autoritățile...7
Materialul este publicat de Bloomberg, care
face din presa agreată de oficialități, mean
streamÊmediaÊ(MSM). 8
TransumanismulÊpareÊaÊdeveniÊmitulÊ
fondatorÊalÊetapeiÊistoriceÊînÊcareÊtocmaiÊamÊ
intrat.Ê PutemÊ consideraÊ căÊ acordareaÊ Pre-
miuluiÊ NobelÊ pentruÊ ChimieÊ dinÊ anulÊ 2020Ê
pentruÊ descoperireaÊ –Ê recentă,Ê înÊ 2012Ê –Ê aÊ
celeiÊmaiÊperformanteÊmetodeÊdeÊmanipulareÊ
geneticăÊcunoscuteÊpânăÊînÊprezent,ÊesteÊvor-
baÊ deÊ așaÊ numitaÊ procedurăÊ CRISPR-Cas9,Ê
reprezintăÊconsacrareaÊdeÊcătreÊcomunitateaÊ
științificăÊ internaționalăÊ aÊ posibilitățiiÊ deÊ aÊ
modificaÊ înÊ modÊ controlatÊ nuÊ doarÊ structuraÊ
geneticăÊ aÊcelulelorÊ somatice,Ê ciÊ șiÊ aÊ liniilorÊ
celulareÊ germinale,Ê cuÊ alteÊ cuvinteÊ aÊ geno-
muluiÊ șiÊ aÊ genofonduluiÊ uman,Ê cuÊ implicațiiÊ
antropologiceÊ șiÊ ecologiceÊ peÊ câtÊ deÊ ample,Ê
peÊatâtÊdeÊgreuÊdeÊprevăzut.ÊPentruÊoÊmișcareÊ
precumÊ transumanismul,Ê careÊ propuneÊ pre-
luareaÊ evoluțieiÊ naturale,Ê determinatăÊ prinÊ
interacțiuneaÊ adaptativă,Ê darÊ aleatorie,Ê
dintreÊ organismeÊ șiÊ mediulÊ lorÊ deÊ viață,Ê șiÊ
asumareaÊ direcționăriiÊ acesteiÊ evoluțiiÊ deÊ
cătreÊ inteligențaÊ umanăÊ prinÊ produseleÊ saleÊ
biotehnologice,ÊeditareaÊgeneticăÊcuÊajutorulÊ
CRISPR-Cas9Ê oferăÊ nuÊ doarÊ unÊ argumentÊ
suplimentarÊcaÊîmbunătățireaÊomuluiÊpeÊcaleÊ
tehnologicăÊesteÊposibilă,ÊciÊșiÊunÊplusÊdeÊcre-
dibilitateÊmorală,ÊculturalăÊșiÊpolitică.
InediteÊ suntÊ nuÊ doarÊ tehnologiileÊ
noastre,ÊciÊșiÊefecteleÊasupraÊcondițieiÊumaneÊ
caÊatareÊ(deÊpildă,ÊfecundareaÊinÊvitro,Êindis-
pensabilăÊ Ê pentruÊ aplicareaÊ edităriiÊ geneticeÊ
laÊ terapiiÊ deÊ tipÊ germline).Ê Despre bunele
intenții ale tehnologiei care va conduce
“SF. PARASCHIVA” BACĂU
39
către transumanism a se vedea și pretentarea lui Elon
Musk: https://youtu.be/ZqF_ZO8JIa8
AmÊ puteaÊ spuneÊ căÊ transumanismulÊ esteÊ viziu-
neaÊ optimiștilor,Ê aÊ celorÊ careÊ considerăÊ căÊ riscurileÊ peÊ
careÊ niÊ leÊ asumămÊ promovândÊ asemeneaÊ intervențiiÊ totÊ
maiÊprofundeÊasupraÊcondițieiÊnoastre,ÊpânăÊlaÊa-iÊmodi-
ficaÊ trăsăturiÊ considerateÊ definitorii,Ê inalterabileÊ șiÊ in-
discutabile,ÊvorÊfiÊmaiÊmiciÊdecâtÊbeneficiileÊdeÊcareÊpu-
temÊaveaÊparte,ÊpânăÊnuÊdeÊmultÊdeÊneimaginat,ÊprecumÊ
înlăturareaÊmaladiilorÊgenetice,Ê„tratarea”Êîmbătrânirii,Ê
prelungireaÊviețiiÊșiÊaÊcalitățiiÊacesteiaÊ–Êfizice,Êpsiholo-
giceÊșiÊchiarÊmoraleÊ-ÊlaÊscaraÊcentenară,ÊdacăÊnuÊchiarÊ
laÊ imortalitateaÊ fizică.Ê ÎnÊ tabăraÊ opusăÊ seÊ aflăÊ ceiÊ careÊ
adoptăÊ oÊ viziuneÊ maiÊ degrabăÊ scepticăÊ sauÊ pesimistă,Ê
insistândÊ asupraÊ nenumăratelorÊincertitudiniÊînÊcareÊneÊ
aflămÊînÊprivințaÊimplicațiilorÊconcreteÊ–Êmedicale,Êpsi-
hologice,Ê economice,Ê sociale,Ê politice,Ê culturaleÊ –Ê nuÊ
doarÊ aleÊ aplicațiilorÊ acestorÊ tehnologii,Ê darÊ șiÊ aleÊ cer-
cetărilorÊ indispensabileÊ pentruÊ translațiaÊ dinÊ laboratorÊ
înÊ practicaÊ clinică.Ê UnÊ proverbÊ deÊ originiÊ imemorialeÊ
spuneÊ căÊ „pazaÊ bunăÊ treceÊ primejdiaÊ rea”;Ê înÊ termeniÊ
actuali,ÊrecurgereaÊlaÊprincipiulÊprecauțieiÊpareÊcuÊatâtÊ
maiÊjustificatăÊcuÊcâtÊstructuraÊdeÊpiațăÊaÊrelațiilorÊglo-
bale,ÊinclusivÊînÊdomeniulÊcercetăriiÊșiÊdezvoltăriiÊtehni-
co-științifice,ÊcreeazăÊoÊpresiuneÊconcurențialăÊcrescân-
dăÊșiÊtotÊmaiÊgreuÊdeÊstăpânit. 9
PrintreÊ obligațiileÊ uneiÊ precauțiiÊ matureÊ esteÊ șiÊ
ceaÊ aÊcunoașteriiÊ câtÊ maiÊprofundeÊ șiÊ câtÊ maiÊ largiÊdinÊ
parteaÊ publicului,Ê deoareceÊ nuÊ doarÊ viața,Ê activitateaÊ
sauÊintereseleÊoamenilorÊdeÊștiințăÊsuntÊafectateÊdeÊnoileÊ
tehnologii.Ê 10Ê DupăÊ unÊ altÊ principiulÊ etic,Ê toateÊ per-
soaneleÊafectateÊauÊdreptulÊdeÊaÊfiÊconsultateÊșiÊrespon-
sabilitateaÊ deÊ aÊ seÊ pronunțaÊ înÊ deciziileÊ privitoareÊ laÊ
aplicareaÊacestorÊtehnologii.Ê
ÎnÊacestÊsens,ÊtoateÊposibilitățileÊdeÊpopularizareÊ
serioasăÊaÊproblematicilorÊmultipleÊimplicateÊreprezintăÊ
contribuțiiÊ bine-venite.Ê PărinteleÊ BobocÊ este,Ê probabil,Ê
ceaÊ maiÊ calificatăÊ persoanăÊ săÊ neÊ ofereÊ oÊ prezentareÊ
comprehensivă,Ê darÊ accesibilă,Ê aÊ ideilorÊ directoareÊ aleÊ
curentuluiÊ transumanistÊ șiÊ aleÊ implicațiilorÊ posibileÊ aleÊ
acestoraÊînÊviațaÊnoastră.Ê
ÎnÊ chiarÊ centrulÊ lucrării,Ê înÊ parteaÊ aÊ treia,Ê „SăÊ
terminămÊcuÊOmul”,ÊînÊcareÊadreseazăÊnucleulÊideologicÊ
propriu-zisÊ alÊ transumanismului,Ê JeanÊ BobocÊ aratăÊ căÊ
„strategiaÊdeÊsubversiune”ÊaÊacestuiaÊurmăreșteÊdecons-
truireaÊ viziuniiÊ clasiceÊ asupraÊ ființeiÊ umane,Ê rezultatăÊ
dinÊ simbiozaÊ dintreÊ viziuneaÊ anticăÊ aÊ naturiiÊ șiÊ ceaÊ
creștinăÊaÊoriginiiÊșiÊfinalitățiiÊtrans-mundaneÊaÊomuluiÊ-Ê
simbiozăÊcareÊaÊprodusÊșiÊconsacratÊconcepteleÊdeÊdem-
nitateÊșiÊinviolabilitateÊumanăÊprecursoareÊaleÊdoctrineiÊ
contemporaneÊ aÊ drepturilorÊ omuluiÊ -,Ê militând,Ê înÊ
acelașiÊtimp,ÊpentruÊoÊreconstrucțieÊînÊcare,ÊprinÊhibridi-
zareaÊ cuÊ propriileÊ artefacteÊ tehnologice,Ê omulÊ esteÊ re-
creatÊ deÊ cătreÊomÊ într-oÊ transformareÊtotÊ maiÊ profundăÊ
șiÊfărăÊoprire.Ê(…)ÊIarÊdacăÊpeÊtermenÊlungÊameliorareaÊ
șiÊaugmentareaÊpropuseÊdeÊtehno-științe,ÊaleÊcărorÊ PărinteleÊ JeanÊ BobocÊ seÊ aratăÊ destulÊ deÊ
primeÊ protocoaleÊ dejaÊ leÊ experimentăm,Ê aratăÊ căÊ pesimistÊ dinÊ acestÊ punctÊ deÊ vedere,Ê darÊ nuÊ șiÊ defe-
omulÊpoateÊșiÊtrebuieÊdepășit,ÊcumÊsusținÊcuÊentu- tist.ÊDestinulÊcreatorÊalÊomuluiÊseÊpoateÊîmplini,ÊnuÊ
ziasmÊ bioprogresiștii,Ê nuÊ esteÊ aceastăÊ poziționareÊ consuma,Ê cuÊ adevărat,Ê prinÊ cealaltăÊ metamorfoză.Ê
caÊ mijloc,Ê iarÊ nuÊ caÊ scop,Ê dovadaÊ limpedeÊ aÊ ne- AporiaÊ dialecticiiÊ antagoniste,Ê careÊ scindeazăÊ su-
gării,ÊnuÊafirmăriiÊaÊomului,ÊcuÊtoateÊconsecințeleÊ biectulÊuman,ÊșiÊpersonalÊșiÊsocial,ÊcaÊstăpânÊșiÊcaÊ
asupraÊ demnitățiiÊ sale,Ê peÊ careÊ creștinismulÊ seÊ sclav,ÊpoateÊfiÊdepășităÊînsăÊnumaiÊunindu-ne,ÊfărăÊ
străduieșteÊîncăÊsăÊoÊmaiÊapere? confuzie,ÊprinÊduhulÊnostru,ÊcuÊDumnezeu.Ê12
CeeaÊ ceÊ șiÊ teocentrismulÊ antropologicÊ șiÊ Momentan trebuie să înțelegem propanda
trans-umanismulÊdescoperăÊesteÊcăÊtransformareaÊ WEF și demonismul intențiilor sale, urmărind inter-
nuÊesteÊoÊopțiune,ÊciÊunÊdestin.ÊTrans-ÊesteÊontolo- viurile lui Klaus Schwab și ale ideologului său,
gic;Ê esențaÊ omuluiÊ esteÊ metamorfoza.Ê Desigur,Ê înÊ Noah Yuval Harari: „Dacă vom reuși, și există
termeniiÊ creștinismuluiÊ pnevmatic,Ê nuÊ meta- șanse foarte mari să o facem, chiar foarte curând,
empsihoza,Ê niciÊ meta-ensomatozaÊ sauÊ oÊ combi- vom fi dincolo de Dumnezeul Bibliei.”
națieÊ aÊ acestora.Ê PneumaÊ nuÊ este,Ê așaÊ cumÊ amÊ https://www.youtube.com/watch?v=oi_Wou1M77s
văzut,Ê oÊ simplăÊ dimensiuneÊ suplimentară,Ê ciÊ forțaÊ
trans-formatoare,ÊînsăÊnuÊsingură,ÊciÊcaÊunÊopera- NoteÊbibliografice:
torÊ conjugatÊ imanentÊ cuÊ operatorulÊ transcendentÊ 1-2 https://www.qmagazine.ro/marea-resetare-a-lui-klaus
careÊ esteÊ DuhulÊ Sfânt,Ê caÊ săÊ folosimÊ oÊ analogieÊ -schwab-o-dulce-utopie/
matematică,Ê aÊ cărorÊ cooperareÊ aplicatăÊ unitățiiÊ 3 https://formareculturala.ro/teaser-a-patra-revolutie-
compuseÊpsihosomaticeÊrealizeazăÊdepășireaÊomu- industriala-o-carte-a-presedintelui-world-economic-
lui,ÊnuÊprinÊanulare,ÊciÊcaÊdesăvârșireÊaÊacestuia.Ê forum-klaus-schwab/
LaÊ rândulÊ său,Ê transumanismulÊ acuzăÊ deficiențaÊ 4 https://youtu.be/ZqF_ZO8JIa8
severă,Ê iremediabilăÊ naturalÊ șiÊ cultural,Ê aÊ con- 5 https://www.descopera.ro/istorie/19679730-pietrele-
dițieiÊ umaneÊ cunoscuteÊ șiÊ propuneÊ depășireaÊ eiÊ indrumatoare-din-georgia-monumentul-misterios-care-
prinÊcooperarea,ÊmaiÊbineÊzisÊsinteza,ÊdintreÊinteli-
intriga-omenirea-de-zeci-de-ani
gențaÊ umanăÊ naturalăÊ șiÊ ceaÊ artificială.ÊÊ
6 https://ro.wikipedia.org/wiki/Georgia_Guidestones și
Așadar,Ê ceeaÊ ceÊ auÊ înÊ comunÊ celeÊ douăÊ https://www.descopera.ro/dnews/20122309-pietrele-
viziuniÊtransformisteÊesteÊoÊparadigmăÊsoteriologi- indrumatoare-din-georgia-numite-si-stonehenge-ul-
că,Ê însăÊ ceÊ felÊ deÊ metamorfozăÊ oferăÊ fiecareÊ faceÊ americii-au-fost-distruse
diferențaÊ dintreÊ acestea.11Ê Ê PutemÊ discerneÊ 7 https://www.podul.ro/articol/16431/dictatura-cibernetic
aceastăÊdiferențăÊînÊceeaÊceÊamÊputeaÊnumiÊmatri- -comunist-china-strange-laul-controlului-populaiei-a-
ceaÊsoteriologicăÊpropusă.ÊToateÊsoteriologiile,ÊdeÊ aprut-procurorul-cibernetic-un-program-de-inteligen-
altfel,Ê opereazăÊ cuÊ oÊ matrice,Ê mediulÊ specificÊ alÊ artificial-ce-funcioneaz-ca-un-procuror-in-sistemul-
gestației,Ê bunăoarăÊ cosmosulÊ (religiileÊ păgâne,Ê juridic-chinez
ecologismulÊ radical)Ê sauÊ istoriaÊ (marxismul,Ê na- 8 https://www.bloomberg.com/press-releases/2021-10-
zismul,Ê umanismele);Ê dacăÊ pentruÊ creștinismÊ 20/wisekey-to-introduce-the-code-to-the-metaverse-
aceastaÊesteÊDumnezeuÊîntrupat,ÊpentruÊtransuma- programming-our-future-for-good-at-the-forthcoming-
nismÊ eaÊ esteÊ tehnologia.Ê Or,Ê așaÊ cumÊ observăÊ vatican-collegio-teutonico
PărinteleÊJeanÊBoboc,ÊaiciÊseÊaflăÊaporia,Êhubris- 9 https://patermihail.files.wordpress.com/2022/02/pr.-
ulÊ transumanismului:Ê CreatoruluiÊ nu-iÊ poateÊ lipsiÊ jean-boboc-transumanismul-decriptat.pdf, p. 430, nota 1.
obiectulÊ creat;Ê creațiaÊ deÊ sineÊ perpetuăÊ laÊ careÊ 10 https://patermihail.files.wordpress.com/2022/02/pr.-
năzuieșteÊtransumanismulÊnuÊpoateÊevitaÊcontinua jean-boboc-transumanismul-decriptat.pdf, p.431, nota 2.
reificare,Ê necontenitaÊ auto-prefacereÊ tehnologicăÊ 11 https://patermihail.files.wordpress.com/2022/02/pr.-
înÊobiect,Êîntr-oÊmaterieÊprimăÊmijlocÊșiÊmarfă,ÊlaÊ jean-boboc-transumanismul-decriptat.pdf, nota 24, pp.
dispozițiaÊputeriiÊșiÊierarhiilorÊdeÊputere.ÊCorecti- 448-449.
tudineaÊpolitică,ÊcorectitudineaÊscientistă,Êcorecti- 12https://www.activenews.ro/stiri/
tudineaÊ genetică,Ê somatocrațiaÊ (p.Ê 633-642),Ê peÊ TRANSUMANISMUL-DECRIPTAT.-Prof.-univ.-dr.-
careÊ leÊ simțimÊ deja,Ê suntÊ semneÊ neîndoielniceÊ aleÊ Sebastian-Moldovan-Parintele-Jean-Boboc-despre-
vremiiÊunuiÊrisculÊtotalitarÊglobal.ÊCineÊneÊasigurăÊ metamorfozele-umanului-171780
căÊ dezlănțuireaÊ puterilorÊ prinÊ progresulÊ cuÊ oriceÊ
13https://www.technocracy.news/transhuman-is-
preț,Ê despreÊ careÊ vorbeșteÊ profesorulÊ PierreÊÊÊÊÊ
MagnardÊînÊprefațaÊcărții,ÊnuÊvaÊaprindeÊincendiulÊ humanity-2-0-the-new-master-race/
civilizaționalÊauto-terminal?ÊÊÊÊÊ
Prof. Teodora Plăeșu

