2.3.3.

4 Puterea rugăciunii
Cuvântul "putere" provine din termenul latin "potentia". Acesta a fost derivat din
verbul latin "posse", care înseamnă "a putea". În sensul său original, "putere" se referă la
capacitatea sau abilitatea de a face ceva, de a influența sau de a controla. În general,
"puterea" este asociată cu ideea de forță, autoritate, influență sau control. În contextul politic,
"puterea" se referă la autoritatea de a lua decizii și de a controla evenimentele sau resursele.
În economie, "puterea" se referă la capacitatea de a influența prețurile, de a controla piața sau
de a obține profituri mari. În societate, puterea poate fi exercitată în mai multe forme și
moduri, în funcție de structura socială, politică și economică a societății. În general, există
patru forme principale de putere în societate: puterea politică, puterea economică, puterea
socială și puterea culturală.

Puterea divină în gândirea ortodoxă

În perspectiva ortodoxă, puterea divină se referă la puterea și acțiunea lui Dumnezeu în
lume și în viața oamenilor. Aceasta include puterea de a crea și menține universul, de a dărui
viață și de a veghea viața omului (pronia divină). În gândirea ortodoxă, puterea divină este
considerată ca fiind omnipotentă și omniprezentă. În tradiția ortodoxă, puterea divină este
considerată ca fiind un aspect fundamental al existenței și acțiunii lui Dumnezeu în lume și în
viața oamenilor, care este primit și experimentat de oameni prin intermediul practicilor
religioase. Puterea divină este exprimată în diferite moduri:
- Crearea și menținerea Universului - puterea divină este exprimată prin intermediul actului
de creație, prin care Dumnezeu a creat universul și îl menține în existență.
- Sfintele Taine – Ele reprezintă mijloacele prin care credincioșii primesc harul divin și
sunt împărtășiți cu puterea divină. Acestea sunt instituite de Însuși Mântuitorul Hristos și
sunt în număr de șapte:
1. Botezul- prin care omul intră în comunitatea creștină și primește iertarea
păcatelor.
2. Mirungerea- prin care credinciosul primește darurile Duhului Sfânt.
3. Împărtășania- prin care credinciosul primește Trupul și Sângele lui Hristos.
4. Spovedania- prin care credinciosul se pocăiește de păcatele sale și primește
iertarea lor.
 5. Cununia- prin care doi credincioși se căsătoresc înaintea lui Dumnezeu și
primesc binecuvântarea sa.
6. Preoția- prin care credinciosul este hirotonit preot și primește puterea de a oficia
Sfintele Taine.
7. Maslul- prin care credinciosul este uns cu untdelemn sfințit și primește
vindecarea trupului și sufletului.
- Rugăciunea- puterea divină este împărtășită prin rugăciune și este o modalitate prin care
oamenii comunică cu Dumnezeu și primesc harul Său.
- Sfânta Scriptură- este Cuvântul lui Dumnezeu și este folosită de credincioși ca un mijloc prin
care să înțeleagă voința lui Dumnezeu și să obțină îndrumare și înțelepciune.
- Lucrările Duhului Sfânt- Duhul Sfânt poate lucra prin și în oameni, manifestând puterea
divină prin fapte bune, dar și prin darurile Duhului Sfânt, precum darul vindecării, darul de a
face minuni sau darul profeției.
- Icoanele făcătoare de minuni- puterea divină (energile necreate) este prezentă în mod special
în icoane, care sunt purtătoare de har și făcătoare de minuni.

Puterea rugăciunii
În tradiția ortodoxă, rugăciunea adevărată este încărcată cu putere harică care este
împărtășită credinciosului care se roagă. Rugăciunea este văzută ca un ,,canal” prin care putem
primi și accesa harul dumnezeiesc, iar credința, umilința și sinceritatea rugăciunii noastre sunt
importante în procesul de primire a acestuia.
Atunci când ne rugăm cu intenție sinceră și cu credință, rugăciunea noastră este
ascultată de Dumnezeu, iar harul divin este transmis către noi. Rugăciunea este văzută ca un act
de comunicare între om și Dumnezeu, prin care omul se adresează lui Dumnezeu cu cuvinte
umile, cerând ajutor, îndrumare sau putere, iar Dumnezeu răspunde prin intermediul harului,
acordându-i omului puterea și ajutorul de care are nevoie. Această comunicare este percepută
mai degrabă ca o legătură spirituală decât ca o conversație cuvânt cu cuvânt. Este posibil ca, în
timpul rugăciunii, omul să primească inspirație, îndrumare sau liniște interioară, ca semne ale
răspunsului lui Dumnezeu la rugăciunea sa. Rugăciunea poate fi și o modalitate de a elibera
emoțiile și de a obține o perspectivă mai clară asupra situației sau problemelor cu care se
confruntă omul.
Rugăciunea formală
 Este posibil să existe rugăciuni care, în opinia noastră, nu au puterea pe care am dori să
o aibă. Acest lucru poate fi cauzat de mai mulți factori:
- Necredință: Rugăciunea poate să nu aibă puterea dorită dacă nu credem cu adevărat că
Dumnezeu poate să ne ajute sau să ne răspundă la rugăciune. Lipsa de credință poate slăbi
puterea rugăciunii și poate reduce impactul acesteia.
- Lipsa de profunzime: Rugăciunea poate să nu aibă puterea dorită dacă nu o facem din inimă
și dintr-un sentiment sincer de nevoie sau dorință de ajutor. Dacă rugăciunea este făcută doar
pentru a respecta o tradiție sau pentru a ne conforma așteptărilor sociale, puterea rugăciunii
poate fi diminuată.
- Încălcarea Voinței lui Dumnezeu: Rugăciunea poate să nu aibă puterea dorită dacă cerem
lucruri care nu sunt în armonie cu voința lui Dumnezeu sau care nu sunt bune pentru noi sau
pentru ceilalți. În acest caz, puterea rugăciunii poate fi diminuată sau poate fi interpretată ca
un refuz din partea lui Dumnezeu.
- Lipsa de perseverență: Rugăciunea poate să nu aibă puterea dorită dacă ne oprim prea repede
sau nu ne rugăm cu perseverență.
- Neatenție: dacă ne rostim rugăciunea fără să fim prezenți și atenți la ceea ce spunem, aceasta
poate deveni o rutină lipsită de sens și poate să nu aibă putere.
- Rutină: dacă rugăciunea devine o rutină pe care o facem doar pentru că trebuie sau pentru că
așa ne-au învățat părinții noștri, aceasta poate să devină lipsită de putere.
- Relație superficială cu Dumnezeu: dacă rugăciunea este făcută fără o relație reală cu
Dumnezeu și fără a-i oferi un spațiu de comunicare și dialog, este lipsită de putere.
Puterea rugăciunii nu este dată de forma acesteia, ci de starea noastră interioară și de
relația noastră cu Dumnezeu.
Rugăciunea poate să nu aibă întotdeauna putere dar acest lucru nu înseamnă că
rugăciunea nu are putere sau că puterea divină nu există. Este important să ne rugăm cu credință,
sinceritate, perseverență și să fim deschiși la voia lui Dumnezeu pentru a obține rezultatele dorite
prin intermediul rugăciunii.

