Specializarea: LIMBA ROMÂNĂ ÎN CONTEXT EUROPEAN

REFERAT LA DISCIPLINA
ANTROPONIMIE ROMANICĂ

Realizator:
masterand Hotca Marian, anul al II-lea

2017
 O incursiune în denumirile actuale ale lăcașurilor de cult

din România contemporană

Așa cum majoritatea clădirilor publice sau unele case sunt individualizare printr-o
denumire, este o caracterisitică generală ca edificile și, mai ales, lăcașurile de cult să poarte un
nume. De aceea, toate bisericile, mănăstirile, schiturile ori casele de rugăciuni neoprotestante,
în care se desfășoară duminica (sâmbăta la adventiști, vineri la musulmani) sau cu ocazia
diverselor sărbători de peste an, se pot individualiza printr-un termen consacrat, numit hram.
Există o tradiție nescrisă ca bisericile, mănăstirile să fie patronate de un sfânt ori o taină
religioasă, care are drept scop ocrotirea lăcașului, cât și a credincioșilor. Cuvântul hram
provine din cuvântul slav hramŭ1 și face trimiterea la „patronul unei biserici creștine”, iar prin
extensiune la „serbarea patronului bisercii în oficiul divin. Odată cu săvârșirea actului de
sfințire a bisericii și datorită credinței în puterea numelor, cel invocat prin hram devine
patronul spiritual al acelui lăcaș, iar gestul de numire echivalează simbolic cu acela de
încredințare a unei persoane la botez îngerului ei păzitor.
Se spune că în momentul în care se sfințește biserica de căre episco, aceasta primește
un nume, care devine hramul său. Trebuie pusă întrebarea: Cum au luat naştere hramuríle de
biserică? „Chiar de la începuturile creştinismului, credincioşii au înconjurat cu dragoste,
veneraţie şi respect pe eroiii credinţei, adică pe sfinţii lor. Din istoria vieţii şi activităţii
Bisericii creştine ştim că, în primele veacuri, când crestinişmul apărea ca o religie nouă în
Imperiul roman, s-a înregistrat cel mai mare număr de sfinţi. Erau toţi cei care, pătrunşi de
adevărurile învăţăturii lui Hristos, primeau moartea cu convingerea că prin aceasta se nasc la
viaţa cea nouă, viaţa în Hristos. De aceea şi ziua de pomenire a sfinţilor nu este aceea în care
s-au născut, ci ziua în care au trecut la cele veşnice, ziua renaşterii lor spirituale” (Necula s.a.:
46). Numele bisericilor nu se atribuie ad hoc, în primul rând pentru că ele sunt construite
pentru a rezista cel puțin câteva sute de ani, astfel că nu se pot compara cu prenumele,

1
HRAM, hramuri, s. n. 1. Patronul unei biserici creștine. Sfântul Nicolai... hramul bisericii din
Humulești. CREANGĂ, A. 3. Biserica are două hramuri: sfinții împărați Constantin și Elena și sfântul
Nicolae. I. IONESCU, P. 455. 2. Serbarea patronului unei biserici. La hramul bisericii se ținea praznicul cîte o
săptămână încheiată. CREANGĂ, O. A. 38. 3. Biserică sau mănăstire, în raport cu patronul ei. Această mănăstire
mare, hramul sfintei troițe, fu zidită din jos de București de Alexandru-vodă al II-lea. BĂLCESCU, O. II 98. 
denumirile unor firme, unor organizații, unor partide, ONG-uri, caracterizate printr-o
existență efemeră (Felecan 2013: 166).
Hramul bisericii este anunțat de preot la sfințirea bisericii și, mai apoi, an de an, la
slujba celebrării acestuia. Dacă, în trecut, hramul nu prilejuia o sărbătoare amplă, actualmente
lucrurile au căptătat o nouă întorsătură, în sensul că sunt situații în care, la hramul unei
biserici, participă credincioși din alte ținuturi (orașe, sate sau chiar țări).
Nu de puține ori, la o resfințire, prilejuită cu o refacere sau renovare, hramul lăcașului
de cult se putea schimba, o dată sau de mai multe ori. Spre exemplu, mănăstirea paulină din
orașul Alba Iulia, cu mențiuni încă din secolul al XIII-lea, avea, la 1386, hramul Sfânta
Fecioară. În documentele ce au urmat (1388), apar ca sfinți patroni Sf. Ana și Elisabeta sau
numai Sf. Elisabeta (1395). Alte exemple sunt date de mănăstirea ortodoxă de la Partoș,
județul Timiș, cu mențiune certă din 1571. Aceasta avea hramul Sf. Arhangheli Mihail și
Gavriil. După renovare a primit 1570-1573 a primit hramul Adormirea Macii Domnului.
Uneori, un lăcaș de cult avea de la început două hramuri, așa cum se întâlnește la
mănăstirea dominicană din Cluj, atestată documentat de la sfârșitul secolului al XIII-lea și la
începutul secolului al XIV-lea, cu hramurile Sf. Fecioară și Sf. Anton, la mănăstirea ortodoxă
de la Sâmbăta de Sus, județul Brașov, din secolul al XVII-lea: Adormirea Maicii Domnului și
Izvorul Tămădirii ori la schitul Valea Seacă, județul Iași care avea ca hramuri Sfântul
Mucenic Pantelimon și Sfântul Ierarh Dosoftei (Felecan 2013: 167-168).
În continuare se va face un inventar al denumirilor în funcție de cultul religios.