40
 TESTULÊCRAAPÊ–ÊMETODĂÊDEÊEVALUAREÊAÊINFORMAȚIILOR
Prof. Maria Cioinică
Test CRAAP este un test pentru a
verifica fiabilitatea obiectivă a surselor din
disciplinele academice. CRAAP este un
acronim pentru Valabilitate (Currency), Re-
levanță (Relevance), Autoritate (Authority),
Precizie (Accurcy) și Scop (Purpose). Dato-
rită unui număr mare de surse existente on-
line, poate fi dificil să se spună dacă aceste
surse sunt de încredere, de utilizat ca instru-
mente de cercetare. Testul CRAAP își pro-
pune să îi ajute pe educatori și studenți să își
dea seama dacă sursele lor pot fi de încre-
dere. Folosind testul în timp ce evaluează
sursele, un cercetător poate reduce probabili-
tatea de a utiliza informații nesigure.
Testul presupune o listă de întrebări
împărțită în cele cinci categorii menționate
mai sus, după cum urmează.
C:ÊÊValabilitate
Valabilitatea înseamnă că infor-
mațiile găsite sunt cele mai recente. Astfel,
pentru a constata valabilitatea trebue să ne
punem următoarele întrebări:
· Când a fost postată sau publicată infor-
mația?
· A fost informația revizuită sau actuali-
zată?
· Subiectul reprezintă o informație recentă
sau este o informație veche?
· Link-ul pentru sursă este funcțional?
Aceste întrebări sunt importante,
deoarece ajută la identificarea tendințelor
recente ale informațiilor și, de asemenea,
prezintă schimbările constante de cercetare
care se răspândesc rapid pe măsură ce tehno-
logia se extinde acum și în viitor.
R:ÊRelevanță
Atunci când analizăm sursele, rele-
vanța informațiilor va avea impact asupra
unui efort de cercetare bine rotunjit. Între-
bările care ar trebui puse la această secțiune
sunt:
·Ce legătură are subiectul cu informațiile
date într-o sursă?
·Cine este publicul vizat?
·Datele sunt la un nivel adecvat de înțele-
gere?
·Te simți suficient de confortabil pentru a
“SF. PARASCHIVA” BACĂU
41
cita sursa?
A:ÊAutoritateÊ
Cu toate acestea, există nu numai valabilitatea și
relevanța sursei date, ci și autoritatea acesteia de a lua în
considerare. Astfel, întrebările relevante pentru a deter-
mina autoritatea sursei sunt:
·Cine este autorul, editorul sau sponsorul?
·Care este nivelul de educație și afilierea autorului?
·Autorul este un specialist? Este calificat pentru a scrie
pentru acea temă?
·Există informații de contact ale editorului sau ale auto-
rului?
Autoritatea sursei îi ajută pe studenți sau educa-
tori să știe că informațiile pot fi utilizate și de încredere
într-un mod adecvat. Autoritatea în citarea unei surse
stabilește o graniță de încredere între cititor și autorul
lucrărilor.
A:ÊPrecizie
Subliniind fiabilitatea surselor, acuratețea
conținutului din sursă trebuie să se conecteze înapoi la
origine. Dovezile trebuie să susțină informațiile pre-
zentate publicului. Întrebările la care vom răspunde sunt:
·De unde provin informațiile?
·Există dovezi care susțin informațiile?
·Pot fi verificate informațiile și din alte surse?
·Limbajul utilizat este lipsit de emoții și imparțial?
·Conținutul informației este corect din punct de vedere
ortografic, gramatical și tipografic?
Dovezile pot include constatări, observații sau
note de teren.
P:ÊScop
Scopul surselor îi ajută pe cititori să știe dacă
informațiile pe care le caută sunt potrivite pentru cer-
cetarea lor. Întrebările care apar atunci când se caută
scopul sunt:
·Care este scopul informației: să informeze, să învețe, să
vândă, să manipuleze sau este pentru amuzament?
·Scopul informării este făcut clar de către autor
·Punctul de vedere emis este obiectiv și imparțial?
Într-un articol din decembrie 2019, Jennifer A.
Fielding a ridicat problema că metoda CRAAP se con-
centrează pe o „scufundare profundă” în site-ul evaluat,
dar a menționat că „în ultimii ani diseminarea erorilor și
dezinformare online a devenit din ce în ce mai sofisticat
și prolific, astfel încât restricționarea analizei la conținu-
tul unui singur site web fără a înțelege modul în care
site-ul se raportează la un domeniu mai larg are acum
potențialul de a facilita acceptarea dezinformare ca
fapt.” Utilizarea contrastată a metodei CRAAP, o
„citire verticală” a unui singur site web, cu „citire
laterală”, o verificarea faptelor metoda de a găsi și
compara mai multe surse de informații cu privire
la același subiect sau eveniment.
Bibliografie:
1. Korber, Irene. „LibGuides: Recenzii de litera-
tură: evaluarea informațiilor”. lib-
guides.csuchico.edu. Adus 2018-05-21.
2. Blakeslee, Sarah (2004). „Testul CRAAP”.
LOEX Trimestrial.
3. „Proiectul SAILS: Evaluarea standardizată a
abilităților de alfabetizare informațională”.
Proiectul SAILS. 29 mai 2018.
4. Berg, Cara (martie – aprilie 2017). „Predarea
evaluării site-ului web Testul CRAAP și evo-
luția unei abordări”. Internet @ școli. 24 (2): 8
–11. Adus 25 iulie 2019.
5. Renirie, Rebecca. „Ghiduri de cercetare: Cer-
cetare site-uri web: test CRAAP”. lib-
guides.cmich.edu. Adus 2018-06-12.
6. Enciclopedie site:wikiroro.top
ARTAÊȘIÊÊCENZURA
Maria Cioinică,
Liceul „Constantin Brâncoveanu” Horezu
Constantin Cioinică,
Liceul „Constantin Brâncoveanu” Horezu
Încă din cele mai vechi timpuri oamenii au
încercat să se exprime în moduri care mai de care
mai diferite prin artă, arta înconjurând umanitatea
încă din momentul în care omul a fost capabil să
gândească, iar imaginația sa a început să dea
naștere unor adevarate opere. Și tot din momentul
în care artiștii au început să se exprime în felul lor,
indiferent de metoda abordată, au început să apară
și controversele. În rândurile care urmează vom
încerca să prezentăm relația dintre cenzură și arta
contemporană, nu înainte de a sublinia elementele
principale care caracterizează cenzura, cât și diver-
sele mijloace de exprimare artistică. 1
Dacă ar fi să oferim o definiție cenzurii
am putea spune că aceasta reprezintă controlul
exercitat asupra oricărui mijloc de manifestare,
atât din punct de vedere social, cultural, economic,
cât și artistic, prin care sunt înlăturate mesajele
care sunt considerate ca fiind dăunătoare pentru un
42
anumit grup vizat. Cenzura vizează într-o foarte
mare măsură mass-media, dar și alte domenii so-
ciale și culturale, de la emisiuni TV până la cărți,
picturi, filme și cântece, acestea aflându-se sub
atenta observare a cenzorilor, persoane special dele-
gate pentru a ocupa aceasta funcție. 2
Din punct de vedere istoric, cenzura a um-
brit libertatea de exprimare a umanității încă din
vremuri îndepartate. De exemplu, în societățile an-
tice asiatice, cenzura era folosită pentru a reglemen-
ta principalele mijloace de exercitare a puterii poli-
tice, în așa fel încât exista un oarecare echilibru în
societate și în viața politică. Cu toate acestea, terme-
nul de cenzură pare să fi fost folosit pentru întâia
oară în Roma în anul 443 i.Hr. Atât în comunitatea
romană, cât și în cea grecească, principalul scop al
puterilor din stat era acela de a modela personalita-
tea indivizilor. În anul amintit anterior a fost în-
tocmit un oficiu de cenzori și începând din acel mo-
ment cenzura a devenit un element important al so-
cietăților antice. 3
Influența benefică a cenzurii asupra so-
cietății așa cum apare în perioada antică încă se
consideră a fi un element important în numeroase
țări și în prezent.
Pentru istoria popoarelor vestice, termenul
de cenzură cunoaște o cu totul și cu totul alta semni-
ficație în momentul introducerii în anul 1559 a In-
dexÊ LibrorumÊ Prohibitorum prin care ideile unor
persoane importante transpuse în cărți și documente
erau de-a dreptul interzise. Biserica Catolica a fost
cea care pentru mult timp a condus viața politică,
socială, dar și pe cea culturală.
Abia în jurul secolelor XVII-XVIII dreptu-
rile și libertățile cetățenești devin probleme politice,
fiind introduse numeroase legi menite să le apere.
Cu toate acestea, cenzura s-a păstrat în special în
domeniul mass-mediei.
CenzuraÊșiÊartaÊcontemporana
Pentru a putea întelege pe deplin rolul cen-
zurii ar trebui adusă în discuție granița dintre artă și
manipulare. Plecând de la o banală interpretare a
muzicii putem constata fără a mari eforturi ce
anume caracteriza societatea la un moment dat și
care au fost influențele diferitelor curente muzicale.
Dacă în anii imediat următori ai celei de-a doua
conflagrații mondiale muzica ce se asculta îndemna
la calm și dragoste, lucruri uitate și pierdute sub
ororile războiului, în a șaptea decadă a secolului
trecut, muzica zgomotoasă și violentă a început să
primeze. Mesajele de revoltă cuprinse în text pre-
cum și manifestările scenice ale unor interpreți au
dus la apariția clanurilor rasiste și violența a
reapărut pe străzi.
Abordând istoria recentă, la debutul
mileniului trei promovarea drepturilor mino-
rităților de orice gen a influențat dezvoltarea
comunităților bazate pe apartenența la o anu-
mită minoritate și au determinat apariția unor
legi care protejează drepturile acestora și
chiar le acordă unele privilegii pe care nici
nu le puteau spera în urma cu câteva decenii.
„Je suis Charlie”, manifestare amplă
determinată de acțiunile teroriste asupra se-
diului redacției „Charlie Hebdo's”, ca ur-
mare a unor acțiuni satirice repetate împotri-
va unor principii religioase ale unei comu-
nități, arată că, acolo unde nu funcționează
cenzura (în acest caz cenzura pe principii
religioase) situația poate degenera în con-
flicte de diverse naturi care pot escalada în
violențe sau, și mai grav, acte teroriste sau
chiar declanșarea unr conflicte militare între
națiuni.
Impunerea de către Academia Ame-
ricană de Film în mod ascuns a prezenței în
distribuția filmelor în mod obligatoriu a unor
interpreți aparținând minorităților de culoare
sau LGBTQ, duc uneori la deformări grave
ale istoriei, ceea ce intră în contradicție cu
ceea ce studiul istoriei încearcă să transmită
tinerelor generații.
În perioada contemporană cezura s-a
transformat de fapt din garant al libertății de
exprimare în obiect de rescriere a istoriei și
reafirmare a identității unor națiuni. De
exemplu, domeniul muzical este strict con-
trolat și cenzurat, iar artele vizuale sunt și ele
atent controlate de către această putere. Fie-
care cuvânt și fiecare imagine este atent con-
trolată și modificată pentru ca ideea expri-
mată să nu fie ofensatoare pentru o anumită
categorie socială, politică sau religioasă.
De exemplu, romane de referință
pentru literatura universală au fost rescrise
după noi reguli fără ca anumite cuvinte ra-
siste să fie prezente. De asemenea și nume-
roase producții cinematografice se află sub
atenta supraveghere a oficiilor de cenzură.
În acest context se pune problema:
„Are arta de suferit din cauza cenzurii?”. În
cele mai multe dintre cazuri da, deoarece
mesajul este deformat, iar ideea pe care artis-
tul încearca să o exprime se pierde. Cu toate
acestea, în unele situații, cenzura are un rol
benefic. Cenzura are rolul de a proteja socie-
tatea, nicidecum de a îngrădi pe deplin liber-
“SF. PARASCHIVA” BACĂU
43
tatea de exprimare a cetățenilor. 4
NoteÊbibliografice:Ê
1 https://destepti.ro/cenzura-si-arta-contemporana;
2 Ibidem;
3 Ibidem;
4 https://destepti.ro/cenzura-si-arta-contemporana.
ȘcoalaÊcareÊteÊfaceÊ„săÊștii”Êvs.Ê
ȘcoalaÊcareÊteÊînvațăÊ„săÊfii”
Prof. Maria Cioinică
Prof. Constantin Cioinică
Liceul „Constantin Brâncoveanu” – Horezu
„Toată lumea știe asta!”. De câte ori nu am auzit
această expresie. Cunoașterea rămâne baza dezvoltării și
integrării sociale a fiecărui om în societate. De cele mai
multe ori, însă, simpla cunoaștere nu oferă celui care și-a
însușit cunoștințele respective și priceperea sau deprinderea
de a utiliza aceste cunoștințe în situații impuse.
Mai clar spus, cu toții știu că nu e politicos și nici
benefic să întârzie (la oră, la o întâlnire, la un eveniment
etc.), dar nu toți fac un obicei din punctualitate.
Formarea generațiilor viitoare cade, în cea mai
mare parte, în sarcina instituțiilor de învățământ locul în
care se presupune că se desăvârșește educația. La rândul
lor, instituțiile de învățământ se ghidează după curricu-
lumul stabilit de către autorii de manuale și programe, res-
pectând idealul educațional, ca rezultat al nevoilor so-
cietății.
Aici intervine rolul evaluării în sistemul de
învățământ. „La nivel conceptual, evaluarea școlară este
definită în raport cu celelalte componente ale demersului
didactic: proiectarea, predarea, învățarea, fiind definită prin
valoarea sa structurală, de componentă a procesului de
învățământ, dar și prin funcția sa fundamentală: „act psi-
hopedagogic complex de stabilire a relevanței și a valorii
unor procese, performanțe, comportamente etc.”, (Ionescu,
2003, p. 291).
Pornind de la definiția de mai sus putem observa că
se pune accent pe relevanță și valoare luând în considerare
nu numai achiziția de cunoștințe ci, mai ales, comporta-
mente.
Revenind la exemplul de la început, nu e suficient
ca toată lumea să cunoască importanța punctualității, ci, în
cazul ideal, toată lumea să fie punctuală și să se comporte
pe baza acestei achiziții de cunoștințe.
Evaluarea școlară își depășește granițele controlu-
lui, al verificării și examinării, statuându-se ca proces eva-
luativ permanent, complementar activității de predare-
învățare. Astfel, rolul activității evaluative are sens
reglator, de îmbunătățire permanentă a procesului,
în ansamblu.
Dimensiunea formativă a evaluării consti-
tuie astăzi un aspect important pentru cadrele di-
dactice-evaluatori, întrucât obiectul lor evaluativ
prioritar este procesul de învățare a elevilor, nu
numai comportamentul manifestat de către aceștia,
ca rezultat al învățării. Astfel, dimensiunea forma-
tivă a procesului instructiv-educativ devine priori-
tară, determinând centrarea pe formarea și dezvol-
tarea de competențe, orientare actuală, specifică
multor sisteme de învățământ, inclusiv sistemului
de învățământ românesc.
Schimbarea de paradigmă în evaluare, prin
evaluarea pe baza standardelor de performanță, a
determinat trecerea de la măsurarea educațională,
la o evaluare reală, educațională, după cum aprecia
profesorul Adrian Stoica, cu accent pe dimensiu-
nea calitativă. Standardele de evaluare stabilesc
niveluri ale performanței elevilor pentru învățarea
conținuturilor și formarea competențelor.
Cu toate acestea asistăm încă la adminis-
trarea a nenumărate teste de evaluare de către fie-
care cadru didactic cu scopul de a verifica, în pri-
mul rând, achiziția de cunoștințe. Este de la sine
înțeles ca nu putem evalua atitudini și comporta-
mente prin teste scrise. Simpla introducere în lista
descriptorilor de performată a unor atitudini și
comportamente nu este suficientă dacă nu se acțio-
nează prin metodele de evaluare la verificarea
acestora.
Problema se poate rezolva prin diversifi-
carea metodelor de evaluare și implementarea unor
metode care au fost popularizate în rândul cadrelor
didactice prin programele de formare POSDRU
sau alte activități de perfecționare. Alternativele
educaționale din România se bazează, în primul
rând, pe aceste metode, având avantajul lipsei no-
telor sau a unor grupe mici de elevi.
Odată dezvoltate aceste comportamente
rolul formativ al școlii ar fi îndeplinit cu mai mult
succes. Omul zilei de azi nu se poate baza pe „ce
știe?” ci se va integra în societate pe baza a „ce
poate?” sau „ce este?”.
În acest context revizuirea și reorientarea
evaluării, din partea cadrelor didactice, în planul
dezvoltării atitudinilor și comportamentelor vor
transforma „omul nou” și îl vor pregăti să fie o
piesa de bază în mecanismul complex care e cons-
tituie în societatea.
Examenele de final de ciclu de instruire
vor trebui regândite astfel încât să se bazeze și mai
44
puțin pe ceea ce știe elevul (adică achiziția de cu-
noștințe) la ceea ce poate să facă cu ceea ce știe.
Numai în acest mod vom trece de la a da societății
un om atotștiutor la a da societății un om cu atitudi-
ni și comportamente de dorit care să determine evo-
luția și progresul.
Bibliografie:
1. Miron Ionescu, Bocos - Tratat deÊDidacticaÊMo-
dernaÊ- Paralela 45- 2009;
TRANSUMANISMULÊDECRIPTAT.Ê
Prof.Êuniv.Êdr.ÊSebastianÊMoldovan:Ê
PărinteleÊJeanÊBobocÊdespreÊ
metamorfozeleÊumanului
2. Marin Manolescu - EvaluareaÊinÊeducatie.ÊMe-
ritocratiaÊ siÊ mediocritateaÊ – Editura Universi-
tară - 2007.
Pentru importanța temei și în memoria
părintelui profesor doctor Jean Boboc, publicăm
articolul din ActiveNews, prin care se prezintă car-
tea părintelui Jean Boboc, publicat: Luni, 03 ianua-
rie 2022, 19:10 la https://www.activenews.ro/stiri/
TRANSUMANISMUL-DECRIPTAT.-Prof.-univ.-dr.-
Sebastian-Moldovan-Parintele-Jean-Boboc-despre-
metamorfozele-umanului-171780:
Transumanismul pare a deveni mitul fonda-
tor al etapei istorice în care tocmai am intrat. Putem
considera că acordarea Premiului Nobel pentru Chi-
mie din anul 2020 pentru descoperirea – recentă, în
2012 – a celei mai performante metode de manipu-
lare genetică cunoscute până în prezent, este vorba
de așa numita procedură CRISPR-Cas9, reprezintă
consacrarea de către comunitatea științifică inter-
națională a posibilității de a modifica în mod con-
trolat nu doar structura genetică a celulelor soma-
tice, ci și a liniilor celulare germinale, cu alte cu-
vinte a genomului și a genofondului uman, cu impli-
cații antropologice și ecologice pe cât de ample, pe
atât de greu de prevăzut. Pentru o mișcare precum
transumanismul, care propune preluarea evoluției
naturale, determinată prin interacțiunea adaptativă,
dar aleatorie, dintre organisme și mediul lor de
viață, și asumarea direcționării acestei evoluții de
către inteligența umană prin produsele sale
biotehnologice, editarea genetică cu ajutorul
CRISPR-Cas9 oferă nu doar un argument
suplimentar că îmbunătățirea omului pe cale
tehnologică este posibilă, ci și un plus de
credibilitate morală, culturală și politică.
Aceasta nu înseamnă, însă, că știm
deja ce avem de făcut cu asemenea posibi-
lități realmente prometeice. Așa cum s-a
constatat de multă vreme, ceea ce putem face
ia un avans tot mai mare față de ceea ce sun-
tem convinși că merită făcut. Inovația tehno-
logică, atât de ardent căutată – pentru că pro-
duce „plus valoare” și în cursa cunoașterii, și
în cea a veniturilor, și în cea a prestigiului -
aduce cu sine și o perplexitate morală cu atât
mai mare, cu cât experiența de care dispu-
nem pentru a ne întemeia evaluările etice
este tot mai recentă și, ca atare, mai res-
trânsă. Inedite sunt nu doar tehnologiile
noastre, ci și efectele asupra condiției umane
ca atare (de pildă, fecundarea in vitro, indis-
pensabilă pentru aplicarea editării genetice la
terapii de tip germline).
Am putea spune că transumanismul
este viziunea optimiștilor, a celor care consi-
deră că riscurile pe care ni le asumăm pro-
movând asemenea intervenții tot mai pro-
funde asupra condiției noastre, până la a-i
modifica trăsături considerate definitorii,
inalterabile și indiscutabile, vor fi mai mici
decât beneficiile de care putem avea parte,
până nu de mult de neimaginat, precum
înlăturarea maladiilor genetice, „tratarea”
îmbătrânirii, prelungirea vieții și a calității
acesteia – fizice, psihologice și chiar morale
- la scara centenară, dacă nu chiar la imorta-
litatea fizică. În tabăra opusă se află cei care
adoptă o viziune mai degrabă sceptică sau
pesimistă, insistând asupra nenumăratelor
incertitudini în care ne aflăm în privința im-
plicațiilor concrete – medicale, psihologice,
economice, sociale, politice, culturale – nu
doar ale aplicațiilor acestor tehnologii, dar și
ale cercetărilor indispensabile pentru tran-
slația din laborator în practica clinică. Un
proverb de origini imemoriale spune că
„paza bună trece primejdia rea”; în termeni
actuali, recurgerea la principiul precauției
