1.Ce sunt statele bunastarii si care sunt problemele cu care se confrunta?

Statul bunăstării desemnează statul capitalist (în special occidental) de după cel de-al II-lea Război
Mondial, care s-a constituit într-o modalitate specifică de guvernare pe baza consensului social, prin
îmbinarea eficienţei sistemului economiei de piaţă cu solidaritatea socială şi umanismul politicilor sociale
redistributive.
Nicholas Barr consideră că există trei probleme care generează complicaţii în cazul termenului de stat al
bunăstării:
▪ Bunăstarea indivizilor derivă şi din alte surse decât statul. Barr enumeră, pe lângă stat:
- piaţa;
- acumulările individuale;
- bunăstarea voluntară.
▪ Modalităţile de furnizare a bunăstării sunt, de asemenea, multiple . Există servicii şi beneficii
care satisfac nevoile indivizilor, deci le furnizează bunăstare, finanţate şi produse de către stat, dar
pot fi finanţate de către stat şi produse de/prin sectorul privat, de exemplu, servicii medicale sau
medicamente gratuite.
▪ Limitele, "graniţele" statului bunăstării nu sunt clar definite

2. Care sunt tipurile de beneficii de tip social?

Există mai multe tipuri de beneficii de tip social:
a) în funcţie de natura beneficiului:

▪ beneficii în bani - acestea formează, în general, sistemul de securitate socială;

▪ beneficii în natură - în bunuri sau servicii.

b) în funcţie de natura dreptului de a beneficia:

▪ Beneficiile contributorii sunt cele acordate doar pe baza unei contribuţii anterioare a
beneficiarului la un fond anume; pensiile, ajutorul de şomaj, asigurările pentru accidente de muncă
şi, în bună măsură, asigurările de sănătate sunt beneficii plătite doar celor care au contribuit la
fondurile respective. Ele se numesc, în general, asigurări sociale, iar cuantumul contribuţiei şi al
beneficiilor este determinat de calcularea riscului de a se produce evenimentul asigurat.
▪ Beneficiile necontributorii sunt cele acordate fără plata unei contribuţii prealabile şi se acordă de
la bugetul de stat, pe baza drepturilor de cetăţean. Unele se acordă tuturor cetăţenilor şi sunt
beneficii universale (educaţia gratuită, alocaţia pentru copii, serviciile medicale de urgenţă care
sunt gratuite), sau asistenţă socială - beneficiul se acordă tuturor indivizilor aflaţi în situaţii de risc
(ajutor social pentru cei săraci, servicii în instituţii pentru copiii în situaţii de risc, diverse forme de
ajutorare a persoanelor cu handicap, burse sociale pentru studenţi etc.)

3. Tipuri ale statelor bunastarii in functie de responsabilitatea sistemelor de protectie sociala.

Au fost identificate trei tipuri de state ale bunăstării: liberal, corporatist şi social-democrat, fiecare
furnizând diferite prestaţii ce oferă o protecţie socială.
Statele bunastarii se caracterizeaza prin 2 dimensiuni: intinderea asigurarilor sociale oferite & dispozitivul
sistemului de pensii

1
Ţările corporatiste obţin un scor mediu pe cele două planuri. Ţările liberale obţin un rezultat destul de prost
pentru dispozitivele de pensii, iar cele social-democrate au un rezultat bun în ceea ce priveşte întinderea
asigurării sociale oferite.

4. Cum se aplica principiul subsidiaritatii la nivelul sistemului de protectie sociala ( pe verticala si

orizontala)?

a) pe orizontală, în privinţa relaţiei piaţă – familie – comunitate - stat. În ultimă instanţă, putem adăuga
după stat şi instituţiile transnaţionale, care intervin în general indirect, prin influenţarea pieţei, a
organizaţiilor societăţii civile şi statului, dar care în situaţii de calamităţi naturale, războaie etc. când practic
nici statul nu mai poate face faţă necesităţilor populaţiei, intervin direct.

b) pe verticală, în privinţa instituţiilor implicate: nivel comunitar – naţional – regional – local. Aici am
putea, de asemenea, adăuga un supra-nivel, cel internaţional (mondial sau continental), dar el este important
în sensul subsidiarităţii poate doar în ţările aparţinând unor uniuni formale de state, precum Uniunea
Europeană.

5. Tipologia statelor bunastarii in functie de protectia sociala oferita

O tipologie a statelor-bunăstării, în funcţie de sistemele de protecţie socială pe care le oferă, a fost
dezvoltată de către Esping –Andersen ( 1990). În acest sens, o importanţă deosebită o are gradul de acces
la infrastructuri, ce oferă o protecţie împotriva pierderilor de venit şi a sărăciei. Pe baza unei teorii socio-
istorice confirmată printr-un model de analiză sociologică, au fost identificate trei tipuri de state ale
bunăstării : liberal, corporatist şi social-democrat, fiecare furnizând diferite prestaţii ce oferă o protecţie
socială. Prestaţiile acestora diferă în funcţie de diviziunea muncii ( protecţia primară ) şi de repartiţia
veniturilor ( protecţia secundară ) .

6. Realizati un scurt istoric al politicii sociale la nivel european

Câteva evenimente au marcat istoria integrării europene din cea de-a doua jumătate a secolului XX.

* Declaraţia Schumann (1950) a dus la crearea Comunităţii Europeane a Cărbunelui şi Oţelului care
promova ideea creării pieţei comune. Principala temere se referea la posibilitatea apariţiei unei distorsiuni
a competiţiei, care ar fi condus la "dumping" social.
Au fost identificaţi doi factori care puteau conduce la dumping social:
▪ nivelul scăzut al contribuţiilor la sistemul de securitate socială;
▪ faptul că în unele ţări (în special Italia) femeile erau plătite mai puţin, comparativ cu bărbaţii,
pentru aceeaşi muncă.
Concluzia: nu se poate crea o piaţă comună fără armonizarea securităţii sociale şi înlăturarea
inegalităţii de plată dintre femei şi bărbaţi.

*În Tratatul de la Roma (1957), progresul social era văzut ca rezultat natural al dezvoltării
economice. Scopul economiei era acela de a îmbunătăţi standardele de viaţă şi de muncă ale
lucrătorilor. Tratatul prevedea câteva angajamente obligatorii pentru ţările membre:
▪ libera circulaţie a lucrătorilor;
▪ coordonarea sistemelor de securitate socială;
▪ plata egală pentru femei şi bărbaţi.

2
Obiectivul principal al Tratatului de la Roma era îmbunătăţirea activităţilor de securitate socială în
ceea ce-i priveşte pe lucrători. În Tratat nu se vorbea despre drepturile cetăţenilor, ci numai despre
lucrători şi firmele angajatoare.
Aşadar, primul pilon al Politicii sociale şi de ocupare este pilonul “ drepturilor” legiferate, bazat pe
metoda comunitară standard. Politicile din acest pilon au fost elaborate prin regula decizională bazată pe
unanimitate şi (după Actul Unic European din 1986) pe majoritatea calificată în Consiliul. Acestea erau
aplicate prin directive.

*Regulamentul nr. 3, adoptat în ianuarie 1958 (părintele Regulamentului nr. 49, adoptat în 1971)
prevedea crearea unui Fond Social European.

*Al doilea pilon, cel al ”legiferării prin acord colectiv “, îşi are originile în cazurile sporadice de dialog
social promovat în anii ’80 de către Comisie între confederaţiile europene ale patronatelor şi sindicatelor.

*Actul Unic European (1986) conţinea prevederi privind sănătatea şi siguranţa la locul de muncă:
Actul reprezenta, de asemenea, începutul construirii dialogului între partenerii sociali europeni.

*Carta Europeană privind Drepturile Sociale ale Lucrătorilor (decembrie 1989) a fost primul acord
privind definirea drepturilor lucrătorilor, acord motivat nu de teama de distorsiune a competiţiei, ci de
obiectivul realizării progresului social.

*Tratatul de la Maastricht (1992)

*Tratatul de la Amsterdam (1997) prevedea: Introducerea unui nou articol care viza elaborarea unei
strategii coordonate de promovare a ocupării, care constituie cel de al treilea pilon al politicii sociale şi
de ocupare .

*Strategia Europeană a Ocupării (SEO- articolul 125-30 din tratat) a reprezentat o modalitate radical
nouă de guvernanţă europeană (sau metoda deschisă de coordonare), a cărei aplicare depinde de
persuasiune şi conformitate „soft” prin benchmarking şi evaluare colegială. Liniile directoare nu erau însă
obligatorii.

*Recunoaşterea, pentru prima dată în istoria Comunităţii, a drepturilor fundamentale ale cetăţenilor.
Aşadar, pentru prima dată apare ideea de Uniune a cetăţenilor. În Tratatul de la Roma se vorbea numai
despre lucrători/firme şi drepturile lor. Începând cu Tratatul de la Amsterdam, se vorbeşte despre
cetăţeni şi drepturile acestora.

7. Ce rol a avut Strategia europeana a ocuparii si care au fost caracteristicile noii metode de
guvernanta folosite?
Strategia Europeană a Ocupării (SEO- articolul 125-30 din tratat) a reprezentat o modalitate radical nouă
de guvernanţă europeană (sau metoda deschisă de coordonare), a cărei aplicare depinde de persuasiune şi
conformitate „soft” prin benchmarking şi evaluare colegială. Principalul obiectiv a fost realizarea unui
„nivel ridicat de ocupare a forţei de muncă, promovând o forţă de muncă formată, calificată şi adaptabilă,
precum şi pieţe ale muncii capabile să reacţioneze rapid la evoluţia economiei”. Liniile directoare nu erau

3
însă obligatorii, o trăsătură a compromisului care în final a reunit toate Statele membre. În baza articolului
126 al Tratatului CE, Comunitatea trebuie să acţioneze pentru realizarea acestui obiectiv prin “încuraja rea
cooperării între statele membre, precum şi prin susţinerea, în cazul în care era necesar, prin completarea
acţiunilor lor”.

8. Care sunt cele patru provocari comune ale statelor membre UE la sfarsitl secolului XX?
Cele patru provocari comune sunt:
1. Îmbunătăţirea performanţelor privind ocuparea forţei de muncă. Rata şomajului în Uniune era încă
foarte mare, iar cea a ocupării forţei de muncă era încă prea mică.
2. Reconcilierea dintre imperativul competitivităţii economice şi cel al bunăstării sociale, aceasta
deoarece există o teamă permanentă că tinzând spre competitivitate economică poate fi pusă în pericol
creşterea bunăstării sociale.
3. Adaptarea la progresul tehnic (restructurare industrială şi organizarea optimă a muncii).
4. Rezolvarea dezechilibrelor create de procesul de îmbătrânire a populaţiei. Tendinţa de
îmbătrânire a populaţiei apărea în toate cele 15 state membre ale UE pe fondul creşterii speranţei
de viaţă în toate ţările, dar în special în Danemarca si Suedia.

9. Care sunt cele trei imperative importante la nivelul Uniunii Europene, la începutul secolului al –
XXI-lea?
Cele 3 imperative sunt:
1. Construirea unei Europe pentru cetăţeni. Drepturile fundamentale ale cetăţenilor reprezintă
elementul cheie al identităţii europene.
2. Succesul extinderii UE prin ajutorul acordat ţărilor candidate care trebuie să se apropie cât mai mult
de "Modelul Social European"
3. Reconcilierea Uniunii Economice şi Monetare cu coeziunea economică şi socială.

10. Care a fost aportul Agendei sociale (2000) aprobata cu ocazia Summitului Lisabona? (conditii
cheie si axele prioritare)?

Summit-ul UE din martie 2000 de la Lisabona referitor la reforma economică şi la coeziunea socială a
determinat elaborarea unei noi strategii economice şi sociale pentru începutul noului mileniu.

• Agenda a prezentat mai multe condiţii cheie :

1. o abordare inter-generaţii, care să permită o abordare mai bună a sistemelor de protecţie socială şi
de pensii, o mai bună integrare a tinerilor şi tratarea problematicii migraţiei;
2. un parteneriat pentru schimbare între autorităţile publice, partenerii sociali şi societatea civilă, care
se va concretiza într-un forum anual care va evalua periodic implementarea Agendei ;
3. o integrare a dimensiunii externe, în sensul integrării modelului social european în dialogurile şi
acţiunile externe la nivel bilateral, regional şi multilateral .

• Axele prioritare ţin de obiectivele strategice ale Agendei şi anume :

• ocuparea, în cadrul obiectivului de prosperitate;
• egalitatea şanselor şi incluziunea, în cadrul obiectivului solidaritate.

