1.

De la legea saracilor la primele sisteme de asigurare: 1600-1870

Anul 1601 marcheaza aparitia unei reglementari juridice extreme de importante,
Elisabethan Poor Laws ce va codifica pt aproximativ 200ani tratamentul social al celor
saraci si dezavantajati. Ea stabilea administrarea ajutorului pt saraci la nivel local prin
taxe platite de toti membrii unei parohii, organizeaza programe de ucenicie pt copiii
saraci, dezvolta ateliere de lucru pt persoanele dependente. Vincent de Paul infiinteaza
organizatii de carittae, reorganizeaza activitatea unor ordine si seminarii religioase pt a
face fata problemelor cauzate de saracie. In acest context apar workhouses si
almhouses ca expresie a specificitatii dispozitivului social de lupta impotriva saraciei,
bolilor si consecintelor handicapului. In 1975 este inaugurat in Anglia sistemul
Speenhamland prin care se introduce un prag al saraciei. Ori de cate ori veniturile
gospodariilor se plasau sub acest prag se ofereau unele subsidii in functie de pretul
painii si de nr de personae dependente din respective gospodarie.
2. Primele sisteme de asigurari – criza economica: 1870-1930
Viziunea sistemică a sărăciei urmăreşte subordonarea drepturilor şi intereselor indivi-
duale politicii publice şi binelui public prin articularea, planificarea şi administrarea lor
de către agenţii guvernamentale34.
Cu această transformare vine şi ideea că problemele sociale au cauze şi soluţii
sistemice. Elemente ale gândirii sistemului bunăstării sunt clar vizibile la gânditorii
sfârşitului secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea ca Jean-Jacques
Rousseau şi Henri de Saint-Simon, însă primul teoretician care a dezvoltat o
perspectivă articulată asupra sărăciei a fost Karl Marx. Procesele interne ale
capitalismului produc în mod inerent sărăcie. Din aceasta cauză, responsabilitatea
pentru sărăcie trebuie căutată în natura sistemului economic şi nu în eşecurile
personale ale oamenilor săraci.
În timp ce pietatea medievală şi sistemul bunăstării împărtăşesc ideea potrivit căreia
sărăcia nu-şi are cauza în pauperi ca indivizi, ele se deosebesc prin câteva elemente
cruciale. Pietatea medievală are o fundamentare teologică şi, prin procesele de
modernizare, face loc secularismului în sistemul bunăstării. Viziunea rigidă asupra
societăţii din pietatea medievală este înlocuită de idealurile fondate pe egalitate. În
timp ce în Evul Mediu sărăcia era privită ca o condiţie ideală de apropiere de divinitate,
teoria sistemului bunăstării consideră că sărăcia poate fi rezolvată cu alte mijloace.
O importantă componentă a modului de gândire a sistemului bunăstării o constituia
dezvoltarea, începând cu sfârşitul secolului al XIX-lea, sociologiei şi antropologiei.
Cauza sărăciei se află în structura instituţională care neagă oportunităţi egale claselor
şi grupurilor sociale cu statut social scăzut confruntate adesea cu discriminări rasiale.
Soluţia sărăciei este furnizarea de mai multe oportunităţi legate de programe de
formare profesională, locuri de muncă şi sprijin financiar. Strategia avea la bază o idee
simplă şi anume aceea că prin aceste oportunităţi grupurile defavorizate vor căuta să-
şi îmbunătăţească situaţia.
3. Primele masuri de protectie sociala in RO
Ca şi alte sisteme de protecţie socială naţionale, cel din România s-a constituit treptat
începând cu primele decenii ale acestui secol, când au fost instituite primele măsuri
legislative. Sistemul a fost îmbogăţit, perfecţionat şi reformat oarecum în pas cu
evoluţiile în domeniu din ţările dezvoltate, sub influenţă germană şi franceză, în
principal. Cu unele particularităţi, o asemenea evoluţie a avut loc şi în anii regimului
comunist. România a ieşit din acest regim cu un sistem de protecţie socială care prin
construcţia sa poate fi apreciat ca modern. Cu excepţia unor scheme pentru protecţia
şomerilor şi săracilor, sistemul românesc cuprindea toate celelalte componente de
protecţie a şomerilor, cu unele scheme complementare de protecţie a persoanelor
handicapate, a veteranilor de război şi a persoanelor care în vechiul regim au suferit
diverse forme de persecuţie politică, precum şi cu recent instituita schemă a ajutorului
social, o formă a venitului minim garantat.
