p.

<
<¡

yí*«^

' JLSk- o «¿a_— t_- J^AitA *^u. O

* W
*>X Vw^ jV^JV^Cv*- otu.'W'Cv , '

^ » *»0- J-wuvwU wxtx, tlct {? 1 {■^■u.. (XV44U4

I

jtotVwU^A- Oxl^vx ci^t^C^O d^Q. pw*Xv«,É!e_ Ov-v

$v ptwt VwA DJL OL t^A VtXX & í ■=*- 'W*' ® ^ "~

>C1A_A_A_ T»4pL UCLJLO. OUA<M wvw^ta. w»»/UÁft*w\
ţlOAO^AÂCc 9&«9A*.
VVCX. , ^ ■ ■

4
**<• UA. C¿«9C f
«
^wtJk-¿<, n <í, Í«A u» 4 *-. o»' > »t ¡Ullu'. T¡
'***• >-aAj¿Lc«' ->,'-> cC^tcü
te

*
M
*r;
Leí 4,25
*
CĂLIN GRUIA

Editura Militară
ACOLO,
COLINELE
ARD...
i
CĂLIN GRUIA

ACOLO,
COLINELE
ARD...

Editura Militară, 1974

Soţiei mele, Mura
PARTEA ÍNTÍI
 1

în ţintirimul satului morţii păreau

uitaţi. Pe sub bălării şi tufe de liliac, pe sub salcîmi şi trandafiri
galbeni, răzeşii dormeau neclintiţi, cu mormintele prăbuşite pe
piept, cu crucile putrede de ploi şi ani. Unora nu li se mai
cunoşteau numele şi asta le da mai multă linişte şi mai multă
moarte. Pe vale, spre grădinile eu nuci umbroşi, ori sub poala
dealului, pe unde trec puhoaiele ploilor, putrezeau în adîncul
gropilor fără nici o părere de rău. Căpitani de răzeşi cu mustăţi
ţepoase şi căpitănese cu coadele împletite aşteptau, cu faţa în sus,
sfîrşitul veacurilor. Preoţi, în stihare şi odăjdii, cu cădelniţe în
mîini, zăceau sub zidurile verzi ale bisericii părăsite, cu sfinţi
hămesiţi, schilozi, şi cu pui de cioară uscaţi prin unghere şi prin
altar.
Traian Grindu stătea pe un trunchi de copac, adus de cineva
pentru cioplitul unei cruci, şi se gîndea la oamenii ele odinioară, la
răzeşii din copilărie şi pareă-i vedea pe uliţe, lă porţi, în strană, pe
la nunţi ori hramuri. Călcau apăsat, numărîndu-şi paşii. în cămăşi
albe şi încinşi ou brîie roşii, îşi dădeau bineţe cu glas ceremonios,
spunîndu-şi înainte de numele cel mic cinul de căpitan. Căpitanul
Iorgu, căpitanul Tudor, căpitanul loan, căpitanul Vasile... Toţi erau
căpitani, deşi nu purtau nici un grad şi nici o uniformă. Căpitani de
răzeşi, căpitani ou călcîiele crăpate, cu pantalonii cîrpiţi în
genunchi, căpitani în izmene aspre, de cînepă, suflecate pînă la
genunchi, căpitani cu poveri în spinare dar cu priviri mîn- dre şi
luminoase. Cu vorbe cumpătate la petreceri şi cu istorii
înfricoşătoare la căderea serii, cînd se strîngeau pe la lăspîntii după
o zi de trudă, în vreme ce nevestele, căpită- nesele, îi aşteptau acasă
cu mămăligile răsturnate pe ştergare

8
albe şi cu străchinile de lut aburind de fierbinţeala borşului, Cînd nu puteau să-i
desprindă de la vorbă copiii, coborau ele pe uliţe şi-i aduceau în capul meselor de
lemn, ca pe nişte oaspeţi de seamă, întorşi din bătălii, din ghearele lupilor, de sub
vălurile stafiilor, din pivniţele comorilor ori din braţele zînelor şi ale ielelor care
populau pe atunci pădurile şi iazurile...
Chipurile celor care de multă vreme nu mai erau pe lume i se perindau pe
dinainte aievea, de parcă ar fi fost vii. Le vedea mustăţile căzute ori ţepoase, ochii
hîtri, gurile gata să înfiripeze cîntări, sprîncenele stufoase unde se ascundeau fel de
fel de întîmplări adevărate şi închipuite, palmele mari şi aspre de muncă, frunţile
înalte, unde purtau mîndria că sînt din tată în fiu căpitani de răzeşi... Scăpătaţi,
sărăciţi, dar pătrunşi ele faptele de vitejie ale străbunilor care-şi apăraseră hotarele
răzeşiei cu preţul vieţii.
Nimeni nu poate uita cum a pierit căpitanul Horga. Ţii rîna de pe mormîntul
lui s-a împrăştiat, dar liliacul şi iasomia îl acopăr şi-l păzesc. Lăstar lingă lăstar,
tulpină lînjţa tulpină cresc pe pieptul lui, îneît abia se strecoară nevăs- tuica prin
desime. Crengile sînt ţesute, îmbrăţişate, încîlcite ca să nu se poată nimeni apropia
de el. Primăvara la vremea florilor miresmele te mîngîie şi rămîi nedumerit cum
albul iasomiei şi movul liliacului împletesc cununi pentru Horga. Cununi rotunde
ori lunguieţe, de parcă le-ar aşeza acolo, noaptea, o mînă nevăzută de om.
Fusese trimis de obşte să stea de vorbă cu boierul care-şi băgase plugurile pe
pămîntul răzeşilor. Cu ani în urmă. Cu sute de ani...
— Să-ţi iei brazda de pe pămîntul nostru !
— Dar tu cine eşti ?
— Căpitanul Horga.
— Ha ! Ha ! Ha ! Căpitan cu suman şi opinci. Căpitan ñeras şi cu cămaşă de
tort!
— Eu încă o dată îţi spun : mută-ţi brazda !
— Scoate căciula cînd vorbeşti cu mine !
— Să-ţi dau cinste ? Pentru ce ?... Pentru furtul pămîn- tului ?
— Argaţi, pe el!
— Să nu vă apropiaţi, că nu-i treaba voastră aici !
— Argaţi, pe el !
— Aşa se-ndeamnă cîinii !... Voi ce sînteţi ?
. Cîţiva argaţi^ se apropiară, dar Horga îi trînti la pamînt. Boierul începu să
urle.
— Legaţi-1 ! Legaţi-1 !
~ Eu să fiu legat ?... Pentru dreptul meu ?... Mută-ţi
brazda !
— Toi-mi porunceşti mie ?
— Eu !
— Argaţi ! Argaţi !
Alţii se pomeniră in ţarină. Boierul aduse repede puşca de vînătoare şi trase în
căpitanul Horga,
— Tot am să mor, spuse Horga şi cu pieptul plin de alice şi de sînge se
repezi şi apucîndu-1 pe boier îi sfărîmă capul de piatra scărilor de la conac şi apoi,
împleticindu-se, ieşi, în vreme ce argaţii îl priveau îngroziţi.
Şi aşa, ţinîndu-se de copaci, de maluri, de buruiene, tî- rîndu-se pe brînci,
rostogolindu-se, coborî dealul şi ajunse pînă în marginea cimitirului. Răzeşii au
prins de veste şi ¡-au ieşit în cale. Horga atît le-a putut spune :
— Aici, pe locul ăsta, unde zac acum, să mă îngropaţi... şi să-mi ridicaţi
mormînt înalt.
Şi oamenii acolo l-au pus.
Tulpinile liliacului şi ale iasomiei din pieptul lui Horga cresc, în fiecare an,
prin găurile făcute de alicele armei boierului...
Copil fiind, Traian a văzut trecerea spre cimitir a vajnicilor căpitani. Unii
neştiutori de carte, alţii împovăraţi de copii, alţii betegi. De la an la an, la
scuturatul frunzelor • de pe copaci, ori la năvala ierbii, ori la bătaia viforniţelor, ori
în liniştea nopţilor calde, căpitanii de răzeşi, cu mîinile pe piept, cu ochii şi obrajii
secaţi de moarte, intrau în morminte, iar pe uliţele satului se arătau alţi oameni.
într-o primăvară, clopotul a bătut jalnic şi prelung la săvîrşirea din viaţă a
celui din urmă căpitan de răzeşi din sat. Tatăl său. Pe urmă, după ani şi ani, sătenii,
din pricina sărăciei, şi-au călcat mîndria în picioare, şi-au amestecat sîn- gele prin
căsătorii cu alţi oameni nevoiaşi de prin alte sate şi au prins a lucra pămînturile
celor bogaţi.
Dacă morţii cimitirului păreau uitaţi e pentru că alţi morţi se pomeneau prin
case, pe uliţe şi pe la răspîntiile drumurilor. Morţi care nu aveau să doarmă
niciodată în cili
 mitirul satului. Traían Grindu se mută de pe buştean Ia umbra
bisericii părăsite. Fratele său îl striga la masa. Era du ■minică şi -11
vale satul părea adormit de toropeala amiezii. Prin bozii şi bălării
zumzăiau bondari şi tăuni, iar printre cruci se jucau fluturi albi şi
roşii. Glasul lui Petru nu mai contenea. Cînd rugător, cînd plîngăreţ
şi neliniştit. Traían nu-şi putu da seama dacă-1 iertase ori nu pe
fratele său. Ca să nu se mai gmdeaseă la asta încercă să citească
inscripţiile săpate pe crucile de piatră şi astfel se pomeni uitîndu-se
la tnormîntul năpădit de buruieni al părintelui Ianuarie, cel care-1
botezase pe el ou numele de Traían împotriva voinţei părinţilor sai.
Fiind băut popa şi om vesel, a deschis sina- xarul sfinţilor şi punînd
degetul pe un rînd, cu ochii închişi, a întrebat :
— Ce scrie ?
— Nu pot citi, părinte.
— Sună ca un clopoţel de la ciubotele sfîntului Gheor- g'he...
Eli-pi-di-for. Elipidifor, mucenic cu mare trecere pe la uşile raiului.
Zi după mine : E-li-pi...
— Te rog, părinte, nu-1 pot rosti.
— Atunci, Traían să fie numele pruncului... împărat la Roma,
tîlhar la Sarmizegetusa şi sfînt în căldarea asta de sat uitată de lume,
încremenită în obiceiuri vechi şi plină de gloduri.
Fără să mai aştepte încuviinţarea tatălui, preotul l-a trecut în
registrul mitrical. Acasă s-au strîns rudele şi au căutat prin cărţi, dar
nu l-au aflat pe Traían printre sfinţi.
— Ce mi-ai făcut părinte ? Mi-ai dat nume de pagîn copilului.
Nu-1 găsim în calendar.
— Vedeţi-vă de treabă ! Pînă la urmă, de voie, de nevoie, toţi s-
au încreştinat, dar n-au încăput în calendar şi pentru asta nu trebuie
să va mîhniţi voi !
Cîndva îl urî'se pe popa Ianuarie. Dacă l-ar fi întîlnit pe clrum ar
fi aruncat cu pietre în el. Dar popa murise înainte de a se ridica
Traian în picioare. Nimeni nu-i venea la mor- mînt să-i rupă
buruienile. Amintirea sa nu pierise însă. Cei care petrecuseră cu el îl
pomeneau. Pînă la părintele Ianuarie nici un popă nu mersese călare
pe cal prin mijlocul satului, nici unul nu-şi lepădase rasa şi crucea de
la gît ca să se poată îmbăta în voie. Nici unul nu dase atîtea dezlegări
de păcate, fără canoane şi fără ameninţări... După ce-i murise
preoteasa şi-a adus o tîrgoveaţă ou pălărie albă, care toată ziua
asculta, în ceardacul casei parohiale, un patefon şi fuma cu un ţigaret
lung ţigară după ţigară. Atunci au pornit plîn- gerile satului pe la cei
mari. Şi a venit un vlădică să se încredinţeze de păcatele
învăţăcelului său şi l-a mustrat în faţa enoriaşilor şi l-a speriat cu
tunsoarea. Dar văduvele tinere s-au ridicat să-l apere pe preot, că are

11
glas îngeresc şi vorbă de miere, că citeşte lămurit şi adînc, că nu
umblă după deşertăciuni şi că scoate lacrimi din piatră cînd ţine
predica. Numai să alunge tîrgoveaţa care bea tutun prin ţeava de os,
de nu se poate odihni în mormânt preoteasa... Vlădica le-a ascultat,
le-a cîntărit, le-a socotit, s-a uitat la părintele Ianuarie de câteva ori şi
pe urmă a poruncit să i se înhame caii la trăsura. De la Întâmplarea
aceea, popa Ianuarie a început să boteze pruncii cu nume ciudate,
nemaintîlnite...
Pe nimeni, nici în sat, nici prin împrejurimi, nu-1 chema Traian.
Copiii îi scorniră porecle. Ar fi dorit să poarte alt nume. Visa chiar
că a fost rebotezat. De după garduri, din copaci, băieţii aruncau în el
cu bulgări, cu nuci verzi şi-i schimonoseau numele. Iar el era nevoit
si fugă cu sufletul la gură şi să se ascundă. Abia tîrziu s-au deprins
ou numele său şi l-au lăsat în pace.
Moartea ultimului căpitan de răzeşi a căzut ca un fulger pe
creştetul lui Traian. Fratele său, cu mult -mai mare, l-a smuls din
mijlocul colegilor, de pe coridoarele lungi, cu uşi tainice, care
duceau spre laboratoare, bibliotecă, sala de muzică, sala de
gimnastică, sala de cinematograf, cu filme ştiinţifice din lumea
plantelor, a păsărilor, şi sala de astronomie, imde elevii cei mari se
uitau printr-un ochean la stele şi la lună. Odată, într-o seară, un elev
din cursul superior i-a arătat şi lui o planetă nespus de frumoasă şi
îndepărtată şi i-a şoptit :
— într-o zi o să ajungem acolo, dar sa nu spui la nimeni.
Ce vise minunate a avut în noaptea aceea !...
Fratele său Petru l-a urcat în căruţă şi a dat bici cailor. O vreme
a sunat caldarâmul şi, pe urmă, roţile au ridicat nori de praf care au
ascuns oraşul.
Colegii lui de clasă, care s-au jurat că într-o noapte au să vini să-
l răpească din sat, nu s-au ţinut de cuvînt.
Maică-sa nu avea nici o putere. Cînd şi-a văzut bărbatul coborît
în ţărână, s-a întors acasă şi s-a îmbolnăvit. îşi pierdea şirul vorbelor,
plîngea şi nu punea mai nimic în gură. Petru şi cu nevastă-sa au dus-
o, pe un ţol, în casa cea ’/eche şi au aşezat-o pe o laviţă de seînduri,
acoperită cu paie şi i-au pus la cap o luminare şi o cutie cu chibrituri.
Traían se furişa pînă la patul ei şi-i aducea pere dulci şi moi, apă,
pîine şi ce mai putea ascunde de ochii albi ai cumnatei sale... Şi
Petru şi nevastă-sa o aşteptau să moară ca să dărîme cocioaba şi să
clădească în locul ei o magazie pentru cereale, în fiecare dimineaţă
se uitau pe fereastră să vadă dacă n-a murit... Odată oumnată-sa l-a
trimis repede la clopotarul bisericii.
— Spune-i sa bată de mort.
Dar, cînd au voit să-i pună mîinile pe piept, bătrîna a deschis

12
ochii şi a cerut o picătură de vin. Traían a fost trimis să oprească
bătaia clopotului.
Un an întreg s-a chinuit maică-sa pe laviţa de lemn fără să se
mai poată ridica pe picioare. Rămăsese numai pielea şi oasele din ea.
Se usca la fel ca o iarbă. Cînd nu-i trimiteau noaptea cu caii la
păscut, Traían dormea pe cuptorul de lut, sub un cojoc vechi, şi o
întreba pe maică-sa dacă o doare ceva.
— Nimic, dragul mamii. Trupul nu mă mai doare.
— Atunci de ce oftezi ?
— Din pricina sufletului... Tu, Trăienică, de ce nu
dormi ?
— Mă tem să nu mori, mamă.
— Nu te teme Am să mă fac sănătoasă şi am să pun rînduiala în
casa asta şi am să te trimit iar la şcoală. Este lege pe lume. Dacă
frate-tiu nu s-ar potrivi căţelei cu ochi albi, toate ar fi cum au fost.
Lasă Trăienică... Plîngi ? Te-au bătut iar ?
— Nu, mamă.
Şi atunci genele lui Traían se umpleau de lacrimi şi pentru că era
întuneric lăsa ochii să plîngă.
într-o dimineaţă, cînd s-a întors cu caii de la păscut, a găsit
ograda plină de oameni şi cocioaba arsă. Nu l-au lăsat s-o vadă pe
maică-sa. O spălau într-un ciubăr nişte vecine. Cînd au aşezat-o pe
masă, îmbrăcată în haine negre, pe mîini şi pe faţă avea pete lăsate
de flăcări. Cică simţind ceasul morţii şi-a aprins singură luminarea şi
de la luminare