4
11. Care a fost aportul Strategiei europene reinnoite pentru ocupare?
Pentru a atinge obiectivele Lisabona în materie de creştere şi ocupare, Comisia a propus un ciclu reînnoit
al Strategie europene pentru ocupare (SEO) în cadrul reexaminării pe parcurs a Strategiei Lisabona. Acest
nou ciclu trebuia să permită susţinerea creşterii economice pe termen lung, lupta contra şomajului şi a
disparităţilor regionale şi promovarea coeziunii sociale. Cu scopul de a folosi Fondul Social European în
serviciul Convergenţei, ocupării şi competitivităţii, Comisia a prevăzut mai multe măsuri, precum
sensibilizarea actorilor FSE în 2006 şi o campanie de comunicare pe lângă Parlamente şi actorii interesaţi
în 2006-2007.

Comisia a propus de asemenea o dezvoltare a unei strategii pentru a anticipa mai bine, a suscita şi a gestiona
mutaţiile economice. Această strategie este dezvoltată în jurul a patru elemente :

1. o mai bună integrare a politicilor europene ;

2. o implicare crescuta a partenerilor sociali;
3. o sinergie mai importantă între politici şi leviere financiare, în special FSE;
4. un cadru întărit între SEO şi evoluţia cadrelor juridice şi acordurilor încheiate între partenerii
sociali.

12.Care sunt obiectivele prioritare incluse în Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene si ce
prevede acesta referitor la politica sociala.

Obiectivele prioritare incluse în Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene sunt urmatoarele :
- ocuparea forței de muncă,
- progresul social,
- incluziunea și protecția socială,
- solidaritatea și coeziunea
Tratatul prevede că UE trebuie să țină cont în elaborarea și implementarea tuturor politicilor sale de
cerințele legate de ocuparea la un nivel cât mai ridicat a forței de muncă, de garantarea unei protecții sociale
adecvate și de combaterea excluziunii sociale.

13. Care sunt drepturile sociale ale tuturor rezidenților UE si unde sunt memtionate acestea?
Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene garantează drepturile sociale ale tuturor
rezidenților UE.
Este vorba despre:
• -dreptul lucrătorilor de a fi informați și consultați de către angajatorii lor;
• -dreptul la negociere și grevă;
• -dreptul de acces la serviciile de plasare a forței de muncă;
• -dreptul la protecție în caz de concediere abuzivă;
• -dreptul la condiții de muncă echitabile și decente;
• -interzicerea muncii copiilor;

5
 • -protecția tinerilor la locul de muncă;
• -concilierea vieții de familie cu cea profesională prin garantarea protecției împotriva concedierii din
motive legate de maternitate și dreptul la concediu plătit de maternitate și pentru creșterea copilului;
• -dreptul de a beneficia de prestații sociale, de ajutor pentru locuință și de asistență medicală.

14.Care sunt obiectivele cheie ale Strategiei Europa 2020

Strategia Europa 2020 – Au fost stabilite cinci obiective-cheie pe care UE ar urma să le atingă până în
2020.
Ele se referă la
1. ocuparea forței de muncă,
2. educație,
3. cercetare și inovare,
4. incluziune socială și reducerea sărăciei
5. energie/climă.

15.Cum trebuie conceputa politica UE privind aspectele sociale și ocuparea forței de muncă
Politica UE privind aspectele sociale și ocuparea forței de muncă este concepută astfel încât:

• să facă mai ușoară trecerea de pe băncile școlii în câmpul muncii

• să faciliteze găsirea unui loc de muncă
• să modernizeze sistemele de securitate socială
• să faciliteze mobilitatea lucrătorilor pe teritoriul UE
• să reducă sărăcia
• să protejeze persoanele cu handicap.

16. Care este competenta UE privind aspectele sociale și ocuparea forței de muncă
UE:
• coordonează și monitorizează politicile naționale
• încurajează statele membre să facă schimb de bune practici cu privire la incluziunea socială,
combaterea sărăciei și pensii
• sprijină formarea profesională, dezvoltarea competențelor și spiritul antreprenorial
• elaborează acte legislative privind drepturile lucrătorilor, discriminarea la locul de muncă și
coordonarea sistemelor de securitate socială și monitorizează punerea în aplicare a acestora.

17. In ce consta legislatia primara a UE in privinta politicii sociale

Legislatia primara a UE in privinta politicii sociale vizeaza:
• Obiectivele sociale ale EU
• Drepturile fundamentale
• Liniile directoare ale politicii sociale
• Libertatea de miscare a lucratorilor ( cetateni UE) si coordonarea securitatii sociale
• Egalitatea de tratament si non-discriminarea

6
 • Egalitatea in ceea priveste salarizarea pentru munca egala si munca pentru valoare egala ( egalitatea
de gen)

18. In ce consta Legislatia secundara a UE in ceea ce priveste politica sociala

Legislatia secundara a UE in privinta politicii sociale vizeaza:
• Libertatea de miscarea a lucratorilor, a serviciilor si domeniile conexe
• Informarea si consultarea lucratorilor
• Conditiile de munca
• Sanatate si securitate in munca
• Directivele privind egalitatea de tratament, egalitatea de gen,
• Nediscriminarea in functie de gen, de rasa, de disabilitati, religie, varsta si orientare sexuala

19. Mentionati care sunt obiectivele politicii sociale a UE si instrumentele financiare folosite
Obiectivele politicii sociale şi de ocupare sunt:
1. Asigurarea locurilor de muncă
2. Implementarea libertăţii de mişcare
3. Promovarea învăţământului(educatiei) şi pregătirii
4. Egalitatea şanselor
5. Îmbunătăţirea drepturilor lucratorilor
6. Promovarea sistemului de protecţie socială
7. Incluziunea socială si investitiile sociale

Printre Instrumentele de finantare se regasesc:

• Fondul Social European
• Fondul european pentru ajustare la globalizare
• Fondul de ajutor european pentru cele mai defavorizate persoane
• Programul UE pentru ocuparea fortei de munca si inovare sociala ( PROGRESS, EURES si
microfinantare si antreprenoriat social)

20. Explicati care sunt masurile UE pentru asigurarea locurilor de munca dupa 2012
*sprijinirea creării de noi locuri de muncă prin: reducerea impozitării forţei de muncă; utiliza rea
eficientă a subvenţiilor pentru angajare; exploatarea potenţialelor sectoare – cheie, cum ar fi economia
ecologică, tehnologiile informaţiei şi comunicaţiilor, asistenţa medicală;
*restabilirea dinamicii pieţelor muncii prin: sprijinirea lucrătorilor care doresc să îşi schimbe locul de
muncă sau să se reintegreze pe piaţa muncii; mobilizarea tuturor actorilor implicaţi în implementa rea
reformelor necesare; realizarea de investiţii în dobândirea de competenţe, pe baza unei mai bune anticipăr i
şi monitorizări a nevoilor pieţei; promovarea liberei circulaţii a lucrătorilor;

*consolidarea guvernanţei în domeniul politicilor de ocupare a forţei de muncă prin: ameliora rea
monitorizării acestora, împreună cu statele membre, pentru a garanta că aspectele sociale şi cele legate de
ocuparea forţei de muncă beneficiază de aceeaşi atenţie ca şi cele economice

7
21. Ce este Pachetul european pentru ocuparea fortei de munca
Pentru a reacţiona faţă de tendința continuă de creștere a şomajului în Uniunea Europeană, Comisia a lansat
un set de măsuri, care formează aşa – numitul Pachet privind ocuparea forţei de muncă. Pachetul privind
ocuparea forţei de muncă se bazează pe Agenda pentru noi competenţe şi locuri de muncă inclusă în
Strategia Europa 2020 şi este sprijinit de Observatorul European pentru Ocuparea Forţei de Muncă şi de
Programul de Învăţare Reciprocă.

22. Ce este EURES si cum actioneaza

EURES este o rețea europeană de ocupare a forței de muncă din care fac parte toate statele membre ale UE,
plus Islanda, Liechtenstein, Norvegia și Elveția.
Ea oferă informații, orientări și servicii de recrutare/plasare angajatorilor, persoanelor care se află în
căutarea unui loc de muncă și oricărui cetățean care dorește să se bucure de libera circulație acordată
lucrătorilor.

23. Ce este Centrul european de monitorizare a schimbarilor?

Centrul European de Monitorizare a Schimbărilor (EMCC) este o resursă informațională creată pentru a
promova o înțelegere a schimbărilor în lumea muncii, ocuparea forței de muncă și restructurarea.
Activitatea sa este susținută de o rețea de corespondenți europeni în toate statele membre ale UE și
Norvegia.

24. Ce face UE pentru angajarea tinerilor lucratori?

În aprilie 2013, statele membre ale UE au aprobat Garanția pentru tineret, un pachet de măsuri pentru
integrarea tinerilor pe piața muncii. Garanția pentru tineret este un sistem cuprinzător prin care se asigură
faptul că, în decurs de patru luni de la finalizarea studiilor formale sau de la intrarea în șomaj, tinerii cu
vârsta de sub 25 de ani primesc o ofertă de angajare de calitate sau o ofertă de continuare a educației, de
intrare în ucenicie sau de efectuare a unui stagiu.

Garanția pentru tineret este un nou concept general, o nouă abordare a inserției tinerilor pe piața muncii. În
cadrul sistemului, fiecare stat membru al UE stabilește noi parteneriate între ministere le naționa le,
guvernele centrale și locale și diverși actori precum mediul educației și al afacerilor, organizațiile de tineret,
agențiile pentru ocuparea forței de muncă, serviciile sociale și de sănătate, cu scopul realizării de reforme
structurale:

• reformarea educației în general pentru ca aceasta să asigure competențele necesare pe piața muncii,
• introducerea unei a doua șanse la educație și o informare mult mai cuprinzătoare asupra abandonului
școlar, prin promovarea unei cooperări mult mai strânse între agențiile pentru ocuparea forței de
muncă și alți actori.

În 2013, a fost lansată o Alianță europeană pentru ucenicii pentru a reuni diferiți actori publici și privați
din dorința de a îmbunătăți cantitatea, calitatea și imaginea ideii de ucenicie. Pe de altă parte, Comisia
Europeană a propus un cadru de calitate pentru stagii, pentru a garanta faptul că stagiile pot constitui o
veritabilă bază de pornire pentru tineri în perspectiva integrării pe piața muncii. În prezent, din punct de
vedere al condițiilor de muncă sau al conținutului de învățare, un stagiu din trei nu corespunde standardelor.
Comisia propune, printre altele, ca stagiile să se bazeze pe un acord de stagiu încheiat în scris, care să

8
acopere obiectivele educaționale, supravegherea, durata limitată, timpul de lucru, o indicație clară dacă
ucenicii sunt remunerați sau compensați în alt mod și dacă se califică pentru securitate socială.

25. Ce a facut UE pentru implementarea libertatii de miscare?

Această libertate fundamentală implică ideea că fiecare cetăţean al unui stat membru al Uniunii Europene
are dreptul de a merge în alt stat membru pentru a locui şi munci acolo. De asemenea, are dreptul de a
rămâne în acel stat până la sfârşitul contractului său de muncă. Tratamentul diferit al unui angajat în ceea
ce priveşte slujba, remuneraţia şi alte condiţii de muncă datorită naţionalităţii sale este ilegal.
UE și guvernele naționale colaborează pentru a coordona sistemele de securitate socială pe teritoriu l
Uniunii, astfel încât lucrătorii să-și poată primi în continuare pensiile și prestațiile de securitate socială
atunci când își schimbă locurile de muncă și lucrează în diverse țări din UE. Rețeaua serviciilor europene
pentru ocuparea forței de muncă(EURESRO) ajută întreprinderile să recruteze persoane din străinătate, iar
pe cei aflați în căutarea unui loc de muncă să își găsească de lucru în altă țară.

Pentru a asigura libertatea de mişcare, Uniunea Europeană a emis mai multe reglementari:

• Recunoaşterea reciprocă a titlurilor şi diplomelor. Pentru a-şi putea exercita dreptul de mişcare liberă
este necesar ca instruirea, titlurile şi diplomele dobândite în ţara natală să permită lucrătorului care
migrează să-şi găsească o slujbă în altă ţară
• Securitatea socială a persoanelor care se deplasează în cadrul UE. Pentru a face posibilă libertatea de
mişcare pentru salariaţi, dar şi pentru cei care lucrează la propria companie, ca şi pentru familiile lor
este necesar să li se asigure drepturile sociale dobândite de-a lungul carierei (ex. dreptul la pensie).
Comunitatea coordonează pur şi simplu sistemele de securitate socială pentru a garanta protecţia socială
în ţara de reşedinţă, în cazul în care cineva se deplasează dintr-un stat membru în altul.
• Crearea Agenţiei Europeane a Locurilor de Muncă (AELM). Cetăţenii care vor să consulte piaţa
europeană a locurilor de muncă pot găsi ajutor la AELM. Scopurile iniţiale se refereau la schimb
de informaţii despre slujbe, pregătirea euro-consilierilor şi crearea unei baze de date comune Acest
program ajută cetăţenii să beneficieze de dreptul la libertatea de mişcare şi, prin aceasta,
contribuie la dezvoltarea pieţei europene a forţei de muncă.