A) Lăcașuri de cult creștin-ortodoxe

Cele mai numeroase și cele mai vechi edificii de cult de confesiune ortodoxă se găsesc
în Moldova și Muntenia, ele fiind cosntruite de către domnitori, înalți demnitari și boieri. Și
aici, precum și în Ardeal, multe au suferit din cauza urgiilor vremurilor ori a calamităților
naturale. Unele au fost refăcute, altele rămânând doar prin mărturia unor toponime care le
atestă prezența în acel areal: La Mănăstire, Dealul Mănăstirii, Dealul călugărului, Mănăștur,
Valea Mănăstirii etc. Târziu, dar mai ales după reinstaurarea democrației în 1989, pe locul lor
ori în apropiere, au fost ridicate altele. Din datele existente, se poate observa că majoritatea au
păstrat hramul inițial, la care, de regulă, s-a adăugat un al doilea sau un al treilea (Felecan
2013: 168)
 Legat de credință și de tainele religioase, denumirea lăcașurilor de cult creștin-
ortodoxe face trimitere la:
1) Cultul Fecioarei Maria: Sfânta Fecioară Maria, Sfânta Maria, Intrarea în
Biserică a Maicii Domnului, Adormirea Macii Domnului, Nașterea Maicii Domnului, Brâul
Maicii Domnului (Constanța), Buna Vestire etc.
2) Dumnezeu cel Întreit: Pogărârea Sfântului Duh, Sfântul Duh Mângâietorul
(Oradea), Învierea Domnului, Sfânta Treime, Învierea Domnului, Înățarea Domnului,
Schimbarea la Față, Schimabrea la Față a Domului, Nașterea Domnului etc.
3) Sfinți din calendar: Sfântul Nicole, Sfânta Ana, Sfântul Andrei, Sfântul Spiridon,
Sfântul Mucenic Mina, Sfântul Mucenic Valeriu, Sfântul Mucenic Mercurie, Sfântul Toma,
Sfântul Gheorghe cel Nou, Sfânta Muceniță Parascheva, Sfânta Muceniță Ecaterina, Sfântul
Proroc Ilie, Sf. Ilie Tesviteanul, Sființii Mucenici Mihail și Gavriil, Sfinții 40 de Mucenici (din
Iași), Sființii Împărați Constanin și Elena, Sfinții Doctori fără de arginți, Sfinții trei ierarhi,
Sfântul Arhidiacon Ștefan, Sfântul Sava, Sfântul Vasile etc.
4) În ultimul timp se întegistrază și alte sintagme dominative cu trimitere tot la fapte
cunoscute la fapte cunoscute din Noul Testament, precum: Duminca Mare, Duminica
Sfintei Cruci, Învierea lui Lazăr, Maica Domnului de la Muntele Atos, Veșmântul Maicii
Domnului, Brâul Maicii Domnului (Constanța), Duminica Mironosițelor (Baia Mare),
Înălțarea Sfintei Cruci, Învierea Domnului, Botezul Domnului, Acoperământul Maicii
Domnului etc.