pare cu atât mai justificată cu cât structura de
“SF. PARASCHIVA” BACĂU
45
piață a relațiilor globale, inclusiv în domeniul cercetării
și dezvoltării tehnico-științifice, creează o presiune con-
curențială crescândă și tot mai greu de stăpânit. [1]
Printre obligațiile unei precauții mature este și
cea a cunoașterii cât mai profunde și cât mai largi din
partea publicului, deoarece nu doar viața, activitatea sau
interesele oamenilor de știință sunt afectate de noile
tehnologii. [2] După un alt principiul etic, toate per-
soanele afectate au dreptul de a fi consultate și responsa-
bilitatea de a se pronunța în deciziile privitoare la apli-
carea acestor tehnologii. În acest sens, toate posibilitățile
de popularizare serioasă a problematicilor multiple im-
plicate reprezintă contribuții bine-venite. În vederea unei
asemenea cunoașteri, Editura Doxologia pune la dis-
poziția publicului de limbă română, în traducerea lui
Emanuel Valeriu, acest volum remarcabil al regretatului
Părinte Jean Boboc. Prin experiența sa profesională și
participarea sa angajată la prezența Bisericii în viața
cetății, Părintele Boboc este, probabil, cea mai calificată
persoană să ne ofere o prezentare comprehensivă, dar
accesibilă, a ideilor directoare ale curentului transuma-
nist și ale implicațiilor posibile ale acestora în viața
noastră.
*
Jean Boboc s-a născut în 1943 în Franța, din
mamă franceză și tată român, de origine vâlceană, de la
care a moștenit pasiunea pentru ființa umană, în măreția
și precaritatea sa – tatăl fiind medic –, cât și preocuparea
pentru cultura și spiritualitatea românească, întărită și
rafinată în cercurile intelectuale și bisericești ale emi-
grației francofone românești. Licențiat apoi medic,
specialitatea Farmacologie și Toxicologie clinică, la fa-
cultatea de medicină din Paris, s-a dedicat profesional
cercetării medicale aplicate, în Franța și Statele Unite,
și, ulterior, conducerii unor companii farmaceutice din
SUA, Canada și America latină. Doctorul Boboc a fost o
figură importantă în mediile exilului românesc din
Franța și America. În 1974 a fondat și a devenit
președinte al Asociației francezilor de origine română și
al Bibliotecii române din Paris (cu sediul la celebra bise-
rică românească din rue de Beauvais, în Cartierul Latin),
după modelul celei din Freiburg, și a contribuit prin con-
ferințe și publicații la păstrarea și promovarea conștiinței
și culturii românești în Occident, în special la cunoaște-
rea istoriei și a situației românilor din teritoriile
dezmembrate, de dincolo de Prut, dar și a celor din sudul
Dunării. A fost în toate privințele o personalitate cu
preocupări multilaterale, cele profesionale, științifice,
interferând permanent cu cele culturale și social-politice
și cu interesul pentru viața spirituală și religioasă, cel din
urmă debutând în adolescență și devenind dominant în
puterea vârstei.
Sub șocul morții timpurii a tatălui (în ziua în
care fiul împlinea 18 ani) și al întâlnirii cu Părintele Va-
sile Boldeanu, parohul bisericii pariziene, tânărul Jean
descoperă universul spiritual al Ortodoxiei și se
implică în viața parohiei, inclusiv ca și consilier al
acesteia. La sfârșitul anilor ’60, într-o perioadă
marcată de revoluția studențească și sindicalistă,
urmează, influențat de Mircea Eliade, cursurile de
la Institutul de Știință și Teologie a Religiilor din
cadrul renumitului Institut Catholique de Paris.
Peste ani, revenit din SUA, studiază teologia la
Institutul Teologic Ortodox „Saint Serge” din Pa-
ris, unde obține licența, în 2006, apoi titlul de mas-
ter, în 2008, și doctoratul, în 2013. Între timp,
fusese hirotonit ca diacon, în 2007, iar în mai
2009, ca preot, de către IPS Mitropolit Iosif, pen-
tru biserica Sfinților Arhangheli din Paris, cu
ocazia consfințirii reunificării, după 61 de ani de
separare, între comunitatea românească din exilul
francez și Biserica Ortodoxă Română, ocazie cu
care biserica din capitala Franței a devenit ca-
tedrala Mitropoliei Ortodoxe Române din Europa
Occidentală și Meridională. [3]
Sub auspiciile aceleiași Mitropolii, în
2008-2009, ia ființă Centrul Ortodox de Studii și
Cercetări „Dumitru Stăniloae”, o remarcabilă insti-
tuție bilingvă de educație și misiune teologică,
pentru formarea continuă a clerului, cateheților și
laicilor din cuprinsul eparhiei, dar nu numai, al
cărui prim decan a fost Părintele Boboc și unde a
predat cursuri de antropologie și de bioetică. Sub
egida Centrului, Părintele a început proiectul de
traducere în limba franceză a capodoperelor mare-
lui teolog român Dumitru Stăniloae, reușind să
publice în timpul vieții două dintre aces-
tea, SpiritualitateaÊ ortodoxă/AsceticaÊ șiÊ mistica și
SpiritualitateÊ șiÊ comuniuneÊ înÊ liturghiaÊ or-
todoxă. [4]
În calitate de preot și de profesor de
bioetică, atât la Centrul „Dumitru Stăniloae”, cât și
la Institutul Teologic „Saint Serge” – aici, ca ur-
maș la catedră al binecunoscutului teolog american
Pr. John Breck, unul dintre pionierii bioeticii or-
todoxe -, Părintele Boboc a reprezentat Patriarhia
Română în grupul tematic de lucru privind bioeti-
ca al Conferinței Bisericilor Europene
(CEC). [5] Activitatea sa din ultimii în spațiul pu-
blic, pe teme de antropologie, apologetică și
bioetică, prin emisiuni, conferințe, interviuri, parti-
cipări la simpozioane și alte forme de manifestări
academice, l-a impus ca o voce proeminentă a Bi-
sericii Ortodoxe, [6] însă i-a afectat sănătatea. Re-
cidiva unei suferințe mai vechi l-a obligat la o
lungă spitalizare, iar în seara zilei de 4 aprilie
2019, Joia Sfintelor Pătimiri din acel an, Părintele
Jean Boboc a ieșit din vadul acestei lumi pentru a
participa de dincolo la Misterul Pascal.
*
46
Volumul de față reprezintă a doua operă
teologică majoră a Părintelui Boboc, continuarea
unei alte lucrări de anvergură, MareaÊmetamorfoză,
apărută în două ediții la prestigioasa editură pari-
ziană Cerf, [7] o pledoarie pentru depășirea unei
interpretări naturaliste și dualiste, dominantă în an-
tropologia occidentală, responsabilă, în opinia auto-
rului, pentru apariția naturalismului modern, mai
întâi, și apoi a curentelor deconstructiviste post-
moderne, care au pregătit curentul transumanist.
Ambele volume își au originea în dizertația
masterală intitulată „De animae natura, animation et
désanimation. Perspectives eschatologiques”, scrisă
sub coordonarea Părintelui John Breck, temă pe
care autorul o va prelungi și dezvolta în teza de doc-
torat „Homo absconditus et eschatologicus. Élé-
ments pour une théo-anthropologie orthodoxe, ter-
naire, apophatique et pneumatique”, coordonată de
Pr. Prof. Nicolas Cernokrak. [8] Această teză va fi
publicată ca MareaÊmetamorfoză, din care provine,
la rândul său, așa cum vom vedea, TransumanismulÊ
decriptat. [9]
Părintele Boboc s-a dedicat acestui proiect
de cercetare antropologică pornind de la nume-
roasele provocări pe care medicina și științele con-
temporane ale vieții le adresează viziunii creștine
tradiționale asupra omului. Dintre acestea, probabil
cea mai masivă contestare vizează concepția despre
autoritatea absolută a Creatorului asupra începutului
și sfârșitului vieții, dacă ne gândim la tehnicile de
asistare biomedicală a procreației, la identificarea
morții biologice cu moartea cerebrală și la accep-
tarea tot mai răspândită a eutanasiei. Asemenea vi-
ziuni și practici nu ar fi fost posibile fără o schim-
bare majoră a înțelegerii ființei și ființării umane în
raport cu antropologia creștină, schimbare în care
apariția evoluționismului și a geneticii a marcat o
ruptură epistemologică decisivă. Teologul Jean Bo-
boc nu se situează pe o poziție antiștiințifică; dim-
potrivă, ca medic și om de știință, dar și creștin
practicant, se alătură mișcării transdisciplinare,
inițiate de Basarab Nicolescu, în încercarea de a
descoperi acel „terț inclus” prin care credința și
știința se pot regăsi și pot colabora pentru recu-
noașterea demnității și a vocației omului și a creației
și pentru împlinirea lor în comuniune cu Crea-
torul. [10] O perspectivă generoasă, un demers me-
rituos, însă pentru promovarea cărora teologul-om
de știință are de înfruntat doi adversari redutabili: o
tradiție teologică tot mai îndepărtată de profunzimea
originilor și o ideologie scientistă tot mai aproape
de lichidarea acestora. Două antropologii antago-
niste, cea dualistă occidentală și cea tehnoprogresi-
vistă, ivite, succesiv și cu elemente de continuitate,
nu doar de ruptură, din aceeași uitare (ne)
teologică a îndumnezeirii și a premisei pneu-
matologice a acesteia. Primei înstrăinări an-
tropologice și răsturnării ei Părintele Boboc
îi dedică MareaÊ transformare, celei de-a
doua, TransumanismulÊdecriptat.
Una dintre cele mai profunde schim-
bări antropologice la care asistăm este sepa-
rarea radicală dintre sexualitate și procreație.
Pe seama drepturilor la „sănătate reproduc-
tivă” - de fapt, în mare măsură, a dreptului la
avort și la mijloace anticoncepționale -, re-
lațiile intime sunt eliberate de povara
„sarcinii nedorite”; pe seama tehnologiilor de
fertilizare artificială, procreația este eliberată
de „blocajele naturii”. În ambele contexte, în
epicentrul controverselor și luptelor culturale
și politice, se află statutul copilului nenăscut,
mai ales în prima etapă a dezvoltării sale, cea
embrionară. Într-o viziune numită generic
„sfințenia vieții”, la care aderă în general
majoritatea confesiunilor creștine semnifica-
tive, acestea recunosc copilul nenăscut ca
persoană pe întreaga durată a vieții intraute-
rine, recurgând îndeosebi la argumentul în-
suflețirii organismului embrionar și fetal, iar
pentru aceasta cele occidentale au trebuit să
redescopere însuflețirea imediată, abando-
nată prin Anselm din Cantebury, Grațian și
Toma din Aquino. Or, argumentul însuflețirii
a fost formulat și transmis într-o perioadă în
care cunoștințele de embriologie erau precare
(practic, fără cunoașterea gameților și a dez-
voltării embrionare mai ales înainte de im-
plantare). Cunoștințele contemporane schim-
bă total datele problemei, afirmă Părintele
Boboc: întâlnirea gameților, fertilizarea, sin-
gamia nucleelor haploide și formarea zigotu-
lui, celula originară a organismului, toate
acestea dovedesc că începutul unei noi ființe
umane nu este și începutul vieții ca atare.
Concepția unui trup care primește viață din
afară, prin însuflețire, are o lungă și
frumoasă carieră, dar nu mai poate da seama
de realitate (p. 456). [11] În plus, însuflețirea
întârziată (treptată, mai precis, printr-o suc-
cesiune de însuflețiri) poate justifica moral
atât crearea, manipularea și distrugerea „pre-
embrionilor”, avortul la cerere timpuriu, cât
și prelevarea de organe de la pacienți în
moarte cerebrală, de vreme ce un suflet rațio-
nal nu poate fi presupus înainte de apariția
cortexului cerebral sau după ce acesta își în-
cetează activitatea (p. 271, n. 1).
“SF. PARASCHIVA” BACĂU
47
La rândul ei, însuflețirea simultană, receptată în
creștinismul răsăritean ca doctrină dominantă (astăzi,
unica), prin scrierile Sf. Grigorie al Nyssei și Maxim
Mărturisitorul, deși salvează unitatea naturii umane și
afirmă demnitatea de „chip al lui Dumnezeu” de la con-
cepere, poate fi și ea în dificultate, consideră autorul,
prin discreția Părinților față de antropologia prenatală, al
căror scop a fost cu precădere unul de natură morală,
urmărind combaterea avorturilor. Referințele lor la un
statut al embrionului au fost rare și indirecte, legate de
alte preocupări (p. 272), ceea ce și explică păstrarea unui
echivoc între cele două opțiuni explicative, traducianis-
mul și creațianismul (p. 197; 459), primul predominat la
Sf. Grigorie al Nyssei, cel de-al doilea la Maxim Mărtu-
risitorul, și astfel a unei ambiguități privind rolul Crea-
torului în ivirea pe lume a unui nou suflet și chiar a res-
ponsabilității Sale proprii în această venire (p.
459). [12] Pentru Părintele Boboc, neclaritatea privind
unirea sufletului și a trupului - cum și când se unește cu
organismul incipient? - o atrage pe cea privind originea
acestuia - de unde apare? – și, mai important, pe cea
privind ontologia acestuia: de fapt, ce este sufletul? Însă
această discreție nu este nici întâmplătoare, nici irele-
vantă. Ceea ce pare a fi un deficit doctrinar se dovedește
a fi, mai întâi, o caracteristică specifică modului apofatic
de a face teologie al Părinților, care nu mizează pe pute-
rea rațiunii, ci pe cea a cunoașterii duhovnicești, adică
revelate. În al doilea rând, tocmai această lipsă de
„acrivologie” - cum o numește Sf. Vasile cel Mare în
canonul al doilea - privind viața intrauterină și, mai ge-
neral, originea sufletului, face ca viziunea inspirată a
Părinților să rămână deschisă unei convergențe cu teo-
riile științifice actuale (p. 329; 234, n.1).
Totuși, Părintele Boboc acuză deficiența antro-
pologiei patristice în cea ce privește ontologia sufletului,
precum și prețul plătit de aceasta pentru o altă conver-
gență, cea din secolul al IV-lea, când deschiderea spre
cultura epocii, dominată de neoplatonism, ar fi diminuat
- ulterior până la estompare -, viziu-
nea tripartită sau ternară asupra naturii umane - compusă
din trup, suflet și duh – specifică antropologiei pre-
niceene, mai ales Evangheliilor și Sf. Ap. Pavel. Într-
adevăr, în 1 Tes 5,23, acesta scrie: „Însuși Dumnezeul
păcii să vă sfințească pe voi desăvârșit și întreg duhul
vostru și sufletul și trupul să fie păzit, fără de prihană,
întru venirea Domnului nostru Iisus Hristos”, iar un duh
al omului mai este menționat în pasaje precum Rom
8,16; 1 Cor 2,11; Cor 2,13; 7,13; Evr 4,12. Pornind de
ceea ce consideră a fi o antropologie paulină tripartită
consistentă și de la prezența curentă a trihotomiei la
Părinții și scriitorii creștini dinainte de sec. IV (Iustin
Martirul, Tatian, Atenagora, Tertulian, Origen), îndeose-
bi la Sf. Irineu al Lyonului, [13] autorul deschide
în Marea metamorfoză un vast șantier de cercetare pen-
tru recuperarea și promovarea acestei viziuni antropolo-
gice, dacă nu pierdută, cel puțin uitată sau ascunsă
în exprimări care, fie desemnează o dualitate de
ordin moral, nu constitutiv (e.g., „omul lăuntric”
vs. „omul din afară”; p. 188 sq), fie preferă terme-
nului biblic pneuma pe cel filosofic nous, inter-
pretat, pe cât de frecvent, pe atât de superficial, cu
partea cea mai profundă a sufletului, interpretare
prin care doctrina creștină genuină a constituției
trihotomice a omului regresează într-un dualism
platonic.
Părintele Boboc întreprinde o amplă argu-
mentare a distincției deopotrivă ontologice și
funcționale a duhului de suflet, trecând în revistă
tradiția biblică (printre locurile considerate cele
mai relevante: Gen 2,7,22; Deut 6,5; Ps 30,5;
33,17; Luca 1,46-47; 23,43-46; Ioan 3,5-8; 4,21-
25; 6,63; 12,25; 19,30, plus cele pauline) și cea
patristică răsăriteană; pe lângă pasaje din Părinții
amintiți deja, sunt invocate și discutate texte din
Sfinții Vasile cel Mare, Grigorie Teologul, Maca-
rie Egipteanul, Efrem Sirul, Marcu Ascetul, Chiril
al Alexandriei, Anastasie Sinaitul, Andrei Cri-
teanul, Ioan Damaschin, Simeon Nou Teolog, Ni-
chita Stitatul, Teolipt al Filadelfiei, Grigorie Pala-
ma, Nicolae Cabasila. Evident, afectați de uitarea
acuzată, autori contemporani reprezentând antro-
pologia ternară sunt mult mai greu de găsit. Dintre
ortodocși, autorul îi poate valorifica doar pe
Părinții Gheorghi Florovski și Ioannis Romanidis,
într-o măsură destul de limitată, André Scrima și
Dumitru Stăniloae, ceva mai pe larg, iar pe J.-Cl.
Larchet numai incidental. Mult mai mult oferă în
sensul dorit doi autori eterodocși, renumitul teolog
Henri de Lubac, SJ, și laicul Michel Fromaget, un
antropolog francez polimat, cel mai important pro-
motor actual al antropologiei tripartite. [14]
Din aceste resurse, Jean Boboc alcătuiește
o serie de argumente probatoare cu valoare euris-
tică inegală, dar a căror putere de convingere re-
zultă din efectul lor combinat. Nu e locul aici
decât pentru a le enumera pe cele mai importante.
O parte dintre acestea sunt directe: diferența termi-
nologică, semantică și lexicală, dintre pneu-
ma și psuche în pasajele biblice examinate
(passim); argumentul învierii sau al nemuririi prin
har, iar nu prin natura sa, a sufletului, creat, cu un
început, ca și trupul pe care îl animă (p. 197 sq;
543 sq); distincția categorică dintre viața duhovni-
cească (spirituală, contemplativă, noetică) și cea
psihică, mintală (cognitivă-afectivă-volițională),
distincție esențială, specifică isihasmului, și care
presupune discontinuitatea ontologică dintre duh și
suflet (p. 191 sq; 207; 449 sq). [15] O altă serie de
argumente sunt indirecte, punând în evidență difi-
48
cultățile dualismului antropologic. În principal,
Părintele Boboc subliniază chestiunea, destul de
confuză și controversată, a părților, puterilor sau
facultăților sufletului, model multifuncțional care
trebuie să explice diversitatea de roluri pe care aces-
ta le joacă în constituția omului, de la însuflețirea
vitală, la tipurile de activități psihologice și compor-
tamentale amintite, până la de rugăciunea curată și
experiențele mistice. Părintele deplânge ca incoe-
rentă în raport cu principiul simplității substanțiale a
sufletului compartimentarea și etajarea puterilor
acestuia, care rezultă inevitabil din dorința de a-i
atribui, laolaltă, toate aceste aspecte (p. 2019, 216,
270 n. 2) În schimb, distribuirea lor în două clase,
funcțiile naturale psihosomatice – corespunzătoare
unității dintre trupul compus și sufletul simplu -,
respectiv funcția transformatoare, specifică duhului,
în comuniunea acestuia cu Duhul Sfânt (p. 217), ar
evita acest neajuns. Și nu ar fi singurul. [16]
Cea mai gravă consecință a antropologiei
dualiste o reprezintă, pentru Părintele Boboc, nu o
viziune teoretică reducționistă, eronată, ci o exis-
tență redusă, ratată, existența specifică acelui „om
sufletesc” - firesc sau natural, după cum a fost tra-
dus grecescul anthroposÊpsuchikos din 1 Cor 2,14-,
omul limitat la puterile sale trupești și sufletești
(neputincioase, desigur), care a uitat de cea mai im-
portantă dintre dimensiunile sale (iar nu părțile, p.
264), anume duhul, și de cea mai importantă dintre
deveniri, cea duhovnicească, calea dinspre chipul
natural spre asemănarea prin har cu Creatorul său,
adică spre theosis, îndumnezeire. Acestei lipse fa-
tale de înduhovnicire – un adevărat a-pneumatism,
cum îl numește - Părintele îi opune „nașterea din
nou”, „din apă și din Duh”, a vieții „de Sus”, a
„făpturii celei noi”, a „omului duhov-
nicesc” (pneumatikos), [17] cea despre care vestesc
Evangheliile și dă mărturie Tradiția Bisericii și care
presupune, în primă instanță, recunoașterea acestei
dimensiuni constitutive a existenței umane iar, apoi,
valorificarea ei prin practica ascetic-sacramental-
duhovnicesc necontenită de unire conștientă cu
Hristos în Duhul Sfânt. Venind pe lume într-o con-
diție deplorabilă, cea de muritori, și ducând aici o
existență la propriu larvară (v. Ps 21,6), suntem che-
mați la o transformare sau transfigurare reală a
acesteia, prin procesul unei nașterii nu din viața in-
trauterină la cea extrauterină, ci din viața psihoso-
matică la cea duhovnicească, asemenea prefacerii
care are loc în ciclul de viață al multor animale, de
la stadiul de larvă la cel de adult (p. 210-214; 257-
259). În ceea ce îi privește pe oameni, această prefa-
cere ființială are ca temei nu simpla animare a tru-
pului nostru cu suflet rațional – desigur de la bun
început, adică de la concepere -, căci aceasta
nu este decât omul natural, somato-psihic (cf.
p. 457), căzut, omul „tunicilor de piele” (Gen
3,21), pe care îl moștenim filogenetic, prin
fluxul unei vieți care curge mereu, în virtutea