13
a luat foc casa. Traían n-a crezut lucrul acesta, dar n-a spus nimănui
nimic. Medicul legist şi jandarmul au mâncat şi au băut în casa cea
mare, în vreme ce un -meşter lemnar închega din nişte scînduri
vechi o raclă. Tratan a fugit în fundul grădinii şi a plîns pînă la
apusul soarelui.
— Morţii cu morţii şi viii cu viii, i-a spus, după înmormântare,
fratele său Petru. Nu te mai smiorcăi. Ei sînt la bine. A chemat-o
tata, că îi era urît. De noi e mai rău. Vin vremuri grele. Trebuie să
muncim şi zi şi noapte să ne săltăm mai sus. Să ne dea oamenii bună
ziua de departe. Eu am rostul meu, femeie, copii, iar tu ai rămas
orfan. Ai rămas în grija mea.
— Şi liceul ?, a întrebat cu jumătate de glas Traian.
— Ce liceu ? Acum e nevoie de pămînt nu de carte. De pămînt
mult. Ce-ţi trebuie şcoală ? Mulţi care învaţă mor de oftică, de
foame. Pe toate drumurile sînt numai învăţaţi. Statul n-are nevoie de
ei. Ai să mă ajuţi la gospodărie. N-am bani să plătesc argat... Dar tu
n-ai să fii argat. Trebuie să ne grăbim să punem mîna pe casa lui
Hăram. li dăm foc pe urmă. N-avem nevoie de pereţi strîmbi şi stuf
putred, ci de pămînt... Pe urmă punem mîna şi pe grădina lui Nistor.
E beţiv, păcătos. Să-i dăm de băut. Nu-şi dă seama că se duce de
rîpă. Ei, ce zici ?...
Şi din ceasul acela Traian a fost hărţuit mai rău ca o slugă.
înainte de răsăritul soarelui era trezit să cureţe grajdul şi coteţele ;
apoi căra apă pentru grădină, legăna copilul cel mic pînă cînd
cumnată-sa gătea ceva într-o tigaie. Mîna vacile la cireada şi dacă
ploua şi nu se putea duce la prăşit, la cosit, la adunat fin, la scos
pietre din prundul rîpei, frământa cu picioarele goale lut cu paie şi
făcea chirpici, sub un şopron posomorit. Numai seara era fericit cînd
se ducea cu caii la păscut în pădure. îi împiedica la picioarele de
dinainte şi apoi se aşeza pe suman să se odihnească. Cîntau păsări,
greieri şi asculta pîrîitul ierbii în dinţii cailor. Cînd era lună, se uita
la ea pînă îi dădeau lacrimile. Cînd aţipea, visa că pleca undeva
departe, dar din urmă alergau după el glasul cumnatei sale,
înjurăturile fratelui său şi ţipetele copilului mic. Din pricina asta se
trezea plin de sudoare. Dacă erau şi alţi băieţi din sat cu caii la
păscut, făceau focuri, coceau porumb şi vorbeau despre lupi.
Abia cînd începea să ningă îi dădeau o pereche de bocanci. Pe
viscol, adăpa vitele, limpezea rufele la izvor, făcea pîrtii prin
mormanele de zăpadă şi cînd se apropia de sobă să se încălzească
cumnată-sa îl trimitea la dughiană, la crîşmă după rachiu sau peste
deal, în satul vecin, la o sora de-a ei, cu o legătură de mălai ori cu
un coş cu prune şi mere uscate.
Fratele său îşi cinstea vecinii cu vin negru şi-i hrănea cu nuci,
sfătuindu-i că, dacă au de vîndut casele, pămîntul, el e gata să le
cumpere, să le dea bani buni. Haram, cu faţa roşcată şi cu ochii
tulburi, şedea sub icoană, în capul mesei, acoperita cu ziare, iar
Nistor, slab şi jigărit, încerca un cîn- tec din fluierul pe care mereu îi
băga în cana cu vin să-l umezească. Petru îi îndemna să bea şi să
mănînce şi le povestea că el, dacă n-ar avea nevastă şi copii, le-ar
vinde lor casa lui şi s-ar duce în lumea mare, unde-i bine de trăit.
Unde-s alţi oameni, unde pîinea se cîştigă uşor, unde sînt
minunăţii... Hăram şi Nistor ciocneau, vărsau din pahare pe ziarele
de pe masă şi făgăduiau să vîndă tot şi să-şi caute norocul prin
tîrguri luminate. Cînd se trezeau peste cîteva zile şi Nistor, şi Hăram
se răzgîndeau şi întrebau :
— Unde să ne ducem, măi Petre ?
— Dar cine vă alungă, oameni buni ?, îi lua cu mierea în gură
Petru. Trăiţi, măi oameni buni, şi suta de ani în vatra voastră ! Şi
dacă n-aveţi de una, de alta, n-am să va las i Vă dau eu ! Făină,
slănină, vin. Şi, la urmă, ne socotim noi. Nu vi-s frate, şi apoi zicala
aceea : „Frate, frate, dar brînza-i pe bani ! “ E vorba de omenie măi
şi omenia nu se plăteşte ^cu bani. Eu am ce-mi trebuie. Şi bani şi
răbdare... dar dacă ţi-i foame, dacă ţi-i sete nu trebuie să rabzi. E pă-
cat; N-avem voie să ne osîndim trupul. La mine găsiţi. Doar săriţi
gardul şi bateţi în uşa. Uşa se deschide ca în Evanghelie... Dacă nu
vreţi să luaţi de la mine nu-i nici o supărare. Proştii vorbesc prin sat
că vreau să vă iau avutul. Dar ce-s eu ? Căpcăun ? Zmeu ?
Peste cîţiva ani Petru a adus jandarmul şi a socotit datoriile
vecinilor. De-a lungul paginilor erau în chip de semnătura buricele
degetelor lor muiate în cerneală ori de-a dreptul în vin negru.
Oamenii au recunoscut că au băut şi au mîncat şi că n-au de unde
plăti şi că ipoteca pămîntului nu putea fi înlăturată.
— Să facem un act, aşa de formă. Domnul şef e martor şi
întăreşte cu puterea lui hîrtia. în judecată nu vă dau că doar .sîntem
oameni, de alungat nu vă alung din casă că nu-s cîine, dar de
pămîntul vostru nu se poate atinge nimeni pînă nu se plăteşte
datoria... Vreau să mă lărgesc după moartea voastră.
— Eu cred că am şi murit, spuse Hăram, care era treaz. Vi ar
trebui ceva de drum, Petre, dacă ai un pic de inimă.
Petru l-a bătut pe umeri.
— Unde ?
— Nu ştiu !
Şi n-a voit să pună nimic în gură. în pragul uşii s-a oprit şi a
vorbit :
— Răzeşii noştri nu s-au supus niciodată nici unui boier, dar
pieirea lor va fi atunci cînd din rîndul lor se vor ridica boieri... Ai
ajuns boier, Petre. Fereşte-te însă să nu te bată Dumnezeu. Ţine
minte vorbele mele.
Şi, întorcîndu-i spatele, Hăram a ieşit din casă. Peste cîteva zile
la uşa lui s-a văzut lacăt. Au început ploile de toamnă, a venit iarna,
dar el nu s-a mai întors. Nistor a făgăduit ca dacă intră cineva în
ograda sa îi dă cu toporul în creştet şi el se duce în ocnă, dar în
primăvară a pierit în- tr-un şanţ. Petru a dărîmat gardurile şi s-a
lărgit din două părţi. Traían a trebuit să care toate pietrele cu roaba.
Pe la mijlocul verii acelui an, din pricina muncilor istovitoare la
care-1 puneau fratele său şi cumnata sa, Traian se hotărî să-şi pună
capăt zilelor, să se arunce într-o fîntînă. Dar pe urmă s-a răzgîndit şi
într-o noapte a încălecat pe un cal şi a fugit de acasă. S-a oprit în
marginea unui sat necunoscut şi acolo a dat drumul calului care s-a
întors singur. Peste o săptămînă l-au prins doi jandarmi şi l-au trimis
în sat. O noapte a petrecut-o în pivniţa postului de jandarmi.
Dimineaţa, şeful de post l-a luat de mîna şi l-a predat fratelui său
Petru, care, în loc să-l întrebe pe unde a rătăcit şi ce a mîncat, a pus
mîna pe o nuia şi l-a bătut în mijlocul ogrăzii. Traian şi-a muşcat
buzele pînă la însîngerare, dar n-a scos un ţipăt. Şeful de post a rîs
şi-a şters chelia asudată şi acră şi a spus :
— Tare, măi ! îmi place. Să-l faci soldat, Petre !
Apoi, adresîndu-se lui Traian cu un fel de autoritate mai blîndă,
i-a zis :
— Să nu mai încerci, băiete ! N-ai unde să fugi. Fratele tău ţi-i
tată şi mamă şi trebuie să-l asculţi. Nu-ţi vrea răul. Copiii trebuiesc
bătuţi pînă le crapă pielea, ca să ţină minte. Şi pe mine m-au bătut şi
acasă, şi în armată... De aceea am ajuns om. Sa nu mai fugi că te
găsim şi-n gaura de şarpe. Un telefon şi toată jandarmeria e pe
urmele tale. Daţi-i ceva de mîncare că la mine n-a voit să se atingă
de nimic, cu toate că soţia mea l-a căinat şi l-a sărutat pe frunte.
Cînd a căzut din cireş avea paisprezece ani. S-a rupt creanga de
sub picioare, s-a rupt şi cea de care se ţinea şi s-a prăbuşit. Cînd şi-a
venit în fire îl durea umărul stîng şi nu-şi putea mişca mina. Pe
urmă l-au cuprins fierbinţelile şi frigurile şi a zăcut în cămăruţa din
capătul grajdului, toată vara. Fratele său intra uneori şi-l întreba cînd
are să se vindece. Traian a cerut să fie dus la doctor. Petru a trintit
uşa şi a strigat :
— Doctor ? ! De unde bani ?...
 Cumnată-sa îi aducea într-o strachină de lut o fiertură vînătă şi
o coajă de pîine. Noaptea îi ţinea de urît cîte un prieten care se
furişa printr-o spărtura a gardului. Durerile nu conteniră. Mînă făcu
puroi la încheietura umărului. Cumnată-sa îl oblojea eu ceapă
coaptă pe plită, cu tărîţe. într-o za aduse o babă să-i descînte. Baba
spuse ceva dînd ochii peste cap şi scuipă între coarne un diavol
nevăzut... Nici o vorbă bună, nici o încurajare. Mîneca aspră a
cămăşii se lipea de rană. După un timp izbuti să mişte un deget de la
mîna bolnavă. Apoi altui. Dar nu putea apuca nimic în palmă. Prin
osul aşchiat, prin carnea strivită, cineva băga ace ascuţite şi cărbuni
aprinşi. Singura bucurie a lui Traian era Mă- rioara, fata cea
mijlocie a fratelui său. Frumoasă, cu părul auriu, ochii albaştri, plini
de lumină, deschidea uşa şi-i aducea „bunătăţi". Cînd n-o vedea
maică-sa, cotrobăia prin dulapuri. Se aşeza lîngă el, îl aştepa să
mănînce şi pe urmă ducea un deget la gură în semn că nu trebuie să
ştie nimeni. N-avea nici cinci ani, dar pricepea ci Traian e bolnav,
că părinţii ei nu-1 iubesc. Se lumina odăiţa cînd intra Mărioara.
Traian îi zîmbea cu tristeţe şi fata venea lîngă el ca un pui de înger.
Se priveau în ochi cîteva clipe şi, dacă n-avea nimic sub şorţuleţul
cu bretele albastre, era semn că nu s-a putut strecura pe unde
trebuia. Cerea să vadă mîna bolnavă. Atingea cu degeteie-I
trandafirii mîneca murdară a cămăşii, se întrista şi ofta din adîncul
pieptului, unde batea o inimă mică, toată din aur. Atunci, pe Traían
îl lăsau durerile şi-o chema s-o îmbrăţişeze cu mina cea sănătoasă.
Cînd rămînea singur se întreba cum de Mărioara putea fi atît de
frumoasă şi de bună cînd avea un tată urît şi rău, cu faţa lată, ochii
vineţii, cu pomeţii obrajilor roşii, cu nasul turtit, cu bărbia ieşită
mult în afară, cu gura strîmbă şi ştirbă în două locuri, cu răsuflarea
năduhoasă şi cu urechile strivite, cu gîtul gros ca al porcilor la
crăciun după ce sînt pîrliţi şi spălaţi cu apă clocotită... Cum de putea
fi atît de delicată şi caldă ca un pui de soare, cînd maică-sa părea o
putina îmbrăcată cu bluză galbenă şi fustă verde, cu ochii ca
dhişleagul, cu pieptul umflat de parcă purta pe dedesubt o pereche
de desagi ciobăneşti şi care şi zi şi noapte mesteca ceva în măsele.
Petre n-a adus nici un doctor.
Traían s-a ridicat din zăcare cu mina beteagl. îi atîrna bicisnică
şi galbenă ca de mort. Abia putea ţine între degete o cutie de
chibrituri. Fratele său nu-1 credea şi-l punea la muncă. Traían se
folosea numai de mîna dreaptă. îl rîndui la vaci şi la juncani.
Toamna Petru vindea vitele, pentru tăiat, pe Ia negustori şi din banii
primiţi pe ele cumpăra pămînt. Primăvara arvunea viţei nefătaţi încă
şi vaci sterpe şi cînd dădea colţul ierbii Traían pornea cu cireada la
păscut. Mîna nu-1 mai durea decît atunci cînd ploua sau bîntuia ge-
rul, dar cu ea iau putea face mare lucru şi de la an la an se vedea ca
nu creşte, rămîne chircită faţă de mîna dreapta. Porecla de Ciuntu,
Ciungii porni de la fratele său şi oamenii cei mai cumsecade se
pomeneau că-i spun : Traían Ciuntu, Traían Ciungu, Schilodul...
Mărioara se înţepă într-o mirişte rea şi în cîteva zile muri ca un
pui de găină. Traían a bocit-o dimineţi de-a rîndui de se mira tot
satul.
Venind vremea recrutării, doctorii l-au găsit inapt pentru
serviciul militar. S-a întors mîhnit acasă. Se rugase de un ofiţer din
comisie să-l primească măcar pe la o cancelarie, la o muncă pe
măsura lui, să nu rămînă de rîsul satului... Ofiţerul l-a bătut cu
palma pe umărul drept şi i-a spus :
 — Uite, acum nu mai sînt copil. Am putea sta de vorbă ca între
doi bărbaţi dacă nu vrei ca de la frate la frate. în ograda asta, în
pămîntul rămas de la părinţi eu am partea mea prin lege. Dă-mi
partea mea în bani şi-ţi iscălesc ca n-ai si mi mai vezi nici la moarte.
•— Ce parte, mai ţîcă ? Tu te-ai născut la douăzeci de ani după
mine. Eu am avut grijă de bătrîni.
— De-atîta a ars mama ? C-ai avut grijă ? Ai avut grijă să
ardă ?
— Eu ?... Eu ?... se bîlbîi Petru. M-ai văzut pe mine ?
— Nu eu ! Dar alţii au văzut pe cineva, noaptea, încon- jurînd
casa cu focul şi pot mărturisi.
— Ce să mărturisească, Ciungule ? Cui să mărturisească ? Sînt
acte !
— Actele se pot întoarce pe dos. N-au trecut încă zece
ani.
— Nu pricep ce vrei să spui ? Mă învinuieşti oare ?
— Pedeapsa ai s-o capeţi la vreme. Tot ce-ai zidit tu poate să
ardă într-un ceas. Lacrimile lui Hăram şi ale lui X ist or n-au intrat
în pămînt. Te pîndesc... Tu crezi că eu nu mi-am dat seama pe cîţi i-
ai înşelat şi i-ai năpăstuit folosin- du-te de jandarm ? Toate se
plătesc mii frate ! Mai devreme ori mai tîrziu ! Vremurile sînt
tulburi. Tu abia te iscăleşti, dar eu citesc ziarele. Stau de vorbă ou
oamenii... Ştiu că mă urăşti din clipa în care m-am născut şi că i-ai
vorbit de rău şi pe părinţi că s-au plodit la bătrîneţe, de rîsul lumii şi
asta numai că te-ai lăcomit la casă, la pămînt şi n-ai voit si împărţi
cu mine nimic... Te-am slugărit destul. E vremea să-mi dai simbria
şi partea mea din moştenire. Acuma nu mă mai tem de palmele tale,
de braţul tău. Sînt ciung, dar puternic. Tot ce n-a putut mîna -stingă
a luat cea dreaptă. în ea am putere de două mîini. Nu, n-ai să mi faci
argatul tău pe viaţă. E bine să ne înţelegem.
— Piei din ochii mei, ticalosule ! Te-nvaţă cineva ! Aflăm noi !
Şi, la puşcărie ! Asta-i învăţătură periculoasă. învăţătură împotriva
lui Hristos, şi a regelui, a ţării. Te cuminţesc eu băiete eît ai bate din
palme.
Pînă !în seară lui Traian i-au legat jandarmii mîna dreaptă la
spate şi aşa, din post în post, escortat ca un tîl- har, dormind prin
beciuri şi mîncînd pesmeţi mucegăiţi, ajunse la legiunea de
jardarmi.
Căpitanul, care se plictisea, ceru să-l ancheteze el. Citi actul
care-1 însoţea, zîmbi şi-l întrebă :
— E adevărat ?
— Da, domnule ! M-am certat cu fratele meu Petru şi i- am

22
 1111
-

spm şi vorbe mai grele.

— Altceva ?
— Altceva, nimic.
— Ciung vrei să construieşti altă lume ? Pe alte principii ? Pe
alte învăţături ?... S-o luăm sistematic ! Cu cine ai legături ?
— Ce legături, domnule ?
— Tu mă întrebi ?
■— Nu pricep, domnule căpitan, nici pentru ce am fost. legat,
nici pentru ce am fost trimis în faţa dumneavoastră.
— Mai, ia uită-te în ochii mei !
— Mă uit, domnule, mă uit şi-n foc.
— E adevărat ca citeşti cărţi ?
— Da.
— Şi ce cărţi citeşti ?
— Din acelea care se vinci pe la librării.
— Ai citit multe ?
— Nu prea multe. Nu che aş dori eu, că n-am bani.
— Dar cînd cumperi cărţi de unde iei bani ?
— De la găini, domnule. Pun de-o parte ouă şi cînd îmi • vine
bine le vînd pe furiş.
— Furi, cu alte cuvinte ?
— Nu, că eu le îngrijesc.
— Şi unde ţii cărţile ?
■— în grajd, unde dorm.
Căpitanul tresări ca de-o aducere aminte, îşi aprinse o ţigară şi-
l ruga pe Traian să povestească despre viaţa lui tot de 1a început. L-
a ascultat mai bine de un ceas şi pe urmă l-a întrebat :
•— Eşti cu adevărat fiu de căpitan de răzeşi ?
— Da, domnule.
— Şi cum arătau căpitanii aceia de care spui ?
— Oameni ca toţi oamenii de la ţară. Numai că tot timpul
vorbeau despre străbunii lor care se încăieraseră cu duşmanul. Aşa
îşi creşteau copiii şi nepoţii, prin poveşti de vitejie.