B) Lăcașuri de cult romano-catolice

Chiar dacă țara noaste este o țară predominant ortodoxă, pe cuprinsul ei se găsesc și
numeroase biserici și mănăstiri romano-catolice. Cele din Transilvania par a fi mai vechi,
datorită condițiilor istorice ale acestui areal - stăpânirea maghiară și ulterior austro-ungară.
Acestea sunt concentrate, de obicei, pe lângă fostele centre episcopale (Oradea, Alba Iulia,
Cenad) ori în localități unde etnia maghiară, germană au o pondere mai mare.
O ordonare în funcție de hram, ne conduce la următoarea situație. Cele mai multe fac
trimitere la cultul Preacuratei Fecioare, iar varietatea denumirilor este una foarte mare. Se vor
ilustra câteva exemple din țara noastră: Neprihănita Zămislire, Nașterea Maicii Domnului,
Inima Neprihănită a Mariei, Sfânta Maria Mică, Regina Sfântului Rozariu, Sfânta Fecioară
Imaculată, Intrarea Sfintei Fecioare în Biserică, Sfânta Maria Zăperzii, Mănăstirea Catolică
Maica Unității, Vizita Fecioarei Maria la Elisabeta, Sfânta Maria Mare, Sfânta Maică
Îndurerată, Nașterea Sfintei Fecioare Maria, Adormirea Macii Domnului, Imaculata
Concepție, Mănăstirea Premonstratense Maica Îndurerată (Oradea), etc.
De asemenea, un deosebit număr de mănăstiri și biserici romano-catolice fac trimite la
Dumnezeu cel Întreit: Sfântul Duh, Sfântul Spirit, Corpus Cristi, Schimbarea la Față,
Duminca Sfintei Cruci, Isus Bunul Păstor, Coborârea Duhului Sfânt, Coborârea Sfântului
Spirit, Isus Mântuitorul, Descoperirea Sfintei Cruci, Sfânta Treime, Preasfânta Treime,
Aflarea Sfintei Cruci (Satu-Mare) etc. (http://www.biserici.org/index.php).
Actualmente, se pot înregistra și denumirile Intrarea Domnului în Ierusalim,
Întâmpinarea Domnului, Preasfânta inimă a lui Isus, Cristos Rege, Preasfânta Inimă a lui
Isus, Isus Rege, Biserica Sfânta Tereza a Pruncului Isus, Divina Îndurerare etc.
Dintre sfinți, sunt consemnați atât cei „clasici” (Petru și Pavel, Mihail și Gavril,
Sfântul Mihail, Sfânta Elisabeta), cât și cei canonizați în ultimele veacuri: Sfântul Florian,
Sfântul Toma Beket, Sfânta Dreaptă, Sfântul Ieremia Fericitul, Sfântul Barolomeu, Sfântul
Carol Borromeo (Sighetul Marmației), Sfântul Anton de Padova, Sfântul Ladislau, Francisc
de Assisi, Fericitul Ieremia Valahul (Năvodari), Sfântul Larențiu (Oradea), Sfânta Veronica,
Tiberiu și Susana etc.
Din denumirile inventariate mai sus se poate afima că denumirile bisericilor romano-
catolice reflectă cel mai bine tendința spre universalizare, prin apleul la numele unor sfinți în
denumirea bisericilor. Mai concret, în cazul acesta se poate vorbi de globalizare în domeniul
religios (Felecan 2013: 170-171).