26. Ce a facut UE pentru promovarea educatiei si pregatirii?

Un alt domeniu de acţiune al politicii sociale europene priveşte problema punerii la dispoziţia economie i
europene a unei forţe de muncă având o înaltă calificare. Cele mai populare mijloace de intervenţie socio-
politica in 2000-2006 le-au reprezintat programele educaţionale finanţate de UE, precum LEONARDO
pentru învăţământ profesional şi calificare şi SOCRATES pentru învăţământ general şi învăţămâ nt
superior.
Deoarece competențele și calificările necesare se schimbă de-a lungul timpului, UE a elaborat o serie de
inițiative menite:
• să dezvolte competențele necesare
• să gestioneze disponibilitatea competențelor necesare pentru a preveni lacunele și neconcordanțe le
• să faciliteze recunoașterea oficială a calificărilor în străinătate, pentru a le permite cetățenilor sa
locuiasca, sa studieze si sa munceasca în orice țară din UE.

9
27. Ce a facut UE pentru asigurarea egalitatii sanselor intre femei si barbati?

Un alt aspect important al politicii sociale europene îl reprezintă egalitatea şanselor pentru bărbaţi şi femei,
iar pentru acest lucru au fost emise următoarele acte legislative:

• Directiva privind salarii egale pentru bărbaţi şi femei. Această directivă vizează punerea în practică
a principiului salarizării egale. În conse¬cinţă, până şi discriminarea indirectă devine ilegală.
• Directiva privind tratamentul nediferenţiat. Această directivă interzice orice fel de discriminare în
funcţie de sex în ceea ce priveşte accesul la locurile de muncă, condiţiile de muncă, şansele de
promovare, măsurile care privesc pregătirea şi învăţământul suplimentar, precum şi încheie- rea
contractului de muncă. Astfel, o interdicţie generală privind munca de noapte pentru femei este
ilegală în UE dacă nu există o interdicţie similară pentru bărbaţi.
• Directiva privind implementarea treptată a principiului tratamentului nediferenţiat pentru bărbaţi şi
femei în probleme de securitate socială. Această directivă este menită să permită fiecărui stat
membru să stabi-lească diferite vârste de pensionare pentru bărbaţi şi femei. Totuşi, aceste
reglementări ar trebui verificate periodic şi armonizate treptat.
• Directiva privind concediul parental. Conform acestei directive, pă¬rinţii au dreptul la minimum
trei luni de concediu cu plata în cazul naşterii sau adopţiei unui copil. Acest drept este netransferab il.
• Directiva privind furnizarea dovezilor în cazul unei discriminări. Această directivă defineşte
noţiunea de discriminare indirectă şi susţine înlătu¬rarea responsabilităţii de a furniza dovezi de
către persoana discriminată. Atunci când persoanele care se consideră nedreptăţite, întrucât în cazul
lor nu s-a aplicat principiul tratamentului nediferenţiat, susţin în faţa unui tribunal sau a altei
autorităţi competente fapte din care se deduce că a existat o discriminare directă sau indirectă. Este
obligaţia pârâtului să demonstreze că nu a fost încălcat principiul tratamentului nediferenţiat.
• Directiva privind punerea în aplicare a principiului egalităţii între femei şi bărbaţi în materie de
ocupare a forţei de muncă . Aceasta are drept obiectiv simplificarea, modernizarea şi îmbunătăţirea
legislaţiei comunitare privind egalitatea de şanse pentru femei și bărbaţi, reunind într-un singur
document pasajele pertinente din directivele referitoare la această problemă, astfel încât acestea să
fie mai clare și mai practice pentru toţi cetăţenii.
• „Pactul european pentru egalitatea între femei şi bărbaţi” vizând încurajarea statelor membre şi UE
să acţioneze în diverse domenii care permit concretizarea acestui obiectiv al egalităţii de şanse.

28. Ce a facut UE pentru imbunatatirea drepturilor lucrătorilor?

Ştiind că, pe de o parte, economia europeană are nevoie de o forţă de muncă sănătoasă şi motivată, cu slujbe
sigure şi că, pe de altă parte, condiţiile diferite ale concurenţei în cadrul pieţei unice trebuie reduse, politica
socială a Uniunii Europene tratează, de asemenea, îmbunătăţirea condiţiilor de muncă pentru toţi angajaţii.

In ceea ce priveste drepturile lucratorilor, în prezent, există norme europene referitoare la :

• Sanatate si securitate in munca: drepturi si obligatii generale, locurile de munca, echipamente la

locul de munca, riscurile specifice, compensații în cazul accidentelor de muncă si lucratorii
vulnerabili
• Oportunitati egale impotriva discriminarii : egalitate de tratament la locul de munca, maternita te,
concediul de maternitate si concediul parental
• Protectia impotriva discriminarii bazate pe sex, rasa, religie, varsta,dizabilitati si orientare sexuala

10
 • Legislatia muncii: munca part-time, contracte cu durata determinata, timp de lucru, angajarea
tinerilor lucartori, informarea si consultarea lucratorilor

Fiecare stat membru trebuie sa se asigure ca legislatia nationala protejeaza aceste drepturi stipulate prin
legislatia UE( transpunerea in practica a directivelor UE). Fiecare lucrator care considera ca aceste drepturi
nu i-au fost respectate are dreptul sa se adreseze Inspectoratului teritorial de munca si apoi Tribunalului
Muncii din tara sa.

29.Prezentati cinci aspecte la care se refera legislatia UE privind drepturile lucrătorilor.

Astfel, de-a lungul timpului, UE a adoptat o legislaţie privind următoarele domenii care au o importanţă
aparte atât pentru patroni, cât şi pentru salariaţi:
Drepturile lucratorilor, stipulate in Directiva privind timpul de lucru (2003/88/EC) revad :
1. O limita a timpului mediu de lucru pe săptămână
• care nu trebuie sa depaseasca 48 de ore in medie, inclusiv timpul suplimentar,
• perioada zilnica de repaus de 11 ore consecutiv la fiecare 24 de ore,
• perioada de repaus in timpul orelor de lucru daca lucratorul lucreaza mai mult de 6 ore ,
• perioada minima de repaus saptamanal de minim 24 ore neintrerupt pentru fiecare 7 zile, in plus
fata de cele 11 ore de repaus zilnic
• o durata minimă a concediului plătit este de 4 săptămâni.
• o protectie suplimentara pentru munca de noapte: media orelor de munca de noapte nu trebuie sa
depaseasca 8 ore intr-un interval de 24 de ore, lucratorii de noapte nu trebuie sa execute munca
grea sau periculoasa pentru mai mult de 8 ore la fiecare 24 de ore, lucratorii de noapte au drept la
evaluari medicale gratuite , in anumite circumstante , la transfer la munca de zi.
2. Obligaţia patronilor de a informa angajatul cu privire la condiţiile valabile pentru contractul de muncă.
3. Protecţia drepturilor angajaţilor în cazul transferului de sarcini, îndatoriri sau o parte a unei îndatorir i.
În acest domeniu, Comunitatea a urmărit să asigure locuri de muncă în condiţiile restructurării. Astfel,
preluarea unei companii de către un nou proprietar nu mai creează motive pentru concedieri.
4. Armonizarea legislaţiei din statele membre privind protecţia angajaţilor în cazul insolvabilităţii
patronilor lor.
5. Armonizarea legislaţiei din statele membre cu privire la concedierile colective. Conform acestei
directive, proprietarii de companii cu un anumit număr de angajaţi trebuie să se consulte cu sindicatul
angajaţilor – dacă intenţionează să facă concedieri în masă – astfel încât concedierile să fie evitate sau
cel puţin reduse.
6. Înfiinţarea unui Consiliu European al Muncii cu scopul de a informa şi consulta angajaţii.

30. Ce este flexicuritatea si care sunt principiile acesteia?

Flexicuritatea- este o strategie integrata pentru intarirea simultana a flexibilitatii si securitatii la locul de
munca . Ea incearca sa reconcilieze nevoile angajatorilor in ceea ce priveste o forta de munca flexibila cu
nevoile lucratorilor in ceea ce priveste securitatea la locul de munca, pentru a permite companiilor şi
angajaţilor să facă faţă schimbărilor – cu garantarea securităţii pentru lucrători pentru a rămâne la locurile
lor de muncă sau pentru a putea să găsească în scurt timp un nou loc de muncă, având asigurat un venit
adecvat în perioada de tranziţie de la o slujbă la alta.

11
UE, impreuna cu guvernele nationale, partenerii sociali si mediul academic, a reusit sa stabileasca o serie
de principii comune ale flexicuritatii :
• măsuri pentru prevederi contractuale flexibile şi sigure şi măsuri împotriva practicilor abuzive, în
special în anumite contracte nestandardizate;
• înlăturarea segmentării pieței muncii prin promovarea siguranţei ocupării forței de muncă și
îmbunătățirea siguranţei locurilor de muncă; toţi lucrătorii deţino serie de drepturi, indiferent de
situaţia lor în ceea ce priveşte angajarea;
• reconcilierea muncii cu viaţa de familie sau privată, precum şi promovarea noţiunii de „muncă
decentă”;
• parteneriatul dintre guverne (la nivel local, regional şi naţional), partenerii sociali şi societatea civilă
în gestiunea schimbării;
• egalitatea între sexe și promovarea egalităţii de şanse pentru toți;
• conceperea şi punerea în aplicare a unor abordări naționale, în strânsă consultare cu partenerii
sociali, în conformitate cu obiceiurile și practicile naționale;
• consolidarea adaptabilităţii societăţilor şi lucrătorilor prin îmbunătăţirea securităţii tranziţiei;
• necesitatea unei forţe de muncă calificate şi adaptabile, combinând, prin urmare, politici active în
domeniul pieței forței de muncă cu investiţii în învăţarea continuă, pentru a creşte şansele de
angajare;
• un cadru macroeconomic pentru o creştere echilibrată şi durabilă și locuri de muncă mai multe și
mai bune;

31.Care sunt masurile privind ocuparea prevazute prin strategia Europa 2020?

Flexicuritatea a constituit un element crucial al Liniilor Directoare privind Ocuparea si a Strategiei

Europene privind Ocuparea, ca intreg. Politicile integrate de flexicuritate joaca un rol esential in
modernizarea pietelor muncii si contribuie la atingerea tintei de 75% rata de ocupare, stabilite prin Strategia
Europa 2020. In acest context au fost initiate mai multe masuri :

*Agenda privind noile competente si joburi : urmareste reducerea segmentarii pietelor si sprijinirea
tranzitiei prin intarirea componentelor flexicuritatii si implementarea principiilor acesteia, asigurarea unor
competente potrivite pentru angajare oamenilor, imbunatatirea calitatii locurilor de munca si a conditiilor
de munca si sprijinirea crearii de noi locuri de munca .

*Noi competente pentru Joburi noi : urmareste upgradarea ( actualizarea), anticiparea si o mai buna
concordanta intre competente si joburi

*Tineretul in Miscare : ajuta tinerii sa achizitioneze comptente, calificari si experienta

*Anticiparea, pregatirea si managementul companiilor aflate in restructurare

*Intarirea serviciilor publice de ocupare a fortei de munca, precum cautarea unui loc de munca, analiza
carierei, validarea experientei, etc.

Un aspect important il constituie si Promovarea flexicuritatii la nivel nationa, care se asigura prin initiativa
« Misiunile pentru flexicuritate «, prin care reprezentanti ai UE, impreuna cu partenerii sociali viziteaza 5
tari membre si discuta modul in care au fost elaborate si implementate politicile de flexicurita te

12
32. Ce a facut UE pentru coordonarea sistemelor de protectie sociala?
Sistemul de protecţie socială joacă un rol important în Europa. El oferă indivizilor securitate şi contribuie
la stabilitatea socială şi politică, precum şi la succesul economic. Beneficiile includ tratament în cazul
bolilor profesionale şi al accidentelor de muncă, asigurarea unui venit stabil după pensionare şi acordarea
ajutorului de şomaj.
Sistemul de protecţie socială din statele membre este serios pus la încercare ca urmare a tendinţelor
demografice.
Ţările UE se confruntă, aşadar, cu sarcina de a-şi reforma sistemele de protecţie socială astfel încât să
rămână viabile financiar, dar să-şi păstreze şi eficienţa.
Organizarea sistemului de protecţie socială este responsabilita tea fiecărui stat membru. Totuşi, în anii '90,
Consiliul UE a fost de acord cu punerea în aplicare a unei strategii de convergenţă, menită să uniformize ze,
pe termen lung, problemele şi sistemele europene de protecţie socială.
Cu ocazia Consiliului European de la Nisa, din decembrie 2000, şefi de state şi guverne au reconfirmat şi
implementat decizia lor, luată la Lisabona, în martie 2000, prin care afirmau că lupta împotriva sărăciei şi
excluziunii sociale va fi cel mai bine dusă prin mijloacele metodei deschise de coordonare (MDC).