23
 — Purtau uniforme ? Aveau arme ? Ceva buzdugane ?
— Da’de unde ! ?... Umblau desculţi. Nu ştiau carte, dar erau
cinstiţi şi mîndri. Nu se plecau în faţa nimănui şi mai ales nu se
temeau de moarte.
— Ia spune, băiete, mă cunoşti pe mine ?
— Nu, domnule căpitan.
— Ţi-arn fost pedagog la liceu. Erai băiat cuminte şi bun. Parcă
te vad. Am memorie. Ţi-aduci aminte de mine ?
■— Nu, domnule căpitan.
— Bine, spuse căpitanul după un răstimp şi ceru legătura
telefonică cu postul de jandarmi din satul lui Traian.
Cînd puse mina pe telefon, primul cuvînt pe care l-a rostit a fost
:
— Idiotele ! Eşti un mare idiot, domnule şef... Un cretin. Un
imbecil. Trimite de urgenţă trăsura ta, personală, să-l aducă acasă pe
Traian Grindu. Iar tu fă-ţi bagajele ! Eşti mutat ! Ai înţeles,
idiotule ?
După ce închise telefonul se plimbă puţin prin birou, apoi dădu
ordin unui caporal să-l ducă pe Traian Grindu la masă şi să aibă
grijă ca atunci cînd va sosi trăsura să-i dea soldatului un plic.
— Să fie oare pe lumea asta dreptate ?, se întrebă Traian
Grindu şi-şi şterse ochii cu palma dreaptă.
Cînd l-a văzut Petru pe Traian venind în trăsură cu zurgălăi, viu
şi nevătămat, a îngheţat în pragul porţii. Şi-a şters de cîteva ori ochii
cîrpiţi, să se dezmeticească, s-a scărpinat, a tuşit, i s-au învineţit
buzele şi apoi a încercat să zîmbească la fel ca un milog, cu toată
faţa. Şeful de post îl încredinţase că un an, doi are să stea la
închisoare. Cu' oasele muiate. Şi că are să se întoarcă supus ca un
miel abia fătat. O adusese el din condei, că-i „element" periculos,
suspect... Şi că după ce o sta la răcoare n-o să mai ridice glasul şi o
sa cadă în genunchi şi o sa sărute poarta casei... „Auzi, Ciungu,
parte ! Ce parte să-i faci ?... El pe un fel ar avea dreptul, dar dreptul
nu-i la el. Cît trăiesc eu, Petre, eu sînt legea. îi scoatem certificat că-
i nebun pe urmă, şi cu ne- bunii-i altă lege... Uită-te bine la el să nu-
ţi fie dor. Pe puţin un an nu-1 vezi !"... Aşa-i făgăduise jandarmul şi
iată-1 sosind în faetonul lăcuit, cu cai negri, ca un inspector de
plasă. De bună seamă că a spus ceva la legiune de vreme ce şeful îşi
strînge catrafusele. Are legătură cu cineva mare. Soldat pe capră şi
el pe pernă, în fund, tolănit. L-a văzut tot satul ! Şi deodată Petru
Grindu începu să rîdă cu hohote, ca la sfîrşitul unei farse pe care el
o pusese la cale.

24
 — Ha ! Ha ! Ha ! Straşnic a ieşit ! Ştiam eu ! Te-ai speriat măi
Trăienică ? Tu credeai că chiar te dau pe mîna legii ? De ce să te
dau mă, eînd n-ai făcut nimic ?... Ce, eu sîrat cîine ? Ţi-s frate,
băiete ! Stai să deschid poarta să întoarcă vizitiul în ogradă.
Grozav ! Uite, nu mă pot stăpîni. Rîzi şi tu muiere, ce te holbezi ca
proasta-n tîrg !... A venit Trăienică, aşa cum ţi-am spus eu.
Traian coborî din trăsură şi se îndreptă spre casa din fundul
curţii. în prag îi spuse răspicat lui Petru :
■— Aici am să trăiesc eu.
— Daca vrei, acolo... E loc şi-n casa cea nouă...
— Şi-ai să-mi dai partea mea.
— Te-a oprit cineva ? Ce-i al tău e-al tău, dacă nu vrei să firn
la un loc.
— Facem acte !
— Facem ! Chem notarul ! Te şi cunun dacă-ţi găseşti o fată !
Şi Petru începu iar să rîdă nervos.
— Măi, ce-a ieşit din gluma mea ! Să-l vezi pe tîlharul de şef
cum se perpeleşte. Aici era pîine bună de mîncat. îl mută într-un sat
de ţigani. Cînd o să vină să-şi ia rămas bun, spune-i că nu eşti
supărat, că procesul lui verbal l-a dat de gol şi că o să vorbeşti tu cu
legiunea să-l ierte... Eu ştiam că eşti prieten cu cineva de sus...
Glumă a fost, ca gluma s-a dus. Taie o găină, femeie, şi scoate vin
bun că s-a întors, după şapte zile, fratele meu.
Traian îşi dădea seama de toate. Aproape că-i venea greaţă. Nu
ştia ce să facă. Ce să răspundă. îl bătuse cînd era mai mic, îl
chinuise, îl umilise, îl batjocorise şi acum se milogea, încerca să fie
vesel, încerca să fie bun, încerca să fie corect, săritor, iubitor. Parcă
cineva îi scosese sufletul cel vechi plin de lăcomie şi răutate, de
zgîrcenie şi făloşenie şi-i pusese în piept un suflet neprihănit. Trupul
îşi poate lepăda zdrenţele de pe el, păduchii, murdăria. în mai bine
de un ceas poţi să faci dintr-un rufos un prinţ cu straie scumpe şi po-
doabe strălucitoare, dar sufletul nu se poate schimba dintr-o dată.
De aceea Traian nu crezu în vorbele fratelui său. Nu stătu la masă
ou el, nu ciocni pahar, ci pe motiv că-i foarte obosit se culcă pe o
laviţă şi se gîndi la multe pînă ce intră întunericul prin ferestre şi
adormi.
A doua zi, Petru îl întrebă cum a dormit şi dacă n-ar vrea să
guste ceva. Ca să încheie vorba, să nu-1 mai vadă schimonosindu-se
şi iinguşindn-se atîta în faţa lui, îi spuse scurt :
—Bădie, cînd mi-o fi foame şi sete nu mă ruşinez. A. cum a
am ceva în minte şi trebuie să chibzuiesc.
— Bine băiete, foarte bine. Cum vrei tu. Doar eşti la tine acasă.

25
 Vesel că auzise din gura lui Traían cuvîntul bădie spus pe ton
blînd, Petru se duse la fîntînă să se spele şi apoi coborî în sat să mai
vadă ce spun oamenii. Primarul fiind pe moarte se vorbea de
alegerea altuia. Unii credeau că o să fie numit direct de la prefectură
fără nici un fel de votare. Alţii chiar îl bănuiau, dar nu voiau să
spună... Unul, mai în glumă, mai în adins, zise că bun ar fi Traian,
că s-a dus legat şi s-a întors în faeton, dar că-i prea tînăr şi nu
cunoaşte vicleşugurile oamenilor. Petru îl asculta pe unul, pe altul,
zîmbea, dădea mîna, întreba de gazete, întreba de ploaie, întreba
cine o să vină în locul jandarmului.
Dacă pentru Petru era uşor să creadă că ce-a fost a fost şi s-a
dus, pentru Traian era nespus de greu să uite, de aceea chibzuia ce si
faci. Si rămînă în sat ori să-şi vîndă partea şi să plece în lume. Dar
unde ? ...
Să se-mpace cu fratele său ? Dar cum ? Să dea vina doar pe
lăcomie ca pe-o boală nemernică ? Lăcomie care urîţeşte şi trupul şi
sufletul. Dar trecuse oare această boală ?... Nu credea. Cu toate că
încerca să se autoconvingă. In oamenii cei mai răi rămîne cite o
picătură de lumină, de curăţenie care-i salvează de la pieire, spusese
careva într-o carte... Dar dacă acea scînteie de bunătate şi omenie
intrase în inima Mărioarei şi se pierduse odată cu ea ?
Nimeni nu-i putea dovedi că vorbele lui Petru erau cinstite şi că
nu porneau din laşitate şi teamă.
Pe Traian îl chinuia mai ales gîndul că fratele său ori cumnată-
sa, unul din ei, era vinovat pentru aprinderea cocioabei în care
zăcuse maică-sa. Atunci voise numai să-l întărite, dar nu-i spusese
nimeni nimic cum că ar fi fost văzut cineva aruncînd cărbuni pe
streaşină de stuf... Dar lumîna- rea era adevărată ! De ce-i puseseră
la cap luminare şi chibrituri ? Oare o mamă pune la căpătâiul fiului
său abia născut o oală cu lapte şi o bucată de pîine şi ea-şi vede de
alte treburi, lăsîndu-1 să se descurce singur ? Ohiar daca de la
luminarea muribundei s-a aprins casa şi maică-sa, poate încă vie, a
cunoscut chinul focului, vina era fără îndoială a acelui care nu s-a
îngrijit de bolnavă şi a lăsat-o să-şi aprindă singură feştila.
— Nu-i nici o iertare, îşi încheie Traían gîndurile. Şi nici nu
poate fi, cu toate cărţile sfinte care făgăduiesc cerul şi după crimă,
dacă se spun rugăciuni.
în cele din urmă se hotărî să rămînă în aceeaşi ogradă cu Petru,
pînă cînd îşi va agonisi banii trebuitori pentru operaţia care urma să
şi-o facă la mîna stingă.

26
 Unii cu care mai stătuse de vorbă credeau că-i prea tîrziu, alţii
însă îl încurajau povestind, aşa cum se întâmplă de obicei, că
picioare pocite, strâmbe, ticăloase, ajutate de cîrje, sub 'cuţitele şi
ferăstraiele medicilor luminaţi s-au prefăcut în picioare adevărate,
bune de fugă şi de joc.
Cînd a izbucnit războiul şi ţara a fost tîrîtă de nemţi în foc,
Traían şi-a luat gîndul de la mîna beteagă.
Satele s-au golit de flăcăi şi de gospodarii tineri, care şi-au lăsat
nevestele şi copiii şi s-au dus să moară pe câmpuri străine.
Noaptea treceau, gemând, pe sus avioane grele, încărcate cu
bombe, iar ziua veneau scrisori înspăimântate şi certificate de
moarte.
Casele se umpleau de bocete, nevestele îşi sfîşiau băsmălile, îşi
grămădeau copiii abia ridicaţi în doua picioare, eît şi pe cei de
leagăn îşi plângeau pînă cînd li se uscau izvoarele lacrimilor...
Mamele aprindeau luminări lingă lucrurile feciorilor hăcuiţi de
branduri şi mitraliere şi agăţaţi ca nişte zdrenţe de sârmele ghimpate
ale câmpurilor de bătaie. îşi lipeau frunţile de pietrele reci ale
bisericii, topite de durere.
Feţele oamenilor se schimbaseră. Cei care primeau ordine de
chemare umblau ea năuci şi-şi luau rămas bun pînă şi de la copaci,
iar cei care bănuiau că vor primi ori nu puteau închide ochii nici zi
nici noapte, ori se îmbătau pînă cădeau laţi pe unde nimereau.
Zidurile începute au încremenit. Nunţile s-au amînaî.
Logodnele ¡s-au desfăcut. Neliniştea şi-a zidit cuib peste tot.
Plecau şi caii la război, şi boii, şi căruţele.
Bătrînii se strîngeau pe la porţi cu obrajii ţepeni şi mai mult
bateau cu beţele în pămînt decît vorbeau. Ce puteau să spună decît
că oamenii se ucid... Iar se ucid... Mai tare Mai rau î... Mai
repede !...
Babele aveau vedenii. Citeau peste tot fel de fel de semne. De la
ţarcul din jurul lunii pînă la puii cu două capete. Ba pînă şi oalele de
la foc spuneau cîte ceva şi tăciunii ţipau în vatră... In cutare sat, o
preoteasă ¡moartă venea noaptea acasă să-şi legene pruncul de ţîţă,
sub ochii năuciţi ai preotului care se ruga.
Petru Grindu îi spuse lui Traian :
■— Tutun ! Cultiv tutun pentru front ! Cine cultivă e scutit de
război. Tutun, frate. Pe tine te scapă rnîna. Vezi, tot răul e spre bine.
M-am şi înscris şi o să primesc ordin de mobilizare ¡pe loc. Să aibă
ce fuma bieţii oameni. Soldaţii şi ofiţerii. Acolo au nervi şi tutunul

27
îi ajută. Facem cît mai mult tutun să nu ducă lipsă. Bună treabă ! Ce
zici ? Nu dă oricui să cultive. Sîntem ¡doar cîţiva din sat. Aşa scap
şi o pereche de cai şi o pereche de boi... Să se bată, domnule, dacă
n-au minte ! Numai de n-ar trece şi pe aici. De ne-ar feri.
— Ce folos ar fi ?, întreba Traian.
— Cum, ce folos ? Ai vrea să ardem ?
— Nu, dar alţii ard şi fără nici o vină.
— Voia lui Dumnezeu.
— Dumnezeu e bătrîn şi nu se mai amesteci în treburile
oamenilor.
— Ai citit tu undeva ?
— Da, am citit.
Petru a cultivat tutun. Mulţi de seama lui au pierit. El însă a
încasat bani buni. Traian a umblat abătut o vreme pînă cînd a intrat
în vorbă cu Anisia, fata cîntăreţului de la biserică, o codană bălaie,
cu ochii albaştri, care se ridicase dintr-o dată, din rîndul păzitoarelor
de gîşte şi capre, aşa cum într-o grădină se arată peste noapte o
floare nebănuită de nimeni.
^ —■ Eşti din sat? a întrebat-o Traian. A cui? Cînd ai răsărit ?...
Anisia a rîs.
S-au întîlnit la un cireş copt şi el îi apleca crengile.
Apoi, la un izvor unde Anisia gihilea pînză.
Spre toamnă, la vie.
Mai mult tăceau şi se priveau.
Spre primăvară, au plecat împreună la un iarmaroc. Abia cînd s-
au depărtat de sat s-au simţit mai apropiaţi. Cîmpul nu-i cunoştea,
copacii nu-i cunoşteau. Străinii puteau să-i creadă frate şi soră.
La iarmaroc lume multă şi mai ales schilozi de război. Fără un
picior, fără amîndouă... Fără mîini... desfiguraţi. Oameni tineri, dar
îmbătrîniţi de întîlnirea cu moartea, de invaliditate, trişti ori fără nici
o expresie. Bucăţi de carne în cărucioare... Unii întindeau cîte o
mînă. Femeile şi bătrînii îi miluiau... In tîrg, Traian află că nu
departe de acolo, într-un orăşel legat cu cale ferată, există un spital
de zonă. Un spital de răniţi. Unde se tăiau mîini şi picioare putrezite
de cangrenă. Unde se scoteau gloanţe şi schije din oase. Unde se
făceau reparaţii de oameni striviţi, îngropaţi de vii, rupţi de obuze,
ciuruiţi de pistoale automate şi unde în fiecare dimineaţă aveau loc
înmormîntări şi se semnau certificate de deces...
Anisia a vîndut două găini şi şi-a cumpărat un pieptene de sidef
ou incrustaţii, pentru pus în coc, un şirag de mărgele din sticlă

28
colorată, o cingătoare dată cu lac, avînd cataramă poleită, şi o
broboadă cu trandafiri. Din ce i-a mai rămas a luat cîţiva cocoşi din
turtă dulce cu crestele verzi şi zaharicale în formă de bastonaşe
răsucite, de culoare galbenă şi roşie. Traian şi-a cumpărat o pălărie
de fetru şi două cărţi.
— Ce faci cu ele ? l-a întrebat Anisia.
— Ar trebui să te trag de urechi.
— De ce ?
— Pentru întrebare.
— Ştiu ce faci. Le citeşti. De ce nu ţi-ai cumpărat două
pălării ?
■— Nu-mi arde de joacă.
— Dar mie îmi arde, şi mi-e foame.
Traian a luat-o de braţ şi a dus-o la un han, unde au mîncat
scrumbii cu măsline şi au băut bere neagră. Pe urmă s-au dat în
scrînciob. S-au învîrtit pe nişte căluţi de lemn în ţipătul unei
trompete...
Deodată, lumea adunată a început să urle şi să fugă care încotro,
înnebunită. Spre iarmaroc se năpustea un avion, făcând. un zgomot
asurzitor. Intr-o clipă toate tarabele rămaseră singure. Oamenii se
ascunseră pe unde nimeriră. Prin case, prin beciuri şi mai ales
intrară în biserica din apropiere. Anisia se lipi de Traian. O simţea
cum tremură. Avionul coborî pînă aproape de pământ, se roti
deasupra pieţei părăsite şi apoi îşi luă înălţime şi se pierdu în nori
fără să tragă un foc şi fără sa arunce o bombă.
In afara bărăcilor, pe ¡marginea şanţurilor, pe sub copaci, cîţiva
răniţi în convalescenţă mâncau din merindele aduse de acasă.
Muşcau cu lăcomie din bucăţile de plăcintă, din copanele de pasăre
şi se uitau peste culmi. Nevestele lor îi priveau cu milă şi-şi ştergeau
lacrimile cu broboada. Soţii, înfăşuraţi încă în bandaje albe ori
ferecaţi în ghips, raşi pe cap şi nebărbieriţi, întrebau între dumicaturi
: de oi, de juncani, de copii. Femeile povesteau pe scurt. Răniţii
căutau din nou prin traiste. Cîrjele, bastoanele stăteau în repaos pe
otava verde şi proaspătă. Cîteodată se auzeau din interiorul
spitalului de zonă ţipete înfiorătoare. Femeile se îngălbeneau, dar
răniţii încercau să le spulbere teama arătând, cu palma făcută
ferăstrău, că se taie ceva.
Traian se plimbă de colo pînă colo prin faţa porţii.
Cînd se hotărî să intre, se întâlni cu un plutonier major sanitar,
roşu la faţă ca o sfeclă de borş şi care era ofiţer de servici. Voi să
mintă că are un prieten rănit pe caxe-1 caută, dar în cele din urmă îi

29
spuse adevărul. După ce-i văzu mîna, sanitarul îl pofti pe un taburet
şi-i spuse :
— Măi băiete, tu-1 cauţi pe draeu’ cu lumânarea. Acuma ţi-ai
găsit să-ţi îndrepţi mîna ? Tu ştii cît ar da unii să aibă o mână ca a ta
? Averi, măi băiete ! Du-te acasă şi stai liniştit... E drept că avem
aici un mare chirurg, care face minuni, dar e atît de ocupat că n-are
vreme nici să-şi citească scrisorile, nici să ¡mănânce, nici să-şi facă
nevoile... Vin trenuri încărcate de pe front. Cazuri urgente. Şi-apoi
nici nu te poate nimeni interna aici. Trebuie să fii soldat, să faci
parte dintr-un regiment, să fii rănit în cutare localitate ori la anume
cotă, în atac sau în apărare...
— Am strîns bani. Nu vreau pe degeaba, vorbi oarecum
descurajat Traian.
— Tu nu eşti în toate minţile, băiete. Dacă te mănîncă spinarea
şi vrei numaidecît să te faci apt pentru front, ca să te cureţi ca un
prost cine ştie pe unde, du-te la un spital civil. De ce nu te-ai arătat
unui specialist pînă acum ?
■— N-am avut bani.
— Bine, acuma spui că ai !
— Am, dar chirurgii sînt toţi mobilizaţi pentru front şi
eu vreau să mă fac sănătos.
— Acuma ? In timp de război ? Alţii nu ştiu cum să scape, se
automutilează şi tu... Dar dacă vrei să pleci pe front, să faci vitejii,
să se scrie despre tine în gazete, să capeţi decoraţii, mă mg, fă o
cerere în sensul acesta... Nu sînt apt şi vreau să fiu apt pentru front.
Dar nu la mine aici, ci la Marele Stat Major.
După ce-şi şterse faţa, sanitarul adaugă :
— Ca să-ţi dau numele unui mort şi matricola lui, şi hainele lui
şi să te internez şi să-l rog eu pe medic, nu ţi-ar conveni.
— Nu, domnule.
— Atunci, du-te acasă şi mulţumeşte Maicii Domnului că ai
căzut la vreme din cireş... Dar dacă-i cumva la mijloc o fată, faţă de
care vrei să te arăţi grozav, ca să te iubească mai mult şi să plîngă
după tine, apoi atunci n-ai minte nici cît o lulea... Tu crezi că eu mă
făceam militar dacă nu era una în satul meu care nu mă voia decît în
uniformă... Şi de hatîrul ei m-arn dus la şcoala de subofiţeri sanitari.
Dar cînd m-am întors acasă am găsit-o măritată cu altul. Acuma nu-
mi pare rău nici de ea şi nici de uniformă. Femeile-s date dracului
cînd îşi bagă ceva în cap. Un răspopit îmi spunea că, dacă n-ar fi
fost pe lume Maria Magdalena, Hristos nu s-ar fi lăsat răstignit, iar
noi n-am fi avut religie creştină.