Alături de părţile forte existau şi părţi slabe majore (uneori părţi opuse ale aceleaşi
medalii): productivitatea muncii era scăzută; salariile nu erau corelate cu
productivitatea, de aici decurgând o serie de consecinţe negative; abordarea şomajului
era deficitară; sistemul de negociere a salariilor contribuia la sporirea presiunilor
inflaţioniste; angajarea în muncă se concentra în mod excesiv asupra industriei şi a
agriculturii; migrarea pe plan internaţional era foarte limitată.
4. Evolutia politicii sociale in documentele UE
Obiectivele politicii sociale asa cum prevad tratatele europene vizeaza ocuparea
deplina a fortei de munca, imbunatatirea conditiilor de munca si de viata, coeziune
sociala si economica.
Dupa formarea Comunitatii, in perioada 1952-1972, politica sociala a inregistrat o serie
de rezultate ce priveau libera miscare a muncitorilor, asigurarea securitatii sociale. Un
program initial de actiune sociala a fost adoptat in 1974, structurand intr-o maniera
coerenta cadrul de afirmare a intereselor economice socialea ale “celor doua parti ale
industriei” atat la nivelul comunitatii cat si la cel national.
Actul Unic European a inserat un nou articol -1118b- in Tratatul asupra Comunitatii
Europene. Potrivit acestuia, Comisia sa sprijine dialogul dintre management si munca
la nivel european.
In 1989 este semnata de catre sefii de state si guverne Carta Comunitatii asupra
Drepturilor Fundamentale ale Muncitorilor.
Comitetul Economic si Social cu sediul la Bruxelles demonstreaza faptul ca fondatorii
Tratatului de la Roma l-au considerat o institutie foarte importanta pt exprimarea
intereselor diferitelor grupuri socio-economice in procesul de elaborarea a legislatiei.
Comitetul permanent asupra ocuparii fortei de munca- 14 decembrie 1970- forum de
discuti si organism consultativ al Cosiliului in vederea luarii unor decizii legate de piata
muncii.
Conferintele tripartite au fost lansate in 1970 ca urmare a lipsei de progres in politicile
sociale ale Comunitatii.
In programul de actiune comunitara lansat in iunie 1984 Consiliul reomanada Comisiei
sa ia in considerare diverse modalitati de ameliorarare a dialogului dintre patronat si
salariati pt a intari participarea acestora la luarea deciziilor cu caracter economic,
social si ocupational. Intre 1989-1992 au fost adoptate o serie de declaratii coumne.
Pozitia lor importanta in dialogul social a fost recunsocuta de Tratatul de la Maastricht.
Comitetul de lucru a fost inlocuit cu un Comitet de Dialog Social.
Tratatul de la Roma considera ca unul din obiectivele sale fundamentale este
asigurarea unui inalt nivel de ocupare a fortei de munca.
5. Factori de ordin demografic ce au contribuit la scaderea ratei participarii scolare
Perioada de tranzitie la economia de piata se caracterizeaza prinschimbari importante
in evolutia fenomenelor demografice, in nr si structura populatiei, in calitatea acesteia
de principal factor si scop al dezvoltarii socio-economice. In prezent asistam la un
pronuntat declin demografic, imbatranire demografica. Aceste realitati au mai multe
cauze :
A)impactul abandonarii politicii de crestere fortata a poulatiei determinat de abrogarea
in dec.1989 a decretului de interzicere a avortului si prin liberalizarea mijloacelor de
contraceptie
B)cresterea mortalitati. Fenomenul rezulta indeosebi din inrautatirea conditiilor de viata
si degradarea serviciilor medicale. Se remarca si un nivel mai scazut al sperantei de
viata in raport cu standardele europene
C) accentuarea migratiei externe ca efect al inlaturarii restrictiilor privind posibilitatea
de miscare a populatiei in exterior.
6. Care sunt indicatorii socio-educationali – 3 categorii
Indicatorii referitori la invatamant se pot grupa in trei categorii:
 Nivelul de instruirea a populatiei- ca rezultat final al procesului de invatamant.
