Managementul şi

evaluarea programelor
de asistenţă socială
Curs 7: Metodologia de evaluare a impactului social

Pr. Lect. Dr. Ilarion Mâţă Specializarea Asistenţă Socială

 Evaluarea impactului social (EIS) începe de obicei cu un proces de analiză a
contextului în care este implementat proiectul, în timpul căruia sunt identificate
problemele status quo-ului şi sunt descrise toate alternativele posibile. Procesul de
evaluare a impactului social continuă cu analiza factorului social al status quo-ului
(problema de bază) şi estimarea schimbării sociale induse de fiecare alternativă a
acesteia. Procesul EIS se încheie când analistul redactează raportul de evaluare a
impactului, iar cei care au prerogativele necesare integrează rezultatele evaluării
impactului social în derularea proiectelor şi/sau activităţilor.
Modele de evaluare a impactului social - Etape specifice. Există numeroase
abordări privind etapele tipice ale unei EIS. Mai ales când este vorba despre acţiuni sau
proiecte de dimensiuni mici relativ simple, în cazul în care EIS este necesară, aceasta
poate fi realizată relativ rapid. Va avea la bază documentele existente şi sursele de date
uşor de accesat ale instituţiilor publice, ale librăriilor, ale internetului şi consultări concise
cu părţile implicate în proiect. Cu cât proiectul şi efectele sale sunt mai complexe cu atât
EIS va fi mai complex. Evaluarea impactului social presupune utilizarea metodelor
clasice de cercetare sociologică, atât cantitative (statistice), cât şi calitative (observaţia,
interviul, studiile de caz etc).
 Chiar dacă fiecare proiect este diferit şi fiecare EIS este unică, în majoritatea
cazurilor sunt recunoscuţi anumiţi paşi standard ai analizei pentru ca aceasta sa-şi atingă
scopul. Majoritatea surselor propun într-o formă sau alta următorii trei paşi:
1. Identificarea nevoilor şi a problemelor sociale
2. Identificarea participanţilor şi beneficiarilor
3. Identificarea şi descrierea alternativelor de acţiune
Alternativele sunt concepute pe baza scopului şi a nevoii de acţiune. Analistul EIS
trebuie să determine alternativele şi să adune datele necesare pentru fiecare dintre
acestea. Urmatoarele informaţii de baza sunt necesare de regulă pentru identificarea
fiecărei alternative:
 Locaţia
 Legile şi regulamentele sub incidenţa cărora cade proiectul
 Nevoile de infrastructură
 Orarul de implementare
 Dimensiunile forţei de muncă necesare
 Dimensiunea şi natura facilităţilor (dacă este cazul)
 Nevoia de fortă de munca locală
 Bibliografie

Mâță Ilarion, Resurse, limite și oportunități în creșterea calității vieții persoanelor vârstnice, Editura
Filocalia, Roman, 2017;
Pânișoară Georgeta, Pânișoară Ion – Ovidiu, Managementul resurselor umane, Ed. Polirom, Iași,
2016;
Preda Marian, Comportament organizational , Polirom, Iasi, 2006.
 
 Workshop

Evaluați impactul social în funcție de identificarea fiecărei alternative

(veți aborda subiectul în funcție de tema oferită fiecărei echipe).