În aceste condiţii şi pentru a atinge obiectivele strategice de dezvoltare socio-economică, Consiliile

Europene de la Lisabona, Feira şi Stockholm au mandatat Comitetul de Protecţie Socială să acţioneze pe
politici privind munca şi venituri sigure, sisteme sustenabile de pensii şi incluziune socială şi asistenţă
medicală, utilizând mijloacele specifice OMC.

Iar Consiliul European de la Goteborg a lansat cele trei principii generale pentru siguranţa pe termen lung
a sustenabilităţii sistemelor de pensii: protejarea capacităţii sistemelor de a face faţă obiectivelor sociale
propuse, menţinerea sustenabilităţii financiare şi plierea lor la nevoile sociale în continuă modificare.

Aceste Consilii Europene au stabilit necesitatea aplicării MDC în domeniul politicilor privind pensiile pe
baza unei activităţi comune a Comitetului de Protecţie Socială şi a Comitetului de Politică Economică.

33. Care sunt grupurile vulnerabile vizate de politica UE privind incluziunea sociala? Explicati
actiunile sale in favoarea unui anumit grup vulnerabil la alegere.
Politicile anti-discriminatorii sunt strâns legate de lupta împotriva excluderii sociale. Principalele victime ale
şomajului şi sărăciei în UE sunt acele categorii ale populaţiei care sunt, de cele mai multe ori, victime ale
respingerii şi discriminării sociale. Ele includ femeile şi diferitele etnii, persoanele în vârstă şi persoanele
cu handicap.
*UE şi persoanele in varsta.
Comisia Europeană este dornică să dezvolte proiecte, în colaborare cu partenerii sociali şi cu organizaţiile non-
guvernamentale, pentru o tranziţie făcută pas cu pas de la muncă la pensionare, combinată cu perspective realiste
pentru vârsta a treia, astfel încât bătrâneţea să merite să fie trăită. Politica UE în domeniul cercetării joacă şi ea
un rol important, prin finanţarea proiectelor medicale şi sociale ce privesc persoanele de vârsta a treia.
Persoanele în vârstă sunt îndreptăţiţi să nu sufere discriminări nejustificate sau să fie dezavantajaţi: unul dintre
scopurile UE este şi prevenirea discriminării nejustificate îndreptate împotriva angajaţilor mai în vârstă.

13
34. In ce consta Pachetul de investiții sociale pentru creștere economică și coeziune
În 2013, Comisia Europeană a prezentat un „pachet de investiții sociale pentru creștere economică și
coeziune” care ar trebui să ajute UE să obțină o creștere favorabilă incluziunii până în 2020. Acesta
stabilește un cadru de politici și propune acțiuni concrete care trebuie luate în considerare la nivelul UE și
al țărilor europene, precum și orientări privind utilizarea fondurilor UE în scopul sprijinirii reformelor.
Pachetul abordează o serie de provocări cum ar fi ruperea cercului vicios al defavorizării în rândul copiilor,
îmbătrânirea demografică, incluziunea activă a persoanelor excluse de pe piața muncii, lipsa de adăpost,
serviciile sociale de interes general, serviciile de îngrijire și de asistență medicală pe termen lung. Pe lângă
protecția socială și stabilizarea economiei, investițiile sociale reprezintă una din funcțiile politicilor sociale.

35. In ce consta Platforma europeana de combatere a saraciei si excluziunii sociale

Platforma europeana de combatere a saraciei si excluziunii sociale a stabilit un dialog structurat între
UE și părțile interesate europene (organizații neguvernamentale, sindicate, organizații patronale, structuri
universitare, autorități naționale și regionale, organizații internaționale, grupuri de reflecție și fundații
europene).
Misiunea platformei este să pună în aplicare, la nivel european, 64 de măsuri menite să abordeze diversele
aspecte ale sărăciei și excluziunii sociale. Multe dintre aceste măsuri sunt de natură politică, vizând printre
altele:
• reducerea abandonului școlar,
• garantarea accesului la servicii bancare de bază,
• promovarea antreprenoriatului social,
• combaterea sărăciei în rândul copiilor și
• participarea deplină a comunității rrome în societate.

În colaborare cu președinția Consiliului UE, Comisia organizează o convenție anuală, care reunește toți
actorii majori din peste 40 de țări implicați în combaterea sărăciei și excluziunii sociale. Participanții
analizează acțiunile deja întreprinse la nivel european și național și discută inițiative noi, menite să
consolideze lupta împotriva sărăciei. Platforma și convenția anuală aferentă au devenit instrumente majore
de mobilizare a tuturor actorilor de la nivel european, național, regional și local, din perspectiva investițiilor
sociale.

36. Care sunt responsabilii politicii sociale europene si organismele cu rol consultativ
Responsabilitatea pentru politica socială și de ocupare a forței de muncă le revine, în primul rând,
administrațiilor naționale. Finanțarea UE sprijină și completează eforturile acestora.
Principalele instituţii oficiale ale Uniunii Europene care joacă un rol important în politica socială sunt:
Consiliul European, Parlamentul European, Comisia Europeană, Curtea Europeană de Justiţie şi
Comitetul Economic şi Social.
Există şi alte instituţii cu rol consultativ în politica socială, pe domenii precise:
• Fundaţia Europeană pentru Îmbunătăţirea Condiţiilor de Muncă şi Viaţă (Dublin)
promovează dialogul social, cu rol consultativ.
• Agenţia Europeană pentru Sănătate şi Securitate la Locul de Muncă (Bilbao) are un rol
important în schimbul de bune practici.

14
 • Observatorul European pentru Rasism şi Xenofobie (Viena), creat recent (1998), consecinţă a
Tratatului de la Amsterdam.
• Observatorul european pentru Ocupare, creat în 1982, cu scopul de a promova punerea în
practică a unei reţele între administraţiile naţionale ale Statelor membre şi Comisia europeană în
vederea schimbului de informaţii şi cerectări comparative asupra politicilor de ocupare şi
tendinţelor de pe piaţa muncii.
• Institutul european pentru egalitate de șanse între bărbați și femei, care se preconizează că va
deveni centrul de excelență în materie de egalitate de șanse la nivelul Uniunii Europene și va oferi
asistență tehnică instituțiilor și statelor membre. Acesta va primi în consiliul de administrare un
reprezentant al fiecărui stat membru.
• Grupul de acţiune european pentru Ocupare ( European Employement Taskforce), înfiinţa t
în 2003 ,care în primul său raport din 2003 a refocalizat obiectivele Strategiei Europene de Ocupare
pe adaptabilitatea lucrătorilor şi intreprinderilor, atragerea mai multor persoane pe piaţa forţei de
muncă şi investirea în capitalul uman.

37. Care a fost rolul partenerilor sociali in politica sociala europeana

Partenerii sociali sunt sindicatele şi organizaţiile profesionale, care acoperind întreg teritoriul european, au
un rol important, contribuind la conturarea politicilor sociale europene.
Partenerii sociali au un rol semnificativ în:
Dialogul social european ( Cel de al doilea pilon al Politicii sociale ) El a fost lansat în 1995. Pentru iniţierea
dialogului social, Comisia face o propunere partenerilor sociali. Aceştia discută propunerea pentru a ajunge
la un acord pe care-l pot realiza într-o perioadă de nouă luni. Dacă nu se ajunge la un acord după această
perioadă, Comisia îşi retrage propunerea.

• Primul acord semnificativ semnat de către partenerii sociali a fost în legătură cu concediul parental
(1995).
• Un al doilea acord se referă la munca cu jumătate de normă (part-time) 1997.
• Un alt acord se referă la contractele pe termen limitat
• Un acord privind lucrul la distanţă (2000) şi un Acord privind stresul legat la locul de muncă
( 2004)

38. Care sunt instrumentele financiare utilizate in politica sociala si ce finanteaza acestea
1. FSE (finanteaza statele membre pentru a se îmbunătăţi şansele cetăţenilor prin intermediul unor politici
sociale)
2. Fondul european pentru ajustare la globalizare (finanteaza servicii specifice si personalizate menite sa
ajute reintegrarea profesională a muncitorilor aflaţi în şomaj pe motiv de modificări majore în structura
comerţului mondial)
3. Fondul de ajutor european pentru cele mai defavorizate persoane (oferă alimente, dar și bunuri de bază
de larg consum, cum ar fi îmbrăcăminte, încălțăminte și produse de igienă. Dincolo de ajutorul materia l,
acest fond îi ajută pe cetățeni să se angajeze pe o cale de ieșire din sărăcie prin măsuri de incluziune socială)
4. Programul UE pentru ocuparea fortei de munca si inovare sociala ( PROGRESS, EURES si
microfinantare si antreprenoriat social) (ofera un sprijin financiar pentru punerea în practică a obiective lo r
UE în domeniul ocupării şi afacerilor sociale)

15
39. Care au fost prioritatile FSE in perioada 2007-2013
Pentru perioada de programare 2007-2013, în cadrul obiectivelor convergenţă şi competitivitate regiona lă
şi ocuparea forţei de muncă, FSE a susţinut acţiuni sub următoarele priorităţi :
1. Creşterea adaptabilităţii muncitorilor şi intreprinderilor, în particular prin:
a) promovarea creşterii investiţiilor în resursele umane
b) anticiparea şi managementul pozitiv al schimbărilor economice
2. creşterea accesului pe piaţa forţei de muncă prin :
a) modernizarea şi întărirea instituţiilor de piaţă forţei de muncă
b) implementarea unor măsuri active de prevenire, asigurând identificarea timpurie a nevoilor şi suport
individualizat
c) acţiuni specifice de creştere a ocupării în rândul femeilor, în scopul reducerii segregaţiei de gen de
pe piaţa forţei de muncă
d) acţiuni specifice pentru întărirea integrării sociale a imigranţilor şi întărirea ocupării acestora pe
piaţa forţei de muncă
3. Întărirea incluziunii sociale a persoanelor dezavantajate şi combaterea discriminării prin :
a) soluţii pentru integrarea pe piaţa forţei de muncă a persoanelor dezavantajate
b) diversitate la locul de muncă
c) combaterea discriminării în accesul pe piaţa forţei de muncă.

40. Ce este Fondul european de ajustare la globalizare si Programul UE pentru ocuparea fortei de
munca si inovare sociala
Ambele sunt Instrumentele de finantare ce ajuta la indeplinirea obiectivelor promovate de UE
Fondul European pentru Ajustare la Globalizare are ca misiune să ajute reintegrarea profesională a
muncitorilor aflaţi în şomaj pe motiv de modificări majore în structura comerţului mondial. El trebuie să
intervină în completarea eforturilor statelor membre, prin finanţarea unor servicii specifice şi personaliza te,
atunci când muncitorii se confruntă cu probleme sociale imediate şi de mare amploare în urma unor
dificultăţi economice grave şi imprevizibile.
Programul UE pentru ocuparea forței de muncă și inovare socială (EaSI) este un instrument de finanța re
la nivelul UE menit să promoveze crearea unui număr cât mai mare de locuri de muncă de calitate și
durabile, să garanteze o protecție socială adecvată și decentă, să lupte împotriva excluziunii sociale și
sărăciei și să îmbunătățească condițiile de muncă.