30
 Traian strînse din umeri. Majorul tăcu, rămas într-o atitudine de
filozof, cîteva clipe, apoi, uitîndu-se la ceas, vorbi pe alt ton :
— Orele de vizită sînt pe sfîrşite. Mi-a părut bine că am mai
stat de vorbă cu un civil.
Traian, pricepînd aluzia, l-a întrebat :
— Sfituiţi-mă ce să fac ?
— Să stai la casa ta cum ai mai stat. Nu se ştie ce se poate
întîmpla peste o noapte, peste două. Luimea-i năucită. Curge sînge
mult.
Traían se ridică sa plece, dar în momentul acela intră în biroul
ofiţerului de servid un om mărunţel, cu ochii miraţi ca de copil,
îmbrăcat într-un halat alb. Majorul se ridică brusc şi salută.
— Ţi-a venit de-acasă, Gavrilesoule ?
— Nu, domnule maior medic, un civil are nişte necazuri.
Şi în cîteva vorbe sanitarul raportă despre dorinţa lui
Traían Grindu. Medicul zîmbi.
— Ghiar pînă în satul tău s-a auzit despre mine ?
— Da, domnule doctor.
— Se mai exagerează, tinere. Se mai exagerează...
— l-am explicat, interveni sanitarul, că, dacă nu-i rănit pe front
şi dacă nu-i soldat, n-avem ce-i face. Aici e spital militar.
Doctorul se uită la mîna lui Traían, o pipăi, îl puse sa Iacă
anume mişcări şi zise :
— Să încercăm. Găsim noi o formulă, Gavrileseule, Doctorul e
dator să ajute oamenii, indiferent că sînt civili sau militari, români
ori turci, bogaţi ori săraci, urîţi ori frumoşi.
Şi, după ce căută ceva într-un registru şi citi o notă telefonică
din care reieşea că vor veni răniţi cu trenul de noapte, îi spuse lui
Traian :
— Cam peste două săptămîni să mă cauţi, băiete. Aici. Sa
întrebi de mine. Vedem noi la faţa locului ce-i de făcut.
— Nu uita să aduci certificatul de naştere, adăugă Gavrilescu.
Dacă la poartă n-ar fi fost oameni în proteze şi dacă din barăci
nu s-ar fi auzit gemete, Traian ar fi scos un chiot de sălbatec. I se
lua un munte de pe inimă.
Şi-l închipuise altfel pe medicul chirurg Cristian Mun- teanu.
înalt, puternic, încruntat, tăcut, aspru, cu ochelari, plin de decoraţii,
cu inele groase pe degete. Un om de care tremură toţi cei din jur, un
om în urma căruia se răspîndeşte un fior de gheaţă. Un vrăjitor
înconjurat de oase şi bucăţi de carne, din care face mîini, picioare.
Şi chiar oameni întregi, cosind şi descosînd, lipind şi tăind cu o

31
mulţime de foarfece şi cuţite.
Şi în tren, şi pe cîmp îi vedea chipul, ochii blînzi şi-i auzea
glasul plin de omenie : „Şi prizonierul rănit trebuie îngrijit tot aşa de
bine ca şi soldatul nostru, soldatul ca şi generalul. Nu-i nimeni mai
scump şi nimeni mai ieftin."
Traian îşi închipuia mîna stingă sănătoasă, puternică, apucînd
cu ea crengi, viţă de vie, coarne de vite, pietre, unelte... N-avea să
mai audă vorbe care-1 umileau, îl striveau, încercări de
compătimire, de milă. Avea să-l doară, nici vorbă ! Dar cit putea să
ţină ? Nu-1 duruse oare mai mult cînd zăcuse în odăiţa din capătul
grajdului ? Nu-1 duruseră destul vorbele oamenilor care cu orice
prilej căutau să-i aducă aminte că-i ciung, calic, nevolnic, pe
jumătate om şi cîte şi mai cîte ?
Soarele trecuse de amiaza. Cîţiva nori se iveau de dupa dealul
înalt şi trufaş care stăpîneşte partea de răsărit a satului. Mai toate
ploile coborau de pe creasta lui, dar norii pe care-i vedea Traian nu
vesteau nici o furtună. Parcă erau mormane de omături, din iernile
trecute, acum călătoare pe deasupra copacilor. Omaturi care
muriseră şi înviaseră. In cei doi ulmi uriaşi care umbresc şi
străjuiesc somnul celor plecaţi se auzi foşnet de frunze şi Traian
ridică ochii spre ei. Venise un vîxtej din văzduh ori o pasăre, că se
clătinau cîteva crengi... Nu ! Nu se gîndi la altceva. Era prieten cu
liniştea de acolo. în copilărie, cînd n-avea nici o grijă, se jucase cu
iezii care săreau gardul şi mîncau florile de pe morminte. Morţii
satului erau cuminţi. Nici unul nu se făcuse strigoi. Cei doi ulmi îi
apărau de duhuri rele şi vrăjitori, de legende străine şi de credinţe
eretice. Pînă în frunzele lor urcau uneori căpitanii de răzeşi, ou alte
chipuri, urcau prin rădăcini, prin seva copacilor şi se uitau din
vîrfurile mlădi- ţelor celor mai înalte, pînă departe, iar toamna se
întorceau în pămînt.
Ca după un sfat îndelung, ca după o spovedanie, ca după o
adîncă împăcare, Traian Grindu îşi luă bocceaua şi urcă dealul de
unde mai privi o dată, ca în palmă, satul, aproape acoperit de
verdeaţa şi desimea copacilor, prin care abia se auzea glasul lui
Petru.

32
 2
Cînd deschise ochii, simţi greaţă în
stomac şi greutate în ceafă. In încăperea dată cu var mai erau patru
oameni necunoscuţi. Ameţiţi încă de anestezie, palizi ca nişte
morţi. Unuia nu i se vedeau decît gura deschisă pe jumătate şi
nările încărcate cu păr negru. La toţi li se ridicau piepturile ca nişte
foaie obosite, sparte pe undeva. Un miros înţepător de
medicamente plutea în jur, iar prin pereţii de scînduri se auzeau
vorbe şi gemete. Traian Grindu fu cuprins de nelinişte şi de teamă
pentru tot ce se întîmplase... Se m;ai învîrtea puţin tavanul şi se
legăna fereastra îngustă, prin care se vedea o stivă de lemne, îşi
aminti tărgile acoperite cu cearşafuri albe, graba brancardierilor ou
mutre strîmbe, comice, glasul tăios al unei surori grase şi sclipirea
orbitoare a uneltelor de operaţie. Simţise că o mînă îl înăbuşă cu un
tampon de vata îmbibat cu ceva umed, rece şi înecăcios. Avu
senzaţia că moare şi voi sa se ridice, să fugă. Nu se putu clinti şi i
se stinse ceva în fiinţa sa, dar nu-şi putu da seama unde anume.
Linul din operaţi începu să horcăie, să se sufoce şi Traian se
gîndi să strige după ajutor, dar omul se răsuci sub pătură şi începu
să respire mai liniştit. Traian încercă să se gîndească la cei patru cu
care împărţea aerul din încăperea joasă. Veneau de pe front. Aveau
nume. Părinţi, neveste şi poate copii. Se întîlniseră cu moartea.
Purtau răni adevărate făcute de gloanţe, de schije. Pierduseră sînge.
Din fiecare cursese un mic pîrîiaş roşu... Dar el, el Traian, ce căuta
printre ei ?... El care stătuse în arşiţa soarelui printre spice de grîu
şi ascultase ciocîrliile, el care se odihnise la umbra copacilor, se
spălase la pîrîu şi se întîlnise pe sub butucii de viţă cu

