Conţinut
rolul Anei Comnena, fiica lui Alexius I Comnenul, conotaţiile geopolitice în perioada
cruciadelor – dorinţele expansioniste otomane şi latine – în special ale veneţienilor)
Muntele Athos – înfiinţarea Marii Lavre (Athanasie Athonitul)
DINASTIA MACEDONENILOR
[Link].867 – preia conducerea Imperiului Bizantin Vasile I Macedoneanul care îşi ia ca aliaţi la
tron pe fiii săi: Constantin şi Leon, inaugurând dinastia care conduce pâna în 1057
În timpul dinastiei, are şansa de a avea generali vestiţi, capabili, care i-au permis
atingerea apogeului teritorial al Imperiului Bizantin.
Lui Vasile îi urmează Leon al VI-lea (886) şi care la rândul său lasă Imperiul lui
Constantin al VII-lea Porfirogenetul, fiul său (având doar şapte ani la momentul instalării)
rezultat din a patra căsătorie cu Zoe Carbonoxina, regenţia fiind asigurată până în 913 de
Patriarhul Nisihul (?) iar conducătorul flotei Roman I Lecapenul îi dă de soţie lui Constantin al
VII-lea pe fiica sa astfel încât Imperiul ajunge să fie condus de socrul său (919-944).
În 944 ajunge Constantin al VII-lea sa conducă efectiv imperiul până în 959. Totuşi, el nu
era înclinat spre administraţia imperiului, ci era un om de carte care a scris multe tratate, astfel
încât conducerea a fost lăsată în continuare socrului său care avea astfel de înclinaţii
administrative.
Fiul lui Constantin al VII-lea, Roman al II-lea, domneşte între 959-963, iar după moartea
sa (963) lasă moştenitori doi minori, Vasile şi Constantin. Apar acum generalii dinastiei care în
condiţiile create preiau conducerea: Nechifor Fokas care pentru a-şi legitima accesul la tron se
căsătoreşte cu văduva lui Roman al II-lea (Nechifor Fokas era celebru pentru campaniile sale
celebre reuşite – cucerirea Cretei). Un rol important îl au totuşi în continuare şi minorii Vasile şi
Constantin.
Ioan Tzimiskets, alt general care conduce Imperiul, moare în 976 şi îi urmează Vasile al
II-lea Bulgaroktonul care moare în 1025, lăsându-l pe fratele său Constantin al VIII-lea care avea
două fiice, Zoe şi Teodora care s-au căsătorit de mai multe ori din care au rezultat cinci împăraţi.
Ultimul în dinastie a fost Mihail al VI-lea, înlăturat printr-o lovitură de stat condusă de către
Isaac Comnenul, precursorul unei noi şi mari dinastii, cea a Comnenilor ([Link].1057).
În vremea Macedonenilor asistăm la un fapt important: întinderea teritorială care face din
Imperiul Bizantin cea mai mare putere a lumii creştine şi a spaţiului mediteranean din acea
perioadă. În Italia, în această perioadă Imperiul respinge influenţa principatelor lombarde şi au
reuşit să controleze teritorii ca cele ale Calabriei în dauna lombarzilor. Ajungând în Italia,
situaţia nu corespunde papalităţii, dar nici Sfântului Imperiu Roman Germanic condus de Otto
care un imperiu recent (ia naştere în 962). Se ajunge chiar la apropiere cu Imperiul Bizantin, căci
fiul lui Otto I, Otto al II-lea se căsătoreşte cu nepoata lui Ioan Tzimiskets, Teofana.
În partea vestică, problemele erau legate de Peninsula Balcanică, controlul pe care
Imperiul îl putea avea asupra Balcanilor, principalul conflict avut fiind cu bulgarii, înfrânţi de
către Vasile al II-lea Bulgaroktonul. Convertirea ţarului Boris (Mihail) de către un împărat
bizantin (864), Mihail al III-lea (înlăturat de Vasile I), deschide perspective noi privind relaţia
dintre bizantini şi bulgari, copiii lui Boris Mihail venind la Constantinopol unde îşi însuşesc cu o
rapiditate uimitoare felul de trai din Bizanţ.
