Cuprins

Introducere-Viaţa Sfântului Paisie Aghioritul ............................................................................................... 2

Tinerii în faţa celor două căi ale vieţii ........................................................................................................... 3
Viaţa de familie ............................................................................................................................................. 6
Sfaturi pentru cei ce vor să se călugărească ................................................................................................. 8
Bibliografie .................................................................................................................................................. 13
 Introducere-Viaţa Sfântului Paisie Aghioritul

Sfântul Paisie, după numele lui din lume, Arsenie Eznepidis, s-a născut la 25 iulie 1924
în Farasa Capadociei. A venit în Grecia odată cu schimbul de populaţie şi a crescut în Koniţa.

A trăit în nevoinţă încă din pruncie şi se „desfăta” cu Vieţile Sfinţilor a căror trăire se
străduia să o urmeze. „S-a dăruit rugăciunii neîncetate, cultivând în acelaşi timp smerenia şi
dragostea”1

A învăţat meseria de tâmplar, dorind ca şi în aceasta să-L urmeze pe Hristos. A servit în

armată ca telegrafist timp de trei ani şi jumătate în timpul războiului. După aceea a urmat calea
pe care şi-a dorit-o din copilărie, cea a monahismului. Prima dată a pustnicit în Sfântul Munte
Athos, apoi la Mănăstirea Stomiu din Koniţa şi la Sinai. S-a odihnit la Domnul la 12 iulie 1994 la
Sihăstria Sfântului Ioan Evanghelistul de la Suroti-Tesalonic şi a fost înmormântat lângă Biserica
Sfântului Arsenie Capadocianul.

Pe data de 12 ianuarie 2015 Cuviosul Paisie Aghioritul a fost trecut în rândul sfinţilor cu
data de prăznuire 12 iulie.

Voi reda aici un fragment din actul patriarhal şi sinodal de înscriere în rândul sfinţilor
bisericii Ortodoxe a Cuviosului Paisie Aghioritul:

„Un astfel de bărbat, continuator al tradiţiei de sfinţenie şi de jertfire chenotică a Sfintei

Biserici a Constantinopolului, precum şi a ethosului şi a cugetării ei, s-a arătat...ascetul purtător
de Dumnezeu şi harismaticul organ al Sfintei Treimi, cel care se trăgea după trup din Capadocia
cea născătoare de Sfinţi şi care, în Grădina Stăpânei noastre Născătoare de Dumnezeu, viaţă
monahală a petrecut în multe nevoinţe şi lacrimi, Cuviosul monah Paisie, Arsenie Eznepidis,
după numele din lume, împodobit de Domnul cu deosebite harisme, arătându-se stâlp adevărat şi
mângâietor al credincioşilor şi slavindu-L pe Părintele nostru din Ceruri prin viaţa sa minunată”2

1
Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte Duhovniceşti,Volumul I, Cudurere şi dragoste pentru omul contemporan, pg 7
2
Sfântul Paisie Aghioritul, pg 8

2
 Tinerii în faţa celor două căi ale vieţii

În viaţa oricărui tânăr, la un moment dat, va apărea întrebarea primordială legată de

traseul pe care este mai bine să îl urmeze în viaţă, iar tânărul creştin va trebui să pună în balanţă
cele două căi spre mântuire: căsătoria sau viaţa monahală. Vom vede în continuare că Sfântul
Paisie nu vine cu răspunsuri directe la aceste întrebări, dorind să nu influenţeze tânărul în luare
deciziei pentru a nu fi dus în ispită mai târziu.

„-Părinte, ce trebuie să răspundem tinerilor care întreabă dacă viaţa monahală este mai
înaltă decât cea în căsătorie?