C) Lăcașuri de cult greco-catolice

Conform datelor existente, Sfânta Fecioară Maria a devenit patroana celor mai multe
mănăstiri și schituri greco-catolice: Adormirea Preacruratei, Adormirea Macii Domnului,
Buna Vestire, Conceperea nepătată, Intrarea în Biserică, Nașterea Preacuratei, Ocrotirea
Macii Domnului, Prea Curata Vergură Maria, Maica Îndurerată, Nașterea Sfintei Fecioare
sunt doar câteva dintre denumiri care reflectă acest lucru.
Asemenea celorelalte confesiuni (ortodoxă și romano-catolică) există nume de biserici
ce fac trimitere la:
1)Dumnezeu cel Întreit: Schimbarea la Față, Înălțarea Domnului, Pogorârea
Sfântului Spirit, Coborârea Sfântului Spirit, Învierea Domnului, Preasfânta treime etc.
 2)Sfinți din calendar: Sfânta Ana, Sfinții Apostoi Petru și Pacel, Nașterea Sfântului
Ioan Botezătorul, Sfântul Ioan Evanghelistul, Sfântul Nicolae, Sfântul Ștefan, Toți Sfinții,
Sfântul Profet Ilie etc. (http://www.biserici.org/index.php)
3) Alte denumiri: Padre Pio, Biserica Sfânta Familie etc.

D) Lăcașuri de cult protestante

Bisericile cultelor protestante, create în urma Reformei, aparțin minorităților

conlocuitoare, germani, maghiari și sunt atestate, de timpuriu. În general, ele nu au un hram și
nicio altă denumire, dar pentru că nu sunt multe într-o localitate, sunt cunoscute prin
apartenența la cult: Biserica Anglicană București, Biserica Evanghelică, Biserica Luterană
Baia Mare, Biserica Reforată (Calvină) Baia Mare, Biserica Unitariană sau la o etnie:
Biserica ungurească, Biserica săsească în Transilvania, în zonele populare de etnici germani,
în Evul Mediu bisericiele erau construite precum se construiau cetățile, cu ziduri și bastionae
de apărare. Prin urmare, numele prin care sunt cunoscute unele lăcașuri de cult sunt incluse în
Patrimoniul UNESCO, sunt de tipul Biserica Fortificate + localitatea (Biserica Fortificată din
Dîrjiu Harghita (unitariană), Biserica Fortificată din Biertan (luterană), Biserica Fortificată
din Ghimbav (luterană), Bisercia Fortificată din Saschiz (luterană), Biserica Fortificată din
Viscri (luterană), Biserica Fortificată Valea Viilor, Biserica Fortificată Moșna (luterană)
(https://ro.wikipedia.org/wiki/Biserici_fortificate_din_Transilvania) etc.

E) Lăcașuri de cult neoprotestante

În ceea ce privește lăcașurile de cult neoprotesatne, nu putem afirma că ele ar avea un