poruncii originare (Gen 1,28), dar sub forma
alterată a nașterii, stricăciunii și morții. Ade-
văratul ei temei este duhul nostru, prin care
Creatorul-Duh mai întâi ne cuprinde și ne
asumă, printr-o voință proto-ontogenetică,
chiar la ivirea în această lume ca celulă pri-
mordială. [18] În acest duh se va sălășlui ul-
terior, prin Botez, Duhul, unindu-ne cu Hris-
tos tainic, ca să ne ofere întregul parcurs al
transformării noastre duhovnicești, nașterea
din nou, înfierea, moartea de bună-voie,
învierea și moștenirea vieții veșnice ca
îndumnezeire. Este marea metamorfoză des-
pre care ne vorbește imperativ Apostolul Pa-
vel (Rom 12,2: „schimbați-vă întru înnoirea
minții” (cf. Efes 4,23); iar în 2 Cor 3,18: „ne
schimbăm din slavă în slavă, ca după Duhul
Domnului”), nu o schimbare oarecare în gân-
dire și comportament - o dezvoltare perso-
nală, în termenii de astăzi -, ci nașterea în
Duh și prin duh, de la stadiul prenatal pre-
baptismal, al omului natural, la cel infantil, al
nou-născutului în Hristos (1 Cor 3,1), spre
stadiul de adult, al maturității duhovnicești în
Hristos (Efes 4,13) și spre cel al desăvârșirii
eshatologice, ultima dintre schimbări, în care
va învia și se va înduhovnici deplin și trupul
nostru (1 Cor 15,51) (p. 566 sq). [19]
Privind existența și destinul omului
în această perspectivă, Părintele Jean Boboc
pledează pentru recuperarea antropologiei
revelate teocentrice (p. 190), o teo-
antropologie completă, ternară, apofatică,
pneumatică și eshatologică, fiecare dintre
acești termeni punând în evidență ceea ce
lipsește antropologiilor plate, de tip dualist
sau monist. [20] Condiția sineÊquaÊnon Êeste
recunoașterea lui homo absconditus, dimen-
siunea transcendentă a ființei umane, denu-
mită de Tradiție în chip felurit – duh, inimă,
minte, om lăuntric. Ca în cazul Duhului
Sfânt, însă, a cărui cunoaștere este inefabilă,
tainică, duhul omului nu este cognoscibil nici
pe calea curentă a conștiinței de sine, nici pe
cea intelectuală, rațională, reflexivă și discur-
sivă, ci numai apofatic, în inima smerită și
curățită, în cămara ascunsă în care Cel
nevăzut este, aude, vede și se face văzut
(Matei 6,4). În acest sens, deși desemnat în
expresiile „tripartit” sau „ternar” - ca al
“SF. PARASCHIVA” BACĂU
49
treilea, sau mai degrabă, primul? - duhul nu poate fi con-
siderat o „parte” a omului pe același plan cu trupul și
sufletul, la fel de accesibil empiric ca acestea, ci ca un
terț ascuns, inclus și incluziv, despre care putem spune
și că se află în miezul nostru cel mai profund, dar și că
ne cuprinde, unindu-ne fără confuzie sufletul și trupul în
persoana unică a fiecăruia (p. 508). [21]
După Părintele Boboc, pierderea treptată a ex-
perienței duhovnicești în creștinismul occidental, tot mai
preocupat de puterea logicii și de logica puterii, este cea
care explică o altă metamorfoză, anume involuția isto-
rică a credinței și culturii creștine și apariția umanismu-
lui deist, apoi ateu, până la anti-umanismele recente. De
la o teo-antropologie ternară, la una dualistă, ostilă tru-
pului și opacă la duh, în numele unui suflet ultra-
mentalizat, redus la cugetare, apoi la antropologia mo-
nistă naturalistă, care nu mai cunoaște decât organismul
material și fenomenele „psihice” emergente din acesta,
asistăm la o istorie a ascunderii duhului, nu a descope-
ririi sale, în pofida viziunii lui Ioachim din Fiore și a
feluritelor spiritualisme pe care le-a inspirat. Revelarea
dialectică a spiritului în istorie pe care o identifica Hegel
se dovedește a fi în primul rând un șir de negări: a duhu-
lui, a sufletului, a lui Dumnezeu și, în cele din urmă, a
omului însuși.
La finalul MariiÊmetamorfoze, autorul adaugă o
anexă amplă intitulată „Antropologia morții”, de fapt un
capitol dedicat trecerii în revistă a acestor negări,
plecând de la ateismul deghizat ca deism în filosofia
franceză a Luminilor, unde zămislesc deja germenii eu-
genismului și ai unei „soluții finale”, urmat de auto-
divinizarea omului, metafizică la Feuerbach, politică la
Marx, de „omorârea lui Dumnezeu” și ivirea supra-
omului la Nietzsche, de „ființa spre moarte” la Heideg-
ger și de omul animal, profund doar în instinctele sale, la
Freud, și sfârșind într-un inevitabil dead-end al acestui
traseu nihilist, cultura post-modernă, pe cât de decons-
tructivistă în privința lui „a fi” și a unui sens transcen-
dent al existenței, pe atât de productivă în privința lui „a
avea”, a unui spirit (!) compulsiv, obsedat de drepturile
sale de consum și de libertatea de a se auto-imagina
după bunul plac.
Sfârșitul culturii antropocentrice dualiste,
cândva teocentrice în sensul expus aici, nu pare a fi
totuși chiar cel definitiv, devreme ce asistăm, în același
timp, la o nouă naștere: „după moartea lui Dumnezeu,
apoi a ucigașului său, epoca așa-zis post-modernă se
inaugurează cu realități științifice care trezesc speranțele
cele mai nebunești ale unei noi umanități, de data aceas-
ta artificiale, ai cărei ucenici vrăjitori îmbracă veșmin-
tele responsabilității științifice și ale unui umanism uma-
nitar plin de compasiune sub masca bioeticii. De data
aceasta, utopia unei noi antropologii devine realitate,
începându-și opera.” [22]
 Este, așa cum demonstrează pe larg volu-
mul de față, Transumanismul decriptat - anunțat
deja în finalul anexei respective (p. 640) -, o operă
de redefinire, la prima vedere prin excelență sub-
versivă, opusul teo-antropologiei revelate, dar nu
printr-o simplă respingere, ci prin uzurparea
acesteia. [23] Însă dacă o uzurpare este în cauză,
relația dintre cele două merită investigată mai în-
deaproape: nu cumva se ascunde aici și o afinitate
anume?
În chiar centrul lucrării, în partea a treia,
„Să terminăm cu Omul”, în care adresează nucleul
ideologic propriu-zis al transumanismului, Jean
Boboc arată că „strategia de subversiune” a aces-
tuia urmărește deconstruirea viziunii clasice asupra
ființei umane, rezultată din simbioza dintre viziu-
nea antică a naturii și cea creștină a originii și fina-
lității trans-mundane a omului - simbioză care a
produs și consacrat conceptele de demnitate și in-
violabilitate umană precursoare ale doctrinei con-
temporane a drepturilor omului -, militând, în
același timp, pentru o reconstrucție în care, prin
hibridizarea cu propriile artefacte tehnologice,
omul este re-creat de către om într-o transformare
tot mai profundă și fără oprire. Astfel, asemenea
renumitei aporii din logica antică a corabiei lui
Tezeu, nu se mai poate știi dacă nava recondițio-
nată mereu mai este sau nu aceeași entitate cu cea
originară. Iar dacă pe termen lung ameliorarea și
augmentarea propuse de tehno-științe, ale căror
prime protocoale deja le experimentăm, arată că
omul poate și trebuie depășit, cum susțin cu entu-
ziasm bioprogresiștii, nu este această poziționare
ca mijloc, iar nu ca scop, dovada limpede a ne-
gării, nu afirmări a omului, cu toate consecințele
asupra demnității sale, pe care creștinismul se
străduiește încă să o mai apere?
Însă adultul nu este, în același timp, o
depășire a larvei? Nu este orice metamorfoză și o
negare a stadiului anterior? Or, ceea ce și teocen-
trismul antropologic și trans-umanismul descoperă
este că transformarea nu este o opțiune, ci un des-
tin. Trans- este ontologic; esența omului este meta-
morfoza. Desigur, în termenii creștinismului
pnevmatic, nu meta-empsihoza, nici meta-
ensomatoza sau o combinație a acestora. Pneuma
nu este, așa cum am văzut, o simplă dimensiune
suplimentară, ci forța trans-formatoare, însă nu
singură, ci ca un operator conjugat imanent cu
operatorul transcendent care este Duhul Sfânt, ca
să folosim o analogie matematică, a căror coope-
rare aplicată unității compuse psihosomatice reali-
zează depășirea omului, nu prin anulare, ci ca
desăvârșire a acestuia. La rândul său, transumanis-
50
mul acuză deficiența severă, iremediabilă natural și
cultural, a condiției umane cunoscute și propune
depășirea ei prin cooperarea, mai bine zis sinteza,
dintre inteligența umană naturală și cea artifi-
cială. Așadar, ceea ce au în comun cele două viziu-
ni transformiste este o paradigmă soteriologică,
însă ce fel de metamorfoză oferă fiecare face dife-
rența dintre acestea. [24] Putem discerne această
diferență în ceea ce am putea numi matricea soterio-
logică propusă. Toate soteriologiile, de altfel, ope-
rează cu o matrice, mediul specific al gestației,
bunăoară cosmosul (religiile păgâne, ecologismul
radical) sau istoria (marxismul, nazismul, uma-
nismele); dacă pentru creștinism aceasta este Dum-
nezeu întrupat, pentru transumanism ea este tehno-
logia. Or, așa cum observă Părintele Jean Boboc,
aici se află aporia, hubris-ul transumanismului:
creatorului nu-i poate lipsi obiectul creat; creația de
sine perpetuă la care năzuiește transumanismul nu
poate evita continua reificare, necontenita auto-
prefacere tehnologică în obiect, într-o materie primă
mijloc și marfă, la dispoziția puterii și ierarhiilor de
putere. Corectitudinea politică, corectitudinea scien-
tistă, corectitudinea genetică, somatocrația (p. 633-
642), pe care le simțim deja, sunt semne neîndoiel-
nice ale vremii unui riscul totalitar global. Cine ne
asigură că dezlănțuirea puterilor prin progresul cu
orice preț, despre care vorbește profesorul Pierre
Magnard în prefața cărții, nu va aprinde incendiul
civilizațional auto-terminal?
Părintele Jean Boboc se arată destul de pe-
simist din acest punct de vedere, dar nu și defetist.
Destinul creator al omului se poate împlini, nu con-
suma, cu adevărat, prin cealaltă metamorfoză. Apo-
ria dialecticii antagoniste, care scindează subiectul
uman, și personal și social, ca stăpân și ca sclav,
poate fi depășită însă numai unindu-ne, fără confu-
zie, prin duhul nostru, cu Dumnezeu.
*
Este de așteptat ca aplombul critic al Părin-
tele Jean Boboc la adresa curentului pe care îl de-
criptează, iar uneori chiar denunță, ca și alternativa
numai aparent conservatoare – de fapt, transforma-
toare – pe care o promovează, să trezească rezerve,
contra-argumente, poate polemici [25]. Nici nu s-ar
putea altfel, ținând cont de miza realităților și ideilor
examinate și a evaluării lor morale, mai ales în con-
textul pluralist contemporan. În orice caz, această
examinare amplă, amănunțită și exigentă, într-un
stil deopotrivă academic și accesibil, pe înțelesul
unui cititor cu o cultură generală rezonabilă, repre-
zintă prima încercare de anvergură de a înțelege și
evalua transumanismul din perspectiva viziunii
creștine ortodoxe. Publicarea acestui volum într-o
țară cu o istorie, o cultură și o populație pre-
dominant creștină sperăm să constituie o
contribuție semnificativă la promovarea unei
cunoașteri acurate și a unei dezbateri mature
asupra unui subiect de o relevanță crescândă
și indiscutabilă [26].
Textul de mai sus constituie postfața
scrisă de Prof. univ dr. Sebastian Moldovan
la cartea Pr. Jean Boboc intitulată, în tradu-
cerea în limba română realizată de Dl. Ma-
nuel Valeriu, TRANSUMANISMUL DE-
CRIPTAT. Metamorfoza navei lui Tezeu.
Notele de subsol pot fi consultate direct în
carte, care poate fi comandată de la Editura
DOXOLOGIA.
Pentru o mai bună înțelegere a fe-
nomenului, publicăm și articolul pe această
temă a Irinei Bazon, apărut tot în ActiveNews
TehnocrațiaÊșiÊtransumanismulÊ–Ê
agendaÊantiumanăÊ
aÊ„MariiÊResetări”
https://www.activenews.ro/covid-era-
covid-si-marea-resetare-the-great-reset/
Tehnocratia-si-transumanismul-%E2%
80%93-agenda-antiumana-a-%E2%80%
9EMarii-Resetari-171015
de Irina Bazon, publicat: Marţi, 30
noiembrie 2021, 13:00
Am tradus pentru citito-
rii ActiveNews un articol foarte actual și tul-
burător, care ne ajută să înțelegem mai bine
legătura strânsă dintre tehnocrație și transu-
manism și modul cum prin acestea se trans-
pune în viață agenda antiumană a Noii Re-
setări. Ca persoane create după chipul și ase-
mănarea lui Dumnezeu, înzestrate cu demni-
tate și libertate, avem datoria (și propria
conștiință ne-o cere) să ne opunem cu toată
ființa acestei agende, care este împotriva
omului! (Irina Bazon)
Articolul de Patrick Wood, publicat
pe TechnocracyÊNews:
Legătura dintre tehnocrație și transu-
manism este ușor de făcut odată ce s-a înțeles
că ambele sunt produsele de prim rang ale
religiei pseudo-științifice a scientismului,
care consideră știința drept un zeu, iar oame-
nii de știință și inginerii acestei pseu-
“SF. PARASCHIVA” BACĂU
51
doștiințe, drept preoți. Acest articol ne ajută să înțele-
gem această legătură (editorul TechnocracyÊNews).
http://www.technocracy.news/the-evil-twins-of-
transhumanism-and-technocracy/
Tehnocrația are legătură cu transformarea so-
cietății, așa cum transumanismul are legătură cu trans-
formarea condiției umane a persoanelor care trăiesc în
acea societate
Ambele se bazează pe o credință religioasă cu-
noscută sub numele de scientism, care consideră că
știința este un zeu și că oamenii de știință, inginerii și
tehnologii sunt „preoți” care transpun descoperirile în
practică.
Este o eroare fatală a echivala scientismul cu
știința. Adevărata știință explorează lumea naturală folo-
sind metoda științifică testată în timp, bazată pe experi-
mentare și validare repetată. Prin comparație, scientis-
mul constituie o viziune speculativă, metafizică despre
natura și realitatea universului și despre relația omului
cu acesta.
Scientismul respinge viziunile religioase, mora-
la și filosofia tradiționale și, în schimb, consideră știința
drept sursă a valorii morale personale și societale.
Relația dintre tehnocrație și transumanism a fost
cunoscută încă din 1933, când Harold Loeb a scris „Life
in a Technocracy: What It Might Be Like” („Viața într-o
tehnocrație: cum ar fi ea”):
„Tehnocrația are în vedere o altă formă de do-
mesticire, o formă în care omul poate deveni mai mult
decât om... Tehnocrația urmărește să dezvolte așa-
numitele facultăți superioare în fiecare om și să îl facă
pe fiecare om să nu se resemneze cu soarta sa... Prin
producerea de indivizi specifici în scopuri specifice... O
tehnocrație, atunci, va produce în timp o rasă de oameni
de calitate superioară celor care sunt acum pe pământ...”
Astfel, Loeb considera că tehnocrația
(societatea) produce un om superior prin aplicarea unei
tehnologii avansate care să modifice condiția umană.
NaturaÊtehnocrației
Constituită formal în 1932 de către oamenii de
știință și inginerii de la Universitatea Columbia,
mișcarea a fost definită astfel într-o ediție din 1938 a
revistei sale, TheÊTechnocrat:
„Tehnocrația este știința ingineriei sociale, funcționarea
științifică a întregului mecanism social pentru a produce
și distribui bunuri și servicii întregii populații... Pentru
prima dată în istoria omenirii acest lucru va fi pus în
aplicare ca o chestiune științifică, tehnică, de inginerie.”
Într-adevăr, tehnocrația constituia un sistem
economic bazat pe știință și inginerie socială.
Tehnocrații erau siguri că abordarea lor științifică era
atât de corectă încât nu mai era nevoie de nicio structură
politică: „Nu va mai fi loc pentru politică, politicieni,
finanțe sau finanțatori, escrocherii sau escroci...
Tehnocrația va distribui [bunuri și servicii, n. tr.]
prin intermediul unui certificat de distribuție
disponibil pentru fiecare cetățean de la naștere
până la moarte.”
Astăzi, tehnocrația este întruchipată în
proiectul „Marea Resetare” al Forumului
Economic Mondial și în diferite programe ONU
legate de dezvoltarea durabilă: Agenda 21, Agenda
2030, Noua Agenda Urbană etc.
NaturaÊtransumanismului
Un susținător filosofic de nădejde al
transumanismului modern, Max More, l-a definit
în 1990 astfel:
„...un grup de filosofii despre viață care urmăresc
continuarea și accelerarea evoluției vieții
inteligente dincolo de forma sa umană și de
limitările umane actuale, prin intermediul științei
și tehnologiei, ghidate după principii și valori care
promovează viața.”
Mijloacele pentru atingerea scopului sunt,
în cele din urmă, constituite de ingineria genetică
care preia și accelerează teoria evoluționistă pentru
a crea „umanitatea 2.0”.
De la apariția tehnologiei de editare
genetică CRISPR, transumaniștii au invadat
universitățile și corporațiile private cu ideile lor
despre modificarea tuturor categoriilor de
viețuitoare, inclusiv a omului.
Ceea ce se promovează de către Națiunile
Unite ca fiind drept conservarea biodiversității
este, de fapt, preluarea materialului genetic, care a
fost meționată încă din 1994, la doar doi ani după
debutul proiectului Dezvoltării durabile și al
Agendei 21 la Conferința ONU pentru Dezvoltare
Economică (UNCED) în Rio de Janeiro, Brazilia.
Cartea din 1994, The Earth Brokers, a fost
scrisă de doi participanți principali la conferința de
la Rio, participanți care nu au înghițit pe
nemestecate ceea ce tocmai se întâmplase acolo.
Ei au remarcat două lucruri cu privire la Convenția
privind biodiversitatea, pe care au adoptat-o 156
de state ale lumii:
„Convenția echivalează implicit diversitatea vieții
– animale și plante – cu diversitatea codurilor
genetice, ceea ce se poate traduce ca resurse
genetice. În acest mod, diversitatea devine un
lucru pe care știința modernă îl poate manipula...
Convenția promovează biotehnologia ca fiind
«esențială pentru conservarea și utilizarea durabilă
a biodiversității»”.
În al doilea rând, ei au remarcat că „miza
principală în Convenția privind biodiversitatea o
52
constituie problema posesiunii și controlului asupra
diversității biologice... Preocuparea majoră era
protejarea industriilor farmaceutice și
biotehnologice emergente”.
Nu este de mirare astăzi că industria
farmaceutică produce injecții de terapie genetică
folosind ARN modificat genetic pentru a modifica
sistemul imunitar al organismului. Au muncit din
greu din 1992 pentru a avansa tehnologia necesară
pentru a „deturna” genomul uman și a păși pe calea
transformatoare către „Humanity 2.0”.
Totuși, tehnocrația este cea care și-a folosit
tehnicile bazate pe „știința ingineriei sociale” pentru
a manipula 22 % din populația lumii astfel încât să
accepte de bunăvoie injecțiile care modifică genele,
promovate de transumaniști.
MareaÊResetareÊîmbrățișeazăÊatâtÊ
tehnocrația,ÊcâtÊșiÊtransumanismul
S-a scris în mai multe reviste specializate că
Forumul Economic Mondial și fondatorul/purtătorul
său de cuvânt, Klaus Schwab, promovează atât
tehnocrația, cât și transumanismul, în același timp.
Acest lucru nu ar trebui să fie surprinzător.
De pildă, Academia Europeană pentru
Religie și Societate (EARS) a scris că:
„... membrii extrem de influenți ai Forumului
Economic Mondial au un plan pentru ceea va urma.
[Planul] se numește «Marea Resetare» și prevede un
viitor cu adevărat «transumanist» pentru noi toți...
De la jumătatea anului 2020, WEF (World
Economic Forum) și-a promovat viziunea despre
viitorul nostru post-coronavirus, pe care ei îl
numesc «Marea Resetare». În viziunea lor,
pandemia a scos la iveală punctele slabe ale
vechiului nostru sistem și, prin urmare, ne oferă o
oportunitate perfectă de a «reseta» lumea și pentru
un nou început. Ce este izbitor cu privire la acest
plan, pe care WEF l-a sintetizat într-o schemă
conceptuală sub formă de virus, este promovarea
implicită a unei filozofii numite «transumanism»”.
După cum am menționat la început,
„Tehnocrația are legătură cu transformarea
societății, așa cum transumanismul are legătură cu
transformarea condiției umane a persoanelor care
trăiesc în acea societate”.
În concluzie, tandemul format din
tehnocrație și transumanism, împreună cu religia de
la baza acestora – cea a scientismului, trebuie
recunoscute ca atare și, cel mai important, trebuie să
ne opunem ferm acestora și să le se respingem cu
fiecare fibră a ființei noastre!
Patrick Wood