-Mai întâi trebuie să-i faceţi să înţeleagă care este menirea omului şi care este sensul
vieţii. Apoi să le explicaţi că cele două căi pe care le-a trasat Biserica noastră sunt binecuvântate,
pentru că amândouă îi pot duce în rai, dacă trăiesc după Dumnezeu. Să presupunem că doi
oameni vor să meargă la un loc de închinare. Unul merge cu autobuzul pe drumul principal, iar
celălalt merge pe jos, pe o cărare. Însă amândoi au acelaşi scop. Dumnezeu de primul se bucură,
iar de celălalt se minunează. Rău este numai atunci cănd cel ce merge pe cărare îl judecă în sinea
sa pe celălalt care merge pe drumul public, sau invers.”3

Pentru tineri, apariţia acestei întrebări legate de rostul în viaţă este de bun augur şi arata
tocmai preocuparea acestuia pentru a afla calea către Dumnezeu.

„-Părinte, neliniştea unui tânăr pentru aflarea rostului său în viaţă se datorează
necredinţei?

-Nu întotdeauna. Adeseori tinerii care se interesează cum să se aranjeze mai bine, dar să
se afle şi aproape de Dumnezeu, se neliniştesc pentru rostul lor în viaţă. Iar lucrul acesta
dovedeşte sănătatea lor duhovnicească. A nu se gândi şi a nu se nelinişti un tânăr pentru aflarea
rostului său, este dovada unui om indiferent, şi prin urmare unul ca acesta este un nepricopsit.”4

Sfântul Paisie îi îndeamnă pe tineri la bărbăţie şi la evitarea nepăsării, chiar condamnând

nepăsarea generaţiei actuale. „Vorbesc în general, adică vreau să spun până unde a ajuns
nepăsarea. Mergi la o şcoală şi vei vedea. Dacă, de pildă, ferestrele sunt trântite de vânt, nu ştiu

3
Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte Duhovniceşti,Volumul IV, Viaţa de familie, pg. 17
4
Idem pg. 19

3
dacă se va afla vreun copil să le închidă ca să nu se spargă. Unii cască gura la ele, alţii se uită
cum se trântesc, alţii trec pe acolo ca şi cum nu s-ar întâmpla nimic. Nepăsare!”5

Atunci când este întrebat de momentul în care tinerii trebuie să-şi aleagă calea în viaţă,
Sfântul Paisie îi îndeamnă la răbdare, dar mai ales la încredere în Dumnezeu. „Tinerii trebuie să
se încreadă în Dumnezeu pentru a se linişti, deoarece Bunul Dumnezeu, ca un Părinte iubitor,
acţionează acolo unde noi, omeneşte, nu putem face nimic.”6 Înainte de a lua o decizie „Să se
îngrijească ca mai întâi să-şi ia diploma apoi să-şi găsească un loc de muncă- băieţii să-şi facă
stagiul militar – şi în continuare, ajunşi la maturitate, să ia cu ajutorul lui Dumnezeu hotărârea de
a face o familie bună, dacă simt înclinaţie către viaţa de căsătorie, sau să meargă la mănăstira pe
care şi-au ales-o, dacă au chemare pentru viaţa monahală.”7

De asemenea, părintele Paisie atrage atenția asupra importanței rugăciunii. Rugăciunea,

spunea el, este: "împreună-vorbire cu Dumnezeu". "Uneori îi fericesc pe cei care au trăit în
vremea lui Hristos, pentru că Îl vedeau şi Îl auzeau pe Hristos Însusi şi puteau să-I vorbească.
Dar mă gândesc că noi suntem cu mult mai fericiți decât ei, pentru că aceea nu puteau să discute
mult cu El, în timp ce noi putem vorbi neîncetat prin rugăciune." La întrebarea: Cum trebuie să
mă rog?, părintele răspundea simplu: "Să te simți ca un copil mic, iar pe Dumnezeu să-L simți ca
pe tatăl tău şi să-L rogi pentru tot ce ai nevoie. Vorbind astfel cu Dumnezeu, după aceea nu vei
mai voi să te dezlipeşti de lângă El, pentru că numai în Dumnezeu află cineva siguranță,
mângâiere şi nespusă dragoste, împreună cu dumnezeiască gingășie."8

În ajutorul tinerilor trebuie să vină şi părinţii, duhovnicii, dascălii, dar cu mare atenţie ca
să nu influenţeze în vre-un fel decizia tânărului. Influenţa celorlalţi trebuie sa fie discretă şi să- i
ajute sa-şi urmeze chemarea lor adevărată.