 Utilizarea serviciilor de invatamant si distributia acestora- indicatorii ce
caracterizeaza functionarea propriu-zisa a sistemului de invatamant. Informatiile oferite
de indicatorii referitori la nr si structura populatiei cuprinsa in sistemul de invatamant
permit identificarea acelor categorii de populatie dezavantajate dpdv educational.
 Mijloacele(resursele) utilizate in procesul de invatamant si rezultatele immediate
ale acestei utilizari. Indicatorii privind cheltuielile publice pt educatie ce revin pt un
elev.sensul de crestere sau descrestere a acestor cheltuieli poate oferi inf utile cu
privire la directiile de actiune.
7. Problema imbatranirii ca fenomen social – aspecte generale
Populatia varstnica inregistreaza peste tot in lume o crestere constanta in diferite
ritmuri cu multiple consecinte demografice, economice, sociale, medicale.
Dintr-o perspectiva demografica se poate aprecia faptul ca imbatranirea si marirea
segmentului de peste 60 de ani in totalul populatiei are consecinte negative asupra
dinamismului economic prin cresterea populatiei dependente, prin presiunea exercitata
asupra serviciilor sociale si de sanatate, prin costurile tot mai accentuate ale ingrijirii
sociale.
Politica de protectie a acestor persoane vizeaza protejarea venitului, perfectionarea
calitatii ingrijirii medicale, sprijinirea persoanelor pt a duce o viata demna si
independenta in mediul propriu, etc
Apar doua probleme ce intereseaza asistentul social. Mai intai, societatea isi pune
problema asigurarii unor servicii adecvate, medicale sau materiale. In al doilea rand
analistul social este interesat in felul in care schimbarea institurtionala si axiologica
permite varstnicilor o existenta independenta cat mai lunga cat si utilizarea
cunostintelor si experientei acumulate.
8. Aspecte legislative ale politicilor din RO in ceea ce priveste asistenta sociala a
persoanelorvarstnice
Asistenta sociala a persoanelor varstnice tb sa asigure respectarea drepturilor
persoanelor asa cum sunt reglementate in tratate si conventii internationale. Ca stat
semnatar al Cartei Europene revizuite, Romania s-a angajat sa promoveze masuri
adecvate pt a permite persoanelor varstnice sa ramana membri activi ai societatii, sa
dispuna de resurse suficiente pt o viata decenta, sa decida asupra propriei vieti, etc
Potribit reglementarilor recente sunt considerate persoane varstnice acele persoane
care au implinit varsta de pensionare stabilita de lege. Pe plan european, varstele
standard pt pensionare sunt cuprinse intee 60 si 65 ani.
Participarea persoanelor de vasta a treia la procesul decizional privind strategia
nationala se realizeaza prin intermediul Consiliului National al Persoanelor Varstnice
infiintat si organizat prin Legea 16/2000.
9. Rosenberg – analiza probemei sociale
Rosenberg structureaza analiza problemei sociale pe urmatoarele componente :
-natura problemei
-cauzele acesteia
-politici sociale operationale centrate pe respectiva problema
-scopuri obiective si tipuri de interventii.
-concordanta dintre interventiile sociale si valorile profesionale
10. Programul social – componente (Gail Marker)
Gail Marker realizeaza un ghid de analiza a programelor sociale cu scopul de a ajuta
lucratorii din domeniul politicilor si programelor sociale in formularea, implementarea si
evaluarea diverselor componente prezente in interventiile sociale:
1. Scopul si obiectivele programului
2. Factori istorici si sociali
3. Natura programului
4. Implementarea programului
5. Influente politice
6. Constrangeri majore si factori favorizanti
7. Evaluarea
11. Explorarea valorilor
Include aspecte importante adesea ignorate :
-aspectele ideologice
-valori latent si nevoi ce servesc drept motiv fundamental pt activitati si politici dar
care nu pot fi explicate : emotii, intarirea solidaritatii;
-Semnificatii si dimensiuni ale valorilor sociale de baza cum ar fi libertatea,
democratia, egalitatea etc.
12. Fezabilitate politica
Poate fi definita in trei maniere interdependente: a)in raport cu un actor(spatiul unei
actiuni politice in care actorul este capabil sa influenteze realitatea, politicile publice si
implementarea lor.), b)in raport cu o alternativa a politicii(se refera la probabilitatea ca
aceasta sa primeasca un suport politic suficient pt a putea fi aprobata si
implementata),c) in raport cu o regiune a politicii(are in vedere o arie in interiorul careia
diversele alternative sunt fezabile dpdv politic.).
