Diagnoza problemelor sociale

Diagnoza problemelor sociale

Structura cursului
• Diagnoza problemelor sociale: definiţie, etape, surse de date
privind problemele sociale
• Problemele sociale: definiţii, tipuri de probleme sociale,
perspective asupra problemelor sociale
• Factori care duc la apariţia problemelor sociale. Nivele ale
identificării problemelor sociale
• Metode de analiză şi soluţionare a problemelor sociale:
analiza secundară, analiza SWOT.
• Sărăcia: definiție, tipuri de sărăcie și indicatori de măsurare
• Somajul și Excluziunea socială
 Definiție diagnozei
• Etimologie: diagignosko (gr. Eu cunosc, eu deosebesc)
• Diagnoza poate fi definită ca proces de identificare şi analiză, efectuat de
către actorii implicaţi, a cauzelor determinante dar şi a oportunităţilor sau
impedimentelor realizării planurilor de acţiune. (Nina Mihalache, 2010, p.
4).

• Diagnoza vizează
– rezultatul unui proces
– procesul în sine.

• Scopul diagnozei nu este unul singular, de analiză-concluzie, ci şi de

înţelegerea realităţii problemelor sociale.
• Diagnoza se regăseşte ca etapă în proiectele de acţiune/intervenţie.
Abordări în diagnoză
 Trei tipuri de actori interesaţi de procesul
diagnozei
a) organisme şi instituţii care încurajează şi sprijină diagnoza
b) persoanele /echipa care implementează;
c) oamenii şi instituţiile care participă la etapele/activităţile
concrete ale proiectului.
• Selecţia persoanelor se face în funcţie de legitimitatea
echipei, ținând cont de :
– cunoştinţele fiecărui membru al echipei;
– gradul de implicare personală;
– competenţa în luarea deciziilor;
– sprijinul financiar;
– parteneriat.
 Criterii pentru diagnoza în asistenţa socială
(Silke Vlecken)
• Asistenţii sociali trebuie să deţină cunoştinţe şi teorii care să permită
înţelegerea problemelor apărute;
• să poată recunoaşte şi să interpreteze aspectele fiziologice, economice şi
psihice ale indivizilor precum şi să realizeze corelaţii între acestea;
• Să poată identifica atât situaţiile problematice apărute dar şi resursele
beneficiarilor;
• Să implice şi să conştientizeze toţi beneficiarii atât în procesul de analiză
cât şi în cel de intervenţie;
• Să stăpânească domeniul asistenţei sociale cât şi legislaţia în vigoare;
• Intervenţia să fie sistemică, axată atât pe individ cât şi pe mediul acestuia;
• Să gestioneze comunicarea între instituţiile implicate în procesul de
intervenţie;
• Să respecte principiile deontologice ale asistenţei sociale.
 Un model de analiză a problemelor şi
resurselor în AS
• evaluarea sistematică a capacitaţilor indivizilor;
• realizarea unei priviri de ansamblu asupra situaţiei iniţiale;
• stabilirea priorităţilor;
• descoperirea factorilor activi implicaţi;
• stabilirea tipului de relaţii în cazul relaţiilor de schimb şi de
putere
• cooptarea tuturor celor implicaţi în procesul de ajutor;
• identificarea tuturor resurselor potenţiale şi a celor disponibile;
• formularea obiectivelor în concordanţă cu principiile etice ale
asistenţei sociale.
 întrebări specifice diagnozei
• CE? Se referă la descrierea situaţiei văzută de clienţi şi de factorii/persoanele
implicate.
• DE UNDE? introspecţie în antecedentele faptice actuale, respective ale
problemei şi resurselor. Se vor obţine de la beneficiar informaţii complete
referitoare la timpul/momentul când a început respectiva situaţie să fie o
problemă.
• (DE CE?) CARE AR FI MOTIVUL? Această întrebare este menită a contura
ipoteze referitoare la situaţia beneficiarului, vazută prin explicaţiile
specialistului.
• ÎNCOTRO? Este un tip de întrebare care apare atunci când nu este susţinută
eligibilitatea unui caz pentru intervenţie, iar asistenţa socială poate
prognoza cum va arăta problema mai târziu, dacă nu se ia măsura
prevenţiei.
• CE NU ESTE BINE? Prin această întrebare se stabilesc condiţiile concrete de
restabilire a situaţiilor prin identificarea încălcării normelor/valorilor sociale
sau culturale.
• CUM AR TREBUI SĂ FIE? Prin aceste raportări se poate stabili dacă situaţia va
fi problematică sau neproblematică
• CE ESTE DE AJUTOR?
 Aspecte importante în diagnosticare
• păstrarea independenţei faţă de instituţiile politice,
administrative sau financiare prin influenţa sau
constrângerea pe care acestea o pot exercita;
• deţinerea mijloacelor pentru efectuarea diagnozei, ca
investiţii materiale sau resurse umane;
• formarea echipelor pluridisciplinare pentru urmărirea
întregului proces de diagnosticare prin legitimitate,
competenţă şi responsabilitate;
• Parteneriatul pentru preîntâmpinarea rezistenţei unor
instituţii/persoane
 Cât poate dura diagnoză ?
• nu este stabilită o regulă pentru durata diagnozei ci doar
condiţia determinării începerii procesului, fiind nevoie de
acţiunea unor actori şi mai ales de dorinţa/ voinţa lor de a
interveni în diminuarea/ eradicarea unei probleme sociale
sau în elaborarea unui proiect cu acest scop.