În acelaşi timp, Sfântul Paisie îi îndeamnă pe tineri să nu aştepte prea mult şi să se

hotărască la timp ce cale doresc să urmeze. „Când cineva trece de trizeci de ani, începe să
şovăiască în a se hotărî. Şi cu cât trec anii, cu atât mai mult va şovăi. Cel tânăr se adaptează mult
mai uşor în oricare din vieţile pe care le-ar urma. În timp ce omul care a trecut de treizeci, pe

5
Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte Duhovniceşti, Volumul II Trezire Duhovnicească, pg. 31
6
Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte Duhovniceşti, Volumul IV, Viaţa de familie, pg. 20
7
ibidem
8
Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte Duhovniceşti ,Volumul VI, Despre rugăciune , pg.18

4
toate le cercetează cu raţiunea sa. Caracterul său deja s-a format şi cu greu se mai schimbă; este
beton turnat.”9

Sfântul Paisie îi îndeamnă întotdeauna pe tineri să-şi finalizeze studiile indiferent de calea
pe care o vor alege după terminarea lor. Iar atunci când studiază să facă aceasta cu seriozitate,
deşi unii tineri spun că au o înclinaţie mai mare spre a citi cărţi duhovniceşti, Sfântul Paisie îi
sfătuieşte astfel: „Nu este bine să lase învăţatul, ci paralel cu lecţiile lor să citească ceva tare
dintr-o carte patristică, să se roage puţin şi să facă şi vreo metanie, pentru a-şi păstra o cât de
mică stare duhovnicească. Atunci când au mult de învăţat, pot face pauze în care să rostească
Rugăciunea lui Iisus sau să psalmodieze.”10

De asemenea, în ceea ce priveşte sfaturile cu privire la întemeierea unei familii în

perioada studiilor, sfântul recomandă tinerilor ca mai întâi să-şi finalizeze studiile şi mai apoi să-
şi facă o familie: "Chiar de ar afla partenera cea mai bună şi s-ar căsători, totuşi aceasta va fi un
chin atât pentru femeia, cât şi pentru copiii lui. Este mai bine să-şi concentreze toate puterile lui
sufleteşti şi trupeşti la învăţătură, pentru a-şi termina fără prea multă osteneală studiile, după care
se va rezolva şi problema aceasta. Căci de îi vor fi puterile împrăştiate, va fi mereu împărţit
sufleteşte şi trupeşte".11

Totodată, părintele Paisie recomandă tinerilor să aibă o viaţă duhovnicească pentru a-şi
asigura un viitor bun: "Eu întotdeauna spun cu tărie că tânărul, înainte de căsătorie, trebuie să se
străduiască să trăiască cât mai duhovniceşte şi să-şi păstreze curăţia, care îi asigură o îndoită
sănătate. Viaţa duhovnicească este condiţia de bază pentru orice fel de viaţă ar urma cineva...Cu
cât mai multă lucrare duhovnicească face cineva în anii copilăriei sale, cu atât mai uşoare îi vor fi
toate mai târziu, orice fel de viaţă ar alege. Cu cât se va înarma şi pregăti mai bine înainte de
luptă, cu atât mai uşor îi va fi în război, atunci când vor cădea gloanţe în jurul lui sau va fi
bombardat.”12

Sfântul Paisie acordă o atenţie deosebită felului în care tinerii se raportează unul la
celălalt înainte de căsătorie astfel: „Un tânăr, atunci când întâlneşte o fată bună, să încerce să