33
Anisia, el care nu văzuse războiul decît în ziare şi în avioanele care
treceau pe deasupra satului, ce ciuta printre răniţi ?... N-avea cu ei
nici o înrudire sufletească. Nu primise botezul focului, nu se
zvîrcolise în ţărînă. în jurul lor pluteau bătălii de care n-aveau si
scape niciodată.
Cînd şi-a petrecut prietenii ce plecau pe front şi-a dat seama, în
marginea satului, că s-a produs o schimbare în sufletul lor de cum i-
au întins mîna. Chipurile lor au prins să arate altfel. Parcă atunci le
cioplea cineva din alt material. Nu mai bun, nu mai rău, dar altfel
decît al lui. Cu cît se depărtau de sat, se prefăceau în altcineva... Şi-
şi dădeau seama de lucrul acesta şi mamele, şi nevestele, căci îşi
aminteau pe loc despre vorbele lor şi despre faptele lor cele mai
neînsemnate şi cărora le dădeau altă valoare. Iar cînd coloanele se
pierdeau după culmi, intrau în timpul trecut... Intorcîndu-se acasă de
la acele despărţiri, la care lua parte nevăzută şi moartea, Traian
încerca un sentiment de jenă, de umilinţă. Simţea, prin haine,
suliţele din ochii femejlor plînse, le auzea gîndurile rostogolite ca
apele în furtună şi atunci rămînea în urmă. Dorea să fie singur. Să
nu schimbe cu nimeni nici o vorbă. Pe urmă uita. N-avea nici o vină
că nu-1 luau la război. Nu se automutilase, nu plătise bani nimănui,
nu era rudă cu nimeni care să-l poată scoate din uniforma de soldat.
Era schilod, ciung. Nefericit din pricina asta.
Şi iată că acelaşi sentiment de inferioritate începea să-l încerce
şi în spital. Numai că aici nu-1 cunoştea nimeni în afară de medicul
Cristian Munteanu şi de sanitarul Gavri- lescu : „Nu ştiu ce ai în
ochi, măi băiete, i-a spus maiorul, dar m-ai făcut să nu te pot
refuza... Mi-e că dacă reuşim ai sa isi arma la spinare şi în felul
acesta dăm ţării un ostaş. N-o să fie chiar atît de uşor cum îţi
închipui tu.“ Şi, într-adevăr, nu după multă vreme de la deschiderea
ochilor, începu să simtă junghiuri cumplite şi arsuri în mîna operată.
Anestezicul îşi slăbea puterea şi făcea loc durerii. Se treziră şi
ceilalţi şi pînă la apusul soarelui cu toţii gemură şi se văitară,
pomenind nume de acasă. Doctorul Munteanu nu se arătă, iar o soră
tînără şi frumoasă, cu gropiţe în obraji şi cu o cruciuliţă de email
roşu pe boneta albă şi scrobită, le făcu cîte o injecţie să poată
adormi, asigurîndu-i că în zori durerile nu vor mai conta aşa de
mult. Tot ea le povesti că ei sînt oameni ou noroc, pentru că un tren
sanitar, nu se ştie din ce pricină, a deraiat şi s-a prăbuşit într-o
prăpastie şi-au murit cu toţii pînă la unul. Şi răniţi, şi însoţitori, şi
medici, şi infirmiere. Cîteva sute de oameni.
în zori a trecut prin salon plutonierul major sanitar Gavrilescu.
Era zîmbăreţ, roşu la faţă şi purta halat nou şi bonetă la fel ca
medicii. Se uită în foile de observaţii şi apoi se opri la patul lui
Traian şi-i spuse :
— Totul e în ordine. Ai rana cea mai uşoară. Mina are să se
facă buna de puşcă şi de strîns în braţe fete frumoase. Banii sînt la
mine ca şi cum ar fi la taică-tu.
Traian încercă să zîmbească.
— De ce rîzi, mînzule ?
— Tata e mort.
— Am ajutat şi eu la operaţie. M-ai văzut ? Cum puteai să mă
vezi ? Dormeai buştean. Norocul vostru este că tocmai sosise o
cantitate bună de anestezic. Cînd n-avem lucrăm pe viu şi-i vai de
capul nostru şi al răniţilor.
Mai tîrziu trecu şi medicul Cristian Munteanu în fugă şi se uită
pe la fiecare. Traian ar fi voit să-l întrebe ceva, dar doctorul era
însoţit de doi colegi abia veniţi de la facul- tate, nişte băietani.
Cînd se isprăvi vizita medicală cei patru răniţi încercară să intre
în vorbă, sa facă cunoştinţă unii cu alţii, spunîndu-şi numele, locul
de naştere, regimentul şi împrejurările în care au fost răniţi. Cel cu
capul complet înfăşurat se temea să nu-şi piardă vederea din pricina
rănilor prea apropiate de ochi. Traian îşi trase pătura pe faţă,
făcîndu-se că doarme. Nu ştia ce le va spune cînd va fi întrebat de
unitatea din care face parte şi cum s-a întîimplat cu mina...
Nu auzi nici o poveste de groază. Răniţii ori nu erau în stare să
povestească atacurile, asalturile, bombardamentele, dezastrele, ori
nu voiau să-şi amintească de ele. Toate rosturile lumii se reduceau
la rănile lor, care puroiau, miroseau urît şi se adîneeau tot mai mult
în trupuri.
Lui Ion Trifeşti îi amputaseră piciorul drept. Mult deasupra
genunchiului. Se întreba cum o să sape pămîntul şi cum o să alerge
după vite. Era dintr-un sat sărac din Moldova. Cînd îl părăseau
junghiurile pretindea că-şi simte piciorul întreg şi că-1 mănîncă
degetele, dar cînd caută să le scarpine nu le găseşte. Senzaţia că are
piciorul neatins îl chinuie. Vrea să se deprindă ou infirmitatea. Ştie
că nu are încotro, dar o muscă ori un purice îl pişcă de gleznă... Şi
glezna-i aruncată undeva într-o groapă cu putreziciuni. Transpiră şi
nu poate pricepe. Acasă are nevastă, dar nu vorbeşte despre ea.
Toată nădejdea şi-o pune într-un frate, călugăr undeva, în munţi.
Mereu o roagă pe sora cu gropiţe în obraji sâ-i scrie o scrisoare. Dar
cînd fata aduce hîrtia şi cerneala Ion Trifeşti renunţă, spunînd că
poate o să moară într-o noapte. Atunci ochii i se umezesc.
Andrei Băjenaru se vaită de maţe. O schijă i-a sfîrtecat burta.
Crede că nu l-au curăţat bine atunci cînd l-au cusut şi ca i-a rămas
pămînt înăuntru. Mereu vrea sa afle cum e afară. Cum arată cîmpul.
Dacă sînt semne de ploaie. Dacă bate vîntul. Are cîţiva stupi de
albine acasă şi un petec de viţă altoită. A primit o scrisoare pe foaie
de caiet de aritmetică, pe care iscăleşte şi fetiţa cea mică, cu toată
palma. I-a muiat maică-sa mînuţa în cerneală. Şi taică-su sărută cele
cinci degete şi le arată oricui vine în salon. In scrisoare e vorba să
sosească să-l vadă soţia şi toţi copiii. Şapte la număr. După lege ar
trebui să fie demobilizat. Dar cine să pună o vorbă unde trebuie ?...
O cucoană mare, din cele care fac vizite prin spitalele de răniţi
şi împart ţigări şi laude, l-a numit „erou“ şi i-a făgăduit că o sa
intervină ea undeva. L-a fotografiat. Toţi au fost decretaţi eroi, iar
pe Traían l-a sărutat spunînd : „Un copil încă şi-şi varsă sîngele
pentru patrie. Doamne, nimic nu poate fi mai sublim Ia... Două zile
în şir s-a simţit parfumul cucoanei în salon...
Cum arăta la faţă Vasile Negară numai cei care-1 pansau puteau
şti. Cei din jurul său nu vedeau decît un nas cu păr negru în nări şi o
gură spuzită, care ieşeau dintr-un ghem de bandaje albe, îi
cunoşteau însă glasul. Se temea de lumina ochilor. Era gata să dea
un picior ori o mînă numai sa n-o piardă. Vorbea tot timpul în
şoapte şi se scuza că din pricina durerilor e nevoit să serîşnească din
dinţi. După un inel de aur cu piatră scumpă purtat în deget şi Ion
Trifeşti şi Andrei Băjenaru credeau că-i om cu carte.
Al cincilea rănit era neastîmpăratul salonului. Se lăuda că-i
patronul unui salon de frizerie şi coafură din Craiova şi că numai
din greşeală a fost mobilizat. Prin pieptul lui trecuseră trei gloanţe
de mitralieră. Rănile nu-1 durură multă vreme. Se bărbierea în
fiecare dimineaţă şi se pomăda, după care ieşea pe coridoarele
spitalului. Dacă n-ar fi fost atît de slăbit ar fi putut fi trimis acasă
într-un concediu medical. Cînd se întorcea în salon povestea cum s-
a mtîlnit cu iubita. O sori de la crucea roşie, un fel de zînă îmbrăcată
în halat alb, care făcea poezii.
Zilele şi nopţile păreau fără sfîrşit.
După părerea medicului cam în două săptămîni Traían avea să
părăsească spitalul. Toţi credeau că mîna îşi va relua funcţiile
normale.
Intr-o seară Ion Trifeşti îi spuse lui Traian :
— Repede îţi iei zborul, domnule Traian !... Parcă aşa spunea
ieri majorul. Ai scăpat uşor. Uite că n-am îndrăznit să te întrebăm ce
găseşti în cărţile pe oare le citeşti şi nici la ce armă eşti. Acum, după
oîte am priceput, aviator, nu ?
Traian se înroşi, dar, cum asta n-o simţi decît el în fierbinţeala
obrajilor, răspunse fără să se mai gîndească :
 — Da.
— Zbori cu avionul ?
— Cu.
, —• Vînătoare ori bombardament ?
— Vînătoare.
— Grozav Din cele care se iau la bătaie pe sus ca ciorile. Şi
odată le vezi cu fum negru în coadă... Şi le auzi cum urlă parcă ar fi
vii. Eu m-aş teme. Şi ai căzut de sus ?
— De.
—• Erai singur în avion ?
— Singur.
— Şi cum a fost ?
— Ca atunci cînd spargi un ou. Cojile în două părţi şi
gălbenuşul drept în jos. Aşa mi s-a rupt şi mie avionul. Am avut şi
un pic de noroc.
•— Ai căzut ca dintr-un copac.
— întocmai.
— Eu m-aş teme să mor aşa. Să cad de sus.
— Cînd mori jos nu-i la fel ?
— Cum să fie ? Jos te zvîrcoleşti, strigi, simţi pămîntuî sub
tine, dar sus ? Doamne, apără !
— Tot moarte-i şi una şi alta.
— Mai bine-i jos.
Ion Trifeşti nu mai puse nici o întrebare. Traían Grindu răsufla
uşurat că scăpase de un interogatoriu pe care îl simţea în jur de
multă vreme. Ca să nu i se pună întrebări el nu se arătase curios să
ispitească pe nimeni. Acum trecuse. Min- ţise, dar nu avusese
încotro. Poziţia de fals soldat, fals erou, fals rănit îl sîcîia mai mult
decît rana de la mînă. în curînd aveau să se sfîrşească toate. îl va
chema plutonierul să se echipeze şi el n-avea să se mai întoarcă prin
salon să-şi ia rămas bun aşa cum se obişnuieşte.
în noaptea aceea nu putu adormi. Ascultă scrîşnetul din dinţi al
lui Vasile Negară, întîlnirea din vis a lui Andrei Băjenaru cu cei
şapte copii şi auzi prin pereţii de lemn vaiete îndepărtate.
Dudul de lingă stiva de lemne îşi mişcă crengile de vînt în
lumina cîtorva fulgere şi pe urmă îşi muie întreaga făptură în
rafalele ploii. Ploaia bătu şi în ferestre, alergă şi pe acoperişul de
carton gudronat, spălă aleile care legau pavilioanele şi curăţă praful
de pe buruienile de la poarta şi de pe buza şanţului din afară, unde
aproape în fiecare zi poposeau, venite din depărtate colţuri de ţară,
mamele şi soţiile răniţilor. Omul cu trei gloanţe în piept, pretinsul
proprietar al unui salon de ooafură din Craiova, nu fusese la
întîlnirea cu iubita. De fapt nu avea nici o iubită. L-a urmărit de
cîteva ori Traian Grindu. Se plimba singur cu mîinile la spate prin
curtea spitalului şi în cele din urmă se aşeza pe o bancă, în fund,
lingă cimitir şi rămînea acolo pînă cînd se întuneca ; apoi se furişa
pe sub pereţi, iar în salon povestea cum l-a sărutat iubita, cum a
plîns, cum s-a jurat că n-o să se despartă de el niciodată şi cum
buzele ei erau dulci ca mierea, iar halatul îi mirosea a trandafiri...
Omul cu trei gloanţe în piept s-a culcat devreme, s-a zvîroolit în pat,
a suspinat şi pe urmă a adormit cu mîinile aruncate pe de lături şi cu
faţa în sus.
Spitalul era scufundat în întuneric şi în zăpuşeala sfîrşi- tului de
vară. Becurile albastre, de camuflaj, mici ca nişte nuci, aruncau o
lumină tristă pe feţele oamenilor şi pe lucruri. O lumină de putregai,
fără strălucire. Barăcile fuseseră ridicate în marginea unei păduri
într-o văgăună şi înconjurate cu sîrmă ghimpată. Nici un sat nu se
afla pe aproape, iar pînă în oraş îţi trebuia cam o oră de mers pe jos.
Dacă n-ar fi fost sîrmă ghimpată şi santinele, Traian Grindu ar fi
plecat poate într-o noapte oarecare. După ce au trecut durerile,
fierbinţelile şi a prins să apuce cu degetele mîinii betegi ba
prosopul, ba halatul, plutonierul sanitar i-a adus toţi banii şi l-a
sfătuit să-i ţină la el, într-o cîrpă legată de gît cu o sfoară, pe
dedesubt, la piele. Cu toată paza unii izbuteau să fugă din spital în
cămăşi şi izmene, în halate, desculţi şi cu capul gol. Fugeau fără să
ştie unde. Se rătăceau prin păduri, pe drumuri, se ascundeau prin
tufişuri de mărăcini, prin colibe părăsite. Cînd îi aduceau sub
escortă pretindeau că nu ţin minte cum au plecat. Că i-a împins
cineva din urmă. Că _ au visat^ sau pur şi simplu că vor să moară
decît să se mai întoarcă pe front. Făceau febră, li se infectau rănile şi
unii intrau iar sub cuţit.
Prin saloane, pe coridoare, în sălile de operaţie şi în cele de
pansament, în curtea cu alei de prundiş mărunt şi cu flori pitice pe
marginea lor, cu bănci scrijelate de bricege, cu muşuroaie proaspete
în fund, peste tot plutea nevăzută aripa morţii. Noaptea zburau peste
acoperişurile negre cucuvăi, iar santinelele aveau ordin să tragă în
ele, să le alunge.
Pentru că trebuia să facă mişcări cu mina operată, într-o zi l-au
întrebat dacă n-ar vrea să ajute la săpatul unei gropi în cimitir. După
cîteva lopeţi l-au apucat junghiurile. Brancardierii, care erau şi
ciocli, au rîs şi i-au luat hîrleţul. După un timp Traian iar a cerut să
sape. Cîtă vreme groparii adevăraţi aveau să fumeze cu patimă tutun
negru, făcut ţigară ou hîrtie de ziar. Cînd a fost gata groapa au adus
mortul într-o pătură veche. L-au aşezat cu faţa în sus. Pe cămiaşa
vînătă, descheiată la gît, se vedea o ştampilă neagră, pătrată.
Izmenele îi erau prea scurte, iar degetele de la picioare păreau uriaşe
şi protestau la tot ce se întîmpla. Unul din brancardieri îi acoperi
faţa cu copertele unei reviste nemţeşti de pe care rîdea cu toţi dinţii
o fată bălaie. Şi, în vreme ce brancardierii îşi scuipară în palme ca să
pună mîna pe lopeţi şi să arunce ţărînă, Traian Grindu porni prin
curtea spitalului, abătut... Seara se gîndi la morţii lui din sat, la
căpitanii de răzeşi, care atunci cînd erau coborîţi în groapă lăsau
impresia că pleacă departe şi cu misiuni foarte importante.
Cum nu putea să doarmă, Traian Grindu socoti în minte de cîtă
vreme plecase de acasă şi apoi cît avea de stat în spital. Pentru că
zilele pînă la plecare erau numărate, le prefăcu în ore. Destul de
multe şi toate rotunde, ca nişte cadrane de ornic, unele lîngă altele,
într-un şir lung, de la patul îngust şi tare, pe coridor, pe aleea
principală, pe poartă şi de acolo doar cîţiva paşi şi şiragul orelor se
isprăvea... După cea din urmă se vedea pe el. îmbrăcat în haine
civile noi, bătînd în cafeniu, cu cămaşa albă şi cravată roşie, iar pe
cap cu pălăria pe care o cumpărase de la iarmaroc atunci cînd fusese
ou Anisia.
Ce-o fi lăcînd Anisia ?
Nu i-a spus că are de gînd să plece. Nici ei, nici lui Petru,
nimănui. Ce-or fi crezînd ? Că s-a înecat în iazul din marginea
satului, în adine, nu acolo unde pun femeile cînepa şi inul la topit.
Ci mult mai la vale, sub sălcii. într-un an cînd au voit să scoată
cînepa au dat de-o fată care-şi făcuse seama din iubit... Anisiei nu-i
făgăduise nimic. Cînd o săruta se lipea de el cu tot trupul şi ofta.
După aceea, aprinsă ca focul la faţă, fugea.
Odată cîntăreţul bisericii, fiind cam cu chef, se întorcea de la un
botez, i-a făcut semn în văzduh cu arătătorul de la mîna dreaptă. Ca
de dojană. Dar omul rîdea. Era poate mai degrabă un îndemn la
cuminţenie şi o înştiinţare că el nu era străin de întîlnirile lui cu
Anisia. Nu-i făgăduise nimic fetii şi nici ea nu-i ceruse vreun
legămînt. Anisia mai tot timpul tăcea şi-l asculta, iar el simţea că se
odihneşte pri- vind-o. Nu şi-o imagina mireasă şi nici nevastă cu
copii în braţe, şi nici cărînd oale cu borş şi mămăligă fierbinte
pentru prăşitori. Cînd o întreba la ce se gîndeşte ea îi răspundea că
la nimic. O credea. Uneori i se părea ci seamănă cu o făptură mică,
abia venită pe lume, beata de lumina soarelui şi nedumerită de tot ce
se întîmplă în jur şi care încă nu deosebeşte binele de rău, fericirea
de nefericire şi nu ştie mai nimic despre moarte. Cînd îi făcea semn
sa se apropie de el, venea ca atrasă de o putere şi se supunea
îmbrăţişării lui cum se supune iarba adierii de vînt. Nu împletea. Nu
croşeta. Nu citea. Nu avea nici o treabă pe acasă, ci numai se uita cu
ochii mari, miraţi, dar nu plini de temeri ca ai sălbăticiunilor, ci
încrezători şi buni. Maică-sa îi făcea rochii colorate, iar taică-su o
încredinţa că nu-i nimeni să-i semene.
într-o zi Traian o îndemnă :
■— Hai să fugim în lume, Anisie.
Iar ea i-a răspuns scurt :
— Hai !
Omul cu trei gloanţe în piept scoase un urlet înfricoşător şi sări
din pat de parcă ar fi fost muşcat de şarpe. Rămase cîteva clipe cu
cearşaful pe cap, apoi căzu jos. Se treziră cu toţii din somn.Trupul
omului era moale ca o cîrpă. Traian îl aşeză pe pat. I se păru că nu
mai respiră şi dădu fuga pîna la camera de gardă. Medicul şi o soră
încercară să-l aduci la viaţă, dar zadarnic.
— Pînă dimineaţă poate să rămînă cu voi, spuse doctorul şi ieşi,
urîndu-le celor din salon somn uşor.
Nici unul nu mai închise ochii. In zori îşi făcură apariţia
brancardierii şi rlsturnindu-J pe brancardă îi spuseră :
— Te ducem la iubită, băiete !... De lume ai scăpat î...
Peste un ceas în patul mortului fu aşezat un om cu falca
inferioară sfărîmată şi care abia respira printr-un tub de cauciuc scos
prin bandajul de ia beregată.
O zi întreagă nu s-a ocupat nimeni de el afară de o soră care îi
făcea cîte o injecţie la intervale egale de timp. îi aşteptau pe doctorul
Cristian Munteanu. Ceilalţi medici nu ştiau ce-ar mai putea face
dintr-un morman de cărnuri şi oase zdrobite care nu voiau să moară.
O mină, un proiectil de brand, nimeni nu putea şti.
Prin bandaje şi cearşaf pătrundea o musteală roşie, proaspătă,
care apoi se înnegrea. Jumătatea de faţă rămasă întreagă era
frumoasă şi semăna cu chipurile de ceară de pe la muzeele
anatomice. Pleoapele aproape transparente acopereau ca în somn
ochii, iar fruntea îi părea luminată de părul auriu, buclat pe tîmple...
A doua zi un medic tînăr îi ascultă inima şi spuse celor din jur că n-a
auzit încă o inimă mai sănătoasă.
O telegramă răspîndi ştirea că medicul Cristian Munteanu, care
fusese luat de la spital cu un avion, pentru o intervenţie urgenta, n-
avea să se mai întoarcă. îl opriseră la un sanatoriu special pentru
ofiţerii generali. Noul şef al spitalului de răniţi, un colonel cu părul
alb, îngădui unui grup de trei medici să încerce să-l opereze pe cel
care respira printr-un tub de cauciuc.
în aceeaşi zi au sosit la spital părinţii rănitului. Au venit cu un
automobil albastru.
Spre seară, brancardierii au urcat într-o ambulanţă un sicriu
împodobit cu fiori. In urma ambulanţei a ieşit pe poarta spitalului
automobilul albastru.
Cînd amurgi sanitarul Gavrilescu îl chemă pe Traian Grindu în
cămăruţa ofiţerului de servici. După ce îi examina mina operată îi
spuse :
— E bine. îţi spun eu că e bine. Nu sînt medic, dar de cînd cu
războiul aş putea zice că ştiu mai multe decît un absolvent al
facultăţii de medicină proaspăt pus în halat alb... Să n-o cruţi ! Pune-
o la treabă chiar dacă are să te mai doară. Ai avut noroc. Ai dat
peste un mare vrăjitor al cuţitului. Pe noul şef nu-1 cunosc, dar de la
ordonanţa lui am aflat că pe unde a fost îl porecliseră „amputare"...
Pentru o rană mai grea la picior taie piciorul, pentru un os sfărîmat
la mînă, o taie... Orice taie şi aruncă... S-ar putea să nu fie adevărat.
Dar că-i om strict rni-am dat seama. Eu cunosc la oameni, băiete. E
mai mult militar decît medic... Dar asta ne priveşte pe noi, cei de
sub arme. Tu însă eşti civil. S-ar putea să înceapă controalele,
chemările la ordin, pedepsele. Dacă ar fi aici domnul Munteanu nu
ne-ar durea capul. Cred că ai priceput. Chiar în noaptea asta trebuie
să părăseşti spitalul.
—■ Cum ?
— Nu, nu ! Nu te las în drum ! în oraş am pe cineva, îţi dau o
scrisoare. Să dormi acolo... Şi a doua zi, Dumnezeu cu-tine. Nu te
mai întoarce prin salon ! N-are nici un rost! Şi fără „la revedere
fraţilor" se poate. Eu am să trimit să-ţi aducă hainele. Hai după mine
!
Majorul şi Traian intrară într-o cameră de baie. Traian îşi trase
pantalonii, îşi puse cămaşa, dar cînd să îmbrace haina spuse :
— Asta n:u-i a mea.
— Nu se poate !
— Uitaţi-vă, nu-mi încape şi nici nu-i de culoarea pantalonilor.
— Asta-i bună, spuse sanitarul şi ieşi.
Se întoarse cam peste zece minute mai roşu la faţă decît c’e
obicei.
— Tîmpiţii ! Au îmbrăcat mortul cu haina ta. Mortul cel cu
automobil. Nici asta nu-i rea, dar nu-ţi vine. Cine te vede te agaţă şi
spune c-ai furat-o. Scurtă. Strimtă. Nu merge !
Traían îşi duse palma dreaptă la frunte şi strigă :
—■ Certificatul ! Certificatul meu de naştere era în haină ! Şi
n-am nici un act.
Gavriiescu se suci de colo pînă colo, înjură de cîteva ori, se
scărpina în ceafa şi în cele din urmă spuse :
— Măi, ce-ar fi dacă te-aş îmbrăca militar ? De militari nu se
agaţă nimeni. Lasă-! naibii de certificat, nu te mai gîndi la el ! Am
eu un rînd de haine noi-nouţe...
Şi nu după multă vreme Gavriiescu se întoarse cu bocanci,
moletiere, pantaloni, bluză, centiron şi capelă. îl ajută să se îmbrace
şi apoi îl duse în faţa unei oglinzi şi-l lăuda :
— Nici nu se poate mai bine. Parcă ai fi militar de cînd lumea !
—• Adevărat î Uniforma ma prinde...
■— Păii eu ce-ţi spun... Turnată, nu alta.
•— Grozava treabă... Acum chiar că nu-mi pasă de nimeni !
Şi Traian Grindu se mai uită în oglindă, îşi potrivi capela şi
spuse zîmbind :
— înainte, marş !
— Aşa eram eu cînd am intrat în şcoala militară. Tînăr, drept
ca bradul, ager.
Traían Grindu făcu cîţiva paşi, se opri, se răsuci şi apoi, ca şi
cum şi-ar fi adus aminte de ceva, privi în jos, tuşi de cîteva ori şi cu
alt ton îl întrebă pe Gavriiescu :
— Cît sa va dau, domnule major ?
— Fii cuminte, băiete ! Nu-mi dai nimic ! Seara bate o mătanie
şi pentru mine, dacă baţi. Atît.
— Dar aţi fost om bun.
— Hai, să nu mai lungim vorba. Dacă după război ne vom
întîlni sănătoşi o să vin pînă la tine în sat, într-o toamnă, să măriînc
miezuri de nucă şi sa beau must dulce... Şi, vezi, nu te lăuda că ţi s-a
făcut operaţie la mînă ! Aşteaptă si treacă războiul !
Şi bătîndu-l cu palma pe umărul drept îl conduse pînă la poarta
spitalului. Traian salută ¡milităreşte şi porni pe un drum cu mult
praf, care la capăt se întîlnea cu calea ferată.
 Cerul era plin de stele şi de linişte. Pe marginea drumului duzi
şi arţari. Cînd i se deprinseră ochii cu slaba lumină a nopţii, băgă de
seamă că unele frunze îngălbeniseră. Un bocanc prinse să-l supere...
Se opri, îl descălţă şi-l încălţi din nou potrivind altfel obeala. Pînă la
urmă piciorul se înfier- bîntă şi nu mai simţi nimic. Dacă se întîmpla
să treacă pe drum vreo ambulanţă ori vreun camion, se da după trun-
chiurile copacilor şi rămînea neclintit în umbră. Aşa îl învăţase
Gavriiescu. Să nu cumva să-l înihaţe la vreo corvoadă. Cînd dădu de
calea ferată o luă spre stînga, de-a lungul ei... Fiindu-i urît, începu să
se gîndeasca ca el e cu adevărat ostaş şi că se întoarce din linia întîi.
Că a fost înconjurat de baionete şi focuri de pistoale automate, dar
că numai cu două grenade a izbutit să scape teafăr şi să ajungă acolo
unde-i ordonase comandantul său. „Acolo“ era vîrful unui deal,
inima unei păduri, creasta unui munte şi toate învăluite intr-o lumină
verzuie ca iarba... Pentru vitejie primise o decoraţie şi o permisie de
trei zile. Se pomeni bătînd cadenţa şi salu- tînd stîlpii de telegraf,
mari generali chinuiţi de gînduri şi cie noapte.
Străzile erau întunecate. Nu se vedea nici un licăr prin ferestre.
Oraşul părea mort. Gazda, o bătrînică firavă, citi biletul şi-l pofti pe
Traian într-o cameră joasă, cu tavanul încovoiat şi cu pereţii plini de
fotografii şi ilustrate. într-un pat dormea o femeie frumoasă.
Bătrînică îi spuse că-i fiică-sa, moartă de oboseală, de la fabrică.
Bărbatul fetei pierise pe front. îi arătă patul de lingă celălalt perete
şi, făcînd flacăra lămpii de noapte cît un sîmbure de cireaşă, închise
uşa după ea.
Traian se băgă sub pătură şi ascultă multă vreme respiraţia
femeii cu braţele goale, albe şi părui răvăşit pe pernă.
 3
în crîşml, atîta fum de tutun, încît
oamenii abia se vedeau unii cu alţii. Ferestrele căptuşite cu hîrtie
neagră erau închise şi un bec galben, pătat de muşte, ţinea loc de
soare şi de lună după spusa cîrciuma- rului. Aerul se primenea prin
chepengul pivniţei, deschis sub tejghea şi printr-o răsuflătoare ce
da în grădină lîngă un nuc. Trei ţigani lucioşi chinuiau o vioara, un
ţambal şi un acordeon, iar în pauză umblau cu talerul printre mese
şi cerşeau. Cîteva fete deochiate şi sulemenite făceau ochi dulci
bărbaţilor care intrau şi ieşeau.
Traian Grindu cu prietenii săi stăteau la o masă în fundul
circiumi unde se afla şi o uşă mascată de florile zugrăvelii.
— Sooate-ţi cravata asta roşie de la gî't, îi spuse unul.
—■ De ce ?, întrebă Traian. Nu-mi stă bine ?
— Ba de stat îţi stă, dar e mai bine fără culoare roşie. Prea
bate la odhi !
Traian şi-o trase de la gulerul cămăşii şi o băgă în buzunar.
Hainele militare le lăsase la gazdă şi nu se mai gîndea La ele.
Era sa dea de belea. în revărsatul zorilor, cînd patul femeii
frumoase era gol, Traian ieşise să vadă oraşul şi să se intereseze la
ce oră are tren. Prin dreptul pieţei îl strigă un ofiţer :
— Măi camarade, unde ţi-ai lăsat salutul ?... Ia pune mîna pe
sacul ăsta de cartofi şi hai după mine !...
Nu avu încotro. Acasă, cocoana ofiţerului îl puse să spele
bucătăria şi să spargă un braţ de lemne. Ordonanţa lor moar-
tă-'beată dormea într-o trăsură veche şi ruginită, cu capela