41. Care sunt problemele care necesită o rezolvare europeană imediata in viitorul apropiat
• În primul rând, există problema finalizării pieţei unice şi a Uniunii Economice şi Monetare.
• Economia europeană prezintă procentaje mai reduse în ceea ce priveşte locurile de muncă şi mai
ridicate în ceea ce priveşte şomajul
• Toate ţările UE se confruntă cu faptul că societăţile lor îmbătrânesc
• Crearea tehnologiilor moderne de informare şi comunicare a schimbat radical societăţile
Europei şi le-a transformat în societăţi bazate pe informaţie.
• Diviziunea globală a muncii, globalizarea financiară şi efectele folosirii de noi tehnologii vor duce,
în cele din urmă, la o schimbare masivă a muncii în Europa

16
42. Care sunt aspectele asupra carora Comisa o sa intervina in viitor

Garanție pentru tineret a UE oferă o nouă perspectivă acțiunilor vizând combaterea șomajului.
Șomajul ca fenomen general nu va scădea în mod semnificativ dacă șomajul în rândul tinerilor, care
este de două ori mai mare decât șomajul la nivel general, nu va fi abordat în mod adecvat. Comisia
Europeană va prezenta un pachet privind locurile de muncă, creșterea economică și investițiile, care
include canalizarea finanțării spre proiecte care pot ajuta tânăra generație să obțină locuri de muncă decente,
completând eforturile întreprinse deja în cadrul Garanției pentru tineret.
Pachetul Comisiei privind investițiile sociale promovează și cuprinde politici care consolidea ză
competențele cetățenilor și îi sprijină pentru a participa pe deplin pe piața muncii și la viața socială. În plus,
inovarea socială va fi promovată în continuare, iar ocuparea forței de muncă și considerentele sociale,
inclusiv impactul îmbătrânirii populației și nevoile în materie de competențe, vor fi luate în considerare în
toate propunerile și activitățile Comisiei.
Va fi elaborată o nouă politică europeană privind migrația legală către Europa, pentru a
soluționa problema lipsei de personal calificat și pentru a atrage talentele de care are nevoie Europa.
Semestrul european pentru coordonarea politicilor economice va fi raționalizat și consolidat,
devenind mijlocul de continuare a modernizării piețelor muncii și a sistemelor de protecție socială.
Coordonarea secutirății sociale

43. In ce consta coordonarea modernizata a protectiei sociale

Dispozițiile Uniunii Europene privind coordonarea securității sociale există de 50 de ani, normele
adaptându-se constant la schimbările sociale și juridice. Noile Regulamente valorifică importanta
experiență acumulată: ele simplifică și consolidează normele UE, îmbunătățind drepturile persoanelor
interesate.
„Coordonarea modernizată a securității sociale din UE” deplasează accentul de la facilitare a
mobilității lucrătorilor la consolidarea drepturilor tuturor cetățenilor, indiferent dacă aceștia lucrează
sau nu. Aceste modificări ale coordonării securității sociale au scopul de a facilita situația europenilor care
se deplasează.
„Coordonarea modernizată” constituie o evoluție importantă în ceea ce privește protecția cetățenilo r( nu
numai pt europenii care traiesc in alt stat membru,c i si a persoanelor care au lucrat in mai multe state
membre si au nevoie sa exporteze o parte din drepturile lor). Ea va îmbunătăți și protecția a peste un milio n
de cetățeni care traversează în fiecare zi frontierele din UE pentru a lucra.
Cetățenii se află în centrul „coordonării modernizate”, iar noile regulamente pun un accent special pe
îndatoririle statelor membre față de aceștia. Astfel, statele membre trebuie să ofere asistență activă și
informații, precum și să îndeplinească obiective concrete în ceea ce privește eficiența, rapiditatea și
accesibilitatea. La rândul lor, cetățenii trebuie să informeze instituțiile cât mai rapid cu putință în legătură
cu orice schimbări ale situației lor personale sau familiale care afectează drepturile lor la prestații.

44. Care sunt principiile comune privind organizarea şi finanţarea serviciilor medicale prevazute de
Banca Mondiala si UNICEF
În anul 1997, UNICEF şi Banca Mondială au căzut de acord asupra a 15 principii comune privind
organizarea şi finanţarea serviciilor medicale (şi de educaţie). Dintre principiile amintite menţionăm:
1. ocrotirea sănătăţii constituie unul dintre drepturile fundamentale ale omului
2. serviciile de sănătate au un scop de interes social general
17
 3. solidaritatea socială constituie o cerinţă primară şi deci, prioritară în raport cu orice alte tipuri
de relaţii din interiorul sistemelor; serviciile de sănătate realizează o ofertă de tip special, ce presupune
existenţa pe piaţă, alături de reprezentanţii ofertei şi a consumatorilor sau (pacienţilor) a unei a treia părţi
- statul sau o autoritate competentă regională, care decide la ce servicii este îndreptăţit consumatorul şi
care, pentru unele repere ale ofertei, susţine financiar costurile respective;
4. pacienţii sunt consumatori de tip special. Ei sunt afectaţi de asimetria informaţională, neputând deci
evalua calitatea serviciilor primite, înainte de actul efectiv al consumului;
5. specialiştii din cadrul serviciilor medicale nu sunt agenţi economici obişnuiţi. Ei au
responsabilitatea de a proteja şi reprezenta interesele pacienţilor, înainte de interesele sistemului

45. Care este rolul UE si cel al statelor membre in legatura cu sanatatea

Uniunea Europeană (UE) urmăreşte un nivel mai ridicat de protecţie a sănătăţii prin politicile şi
activităţile sale. Acţiunile UE în domeniul sănătăţii vizează să îmbunătăţească sănătatea publică, să prevină
bolile şi ameninţările la adresa sănătăţii (inclusiv cele legate de stilul de viaţă), precum şi să promoveze
cercetarea.
În cea mai mare parte a sa, acquis-ul comunitar se refera la protecţia sănătăţii vizează stabilirea unor
standarde comune în domeniul alimentaţiei şi al serviciilor (publice, dar şi private) de sănătate,
inclusiv al asigurărilor de sănătate, al luptei împotriva drogurilor, etc., precum şi crearea unor instituţii
şi proceduri prin care punerea în aplicare a acestor standarde să fie efectiv realizată.
Guvernelor naționale le revine responsabilitatea de a organiza serviciile de asistență medicală și de
a garanta furnizarea corespunzătoare a acestora.

UE are rolul de a veni în completarea politicilor naționale prin măsuri de natură:

• să ajute statele membre să atingă obiective comune
• să genereze economii de scară prin punerea în comun a resurselor
• să ajute statele membre să răspundă provocărilor comune precum pandemiile, bolile cronice sau
presiunea la care sunt supuse sistemele de sănătate în condițiile creșterii speranței de viață.

Acțiunea Uniunii, care completează politicile naționale, are în vedere îmbunătățirea sănătății publice
și prevenirea bolilor și afecțiunilor umane, precum și a cauzelor de pericol pentru sănătatea fizică și
mentală.
Uniunea completează acțiunea statelor membre în vederea reducerii efectelor nocive ale drogurilo r
asupra sănătății, inclusiv prin informare și prevenire.
Uniunea încurajează cooperarea între statele membre și sprijină acțiunea acestora.
Statele membre își coordonează, în cooperare cu Comisia, politicile și programele în domeniile
sănătății.
Uniunea și statele membre favorizează cooperarea cu țările terțe și cu organizațiile internationale
competente în domeniul sănătății publice.

18
46. Care sunt masurile pe care UE le poate lua in legatura cu sanatatea si ce nu poate face UE
Parlamentul European și Consiliul contribuie la realizarea obiectivelor prin adoptarea, pentru a face
față obiectivelor comune în materie de securitate:
• de măsuri care instituie standarde ridicate de calitate și de securitate a organelor și
substanțelor de origine umană, a sângelui și a derivatelor acestuia; aceste măsuri nu pot
împiedica un stat membru să mențină sau să stabilească măsuri de protecție mai stricte;
• de măsuri în domeniile veterinar și fitosanitar, având în mod direct ca obiectiv protecția sănătății
publice;
• de măsuri care instituie standarde înalte de calitate și de securitate a medicamentelor și a
dispozitivelor de uz medical.

Parlamentul European și Consiliul pot adopta, de asemenea,:

• măsuri de încurajare în scopul protecției și îmbunătățirii sănătății umane, în special în scopul
combaterii epidemiilor transfrontaliere,
• măsuri privind supravegherea amenințărilor transfrontaliere grave asupra sănătății, alerta în
cazul unor asemenea amenințări și combaterea acestora, precum și
• măsuri al căror obiectiv direct îl reprezintă protejarea sănătății publice în ceea ce privește
tutunul și consumul excesiv de alcool, excluzând orice armonizare a actelor cu putere de lege și a
normelor administrative ale statelor membre.

UE nu defineşte politici în domeniul sănătăţii şi nici nu organizează şi nu furnizează servicii

de sănătate şi îngrijire medicală.

47. Care sunt institutiile UE cu atributii in domeniul sanatatii

Asadar, Instituțiile cu atribuții în cadrul politicii de sănătate a Uniunii Europene sunt:

1. Parlamentul European - Comisia pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară

2. Consiliul Uniunii Europene - Ocuparea forței de muncă, politică socială, sănătate și consumatori
3. Comisia Europeană - Sănătate și siguranță alimentară
4. Comitetul Economic și Social European - Secțiunea „Ocuparea forței de muncă, afaceri sociale și
cetățenie”
5. Comitetul Regiunilor - Comisia pentru resurse naturale (NAT)
6. Agenții UE
• Agenția Executivă pentru Consumatori, Sănătate, Agricultură și Alimente;
• Fundația Europeană pentru Îmbunătățirea Condițiilor de Viață și de Muncă (Eurofound);
• Agenția Europeană pentru Medicamente (EMA);
• Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC);
• Agenția Europeană pentru Sănătate și Securitate în Muncă (AESSM);
• Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA); (Uniunea Europeană, 2015).

19
48. Explicati pe scurt 5 actiuni ale UE in domeniul sanatatii in perioada 2007-2013
*La 30 ianuarie 2007, Comisia a adoptat o Carte verde intitulată „Către o Europă fără fum de tutun:
optiunile strategice la nivelul Uniunii Europene”. Documentul trece în revistă impactul asupra sănătătii,
precum si costurile economice legate de tabagismul pasiv, adeziunea publicului la interdictiile de a fuma
si măsurile luate la nivel national si comunitar.
*La 30 mai 2007, Comisia a adoptat o comunicare intitulată „Donarea si transplantul de organe: actiuni
politice la nivelul Uniunii Europene”, în care identifică trei probleme strategice: asigurarea calitătii si
sigurantei organelor, cresterea disponibilitătii acestora si lupta împotriva traficului de organe.
*Forumul european pe tema „Alcoolul si sănătatea” a fost creat în luna iunie pentru a elabora măsuri
concrete la toate nivelurile – de la nivel european la nivel local –, pentru a reduce daunele provocate de
alcool.
*Comisia si Uniunea asociatiilor europene de fotbal (UEFA) au lansat împreună, la sfârsitul lunii august,
o campanie publicitară televizată cu scopul de a îi încuraja pe cetătenii europeni să practice o activitate
fizică în fiecare zi.
*O altă actiune de sensibilizare a avut loc la 8 noiembrie 2007, cu ocazia Zilei europene a alimentatiei si
bucătăriei sănătoase, al cărei scop a fost acela de a contribui la lupta împotriva obezitătii infantile.

49. Carta albă a Comisiei din 23 oct 2007 intitulată „Împreună pentru sănătate: o abordare strategică
pentru UE 2008-2013”
Prezenta Carte albă defineşte o nouă strategie comunitară în materie de sănătate până în anul 2013, pentru
a putea face faţă problemelor tot mai accentuate în ceea ce priveşte sănătatea populaţiei, precum
îmbătrânirea, ameninţările transfrontaliere pentru sănătate sau bolile legate de stilurile de viaţă mai puţin
sănătoase. Această strategie vizează, astfel, întărirea, într-un cadru strategic unic, a cooperării comunita re
în domeniile în care statele membre nu pot acţiona singure, asigurarea unei mai mari înţelegeri a
conceptului de sănătate la nivel european şi global şi alocarea unei atenţii mai mari sănătăţii în ansamblul
politicilor. În acest sens, Cartea albă propune patru principii şi trei obiective strategice pentru anii următori.

50. Care sunt principiile Cartei albe a Comisiei din 23 oct 2007 intitulată „Împreună pentru sănătate:
o abordare strategică pentru UE 2008-2013”
Carta albă a propus patru principii:
Principiul I: o strategie bazată pe valori comune în materie de sănătate
În 2006, Consiliul a adoptat o declaraţie privind aceste valori, care pune în evidenţă universalitatea, accesul
la îngrijiri medicale de calitate, echitatea şi solidaritatea ca valori fundamentale.
Drepturile pacienţilor, precum şi participarea la luarea de decizii şi cunoştinţele în materie de sănătate
trebuie, de asemenea, luate în considerare de către politica comunitară în domeniul sănătăţii.

Principiul II: sănătatea este bunul cel mai de preţ

Productivitatea şi prosperitatea economică depind de existenţa unei populaţii sănătoase. De fapt, speranţa
de viaţă în condiţii normale de sănătate, adică numărul de ani în care populaţia trăieşte în condiţii normale
de sănătate, este un factor important al creşterii economice.
Costurile legate de problemele de sănătate reprezintă, în acest sens, o pierdere reală pentru societate.
Costurile legate de sănătate ar trebui, deci, să fie efectuate în primul rând sub formă de investiţii în
prevenire, pentru a proteja sănătatea generală a populaţiei.

20
 Principiul III: sănătatea în cadrul tuturor politicilor (abordarea HIAP)
Politica în domeniul sănătăţii nu este singura politică determinantă în materie de sănătate. Alte politic i,
precum protecţia mediului, cercetarea, politica regională, reglementarea produselor farmaceutice şi a
produselor alimentare, coordonarea regimurilor de asigurări sociale, precum şi fiscalitatea produselor din
tutun sunt şi ele esenţiale.
Sănătatea în cadrul tuturor politicilor permite punerea în aplicare a unor acţiuni comunitare mai eficace.

Globalizarea impune, de asemenea, aplicarea abordării HIAP în cadrul politicii exterioare, inclusiv privind
dezvoltarea şi comerţul.

Principiul IV: mediatizarea mai accentuată a principiilor UE în domeniul sănătăţii pe plan

mondial
Pentru ca sănătatea cetăţenilor europeni şi a celor din ţările terţe să fie mai bine protejată, UE trebuie să
contribuie mai mult în domeniul sănătăţii pe plan mondial.