hram care să trimită la o sărbătoare a acestuia. Dar fiecare dintre acesta poartă câte o
denumire:
1) Lăcașuri de cult penticostale: Biserica Penticostală Emanuel, Biserica
Penticostală Salem, Biserica Penticostală Bethleem, Biserica Penticostală Betel, Biserica
Penticostală Nădejdea, Biserica Penticostală Sion, Biserica Penticostală Logos, Biserica
Penticostală Muntele Sionului, Biserica Penticostală Maranata, Biserica Penticostală
Smirna, Biserica Penticostală Filadelfia, Biserica Penticostală Casa Speranței, Biserica
Penticostală Vestea Bună, Biserica Penticostală Bunul Samaritean, Biserica Penticostală
Menorah, Biserica Penticostală Golgota, Biserica Penticostală Muntele Măslinilor, Biserica
Penticostală Harul, Biserica Penticostală Zorii Dimineții, Biserica Penticostală Eben-Ezer,
Biserica Penticostală Biblia Deschisă, Biserica Penticostală Măslinul Verde, Biserica
Penticostală Izvorul Vieții, Biserica Penticostală Râul Vieții, Biserica Penticostală Tabor,
Biserica Penticostală Sfânta Treime, Biserica Penticostală Cezareea, Biserica Penticostală
Stânca Vieții, Biserica Penticostală Templul Închinării, Biserica Penticostală Speranța,
Biserica Penticostală Poarta Cerului, Biserica Penticostală Noua Speranță, Biserica
Penticostală Rugul Aprins etc. (http://www.biserici.org/index.php)
2) Lăcașuri de cult baptiste: Biserica Baptistă Emanuel, Biserica Baptistă Biruința,
Biserica Baptistă Betel, Biserica Baptistă Harul, Biserica Baptistă Credința, Biserica
Baptistă Harul, Biserica Baptistă Învierea, Biserica Baptistă Osana, Biserica Baptistă
Pregătirea, Biserica Baptistă Renașterea, Biserica Baptistă Șega, Biserica Baptistă Betesda,
Biserica Baptistă Golgota, Biserica Baptistă Maranatha, Biserica Baptistă Sfânta Treime,
Biserica Baptistă Harul Suveran, Biserica Baptistă Bretania, Biserica Baptistă Iisus Lumina
Lumii, Biserica Baptistă Izbânda, Biserica Baptistă Privegherea, Biserica Baptistă
Providența, Biserica Baptistă Agape, Biserica Baptistă Independeța, Biserica Baptistă
Liberatea, Biserica Baptistă Independentă Cetatea Sfântă, Biserica Baptistă Vesta Bună,
Biserica Baptistă Mărturia etc. (http://www.biserici.org/index.php)
3) Lăcașuri de cult adventiste: Biserica Adventistă Agape, Biserica Adventistă
Salem, Biserica Adventistă Betel, Casa de rugăciune adventistă, Biserica Adventistă
Maranatha, Biserica Adventistă Sion, Biserica Adventistă Labirint, Biserica Adventistă
Speranța, Biserica Adventistă Izvor etc.
4) Alte culte: Sala Regatului Martorilor lui Iehova, Casa de rugăciune evanghelică,
Biserica lui Iisus Hristos a Sfinților Zilelor din Urmă (mormonă), Biserica Universală
e(http://www.biserici.org/index.php)tc.
După cum se poate observa, denumirele acestor biserici trimit la expresii ori
substantive comune (biruință, har, izvor, logos, maranata, libertatea, speranța, nădejdea,
cetatea, învierea, renaștera, rugul, lumina, izbânda, zorii, poarta cerului, stâncă, munte etc.)
sau proprii (Bretania, Beltel, Betesda, Elim, Emanuel, Muntele Sionului, Poarta Cerului,
Golgota etc.).
„Există și denumiri opace ale lăcașurilor de cult, de tipul Casă de rugăciune și studiu
biblic (Baia Mare), care nu lasă să se întrevadă aparteneța religioasă, însă prin excludere, se
poate bănui o confesiune neoprotestantă. Indiferent de aceasta, mai ales în comunitățile rurele,
templele neoprotestante sunt cunoscute sub denumirea populară de „Biserica pocăită.” ”
(Felecan 2013: 175).

F) Lăcașuri de cult iudaice

Comunitatea evreior din România are o existență de aproape două mii de ani, dar a
devenit semnificativă din punct de vedere numeric și al ponderii economice abia începând cu
secolul al XIX-lea.
Sinagogă2, termenul comul pentru lăcașul de cult, își are punctrul de plecare în
cuvintele grecești syn „împreună”+ agoge „aducere”, având următoarele semnificații: 1.
Organizație religioasă, asemănătoare parohiilor creștine, apărută în condițiile diasporei” și
„Loc de adunare și oficiere a serviciului divin”. Uneori, apare ca sinonim și cuvântul templu3,
în amintirea celui din locurile sfinte. De asfel, orice sinagogă „era construită” cu fața spre
Templul din Ierusalim și în apropierea unei ape, pentru spălări rituale (Felecan 2013: 176).
În ceea ce privește deteminanții pe care îi pot avea pentru a le diferenția, evidențiem că
aceștia sunt extrem de puțini, sinagogă și templu apar singularizați, eventual, pentru populația
din afară, însoțită de numele localității (Templul din Făgăraș), al străzii (Sinagoga de pe
Calea Moșilor București, Sinagoga de pe Strada Portiții Brașov, Sinagoga din Strada
Crinului Oradea, Sinagoga de pe strada Luceafărul, Sinagoga de pe str. Topliței nr. 10,
Sinagoga din strada Țibleș (Satu Mare), Sinagoga de pe str. Cetății (Oradea), al cartierului
(Sinagoga din Fabric Timișoara, Sinagoga din Cetate Timișoara), Sinagoga Mare din
Câmpulung Moldovenesc, Templul Mare din Siret, Templul Mare din Vatra Dornei etc.
În cele ce urmează vom exemplifica o scurtă listă cu denumirile sinagogilor din
România: Sinagoga „Ahai Vereai”, Sinagoga „Poale Tzedek”, Sinagoga „Share Tova”,
Sinagoga Aachvas Rein, Sinagoga Avram Arie Rosen, Sinagoga Baal Shem Tov , Sinagoga
Bet Hamidraș, Sinagoga Beth Israel, Sinagoga Beth Solomon, Sinagoga Eșua Tova, Sinagoga
Status Quo Ante, Templul Credința, Templul Unirea Sfântă). etc.
(https://ro.wikipedia.org/wiki/Lista_sinagogilor_din_România).