Astăzi…
Preotul militar Ilie Deleanu,
din volumul „Poezii religioase”,
1926:
Progresul veacului e-n floare
Căci nu e astăzi ce-a fost ieri;
ÎNÊGENUNCHIÊMĂ-NTORCÊLAÊTINE..
de Pr. Sorin Croitoru
În genunchi mă-ntorc la Căutând să plac la oameni,
Tine, Nu să-I plac lui Dum-
Bunule Mântuitor: nezeu..

Şi totuşi stau să ne doboare Eu sunt „oaia cea Și cu Saul mă asemăn,

Din ce în ce mai mari poveri. pierdută”, Judecând și osândind,

Vino să îmi fii Păstor! Cu cei fără de credință

Din an în an, cu nepăsare
Bani tot mai mulţi se risipesc;
Dar gemete s'aud mai tare,
Mereu mizeriile cresc.
Se 'nalţă falnic tribunale,
Avem prea mulţi judecători;
Dreptatea nu porneşte-n cale
Spre noi, decât arareori.
Din teascuri curg şi zi, şi noapte
Noianuri de tipărituri:
Când oare minţile-or fi coapte?
Când se vor stinge-atâtea uri?
Iar cărturarii ca-ntr-o nadă
Ne duc cu mintea 'n infinit;
În oameni — cum o să mai vadă
Că bate-un suflet necăjit?
Priviţi! Ca-n vremuri legendare
Nenumărate şcoli răsar;
Nici una însă nu e-n stare
Să pună patimei hotar.
Ne sunt în carne încrustate
Păcatele — şi 'şi iau avânt;
Dar floarea dragostei de frate
Eu sunt „omul oarecare” Prea necruțător fiind.
Tâlhărit de cel viclean.. Îmi duc viața-n întuneric
Vino să îmi vindeci rana, Ca și orbul Bartimeu,
Bunule Samarinean! Dar precum cândva acela,
Sunt tâlharul de pe cruce „Doamne, vreau să văd!”
strig eu.
Răstignit de-a dreapta Ta;
Te implor, promite-mi, Slăbănogul din Vitezda
Doamne, „N-avea om” Ți-a spus
Că în Rai mă vei lua! sfios;
Eu Te am pe Tine,
Sunt acea femeie care
Doamne,
A fost prinsă-n adulter..
Și tot sunt neputincios!
Nu mă osândi, Hristoase,
În genunchi mă-ntorc la
De pe tronul Tău din cer!
Tine,
Eu sunt vameșul din
Iisuse-al meu iubit,
Templu
Semănând cu personaje
Cel cu sufletul zdrobit:
Despre care am citit;
Milostiv îmi fii, Iisuse,
Ca și lor atunci, și mie
Pentru câte Ți-am greșit!
Dă-mi un strop din mila
Eu sunt desfrânata care
Ta.
Te ștergea cu părul ei.
Ca și ei atunci, Hristoase,
Nu uita, Iisuse Sfinte,
Te voi binecuvânta!
Lacrima din ochii mei..
Sunt la fel ca Simon Petru,
Ê
Fiindcă Te reneg mereu,

Par' c'a pierit de pe pământ.

“SF. PARASCHIVA” BACĂU
53
 IPSÊArhiepiscopÊIoachimÊprezentÊlaÊSimpozionulÊProtoierieiÊBacăuÊînÊ
parteneriatÊcuÊInspectoratuluiÊȘcolarÊJudețeanÊ
dedicatÊSfințilorÊIsihaștiÊRomâni
Pr. Răzvan-Dimitrie Radu Activitatea desfășurată în parteneriat cu
Luni, 23 mai 2022, la Biserica Aviației Inspectoratul Școlar Județean Bacău a constat în
din Bacău, cu hramul Sfântului Ștefan cel Mare, a prezentarea a 10 documente Power Point privind
avut loc un eveniment dedicat Anului Omagial al viața și pilda duhovnicească a 10 sfinți isihaști ro-
importanței rugăciunii în viața Bisericii și a Crești- mâni, de către echipe formate din câte doi pro-
nului și Anului Comemorativ al Sfinților Isihaști fesori de religie de la colegiile și liceele din Bacău.
Simeon Noul Teolog, Grigorie Palama și Paisie de Scopul acestui simpozion este de a împărtăși cre-
la Neamț, intitulat „Esențe de viețuire ascetică a dincioșilor din viețuirea isihastă a acestor sfinți
sfinților isihaști români pentru rănile lumii con- spre a o putea deprinde fiecare în viața lor, dar și
temporane”. Simpozionul s-a desfășurat în pentru ca ulterior, aceste lucrări să poată fi pre-
prezența Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop zentate de către echipele care le-au alcătuit în dife-
Ioachim, a părintelui protoiereu Eugen-Ciprian rite parohii ale Protoieriei Bacău în cadrul unei
Ciuche, a părintelui inspector pentru disciplina slujbe de seară, conform programelor liturgice,
Religie Ortodoxă, Adrian Alexandrescu, a clerici-
lor din Bacău și din împrejurimi, precum și în

pentru folosul personal al comunității parohiale.

prezența cadrelor didactice de Religie Ortodoxă de
colegiile și liceele băcăuane.
Totodată, prin această activitate se dorește apropie-
rea și colaborarea dintre preoții băcăuani și pro-
fesorii de la catedrele de Religie.
În deschiderea lucrărilor simpozionului,
cuvântul a fost luat de către părintele protoiereu și
părintele inspector care au mulțumit audienței pen-
tru prezență și totodată au descris pe scurt șirul
evenimentelor care aveau să urmeze. Moderatorul
serii a fost doamna profesor Gabriela Ciuche, care

54
rând pe rând a anunțat fiecare echipă, precum și Fiind o seară dedicată rugăciunii și a sfinților
Sfântul despre care avea să relateze auditoriului. zugrăviți cu evlavie în Sfintele Icoane, la acest eve-
Parcursul celor 10 prezentări a fost niment a fost prezent și domnul Cristian Bandi, profesor
presărat cu un moment de binecuvântare prin coordonator al cercului de Artă Decorativă, Grafică, Pic-
venirea Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop tură Icoane la Palatul Copiilor din Bacău. Tot acum,
Ioachim în mijlocul participanților. După ce a domnul Bandi și-a expus câteva din lucrările sale și a
fost întâmpinat așa cum se cuvine, ierarhul a prezentat succint câteva dintre icoanele cu care a venit
participat alături de clerici și profesori la pre- însoțit în această seară. De asemenea, prezența domnului
zentările care au urmat. Cristian poate fi solicitată și în cadrul unei parohii care
În încheierea celor 10 lucrări prezentate, dorește să organizeze un astfel de eveniment.
părintele protoiereu Eugen Ciuche a luat cuvân- Pentru a aprecia efortul și osteneala cadrelor
tul, mulțumind cadrelor didactice pentru pregăti- didactice în ela-
rea lor temeinică, dar și pentru modul în care au borarea și asimi-
reușit să transmită învățături folositoare într-un larea cu-
timp relativ scurt, față de timpul pe care îl pune noștințelor des-
la dispoziție o singură prezentare în cadrul unei pre viața și opera
parohii. De asemenea, părintele protoiereu a sfinților isihaști,
descris și modalitatea prin care un preot se poate Înaltpreasfinția
organiza pentru a replica această activitate în Sa a oferit la
cadrul final câte o diplomă de merit alături de o icoană cu cei
comu- trei sfinți isihaști omagiați în mod deosebit în anul 2022,
nității alături de binecuvântarea Arhierească pentru menținerea
păstorite, și sporirea lucrării celei bune și bineplăcute lui Hristos.
arătând că În cuvântul său, Înaltpreasfinția Sa a vorbit des-
seara pre apropierea preotului și a profesorului de Religie pe
poate în- care o mijlocesc însuși sfinții: „Evenimentul din această
cepe cu seară este un mijloc de apropiere între preot și profesor,
săvârșirea mai ales că sfinții sunt cei care ne cheamă la comuniune
unui aca- și nu la dispersiune sau la diviziune. Dăm slavă lui
tist, apoi Dumnezeu că suntem împreună și suntem cu sfinții, mai
se pot ales că în acest an ne regăsim sub contextul acesta fru-
puncta câteva relatări despre viața unui anume mos al rugăciunii, care este întotdeauna o șansă și o pro-
Sfânt pentru ca în final, prin intermediul docu- vocare.” De asemenea, ierarhul a subliniat faptul că un
mentului Power Point, să fie descrisă în mod astfel de simpozion se încadrează în rezoluția Sfântului
amănunțit lucrarea și opera isihastă și nu numai Sinod, ca în cadrul acestui an, în biserici să fie derulate
a Sfântului abordat în acea seară. activități care să comemoreze și să omagieze rugăciunea
și viața sfinților isihaști.