9
Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte Duhovniceşti, Volumul IV, Viaţa de familie, pg. 23
10
Idem pg. 29
11
Idem pg. 31
12
Idem pg. 33

5
pună gândul cel bun şi să o considere ca o icoană vie a unei sfinte. Sau, dacă întâlneşte o fată
care a apucat pe un drum rău, să o vadă ca pe sora lui şi să-i pară rău de ea, aşa cum i-ar părea
rău de sora sa de ar ajunge şi ea tot astfel.”13

Viaţa de familie

Părintele sfătuia tinerii de atunci, care alegeau calea căsătoriei, să se străduiască sa-şi
găsească un partener alături de care să crească în Hristos şi să meargă împreună la Mântuire.
Pentru aceasta trebuie ca tânărul să fie cu bagare de seamă încă de la început pentru a alege un
partener potrivit. „Mai întâi să se îngrijească să afle o fată bună, care să-l odihnească sufleteşte,
pentru că pe fiecare îl odihneşte alt caracter de om. Şi să nu caute să fie bogată şi frumoasă, ci
mai ales simplă şi smerită.”14

Sfântul Paisie ne arată că în alegerea partenerului potrivit trebuie să fim atenţi, paradoxal
ca să existe diferenţe între caracterul nostru şi al partenerei, pentru a exista o familie armonioasă,
iar un caracter asemănător ar fi mai degrabă o piedică în căsnicie şi nu un avantaj, aşa cum am
crede noi. „Nu înţelegeţi că în deosebirea caracterelor se ascunde armonia lui Dumnezeu?
Caracterele deosebite creează armonia. Vai vouă, dacă aţi avea acelşi caracter! Gândiţi-vă ce s-ar
fi întâmplat dacă, de pildă, amândoi v-aţi mânia repede. Aţi fi dărmat casa. Sau, dacă amândoi aţi
fi caractere blânde. Aţi dormi în picioare. Dacă aţi fi fost zgârciţi, v-sţi fi potrivit, dar aţi fi mers
amândoi în iad. Iar dacă aţi fi fost amândoi cu dare de mână, aţi fi putut ţine casa?”15

La fel cum Sfântul Apostol Pavel, în epistola I către Corinteni, la capitolul 13 pune
dragostea ca element de căpătâi între toate virtuţile, aşa şi Sfântul Paisie îi sfătuieşte pe tineri să
caute drgostea, dar nu cea trupească, care va trece atunci când dispare elementul care ne-a atras,
fie că e vorba de frumuseţe trupească, avere, statut social, ci dragostea duhovnicescă, pe care
nimic nu o poate stinge, nici măcar distanţa. „Atunci când există dragoste, chiar şi departe de s-ar
afla unul de celălalt, siliţi fiind de împrejurări, se află aproape, pentru că dragostea lui Hristos nu
poate fi limitată prin distanţe...Dragostea trupească îi uneşte la exterior pe oamenii lumeşti, dar

13
Idem pg. 34
14
Idem pg. 37
15
Idem pg. 40

6
numai atâta vreme cât există factori lumeşti( bani, frumuseţe, poziţie socială, etc.) şi îi desparte
atunci când ei dispar, ducându-i astfel la pierzare. În timp ce, atunci când există dragoste
duhovnicească, cea scumpă, chiar dacă unul dintre soţi îşi pierde aceşti factori, aceasta nu numai
că nu-i desparte, ci îi uneşte şi mai mult. Când există numai dragoste trupească şi, de pildă,
femeia află că soţul ei a privit la alta, atunci îi aruncă cu vitriol în ochi şi îl orbeşte. În timp ce
atunci când există dragoste curată, o doare mai mult şi caută cu orice chip să-l aducă iarăşi pe
drumul cel bun. Astfel vine harul lui Dumnezeu.”16