13. Fezabilitatea economica
In aprecierea fezabilitatii economice a unei politici sociale analistul tb sa aiba in vedere
urmatoarele conditii:a)care ar fi nivelul minim de finantare pentru implementarea cu
succes a politicii publice, b)daca exista surse adecvate de finanatre, c)in cazul
absentei acestor surse, care ar fi atitudinea cetatenilor fata de realocarea resurselor
din buget, d)nevoi viitoare de finantare a politicii sociale.
14. Fezabilitatea administrativa
Perspectivele unei politici sociale de evolutie depind de existenta unor institutii capabile
sa o implementeze, sa o dezvolte in practica. In aceste sens, instituiile trebuie sa aiba
personal necesar, resurse, deprinderi, experienta.
15. Cadrul de analiza –David Gill
Cadrul analitic fixat de autor este destinat axaminarii unor sarcini distincte, dar care
trebuie privite intr-o stransa interdependenta.
Sectiunea A- va cuprinde o analiza a naturii si distributiei problemei cu referire la
teoriile si ipotezele explicative cu privire la evolutia problemei.
Sectiunea B- se focalizeaza pe obiectivele si valorile politicii precum si pe consecintele
unei politici publice specifice. Se vor prezenta obiectivele politicii, premisele axiologice,
teorii si ipoteze referitoare la strategie. Se va face o radiografiere a grupului tinta,
utilizandu-se o serie de indicatori biologici, demografici, psihologici, sociali, economici,
politici, culturale. Se va incerca o precizarea a consecintelor pe trmen lung sau scurt,
asupra gr.tinta sau asupra celor cu care interactioneaza acesta.
Sectiunea C- reliefeaza implicatiile politicii sociale asupra structurii sociale si sistemului
general de politicasociala asa cum se reflecta ele in determinarea sistemului de
alocare a resurselor, bunurilor si serviciilor. Finalitatea acestor interventii se reflecta in
calitatea vietii sau in bunastarea grupului tinta,
Sectiunea D- se ocupa cu determinarea fortelor sociale implicate in implementarea si
dezvoltarea politicii sociale. Analiza se centreaza pe doua directii: aspecte legislative si
administrative ale politicii sociale, tipul marimea, structura organizationala, puterea
politica, marimea interesului si motivatia fortelor politice implicate.
In sectiunea E analiza se centreaza pe politicile sociale alternative in raport cu cu
obiectivul politicii sociale supuse studiului. Comparatia se face in termini de grad de
atingere a obiectivelor stabilite, implicatii pt structura sociala si pt sistemul politicilor
sociale, efectele posibile aditionale, costuri totale.
16. Stadiile cercetarii Dewey- protectia copiilor
Potrivit lui Dewey, cercetarea implica cinci stadii :
- Recunoasterea unei probleme
- Formularea problemei
- Determinarea solutiei problemei
- Examinarea solutiei in contextul situatiei date
- Testarea solutiei
17. Planul strategic comunitar debuteaza cu prezentarea principiilor si obiectivelor
enuntate in legislatia nationala precum si hotararile comunitailor locale. Toate institutiile
sociale implicate in administrarea bunastarii copilului ini enunta misiunea
fundamentala, anume asigurarea celor mai inalte standarde de sanatate, educatie si
asistenta sociala, a posibilitatilor de dezvoltare personala printr-o abordare inter-
institutionala coerenta, multi-disciplinara.
In furnizarea serviciilor catre copii si familii, o astfel de strategie tb sa ia in considerare
diferentele culturale, religioase sau de alta natura si sa recunoasca importanta
fundamentala a accesului la facilitati adecvate, servicii si informatii in interiorul
comunitatii care sunt necesare unei dezvoltari personale.
Planul strategic comunitar – aspecte generale
Experienta organizarii serviciilor sociale a demonstrat necesitatea unui plan strategic
comunitar care sa fie elaborat pe o perioada de trei-patru ani insotit de un plan annual
de actiune.