46
trasă ştrengăreşte pe o sprinceană. îl aşteptau să se dezbete, cu toate
cele necesare pentru o bătaie zdravănă. Cocoana avea să-l ardă cu
catarama pe bucile goale, iar ofiţerul doar să-l ţină întins.
Cînd scăpă de acolo se întîlni cu un subofiţer subţire şi înalt ca
un stîlp. Cu nasul mare şi cu cîţiva cfflţi sub el. Mirosea a parfum şi
avea privirea unui şobolan logodit. Se muta de la gazdă şi avea
nevoie de oameni.
De la subofiţer dădu cu ochii de o patrulă care îl opri pentru un
chibrit. Intîmplarea făcu să găsească în buzunar cutia cu chibrituri
pe care o luase de la gazdă ca să-i aprindă focul la bucătărie şi să
pună de ceai.
— Nu te mai plimba fără baionetă, îi spuse caporalul, şeful
patrulei. Şi pune-ţi pe umăr semnul de ţucălar, că dacă n-aveai
chibrit te umflam pînă la comănduire, chiar dacă eşti ordonanţă de
colonel. Ai înţeles ?
— Da, să trăiţi ! răspunse Traían.
— Aşa băiete ! Şi, pentru că nu ţi-a intrat în cap că tragi
cizmele unui grad mare, fă stînga împrejur să nu dai peste alţii mai
ai dracului. Şi nu uita să ai tot timpul la tine biletul de voie semnat
şi ou ştampilă.
Traían mai spuse o dată „Să trăiţi !“ şi porni în pas alergător
pînă la gazdă. Acolo îi povesti bătrînei ce era să păţească din pricina
uniformei militare.
— Unde i-o fi fost mintea lut Gavrilescu cînd te-a îmbrăcat
aşa ? Dezbracă-te maică, şi lasă-le focului, să nu dai de bucluc.
Traían îşi puse pantofii, îşi trase pantalonii civili şi îm-
brăcîndu-şi cămaşa îşi potrivi şi cravata la gît. Gazda îi dădu pe
mină o flanelă de-a ginerelui său mort.
— Poart-o de sufletul lui că era bun şi nu te mai gîndi la haina
ta. Aşa a fost ea croită de la bun început, să se îngroape altul cu ea...
N-avem lacrimi să plîngem morţii din fiecare ceas, cit pentru
zdrenţe, omul le face, omul le rupe.
Traían îşi netezi de cîteva ori cu palma mina bolnavă, care îl
durea de efortul făcut cu cartofii şi cu geamantanele subofiţerului şi
ieşi din nou în oraş. La primul debit de tutun îşi cumpără un portofel
de piele, în care-şi îndesă banii, şi arunca cîrpa soioasă în care
stătuseră atîtea luni.
La gară lume multă. înghesuială pe bănci, prin unghere. Unii
mai dormeau cu legăturile de boarfe sub cap, întinşi pe
 jos, pe dalele ce semănau cu nişte pătrate de şah. Din cîrpe
făcute sul se auzeau plînsete de copii mici. De sub pălării ponosite
şi căciuli vechi se vedeau obrazuri de pergament, cu părul crescut pe
ele ca o pecingine sura ori albă. Ochi înroşiţi de neodihna şi praf.
Nasuri triste, străvezii, biruite căutau în jos ca nişte ciocuri de păsări
bolnave. Lăzi, cufere, geamantane, saci, raniţe civile, bagaje în
ţoluri vărgate, legate strîns, curmate de frînghii, îngrămădite pe
peron, sprijinite de pereţi... Şi copii. Foarte mulţi copii de vîrsta
şcolii, cu buzele spuzite, cu ochii încercănaţi, pe jumătate adormiţi,
se ţineau de mîinile mamelor, care încercau să le spună cîte ceva la
ureche şi-i îndemnau să mănînce bucăţi de pîine uscată, scoasă de
prin traiste, cu gutui ori cu pătlăgele roşii... Cînd se auzea cîte un
fluierat de locomotivă toţi tresăreau, se ridicau, se îndreptau spre
peron, dar un impiegat de mişcare îi domolea strigînd cu mare
răguşeală în glas :
— Tren militar ! Răniţi ! Staţi la locurile voastre ! Nu se
opreşte aici !
Traían Grindu află că abia după-masă, mai spre seară, avea să
treacă un tren înspre sud. îşi cumpără toate ziarele din acea zi şi se
îndreptă spre grădina publică a oraşului.
Cădeau castanele coapte şi frunzele pe băncile goale. în
chioşcul de lemn, ca o jumătate de aupolă, unde în verile de
dinaintea războiului cînta fanfara oraşului, erau îngrămădite
tîrnurile măturătorilor.
In ziare nimic însemnat. Comunicatele de pe front erau
laconice. Citi morţii şi se uită la fotografii. Mai mult de ofiţeri. Şi
toţi veseli. în ţinută de gală. Morţii cei mici nu erau trecuţi nicăieri.
Zăceau prin gropi comune. Aruncaţi în repezeala şi în fierbinţeala
operaţiunilor.
Traían Grindu căută alt colţ din grădina publică. Mai umbrit, cu
plopi înalţi, care se îngălbeneau de toamnă, cu iederă roşie întinsă
pe pereţii de marmură neagră a unui monument ciudat... Cu sute de
ani în urmă -murise cineva în acel loc. Şi pentru sufletul lui, care ar
fi dorit să se plimbe prin grădina publică şi apoi să se odihnească,
zidiseră o casă stranie în care nu locuia nimeni... Pe altă bancă, nu
departe de Traían, doi ostaşi îşi întorceau buzunarele pe dos ca să
găsească bani de-o bere. Traian le făcu semn.
— Dau eu o bere, fraţilor. Am scăpat dintr-o nenorocire şi fac
cinste.

4B
 Soldaţii se uitară o vreme la el cu neîncredere şi-şi orîn- duiră
ţinuta. Unul din ei spuse :
— Noi nu cunoaştem oraşul.
— Nici eu, le răspunse Traían, dar ne descurcăm.
îşi rostiră numele.
— Mineare avem noi. Hrană rece. Sîntem într-o delegaţie şi am
întrerupt trenul. Ştiam că am un văr aici, dar nu l-am găsit. S-a
mutat la Hunedoara, spuse cel mai tînăr din ei.
Cînd se instalară la masă Traian îl întrebă pe cîrciumar şi acesta
lăudă un vin vechi, negru.
— Berea nu dă putere. Te fleşcăieşte, te umflă şi te plimbă...
Cei trei găsiră vinul gustos şi rece şi ciocniră paharele de mai
multe ori. Soldaţii scoaseră din sacii de merinde pîine cazonă,
slănină afumată, brînză de oi şi ceapă. Traian îi rugă să-şi păstreze
hrana pentru drum şi ceru cîrciumarului fripturi fierbinţi şi jumări
cu ouă.
Abia tîrziu li se dezlegară limbile. Traian voia să afle cum e pe
front, iar cei doi soldaţi să ştie ce vorbe umblă prin ţară. Fănuş
povesti cum îi împuşcă pe dezertori, în văzul tuturor soldaţilor, iar
Lică, despre un atac de noapte dat într-un ţintirim, Traian fi asculta
ou răsuflarea tăiată. Cei doi prieteni de cîteva ceasuri nu se prea
pricepeau să povestească cu amănute. Aşa cuta citise el prin cărţi.
De aceea le punea mereu întrebări... Cum arătau la faţă cei care
trebuiau să fie ucişi ?... Aveau lacrimi în ochi ?... Tremurau?...
Spuneau ceva?... Cum mureau?... Cine trăgea în ei ?... Ce fel de
oameni erau cei din plutonul de execuţie ?... Cum mor ceilalţi
oameni în atac ?... Ei, cu mina lor, au ucis şi ce simţi după ce ai
împuşcat un om pe care nu l-ai văzut niciodată, cu care n-ai
schimbat nici o vorba ?
— Nimeni nu-şi pune astfel de întrebări, îi răspunse Fănuş.
Dacă toţi soldaţii şi de la noi şi de la inamic şi-ar pune asemena
întrebări, s-ar duce dracului războiul. Oamenii mor ca puii de găină,
ca muştele.
— Nu-mi vine să cred că nu se gîndesc, interveni Traian. Omul
e o făptură care gîndeşte. Nu-i clipă în care să nu ne gîndim la ceva.
Ba şi prin somn gîndim.
— Aşa este, Traiane. De gîndit gîndim, dar nu totdeauna putem
vorbi despre ce ne trece prin minte. Pe front oamenii se gîndesc atît
de mult la moarte, încît la un moment dat se deprind cu ea şi n-o
mai simt.
— Dar ce rost are să ne batem capul ?, vorbi Lică. Uite aici fete

49
frumoase, vin bun, muzică, şi tutun, şi oameni beţi care rîd şi bat cu
degetele darabana pe masă, şi se îmbrăţişează, şi-şi varsă paharele
pe pantaloni... De mult n-am mai intrat într-o circiumă. Altă lume !
Dă-1 dracului de război ! Să stea afară. Să nu intre în local ! Să nu
se aşeze lingă noi ! Noroc fraţilor şi să ne întîlnim sănătoşi după ce
va trece !
— E adevărat, zise Traian. Sînteţi sătui pînă-n gît de tranşee, de
gloanţe, de bombe ! Şi, zărindu-1 prin pîcla fumului pe cîrciumar, îi
făcu semn.
— Poate vreţi să treceţi la clasa întîi, spuse cîrciumarul. Vă văd
băieţi subţiri, tineri, frumoşi. Acolo e mai mult aer. Am şi trei lămîi
înfloriţi şi nu vă vede nimeni.
Şi împingînd uşa mascată de zugrăveală, le arătă o cameră
curată. Cei trei prieteni se instalară la masă. Traian plăti toata
consumaţia şi comandă din nou, pe curat, după vorba lui, vin şi
gustări.
Toţi trei se nimeriseră să fie născuţi în acelaşi an. Ştefan Turcu
făcuse o şcoală de viticultură şi lucra pe domeniile coroanei. Ar fi
putut fi mobilizat pe loc, dar din pricina unei fete a fost trimis pe
front. Avea fotografia ei. îi scria. îl aştepta. Rivalul nu izbutise cu
planurile lui. Vasile Mîndrilă avea doi copii mici şi o duioasă
poveste de dragoste. Pretindea că fotografiile copiilor îl apără de
gloanţe. Ba că uneori, cînd priveşte mai mult la chipurile lor, îi aude
vorbind pasăre şt e.
După ce-şi povestiră vieţile, cei doi ostaşi se ridicară să plece.
Se apropia ora trenului. Traian le întinse mina. Ostaşii îi mulţumiră
şi-i făgăduiră să-i scrie... în sticlă mai rămăsese vin. Prin uşă se
auzea larma din salonul mare al cîrciumii.
Singur, în încăperea cu lămîi înfloriţi, încerci să se gîn- dească
ce va face dacă va ajunge acasă. Parcă nu-1 trăgea inima să se
grăbească. Nud era dor de fratele Petru, nici de cumnată. Pe undeva
în adîncul sufletului îi ura încă. Nu-i putuse ierta. Şi nici nu era
posibil, chiar daci ar fi dorit lucrul acesta... Numai Anisia lumina
satul. Anisia şi chipurile de năluci bune ale căpitanilor de răzeşi.
Numai Anisia îl chema pe dîmburi umbrite de nuci rotaţi, în
mireasmă de cimbru şi peliniţă înflorită.
Privi pe fereastră în grădina cîrciumarului. Se vedeau mere
roşii prin frunza rărită şi îngălbenită a pomilor, iar cei cîţiva butuci
de afuzalie, răstigniţi pe araci înalţi, îşi arătau strugurii bogaţi, în
care intrase să se odihnească lumina soa- lui. Un viţel legat de un
par întindea limba spre ciorchinii grei, bănuindu-le dulceaţa...

50
 Traian încercă să-şi preţuiască libertatea... „Dacă nu vreau să
plec azi, nu plec !... Nu-mi cere nimeni socoteală. Gazdei am să-i
plătesc patul. Poate că am să mă urc în tren, spre altă direcţie. Să
văd oraşe mari. Teatre. Monumente.“ Şi cînd se credea cel mai liber
om îşi aducea aminte că n-are la el nici un act, dar oricînd putea să-
şi dezvelească mina stîngă, cu cicatricele proaspete şi s-o arate.
„Priviţi actul meu de identitate, de naştere, de suferinţă ! Citiţi-
1 !...“.
Şi iarăşi îşi turnă în pahar vin negru. Tăria vinului îi alerga
veselă prin mădulare şi fără sări îmbete şi îi da o stare de bucurie,
neînţeleasă, care la unii se preface în cîntec. Cîntecul pe care uneori
îl auzea în el se preschimba pe buze în altceva. Tare ar fi dorit să
poată cînta. Să răsune văile şi dealurile de glasul lui şi să rămînă
oamenii în loc să-l asculte...
Cînd îşi luă palmele de la tîmple băgă de seamă că în faţa lui,
pe scaun, stătea o fată bălaie, cu părul lung, despletit pe spate, cu
bluza albă, decoltată, cu fusta scurtă şi cu pulpele goale. Rîse cînd îi
întîlni privirea şi-şi arătă dinţii ca laptele.
— Eşti nefericit ? îl întrebă fata.
Nu, îi răspunse Traian. Dar pe unde ai intrat ?
— Prin perete !... Hai, nu fi zgîrcit şi toarnă-mi un pahar cu vin
!
Traian îi umplu paharul şi o întrebă :
— Cine eşti ?
— Cînd eram mică voiam să fiu zînă.
— Şi acum ?
— Ai căzut oare din lună ?
— Eşti din alea... ?
— Alea ! Ce vorbă urîtă. Sînt cea care dăruieşte fericirea. Am
băgat de seamă că eşti nefericit. Prietenii ţi-au plecat. Cu atît mai
bine. Şi, iată, am sosit eu... Spune-mi pe nume : Lolita.
Şi fără nici o altă vorbă, veni lingă el şi i se aşeză pe genunchi.
Mirosea a apă de colonie şi avea pulpele fierbinţi.
— Strînge-mă puţin în braţe, îi spuse Leliţa. Ce stai ca un
sfînt ? Azi şi sfinţii ştiu ce sa facă lingă o fată ca mine.
— Şi nu se îmbolnăvesc ?
— Sînt curată ca lacrima !
I'raian o cuprinse cu mina bolnavi şi o strînse la piept, apoi o
întrebă :
-— De ce faci asemenea lucruri ?
— Hai, nu fi prost ! Mai toarnă-mi un pahar !Vreau si o