“SF. PARASCHIVA” BACĂU

55
 SearăÊcultural-duhovniceascăÊlaÊBisericaÊ„SfântulÊIoan”ÊdinÊBacău
Cu prilejul „Anului omagial al rugăciunii în
viața Bisericii și a creștinului” și a „Anului
comemorativ al Sfinților isihaști Simeon Noul
Teolog, Grigorie Palama și Paisie de la Neamț”, cu
binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Ioachim,
Arhiepiscopul Romanului și Bacăului, joi, 3 Martie
2022, la biserica Sfântul Ioan Botezătorul din
Bacău a avut loc o seară cultural-duhovnicească
pentru omagierea Sfântului Simeon Noul Teolog,
organizată împreună cu Asociația Profesorilor de
Religie „Sf. Paraschiva” Bacău.
56
La inițiativa și invitația Pr. Marius-Leonard
Popescu, parohul bisericii, au conferențiat Pr. Ioan
Bârgăoanu, protoiereul Protopopiatului Onești și
Prof. Dr. Nicu Gavriluță de la Facultatea de
Filosofie și Științe Social-Politice din Iași.
Evenimentul s-a desfășurat în colaborare
cu Asociația Profesorilor de Religie „Sf.
Paraschiva” din Bacău, sub coordonarea doamnei
profesoare Teodora Plăeșu și a adus în prim-plan
personalitatea marcantă a Sf. Simeon Noul Teolog.
Evenimentul a început prin rostirea unei
rugăciuni pentru pace, alcătuită de Înaltpreasfințitul
Părinte Ioachim în contextul conflictului din
Ucraina. Primul vorbitor al acestei seri cultural-
duhovnicești a fost pr. Ioan Bârgăoanu care a
prezentat aspectele importante ale Sfântului Domnul profesor Nicu Gavriluță a adus în
Simeon. Părintele protoiereu ne-a prezentat atenția credincioșilor actualitatea învățăturilor Sfântului
modul prin care rugăciunea lucrează în viața Simeon Noul Teolog. Din CeleÊ 225Ê deÊ capeteÊ deÊ
oamenilor, accentuând faptul că aceasta trebuie învățătură, domnul profesor a selectat cinci texte pe care
să fie „cât de scurtă, cât de deasă și cu multă le-a pus la sufletul auditoriului printr-o interpretare care
smerenie”. Toată învățătura ortodoxă ajută demonstrează actualitatea acestora. Mai mult decât atât,
inima omului, rugăciunea fiind asemenea unui domnul Gavriluță a vorbit despre conflictul armat din
transplant prin care se scoate din inimă Ucraina, sugerându-le oamenilor să folosească „armele”
„pământul” și se pune Cerul. duhovnicești, rugăciunea și smerenia, pentru a trece prin
această criză, invocând exemplul strămoșilor noștri care
au dat un sens spiritual conflictelor secolului al XX-lea.
La final, pr. Eugen Ciuche, protoiereul
Protopopiatului Bacău, a mulțumit invitaților și i-a
îndemnat pe cei prezenți să pună în practică învățăturile
primite în această seară duhovnicească. Evenimentul s-a
încheiat cu o altă rugăciune pentru pace rostită de Pr.
Adrian Alexandrescu, inspector de Religie din Bacău.
(Vlad Țuțurlan, ASCOR Bacău)

“SF. PARASCHIVA” BACĂU

57
 AVORTULÊNUÊÊESTEÊNICIODATĂÊOÊSOLUȚIEÊMORALĂ,
ÊORICAREÊARÊFIÊCIRCUMSTANŢELE
ComunicatÊalÊFederațieiÊProÊVita
Ca urmare a dezbaterilor lansate în spațiul
public pe tema pretinsului drept la avort și a
mesajelor smintitoare și echivoce ale unor
funcționari ai administrației eclesiale[1], Federația
Organizațiilor Ortodoxe ProVita din România face
următoarele considerații și precizări:
1. Viața oricărei ființe omenești începe în momentul
concepției. Fiinţă omenească, cu suflet rațional și
veșnic, este orice organism uman viu, chiar dacă
manifestarea acestuia nu este încă sesizabilă
(stadiul embrionar) sau nu mai poate fi sesizată (ex.
comă, agonie) de ceilalţi. Atributul uman fiind
stabilit prin constituţie genetică, iar calitatea de a fi
organism viu, prin funcţii somatice autonome
integrate.[2]
2. Fiecare fiinţă omenească este purtătoare a
chipului lui Dumnezeu și îşi datorează existenţa
unei voinţe exprese şi unei lucrări directe a lui
Dumnezeu în ceea ce o priveşte, indiferent de
modul venirii ei la existență. De aceea uciderea unei
fiinţe omeneşti este întotdeauna imorală și păcat
strigător la cer, indiferent cât de grevată este
existenţa ei de suferinţă fizică şi morală, prin
condiţii materiale sau spirituale precare. Chiar dacă
avortul este legal astăzi în România, acest lucru nu
îl face mai puțin grav sau mai moral.
Ideea că interzicerea sau condamnarea
morală a avortului ar fi de sorginte totalitară este un
neadevăr. Tocmai regimurile totalitare au fost cele
care au legalizat avortul, astfel : Lenin în 1920 în
Rusia sovietică, Hitler în 1933 în Germania nazistă
pe criterii eugeniste[3] și Petru Groza în 1957 în
România comunistă, după model sovietic.
Copilul nenăscut este om și are drepturi,
toată istoria dreptului și a civilizației umane
confirmă asta, de la Codul lui Hammurabi[4],
principiile Dreptului Roman[5] sau Jurământul lui
Hipocrat[6], până la tratatele dreptului internațional
contemporan[7].
Biserica Ortodoxă din toate timpurile
condamnă[8] avortul, adică suprimarea cu intenție a
unei vieţi omeneşti înainte de naștere, Sfinții Părinți
numind această faptă „omor” sau „ucidere”, având
în vedere şi o vină corespunzătoare a complicilor
implicați. (Reamintim că poziția Bisericii se
exprimă prin canoanele și scrierile Sfinților și a
Sinoadelor Ecumenice, și nu prin niște afirmații
echivoce ale unor funcționari vremelnici ai
58
administrației eclesiale.)
Este absolut necesar să aducem aminte și de
dragostea, necuprinsă de mintea omenească, cu care
Dumnezeu, Cel care S-a făcut om și a acceptat să
moară pentru păcatele noastre, așteaptă și chiar
caută întoarcerea tuturor celor care au contribuit la
aceste fapte, pentru a-i ierta și vindeca.
Militanții pro avort, soldați ai culturii
morții, invocă tot felul de pretexte și situații limită
pentru a crea excepții prin care pretind să justifice
moral uciderea pruncului în pântece. Federația Pro
Vita amintește că avortul nu este NICIODATĂ o
soluție morală, oricare ar fi circumstanţele. Toate
încercările de justificări (sociale, medicale, genetice
[9], de confort personal, emoționale, de autonomie
personală etc.) au contraargumente, contra situații și
soluții care le contrazic. Iar tot acest demers de
justificare a generalizării unei practici greșite prin
excepții și situații limită nu face decât să arate fuga
de responsabilitățile firești și puținătatea noastră
sufletească ca persoane și ca societate.
Reamintim faptul că toate mijloacele
numite „contraceptive” hormonale au în special
efecte AVORTIVE și NU contraceptive. În această
categorie intră atât comprimatele orale zilnice cât și
cele de urgență (pilula de a doua zi, pentru avortul
chimic la domiciliu), cât și alte metode (inelele
vaginale[10], plasturii contraceptivi, implanturile,
injecţiile contraceptive, sistemele intrauterine
hormonale), precum şi steriletul (DIU hormonal).
Această reamintire este foarte necesară ACUM,
pentru că din septembrie 2023, în programa școlară
se introduce o formă nocivă și eronată de Educație
pentru sănătate, sub pretextul „prevenirii
contractării bolilor cu transmitere sexuală și a
gravidității minorelor”. [11] (Inclusiv formulările
acestea sunt defectuoase și de natură să sugereze că
graviditatea este o patologie.)
Problema avortului în România are drept
cauză primară criza morală, atât în plan general cât
și a vieții personale, iar soluția este complexă și de
durată și ar trebui să cuprindă pe lângă altele și
acestea:
A. Educație morală, complexă și susținută, în
spiritul responsabilității persoanale și a grijii și
respectului pentru om, extinsă la toate nivelele, de
la copii și tineri, la viitorii medici și juriști.
B. Program legislativ și suport guvernamental prin
care să se realizeze susținerea mamelor în criză de
sarcină și a celor aflate după naștere, simplificarea
și încurajarea adopției, includerea adopției
înainte de naștere, existentă în alte țări.
C. Consiliere obligatorie pre-avort, pentru o
informare medicală completă, pentru
prezentarea tuturor opțiunilor, de adopție, de
susținere în criza de sarcină și după naștere.
Criza societății actuale este una de
natură morală, de aceea soluțiile nu pot fi decât
de natură morală și educațională. Federația Pro
Vita consideră că Biserica este singura
păstrătoare, lucrătoare și garantă a unei morale
revelate și perene. De aceea credem că, într-o
societate formată (92%) din creștini, opinia
milenară a Sfintei Biserici trebuie luată în calcul
în toate sferele ei, de la cele juridice și
legislative, până la cele sociale și educaționale.
FederațiaÊOrganizațiilorÊOrtodoxeÊProÊVitaÊ
dinÊRomânia
Consiliul Director, 20 iulie 2022
(Prăznuirea Sfântului Prooroc IlieTesviteanul)
NOTE:
[1] Vasile Bănescu, purtător de cuvânt al
Patriarhiei: https://basilica.ro/vasile-banescu-
biserica-nu-unelteste-sa-instaureze-o-morala-
fortata-ci-sprijina-libertatea-de-a-alege-
responsabil/
[2] Acestea sunt primele două principii din
Carta PROVITA. Principii teologice,
antropologice şi morale, document adoptat de
Federația noastră în 2007 la înființarea sa. Vezi:
https://asociatiaprovita.ro/despre/carta-pro-vita-
principii-teologice-antropologice-si-morale/
[3] Abortion and Eugenics in Nazi Germany –
Henry P. David, Jochen Fleischhacker and
Charlotte Hohn, Population and Development
Review, Vol.14, No.1 (Mar.1988), pp. 81-112,
(pp.91-92) , http://www.jstor.org/stable/1972501
[4] Codul lui Hammurabi (aprox.1760 î.Hr.)
prevedea penalizarea celui ce ar provoca
pierderea vieții unui copil nenăscut, chiar și
accidental.
[5] Dreptul Roman : „infans conceptus pro nato
habetur, quotiens de commdis eius agitur
(copilul conceput este privit ca și născut, ori de
“SF. PARASCHIVA” BACĂU
59
câte ori intereselelui o cer)” – V. Volcinschi, E.
Cojocari, Drept privat roman, Chișinău 2006, p.51
[6] Din Jurământul lui Hipocrat (aprox.400 î.Hr.) : „Nu
voi prescrie niciodată o substanță cu efecte mortale,
chiar dacă mi se cere, și nici nu voi da vreun sfat în
această privință. Tot așa nu voi da unei femei un
remediu abortiv.” https://ro.wikipedia.org/wiki/Jur%
C4%83m%C3%A2ntul_lui_Hippocrate
[7] https://www.culturavietii.ro/2020/10/15/copil-
nenascut-subiect-drepturile-omului-drept-international/
[8] Canonul al doilea al Sfântului Vasile cel Mare
numeşte pe femeia ce a săvârşit avortul „ucigaşă”,
precizându-i, astfel, răspunderea şi vina, dar, totodată,
are în vedere şi o vină corespunzătoare complicilor. De
asemenea Canoanele 91 Trulan, 21 Ancira, consideră
(ca pogorământ) oprirea femeii vinovate de săvârşirea
avortului la 10 ani de la cele sfinte. Astfel, oprirea ar fi
pe viată, potrivit hotărârii canonice de la Elvira.
Aceleaşi canoane sunt stabilite şi pentru complici. De
asemenea, canoanele: 66 apostolic, 5 al Sfântului
Grigorie de Nyssa, 13, 14, 55 ale Sfântului Vasile,
caterisesc pe preoţii care sunt vinovaţi de complicitate
cu cei ce săvârşesc crima de ucidere/avort, fie dezlegând
pe cei ce nu au conştiinţa păcatului la măsura gravităţii
lui, fie că sunt vinovaţi de această crimă comisă în
propriile lor familii (cf. Pr. Prof. Ilie Moldovan – DarulÊ
sfântÊ alÊ vieţiiÊ şiÊ combatereaÊ păcatelorÊ împotrivaÊ
acestuia.)
[9] Cu atât mai mult, avortul nu se justifică în cazuri
precum cel înregistrat la Maternitatea Giulești, în anul
2011, când un prunc diagnosticat cu Sindromul Down a
fost avortat la 6 luni. Încă de atunci, Federația Pro Vita
remarca nedreptatea profundă a motivaţiei pentru care s-
a apelat la avort: probabilitatea ca fătul să sufere de
Sindrom Down. Condamnarea la moarte a unei fiinţe
umane lipsite de apărare pentru „vina” de a avea o
afecţiune genetică este dovada că societatea care o
acceptă şi practică nu este o societate a dreptăţii,
echităţii şi umanismului – aşa cum se pretinde a fi – ci
una a barbariei, discriminării şi bunului plac, a domniei
celui puternic împotriva celui slab. https://
asociatiaprovita.ro/presa/2011/cdp_maternitatea-
giulesti.pdf
[10] https://www.anm.ro/_/_PRO/
pro_4823_24.07.12.pdf
[11]https://www.edupedu.ro/educatie-pentru-sanatate-
predata-incepand-din-clasa-a-viii-a-si-doar-cu-
acordul-parintilor-au-votat-parlamentarii-termenul-
educatie-pentru-viata-a-fost-inlocuit-cu-educatie-
pentru-sanatate-m/
https://bucovinaprofunda.com/2022/07/20/avortul-nu-
este-niciodata-o-solutie-morala-oricare-ar-fi-
circumstantele-comunicat-al-federatiei-ortodoxe-pro-
vita-din-romania/
https://www.youtube.com/watch?v=O7Z5yJh_KZw
 ProiectulÊeducaționalÊ„CuÊHristosÊînÊvacanță”Ê2022

Cu binecuvântarea Înaltpresfințitului
arhiepiscop Ioachim și după un început mai timid,
am desfășurat și anul acesta proiectul educațional
„Cu Hristos în vacanță”, ediția 2022.

lectură din diferite cărți pentru copii, excursie

tematică, în continuarea activităților desfășurate în
curte Bisericii Precista.

În cadrul proiectului derulat în parteneriat

cu Parohia Precista Bacău și Școala Gimnazială
„Spiru Haret” Bacău, am urmărit: învățarea elevilor
cum să-și petreacă timpul liber în compania unor
copii de aceeași vârstă, în mod constructiv și
sănătos, în zilele de miercuri și vineri din lunile
iulie-august 2022, de la 17.00-20.00; realizarea
unor ateliere tematice în cadrul unor subproiecte
desfășurate în parteneriat cu alte instituții, cum ar fi
Complexul Muzeal „Iulian Antonescu” Bacău,

ASCOR Bacău, Parohia „Sf. Ioan” Bacău și altele.

Cele mai interesante activități din cadrul
proiectului de anul acesta au fost cele în care au fost
inserate diferite ateliere pe teme de
interdisciplinaritate: confecționarea unor felicitări
în cinstea Voievodului Ștefan cel mare și Sfânt,

60
 În toate întâlnirile copiii au fost antre-
nați în multe jocuri de mișcare și de cultură ge-
nerală, alternativ, după preferințețe lor. De fie-
care dată timpul se scurge foarte repede și cu
toate că anul acesta activitățile durează o oră
mai mult decât în anii trecuți, niciodată nu avem
suficient timp pentru toate jocurile preferate.

Prof. Teodora Plăeșu

“SF. PARASCHIVA” BACĂU

61
 ProiectulÊdeÊvacanțăÊ„Descoperă-țiÊmuzeul!ÊDevinoÊliberÊprinÊcunoaștere!”Ê
laÊParohiaÊ„Precista”ÊBacău

În perioada 20-29 iulie

2022, cu binecuvântarea Primul atelier educaţional a
Înaltpreasfinţitului Părinte avut loc pe data de 20 iulie și
Ioachim, Arhiepiscopul a fost coordonat de doamna
Romanului și Bacăului, a avut muzeograf Marina Mihaela
loc în cadrul Școlii de vară Bărbieru, de la Complexul
desfășurată la Curtea Muzeal „Iulian Antonescu”,
Domnească și Biserica având ca temă „Să explorăm
„Precista” din Bacău, proiectul Arta Cucuteniană!”. Copiii
de vacanță „Descoperă-ți participanți la activitățile
muzeul! Devino liber prin proiectului au ascultat
cunoaștere!”. prezentarea civilizației
Cucuteni, au cerut lămuriri și au confecționat
felicitări cu motive cucuteniene și au reconstituit
vase din perioada respectivă.

