Tipuri de stat al bunăstării

Care este regimul bunăstării României?

Gøsta Esping-Andersen (1990)
‘The Three Worlds of Welfare Capitalism’
• Una dintre cele mai influente cărți din sec XX și inceputul sec XXI din
domeniul cercetării privind statul bunăstării. Regimurile bunăstării
identificte de Esping-Andersen:
• Social-democrat
• Conservator
• Liberal
• Esping-Andersen nu a fost primul care a propus o tipologie a statelor
bunăstării, dar clasificarea sa tripartită a fost fie punct de plecare
pentru următoarele cercetări, fie obiectul unor critici virulente.
• Clasificarea propusă de Esping-Andersen a inclus țările europene, dar
nu și țările Europei Central-Răsăritene.
Clasificarea regimurilor bunăstării conform
lui Esping-Andersen (1990)
• Regimul bunăstării de stat = „un set de aranjamente instituționale,
reguli și semnificații care ghidează și modelează deciziile politicienilor
cu privire la nivelul cheltuielilor publice pentru protecția socială,
definiția problemelor sociale, și chiar structura cererii și ofertei
cetățenilor și beneficiarilor de transferuri sociale. Existența diferitelor
regimuri de bunăstare reflectă ideea conform căreia politicile pe
termen scurt, reformele, dezbaterile și deciziile au loc intr-un cadru
istoric instituționalizat care diferă substanțial de la o țară la alta.”
(Esping-Andersen 1990).
Nivelul de-comodificării în regimurile
bunăstării
• Comodificare (sau obiectificare) = atitudini si comportament prin care oamenii sunt tratati drept “obiecte”
sau “bunuri de consum”.
• De-comodificare “ se întâmplă atunci când un serviciu este oferit cetățenilor ca rezultând dintr-un drept
social, oferindu-le posibilitatea persoanelor să mențină mijloacele de trai în afara pieței ”(Esping-
Andersen, 1990: 21-22).
• Stratificarea- intensitatea redistribuirii bunăstării într-o societate ca urmare a principiului solidarității
impus de statul bunăstării
• Statele bunăstării cu regim liberal se caracterizează prin (1) servicii și beneficii bazate pe testarea mijloacelor de trai ale
beneficiarilor, (2) beneficii universalist-categoriale modeste/reduse, (3) planuri de asigurări sociale modeste. Beneficiile
sociale se adresează doar celor cu venituri foarte reduse sau fără venituri. Redistribuirea bunăstării are loc doar la un
nivel marginal.
• Statele bunăstării cu regim conservator se caracterizează prin (1 ) nivel moderat al de-comodificării. (2) Influența statutlui
este limitată la asigurarea unor venituri minime în raport cu statutul ocupațional. (3) Femeile căsătorite nu sunt
încurajate să participe la piața muncii pentru că ele ar trebui să preia rolul îngrijirii acasă.
• Statele bunăstării cu regim social-democrat se caracterizează prin (1) nivel crescut al de-comodificării. (2) beneficii
universaliste generoase, (3) redistribuirea bunăstării are loc în cel mai înalt grad fără obligații contributive ale indivizilor.
Ideal tipuri de stat al bunăstării
• Tipologia lui Esping-Andersen are la bază ideal-tipuri de regim de bunăstare.
• În realitate, unele țări pot să fie mai aproape de un tip ideal sau de altul, fără a
fi întru totul identice cu aceste ideal tipuri.
• Statele Unite sunt adesea considerate a priori un regim liberal de stat al bunăstării.
• Germania este adesea considerată ca o țară care are un regim conservator al bunăstării,
• Norvegia și Suedia sunt exemple state social-democrate din punct de vedere al regimului
bunăstării,
• Olanda, Danemarca, Elveția sunt clasificate diferit de diverse studii, în funcție de
caracteristicile pe care autorii lor le iau în considerare cu precădere.
• Spania, Portugalia și Grecia au fost considerate de unii autori ca aparținând regimului
conservator, dar alții consideră că aceste țări ar trebui considerate ca formând un alt tip
de stat al bunăstării (regim mediteranean?).