51. Care sunt cele trei obiective strategice definesc acţiunea comunitară pentru sănătate(2008-2013)
Obiectivul I: favorizarea unei stări bune de sănătate într-o Europă care îmbătrâneşte
În Europa, rata natalităţii este scăzută, iar oamenii trăiesc din ce în ce mai mult. În următorii ani,
îmbătrânirea populaţiei va duce la o cerere sporită de servicii de sănătate.
În consecinţă, costurile şi îngrijirile medicale ar putea să crească. Această creştere a costurilor din domeniul
sănătăţii poate fi totuşi redusă la jumătate, dacă populaţia continuă să aibă o sănătate bună pe măsură ce
îmbătrâneşte.

Comisia trebuie, aşadar, să susţină măsurile necesare pentru îmbunătăţirea sănătăţii persoanelor în vârstă,
a persoanelor active şi a copiilor, pentru a ajuta populaţia să fie mai productivă şi să îmbătrânea scă
rămânând sănătoasă.

De asemenea, trebuie să fie luate alte măsuri, în special privind tutunul, alimentaţia, alcoolul şi sănătatea
mentală, urmând să fie elaborat şi un ghid cu privire la depistarea cancerului.

Obiectivul II: protejarea cetăţenilor de ameninţările aduse sănătăţii

Protecţia sănătăţii este obligatorie în UE. La nivel comunitar, această protecţie trece mai ales prin evaluarea
ştiinţifică a riscurilor, pregătirea şi reacţia în faţa epidemiilor şi a bioterorismului, îmbunătăţirea securităţii
lucrătorilor şi acţiunile în caz de accident.

Cu toate acestea, trebuie instituită o cooperare comunitară şi o coordonare între statele membre şi actorii
internaţionali, pentru a lupta împotriva pandemiilor, a accidentelor biologice şi a bioterorismului.

Trebuie, de asemenea, evaluat impactul prezentat de noile ameninţări, precum cele legate de schimbăr ile
climatice sau de sănătatea publică, şi trebuie întărite mecanismele de supraveghere şi reacţie în faţa
ameninţărilor pentru sănătate.

Obiectivul III: promovarea unor sisteme de sănătate dinamice şi a noilor tehnologii

Noile tehnologii pot îmbunătăţi prevenirea maladiilor şi pot facilita siguranţa pacienţilor.

21
Este, aşadar, necesar să se stabilească un cadru comunitar pentru servicii de sănătate sigure şi de calitate şi
să se elaboreze şi măsuri pentru sprijinirea statelor membre şi a regiunilor în gestionarea inovaţiilor în
sistemul sanitar.

52. In ce a constat Directiva UE 24/2011 a Parlamentului European și a Consiliului din 9 martie 2011
in domeniu sanatatii si care au fost responsabilitatile statelor membre
Aceasta directivă prevede instaurarea unui cadru general pentru:
• clarificarea drepturilor pacienților cu privire la accesul acestora la asistență medicală
transfrontalieră ;
• garantarea calității și a siguranței asistenței primite într-un alt stat din cadrul UE;
• promovarea cooperării în materie de asistență medicală între statele membre.

Fiecare stat membru trebuie să desemneze unul sau mai multe puncte de contact naționale pentru
asistența medicală transfrontalieră. Aceste puncte de contact sunt relaționate cu asociațiile de pacienți,
cu furnizorii de asistență medicală și cu asiguratorii serviciilor de sănătate. Aceștia au obligația de a oferi
pacienților toate informațiile necesare.

Statul membru în care se efectuează tratamentul organizează și furnizează asistența sanitară. Acesta asigură
respectarea normelor de calitate și de siguranță cu ocazia prestării asistenței, în special prin instituirea unor
mecanisme de control. Asigură, de asemenea, protecția datelor cu caracter personal și egalitatea de
tratament a pacienților care nu sunt resortisanți de pe teritoriul său.

Statul membru de afiliere este responsabil cu rambursarea persoanei asigurate, cu condiția ca tratamentul
primit să fie prevăzut printre serviciile de sănătate rambursabile în legislaț ia sa națională.

53. Cum se manifesta cooperarea statelor membre pentru pentru punerea in practica a Directivei
UE 24/2011
Statele membre cooperează pentru a facilita punerea în aplicare a directivei. Acestea susțin, în special,
crearea unor rețele europene de referință ale furnizorilor de asistență medicală. Scopul acestora este de a
contribui la favorizarea mobilității expertizei în Europa și a accesului la o asistență puternic specializa tă
grație concentrării și asocierii resurselor și expertizei disponibile.
Statele membre recunosc valabilitatea prescripțiilor medicale emise în alte state membre, dacă acestea
cuprind medicamente autorizate pe teritoriul propriu. În acest scop, Directiva UE de punere în aplicare
52/2012 din 20 decembrie 2012 a stabilit măsuri pentru facilitarea recunoașterii prescripțiilor medicale. În
esență, aceasta conține o listă neexhaustivă a elementelor care trebuie incluse în prescripțiile medicale
emise într-un alt stat membru decât statul membru în care sunt eliberate produsele prescrise.
Statele membre sunt, de asemenea, încurajate să colaboreze pentru a îmbunătăți diagnosticarea și
tratamentul bolilor rare, în principal folosind baza de date Orphanet, si posibilitatile de transferare in alte
state membre a pacientilor atunci când în statul membru de afiliere nu sunt disponibile serviciile de
diagnosticare și/sau de tratare a bolilor respective.
Serviciile de sănătate online permit, de asemenea, acordarea de asistență sanitară transfrontalieră. Prezenta
directivă prevede instituirea unei rețele care să reunească autoritățile naționale responsabile cu sănătatea
online în vederea consolidării continuității asistenței și a garantării accesului la asistență medicală de
calitate.

22
În sfârșit, crearea unei rețele a autorităților sau a organelor responsabile cu evaluarea tehnologiilor în
materie de sănătate va facilita cooperarea între autoritățile naționale competente în acest domeniu.

54. Care este rolul UE si responsabilitatea Guvernelor nationale in perioada 2014-2020

Guvernelor naționale le revine responsabilitatea de a organiza serviciile de asistență medicală și de
a garanta furnizarea corespunzătoare a acestora. UE are rolul de a veni în completarea politic ilor
naționale prin măsuri de natură:
• să ajute statele membre să atingă obiective comune
• să genereze economii de scară prin punerea în comun a resurselor
• să ajute statele membre să răspundă provocărilor comune precum pandemiile, bolile cronice sau
presiunea la care sunt supuse sistemele de sănătate în condițiile creșterii speranței de viață. (Uniunea
Europeană, 2015).

Acțiuni specifice ale UE

• UE stabilește norme și standarde aplicabile în toată Europa în ceea ce privește atât produsele și
serviciile medicale (ex. medicamente, echipamente medicale și e-sănătate), cât și drepturile
pacienților (ex. siguranța pacienților și serviciile de asistență medicală în care sunt implicate cel
puțin două țări din UE).
• UE pune la dispoziția țărilor membre instrumente care facilitează colaborarea și identificarea de
bune practici (ex. activități de promovare a sănătății, combaterea factorilor de risc, gestionarea
bolilor și a sistemelor medicale)
• UE finanțează proiecte prin intermediul programului său în domeniul sănătății. (Uniunea
Europeană, 2015).

55. Care sunt obiectivele strategiei UE in domeniul sanatatii pentru perioada 2014-2020
Programul are 4 obiective majore:
1. să promoveze sănătatea, să prevină bolile și să favorizeze dezvoltarea unor medii propice pentru un
stil de viață sănătos, ținând seama de principiul conform căruia chestiunile legate de sănătate trebuie să
fie integrate în toate politicile
2. să protejeze cetățenii Uniunii împotriva amenințărilor transfrontaliere grave la adresa sănătății
3. să contribuie la dezvoltarea unor sisteme de sănătate inovatoare, eficiente și sustenabile
4. să faciliteze accesul europenilor la asistență medicală mai bună și mai sigură. (Comisia
Europeană, 2015).

56.Care sunt actiunile specifice ale UE pentru perioada 2014-2020 ?

Acțiuni specifice ale UE
• UE stabilește norme și standarde aplicabile în toată Europa în ceea ce privește atât produsele și
serviciile medicale (ex. medicamente, echipamente medicale și e-sănătate), cât și drepturile
pacienților (ex. siguranța pacienților și serviciile de asistență medicală în care sunt implicate cel
puțin două țări din UE).
• UE pune la dispoziția țărilor membre instrumente care facilitează colaborarea și identificarea de
bune practici (ex. activități de promovare a sănătății, combaterea factorilor de risc, gestionarea
bolilor și a sistemelor medicale)
23
 • UE finanțează proiecte prin intermediul programului său în domeniul sănătății. (Uniunea
Europeană, 2015).

57.Ce face UE pentru prevenirea si combaterea bolilor

UE sprijină acțiunile de prevenire a bolilor. De exemplu:
• promovează etichetarea responsabilă a produselor alimentare, în așa fel încât consumatorii să știe
ce mănâncă
• ia măsuri împotriva cancerului de sân, uterin și colorectal, prin derularea de programe de
screening în toată Europa, furnizarea de orientări pentru asigurarea calității tratamentelor, punerea
în comun a cunoștințelor și resurselor
• ia măsuri pentru a promova activitatea fizică și o dietă sănătoasă, încurajând guvernele, ONG-
urile și industria să lucreze împreună și ajutându-i pe cetățeni să își schimbe stilul de viață
• combate fumatul, prin elaborarea legislației privind produsele din tutun și prin derularea de acțiuni
de sensibilizare, promovare și sponsorizare. (Uniunea Europeană, 2015).

Combaterea bolilor
UE ajută guvernele naționale să se pregătească mai eficient pentru combaterea amenințărilor la
adresa sănătății care afectează mai multe țări și să își coordoneze mai bine reacțiile, de exemplu, permițând
achiziționarea în comun a vaccinurilor și a altor materiale sanitare.
Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor, cu sediul la Stockholm, evaluează pericolele
emergente, pentru a-i permite Uniunii să reacționeze rapid.

58.Care sunt provocarile la care trebuie sa raspunda Al treilea program UE în domeniul sănătății
publice (2014-2020)
Al treilea program UE în domeniul sănătății publice (2014-2020) a pornit de la o serie de provocări cu
care statele membre se confruntă:
• contextul demografic actual care aduce noi provocari și pune în pericol sustenabilitatea serviciilor
de sănătate, mai ales din cauza îmbătrânirii populației;
• economiile statelor aflate încă în revenire în urma crizei economice și financiare, ceea ce duce la
resurse limitate pentru investițiile în sistemele de sanatate;
• creșterea inegalităților în ceea ce privește indicatorii de sănătate între și în interiorul statelor
membre;
• răspândirea bolilor cronice. (Comisia Europeană, 2015).

59.Care sunt obiectivele celui de Al 3-lea program UE în domeniul sănătății publice (2014-2020)
Programul are 4 obiective majore:
1. să promoveze sănătatea, să prevină bolile și să favorizeze dezvoltarea unor medii propice pentru un
stil de viață sănătos, ținând seama de principiul conform căruia chestiunile legate de sănătate trebuie
să fie integrate în toate politicile
2. să protejeze cetățenii Uniunii împotriva amenințărilor transfrontaliere grave la adresa sănătății
3. să contribuie la dezvoltarea unor sisteme de sănătate inovatoare, eficiente și sustenabile
4. să faciliteze accesul europenilor la asistență medicală mai bună și mai sigură. (Comisia Europeană,
2015).
24
60.Care sunt valorile comune recunoscute de Consiliul miniștrilor sănătății în 2006 ?
Valorile comune recunoscute de Consiliul miniștrilor sănătății în 2006: universalitatea, accesul la
asistență medicală de bună calitate, echitatea și solidaritatea.

61. Care sunt provocarile sistemelor de sănătate europene din ultimul deceniu

Pe parcursul ultimului deceniu, sistemele de sănătate europene au întâmpinat provocări comune tot
mai mari:

- creșterea costului asistenței medicale,

- îmbătrânirea populației asociată cu recrudescența bolilor cronice și a comorbidității, având ca
rezultat
- o cerere sporită de asistență medicală,
- lipsuri și o distribuție inegală a specialiștilor din domeniul sănătății,
- inegalități în materie de sănătate și inechități cu privire la accesul la asistență medicală.

62.Care sunt obiectivele comune asupra carora statele membre au convenit in 2006
În 2006, statele membre au convenit asupra unor obiective comune privind accesibilitatea, calitatea și
viabilitatea financiară a asistenței medicale în contextul metodei deschise de coordonare pentru protecție
și incluziune socială.