O altă virtute la care Sfântul Paisie Aghioritul îi îndeamnă pe tineri este

răbdarea:"Ascultaţi, atunci când celălalt este mânios, orice i-ai spune nu poţi face absolut nimic.
Este mai bine ca în clipa aceea să taci şi să te rogi. Prin rugăciune acela se va calma, se va linişti
şi după aceea te vei putea înţelege cu el. Uită-te la pescari! Ei nu merg la pescuit dacă marea nu
este liniştită, ci fac răbdare până ce se va îndrepta vremea...Răbdarea porneşte de la dragoste. Ca
să-l rabzi pe celălalt, trebuie să te doară pentru el. Şi căd că numai prin răbdare se menţine
familia.”17

Scopul primordial al căsătoriei este naşterea de prunci. Sfântul Paisie îi îndeamnă pe

tinerii care se căsătoresc să lase în voia Domnului naşterea de prunci deoarece unii se necăjesc că
nu vin copiii la fel de repede cum îşi doresc sau programează de la început câţi copii îşi doresc să
aducă pe lume. Toate acestea trebuie să fie privite în mod nepăţimaş şi lăsate în voia Domnului.

O mare problemă care apare astăzi în rândul familiilor tinere şi a tinerilor în general este
aceea a avorturilor, iar Sfântul Paisie îi „avertizează” pe tineri „Dacă va face avort, vor plăti
ceilalţi copii cu boli şi accidente. Astăzi părinţii îşi omoară copiii prin avorturi şi nu au
binecuvântarea lui Dumnezeu. Mai demult, dcă se năştea un copil bolnav, îl botezau, iar dacă
murea, pleca îngeraş. Dar părinţii aceluia rămâneau cu alţi copii sănătoşi şi astfel aveau
binecuvântarea lui Dumnezeu. Astăzi, însă, părinţii îşi omoară copiii sănătoşi cu avorturile şi ţin
în viaţă pe cei bolnăvicioşi. Câte mii de embrioni mor în fiecare zi! Avortul este un păcat

16
Idem pg. 45
17
Idem pg. 49

7
înfricoşător. Este o ucidere, şi încă una mare, căci mor copiii nebotezaţi. Părinţii trebuie să
înţeleagă că viaţa începe în clipa zămislirii”18

Sfântul Paisie are o viziune legată de suferinţele copiilor care au fost avortaţi de către
părinţii lor şi îi vede pe aceştia ca pe un lan de grâu fără spic şi aude tânguiri înfricoşătoare care
l-au tulburat pentru o vreme îndelungată.

Sfântul Paisie a fost întrebat de ce nu ne luminează Dumnezeu pentru a găsi un leac

pentru cancer, o boală atât de răspândită şi atât de necruţătoare, care îi afectează pe oameni de la
prunci până la bătrâni. Părintele s-a rugat şi a aflat răspuns la această întrebare, iar acest răspuns
este unul înfricoşător. Sfântul Paisie ne spune că Dumnezeu a trimis în lume un om care avea
răspunsul pentru vindecarea cancerului, însă părinţii lui l-au avortat. Nu ne putem imagina ce
repercursiuni poate avea o faptă de-a noastră. În acest caz un avort, refuzul de a primi un dar de
la Dumnezeu, are repercursiuni asupra întregului pământ.

Sfaturi pentru cei ce vor să se călugărească

Indiferent de calea pe care tânărul o alege în viaţă, acesta are nevoie de o călăuză, de un
îndrumător la care să meargă în momentul în care trece prin lucruri dificile, are decizii
importante de luat sau are doar nevoie de cineva cu care să discute, dar mai ales de mărturisire.
Astfel, fiecare tânăr este îndemnat să-şi găsească un duhovnic care să nu fie împotriva
monahilor. „Deci lucrul de temelie al tânărului este să găsească un duhovnic iubitor de monahi,
deoarece cei mai mulţi duhovnici ai epocii noastre sunt luptători împotriva monahilor şi a
monahismului.”19