Cum se explică formarea regimurilor diferite de
stat al bunăstării? Teorii cu premise diferite
• Evoluția diferitelor regimuri ale bunăstării în lume a fost explicată folosind una din următoarele teorii
• Teoria dependeței de cale (path-dependency theories)
• Este des folosită, dar înțelesul ei este rareori definit clar. Există accepțiuni mai înguste sau mai largi ale acestei teorii
• În sens larg, dependeța de cale presupune o relație cauzală între stadiul actual și etapele precedente în sens istoric (cronologic). Asta
înseamnă că un lanț cronologic de evenimente petrecute poate să conducă la un anumit tip de rezultat în prezent.
• În sens mai restrâs, dependeța de cale presupune “(….) că odată ce o țară a pornit pe un anumit drum, costul de a se întoarce de
unde a plecat pentru a proceda diferit este prea mare. Chiar dacă pot fi momente în care pot apărea mai multe opțiuni posibile,
există anumite condiționări instituționale care obstrucționează întoarcerea cu ușurință la momentul inițial. Metafora trunchiului de
copac pe care cineva urcă și urmează o anumită creangă, iar din acea creangă va continua pe o altă ramură mai mică. Deși este
posibil ca un cățărător să se întoarcă la trunchiul copacului și să urce pe altă creangă, de obicei cățărătorul continuă pe creanga deja
aleasă pentru că beneficiile relative ar putea fi mai mari cu fiecare pas în plus decât revenirea (efort)
• Pornind de la o astfel de perspectivă teoretică, ne putem aștepta ca moștenirea comunistă să fie importantă to be strong enough to
impose a distinct path of development
• Teoria difuziunii politicilor sociale (policy diffusion theory) pleacă de la observația că alegerile statelor cu privire la
politicile sociale de urmat sunt interdependente
• Transferul ideilor, cunoștințelor și practicilor între regiuni influențează dezvoltarea regimurilor de bunăstare ale tărilor din Europa de
Est. Astfel, este legitim să ne întrebăm care este influența organizațiilor internaționale precum FMI, BM, sau UE din care România și
alte tări postcomuniste fac parte
Încercare de a clasifica regimul bunăstării din
țările Europei post-comuniste
• Avertisment: regiunea Europei Central- Răsăritene implică ideea unei
asemănări între țările care geografic aparțin acestei zone, conducând la
falsa concluzie că toate aceste țări au un regim unitar de bunăstare dat
fiind că au o istorie politică comună
• In realitate, această regiune include o varietate de țări care au și multe
diferențe (ex. Slovenia este mai bogată decât Belarus, unle țări din
regiune au aderat mai devreme decât altele la UE ceea ce poate să
rezulte în progrese diferite ale statelor bunăstării sub influența politicilor
sociale europene). Moldova și Ucraina nu sunt încă în UE
• Țările post-comuniste diferă puternic cu privire la statele bunăstării lor și
nu pot fi clasificate în tipologia lui Esping- Andersen.
Politicile sociale în timpul comunismului
• Bob Deacon susține că politicile sociale subvenționau puternic
mâncarea și cheltuielile cu locuința, susțineau salarii relativ mari
pentru muncitori, precum și angajarea totală a forței de muncă (șomaj
zero), serviciile de sănătate/educație/cultură erau ieftine sau gratuite
(Deacon 1993; Deacon 2000)
• Protecția socială în țările Europei Central-Răsăritene era organizată în
jurul a trei piloni: pensii, servicii de sănătate și beneficii pentru familii.
Sursa financiară era asigurată de: beneficiile din muncă (cei care erau
angajați) și subvenții pentru consum.
Probleme sociale după 1990
• Crize economice, inflație crescută, șomaj, sărăcie
• Nevoie de reforma sistemului de protecție socială – noi politici sociale
care să vizeze șomeri, persoane cu dizabilități, pensii anticipate
• În timpul procesului de tranziție au început să apară diferențe între
țările ieșite din comunism în ce privește opțiunile lor cu privire la
politicile sociale.