Se evidentiaza unele caracteristici ce conditioneaza existenta unei comunitati :
capacitatea indivizilor de a-si extinde viata lor la evenimenteel trecute si viitoare,
deprinderi de comunicare sociala, persoane care sa se raporteze la un eveniment
comun tuturor. Schimbarea sociala orientata de valorile comunitatii nu poate fi realizata
in absenta planificarii strategice a serviciilor comunitare. Planificarea este o activitate
intentionala explicita, conceptuala orientata de un scop.
“Planificarea este procesul de pregatire a unui set de decizii pt o actiune viitoare
orientata spre atingerea obiectivelor prin mijloace adecvate”(Dror)
Planificarea nu apare ca un scop in sine ci ca un mijloc pt utilizarea mai eficienta a
resurselor comunitatii in urmarirea binelui social sau a interesului public.
18. Statul protector ca agent al politicilor sociale
Reprezinta o formula de a define acele institutii statale care se caracterizeaza prin
minimum de interventie in viata sociala si economica, activitatea acestuia limitandu-se
la asigurarea ordinii interne si la garantarea si apararea proprieatii private.
19. Statul Bunastarii generale ca agent al politicilor sociale
Este definit ca un ansamblu de activitati, servicii, de reglementare a veniturilor
provenite din transferuri exercitate de puterea publica in vederea cresterii bunastarii
colectivitatii nationale sau modificarii repartitiei bunastarii in cadrul populatiei. Serviciile
publice, politica sociala si politica economica constituie dimensiunile specific ale
Statului Bunastarii Generale.
20. Partidele politice ca agent al politicilor sociale
Partidele reprezentate in Parlament precum si partidele aflate la guvernare utilizeaza
analiza problemelor sociale pt a formula politici si programe sociale.
Partidul politic repr o organizatie permanenta, structurat ierarhic si geographic a carui
finalitate este exercitarea puterii politice pe baza unui program pt care a primit sprinjin
din partea electoratului.
21. Miscarile sociale ca agent al politicilor sociale
Sunt organizatii structurate care apara sau promoveaza interesele membrilor sai.
Alain Touraine stabileste trei principia si trei functii ale miscarilor sociale. Principiul
identitatii ne arata pe cine reprezinta o miscare, ce interese apara, daca sunt grupuri
specific sau cu un character global.
Principiul opozitiei reflecta faptul ca miscarea lupta mereu impotriva unui blocaj,
rezistente, inertia iar principiul totalitatii, evidentiaza tipul de valori in numele carora o
miscare actioneaza, valori considerate ca fiind ale intregii societati
22. Titmuss si cele 3 modele ale politicilor sociale
Richard Titmuss descrie in modul cel mai cuprinzator deosebirile existente in politicile
sociale din diverse tari prin diferentierea pe care o practica in cele trei forme de politica
sociala: reziduala, performant-industriala si institutional-redistributiva. El analizeaza
politica sociala in stransa legatura cu concepte cum ar fi acelea de administrare
sociala, servicii sociale, bunastrae sociala, securitate sociala, stat al bunastraii sociale,
sau in legatura cu metode si tehnici de actiune, management, inginerie, sociala,
organizarea actiunii sociale.
Modelul rezidual de politica sociala porneste de la premisa ca exista doua canale
naturale sau date sociale-piata privata si familia- prin care nevoile individului sunt
satisfacute. Interventia serviciilor sociale trebuie sa se faca simtite doar atunci cand
aceste doua relee sunt dezafectate.
Modelul realizarii industriale si performantei acorda un spatiu semnificativ institutiilor de
bunastare sociala, iar criteriile de acces la resursele necesare nevoilor sociale se
bazeaza pe merit, performanta in munca si productivitate.
Modelul institutional-redistributiv are la baza principiul egalitatii sociale si poseda
mecanisme de redistrbuire a resurselor. Serviciile universale sunt oferit pe baza
identificarii nevoilor fara considerente legate de piata.