51
friptură. Şi pe urmă mergem la mine. Acolo ai să faci mai întîi o
baie ; chiar azi am schimbat patul.
Soarele asfinţise. După ce mîncă cu o poftă de lup Lolita se
îmbăta. Ochii i se împăienjeniră. Limiba i se împleticea în gură şi
cerea într-una vin. I'raian nu mai ştia ce să facă. Cîr- ciumarul îi
aduse fetei o cafea amară şi o sărută părinteşte pe frunte. Lolita
încerca să povestească prima ei iubire şi nu izbutea... Apoi cum a
luat otravă şi cum la spital un doctor tînăr a cerut-o de nevastă. Pe
urmă povesti ceva cu primarul oraşului, care avea fete de seama ei
şi care i-a cumpărat o haină de blană. După aceea îşi înşiră
aventurile cu un căpitan de administraţie, care avea o valiză cu
bilete de bancă şi care-i spunea „prinţesa mea"... Lolita mai voia să
adune bani mulţi şi să fuga într-un oraş în care nu o cunoştea nimeni
şi acolo să deschidă un salon de cosmetică. Voia să se spovedească
unui popă bătrîn care să semene cu Dumnezeu, să se împărtăşească,
să se spele peste tot cu apă sfinţită, să facă pomeni, să înceapă o
viaţă curată, să aibă bărbat cu cununie şi copii. O droaie de copii.
■ — Dar pî’nă atunci, în noaptea asta ai să dormi cu mine. Beţia
o să-mi treacă... O să uităm de toate relele din lume... Ah, dacă aş
putea plînge puţin ! Şi daci m-ar iubi cineva cu adevărat ! Un neamţ
m-a bătut cu centura. O să mai vină el pe la mine. Atunci am să-l
otrăvesc. Ştiu eu de ce. Am şoriceoaici şi credinţi în Dumnezeu...
Nu-mi aduc aminte cum o chema, dar o sfinţi mare a fost mai întîi
ca mine şi azi îi stau oasele în raclă de aur.
Lolita înşiră multe, sărind de la una la alta, şi apoi adormi cu
capul pe masă. Traian se gîndi s-o lase acolo şi el sa se strecoare şi
să-şi vadă de drum, dar un sentiment de milă îl ţintui pe scaun... Şi
ea era făptură. Şi singură pe lume. Şi nefericită. Şi păcătoasă. Şi fără
nici o scăpare. O aştepta poate ocna, poate spitalul, poate gloata
cerşetorilor.
Intr-adevăr, lumea era cu totul altfel decum şi-o închipuise el.
Rămase si-i păzească somnul şi pe urmă s-o conducă pînă la
casa în care trăia. Voia s-o ferească de borfaşi, de vagabonzi, de
soldaţi beţi, de uliţele cu gropi, mortăciuni şi întuneric. Voia s-o ştie
la adăpost. Numai după aceea avea să bată în poarta gazdei şi s-o
mai roage de un pat pentru o noapte.
In salonul mare al cîrciumii se auzi larmă, apoi un fluierat scurt,
după care tună un glas :
— Nu se mişcă nimeni ! Pregătiţi actele !
Pe Traían îl trecu fierbinţeala. Se gîndi să deschidă fereastra şi

52
să sară în grădină, dar chiar în clipa aceea intra cîrciumarul cu un
poliţist.
— Dumnealui, spuse cîrciumarul. Atît ! Şi domnişoara. N-am
camere secrete, domnule.
— Actele, i se adresă poliţistul lui Traían.
— N-am nici un act. Vin de la spital.
— Lasă poveştile ! Le cunoaştem noi ! Dacă n-ai acte în
regulă, eşti al nostru !... Ai îmbătat fata !
Şi, apropiindu-se de Lolita, o zgîlţîi să se trezească :
— Hei, putoare !
— Ce vrei, domnule ?, se răsti Lolita.
. — Să te cari acasă !, îi răspunse poliţistul.
— O culc la mine, interveni cîrciumarul.
— Bine, Barbl-albastră. E razie în tot oraşul şi să nu ne mai
încurce şi frumoasa asta, care s-a îmbătat ca o cîrpă.
— Pe dumnealui nu-1 cunosc, pare cumsecade, dar nu-mi pot
lua răspunderea, A venit cu doi soldaţi, îngăimă cîrciumarul.
—■ Urmează-mă î, i se adresa poliţistul lui Traían.
Afară se mai aflau sub pază vreo zece bărbaţi de diferite vîrste
şi cîteva femei. După ce-i aşeză pe toţi, doi cîte doi, un alt poliţist şi
un soldat îi însoţi pînă la comandament. Acolo îi băgă într-o
magazie cu paie pe jos, unde mai erau şi alţi oameni, întinşi cu
pumnii sub cap, luminaţi de un fe- linar afumar, care atîrna de
tavan. Cîţiva mai protestară, se mai jeluiri, înjurară, dar unul se
ridica din paie şi vorbi :
— Culcaţi-vă, oameni buni, şi dormiţi ! Nu vă mai revoltaţi
degeaba ! Pînă la ziuă nu stă nimeni de vorbă cu noi. Poate că nici
atunci. Eu îi cunosc. Caută spioni. Caută dezertori de pe front,
Caută trădători. Treabă nemţească. Cică din pricina celor fără acte
nu merge războiul. Bine că ne-au pus paie ! Asta se cheamă
umanitate !
— Dar mai taci dracului !, se auzi alt glas. Te-au pus să ne tragi
de limbă ?
—- Asta-i ţara, domnilor !
Se mai auziră şi alte vorbe. Cîteva femei strînse într-un ungher
plîngeau cu sughiţuri. Lui Traían nu-i venea să creadă că-i adevărat.
Era poate numai un vis urît din care avea să se trezească. Pînă la
urmă se întinse şi el pe paie şi se înveli cu flaneaua primită de
pomană. Pe la miezul nopţii se auziră zăvoarele de fier. Alt grup de
oameni fu băgat în magazie.

53
 Traían adormi şi cînd se trezi afla că afară-i ziuă şi că au şi
început să fie scoşi oamenii la diferite corvezi. Cam pe la amiază un
comisar negru la faţă, cu favoriţi şi un ofiţer se plimbară printre cei
adunaţi în magazie, cu cîte o lanternă în mină, pe care o opreau pe
feţele oamenilor. în cele din urmă aleseră vreo patru tineri şi apoi se
opriră şi la Traían.
— Voi, spuse comisarul, o să staţi de vorbă cu domnul căpitan.
Sosiră şi patru santinele cu baionetele la armă şi-i împinseră
afară.
— Glonţul are să vă mănînce !, spuse careva din cei arestaţi.
Şi-i păcat de voi L.
— Ei, cel care te mănîncă limba, interveni comisarul, pofteşte
mai în faţă ! Ai trei closete de curăţat pe ziua de azi !...
Cînd dădu de lumina soarelui Traian îşi duse mîna la ochi. Doi
din cei care mergeau cu el plîngeau cu lacrimi mari. Trecură printr-
o curte pavată cu lespezi de piatră, unde nu întîlniră pe nimeni. în
fund se vedea o clădire posomorită, cu ferestre mici, prin care n-ar
fi putut trece un om şi la fiecare fereastră erau zăbrele de fier
ruginit. Intrară într-un gang întunecos, unde bocancii cu ţinte ai
solda

54
 ţilor stîrneau un ecou straniu, însoţit parcă de vînt rece. Din
gang- ieşiră pe c potecă, între doi pereţi cu tencuiala căzută, un fel
de coridor neacoperit, care ducea la o uşă din metal, vopsita în
verde. Un soldat descuie uşa cu o cheie enormă şi cei cinci se
pomeniră într-o încăpere neprimitoare, cu miros de aer stătut, cu
fereastra aproape de tavanul înalt şi unde erau paturi de fier cu
saltele soioase. Pe pereţi, săpate în tencuială, nume de oameni şi
date calendaristice.
—• Veţi fi chemaţi pe rînd, la spuse căpitanul şi ieşi.
în urma lor şi a soldaţilor se auzi poarta de fier. Cei cinci
oameni se uitară unul la altul. Nu se mai văzuseră niciodată în viaţa
lor. îşi întinseră mîiniie unul altuia şi apoi fiecare se aşeza pe
marginea unui pat. Doi din ei mai plîngeau încă. Traían încercă să-i
încurajeze dar cei doi parcă nici nu-1 auzeau.
PARTEA A DOUA
 1
După ce-au coborît din tren li s-a
spus că nu mai este mult. Soldaţii ar fi dorit să nu fie chiar atît de
aproape, cu toate că raniţele încărcate le încovoiau spinările, iar
arşiţa zilei începuse să-i tortureze.
Drumul plin de praf trecea printre ogoare în paragină, unde
buruienile şi ciulinii huzureau, unde de multă vreme nu se arătaseră
nici plugul, nici sapa... Şi cum aproape întreaga coloană era
alcătuită din ţărani, în mintea fiecărui om locurile năpădite de
bălării luau alte înfăţişări... De arături proaspete, negre, de lanuri
verzi, de vii ridicate pe araci, de^ livezi umbroase, cu fîntîni pe
margini şi cu fete în băs- măli albe. Năluci care-i amăgeau pentru
cîteva clipe şi apoi se risipeau sub apăsarea gîndului greu al plecării
în necunoscut.
Ofiţerul care-i însoţea se depărtase mult, călare pe cal, iar
sergenţii şi caporalii le acordaseră pas de voie, fără cadenţă şi fără
cîntee.
Acolo, în cîmpie, coloana părea un guşter uriaş, cu spinarea
elastică şi care abia se tîra pe după coline lutoase, în fierbinţeala
lunii lui Cuptor.
Traían Grindu făcea parte din ariergardă şi, fiind puţin mai
îndepărtat de coloană, putea să simtă cîteodată adierile vînitului
iscat din. nimic şi care trecea pe la frunţile Îmbro- bonate. Ades se
surprindea privind în urmă şi simţea cum se depărtează şi se
înstrăinează. Parcă i se golea sufletul. Parcă nu mai era el.
Pătrundea, treaz fiind, într-un vis píelos, amestecat cu colb.
Undeva în tîmple îi mai stăruia fanfara militară.

59
 De la închisoarea cu poartă verde, unde da mereu declaraţii şi
unde îi arătau o fotografie care nu era a lui, dar pe care i-o
atribuiau, unde încercau să-l strige pe alt nume, într-o bună zi cu
fulgi mari de zăpadă căpitanul anchetelor îi zîmbi şi, bătîndu-1 pe
umeri, îi spuse :
— Nu eşti tu !
Nu mult după aceea Traían se pomeni în poarta unor barăci, pe
valea Milcovului, la un centru de instrucţie pentru recruţi.
Un medic blond, bondoc, plictisit îi găsi mina stingă aptă.
Primi echipament nou şi-l amuză viaţa cazonă, unde totul era
calculat, pregătit în cele mai mici amănunte. Unde inamicul era
reprezentat prin şomoioage de paie, copaci golaşi ori dîmburi în
flăcări închipuite sub baletul alb al fulgilor de zăpadă.
Primăvara nu ţinu cont de santinele şi-şi răspîndi apele gureşe
prin dormitoarele recruţilor, oare trecuseră de la inamicul de paie la
cel de carton, la siluete mişcătoare cu chip de om şi de la gloanţele
oarbe la cele de război, care pătrundeau prin creiere şi inimi de
fantoşe, cu înfăţişări triste şi uniforme de vopsea.
Ca într-o joacă sosiră dimineţile cu zarzări înfloriţi şi ciocîrlii şi
cu marşuri interminabile pe culmi înverzite. Nimic nu i se păruse
greu lui Traían. Nici alergările, nici mersul pe coate, nici săpatul
şanţurilor, nici zilele de corvoadă, dar nu se putea împăca cu
cântecele ţipate, urlate şi în cadenţă, prin praf, prin ploaie, prin
noroi, noaptea, cînd nesoldaţii dorm, ori ziua, în amiaza mare pe
caldarîmul încins. Şi mai ales nu putea suferi cele două versuri
stupide cu care ieşeau pe poarta barăcilor în fiecare dimineaţă.
„Ce veseli sîntem noi, cînd mergem la război../’
De nesuportat i se păreau şi duminicile, cînd recruţilor le
veneau de acasă mamele, logodnicele, nevestele, cu traistele pline.
Prin şanţuri, pe sub copaci, la marginea apei se întindeau mici
praznice, păzite de caporali, care din cînd în cînd erau şi ei poftiţi sa
se înfrupte de pe ştergarele întinse. Şi asta din pricină că toţi îl
întrebau dacă nu i-a venit şi lui cineva de acasă şi-l compătimeau că
nimeni n-are grijă de el, acum cînd zilele sînt numărate...
La o tragere din mers un glonte a nimerit ficatul unui
comandant de pluton care-şi îmbărbăta oamenii să atace.
Căpitanul companiei a doua a învoit un recrut să se ducă acasă
şi să se însoare înainte de a pleca pe front, dar recrutul nu s-a mai
întors. A fugit cu tot cu mireasă prin Munţii Vrancei şi nu l-au putut
găsi.
 Pe urmă, nu s-a mai întâmplat nimic în barăcile de pe Milcov.
Goarna vestea zilele şi chema nopţile. Permisiile, învoirile au fost
oprite, iar praznicele de la porţi, desfiinţate. Intre cei din afara
sirenelor ghimpate şi cei din barăci se săpa o prăpastie. Cele două
lumi se separară. Instrucţia nu mai ţinea seama de nimic. Se instala
din zi în zi tot mai aprigă şi de multe ori noaptea se dădeau alarme
şi se mărşăluia pînă în zori cu tot echipamentul de campanie. Din
pricina deselor inspecţii mîncarea se îmbunătăţise, iar recruţii
aflară, fără să ştie de la cine, că în curînd vor pleca pe front să-i
înlocuiască pe cei sfărîmaţi de branduri, arşi de flăcări sau ciuruiţi
de mitraliere. Jocurile tactice luau sfîrşit. Cîmpurile de tragere,
tranşeele false, planurile fictive de atac ori apărare îşi isprăviseră
misiunile. Ţintele de carton, deşi găurite de gloanţe, rămîneau
semeţe, ironice în magaziile de materiale, pentru alte serii de
recruţi.
Cînd în urma unei inspecţii, după ce li s-a dat cite o cană de
vin, li s-a spus că nu mai sînt recruţi, ci ostaşi adevăraţi, cu toţii au
înţeles că sosise ceasul plecării. Peste trei zile îl vesti o fanfară
numeroasă, cu alămurile sclipitoare, din care izvorau marşuri eroice
şi care parcă singure, cu sunetele lor ritmice şi îndrăzneţe, ridicau în
cadenţă picioarele înfăşurate în moletiere noi... în urma coloanei
îndreptate spre gară se strînse aproape tot tîrgul. Cum de aflaseră
logodnicele, nevestele, mamele ostaşilor nici cei de la serviciul de
informaţii nu ştiau. Din toate părţile se auzeau strigăte şi plînsete şi
cuvinte fără nici un înţeles din pricina tobelor şi a talgerelor care
parcă înnebuniseră.
Atunci Traían Grindu îşi preţui singurătatea. Nu-1 aştepta
nimeni, nu-1 petrecea nimeni şi putu să-şi dea seama de tot ce se
întîmplă în jurul său.
— Iar ai rămas în urmă, soldat Grindu ! Te trage ceva ? Eşti
legat cu vreo aţă nevăzută ?
— Nu, domnule sergent. Mă gândeam şi eu ca omul.
— Nu te mai gîndi la nimic şi ţine pasul voiniceşte. Dacă te
mai prind, te pun să repeţi, ca din regulament, care sînt îndatoririle
ariergărzii în timpul marşului de apropiere.
Traian întoarse capul şi zîmbi.
Lîngă o fîntîna cu ciutură coloana făcu popas.
După ce băură şi-şi umplură bidoanele soldaţii îşi răcoriră
feţele cu apă rece.
— Ce bine ar fi, spuse unul, să putem lua fîntîna cu noi !...
Nu-i răspunse nimeni, căci se auzi comanda ofiţerului, care,
încălecat pe cal, se mai uita încă pe hartă. Şi coloana iar prinse a se
mişca spre orizontul îndepărtat şi coborît al cîmpiei, care, pe
alocuri, se păta cu lanuri de floarea-soarelui şi porumb.
Pe la răspîntii de drumuri se înălţau troiţe de piatră, cu podit de
tablă ruginită şi cu Hristoşi grosolan ciopliţi, unii fără picioare, alţii
fără cap, loviţi, zgîriaţi, iar alţii numai nişte mîini întinse şi bătute
în piroane roşii.
— Ce bine ar fi ca drumul acesta să nu se mai sfîrşească, sa nu
ajungă nicăieri, şopti cel care se gîndise să poată duce fîntîna cu el.
Nici de data asta nu intră nimeni în vorbă. Deşi în coloană, cot
la cot, oamenii se simţeau singuri şi-şi ascultau gîndurile lor.
Fiecare avea cu cine sta de vorbă fără ca cel de alături să-l poată
auzi.
Gîndurile !
Singurele necontrolate şi nesupuse rigorilor... Gîndurile, ca
nişte clopoţei, ca nişte clopote obişnuite, ca nişte clopote mari şi
grave, bateau în tîmple ca în clopotniţe şi în graiul lor întrebau :
Unde ?... Unde ?... Unde ?...
Dintr-o dată în văzduhul uncropit se arătă silueta zveltă a unui
avion de vînătoare. Coloana se împrăştie de-o parte şi de alta a
drumului, se sfărîmă, se întinse, se risipi, cu iuţeala fulgerului.
Fiecare se lipi de pămînt şi rămase nemişcat, lîngă o tufă de mohor,
lîngă un spin, lîngă o buruiană, cu respiraţia tăiată... Pasărea de fier
coborî ca o săgeată şi începu să mitralieze. Gloanţele se înfigeau în
ţărînă şi ridicau nori mici de praf. Lui Traian i se păru că simte
după ceafa viatul făcut de elice. Toaite se petrecură într-o clipă şi
pe urmă avionul îşi luă înălţime şi dispăru. Soldaţii mai stătură încă
nemişcaţi pînă auziră fluierul ofiţerului. Cîţiva îşi arătată bidoanele
străpunse, alţii, gamelele, unul rămăsese fără pat la armă. Şi, în
timp ce căutau să-şi vină în fire, careva strigi :
— Un mort! Avem un mort !...
Cu toţii alergară intr-acolo. Unul din caporali stătea întins ca o
cruce. Glonţul îi intrase prin spate. Lîngă el era un lac de sînge. La
mîneca vestonului, caporalul purta două semne de rănit. „Bobocii“'
se făcură palizi la faţa. Ofiţerul abia putu spune :
— Era unul din cei mai buni gradaţi... Puneţi-1 pe foaia lui de
cort. îl luăm cu noi pînă la primul copac.
Coloana adoptă alt dispozitiv de marş.
Cîte patru soldaţi, care se schimbau destul de des, îl duceau pe
caporalul ucis. Nicăieri în zare nu se vedea nici un copac.
Abia spre seară ajunseră în marginea unei păduri de sal- cîmi.
 — Salcîimi !, spuse nemulţumit ofiţerul. Nesuferiţi copaci, dar
n-avem ce face. Săpaţi o groapă ! Aşa e la război ! Fără popă, fără
sicriu, fără bocet. Pe unde trecem lăsăm morminte.
După ce-1 îngropară mai coborîră cale de un ceas într-o vale şi
apoi intrară din nou în pădure, unde urmau să aştepte căderea
nopţii...
Soldaţii nu putură mînca. în inima fiecăruia zăcea caporalul
ucis. Cei care nu puseseră în viaţa lor în gură o ţigară se străduiau
să înveţe, tuşind şi lăcrămînd din pricina fumului, Ofiţerul chemă
gradaţii la ordin şi după ce le făcu comunicările necesare se culcă
pe o grămadă de ierburi uscate. Se rînduiră santinele, observatoare
şi ronduri de noapte.
Soarele apunea încet, moleşit parcă de propria dogoare din
timpul zilei. Traían Grindu se lungi pe pămîntul fierbinte, cu
enorma lui raniţă sub cap, şi încercă să se gîn- deaseă la
întâmplările zilei. Dinspre răsărit se arătară doi nori întunecaţi ce
semănau cu nişte piscuri de munţi sau poate cu nişte stîlpi de piatră
dărîmaţi, printre care se afla poarta unei cetăţi.
— Am să stau şi eu lîngă tine.
Era Lungu. Toader Lungu, un soldat mărunţel, cu ochii vioi şi
care mai toată vremea avea de spus cîte ceva.
— Stai, îi răspunse Traian. Poţi să tragi şi un pui de somn. Pînă
la miezul nopţii mai este.
■— Şi de ce oare miezul nopţii ? Au militarii ăştia nişte ore !
■— Acum şi îu eşti militar.
— Da, toţi sîntem militari. Şi cei care în noaptea asta stau
acasă şi se culcă lîngă muieri sînt militari, şi cei care cumpără cu un
leu şi vînd cu zece, tot militari... Ba parcă-s mai militari cei
mobilizaţi pe loc. Îşi dau importanţă şi strigi că fără ei nu s-ar putea
trage un glonte.
— Dă-i dracului !
. — Pînă una, alta ne ducem noi dracului. Ai văzut ce-a păţit
caporalul. Dimineaţă spunea glume piperate şi acum a trecut în
repaos sub salcîm... Caută-1 mamă, caută-1 tată, că degeaba. Azi el,
mîine noi... Şi ce folos ? Măcar dacă ar creşte din fiecare mort cîte
un copac, să dea umbră şi sa cînte păsările în el.
— Multe-ţi trec prin minte. Nu te mai amărî. Poate pînă mîine
se termină războiul.
— Cum ?
— Cum a început. Dintr-o dată...
 — Ar fi grozav !...
—- Ar fi !...
— Tu ştii cum îmi închipui eu războiul în adîncime ?... Iată !
Şi Toader Lungu luă un băţ să deseneze pe pămînt.
— Aici e linia întîia. Asta-i a noastră. Uite, în linia în- tîia sta
soldatul, în spatele soldatului stă gradatul, în spatele gradatului,
comandantul de pluton. în spatele comandantului de pluton, cel de
companie...
— Lasă, îl întrerupse Traian. Credeam că ai descoperit altă
Americă. Toată lumea ştie lucrul acesta. Mai bine să ne uităm la cei
doi nori.
— Da, nici n-am băgat de seamă. Mi-s dragi norii.
Nici Traian, nici Toader Lungu n-a mai scos multă vreme
o vorba.
Norii aveau o înfăţişare fantastică. Te aşteptai să coboare de pe
ei căpcăuni ori arhangheli cu bice de foc şi să se încaiere în văzduh.
După ce luară toate înfăţişările spaimei şi ale mîniei, cei doi nori se
cununară şi se ascunseră unul în altul, lăsînd pe cerul vopsit de
amurg, o pată mare, un continent prin care începură să ţîşnească
fulgere.
 Soldaţii îşi puseră foile de cort şi, ca nişte umbrele verzui,
deschise pe jumătate, rămaseră în picioare să asculte ploaia ce
începu să bată repede în căşti şi în pînza nouă a foilor de cort. La
început o binecuvîntară ca pe o fîntînă. Dar, cînd şuvoaiele
începură să gîîgîie pe lingă bocanci, simţiră în jurul lor noroiul
cleios, prin care aveau să pornească la miezul nopţii.
 2
Traían Grindu şi încă cinci soldaţi,
printre care şi Toader Lungu, fură repartizaţi la plutonul patru
mitraliere, care avea o grupă într-o casă distrusa pe jumătate de
artilerie şi alta în biserica satului, cu turla prăbuşită. Amîndouă
grupele erau instalate în şanţuri adînci sub temelii, cu
amplasamente de schimb pentru diferite ipoteze, numerotate în
dreapta şi în stînga.
Din satul T... mai rămăsese, ici-colo, cite o casă în picioare.
încolo, nimic nu semăna a aşezare omenească. Copacii care nu
fuseseră doborîţi supravieţuiau schilozi, bolnavi, cu trunchiurile
rănite... Adevărata linie de luptă era însă dincolo de sat, după un şir
de dealuri alungite, de unde se auzeau rare împuşcături şi răbufneli
de tun.
Plutonul patru mitraliere, cît şi celelalte subunităţi ale
Regimentului X de infanterie cu indicativul „Furtuna“ se aflau
acolo în refacere.
De departe nimeni n-ar fi bănuit că sub acele molozuri
dărîmate, ^ziduri înnegrite de incendii, pereţi gata să se
prăbuşească, grămezi de cărămidă şi de lut, prispe năpădite de
buruieni, unelte agricole răsturnate, răsucite şi mai ales grămezi
mari de cenuşă, rămase din girezile de paie, din căpiţele de fîn şi
coceni, care, la cea mai mică bătaie de vînt, sufocau ierburile şi
florile scăpate tefere prin grădini, nimeni nu şi-ar fi putut imagina
că sub acea înfăţişare de dezastru şi moarte, în adînc, sub pămînt,
prin şanţuri care străbateau ca nişte artere, ca nişte vene ale unui
organism bizar, trăiau oameni în uniformă, că acolo soseau scrisori,
că bucătarii cărau marmitele fierbinţi cu mineare şi că uneori se
auzeau rîsete şi chiar cîte un fir de cîntee...