Variabile incluse în analiză cluster
• Total government expenditures (average 1998-2003; % of GDP)a General health expenditures (average 1998-2003; % of
GDP)a Government health expenditures (average 1998-2003; % of total government expenditures)a
• Public spending on education (average 1998-2003; % of GDP)a Number of physicians per 1000 persons (average 1998-
2003)a
• Spending on social protection (% of GDP, 2002 or latest available year)b
• Revenues from social contributions (% of GDP; 2002 or latest available year)b
• Income and corporate taxes (% of GDP; 2002 or latest available year)b
• Individual taxes (% of total government revenues; 2002 or latest available year)b
• Payments to government employees (% of GDP; 2002 or latest available year)b
• SociaInequality (GINI-coefficient; 2002 or latest available year)a Female participation (% of women in total workforce;
average 1998-2003)a
• GDP Growth (average 1998-2003)a Total fertility rate (births per woman; average 1998-2003)a Inflation (average 1998-
2003)a Life expectancy (average 1998-2003)a Infant mortality (< 5 years, per 1000 births, average 1998-2003)a
Unemployment (average 1998-2003)a
• Political participation variables
• Level of trust (2000) Source: World Development Indicators; IMF
Fenger. 2007. identifică șase regimuri de
bunăstare în Europa
1. Conservator (Austria, Belgia, Franța, Germania, Grecia, Italia, Spania) :
participare redusă a femeilor la piața muncii, predomină beneficiile
contributorii în locul celor susținute din impozite și taxe, redistribuția
veniturilor este moderată, rate ridicate de șomaj
2. Social-Democrat (Finlanda, Danemarca, Norvegia și Suedia)- modelul
Scandinav bazat pe taxe ridicate,nivel mare al redistribuției veniturilor ,
rate mari de angajare a femeilor, nivel ridicat de bunăstare așa cum se
reflectă din ratele mici de mortalitate infantilă și speranță de viață foarte
ridicată, la fel și nivelul de încredere socială a cetățenilor este ridicat.
3. Liberal (MB, SUA) specific regiunii Anglo-Saxone: nivel redus de cheltuieli
publice pentru protecția socială, inegalitate foarte mare a veniturilor.
1. Fosta-URSS (Belarus, Estonia, Latvia, Lituania, Rusia, Ucraina)-,
cheltuieli publice asemănătoare ca nivel cu cele din regimul
conservator, dar celelalte variabile au scoruri mai mici decât țările
din modelele precedente. Cel mai critic aspect este cel legat de
variabilele sociale și mai ales de variabila încrederea în societate.
2. Post-comunist (Bulgaria, Croația, Cehia, Ungaria, Polonia , Slovacia)
se aseamănă cu modelul precedent. Diferența rezidă în dezvoltarea
economică mai relaxată și inflația mai scăzută. Bunăstarea socială
este mai ridicată decât în țările foste URSS (mortalitate infantilă mai
redusă și speranță de viață mai mare), inegalitate mai scăzută.
3. Regim de bunăstare în curs de dezvoltare (Georgia, Romania,
Moldova). Toate variabilele au scroruri mai reduse decât celelalte
regimuri.
Bibliografie
• Lewis, Jane. 1992. “Gender and the Development of Welfare Regimes.”
Journal of European Social Policy 2 (3): 159–73.
• Fenger, H.J.M. 2007. “Welfare Regimes in Central and Eastern Europe:
Incorporating Post-Communist Countries in a Welfare Regime Typology.”
Contemporary Issues and Ideas in Social Sciences, no. August: 3–30.
• Van Voorhis, Rebecca. 2002. “Different Types of Welfare States? A
Methodological Deconstruction of Comparative Research.” Journal of
Sociology and Social Welfare 29 (4): 3–18.
• Kammer, Andreas, Judith Niehues, and Andreas Peichl. 2012. “Welfare
Regimes and Welfare State Outcomes in Europe.” Journal of European Social
Policy 22 (5): 455–71. doi:10.1177/0958928712456572.