Universitatea “Alexandru Ioan Cuza”

Iasi Facultatea de Teologie

Toponime care atesta trecerea Sf

Andrei prin Dobrogea

Studenta:Mihaila Ioana

Cuprins
1
Sf Andrei................................................................................................................................................2
Dovezi ale trecerii şi propovăduirii Sfântului Apostol Andrei pe teritoriul ţării noastre...............2
Manastirea Pestera Sf Andrei.............................................................................................................3
Izvoarele Sfântului Apostol Andrei........................................................................................................3
Sf. Ap. Andrei vesteşte Evanghelia în Scitia Minor...........................................................................4
Episcopi la Tomis.................................................................................................................................4
Bibliografie...........................................................................................................................................5

Sf Andrei
Andrei a fost ucenic al lui Ioan Botezătorul. La scurt timp după botezul lui Iisus, l-a auzit pe Ioan
Botezătorul spunând despre Iisus: „Iată Mielul lui Dumnezeu!” (Ioan 1:36) Urmează-L pe Iisus și
devii primul apostol. După învierea lui Iisus și venirea Duhului Sfânt (Rusaliile), apostolii au mai
rămas câțiva ani în Ierusalim și au început formarea bisericii. În Ierusalim, apostolii s-au întâlnit și au
tras la sorți pentru a decide unde se îndreaptă fiecare. În tradiția Bisericii Apostolul Andrei, Scitia
(Dobrogea) îi aparține. Mai întâi, Andrei l-a escortat pe fratele său (Apostolul Petru) prin Asia Mică,
apoi prin Balcani, prin teritoriul turcesc de astăzi, până în Scitia, unde a stat o vreme. Apoi și-a
continuat misiunea de a predica Evanghelia în partea de sud a Rusiei de astăzi.

Dovezi ale trecerii şi propovăduirii Sfântului Apostol Andrei pe

teritoriul ţării noastre
Faptul că teritoriul Mării Negre a fost creștinat de către Apostolul Sfântul Andrei este susținut și de
tradițiile orale, aceasta este o realitate adânc înrădăcinată în memoria și conștiința oamenilor și nu
poate fi pusă la îndoială. Sfântul Andrei nu a adus doar Evanghelia lui Hristos, ci și puterea Duhului
Sfânt, a folosit puterea Duhului Sfânt pentru a crea nenumărate minuni. Imaginea sfântului apostol, cu
bunătatea și compasiunea sa, cu dragostea și puterea sa, a devenit temă de legende, cântece, colinde și
obiceiuri, s-a transmis din generație în generație și a păstrat întotdeauna originea apostol în conștiința
oamenilor.

Unul dintre aceste colinde, care poate fi considerat o dovadă din tradiţia orală a faptului că poporul
român s-a născut creştin, pomeneşte de schitul sau mănăstirea lui Andrei, la care veneau Decebal şi
Traian .

Există de asemenea în Dobrogea toponime care amintesc de trecerea pe aceste meleaguri a Sfântului
Apostol. Astfel, în apropiere de comuna Ion Corvin, este venerată ca un loc sfânt până în zilele noastre
"Peştera Sfântului Andrei", în prezent aici ridicându-se o măreaţă mănăstire spre slava lui Dumnezeu
şi a Sfântului Apostol. Legenda din popor spune că Sf. Andrei şi-a găsit loc de odihnă împreună cu
ucenicii săi în această peşteră, unde a săpat în stâncă şi o bisericuţă. În pădurea din jur se află un

2
pârâiaş cu nouă izvoare, în formă de cruce, unde e foarte posibil să fi fost botezaţi în numele Sfintei
Treimi primii creştini ai acestor locuri.

Având în vedere caracterul misionar al creștinismului timpuriu, se poate spune cu certitudine că unii
dintre oamenii care au fost botezați de către Apostolul Sf. Andrei în Sciția Mică au transmis „vestea
bună” a lui Hristos înviat în regiunea Dacia de la nord de Dunăre. . Legătura strânsă dintre locuitorii
de pe ambele maluri ale râului este binecunoscută, astfel că semințele plantate de Sfântul Apostol în
Dobrogea dau roade în toată țara noastră.