Sfântul Paisie oferă candidaţilor la viaţa monahală o serie de învăţături despre ce ar trebui
să facă pentru a duce o viaţă monahală autentică şi conducătoare spre mântuirea sufletului.
Astfel, o primă etapă de pornire în viaţa monahală a tânărului este păstrarea curăţiei sufleteşti şi
trupeşti. „Ar fi de preferat să ai legături cu copii mai mici decât tine, care sunt îngeraşi, şi nu cu
cei mai mari sau de vârsta ta, care sunt drăcuşori. Mai bine este să trăieşti înstrăinat de mediul

18
Idem pg. 78
19
Cuviosul Paisie Aghioritul „Epistole” , pg. 17

8
lumesc şi să te afli lângă Dumnezeu, decât să ai legături cu mediul lumesc ca să nu fii considerat,
chipurile, nesociabil şi astfel să te înstrăinezi de Dumnezeu. Mai bine este să fii considerat chiar
prost de către femei datorită cuminţeniei şi curăţiei tale duhovniceşti şi să ridici această cruce
grea, deoarece în ea se ascund toată puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu.”20

Ca viitor monah nu trebuie deloc neglijat studiul duhovnicesc, dar nici cel lumesc.
Sfântul Paisie, aşa cum am relatat şi mai sus, îi încurajează pe tineri să-şi finalizeze studiile
înainte de a alege calea pe care vor dori să păşească. Însă pentru cei care doresc să urmeze calea
monahală Sfântul Paisie îi povăţuieşte astfel: „Pentru adunarea minţii tale, mai ales în rugăciune,
îţi este absolut necesar citirea Noului Testament şi a cărţilor ajutătoare ale Sfinţilor Părinţi pentru
a-l înţelege. Nu citi încă Vechiul Testament, ca să nu te vatămi, deoarece nu te afli încă într-o
stare duhovnicească bună şi îl vei înţelege greşit. Mai târziu, însă, când vei ajunge la nepătimire,
toate te vor ajuta şi mişca sufleteşte, căci acum nici vârsta ta nu te ajută.”21

Părinţii, fraţii şi rudele sunt, în general, reticenţi atunci când află vestea că un membru
din familia lor doreşte să urmeze calea monahismului, de aceea, va trebui ca tânărul să-i
pregătească încet, încet pentru transmiterea veştii. „Împreună cu toate pregătirile tale, este
absolut necesar să-ţi pregăteşti părinţii încet-încet, spunându-le scopul tău dumnezeiesc ca să nu
fie surprinşi mai târziu şi să intre la multe gânduri. Iar tu sa nu devii pricină să păţească ceva rău
primind vestea neaşteptată şi astfel să-ţi pricinuiască neplăceri în mănăstire.”22

De familie trebuie să se îngrijească tânărul înainte de a pleca la mănăstire şi în cazul în

care părinţii sau fraţii se află în suferinţă, iar tânărul va merge la viaţa monahală doar cu
binecuvântarea duhovnicului, pentru a nu avea mustrări de conştiinţă că şi-a lăsat familia în
nevoi.

Tânărul care doreşte călugăria trebuie să fie cu toată inima acolo şi să nu plece din lume
dacă o parte din inima lui este legată de ceva din lume, deoarece va fi puternic încercat de diavol
şi va avea remuşcări puternice. „Aşadar, atunci când va veni acea clipă binecuvântată să pleci din
lume şi să devii căugăr, cercetează-te mai întâi pe tine însuţi dacă inima îţi este întreagă, adică îţi
aprţine, sau dacă ţi-a luat o oarecare persoană o părticică din ea. Fratele meu, să nu îndrazneşti să

20
Idem pg. 25
21
Idem pg. 27
22
Idem pg. 30

9
pleci la mănăstire mai înainte de a-ţi aduna toată inima ta, căci altfel vei eşua. Chiar şi unu la mie
dacă o ai dăruită vreunei persoane, vrăşmaşul îţi va da de lucru mai târziu, căci se va încuiba în
acea bucăţică a inimii tale şi te va război când cu trupul, când cu gândurile, când cu amândouă
deodată. Iar răul cel mai mare este că atunci când vei deveni monah, vraşmaşul îţi va stăpâni
toată inima şi va face –înaintea ta adânc iar înapoi torent-.”23