Aceast demers educativ-creștin este parte

a proiectului „Cu Hristos în vacanță” 2022, pe care
Asociația Profesorilor de Religie „Sf. Paraschiva”
Bacău îl desfășoară în parteneriat cu Parohia
„Precista”, Școala Gimnazială „Spiru Haret”
Bacău și Complexul Muzeal „Iulian Antonescu”
Bacău.
Le-au fost alături doamna Viorica Băluță,
de la Complexul Muzeal „Iulian Antonescu”,
părintele paroh Tomozei Mihail, părintele Adrian
Bârdan și voluntar din partea A.S.C.O.R. Bacău,
Ioana Florea.

62
 A doua activitate
din data de 22 iulie,
intitulată „Din
cufărul bunicii” a
fost desfășurată de
doamna muzeograf
Viorica Băluță.
Copiii prezenți în
număr mare au
analizat viața
Sfântului Voievod
Ștefan cel Mare”,
împletind
cunoștințele istorice
cu cele religioase.
După prezentarea poveștii cu ajutorul
mijloacelor video, doamna Viorica Băluță le-a
prezentat copiilor și istoria ruinelor din curtea
Bisericii „Precista” Bacău.
Miercuri, 27 iulie, copiii participanți la
cel de-al treilea atelier educaţional au avut
parte de momente foarte plăcute și interesante.
După rugăciunile începătoare, care au fost
unite și cu rugăciunile pentru ploaie, copiii au
primit informații despre istoria veche a
românilor, în cadrul activității desfășurate de
doamna arheolog Elena Brîndușa Popovici, de
la Complexul Muzeal „Iulian Antonescu”
Bacău, cu ajutorul unei frumoase prezentări
video.
Partea practică a acestei
întâlniri intitulată „Pe
urmele sfinților”,
desfășurată la umbra
nucului și a ruinelor din
curtea Bisericii Precista,
a fost o adevărată provo-
care pentru copii.
Împărțiți pe grupe, au
“SF. PARASCHIVA” BACĂU
63
avut ca sarcină să descopere, ca
niște arheologi amatori,
„artefactele” din cutiile cu nisip
puse la dispoziție. Așa cum au
învățat în partea teoretică, au desco-
perit urmele arheologice, au măsu-
rat, desenat și descoperit după indi-
ciile găsite, locul de proveniență al
„artefactelor”. Delegatul fiecărei
grupe a prezentat întregii adunări ce
a descoperit.
Lecția de arheologie creștină a fost un real suc-
ces, fiind destul de greu pentru copii să se desprindă de
la jocul arheologic și să
treacă la jocurile
obișnuite.
Vineri, 29 iulie,
s-a desfășurat ultima
activitate din cadrul
proiectului educațional
„Descoperă-ți muzeul!
Devino liber prin cu-
noaștere!”. Doamna
Elena Brîndușa Popovi-
ci a inițiat pe copiii
participanți în tainele
limbii eline, sub deviza
„Alfabetul: Poveste
fără sfârșit”.
Mai întâi le-a
prezentat câteva noțiuni teoretice, plecând de la necesi-
tatea cunoașterii alfabetului grecesc, apoi le-a dat ele-
vilor ustensilele necesare recunoașterii unei inscripții
grecești și a unor cuvinte într-un rebus dat, con-
fecționării unei felicitări cu simboluri în care au folosit
limba greacă și planșă cu rugăciunea „Tatăl nostrum” în
limba greacă și în limba română. Copiii au lucrat cu
mult sârg, realizând felicitări frumoase și îndeplinind
toate sarcinile date.
Pr. paroh Mihail Tomozei
 „TabăraÊdinÊsatulÊmeu”,ÊlaÊParohiaÊBereşti-TazlăuÊ

la o sesiune de dezvoltare personală şi o activitate

despre „fake news” şi mediul online.
Tot de interes au fost şi două ateliere
organizate şi susţinute de partenerii educaţionali de
la Fundaţia „Autonom”, unul despre citit şi altul
despre educaţie financiară.
Atmosfera taberei a fost una de bucurie,
voluntarii organizând între ateliere jocuri, cântece şi
dansuri. Tot acum s-a organizat o drumeție într-o zi

Cu ajutorul lui Dumnezeu şi binecuvântarea

Înaltpreasfinţitului Ioachim, în Parohia Bereşti-
Tazlău în perioada 18-22 iulie s-a desfăşurat a VI-a
ediţie a Școlii de vară, ultimele trei ediţii fiind în
format tabără de vară, pentru copiii din satele
Berești-Tazlău şi Turluianu.
„Tinerețea, timpul marilor alegeri” a fost
tema taberei de anul acesta, sub auspiciul căreia

şi un foc de tabără într-o altă zi. Ultima zi de tabără

i-a adunat pe copii în Sfânta Biserică unde au
participat la Sfânta Liturghie şi au primit Sfânta

s-au desfăşurat atelierele interactive cu tinerii

participanţi, spre folosul lor spiritual, subiecte
precum adicţiile de alcool, tutun și droguri, avortul,
dar şi alte probleme cu care se confruntă societatea
contemporană, care pot distruge sufletul, fiind
abordate de cele 8 grupe în care au fost organizaţi
copiii.
Pe lângă toate acestea, tinerii au mai Împărtășanie după ce în prealabil s-au spovedit. În
participat la un atelier foto, la un atelier de creaţie, fiecare zi, la prânz, parohia a oferit copiilor câte o
masă caldă.

64
 „Ca de fiecare dată, prin activitățile anteriori, tabăra a fost un succes, beneficiarii de astăzi
taberei de vară ne-am dorit să le oferim copiilor fiind credincioșii și enoriașii de mâine.
din comunitatea noastră o săptămână plină de
bucurie și totodată să îi apropiem mai mult de Prof. pr. paroh Daniel Popa
Hristos și de Biserica”, a concluzionat la finalul
evenimentului preotul Bogdan Baciu,
coorganizator al acestei tabere.
„Ca și anul trecut am adus alături de noi
echipa voluntarilor ASCOR care a coordonat pe
parcursul celor cinci zile activităţile desfășurate
în tabără cu cei aproximativ 150 de copii
participanţi. La aceştia s-au adăugat copiii
voluntari din parohie, elevi de liceu, participanți
activi ai edițiilor anterioare. Ca și în anii

“SF. PARASCHIVA” BACĂU

65
 LIRICĂÊCREȘTINĂ
Rugă!
Coboară Doamne, ploaie peste lacrimi
Și dă-i din nou pământului să bea,
Nu pentru că am fi mai buni pe lume,
Ci pentru mare bunătatea Ta!

Astâmpără din arșița cumplită

Ce-a pârjolit pământul peste tot,
Îndură -te de vietăți flămânde,
De prunci, ce vina noastră port!

Nu te uita la mințile pierdute

De noi, ce ne considerăm azi zei,
Am pierdut calea către cuviință
Ne-am afundat de tot n- adâncul beznei!

Nu măsura, dacă mai poți, Stăpâne, DinÊfrumusețeaÊnaturii!

Cât de urât în fata Ta greșim,
Oferă iarăși colțul cel de pâine
Ce - atât de des noi îl nesocotim!
Privește doar la suflete senine
Ce către Tine - înălță rugi fierbinți
Și plouă, Doamne, dintr-un înălțime
Măcar pentru acei ce sunt cuminți!
.......
Și oare să mai îndrăznesc o dată
Să strig la tine, Doamne Dumnezeu,
Să fie ploaie din belșug la gloată,
Dar liniștită, Tată, te rog eu!!!
Doamne ajută-ne!
Pe un lujer merg lejer
Niște creaturi frumoase,
Au un corp de-un degețel
Și pe el duc două case.
Mersul lor e-alunecos,
Legănat și plin de grijă
Și cornițele și-au scos
24.07.2022 Când s--au întâlnit pe-o tijă.

El întreabă:-Ce faci tu,

Pe-așa vreme-nrourată?
Ea răspunde cu aplomb:
Te invit la o serată!
19.07.2022
............................
Cristina Popescu

REVISTA “DIACONIA”: ASOCIAŢIA PROFESORILOR DE RELIGIE

66
Pe pământ trăind cu toții De pătrundeți înăuntru ChipÊsmerit
Cartea vieții noastre Vă rog mult, stăruitor
scriem Nu criticați autorul Mă-nvață, Doamne, să fiu bun,
Și în paginile sale Că-i și el un muritor ! Să fiu smerit, să mă supun!
Doar ce-i bun vrem să Mă-nvață să Îți fiu pe plac
reținem. DeÊZiuaÊIei Și mereu voia Ta s-o fac!

Azi și mâine și oricând Mă-nvață, Doamne, să iubesc

Numai că, i-o carte-aparte Tu, române, poartă ia Și pe cei ce mă
Ce se scrie totodată Pe pământul drag și sfânt dușmănesc!
Precum clipa vieții trece. Și cinstește-ți astfel glia! Să fiu cu sufletul
Că-i o carte minunată! curat
Și afară de-ai s-o porți Și pentru ei să n-am
Printre alte țări mărețe, păcat!
Și cu bune și cu rele, Tuturor să le arăți
Mă-nvață, Doamne,
Bucurii sau cu tristeți, C-ai un strai, o frumusețe! să fiu blând,
Pentru fiecare-n parte
Greșeala să mi-o spun
Scrie-n ea a noastre vieți. Pe gingașa pânză albă plângând,
Au cusut cu măiestrie Din inimă să scot ce-i
Mâini dibace, mândră salbă rău,
Și când ziua trece-ndată De flori rare din câmpie. Să pot să zic că-s fiul
Ea deschide -o noua filă Tău!
De-i frumoasă sau urâtă Toate dorurile noastre
Ea tot scrie fără milă! Parcă-s prinse-n fir de ață, Mă-nvață, Doamne,
cumpătarea,
Și-mpletite-n poezie,
Bună cuviința și uitarea!
Cartea mea, ca și a voastră Cânt-al nostru drag de viață! Când fapta bună am făcut
Nu-i vreo carte specială M-ajută, Doamne, ca s-o uit!
Căci din ea citesc aceia Au purtat frumoasa ie
Ce-i întorc câte o coală. Peste veac înaintașii Iar de-am greșit mult sau puțin
Ori la Sfânta Liturghie, Să țin în minte pe deplin
Ori la horă, bătând pașii. Întreagă faptă rea făcută
Unii înțeleg cuprinsul Si-apoi să mă căiesc, mi-ajută!
Căci, vedeți, a lor citire De-aia azi, plin de mândrie
Mă-nvață, Doamne, că dreptatea,
E cu duhul, nu cu mintea S-o arăți întregii lumi,
Vine din Cer cu bunătatea
Și pătrund a ei trăire! S-o îmbraci cu bucurie
Peste noi toți cei păcătoși,
Și vor ști că ești român! Nemultumiți și vanitoși!
Alții însă, mai in grabă Mă-nvață, Doamne, că nimic
Răsfoiesc în ea ușor N-aș avea cum să -Ți dau in schimb,
Și nu pot pătrunde taina Că sunt sărac de fapte bune
Ce se află-n interior! Și mai sărac în rugăciune.

De aceea, Domnul meu Cel Sfânt,

Dar, așa-i aceasta carte! Cât voi trăi pe -acest pământ,
Și a mea, ca și a voastră Să-mi fii în toate -Îndrumător
Ea deschide către lume, Și pe deplin Vindecător!
Pentru toți câte-o
fereastră!

“SF. PARASCHIVA” BACĂU

67
 LIRICĂÊCREȘTINĂ:ÊLÂNGĂÊCRUCEAÊPĂRĂSITĂ,
La o margine de codru,
Pe-o colină însorită
Lângă potecuța-ngustă,
Stă o Cruce Părăsită
Răstignit în patru cuie,
Prăfuit de ani și vreme
Stă Hristos Uitat și Singur,
Peste EL timpul se cerne!
Doar un biet copil ce zilnic
Paște turma de mioare
Se oprește să se-nchine,
Și se-ntreabă cu mirare:
„- Cât mai poți să rabzi, Hristoase,
Cuiul și singurătatea,
Nu Ți-e frică de-ntuneric
Când se-așterne-n codru noaptea?"
Nu Ți-e foame, nu Ți-e sete,
N-ai pe nimeni lângă Tine,
Ești și TU la fel de singur ?
Ești Orfan la fel ca mine ?
Eu pasc turma de mioare
Ca să-mi dea un colț de pâine,
Cel ce e stăpân pe turmă ...
Azi îmi dă, dar nu știu mâine ...!
Ți-am adus un colț de pâine,
E mai veche, dar e bună
Sunt prea mic, nu pot ajunge,
Să-Ți dau jos acea cunună
Și să-Ți scot din frunte spinii,
Care pielea Ți-au străpuns
Cum să fac, că-s mic, Hristoase
Și n-ajung așa de sus ?
Ți-am adus și apă rece,
Că Ți-o fi amar și sete
Ei Ți-au dat oțet și fiere,
Da' zic: „Dumnezeu să-i ierte !”
Că și astăzi trec grăbiți
Și nu vor să se oprească,
Chinul să Ți-l ușureze,
Setea să Ți-o ostoiască !
N-ai nici haină, n-ai nici cușmă,
Pentru când o fi mai rece
Dar îți las a mea cămașă,
Că nu știu când 'oi mai trece
N-am mai multe că aș vrea
Să-ți mai las să ai de schimb
Dar, ce văd ? Sau mi se pare ?
REVISTA “DIACONIA”: ASOCIAŢIA
68
Êde Eliana Popa
Ai în jurul Tău un nimb ?
Ooo...nu pot să cred, Hristoase,
Că-ntinzi mâna către mine
Că nici cuiul nu mai poate,
Răstignit a Te mai Ține !"
„- Drag copil, grăiește Domnul,
Crucea mea n-ar mai fi grea,
Dacă ar veni cu toții,
Cu iubire lângă ea !
Și eu sunt Păstor la oi,
Mi-am dat viața pentru ele,
Multe au plecat din staul,
Eu le caut cu durere
Și le-aștept să se întoarcă,
Să le mân către pășune
Cu iubirea mea cea Sfântă,
Eu le strig ca să se-adune!
Tu ești mic, da-n suflet mare
Și bogat cum alții nu-s
C-ai întins un colț de pâine
Și-ai dat apă lui IISUS
Și-ți voi da când va fi vremea,
Apa vie și merinde
Viață veșnică și Raiul,
Pentru dragostea-ți fierbinte!”
Și i-a pus Hristos pe creștet,
Mâna Sa cu răni de cui,
Și-a mâncat din pâinea tare,
Pusă înaintea Lui
Binecuvântând orfanul
Și gustând din apa rece,
S-a urcat din nou pe Cruce,
Pentru cei ce vor mai trece !”
 PoeziiÊ ÊÊÊÊÊÊÊÊÊÊÊÊÊÊÊÊÊÊÊÊÊÊÊÊÊÊÊÊÊÊÊÊÊÊÊÊÊÊÊÊÊÊ
Sânziene,ÊfloriÊdeÊdor,
Galbenul vostru covor
Parca este rupt din soare,
Sub o poală de pădure Scânteie peste ogoare!
I-o biserică străveche,
Ce ca un ostaș destoinic Sânziene, flori curate
Peste sat ne stă de veghe. De magie încărcate,
Adunate-n coronițe
Lângă ea -și dorm veșnicia Și purtate de fetițe!
Mulți strămoși trecuți prin viață,
Privegheati de creanga verde Sânziene parfumate,
A stejarului din față. Aurii și delicate,
Prinse-n brâul zânelor
Multe veacuri de atuncea Sporiti frumusețea lor!
Tot s-au scurs printre morminte
Și multi pași umblat-au calea Sânziene, sânziene,
Printre Cruci atât de Sfinte! Sus din dealuri, din poiene
V-au cules mâini cu ardoare
Câte doruri, câte ofuri Si v-au adus la altare!
Nu s-au plâns pe dealul sfânt,
Câte lumânări aprinse Sânziene, flori de vară,
Ars-au flacăra în vânt! Nalte, cu tija ușoară,
M-ati umplut de fantezie
Sub o poală de pădure Si-azi vă cânt in poezie !
I-o biserică frumoasă,
Ce pentru strămoșii noștri ***
A devenit a doua casă !
*** Când te-ai născut, copile drag,
Domnul ți-a dat cu bucurie
Ce este dorul eu v-aș întreba? Cel mai de preț cadou din lume,
Că pentru mine este cam așa: Frumoasa ta copilărie!
Dacă privesc o floare cu- ncântare
Pe loc mi-e dor de-o blândă-mbrățișare. Să râzi mereu și să te joci
Să-ți fie viața sărbătoare,
De un copil zâmbește mai duios Cei mari cu drag să te-ocrotească,
Mi-e dor de-al mamei zâmbet călduros! Să nu simți nici o-ngrijorare!
Și spre un fluture dacă privesc uimit
Mi-e dor de libertate negreșit! Iar când om mare o să crești
Și nu o să mai fii fragil,
Iar de observ o pasăre în zbor Păstrează-ți sufletul curat
Ca ea să mă eliberez, mi-e dor ! Și gingășia de copil !
Și când înalț privirea către cer ................................
Mi-e dor de cei ce locuiesc în el ! Cristina Popescu
Și mie ca și ție, uneori,
De tot ce -mi este drag, mi-e dor !

