Sunteți pe pagina 1din 19

Activism social și contemplare duhovnicească

Două căi posibile?


Cuprins
 Delimitare terminologică și conceptuală
 Practicile caritabile în Biserica ortodoxă
 Contemplarea duhovnicească
 A. Contemplarea lui Dumnezeu în
creație
 B. Înțelegerea duhovnicească a
Scripturilor
 Concluzii
Delimitare terminologică și
conceptuală
 Activism - DEX
1. „propagandă activă
în serviciul unei
doctrine politice, al
unui partid”

2. „atitudine morală care


pune accentul pe
necesitățile vieții și pe
acțiune mai mult decât
pe principiile teoretice”
Cum ar trebui să înțelegem
activismul social în cadrul Bisericii?

În Biserică, activismul social


stă în legătură cu viața
sacramentală:
 primele agape creștine (FAp
2,46)
 primii creștini „îşi vindeau
bunurile şi averile şi le
împărţeau tuturor, după cum
avea nevoie fiecare” (FAp
2,45)
 colecta pentru creștinii din
Ierusalim (II Cor. 8-9)
Contemplarea
duhovnicească:
 este o stare la
care ajunge
omul care se
curăță de patimi
prin practicarea
virtuților
 o pregustare a
cerului de aici,
de pe pământ
Condiții pentru a ajunge la
contemplarea duhovnicească:
 Simțirea harului
Dumnezeiesc
 Dobândirea
Duhului Sfânt
(Serafim de
Sarov)
Practicile caritabile în Biserica ortodoxă
Sfinții Părinți despre
milostenie
 Sfântul Ioan Gură de Aur - pătura bogată în
frunte cu împărăteasa Eudoxia să-i ajute pe cei
nevoiași
 Sfântul Grigorie de Nazianz - : „Să nu fim
administratori răi ai bunurilor care ni s-au dăruit
cu generozitate ca să nu auzim cuvintele lui
Petru: «Rușinați-vă, voi care posedați bunurile
altuia, fiți drepți ca Dumnezeu și nimeni nu va fi
sărac»”
 Fericitul Augustin - „Ce-ți este de prisos, spune
e necesar altuia;
„Milostenia mă ajută în primul
rând pe mine”
 Prin milostenie nu
se urmărește
numai ajutorarea
nevoiașilor ci, mai
mult decât atât, se
urmărește folosul
duhovnicesc al
celor ce o
practică.
Contemplarea duhovnicească
 Pentru a cunoaște un
progres duhovnicesc,
omul trebuie să treacă
prin anumite nevoințe.
Să-l caute pe Dumnezeu
cu foarte multă dorință.
Să se străduiască să
părăsească patimile și
ajungă să simtă harul lui
Dumnezeu în inima sa.
 Harul lui Dumnezeu îi descoperă
omului în contemplație două lucruri
minunate:
1. Contemplarea lui Dumnezeu în
creație
2. Intepretarea duhovnicească a
Sfintei Scripturi
Contemplarea lui Dumnezeu
în creație
 Odată curățit de patimi, omul
reușește să depășească lumea
sensibilă, materială, și să descopere
că întreaga lume este „un pedagog
spre Hristos”.
 Iov 12, 7-9
 Fericitul Augustin
 Maxim Mărturisitorul
Înțelegerea duhovnicească a Scripturilor

 Cei plini de patimi rămân numai la o înțelegere


trupească a Scripturii, la litera moartă.
 Cei care conlucrează cu harul dumnezeiesc
însă, ajung nu numai să înțeleagă mesajul
cărților Sfintei Scripturi așa cum au vrut autorii
sfinți să-l transmită, ci ajung și să întrupeze
Sfânta Scriptură în viața lor. Adică să țină cont
de prevederile ei în viața de zi cu zi
Calități, aptitudini
 sănătatea mentală
 nevoință echilibrată
 rațiune luminată
 virtute
 sinceritate

 De ce alte calități credeți că ar fi nevoie pentru


ca omul să înțeleagă Sfânta Scriptură
duhovnicește?
Concluzii
 În timp ce activismul social presupune ca Biserica
să se angajeze în cât mai multe activități practice
de filantropie, de întrajutorare între membri ei cu
scopul de a dobândi virtutea milosteniei și
sentimentul frățietății, contemplarea duhovniceacă
presupune asceză, singurătate și multă nevoință și
rugăciune. Ambele pot fi căi care duc la mântuire
dacă sunt făcute în conformitate cu voia lui
Dumnezeu, așa cum există, spre exemplu, cele
două modalități de viețuire: monahală sau
familială, fiecare cu sacrificiile și cu nevoile ei.
 La cele expuse mai sus, concluzia o
oferă Sfântul Apostol Pavel când
spune în Epistola către Galateni,
capitolul 5, versetul 6: „Căci în Hristos,
nici tăierea împrejur nu poate ceva,
nici netăierea împrejur, ci credința
care este lucrătoare prin iubire”.
Credința care este lucrătoare prin
iubire însumează ambele căi pentru
că, fie că punem accentul pe
milostenie, fie că-l punem pe
rugăciune, pe viața ascetică, ele
trebuie să izvorască dintr-o credință
puternică în Dumnezeu și să se
manifeste prin iubire față de El și față
de lumea întreagă
 Dumnezeu nu ne constrânge. Ne oferă
atâtea modalități prin care să dobândim
mântuirea. Există atâtea virtuți care pot fi
dezvoltate în viața noastră. Cu toate acestea
însă, să nu uităm că „largă este poarta şi
lată este calea care duce la pieire şi mulţi
sunt cei care o află”, dar și „că strâmtă este
poarta şi îngustă este calea care duce la
viaţă şi puţini sunt care o află” (Mt. 7,13-14).
Modalitatea care simțim că ne este prielnică
trebuie să ne așeze pe calea cea strâmtă și,
prin perseverență, vom ajunge la scopul
pentru care am fost creați: desăvârșirea.
Vă mulțumesc pentru
atenție!

Coordonator: Pr. asist. univ. dr. Benedict Vesa


 
Student: Pr. Biriș Cosmin