Rugaciunea privilegiul deosebit!!!

 Care este criteriul dupa care se masoara viata de credinta a unui om ?  Faptele pe
care le face in cursul vietii ? Timpul acordat studiului Cuvantului lui Dumnezeu?
Atitudinea pe care a are fata de semenii sai? Felul in care reactioneaza in suferinta
si incercari ? Numarul de responsabilitati pe care le ia asupra sa in biserica si
societate? Daca am fi in locul lui Dumnezeu, carui criteriu din cele enuntate i-am
acorda intaietate?
              Desigur, toate cele enumerate isi au valoarea lor incontestabila. Nu ne
putem imagina un om spiritual care sa nu faca bine semenilor sai, care sa nu
studieze Cuvantul Scripturii, care sa nu fie rabdator in mijlocul incercarilor si care
sa nu-si  asume anumite responsabilitati. Exista insa un criteriu esential dupa care
se poate masura spiritualitatea unui om- timpul acordat rugaciunii si calitatea ei.
Daca acest prim criteriu se regaseste in viata unui om, in mod natural si fara
sfortari deosebite, toate celelalte criterii enumerate vor fi prezente, imbogatind
viata celui in cauza, dar si viata celor din preajma sa.
Cum neam simti cand o femeie simpla - o anonima in ochii lumii- near povesti
despre bucuria ei de a sta de vorba cu Mantuitorul ei, nu doar in momentele
speciale dedicate rugaciunii, ci pe tot parcursul zilei, in cele mai diferite
activitati.Cat de bucuros trebuie sa fie Tatal ceresc atunci cand isi vede copii de pe
pamant cautandu-L si spunandu-I Lui toate bucuriile si necazurile vietii, oricat ar fi
ele de marunte si neinsemnate.
              Care parinte nu se bucura atunci cand copilul sau vine la el cu inima
deschisa, spunandu-i bucuriile lui marunte, necazurile , visele, infrangerile sau
dorintele inimii sale ? Daca Biblia ni-L descopera pe Dumnezeu ca un Tata,
aceasta se intampla si pentru ca noi sa scapam de inhibitiile, de temerile si
prejudecatile noastre cu privire la El si sa “ne apropiem cu deplina incredere de
scaunul harului, ca sa capatam indurare si sa gasim har , pentru ca sa fim
ajutati la vreme de nevoie.”  ( Evrei 4, 16 )
              Viata unui crestin poate fi bogata in multe aspecte: pot fi facute multe si
variate fapte nobile, Biblia poate fi studiata  cu mult interes, Evanghelia poate fi
predicata cu zel si chiar cu eficienta, slujirea in biserica pote fi consistenta, insa
daca viata de rugaciune este saraca, toate nu reprezinta decat niste zerouri fara
valoare. Ceea ce confera valoare vietii unui crestin este timpul si calitatea legaturii
sale cu cerul.
              Cu multi ani in urma, intr-una din bisericile protestante din SUA, au avut
loc alegeri pentru desemnarea conducatorului bisericii. S-a format o comisie care a
adus in discutie mai multe nume. Apoi au urmat discutii prelungite pe tema alegerii
celui mai capabil, mai inzestrat si mai erudit dintre candidati. In cele din urma,
comisia s-a oprit asupra unei personalitati din biserica respectiva- un doctor in
teologie- recunoscut si peste granitele tarii pentru lucrarile sale publicate in
Enciclopedia Britanica.
              Au urmat apoi discutii in plenul bisericii, inainte de luarea votului. In
cadrul acestora, o membra in varsta a bisericii a cerut cuvantul, punand o intrebare
doctorului in teologie:
             “D-voastra, cat timp acordati rugaciunii intr-o zi ?”
              Doctorul a lasat capul in jos, recunoscand:
             “La capitolul rugaciune sunt un nenorocit. Ma rog atat de putin si atat de
grabit…”
              Apoi rusinat, a coborat de la amvon pentru a lua loc in sala. Comitetul a
trebuit sa ia in discutie un alt nume…
              De ce oare ne rugam atat de saracacios, atat de grabit si atat de subtire?
