Cunoasterea lui Dumnezeu

Cunosterea lui Dumnezeu se realizeaza pe cale naturala si supranaturala. Potrivit traditiei

patristice, exista o cunoasterea naturala a lui Dumnezeu, catafatica, ce porneste de la creatie catre
Creatorul ei. Pe aceasta cale il cunoastem pe Dumnezeu in calitatea Sa de Cauza creatoare si
sustinatoare a lumii. La baza acestei cunoasteri se afla rationalitatea creatiei, care vadeste
intelepciunea si marirea Creatorului: "Cerurile spun slava lui Dumnezeu si facerea mainilor Lui o
vesteste taria" (Psalm 18, 1). "Taria" aceasta este ordinea rationala a creatiei prin care Logosul
tine in existenta toate cele create. Daca omul poate cunoaste pe Dumnezeu din natura, aceasta se
datoreaza faptului ca Logosul a sadit in firea oamenilor si facultatea cunoasterii Lui prin
rationalitatea creatiei. Dar o data cu facultatea cunoasterii, Dumnezeu a mai sadit in om si
tendinta existentiala catre El.  

 ând o persoană doreşte să se înalţe dincolo de cunoaşterea primară, trupească la cunoaşterea

sufletească, duhovnicească atunci acea persoană îl va putea vedea şi cunoaşte pe Dumnezeu, deci
aceasta este mântuirea lui.” (Mitropolitul Hierotheos de Nafpaktos)

Este ceva obişnuit în zilele noastre să ne uităm misiunea pe care o avem noi ca şi creştini
ortodocşi, să lucrăm la mântuirea noastră, să dobândim harul lui Dumnezeu. Dobândirea harului
lui Dumnezeu este un lucru esenţial pentru mântuirea noastră şi unirea noastră cu Dumnezeu.

Credem greşit că dacă participăm regulat la Sfânta Liturghie şi periodic la Sfintele Taine ne vom
mântui foarte uşor. Această idee ne este întărită de cultura Bisericii Protestante din SUA unde se
crede că dacă doar crezi eşti deja mântuit. Bineînţeles că trebuie să credem, dar acesta e doar
începutul în drumul nostru spre mântuire conform cu ceea ce ne spun Sfinţii Părinţi. Mântuitorul
nostru Iisus Hristos ne spune: „Cei curaţi cu inima vor vedea pe Dumnezeu.”

Aşadar, în afară de credinţă, care este cunoaşterea primară, noi trebuie să urcăm la următoarea
treaptă care este cunoaşterea spirituală, duhovnicească. Mitropolitul Hierotheos
spune: „Cunoaşterea lui Dumnezeu nu este una raţională, ci mai degrabă existenţială. Dar ca să
ajungem la această cunoaştere a lui Dumnezeu trebuie să avem inima curată, sufletul şi mintea
trebuie să fie vindecate.”

Sfântul Grigorie Palama ne oferă o învăţătură foarte clară cu privire la cunoaşterea lui
Dumnezeu. Sfântul Grigorie spunea că îndumnezeirea nu este un lucru abstract ci este unirea
concretă dintre Dumnezeu şi om. În această unire omul poate vedea lumina necreată a lui
Dumnezeu aşa cum au văzut-o cei trei Sfinţi Apostoli: Petru, Iacov şi Ioan la Schimbarea la Faţă
a Domnului nostru Iisus Hristos. Această lumină poate fi văzută doar cu ochii sufletului.

Provocarea noastră rămâne aceea de a ne întreba dacă noi năzuim la cunoaşterea lui Dumnezeu
sau suntem mulţumiţi doar de această cunoaştere lumească? În concluzie vă ofer următorul citat
din Triadele Sfântului Grigorie Palama: „Un om care are sufletul curat de orice gând lumesc,
care s-a detaşat de el însuşi, care păzeşte poruncile lui Dumnezeu şi a cărui viaţă este o întreagă
rugăciune, este luminat de Lumina necreată şi astfel el însuşi devine lumină, el trăieşte în unire
cu Dumnezeu. Prin cunoasterea apofatica avem o experienta directa a prezentei tainice a lui
Dumnezeu, care depaseste simpla Lui cunoastere rationala. Cunoasterea apofatica cauta sa
adapteze mintea omului la realitatile dumnezeiesti care depasesc orice cuvant, pentru ca omul sa
tinda spre asemanare cu Dumnezeu prin progresul lui spiritual si moral.