63.Ce factori au determinat reforma sistemelor de santate din 2013 si care sunt obiectivele acesteia
FACTORI OBIECTIVE
provocările demografice utilizarea mai eficienta a resurselor publice
presiunea exercitata asupra cheltuielilor legate accesul la asistență medicală de înaltă calitate
de îmbătrânirea populației

64. Care sunt actiunile in domeniul reformelor sanitare vizate de Comunicarea Comisiei din 2013
Comunicarea din 2013 se axează pe acțiuni de:
1. Consolidare a eficacității sistemelor de sănătate;
2. Creștere a accesibilității sistemelor de sănătate;
3. Îmbunătățire a rezilienței sistemelor de sănătate.

65. Care sunt indicatorii disponibili la nivelul UE pt compararea eficacitatii in domeniul sanatatii
Indicatorii disponibili la nivelul UE : mortalitatea infantila, mortalitatea perinatală, mortalitatea evitabilă,
incidența bolilor care pot fi prevenite prin vaccinare și screeningul pentru cancer.

25
66. Ce face UE pentru a creste accesibilitatea in domeniul serviciilor sanitare
Sistemele de sănătate trebuie să fie accesibile. Acesta este unul dintre principiile enunțate în Carta socială
europeană, care evidențiază importanța criteriilor transparente de acces la tratament medical și obligația
statelor de a avea un sistem de asistență medicală adecvat, care să nu excludă părți ale populației de la
primirea de servicii de asistență medicală.

Cu toate acestea, accesul la asistență medicală este dificil de măsurat și nu există o metodologie detaliată
la nivelul UE pentru monitorizarea acestuia și pentru promovarea celor mai bune practici.

67. Ce face UE pentru imbunatatirea rezilientei sistemelor de sanatate

Mecanisme de finanțare stabile

Metode solide de ajustare a riscurilor

Buna guvernanță

Difuzarea informațiilor în cadrul sistemului

Costuri adecvate pentru serviciile de asistență medicală

O forță de muncă în domeniul sănătății cu o capacitate adecvată și abilități relevante

68.Ce obiective are Agenda UE pentru sisteme de sănătate eficace, accesibile și reziliente
O agendă UE pentru sisteme de sănătate eficace, accesibile și reziliente
Responsabilitatea principală pentru sistemele de sănătate revine statelor membre. UE a realizat mai multe
acțiuni care pot sprijini statele membre, în special prin furnizarea de orientări și prin instrumente de
monitorizare sau de evaluare.

Comisia a creat in 2012 un comitet independent de experți care să ofere consiliere pe tema investițiilor
în sănătate. Acest comitet va oferi Comisiei analize și recomandări cu privire la mai multe probleme
discutate.

1. Sprijinirea consolidării eficacității sistemelor de sănătate

2. Creșterea accesibilității serviciilor de asistență medicală
3. Îmbunătățirea rezilienței sistemelor de sănătate

69.Care ar fi abordările utile pentru îmbunătățirea rezilienței sistemelor de sănătate din UE

• Evaluarea tehnologiei medicale (ETM)
ETM este o abordare științifică de evaluare a efectului relativ pe care o anumită tehnologie medicală îl are
asupra unei afecțiuni medicale. ETM s-a dovedit a fi un instrument eficace de îmbunătățire a accesului la
tehnologii inovatoare pentru pacienți și de sprijinire a unei alocări de fonduri mai eficiente.

• Sistemul de informare în materie de sănătate

Orice intervenție în vederea creșterii rezilienței sistemului de sănătate trebuie să ia în calcul sistemul însuși.
Deciziile privitoare la investițiile în anumite sectoare sau la retragerea respectivelor investiții trebuie să se
26
fondeze pe o înțelegere a proceselor pe baza cărora funcționează sectoarele în cauză și pe impactul
intervențiilor asupra sănătății și a parametrilor economici.
• e-sănătate

Comisia încurajează puternic cooperarea între statele membre cu privire la e-sănătate și le sprijină în
dezvoltarea și implementarea de soluții de e-sănătate interoperabile și eficiente din punctul de vedere al
costurilor, în scopul îmbunătățirii sistemelor de sănătate.

Planul de acțiune e-sănătate 2012-2020 evidențiază, de asemenea, beneficiile serviciilor de e-sănătate

pentru cetățeni, pacienți și prestatori de servicii medicale și propune acțiuni specifice de diminuare a
obstacolelor în asigurarea acestor servicii.

70.Cum se aplica principiul subsidiaritatii in domeniul educatiei, formarii profesionale, tineretului

si sportului
Potrivit principiului subsidiarității, deciziile trebuie luate întotdeauna cât mai aproape posibil de persoanele
în cauză. Iată de ce tratatele UE prevăd că fiecare stat membru răspunde de elaborarea propriilor sale politic i
în materie de educație, formare și tineret. Este la latitudinea guvernelor naționale să decidă cu privire la
conținutul materiei predate și la organizarea sistemului de învățământ. La rândul său, fiecare guvern este
liber să permită ca problemele de educație să fie gestionate la nivel regional sau local. Multe decizii sunt
delegate universităților, școlilor și instituțiilor de formare profesională etc. Unele dintre ele sunt puse în
aplicare de către organizații de tineret.
Prin urmare, UE nu este în măsură să stabilească norme în materie de educație, formare și politică pentru
tineret.

71.Descrieti un scurt istoric al politicii educaţionale, de formare profesională, tineret si sport

După semnarea, în 1957, a Tratatului de la Roma care a consfiinţit înfiinţarea Comunităţii Economice
Europene, dimensiunea economică a fost principalul motor al construcţiei europene, în timp ce educaţia
era considerată domeniu aflat exclusiv la nivelul competenţei statelor membre.

Anii `70 aduc schimbarea acestei percepţii, la 9 februarie 1976 fiind semnată Rezoluţia privind programul
de acţiune în domeniul educaţiei care încurajează primele programe de cooperare la nivel european care
aveau ca obiectiv o mai bună informare reciprocă asupra sistemelor naţionale de educaţie, caracterizate de
o mare diversitate, decurgând din evoluţiile naţionale particulare.

Tratatul de la Maastricht aduce noi competenţe Uniunii Europene în acest domeniu, mărind numărul
domeniilor de intervenţie ale acesteia. Tratatul include explicit domeniul educaţiei în sfera
responsabilităţilor la nivel comunitar marcând, astfel, adâncirea construcţiei europene şi recunoscând
implicit rolul educaţiei în viitorul Uniunii Europene, rol pe care Strategia Lisabona din 2000 l-a confirma t.

Sportul a fost inclus în Tratatul de la Lisabona (2009) ca un nou domeniu de competență al UE.

27
72.Care sunt Obiectivele UE în domeniul educaţiei, tineretului și sportului prevazute in Tratatul
Lisabona
Obiectivele UE în domeniul educaţiei, tineretului și sportului, aşa cum sunt prevăzute ele in Tratatului de
la Lisabona vizează:
• -să dezvolte dimensiunea europeană a educației și, în special, prin învățarea și răspândirea limb ilor
statelor membre;
• -să favorizeze mobilitatea studenților și a profesorilor, inclusiv prin încurajarea recunoașterii
universitare a diplomelor și a perioadelor de studiu;
• -să promoveze cooperarea dintre instituțiile de învățământ;
• -să dezvolte schimbul de informații și de experiență privind problemele comune sisteme lor
educaționale din statele membre;
• -să favorizeze dezvoltarea schimburilor de tineri și de formatori socio-educativi și să sprijine
participarea tinerilor la viața democraticăa Europei;
• -să încurajeze dezvoltarea educației la distanță,
• -să dezvolte dimensiunea europeană a sportului, prin promovarea spiritului de echitate și de
deschidere în competițiile sportive și a cooperării între organizațiile cu responsabilități în domeniul
sportului, precum și prin protejarea integrității fizice și morale a sportivilor, îndeosebi a celor mai
tineri dintre aceștia.

73.Care sunt obiective UE in domeniul formarii profesionale prevazute in Tratatul Lisabona

Uniunea aplică o politică de formare profesională, ale carei obiective sunt prezentate Trat de la Lisabona.
Acestea sunt:

• să faciliteze adaptarea la transformăriile industriale, în special prin formarea şi reconversia

profesională;
• să amelioreze formarea profesională iniţială şi formarea continuă cu scopul facilitării inserţiei şi
reinserţiei profesionale pe piaţa forţei de muncă;
• să faciliteze accesul la formarea profesională şi să favorizeze mobilitatea formatorilor şi a
persoanelor în formare şi în special a tinerilor;
• să stimuleze cooperarea în domeniul formării între instituţiile de învăţământ sau de formare
profesională şi întreprinderi;
• să dezvolte schimbul de informaţii şi de experienţă asupra chestiunilor comune sistemelor de
formare ale statelor membre.

74.Ce rol joaca UE in procesul de invatare european

UE joacă un rol unic în procesul de învățare european în calitate de coordonator, intermediar și
consultant. Ea încurajează cooperarea între statele membre și le susține acțiunile.
• sprijină studenții, doctoranzii, stagiarii, cadrele didactice, formatorii și lectorii care doresc să
studieze, să predea sau să dobândească experiență profesională în străinătate, precum și tinerii care
doresc să participe la programe de schimb sau de voluntariat în străinătate;
• încurajează statele membre să-și reformeze și modernizeze sistemele de educație și formare
profesională și să-și elaboreze politicile pentru tineret, astfel încât să fie mai bine pregătite să facă
față provocărilor prezente și viitoare;
• facilitează integrarea pe piața muncii, în special prin educație și formare profesională;
28
 • promovează cooperarea între guverne, universități, licee și școli, instituții de formare profesiona lă,
întreprinderi, parteneri sociali, organizațiile societății civile și de tineret.

Uniunea Europeană are rolul de a crea un sistem de cooperare între statele membre prin facilita rea
schimbului de idei şi bune practici. Cooperarea la nivelul UE ajută țările europene să își modernize ze
sistemele de învățământ. Ea le permite să lucreze împreună și să învețe unele de la celelalte prin schimbul
de bune practici în materie de politici.

75.Principiile pe care se va axa cooperarea în domeniul educaţiei şi formării profesionale

1. Cooperarea va avea la bază obiectivele care trebuie atinse până în 2020 stabilite în cadrul
Strategiei Europa 2020.

2. Măsurile vor fi voluntare şi stabilite în principal prin cooperarea de la nivelurile inferioa re

către cele superioare, de jos în sus.

3. Iniţiativele se vor axa pe nevoile cetăţenilor şi ale organizaţiilor beneficiare.

4. Cooperarea integratoare presupune implicarea statelor membre, a Comisiei Europene şi a

statelor candidate. De asemenea, aceasta va include statele Asociaţiei Europene a Liberului Schimb, statele
Spaţiului Economic European şi partenerii sociali.

Însă, principiul de bază al politicii în domeniul educaţiei şi formării profesionale este acela al respectării
diversităţii culturale şi lingvistice.

76.Programele UE in domeniul educatiei, formarii profesionale si tineretlui in perioada 2007-2013

a) Erasmus Mundus: creşterea calităţii şi atractivităţii învăţământului superior european prin
întărirea cooperării cu terţe ţări, în vederea îmbunătăţirii dezvoltării resurselor umane şi promovării
dialogului şi înţelegerii între popoare şi culturi.
b) Învățarea pe parcursul vieții: a contribui la dezvoltarea Comunităţii, transformând-o într-o
societate avansată, bazată pe cunoaştere.
• Comenius. Programul se concentrează asupra educaţiei pre-universitare, instituţiilor şi
organizaţiilor în care se desfăşoară acest tip de educaţie.
• Erasmus are în vedere nevoile de predare şi învăţare ale celor încadraţi în învăţământul superior.
Acesta se aplică indiferent care ar fi lungimea perioadei de studiu sau a calificărilor, incluzâ nd
studiile doctorale, dar şi instituţiile şi organizaţiile care furnizează servicii de educaţie şi formare
profesională.
• Leonardo da Vinci se adresează nevoilor de predare şi de învăţare ale tuturor celor implicaţi în
educaţia şi formarea profesională (cu excepţia celor din învăţământul universitar) şi insituţiilor şi
organizaţiilor care furnizează sau facilitează furnizarea educaţiei şi a formării profesionale.
• Grundtving se adresează nevoilor de predare şi învăţare ai celor implicaţi în toate formele de
educaţie a adulţilor, ca şi instituţiilor şi organizaţiilor care furnizează sau facilitează educaţia pentru
adulţi.
• Programul transversal se concentrează pe politica de cooperare, limbi străine, tehnologia
informaţiei şi a comunicării şi diseminarea şi utilizarea resurselor.
29
 • Jean Monnet este un program care sprijină instituţiile şi activităţile în domeniul integrării
europene.

77.Care au fost programele sectoriale ale Longlife learning Programme, programul transversal si
programul in domeniul integrarii europene
Programul cuprinde patru programe sectoriale:

• Comenius – pentru învăţământul preuniversitar;

• Erasmus – pentru învăţământul superior;

• Leonardo da Vinci – pentru formare profesională;

• Grundtving – privind educaţia pentru adulţi.