Relativ la puţină vreme după propovăduirea Sfântului Apostol Andrei pe pământul Dobrogei,
creştinismul s-a răspândit cu repeziciune, fiind uşor şi firesc adoptat, căci poporul care tocmai atunci
începea să se nască era pregătit sufleteşte pentru a-L primi pe Hristos. Pătrunderea Evangheliei pe
aceste meleaguri nu a produs însă o dezrădăcinare totală a vechilor zei; n-au fost dărâmate temple, n-
au fost sfărâmaţi idoli şi nu s-au purtat lupte nici măcar în conştiinţele oamenilor, ci s-a păstrat un
păgânism popular adaptat creştinismului până în zilele noastre. Populaţia rurală nu a renunţat la
datinile moştenite din străbuni, nevăzând nici o contrazicere între vechea şi noua credinţă. Aşa cum
arată istoricul P. Panaitescu "Poporul s-a plecat în faţa soliei noi care i se aducea şi a pătruns în
Biserică, aducând cu dânsul în faţa altarelor sale preistorice". Într-un mod absolut natural, Dacia lui
Zamolxis a devenit curând teritoriul bisericilor lui Iisus Hristos şi al noii religii a păcii şi iubirii.

Răspândirea rapidă a creştinismului la daco-romani a fost favorizată de relaţiile culturale, religioase şi

comerciale ale cetăţilor greceşti de pe ţărmul apusean al Pontului Euxin - Histria, Callatis, Tomis - cu
regiuni din Peninsula Balcanică şi din Asia Mică, precum şi legăturile comunităţilor din nordul
Dunării cu populaţia sud-dunăreană romanizată, în mijlocul căreia predicase Sf. Apostol Pavel şi
ucenicii săi. La pătrunderea noii credinţe au contribuit şi coloniştii aduşi de Împăratul Traian (98-117)
după cucerirea Daciei în anii 105-106.

De asemenea, un rol important au avut creştinii din rândul ostaşilor romani aduşi în această regiune
pentru apărarea graniţei nordice a imperiului de năvălirile popoarelor migratoare. În secolul al II-lea
existau în Dacia legiuni întregi formate numai din creştini, care fuseseră trimişi aici din două motive:
pe de o parte pentru curajul lor ce răspundea nevoii de a apăra graniţa cu o armată puternică, iar pe de
altă parte din dorinţa împăraţilor de a curăţa Imperiul de creştini care erau consideraţi o ameninţare din
cauza numărului lor foarte mare.

Manastirea Pestera Sf Andrei

Sub numele de Peștera Sfântului Andrei este cunoscut un așezământ religios (mănăstire), situat în
Dobrogea, în apropierea localității Ion Corvin, județul Constanța. Este construit în jurul unei peșteri în

3
care tradiția populară spune că trăit și creștinat, Sfântul Apostol Andrei. Peștera se găsește la mai puțin
de 2 kilometri de "Cișmeaua Mihai Eminescu", la apoximativ 4 kilometri de șoseaua Constanța -
Ostrov.

În timpul stăpânirii otomane, peștera a fost uitată, prin 1943 a fost redescoperită de preotul Constantin
Lembrău, împreună cu avocatul Ion Dinu, pentru ca în 1944, peșterea să fie resfințită și redată cultului,
prin construirea unei turle și a unui zid de protecție. Dar, revine în uitare până după 1989, când se
reîncep lucrările de dezvoltare a ansamblului monahal.

Abia din 1990 parintele Nicodim Dinca, monah de la manastirea Sihastria, impreuna cu parintele
ieromonah Victorin Ghindaoanu, avand binecuvantarea lui Lucian, s-au apucat de reamenjarea pesterii
si construirea manastirii.

In pestera se afla icoana Sfantului Andrei, cel cunoscut drept apostolul care a crestinat tinuturile de la
nord de Dunare. In pronaos, se afla un fel de pat, scobit in piatra, despre care se spune ca era folosit de
Apostolul Andrei pentru a se odihni. In decursul timpului aici a fost un loc in care se aprindeau
lumanari. Acuma este folosit de cei care se afla in suferinta pentru a gasi alinare de la boli. De
asemenea, calugarii citesc rugaciuni pentru bolnavi si Moliftele Sfantului Vasile cel Mare.

In prezent, Manastirea are o biserica mai mica, ridicata intre 1994 – 1995, fiind sfintita cu Hramul
Acoperamantul Maicii Domnului. O a treia biserica, mai mare, a fost construita intre 1998 – 2002.

In Biserica cea mica se pastreaza moastele Sfantului Andrei. Este vorba de o cruce in forma de X,
aflata in fata altarului, in partea stanga, iar in centru are o particica din degetul Sfantului Andrei, adusa
de la Mitropolia Trifiliei din Grecia.

Izvoarele Sfântului Apostol Andrei

Pârâul care străbate pădurea în care se află Peştera Sfântului Andrei se formează din unirea apelor a
nouă izvoare aflate la mică distanţă de biserica din peşteră. Conform tradiţiei, această apă ar fi izvorât
după ce Apostolul Andrei  a dat cu toiagul în piatră. Tot în această apă se spune că Apostolul şi apoi
preoţii hirotoniţi de el i-au botezat pe primii creştini de pe aceste locuri.