Iata cateva cauze:
              1. Spiritul de razvratire pe care-l purtam in firea noastra
pamanteasca, chiar daca ne numim copii ai lui Dumnezeu.
              Rugaciunea presupune umilinta, supunere si dependenta fata de Creatorul
nostru. Ea presupune recunoasterea faptului ca fara El noi nu suntem nimic, iar El
este totul. Or, lucrul acesta nu e pe placul firii noastre pamantesti. Samanta
luciferica a razvratirii si a spiritului de independenta se gaseste in fiecare dintre
noi, impiedicandu-ne sa avem o legatura mai stransa si continua cu Dumnezeu.
              2. Necunoasterea lui Dumnezeu.
              Oamenii care si-L imagineaza pe Dumnezeu ca fiind un Dumnezeu ursuz,
singuratic, retras si gata sa ne vaneze greselile, nu vor avea nicio placere sa vina in
rugaciune inaintea Sa. Daca totusi o vor face , aceasta se va intampla fie din teama
de a nu fi pedepsiti, fie din interesul de a obtine ceva de la El, fie dintr-o traditie
oarecare care ne obliga sa implinim un anumit ritual. Modul in cale-L percepem pe
Dumnezeu determina timpul si calitatea rugaciunii noastre.
              Poetul Lucian Blaga avea o conceptie cu totul straina de revelatia biblica
cu privire la Dumnezeu. Pentru el, Dumnezeu era Marele Anonim, care, dupa ce a
creat lumea, S-a retras in spatele unei perdele transcendentale, lasad lumea sa se
descurce singura. Avand o astfel de conceptie despre Dumnezeu, mai poate omul
sa se apropie cu placere de El ? Mai poate fi rugaciunea intensa, bogata si
spontana?  Categoric, nu !
              Din fericire, Biblia nu Il descopera pe Dumnezeu in felul acesta.
Dumnezeul revelat in Scripturi este un Dumnezeu al comunicarii, un Tata iubitor si
sociabil, care tanjeste dupa prezenta creaturilor Sale si dupa o comuniune intensa si
profunda cu ele.
              3. Multimea ingrijorarilor vietii
              In Pilda semanatorului, Mantuitorul trage un semnal de alarma fata de
pericolul pe care il prezinta “ingrijorarile veacului acestuia si inselaciunea
bogatiilor” ( Matei 13, 7.22 ). Pericolul consta in faptul ca acestea pot inneca
Cuvantul lui Dumnezeu, facandu-l neroditor, pot inneca spiritul de slujire de care
biserica si societatea au atata nevoie, dar ele pot inneca ceva si mai important:
relatia noastra cu cerul. Cand te scoli dimineata si ai o mie de probleme de
rezolvat, cand locul de munca nu e sigur si depinzi de bunavointa unui patron cu
capricii, sau cand tu insuti esti patron si nu mai faci fata la toata legislatia mereu in
schimbare si la cerintele mereu crescande ale pietei si concurentei, mai poti sa
acorzi timp suficient de mult si de calitate rugaciunii ?
              Biografii lui Luther spun ca atunci cand acesta avea o zi incarcata cu
probleme de rezolvat, tocmai atunci isi rezerva timp mai indelungat pentru
rugaciune. Luther stia ca in acea zi, pentru a face fata multimii problemelor, avea
nevoie mai mult decat oricand de ajutorul cerului.
              “Cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu si neprihanirea Lui, si toate
aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” ( Matei 6, 33 ) 
              Acest indemn al Mantuitorului a fost valabil in toate timpurile si este
valabil si in zbuciumatul inceput de secol al 21-lea. Fara sa predam multimea tot
mereu crescanda a problemelor zilnice in mainile Tatalui ceresc, ele ne vor coplesi.
Daca a fost vreodata un timp in care sa fie valabila afirmatia biblica ca ”cel
neprihanit va trai ( va supravietui  nn.) prin credinta”, atunci acel timp este cel
de astazi.( Habacuc 2,4; Romani 1,17 )
              De fapt, ce este rugaciunea ?  
              O putem asemana cu “respiratia sufletului”; o putem numi o descarcare
a sufletului ca in prezenta unui prieten; o mai putem numi o audienta in fata
Creatorului nostru. Insa nu o audienta oarecare!