“ Din ceea ce spuneti, Gheronda, înseamnă că trebuie să lăsăm toate si , 'să ne încredintăm ,
cu toată puterea rugăciunii. Dar mai încape discutie, pentru aceasta? Toată lumea fierbe ca
într-un cazan. Biserica, statul, toate neamurile se află într-o mare tulburare. Si cum vor ,
evolua lucrurile, nimeni nu stie. Dumnezeu să Se millostivească! Călugării trebuie să facă
 multă rugăciune. Si dacă cumva s-au apucat de treburi pământesti, să se oprească si să se
întoarcă la rugăciune.”1

Vom analiza puterea rugăciunii în viața elevului creștin-ortodox, din mai multe
perspective: rugăciunea îi dă puterea să dezvolte o relație harică cu Dumnezeu. Tatăl Ceresc
vrea să audă rugăciunea omului și să-ț vorbească, așa cum numai El știe s-o facă. Când omul
se roagă, Dumnezeu ascultă, apoi El răspunde rugăciunilor lui prin gânduri, trăiri
duhovnicești, Sfânta Scriptură sau prin alți oameni aleși de El. Rugăciunea îi dă putere de a
înțelege natura iubitoare a lui Dumnezeu. Sfânta Scriptură ne învață: „Dumnezeu este iubire”
(1 Ioan 4, 8). Omul poate simți această iubire a lui Dumnezeu în timp ce vorbește zilnic cu
El prin rugăciune, căutând călăuzirea Lui în viață.
Rugăciunea îl face să-și înțeleagă mai bine scopul în viață. Prin puterea rugăciuniii,
Dumnezeu îl ajută să înțeleagă care este rostul vieții sale și ce poate face pentru a dobândi
viața veșnică, alături de El. Rugăciunea este aceea care îi dă puterea de a-și afla sensul vieții
sale. Cu ajutorul rugăciunii el poate lua hptărâri importante pentru viața lui duhovnicească,
chiar și atunci când Dumnezeu nu răspunde imediat, prin rugăciune omul își găsește pacea, îl
ferește de ispitele venite de la trup, lume și diavol sau îl ajută să le biruiască. Domnul Însuși
i-a sfătuit pe ucenicii Săi: „Vegheați și rugați-vă, ca să nu intrați în ispită” (Matei 26, 41). Îl
face să urmeze Voia lui Dumnezeu. Prin puterea rugăciunii omul poate înțelefge căile Lui și
înțelegându-le își poate pune propia voinla în ascultare de Voia Lui.
Prin rugăciune și post, tânărul acceptă Voia lui Dumnezeu. Domnul Isus a postit 40 de
zile și 40 de nopți înainte de a-și începe lucrarea pe pământ. El a comunicat cu Tatăl Ceresc
în rugăciune. La fel, elevul care se roagă și postește, se semte aproape de Dumnezeu și
poatei înțelege mai bine Voia Lui. Rugăciunea poate face chiar minuni. În Sfânta Scriptură
vedem multe exemple în care Domnul face minuni ca răspuns la rugăciunea oamenilor aflați
ăn suferință. Prin rugăciune neîncetată se pot experimenta minuni precum vindecarea
trupească, pacea și iertarea păcatelor.
Rugăciunea aduce harul Duhul Sfânt în lăuntrul inimii. Pe măsură ce elevul se roagă,
Duhul Sfânt coboară în inimă, îl mângâie și îl îndrumă. Duhul Sfânt îl ajută să simtă
dragostea lui Dumnezeu și aduce în inimă pace și bucurie. Ea este aceea care îndumnrzeiește
firea omului, prin urcușul duhovnicesc și în final prin dobândirea sfințeniei.

1
Cuviosul Paisie Aghiorritul, Despre rug[ciune, Editura Evanghelismos, Bucure;ti, 2015, p. 26.