Pasul următor în urmarea căii monahale este alegerea mănăstirii. „După ce ai pornit aşa
cum trebuie pentru a deveni monah şi ai lăsat patria ta –de aici- ia aminte ca nu cumva să te
entuziasmezi îndată de persoane şi lucruri în prima mănăstire pe care o vei întâlni şi să te
închinoviezi îndată acolo. Ci mai întâi cercetează şi află mănăstirile cele mai duhovniceşti, caută
să intri în legătură cu părinţi duhovniceşti şi să le ceri sfatul. Apoi, după ce vei afla doua-trei
mănăstiri mai duhovniceşti şi după ce le vei vizita ca simplu închinător însemnând totodată şi
primele impresii despre fiecare mănăstire, cercetează după aceea care dintre toate are cele mai
bune condiţii duhovniceşti şi mergi şi te închinoviază acolo. Însemnările tale despre mănăstiri
ţine-le până te vei întări duhovniceşte, deoarece se poate ca vrăşmaşul să-ţi aducă aminte de
celelalte mănăstiri ca să te scoată şi să te facă să umbli fără rânduială.”24

Părintele Paisie a văzut încă de pe vremea lui cum monahii tindeau să folosescă
mijloacele lumeşti. Aceasta a escaladat de-a lungul timpului, astăzi mulţi monahi nu vor să mai
stea în mănăstire dacă nu dispun de cel puţin un telefon cu conexiune la internet. „Noi, monahii,
trebuie să evităm, pe cât posibil, folosirea mijloacelor moderne în mănăstire şi să respectăm
pustia adaptându-ne ei, pentru ca şi pustia să ne dăruiască sfânta ei linişte, ca să ne ajute să ne
pustiim sufletul nostru de patimi. Nu este drept să adptăm pustia la sinea noastră lumească,
deoarece este păcat să necinstim pustia.”25

Adptarea la noua viaţă este una grea, dar importantă pentru trăirea duhovnicească. Pentru
a pune început bun în viaţa monahală este nevoie de o mare deschidere în faţa stareţului, de o
mărturisire a întregii tale vieţi. „dacă vrei să-ţi pui o rânduială bună şi să sporeşti duhovniceşte în

23
Idem pg. 36
24
Idem pg. 38
25
Idem pg. 45

10
călătoria ta monahicească, ca să nu te chinuieşti nici tu şi nici pe alţii să nu-i chinuieşti, mai întâi
de toate trebuie să-ţi deschizi inima stareţului tău şi să-i faci o mărturisire generală.”26

Una dintre cele mai mari virtuţi în viaţa monahală o reprezintă ascultarea, iar Sfântul
Paisie doreşte ca tânărul monah să fie conştient de ce face ascultare, pentru ca aceasta să nu
devină o povară pentru el, deoarece nu îi înţelege sensul. „Ca să nu oboseşti în osteneala
ascultării şi să te împotriveşti, va trebui să intri în noima ascultării, ca să o simţi ca pe o
necesitate. Numai atunci ascultarea te va elibera, deoarece ea nu este robie, ci libertate. Aşadar,
când vei înţelege că stareţul poartă răsundere pentru tine, că se îngrijeşte de mântuirea ta şi că
orice face, o face pentru binele tău, iar nu ca să te chinuiască, atunci te vei bucura când îţi va
spune: Nu face aceea! Sau Nu face asta!”27

Tânărul monah va trebui, de asemenea, să stea departe de lumea care vine în mănăstire şi
să fie cu luare aminte să înveţe de la cei mai sporiţi duhovniceşte pentru că exemplu dat de
cineva este mult mai puternic decât învăţăturile preluate dintr-o lectură. Tânărul este ca un burete
şi absoarbe foarte repede informaţiile venite din jurul lui.

