Postul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel

Conform unei legende, atunci când Licinia Eudoxia, în prezenţa papei Leon I, a apropiat lanţurile
sale de cele ce serviseră la legarea sfântului în închisoarea Mamertina de la Roma, acelea două s-
au sudat miraculos. Lanţurile sunt păstrate într-un relicvar sub altarul principal al sacristiei.

ând Sfântul Apostol Petru a fost dus în temniţă de împăratul Irod şi era legat cu două lanţuri de
fier, dormind el noaptea între doi ostaşi, a venit îngerul Domnului şi lovindu-l în coastă l-a
deşteptat şi l-a scos afară, căzând de pe dânsul lanţurile cele de fier; despre aceasta se scrie
în Faptele Apostolilor: „Şi s-a auzit acea prea slăvită izbăvire din legături şi din temniţă a lui
Petru, prin toată cetatea Ierusalimului”. Atunci, nişte credincioşi în taină luând lanţurile acelea,
le-au păstrat la ei, avându-le înaintea ochilor, ca pe însuşi Sfântul Apostol Petru; care nezăbovind
după acea ieşire din temniţă, s-a dus în alte ţări, propovăduind cuvântul lui Dumnezeu, şi nu s-a
arătat în Ierusalim.

Deci, lanţurile acelea au luat putere tămăduitoare de la trupul apostolului. Şi precum erau
maramele şi basmalele lui Pavel, aşa şi lanţurile lui Petru, care au ros trupul lui, tămăduiau
neputinţele şi goneau duhurile cele viclene. Drept aceea, se cinsteau cu cucernicie de cei
credincioşi acele cinstite lanţuri, cărora li se închinau şi cu dinadinsul le păstrau, din neam, ca
moştenire; pentru că părinţii le lăsau copiilor lor, iar copiii venind în locul tatălui, le încredinţau
moştenitorilor lor. Şi astfel unul după altul primindu-le şi unul altuia spunând de cine s-au atins
lanţurile acelea şi de care trup s-au sfinţit.

Basilica „Sfântul Petru în Lanţuri” (San Pietro in Vincoli), cunoscută şi sub numele de

Basilica Eudossiana, a fost construită între anii 432-440, sub pontificatul papei Sixtus al III-lea
(433-440), peste o construcţie mai veche, pe colina Esquilin, în cartierul Monti de astăzi.
Biserica anterioară fusese dedicată Sfinților Apostoli Petru și Pavel și se prăbușise. Cea nouă a
fost destinată să adăpostească lanţurile cu care fusese legat Sfântul Petru la Ierusalim, lanţuri
venerate ca relicve.

Construirea catedralei San Pietro in Vincoli se datorează generozităţii unei doamne de la curtea

imperială, Licinia Eudoxia, fiica lui Theodosius cel Tânăr şi soţia împăratului Valentinianus al
Ill-lea. Mama sa i-a trimis lanţurile dăruite de patriarhul Ierusalimului, care îi serviseră lui Irod
pentru a-l încătuşa pe Sfântul Petru. Pentru ca să le păstreze, tânăra Eudoxia a înălţat această
catedrală, care a fost numită San Pietro in Vincoli.

Conform unei legende, atunci când Licinia Eudoxia, în prezenţa papei Leon I, a apropiat lanţurile
sale de cele ce serviseră la legarea sfântului în închisoarea Mamertina de la Roma, acelea două s-
au sudat miraculos. Lanţurile sunt păstrate într-un relicvar sub altarul principal al sacristiei.