În anii 1990, mai existau doar patru dintre cele nouă izvoare, restul fiind colmatate. La scurtă vreme de
la începerea reconstruirii lăcașului de cult, izvoarele au fost protejate cu ziduri din piatră şi ciment.

În ultimii ani, perimetrul a fost săpat, izvoarele iniţiate fiind captate într-un baptisteriu de forma
circulară în care, atunci când se va finaliza lucrarea, se vor desfăşura slujbe de sfinţire a apelor.

Sf. Ap. Andrei vesteşte Evanghelia în Scitia Minor

Sfântul Andrei a propovăduit Evanghelia în Scitia Mică. În acest context, importanța cunoașterii limbii
greacă nu poate fi ignorată unii localnici din Dacia Pontică susține afirmația că Sfântul Apostol Andrei

4
nu a făcut acest teritoriu . Ne amintim că grecii au venit la Ierusalim pentru sărbătoarea De Paște
evreiesc, ei l-au căutat pe apostolul Sfântul Filip, iar el l-a căutat pe apostolul Sfântul Andrei. Sf
Andrei predica in populația orașului Asia Mică. În această zonă, împreună cu comunitatea vorbitoare.
De exemplu, aramaica este la fel cu caldeenii, populația vorbind în principal limba Greacă în epoca
apostolică. Mai târziu, el a predicat vorbitorilor de greacă din Grecia Macedonia, Tesalia, Ahaia. În
acest caz, este greu de imaginat că limba lui nu este cunoscuta. Așadar, iată trei motive pentru care
avem dreptul de a determina declarația Evanghelia din Scythia Minor a fost numită direct de către
primul dintre apostoli.

În Dobrogea şi în Basarabia s-au păstrat colinde şi legende care amintesc trecerea Ap. Andrei precum
şi toponime care amintesc prezenţa sa în aceste locuri: “Pârâiaşul Sfântului Andrei”, “Peştera Sf.
Andrei” . Elementele enumerate întăresc certitudinea propovăduirii apostolice directe pe o parte a
teritoriului ţării noastre, propovăduire, ca peste tot unde au trecut apostolii, a dat roade. 1

Episcopi la Tomis
Ca și în alte locuri în care a trecut, trebuie să fie și Sfântul Andrei și 121 de diaconi, preoți și episcopi
au fost hirotoniți. Deși nu am menționat în scris în acest punct, este probabil să înființeze un episcop la
Tomis. ca Discipolul său Ampliat a fost numit episcop în Odisos și a scris Epistolele Sf. Pavel . Se
pare că este instalat Episcopul locuitorului din Sinope nu i-a pomenit numele. Lipsa Documentele
scrise nu ar trebui să ne surprindă. După cum arată Sfântul Irineu al lui Lugdunum (Lyon), „Tribul
barbar a acceptat credința fără litere” . Episcopia de la Tomis Documentarul este menționat abia în
369 d.Hr. în timpul conflictului dintre episcopi Localnic, Vetranion, a fost cu împăratul eretic Valens,
iar mai târziu va înfrunta împreună cu el Sankt Petersburg. Vasile cel Mare.

Dar existenţa unor episcopi la Tomis a fost arătată şi anterior în unele din actele martirice. În tot cazul,
Eusebiu de Cezarea, enumerând episcopii participanţi la primul Sinod ecumenic de la Niceea din anul
325, nu uită să menţioneze că “nu lipsea din ceată nici cel al sciţilor” . Prof. M. Păcurariu crede, ca şi
mulţi alţii, că este vorba despre episcopul de Tomis, din Scitia Minor . Cele de mai sus întăresc
părerea că Sf. Ap. Andrei a predicat în Dacia Pontică. Acest fapt este recunoscut unanim atât în
Biserica Ortodoxă cât şi de către cea de la Roma. 2

Bibliografie
https://ro.scribd.com/doc/208310128/Crestinismul-in-Dobrogea

https://ro.scribd.com/doc/127544875/Viata-Si-Activitatea-Sf-Andrei

1
Diac. Prof. Dr. Emilian Vasilescu: op. cit., p. 315
2
Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu: op. cit. (1), p. 133

5
https://www.crestinortodox.ro/sfinti/sfantul-apostol-andrei/pestera-sfantului-andrei-72885.html

https://doxologia.ro/viata-bisericii/locuri-de-pelerinaj/izvoarele-sfantului-apostol-andrei