Jocul

Simona- Mariana Jaleriu

Grădinița cu Program Prelungit „Letea”, județul Bacău

La vârsta preșcolară, jocul reprezintă activitatea predominantă. Având caracter ludic,

acesta are sarcina de a familiariza preșcolarul cu activiatea didactică care este necesară în
procesul din învățământul primar și preșcolar. Barbu H. (1993, p. 77) afirmă despre copil că
“domeniul jocului este paradisul lui, ca și cum ar fi în realitate“- așadar, jocul nu este
considerat a fi doar o activitatea de tip distractiv, ci este cu adevărat o ocupație de timp liber
care are un rol esențial în formarea copilului, dar și a omului. Cu cât este mai bine integrat în
activitatea didactică, cu atât efectele acestuia vor fi mai benefice, caracterul său va fi mai
atrăgător, le va insufla copiilor o stare de bună dispoziție, de relaxare, fapt care previne
apariția monotoniei. Prin jocul didactic, educatoarea poate consolida, preciza și verifica
nivelul de cunoștințe al copiilor dar, în același timp, le poate îmbogăți, antrena, valorifica
abilitățile și capacitățile acestora la nivel creator, imaginativ, etc,.
Particularitățile de vârstă ale preșcolarilor este un factor care influențează alegerea
jocului didactic, dacă se dorește obținerea randamentului școlar, așadar, îmbunătățirea
performanțelor școlare. Caracterul său dinamic, atractiv, diversificat, competitiv conduce
către asimilarea, consolidarea de cunoștințe.
Valoarea practică a jocului didactic este redată de următoarele obiective (Rafila, C.,
2005):
1.disponibilitatea preșcolarului este valorificată în timp util;
2.este un mijloc eficient prin care preșcolarii sunt ajutați în procesul de descoperire a noilor
cunoștințe;
3.contribuie la îmbogățirea experienței sociale, afective și lingvisitice a copilului;
4.interesele copilului sunt direct proporționale cu elementele jocului;
5.antrenează, prin stimulii cu caracter schimbător drumul către performanța școlară a
preșcolarilor;
6.stimulează imaginația, perspicacitatea, încrederea de sine, facilitează adaptarea școlară, etc,.
7.sarcinile educaționale sunt faciliate de către jocul didactic, acesta fiind o metodă de
învățământ accesibilă și atractivă.
Prin rolul formativ- educativ al jocului didactic se dezvoltă o serie de trăsături
comportamentale, se antrenează în mod permanent procesele psihice, dar de asemeni, se
delimitează si particularitățile preșcolarului, precum îndemânarea, perseverența,
perspicacitatea, curajul, empatia, spiritul cooperant, competitiv (Rafila, C., 2005). Constituit
ca o metodă de instruire, educare a preșcolarilor, dar și ca procedeu de optimizare a unui set
de obiective concrete pe care educatoarea și le propune, jocul didactic are următoarele
caracteristici (Rafila, C., 2005):
1.gândirea de tip problematic este solicitată;
2.participanții jocului folosesc în mod individual cunoștințele pe care le necesită jocul;
3.etapele sunt similare exercițiilor cu material individual;
4.obiectivele propuse sunt îndeplinite într-un atmosferă plăcută;
5.elementele de tip distractiv și cele de tip educativ sunt reunite;
6.participanții manifestă în mod constant interes;
7.are caracter stimulativ.
Organizarea și desfășurarea jocului didactic implică atenție și precizie din partea
organizatorului, dar are și câteva etape –standard:
1.pregătirea jocului didactic;
2.organizarea precisă a jocului;
3.respectarea și alocarea corectă a timpului jocului didactic;
4.ritmul, strategia de conducere a jocului.
5.stimularea continuă a elevilor;
6.asigurarea cadrului prielnic;
7.varietatea și diversificarea elementelor de joc.
Stoica A. (1983) stabilește următoarele funcții ale jocului didactic: de cunoaștere, de
socializare, de echilibrar, de motivare, de organizare și de dezvoltare a capacităților
intelectuale și tactice. În paralel, jocul didactic comprimă o serie de elemente precum
întrecerea (individuală sau pe grupe), cooperarea (spiritul de echipă), recompensa și
penalizarea.
Piaget J. (2005) realizează o taxonomie a jocurilor . Acestea pot fi:
1.jocuri exerciții;
2.jocuri simbolice;
3.jocuri cu reguli.
Jocurile didactice sunt însă clasificate în funcție de următoarele variabile (Stoica A.,
1983):
1.scopul și sarcina didactică – după momentul alegerii lor în cadrul lecției și după conținutul
cunoștințelor de însușit.
2.materialul didactic folosit – jocuri didactice cu materiale (naturale sau standard) și jocuri
care nu necesită material didactic.
În ansamblu, jocul didactic are menirea de a dezvolta copiilor spiritul de echipă,
permite o asimilare mai facilă a cunoștințelor în procesul de învățare, devenind astfel o
metodă activă de învățământ. Importanța jocului didactic nu constă neapărat în partea
teoretică, ci în modul în care acesta este integrat, introdus în activitățile didactice ale copiilor.
În cadrul activității de povestire, jocul didactic poate fi o metodă care îi poate stimula pe copii
să relateze șirul evenimentelor; prin joc, ei pot reconstrui acțiunea din poveste sau pot crea un
joc folosindu-se de anumite aspecte care apar în poveste. De asemenea, copiii pot juca și rolul
personajului preferat din poveste, stabilindu-se anumite reguli, în funcție de trăsăturile
specifice ale acestuia.