“SF. PARASCHIVA” BACĂU

69
 EsteÊdistopiaÊoÊintențieÊparadoxală?
Prof. Diana Diaconu
studiată in vitro, prin metoda numită procesul Bo-
Drd. Litere a Universității LucianÊBlaga Sibiu canovsky. Manipularea mentală e făcută prin auz,
Articol susținut la Conferința internațională a doc- prin difuzoare, și prin controlul simțurilor cu aju-
toranzilor organizată de IOSUD Universitatea LucianÊ torul unui drog numit Soma.
Blaga din Sibiu (11 noiembrie 2021) Conversând cu controlorul, Sălbaticul se întreabă
de ce în această lume nouă Shakespeare este inter-
Dacă Sigmund Freud interpretează comporta- zis. Din două motive, i se răspunde. Pentru că
mentul uman studiind impulsurile sexuale, iar Alfred „frumusețeaÊ eÊ atrăgătoare,Ê iarÊ noiÊ nuÊ vremÊ caÊ
Adler consideră superioritatea umană prin competiție oameniiÊ săÊ fieÊ atrașiÊ deÊ lucrurileÊ vechi. Acești
drept ultim scop al individului, Victor E. Frankl ac- epsilon nu ar mai înțelege tragediile și experi-
ențele. Lumea noastră nu mai e aceeași ca cea a
cesează un palier superior, reconfigurând studiile an-
lui Othello. Nu poți face automobile populare fără
tropologice. Omul, crede el, este motivat și evoluează oțel, nu poți face tragedii fără instabilitate socială.
din nevoiaÊdeÊsens. Dar acum lumea e stabilă, oamenii sunt fericiți,
Utilizată încă din 1929 și teoretizată oficial capătă ceea ce vor și nu cer niciodată ceea ce nu
abia în 1939, intențiaÊ paradoxală este o metodă poți căpăta. Sunt înstăriți, trăiesc în siguranță nuÊ
logoterapeutică care se bazează pe înfruntarea fricii. seÊîmbolnăvescÊniciodată și nu se tem de moarte.
„Dezvoltarea unei fobii, susține Frankl, poate fi evi- Sunt voioși și nu le pasă de patimi și de bătrânețe.
Nu au mame și tați de care se necăjească și să îi
tată prin confruntarea individului cu situația de care sâcâie, un soț ori copii ori iubiți și iubite care să le
începe să se teamă.” În ,,Doctorul și sufletul”, Frankl stârnească sentimente puternice. Sunt condiționați
menționează că intenția paradoxală utilizează mai în așa fel încât practic nu pot să se poarte decât
ales abilitatea umană de „a se îndepărta de sine.” așa cum trebuie și dacă ceva nu e în regulă au la
Este distopia o intenție paradoxală? Poate lit- dispoziție Soma, pe care dumneata, domnule
eratura distopică să fie avertisment și terapie, în încer- Sălbatic te apuci să o arunci pe fereastră în nu-
carea ei de a menține nealterată frumusețea lumii? mele Libertății! Libertate! spuse râzând contro-
lorul ca și cum te-ai putea aștepta de la acești del-
Lumile posibile, „construct cultural” cum le ta să știe ce e aia libertate… ”
numește Umberto Eco, sunt create cu o anumită in- Distopia MinunataÊ lumeÊ nouă este o tre-
tenție, estetică sau moralizatoare. În cazul distopiilor, cere prin frică. Dacă lectura stârnește groaza este
transgresarea fricii are rol terapeutic dar și de pentru că atrocitățile secolului XX, nazismul, co-
avertisment. Până unde poate fi, într-o operă de artă, munismul, gulagul au dus manipularea la un alt
manipulat inconștientulÊ spiritual (înțeles ca raportare nivel. Pare paradoxal că au existat oameni fericiți
la Binele suprem, în teoriile expuse de teologul Jean- să facă parte din acel tip de sistem. Poate fi
Claude Larchet)? Cu cât ficționalul e mai bine structu- această frică vindecată prin intenție paradoxală
rat, cu cât Cititorul intră cu mai multă încredere în sau înfruntare? Eficientă e doar acceptarea că
pădureaÊ narativă (Umberto Eco), pactizând cu crea- mințile bolnave adoră să se joace de-a Dumnezeu.
torul de lumi narative. În cazul distopiilor, este in- Îi revine distopiei rolul de avertisment,
teresant de studiat care este starea pe care o transmit pentru ca aceste lucruri să nu se întâmple. În capi-
aceste noi lumi. Atât timp cât se declanșează frica, tolul Suprapopularea din ReîntoarcereaÊlaÊ minu-
lectorul devine conștient că participă la un experi- nataÊ lume nouăÊ însuși Huxley își manifestă
ment. mirarea față de involuția/degradarea rapidă a lu-
MinunataÊlumeÊnouă, scrisă în 1931 și publi- mii în care trăiește: „Acum, după 27 de ani, în
cată în 1932 de scriitorul englez Aldoux Huxley este o acest al treilea pătrar al secolului 20 de la Chris-
creație distopică despre detonarea ideii de libertate, tos, mult înainte de sfârșitul primului secol după
prin inginerie genetică și manipulare hypno-narcotică. Ford, mă simt mult mai puțin optimist decât eram
Fericirea în această ,,lume nouă" e redefinită total. Se atunci când scriam MinunataÊlumeÊnouă, în 1931.
optează doar pentru inseminarea in vitro și alegerea Profețiile făcute în 1931 devin realitate, mult mai

REVISTA “DIACONIA”: ASOCIAŢIA

70
devreme decât credeam eu că se va întâmpla acest
lucru”.
Ideea de a scrie distopia Minunata lume
nouă, spune Huxley într-o scrisoare rămasă nepubli-
cată, a pornit de la preocuparea scriitorului în
legătură cu noile tipuri de „religie” pe care le-ar
putea genera știința și tehnologia. Nimic mai mult
decât manipularea spiritului. Romanul distopic Mi-
nunataÊ lumeÊ nouă se sfârșește cu sinuciderea
Sălbaticului care, deși pentru moment intrase în
jocul „noii lumi”, nu se poate adapta la lipsa de sens
și de emoție a acestei noi societăți bazate pe freudi-
anism și reacții pavloviene. El are alte valori.
În anul 1949 apar două distopii scrise cu un
an înainte, 1984 de George Orwell și Ora 25 de Con-
stantin Virgil Gheorghiu .
Ficționalul din romanul 1984 aduce la iveală
tehnici de manipulare a minții prin rescrierea trecu-
tului, tortură și trădare. Winston Smith, personajul
principal, încearcă să se opună regimului Partidului
intrând într-o confrerie, ceea ce se dovedește a fi o
capcană, cu scopul de a fi închis, pentru fi reducat.
„Dubla gândire”, o variantă studiată pentru anularea
oricăror reguli, este o metodă cu care torționarul
O'Brien încearcă să îl reeduce pe Winston, folosind
concepte de tipul: „noi, Partidul, deținem toate docu-
mentele și controlăm toate mințile, prin urmare con-
trolăm și trecutul”.
Cei periculoși sunt intelectualii. Un întreg
sistem malefic și de reeducare este inventat pentru
ei. 85% la sută din populație, prolii nu sunt un
pericol pentru partid. Ei îndeplinesc muncile cele
mai prost plătite, însă sunt controlați prin nivelul
scăzut de educație, de aceea ei nu sunt conștienți că
sunt o forță care ar putea răsturna regimul.
Imaginarul distopic este clădit pe absurd,
însă pentru mințile bolnave absurdul este o normali-
tate. Finalul implică cedarea în fața Fratelui cel
Mare. Winston Smith este reeducat. Manipularea,
numită „mult jinduitul glonte” îi intră, în sfârșit, în
creier: „Contemplă enormul chip. Patruzeci de ani i-
au trebuit pentru a înțelege ce zâmbet ascunde sub
neagra-i mustață! Ce crudă și deșartă neînțelegere,
ce nesăbuită încăpățânare de a se înstrăina de acea
inimă iubitoare! Două lacrimi, înmiresmate de gin,
se prelinseră pe obraji. Acum toate se aranjaseră,
“SF. PARASCHIVA” BACĂU
71
totul își recăpătase desăvârșirea. Luptei era încheiată.
Se învinsese definitiv. Îl iubea pe Marele Frate”.
Mecanismul intenției paradoxale este de a
educa frica. Totuși, cantitatea de frică resimțită ține
de finețea emoțională a lectorului și de prezența
acestuia în actul lecturii.
Din mărturiile celor care au trecut prin trau-
mele psihologice ale interogatoriilor din închisori și
nu numai, aflăm că, dacă o clipă intri în logica
bolnavă a manipulatorului, ești pierdut.
De aceea, distopia poate uza de intenția pa-
radoxală doar luând în calcul că ne aflăm pe tărâmul
ficțiunii, însă fără a accepta compromisuri. E o simu-
lare.
Al treilea roman distopic supus analizei, Ora
25 de Constantin Virgil Gheorghiu, apare în 1949 la
Paris, la Editura Plon, este încă un best-seller și va fi
cunoscut în România abia după 42 de ani. Personajul
principal, Johann Moritz, un țăran din Ardeal, este
torturat psihic și manipulat prin atacul la adresa iden-
tității. Acuzat pe nedrept că e evreu, este trimis într-
un un lagăr în Ungaria. Nu poate primi pașaport
pentru America de la comunitatea evreiască, pentru
că era, de fapt, creștin. În Germania este văzut drept
prototipul arianului și se acordă facilități, deși nu era
nici pe departe arian.
Salvarea din tăvălugul nimicitor al istoriei
este dată de puterea de a primi nedreptatea cu simpli-
tate. În ciuda încercărilor prin care trece, Johann
Moritz nu își pierde calitățile umane: empatia și pu-
terea de a îndura.
Analizată prin prisma intenției paradoxale,
supraviețuirea personajului este asigurată de depăși-
rea limitelor sale. Sau, mai exact, de anularea li-
mitelor. Ce i se întâmplă nu mai este rațional, însă
detașarea de nedreptate pare unica soluție, în această
„oră 25” în care lumea este un tratat de descompu-
nere după titlul unui celebru studiu al lui Emil Cioran
apărut în același an, 1949.
Singura armă a lui Johann este puterea de a
îndura. Aceasta este una dintre soluțiile de supra-
viețuire. Un alt model, însă, este alter-ego lui Con-
stantin Virgil Gheorghiu, Traian Korugă, care aban-
donează scrisul pentru a concepe petițiile drept niște
manifeste ale lucidității,
Din punctul de vedere al psihoterapiei, medi-
cale sau ortodoxe, nu ignorarea terorii este soluția, ci
lupta. Minunata lume nouă este un avertisment pentru
a fi evitată degradarea socială. Huxley propune în
Reîntoarcere în minunata lume nouă soluția conștientă
a refuzului: „Între timp, a mai rămas totuși un pic de
libertate pe lumea asta. E adevărat, mulți tine nu par
să prețuiască libertatea, dar unii dintre noi continuă să
creadă că fără libertate ființele omenești nu pot deveni
pe deplin umane și că, deci libertatea este de neprețuit.
Dacă forțele care amenință acum libertatea sunt prea
puternice pentru a li se putea rezista multă vreme,
totuși este de datoria noastră să facem tot ce putem
pentru a ne împotrivi lor”.
George Orwell nu găsește soluții, tocmai
pentru a lăsa cititorului libertatea de a nu adera la
propunerea lui. Ora 25 oferă două căi de atac:
petițiile, adică lupta până la epuizarea șanselor,
pentru scriitor (supraviețuirea prin literatură) și exer-
cițiul bunătății, al detașării de suferință, practicat de
Johann Moritz.
Scrisă în 2010, distopia Diavolul este politic
corect de Savatie Baștovoi propune salvarea prin
credință. Romanul se construiește pornind de la
declarațiile din 1953 ale lui Bertrand Russell, laureat
al premiului Nobel: „dieta, injecțiile și interdicțiile se
vor combina de la vârstă foarte timpurie să producă
acest acel tip de caracter și tip de credințe pe care au-
toritățile îl consideră dezirabil și orice critică serioasă
a puterii va deveni imposibilă psihologic”.
Protagonistul, Iacob Kohner, inițial adoptă
nepăsarea, mediu ideal pentru a fi manipulat. Acceptă,
fără să își dea seama, niște reguli absurde ale noii lumi
în care trăiește. Se joacă foarte mult pe calculator,
deci nu e prezent în viața lui, preferă realitatea virtu-
ală. Deși crede că mediul în care trăiește nedrept, nu
are puterea de a se opune. Se confruntă cu brutalitatea
noii lumi odată cu mortea mamei sale, provocată, con-
form legilor, prin incinerare, la vârsta de 65 de ani.
Legea 182/110 prevedea acest lucru. Și faptul că fac-
tura trebuie plătită de urmaș.
Firul narativ conduce spre concluzia că în
existența fiecăruia se petrec minuni. Personajul princi-
pal cunoaște un taximetrist și o comunitate izolată de
bătrâni care au putut evita controalele, prin protecția
rugăciunilor unui preot. Miza personajului nu mai
este viața aceasta, ci viața veșnică. Descoperă, astfel,
o metodă de transgresare a fricii: „pentru creștini
moartea nu există. Creștinii sunt toți niște ciudați. Lor
REVISTA “DIACONIA”: ASOCIAŢIA
72
le place să moară, dacă se poate să fie uciși. Am
citit cândva o carte, când eram adolescent, în care
se povestea cum îi dădeau pe creștini la lei în cir-
curile romane. Sunt niște nebuni. Ce să zic. Chiar
și Christos al lor S-a lăsat răstignit pe cruce. Dacă
era Dumnezeu, de ce nu se împotrivit?” întreabă
spre finalul romanului un bătrân din azilul în care
este internat în apropierea vârstei de eutanasiere.
Răspunsul protagonistului este genial: „pentru că
este
Dumnezeu și
pentru El
moartea nu
înseamnă
nimic”.
Chiar Freud,
menționează
Norbert
Groeben în
„Psihologia
literaturii”, îi acordă scriitorului calitatea de psi-
hanalist, afirmând că metoda sa de cercetare a
inconștientului este dezvoltarea a ceea ce au
încercat anterior lui filozofii și scriitorii.
Distopiile, înafară de a fi creații estetice
prin arătarea feței terifiante a unor lumi posibile
sunt, până la urmă, studii de antropologie.
Totuși, afirmă Vladimir Nabokov, „într-o
operă de imaginație de prim ordin, conflictul nu
se produce între personaje, ci între autor și citi-
tor.” În cazul distopiei, conflictul este minim,
dacă cititorul înțelege că această încercare de tre-
cere prin frică are rolul unui avertisment. Dacă
lectorul își cunoaște traumele, le poate învinge
prin credință, modelul perfect de intenție parado-
xală. Cum poți afla ceva, dacă nu prin experi-
ment? Rolul de creator de lumi al artistului este
dublat de cel de terapeut.
Iar cititorul nu rămâne contemplator al
creației distopice, ci este obligat să caute soluții,
în cel mai fericit caz să excludă calea eșecului de
care tocmai a aflat în Minunata lume nouă, 1984
și parțial în Ora 25. Ce poate obține înțelegând că
soluția credinței include o intenție paradoxală,
deoarece credința nu are limite? Șansa la miracol.
Sau, cum spune un cuvânt al Evangheliei: „Vino
și vezi!” ÊÊÊÊÊÊÊÊÊÊÊÊÊÊÊÊÊÊÊÊÊÊÊÊÊÊÊÊÊÊÊÊÊÊÊÊÊÊÊÊÊÊ
 LIRICĂÊCREȘTINĂ
CUVINE-SEÊÎNÊPOSTULÊADORMIRII „Dă, Doamne,
ploaie!”, implorăm cu
de Preot Sorin Croitoru sete
Ni-i dor de Tine, Norul
Cuvine-se în Postul Adormirii cel ceresc,
Să o slăvim pe Maica lui Hristos Pe care îl dorim să
Căci ea, ajunsă-n culmile măririi, izvorască,
N-a părăsit poporul credincios. Să ude sterp pământul
sufletesc.
Cuvine-se în fiecare seară
Și-n dimineți în fiecare zi, „Dă, Doamne,
Plecându-ne genunchii noștri iară, ploaie!”, te dorim pe
Pe Maica lui Hristos a o slăvi. Tine
Ca pe-un Tabor de sete
Fiind atenți cu mintea la cuvinte, și de har!
Iar inima-ndreptând-o către Cer, Ca să rodească-n noi,
Să o cinstim cu paraclise sfinte în fiecare,
Și rugăciuni din Acatistier. Al pocăinței cald mărgăritar.

Suntem copiii Ei prin înfiere, Și înălțăm spre Tine o rugă cu nădejde,

În ziua Răstignirii ne-a primit, Și cerem, printre lacrimi, izvor de apă vie,
Când își privea Copilul cu durere Izvor de rugăciune să curgă printre oameni!
Agonizând pe Cruce răstignit. Și fă iar să învie în suflet bucurie!

N-a fost vreodată vreun creștin s-o cheme

Cu lacrimi șiroindu-i pe obraz
Să nu își vadă în puțină vreme
Completa izbăvire din necaz..

N-a fost vreodată vreun creștin să-i ceară

Tămăduire de păcatul său
Să nu înceapă să se simtă iară
Biruitor în lupta cu cel rău...

Maria este Mama noastră bună;

Oricât ar fi un om de păcătos,
În Maica lui nădejdea să și-o pună,
Crezând în mila Domnului Hristos,

Și va vedea cum i se schimbă viața,

Da, mari schimbări în viață va vedea:
Precum apare roua dimineața,
Așa și fericirea-n viața sa!

“SF. PARASCHIVA” BACĂU

73
 AsociaţiaÊ ProfesorilorÊ deÊ ReligieÊ “SF.Ê PARASCHIVA”Ê
Bacău este o asociaţie cu personalitate juridică,
neguvernamentală şi non-profit, cu caracter profesional, desfăşurându
-şi activitatea în conformitate cu legile ţării şi cu prevederile
prezentului statut.
Scopul constituirii AsociaţieiÊProfesorilorÊdeÊReligieÊ
“SF.ÊPARASCHIVA”ÊBacăuÊconstă în crearea cadrului organizatoric
de acţiune în vederea îndeplinirii următoarelor obiective:
a) promovarea statutului orei de religie ca disciplină obligatorie în
trunchiul comun şi a profesorului de religie în cadrul şcolii româneşti;
b) definirea rolului şi afirmarea orei de religie în existenţa şi
evoluţia societăţii româneşti;
c) promovarea interdisciplinarităţii ca principiu al teoriei şi
practicii în prezentarea şi sustinerea orei de religie;
d) realizarea unei stări de echilibru între interesele publice şi cele
private, colective şi individuale, în domeniul educaţiei religioase;
e) reprezentarea judeţeană şi naţională a profesorilor de religie şi a
intereselor legate de promovarea orei de religie;
f) sprijinirea financiară a promovării orei de religie în societate,
în mass-media şi în faţa instanţelor de judecată sau a altor instituţii
ale statului.

ASOCIAŢIA PROFESORILOR DE RELIGIE “SF. PARASCHIVA” BACĂU

“DIACONIA”: ISSN–L 2458-1011
74