2
SINAGÓGĂ, sinagogi, s. f. Clădire destinată celebrării cultului mozaic; templu, havră. ♦ Organizație religioasă
la mozaici asemănătoare parohiilor creștine, apărută în condițiile diasporei. [Pl. și: sinagoge] –
Din fr. synagogue.
3
TÉMPLU, temple, s. n. Edificiu consacrat găzduirii unor divinități și destinat practicării unui cult religios. ♦
Sanctuar central al cultului evreiesc de pe Muntele Moria din Ierusalim. – Din lat. templum, fr. temple.
 G) Lăcașuri de cult musulmane

Islamul este urmat în România de 0,3 % din populația țării. Are are o tradiție de 700 de
ani în Dobrogea, regiune ce a fost provincie otomană aproape cinci secole (cca. 1418-1878).
Cea mai mare parte din cei 64.337 de musulmani din România sunt Sunniți. 85% dintre ei
locuiesc în Județul Constanța, 12% în Județul Tulcea, iar restul în centre urbane ca București,
Brăila, Călărași, Galați, Giurgiu și Drobeta-Turnu Severin. Din punct de vedere etnic, cei mai
mulți dintre ei sunt tătari, urmați de turci și de alte comunități mai mici de albanezi și rromi
musulmani, precum și de grupuri de imigranți din Orientul Mijlociu. Interesele lor sunt
reprezentate conform Legii Cultelor de Muftiyatul Cultului Musulman din România. Din
2005 muftiul cultului musulman din România este Murat Iusuf. În România se află peste 80
de moschei (https://ro.wikipedia.org/wiki/Islamul_în_România).

În ceea ce urmează vom prezenta cânteva exemple de denumiri ale moscheilor din
România, așa cum făcut la celelalte lăcașuri de cult: Geamia4 Abdul Medgid, Geamia Ali-Gazi
Pașa din Babadag, Geamia Amzacea, Geamia din Ada Kaleh, Geamia Hunkiar, Geamia
Mahmud Yazîcî, Geamia Memet Efendi, Geamia Mestan Aga, Geamia Sultanului Mahmut,
Moscheea Azizyie, Moscheea Esmahan Sultan din Mangalia etc.

În concluzie, fiecare așezământ religios, apărținând oricărui cult, poartă un nume

pentru a se individualiza față de celelalte.

4
GEAMÍE, geamii, s. f. Casă de rugăciuni la musulmani (mai mare decît moscheea). În Bagdad, fiecare mahala
își are geamia ei. CARAGIALE, O. III 65. Napoleon în Egipt se închină în geamia mamelucilor. HAȘDEU,
I. V. 30. De mult glasu-i puternic la rugăciuni chemase Copiii lui Mohamed în naltele geamii.ALECSANDRI, P.
I 238.
 Bibliografie

1. (https://ro.wikipedia.org/wiki/Islamul_în_România
2. *** 2010: Dicționarul explicativ al limbii române, București: Editura Enciclopedic
Gold.
3. Felecan, Oliviu 2013: Un excurs onomstic în spațiul public românesc actual, Cluj-
Napoca: Editura Mega, Editura Argonaut.
4. http://www.biserici.org/index.php.
5. https://dexonline.ro/
6. https://ro.wikipedia.org/wiki/Biserici_fortificate_din_Transilvania
7. https://ro.wikipedia.org/wiki/Lista_sinagogilor_din_România
8. Necula, Nicolae s.a: Biserică și cult pe înțelesul tuturor, București: Editura
Europartener.