Aceste programe sunt completate de un program transversal, care se concentrează pe politica de cooperare,
limbi străine, tehnologia informaţiei şi a comunicării şi diseminarea şi utilizarea resurselor. Programul
transversal constituie o inovaţie majoră în Programul Integrat.

O ultimă componentă a Programului Integrat o reprezintă Programul Jean Monnet, care tratează domeniul
integrării europene şi asigură suportul necesar insituţiilor şi asociaţiilor care activează în domeniul
educaţiei şi al formării profesionale la nivel european.

78. Trasăturile Programului Integrat de învaţare pe parcursul întregii vieţi 2007-2013

• Un program integrat pentru educaţie şi formare profesională. Acesta încearcă, pe de o parte să
conserve continuitatea experienţelor anterioare, să mărească arhitectura bazată pe elementele comune
ale sistemelor educaţionale şi de formare profesională din toate statele membre şi să reţină o parte din
denumirile programelor stabilite anterior. Pe de altă parte, se urmăreşte creşterea coerenţei şi a
sinergiei dintre toate componentele sale. De aceea, programul conţine acţiuni şi proceduri comune în
cadrul unui singur program care să asigure coerenţa.
• Un program substanţial. Eficacitatea şi valoarea adaugată a programelor de cooperare europene în
domeniul educaţiei şi formării profesionale au fost, în nenumarate rânduri, demonstrate. Acestea au
promovat un instrument pentru răspândirea inovării şi a bunelor practici, care altfel, ar fi rămas blocate
în interiorul graniţelor naţionale. Acţiunea mobilităţii a avut un impact pozitiv nu numai asupra
indivizilor implicaţi, dar şi asupra instituţiilor care au fost implicate. Tipurile de cooperare europeană,
promovate prin programe, contribuie la modernizarea şi îmbunătăţirea sistemelor educaţiona le şi de
formare profesională pe teritoriul Uniunii. Comisia consideră aceste ţinte ambiţioase propuse de
program ca fiind esenţiale pentru a face din acest program un instrument adecvat pentru sprijinirea
realizărilor celei mai competitive şi dinamice economii bazate pe cunoaştere până în 2010.
• Un program mai simplu. Simplificarea necesită un cadru legislativ adecvat, simplificarea formulare lor
de aplicare şi a contractelor.
• Un program cu un grad mai mare de descentralizare. Comisia consideră că mai multe activităţi ar
trebui conduse la nivel naţional, prin intermediul reţelelor agenţiilor naţionale.
Avantajul constă în înţelegerea contextului naţional şi a priorităţii nevoilor.

30
 Programul Integrat de învaţare pe parcursul întregii vieţi defineşte priorităţile Uniunii Europene
în materie de educaţie şi formare profesională şi, totodată, este cel care poate aduce la îndeplinire
obiectivele majore propuse în domeniu.

79. Actiunile cheie ale Erasmus +

Erasmus + se axează pe 3 acțiuni cheie:
• Acțiunea-cheie 1 – Mobilitatea în scop educațional: sprijin pentru a studia, a lucra, a preda, pentru
a participa la activități pentru tineret și pentru a urma stagii de formare sau pentru dezvoltarea
competențelor profesionale și personale în străinătate.
• Acțiunea-cheie 2 – Cooperare și parteneriat: posibilități de parteneriate de colaborare între
instituțiile de învățământ, formare și organizațiile de tineret, precum și între mediul educațional și
cel antreprenorial.
• Acțiunea-cheie 3 – Reformarea politicilor: susținerea procesului de reflecție, de dialog și de
colectare a datelor necesare reformării sistemelor și politicilor din domeniul educației, formării și
tineretului.

80. In ce consta Acțiunea-cheie 1: Mobilitatea persoanelor în scop educațional a programului

Erasmus +
Acțiunea-cheie 1 – Mobilitatea în scop educațional: sprijin pentru a studia, a lucra, a preda, pentru a
participa la activități pentru tineret și pentru a urma stagii de formare sau pentru dezvoltarea competențe lor
profesionale și personale în străinătate.

Erasmus+ îi sprijină și pe studenții europeni care doresc să studieze în afara UE și pe cei care vin să
studieze în Europa din alte colțuri ale lumii.

Erasmus+ le oferă masteranzilor din toată lumea posibilitatea de a obține o bursă pentru a urma
programe de studii internaționale comune de înalt nivel, gestionate de universități partenere.

Serviciul european de voluntariat le oferă tinerilor ocazia de a-și dezvolta competențele personale și
profesionale, participând timp de până la 12 luni la activitatea cotidiană a organizațiilor.

81. In ce consta Acțiunea-cheie 2: Sprijin pentru cooperare și parteneriat a programului Erasmus +

Acțiunea-cheie 2 – Cooperare și parteneriat: posibilități de parteneriate de colaborare între instituțiile de
învățământ, formare și organizațiile de tineret, precum și între mediul educațional și cel antreprenorial.
Organizațiile sau o instituțiile active în domeniul educației, formării sau tineretului pot să
colaboraze cu omologii lor din străinătate din sectorul lor de activitate sau din alte sectoare sau cu mediul
antreprenorial, pentru a inova și a vă moderniza practicile.
Sunt eligibile întreprinderile, organizațiile de cercetare, autoritățile regionale, o asociațiile,
partenerii socioeconomic sau ONG-urile care doresc să coopereze cu organizații sau instituții din domeniul
educației, formării sau tineretului pentru a consolida cooperarea, transferul de cunoștințe și pentru a pune
în aplicare practici inovatoare.

31
82. In ce consta Acțiunea-cheie 3: Sprijin pentru reformarea politicilor a programului Erasmus +
Acțiunea-cheie 3 – Reformarea politicilor: susținerea procesului de reflecție, de dialog și de colectare a
datelor necesare reformării sistemelor și politicilor din domeniul educației, formării și tineretului.
Erasmus+ sprijină activități care vizează realizarea obiectivelor Strategiei Europa 2020, ale cadrului
strategic pentru educație și formare profesională 2020 și ale altor strategii din acest domeniu, cum ar fi
procesul Bologna în învățământul superior. Aceste activități au în vedere colectarea de date și realizarea
unor studii și analize pe anumite teme sau cu privire la anumite țări, proiecte de cooperare între autoritățile
publice sau organizații importante și consultări cu reprezentanți ai guvernelor și ai organizațiilor cetățenești.
De asemenea, încurajează reuniunile între tineri și factorii de decizie, în contextul dialogului structurat cu
tinerii.

83. Priorităţile UE în domeniul educaţiei şi formării profesionale

De la începutul cooperării europene în domeniul educaţiei principalele priorităţi au fost:

- promovarea mobilităţii transnaţionale a studenţilor şi a cadrelor didactice;
- promovarea cooperării europene între instituţiile de învăţământ;
- îmbunătăţirea calităţii educaţiei şi formării profesionale.

84. Liniile directoare de la Bologna şi realizările în domeniu

1. Adoptarea unui sistem comparabil privind diplomele. Prin acest obiectiv se urmăreşte apropierea
şi simplificarea nivelurilor de formare, astfel încât structurile europene de învăţământ superior să fie mai
uşor comparabile. Scopul acestui demers este să se ajungă la o Arie Europeană de Învăţământ Superior.
2. Adoptarea unui sistem bazat pe trei niveluri. Se doreşte o structură similară cu cea din
universităţile americane.
3. Stabilirea unui sistem de credite transferabile. Sistemul de credite transferabile (ECTS) – având
ca bază Socrates/Erasmus – se regăseşte acum în legislaţia celor mai multe state membre.
4. Promovarea mobilităţii academice a studenţilor, profesorilor, cercetatorilor: facilitarea
obţinerii vizelor şi a permiselor de lucru şi prin încurajarea participării la programele de mobilitate.
5. Promovarea cooperării europene în asigurarea calităţii. În acest caz, accentul este pus pe
recunoaşterea reciprocă a sistemelor de asigurare a calităţii.
6. Promovarea dimensiunii europene, în special cu privire la dezvoltarea curriculară, cooperarea
interinstituţională, schemele de mobilitate şi programele de studiu, training sau cercetare.

85. Priorităţi permanente în domeniul educaţiei şi formării profesionale

A. Învăţarea limbilor străine - Importanţa învăţării limbilor străine a fost subliniată de Comisia
Europeană prin două documente:
• Carta Albă (1995) privind educaţia şi formarea profesională „Învăţarea şi predarea: Către o
societate care învaţă”;
• Carta Verde (1996): „Educaţie, formare profesională, cercetare. Obstacole în calea mobilităţii
transnaţionale”.
Prin acestea, se arată că învăţarea a cel puţin două limbi oficiale ale Comunităţii este necesară
cetăţenilor pentru a beneficia din plin de oportunităţile oferite de piaţa unică.

32
 Încurajarea cetăţenilor Uniunii de a învăţa limbi străine a fost făcută şi prin declararea anului 2001
drept „An european al limbilor”.

B. Accesul la educaţie - Asigurarea accesului la educaţie constituie primul pas în atingerea

obiectivelor politicilor educaţionale şi de formare profesională.

C. Integrarea tehnologiilor informatice şi de comunicaţie în educaţie - Este cea mai relevantă

dovadă a modernizării sistemelor educaţionale, având un rol deosebit în realizarea acestui obiectiv.
Principalele avantaje ale utilizării tehnologiilor le constituie:
• favorizarea accesului la educaţie, precum şi creşterea transparenţei în ceea ce priveşte sistemele
educaţionale din statele membre;
• întărirea cooperarii în domeniu în întreaga Uniune Europeană;
• facilitarea schimbului de informaţii.

86. Care au fost cele opt domenii cheie ale Strategiei Lisabona (2010) in domeniul educatiei
• A face din conceptul “învăţarea pe parcursul întregii vieţi” o realitate. Învăţarea pe parcursul
întregii vieţi are un rol crucial.
• Îmbunătăţirea echităţii în educaţie şi formare profesională. A investiga echitatea în educaţie
şi formare profesională înseamnă a analiza masura în care „indivizii pot obţine avantaje depline în domniul
educaţiei şi traingului, în termeni de oportunitate, acces, tratament şi rezultate”.
• Promovarea eficacităţii în educaţie şi formare profesională. Acelaşi comunicat a arătat că
„îmbunătăţirea eficacităţii nu trebuie să compromită echitatea sistemelor educaţionale, ci, dimpotrivă,
eficacitatea şi echitatea trebuie să se sprijine reciproc”.
• Competenţele de bază ale tinerilor: limba maternă, limbile străine, competenţele matematice
şi cele legate de ştiinţe şi tehnologie, competenţe “digitale”, competenţe privind modul în care să înveţi,
competenţe interpersonale, competenţe interculturale şi sociale şi competenţe civice, expresia
antreprenorială şi culturală
• Modernizarea educaţiei în şcoli.
• Modernizarea educaţiei şi a învăţământului profesional.
• Modernizarea învăţământului superior.
• Angajabilitatea foloseşte ca indicatori accesul populaţiei la educaţie, aptitudinile adulţilor şi
rata profitului educaţiei şi formării profesionale.

87. Care sunt obiectivele Strategiei Europa 2020 in domeniul educational?

Cresterea inteligenta, potrivit Strategiei Europa 2020, presupune rezultate mai bune pe plan
educaţional,precum:
- reducerea abandonului şcolar la mai puţin de 10%
- creşterea până la cel puţin 40% a ponderii absolvenţilor de studii superioare sau echivalente în
rândul populaţiei în vârstă de 30-34 de ani

33
88. Ce isi propune Iniţiativa „Noi competenţe pentru noi locuri de muncă” si care au fost masurile
concrete?
Îşi propune:
 să promoveze o mai bună anticipare a cererii de competenţe
 să obţină o mai bună corelare a competenţelor cu nevoile de pe piaţa muncii
 să apropie mediul educaţional de cel profesional.

Masuri concrete
 Previziuni realizate de Centrul european pentru dezvoltarea formării profesionale (Cedefop);
 Analiza tendinţelor la nivel sectorial şi crearea unor consilii sectoriale privind competenţele;
 Cadrul european privind competenţele cheie în procesul de învăţare de-a lungul vieţii – defineşte
cele opt competenţe esenţiale de care avem nevoie într-o societate a cunoaşterii;
 Activităţi permanente de cercetare împreună cu OIM şi OCDE;
 Clasificarea europeană a aptitudinilor/competenţelor, calificărilor şi ocupaţiilor (European
Skills/Competences, qualifications and Occupations – ESCO) – în curs de elaborare – va descrie
cele mai importante aptitudini, competenţe şi calificări pentru diferite profesii
 Cadrul european al calificărilor – defineşte calificările pe baza rezultatelor procesului de învăţare,
astfel încât oricine să poată înţelege ce înseamnă acestea concret;
 Finanţare europeană – prin Fondul social european şi programul Erasmus+;
 Forumul pentru dialogul universităţi- întreprinderi – încurajează dialogul dintre întreprinderi şi
furnizorii de servicii educaţionale şi de formare profesională.

34