23. Gosta-Andersen si cele 3 tipuri de politici sociale
Vorbind despre regimurile politice ale bunastarii sociale, Gřsta Esping-Andersen realiza
în 1991 o clasificare devenita în scurt timp ,,clasica" în studiul politicilor sociale
comparate, conform careia se descriu trei viziuni majore asupra bunastarii:
- modelul social-democrat;
Pe scurt, regimul social-democrat se defineste prin nivele înalte ale cheltuielilor
sociale, fiscalitate ridicata, sector public extins si o protectie sociala larga, cuprinzând
multiple categorii ale populatiei. Acestor trasaturi li se adauga o birocratie masiva si un
set de programe publice printre cele mai costisitoare din lume. Redam în continuare o
reprezentare procentuala comparativa, reflectând dimensiunea sectorului public într-o
serie de tari dezvoltate ale lumii.
modelul conservator;
Sistemul conservator al bunastarii, având o puternica propensiune spre familie, spre
clasa mijlocie si spre valorile traditionale ale societatii germane, dezavantajeaza
indirect ,,minoritatile etnice, tinerii si femeile" (Mihut si Lauritzen, 1999) în special
printr-o anumita rigiditate pe piata muncii. Este de prevazut în consecinta ca una din
preocuparile programelor de bunastare din aceasta tara sa fie activarea si flexibilizarea
politicilor în domeniul ocuparii fortei de munca, având în vedere somajul de 10,5%
(1998) la nivelul întregii tari si de 17,2% la nivelul landurilor estice (The Economist, 25
iulie 1998).
Modelul german, cunoscut sub denumirile de ,,conservator-corporatist" (Esping-
Andersen, 1991), ,,bismarckian", ,,continental" (Mangen, 1991) sau ,,crestin-democrat"
(Van Kersbergen, 1995), citati de Lauritzen (1999) se detaseaza de celelalte modele
prin accentul categoric pus pe mecanismul asigurarilor sociale. Fiind finantat în
principal din contributiile angajatilor si angajatorilor la fondurile de asigurari, modelul
german al bunastarii are în consecinta o baza ocupationala, este direct participativ si
aduce beneficii sociale diferentiate (proportionale cu contributiile), spre deosebire de
modelul social-democrat universal si egalitarist practicat în tarile scandinave.
modelul liberal.
Cât priveste notiunea de ,,liberalism", facem precizarea ca termenul este utilizat aici în
întelesul european (continental), deci al unei politici de dreapta care promoveaza
sectorul privat, piata libera si responsabilitatea individuala, corespunzând
,,republicanismului" american si ,,conservatorismului" britanic, în timp ce conotatia
termenului ,,liberalism" în tarile de limba engleza este în prezent mai degraba a unei
politici de stânga, cu accente progresiste, egalitariste si umaniste, corespunzând
social-democratiei europene.
Acest model actioneaza pe linia flexibilizarii, eficientizarii manageriale, privatizarii
(contractarii) serviciilor sociale, a ,,marketizarii" bunastarii publice si selectivitatii în
acordarea beneficiilor sociale, bazata pe testarea veniturilor.
24. Ce este politica sociala
Politica sociala cuprinde activitati si principii ale societatii care orienteaza modul in care
statul intervine si reglementeaza relatii intre indivizi, grupuri, comunitati si institutii
sociale.
Politica sociala include planuri si programe pt a asigura securitatea economica si
bunastarea sociala, accesul la educatie si sanattae, combaterea criminalitatii si
efectelor negative ale crizelor economice identificate in somaj, saracie si excludere
sociala.
25. De ce promoveaza UE politica sociala
raţiuni sociale
conştientizarea responsabilităţii ce le revine de către toate statele membre ale UE
pentru nevoile sociale ale cetăţenilor lor - ideea unui model social European
raţiuni economice
evitarea denaturărilor într-o competiţie apărută datorită nivelurilor sociale diferite
promovarea competitivităţii, de exemplu prin creşterea nivelului educaţiei generale şi a
învăţământului vocaţional sau prin creşterea mobilităţii angajaţilor
raţiuni politice
cetăţenii UE nu ar accepta integrarea politică şi economică fără o politică socială activă
26. Conceptul de Stat al Bunastarii
Statul bunastarii sau statul-providenta are drept scop o interventie specifica pentru a
reconstrui o egalitate reala, si de a corija, prin mecanismele de solidaritate, efectele
adesea dureroase ale pietei. Cei care nu pot contribui la productie din motive diverse
legate de varsta, sanatate sau competente profesionale au dreptul la compensatie din
partea colectivitatii astfel incat fiecare cetatean sa dispuna de conditii materiale de
existenta care sa ii permita exercitarea efectiva a drepturilor prevazute in constitutiile
moderne.