• Durata depinde de
– a) cantitatea de informaţii care trebuie adunate şi de dificultatea/
uşurinţa cu care acestea pot fi adunate
– b) numărul de participanţi la obţinerea datelor/informaţiilor;
– c) scopul şi obiectivele proiectului.
 Oportunități ale diagnosticării problemelor
sociale
• un proces de planificare sporit dar şi un proces strategic pentru
luarea deciziilor;
• facilitarea schimburilor de informaţii între cei implicaţi pentru
înţelegerea reciprocă;
• o perspectivă globală asupra condiţiilor şi resurselor pentru o
utilizare optimă a acestora;
• o conştientizare crescută a problemelor sociale;
• O evaluare comună, negociată a situaţiei;
• utilizarea unui sistem de date, instrumente de lucru care să
contribuie cât mai bine la implementarea acţiunii, la monitorizare şi
evaluare;
• o participare mai mare a persoanelor implicate.
Riscuri ale diagnosticării problemelor sociale

• analiza superficială ce poate duce la concluzii superficiale,

pripite;
• o perioadă prea extinsă pentru implementare;
• haos şi confuzie la nivelul organizării strategiilor de lucru şi al
stabilirii rolurilor actorilor implicaţi;
• neglijarea factorilor individuali şi obiectivi;
• căutarea unui consens artificial fără a oferi oportunitatea
punctelor de vedere diferite;
• limitarea la nivel local fără a ţine cont de influenţele exterioare
globale;
• riscul de a ţine cont de o singură perspectivă.
 Aplicații practice
• Se parcurge cu atenţie o diagnoză realizată în ultimii ani, din perspectiva
principalelor etape, metode şi tehnici utilizate. Obiectivul este identificarea
elementelor din/ prin care metodologia diagnozei este construită.
• Documente recomandate:
• Raport cu privire la diagnoza problemelor sociale la nivelul judeţului Timiş
(2008), Timişoara, Consiliul Judeţean Timiş.
• 2. *** Riscuri şi inechităţi sociale în România, ADMINISTRAŢIA PREZIDENŢIALĂ -
• Comisia Prezidenţială Pentru Analiza Riscurilor Sociale şi Demografice, 2009.
• 3. *** Raportul Social al ICCV. După 20 de ani: Opţiuni pentru România,
• ACADEMIA ROMÂNA, Institutul Naţional de Cercetări Economice, INSTITUTUL
• DE CERCETARE A CALITATII VIETII, Bucureşti, 2010
 Bibliografie
• Strategia națională privind incluziunea socială şi reducerea sărăciei 2015-
2020
• Riscuri şi inechităţi sociale în România
• Miftode, Vasile. 2002. Populaţii vulnerabile şi fenomene de auto –
marginalizare – strategii de intervenţie şi efecte perverse. Iaşi: Editura
Polirom.
• Paraschiv Elisa. 2008. Problema sărăciei în comunitățile urbane și rurale din
România. „Revista Română de Sociologie”, serie nouă, anul XIX, nr. 3–4, p.
423–451.
• Paugam, Serge (2006) „L’épreuve du chômage: une rupture cumulative des
liens sociaux?” Revue européenne des sciences sociales, XLIV, n 135 pp : 11-
27.
• Mihalache, Nina Mihaela (2013) Saracia. Responsabilitate individuala si nivel
de trai. Ed Institutul European, Iași.
 Seminar
• Fiecare student identifică o problemă socială de orice nivel și
orice fel (de la un cartier marginalizat, la un grup etnic, la
probleme de abandon școlar, consum de droguri, infracțiuni)
• Se începe prin documentarea teoretică a problemei
respective
• Culegerea de date calitative și cantitative despre problema
respectivă
• Propunerea de soluții pentru respectiva problemă după
consultarea cu diferiți actori (grupul țintă, ONG uri din aria
respectivă, autorități locale, firme specializare în oferirea de
servicii în domeniul respectiv)