Viţa monahală, în afară de întâlnirile cu fraţii, capătă sens atunci când tânărul se află în
chilia sa. Acolo este locul de liniştire, mângâiere, dar mai ale de sporire duhovnicească.
„încearcă, pe cât poţi, ca pe lângă întâlnirile cu oamenii, să eviţi şi orice mângâiere lumească,
dacă vrei să o simţi pe cea dumnezeiască, ce nu se compară cu nimic omenesc. De aceea să
iubeşti chilia, stupul tău, deoarece eaa te va ajuta să-ţi aduni mintea şi astfel vei face mierea
virtuţilor, care te vor îndulci mai mult ca mierea.”28

Aşa cum aminteam şi mai sus, tânărul monah, trebuie să petreacă în rugăciune,învăţătură,
postire şi asceză. Monahului nu trebuie să-i lipsească rugăciunea neîncetată, dar pentru celelalte
Sfântul Paisie îndeamnă la discernământ, pentru ca toate acestea să nu fie ca un puhoi de ape
care trece şi se consumă, iar monahul rămâne pustiit. În asceză şi post este nevoie de
discernământ şi ascultare.

26
Idem pg. 50
27
Idem pg. 51
28
Idem pg. 58

11
 Tot din rânduielile monahale fac parte şi metaniile, nevionţa şi pocăinţa. „De aceea nici
un păcătos nu trebuie să deznădăjduiască vreodată. Ajunge numai să se pocăiască, deoarece
păcatele lui sunt mai puţine decât ale diavolului şi are şi circumstanţe atenuante, fiindcă a fost
plăsmuit din pământ şi a alunecat şi s-a murdărit din neatenţie. Dar noi nu avem nici o justificare,
căci nu vrem să ne pocăim şi să ne spovedim, ci vrem să rămânem în noroi.”29

Concluzii

Din cele relatate mai sus concluzionăm faptul că, deşi monah, Sfântul Paisie Aghioritul
reuşeşte să transmită sfaturi atât pentru cei ce doresc să se căsătorească, cât şi pentru cei care
doresc să urmeze pe calea monahismului. Fiind un sfânt contemporan, el reuşeşte să dea sfaturi
extrem de potrivite pentru tânărul de astăzi.

29
Idem pg. 84

12
 Bibliografie

Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte Duhovniceşti,Volumul I, Cudurere şi dragoste pentru

omul contemporan, Editura Evanghelismos, Bucureşti, 2017. Traducere din limba greacă de
Ieroschim. Ştefan Nuţescu, Schitul Lacu-Sfântul Munte Athos

Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte Duhovniceşti, Volumul II Trezire Duhovnicească,

Editura Evanghelismos, Bucureşti, 2003. Traducere din limba greacă de Ieroschim. Ştefan
Nuţescu, Schitul Lacu-Sfântul Munte Athos

Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte Duhovniceşti, Volumul IV, Viaţa de familie, Editura
Evanghelismos, Bucureşti, 2017. Traducere din limba greacă de Ieroschim. Ştefan Nuţescu,
Schitul Lacu-Sfântul Munte Athos

Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte Duhovniceşti ,Volumul VI, Despre rugăciune ,

Editura Evanghelismos, Bucureşti, 2017. Traducere din limba greacă de Ieroschim. Ştefan
Nuţescu, Schitul Lacu-Sfântul Munte Athos

Cuviosul Paisie Aghioritul „Epistole” , Editura Evanghelismos, Bucureşti, 20. Traducere

din limba greacă de Ieroschim. Ştefan Nuţescu, Schitul Lacu-Sfântul Munte Athos

Sfântul Paisie Aghioritul, Editura Evanghelismos, Bucureşti, 2017. Traducere din limba
greacă de Ieroschim. Ştefan Nuţescu, Schitul Lacu-Sfântul Munte Athos

13