27. Excluderea sociala : 3 conditii si 2 motive
Una dintre cele mai acceptate definitii ale excluderii sociale impune trei conditii in
determinarea unei situatii ca fiind una de excludere sociala; un individ este social
exclus daca:
-traieste (geografic) intr-o comunitate
-nu poate participa in mod normal la activitatile ce se desfasoara in acea comunitate
-ar dori sa participe dar este impiedicat de factori ce scapa controlului acelui individ
Exista doua motive pt care excluderea sociala se prezinta ca un fenomen social de
neacceptat. Mai intai, excluderea aduce o atingere grava solidaritatii sociale generand
o problema dificila pt participarea politica democratica. Un al doilea motiv este legat de
caracterul nedrept al acesteia pt ca ea este asociata in mod intrinsec cu inegalitatea
fata de oportunitati educationale sau de acces pe piata fortei de munca.
28. Amartya Sen- excluderea sociala
Amartya Sen il citeaza pe Adam Smith care descrie pe cel deprivat de resurse ca o
persoana “care nu poate sa apara in public fara a se rusina”. Un asemenea exemplu
evoca importanta participarii la viata comunitatii intrucat lipsa abilitatii de a interactiona
cu ceilalti este in sine un factor insemnat de deprivare.
In analiza excluderii sociale, Sen opereaza cu termeni precum excluderea activa sau
pasiva, ori diversitatea excluderilor sau politici de combatere a acestora. El descrie
excluderea activa ca fiind acea situatie a unui emigrant sau refugiat care nu primeste
un statut politic. Excluderea poate fi interpretata ca pasiva atunci cand deprivarea este
determinata de procese sociale in care nu este o tentativa deliberata de a exclude
persoane sau grupuri. In acest sens, saracia si izolarea generate de o economie
nedezvoltata duc la o excludere pasiva.
Autorul ilustreaza complexitatea fenomenului excluderii prin consecintele pe care
somajul de lunga durata le are asupra grupurilor si indivizilor.
29. Tipuri de capital si lupta impotriva excluderii sociale
Adam Smith aprecia ca bogatia natiunilor depinde de nivelul lor de capital fizic,
deprinderile fortei de munca, procesele tehnologice utilizate si de valorile morale
determinante.
Modelul de dezvoltare predominant in anii `40 si `50 accentua rolul deosebit al
acumularii capitalului fizic-> fabrici si echipamente. La jumatatea anilor `60 are loc o
schimbare in modul de intelegere a cresterii economice si a distrinbutiei venitului .
observand modul de acumulare a capitalului fizic, autorii Schultz si Becker au constatat
ca forma de educatie precum si calificarile profesionale pot fi elemente fundamentale
ale acumularii capitalului uman generand rezultate cu o valoare deosebita pt procesul
general al dezvoltarii.. capitalul uman este un determinant esential al performantei
economice dar are si un rol important in dinamica saraciei.
Harry Johnson identifica patru tipuri de capital esentiale pt cresterea economica :
capitalul fizic, capitalul uman, cel social sau colectiv si capitalul intelectual sau
cunoasterea. Capitalul social este descris in general ca retele sociale, reciprocitati care
decurg din acestea si capacitatea acestora de a realiza obiective comune.
30. Comentati: Saracia este in mod esential legata de inegalitate
31. Studiul lui Booth- definirea saraciei
Prin descrierile sale calitative asupra saraciei, Ch.Booth a exercitat o influenta
considerabila asupra Scolii de Sociologie de la Chicago si a inspirat numeroase
anchete sociale organizate la sf sec 19 si inc sec 20.
In raport cu predecesorii sai, metodele lui Booth erau distincte din cel putin trei
privinte : mai intai el a incercat sa “stabileasca faptele”, sa descopere cat mai multe din
aspectele saraciei fara nici o prejudecata;in al doilea rand, el a cautat sa foloseasca
evidenta empirica pentru a cuantifica amplitudinea problemelor; in al treilea rand,
autilizat o varietate de metode pt a identifica problemele, considerand ca acest fapt ar
intari descrierea saracie.
El a cautat sa descrie conditia oamenilor saraci, si nu sa defineasca saracia. El si-a
fundamentat analiza pe diviziunea a opt clase : clasa cea mai de jos a muncitorilor
ocazionali, posesorii de venituri nesigure, venituri intermitente, venituri regulate mici,
venituri regulate standard, clasa munictoare superioara, clasa de mijloc inferioara,
clasa de mijloc superioara.
El a utilizat un “prag al saraciei” prin care distingea individul sarac de ceilalti. El a
stabilit acest prag la 18-21 de silingi pe saptamana dar nu l-a determinat in functie de
nevoi.
32. Abordarea lui Townsend
Autorul explica cercetarea sa in termenii unei analize conceptuale dezvoltate asupra
saraciei. Pt a stabili cine este sarac, Townsend pune in opozitie pe cei care au suferit o
serie de deprivari cu cei care nu au fost pusi in situatii complicate. Abordarea lui se
bazeazea pe observarea circumstantelor si comportamentelor. In unele privinte,
analiza sa teoretica prtecum si examinarea detaliata a oamenilor in diverse tipuri de
situatii, par a fi mai intersante decat procesul de astabili cine este cel sarac.
Townsend incepe cu 60 de factori care par a fi asociati cu saracia si apoi foloseste o
analiza statistica pt a selecta 12 factori care, potrivit autorului, sunt cel maiputernic
asociati cu venitul scazut.
Autorul apreciaza ca termenul de “deprivare relativa” poate fi folosit intr-un sens
obiectiv pt a descrie situatii in care oamenii poseda mai putin decat altii dintr-un atribut
dorit, fie acesta un venit, un loc de munca sau putere. Obiectele material nu pot fi
evaluate in acest context fara referinta fata de modul in care ele sunt private de
oameni. Chiar daca sentimenetle nu pot fi introduce intr-o maniera explicita in acest
cadru ele au insa un rol important in selectia “atributelor”. Un alt aspect priveste
alegerea “grupului de referinta” pt a realize comparatii. Tb sa identificam grupul cu care
se compara cei analizati
33. Comentati: Saracia ca fenomen ce prezinta un cost economic si social pentru
comunitate
34. Identificarea saraciei
Saracia poate fi identificata, in general, prin doua mari aspecte : prezenta deprivarii si
lipsa de control asupra resurselor. Identificarea deprivarii poate fi abordata direct si
indirect. Identiifcarea directa este realizata prin clasificarea anumitor tipuri de probleme
ca serioase atingeri la adresa bunastarii unui tip asociat cu saracia.
Identificarea indirecta este legata de aoscierea saraciei cu factori, cauze si consecinte
cum ar fi somajul, boala, nivel scazut educational.
Controlul asupra resurselor este mult mai greu de identificat in mod direct. Resursele
include venitul care semnifica un flux de resurse si sanatatea care este o valoare
importanta. Venitul este utilizat in general ca un indicator al asraciei sau ca un ghid al
probablitatii aparitiei saraciei, dar o identificare prea stransa a saraciei cu venitul nu
este prea satisfacatoare.
Saracia este un fapt multidimensional si nu poate fi descris doar prin venitul scazut. Un
al doilea motiv este legat de faptul ca marimea venitului este mai putin importanta
decat regularitatea si stabilitatea sa. De asemenea, acest criteriu include prea multe
persoane in cateogoria”saraca”, venitul este greu de masurat intr-o maniera credibila.
35. Metode de calcul a pragului saraciei : standardul politic
Parlamentul, guvernul sau oricare autoritate relevanta stabileste pragul saraciei si il
ajusteaza in mod discretionar sau pe baza unor calcule.
Exista doua tipuri de praguri ale saraciei stabilite din aceasta perspectiva. Primul este
un instrument pur de masurare, deci nu este legat de platile de sustinere a venitului
catre toti indivizii care se afla sub acest prag. Al doilea tip poate fi numit un prag politic
al cvasi-saraciei.
36. Metode de calcul a pragului saraciei: prag politic al cvasi-saraciei
Provine din nivelul platilor minime stabilite intr-o tara, spre exemplu salariul minim
pensia minima, etc. daca este folosit un astfel de sistem doar aceia ale caror venituri
se situeaza sub aceste plati minime sunt considerati saraci.
37. Metode de calcul a pragului saraciei: stabilirea unui venit standard relativ
Poate fi stabilit de corpurile politice sau de catre cercetatori. Prin acest standard se
stabileste ca prag al saraciei un anumit procentaj din venitul net mediu sau o medie a
cheltuielilor de consum. Caracterul adecvat al acestui prag poate fi testat atunci cand
se calculeaza cosul de bunuri ce pot fi cumparate cu o anumita suma de bani