66
 Traían Grindu se lovea mereu de pereţii şanţurilor de
comunicaţie şi avea impresia că se înăbuşă umblînd ca o cîrtiţă prin
tuneluri şi că oricînd cele două maluri se pot surpa unul spre altul
să te îngroape de viu. Adăpostul semăna de-a dreptul cu un
monmînt.
Soldaţii vechi, cu obrajii tăbăciţi de arşiţe şi geruri, se uitau cu
îngăduinţă la „bobocii" care nu-şi găseau locul potrivit nici în
picioare, nici pe paturile comune de sub părnînt, unde mirosea a
trup nespălat şi a mucegai. Cîte un „om vechi“ căuta să explice :
— Totu-i să nu dormim ! Să nu ne prindă prin somn !
...Somnu-i cel mai mare inamic al nostru. Feriţi-va de el ca de şarpe
!...
Altul :
— Nu mai speria băieţii! Cine are noroc scapă, cine nu nu-şi
mai vede casa. Ăsta-i războiul. Ucidere de om. Să rămînă mai mult
pentru unii. Aici încă-i bine ! Stăm de două săptămîni şi nu ne-a
supărat nimeni. Daca nu ne-ar scoate la instrucţie noaptea, ar fi
chiar clasa întîia. La ce ne mai trebuie instrucţie ? Drepţi !... Pe loc
repaos !... întoarceri, culcări, alergări... Poate pentru sînge. Să nu
lenevească, să se subţie, să curgă mai bine cînd dă de glonţ...
Draou’ ştie ! Tutun avem, mineare avem, timp de odihni berechet.
Mai curăţim armele, mai scrim scrisori, mai jucăm cărţi... Mai
ucidem păduchi, că sîntem vii şi aşteptăm să crape într-un fel, să se
termine balamucul. Cei morţi în rai, cei ciungi şi şchiopi la cerşit,
iar cei teferi pe la casele lor... Doamne, unde eşti ?
Sergentul Avac, mic şi îndesat, cu nasul mare, veşnic răguşit,
rîse şi spuse :
— Nă vă uitaţi la ei, băieţi ! Mai bine să trageţi cîte o duşcă de
vin popesc !...
Şi după ce-i cinsti pe „boboci" le spuse :
— Cînd e să mori, mori şi-n pat, dar cînd ai noroc, ai şi-n iad...
Acum, dacă sînteţi băieţii noştri, trebuie să va arăt tot ce avem în
gospodărie... După domnul sublocotenent eu sînt cel mai mare aici.
Bun băiat, domnul sublocotenent. O să vedeţi voi.
Sergentul Avac porni pe un şanţ lateral, iar bobocii după el.
Merseră pînă dădură de o uşă în peretele şanţului. Avac împinse uşa
şi ou toţii coborîră într-o pivniţă, în care se afla
un butoi mare cu vin roşu. Sergentul ciocăni cu patul armei în
doage şi spuse :
— E aproape plin. Să dea sfîntul să rămînem aici pînă dăm de
drojdie... Ce vă miraţi ?... Săpam şanţul cu „bătrînii" mei şi deodată
se prăbuşeşte ceva. Dăm de beciul ăsta. Ca în poveşti. Intr-o
cotloană a beciului am găsit o cruce, o biblie şi o psaltire. Ne-am
priceput că-i beciul popii... Evacuat, săracul !... Casa i s-a prăbuşit
peste gura beciului. Numai noroc să ai... Dar nici o vorbă ! La
nimeni !... Butoiul ăsta este al plutonului patru mitraliere. Nici un
ostaş nu se îmbată ! Atunci are de furca rău cu sergentul Avac.
Avem şi două vaci cu lapte. Nu le-am furat, le-am scăpat de la
moarte. Şi zece cai... Nu-i chiar atît de negru dracul. Şi acum am să
vă duc să vă prezint domnului sublocotenent Noaptealbă Rusalim,
inginer agronom şi pîinea lui Dumnezeu.
Sergentul Avac mai merse vreo zece paşi şi apoi strigă :
— Staţi !
Şi făcîndu-şi palma pîlnie adăugă :
-— A trecut !...
Dar cînd îşi isprăvi vorba se auzi o detunătură puternică.
Bobocii se făcură palizi la faţă.
— Ei, ce, v-aţi speriat ? Numai din atîta ? Cit sînteţi cu mine să
n-aveţi teamă. Proiectilul mi-a spus încă de sus : „Trec mai departe,
domnule sergent \“ Şi s-a ţinut de cuvînt.
Bobotii încercară să zîmbească. Sergentul se găsi dator să facă
o mică orientare în teren şi apoi, cu mîna întinsă, le arătă satele în
care erau trupe din aceeaşi divizie şi sectorul ocupat de o mică
unitate nemţească. Peste coline, dîmburi, prin văi, pînă departe, în
zarea străvezie, înfierbîntată de vară, prin livezile şi viile rămase în
picioare, prin pilcurile de copaci răzleţi, pretutindeni unde locurile
păreau părăsite se aflau oameni la pîndă, ascunşi în pămînt,
în mai puţin de-o jumătate de oră sergentul Avac se goli de
toate cunoştinţele şi învăţăturile de război şi încheie aproape patetic
:
— îmi pare rău că sînteţi atît de tineri... V-aş fi putut fi tată. Sa
nu ieşiţi din cuvîntul meu şi să nu vă fie frică.
Dacă n-ar fi fost îmbrăcat în haine militare, sergentul ar fi
semănat cu o întruchipare a duhului pămîntului, ieşit printr-o lutărie
din adîneuri, pe căi tainice, pentru a le arăta unor drumeţi rătăciţi
calea printr-o pădure pîcloasă şi fără margini... Cu picioarele scurte,
cu ochii fără nici o culoare precisă, bătînd mai mult spre vînăt, din
care izvora o lumină stranie, de argilă, de mit, cu nasul batjocoritor
de mare şi cu ţeasta ascuţită în sus, în claia albineaţă a părului
nespus de subţire. I-ar fi trebuit poate un fes verde, o tunică roşie şi
nişte ciubote împletite din coajă de copac. Aşa şi-l imagină Traian
Grindu, pentru că în prezenţa sergentului i se risipi teama, ca prin
farmec.
— Aici e bine, spuse sergentul Avac, după ce trase lacom în
piept fum de ţigară. Dacă vreunul din voi vrea lapte vă adresaţi
adventistului. Avem un adventist în pluton, care nu bea vin, nu
înjură şi trage cu puşca numai în sus. El are grijă de vaci. Le paşte,
le mulge. Ne mai citeşte cîteodată dintr-o carte a lui. Se roagă
pentru noi toţi la un loc ceasuri întregi, iar daeă-1 pui de santinelă,
poţi să n-ai nici o grijă. Om de încredere. Numai că-i adventist.
Treaba lui !... Avem şi un purcel. Bunişor. Aproape porc. îl tăiem
de ziua mea. încheiaţi-vă la gît.
Sergentul Avac îşi fripse buzele cu ţigara şi porni mai repede.
Ieşiră din şanţ şi intrară într-o grădină părăginită, cu un nuc nu prea
înalt în mijloc. Acolo, pe o_ pături întinsă pe iarbă, se perpelea la
soare, numai în chiloţi, comandantul plutonului patru mitraliere.
— Să trăiţi, i-am adus ! spuse sergentul Avac.
Sublocotenentul se întoarse pe burtă şi privi spre noii
veniţi.
— Şase, făcu el. Staţi jos, băieţi !... Ce căldură afurisită ! Măi
Avac, oamenii noştri fac plajă ?
— Nu, domnule sublocotenent.
— Să facă ! Din ordinul meu. Să nu mai stea ca guzganii în
pămînt ! Să iasă la aer, la soare !
— Am înţeles !
— Numai să nu se depărteze. Ce dracu’ ! Sîntem în refacere !
De unde să prindem putere dacă nu de la soare ?
— Domnul maior a spus...
— Bine, bine... Domnul maior... Vezi să-i caute caporalul
Enache raci... Are nevoie de raci mulţi domnia-sa. E vorba să-i vină
în vizită cucoana... Tînără... Dracu’ ştie dacă ajută racii... Să ia o
bucată de hoit de cal mort şi să se ducă Enache... Adică să-l trimiţi
la mine să-l învăţ eu cum se prind racii.
— Am înţeles ! Ce fac cu „bobocii" ?
— îi acomodezi... Ce, eu trebuie să te învăţ ?
— Nu, domnule sublocotenent.
— Frumoşi băieţi. Poate şi viteji ?
— Nu ştim, domnule sublocotenent, îndrăzni să spună Traían
Grindu.
— Descheiaţi-vă la gît ! Şi nud mai purta cu tot echipamentul
în spinare, domnule sergent !
— Trebuiesc repartizaţi.
— Pînă nu stau eu de vorbă cu fiecare în parte nu se face nici
o repartizare. La noapte toată lumea să doarmă în corturi. Nu-i nici
un inamic pe nicăieri. Sînt şi ei morţi de plictiseala şi nu mai au
chef.
— Sau se fierbe ceva, vorbi sergentul.
— Asculta Avac, ia pune să se taie purcelul şi să le facem
băieţilor o primire pe cinste. Vin mai avem ?
— Pînă la siîrşiiul războiului.
De după zidul casei, rămas în picioare ca un paravan, se auzi,
scurt, un glas :
— Stai ! Stai că trag !
Sublocotenentul Noaptealbă Rusalim începu să-şi tragă
pantalonii şi spuse :
— Neamţul ! O fi neamţul !... I-am spus lui Dumitru să-l
someze căci nu vreau să mă găsească în izmene.
Şi, uitîndu-se la noii veniţi, vorbi pe un ton familiar :
— Voi n-o să vă supăraţi că m-aţi găsit aşa. Sîntem de-ai
noştri !
— Plutonul patru mitraliere, completă sergentul Avac.
— Hai, plecaţi !, le făcu semn ofiţerul. Cînd sînteţi gata pentru
ospăţ îmi daţi de veste.
Sergentul Avac salută. Salutara şi cei şase soldaţi.
Soarele dogorea ruinele satului. Din ploaia căzută cu o zi în
urmă nu se mai cunoştea nimic. Sergentul comunică ordinul
comandantului de pluton. Oamenii ieşiră din adăposturi şi se pitiră
fie în umbra zidurilor, fie pe sub copaci, fie, despuiaţi pînă la piele,
în faţa soarelui. Acolo li se servi şi iahnia de fasole cu slănină
afumată, acolo îşi bău fiecare jumătatea de vin roşu, măsurată cu
zgîrcenie de sergentul Avac.
— Ce zici, Traiane ?, întrebă Toader Lungu.
 — Ca-n regulamente. Cînd nu eşti prea aproape de front bunul
trai primează.
— Să vedem cit ţine î
— Eu cred că am avut şi noroc. Mulţi dintre ai noştri au
nimerit dintr-o dată în linia întîia.
— Ce ne-am mai împrăştiat, domnule ! Cum ai turna o căldare
de vin într-o baltă şi pe urmă ai gusta apa. Peste o lună o să
semănăm cu cei vechi. O să îmbătrînim.
— De, măi Toadere !
— Cred ci ar fi bine să sorim acasă.
— Se dau cărţi poştale gratis.
Traian Grindu se întinse pe iarba deasa şi moale din spatele
unei grămezi de chirpici şi adormi. O visă pe Anisia. Parcă era ea,
parcă nu era. Purta pe cap un val de pînză albă, pe care-1 întindea
pe troscot. Pînza era udă. încerca să se apropie de ea şi să-i
vorbească. Voia s-o întrebe : „Ce mai faci tu, Anisie ? Ţi-a fost tare
dor de mine ? Cred că m-ai uitat !“ Dar Anisia se depărta cu pînza,
se depărta... Şi glasul lui n-avea nici o putere. Nici el nu şi-l auzea...
Parcă era Anisia, parcă nu era. Dar atunci cine altcineva putea fi ?...
Şi visul se întunecă şi nu se mai văzu nimic în el. în întuneric auzi
un ţipăt prelung. Careva din soldaţi vorbi cu glas tare şi Traian se
trezi din somn. Umbra se mutase. De sub nişte şoproane dărîmate
venea glasul purcelului, pe care îl înjunghiau doi nepricepuţi pentru
ospăţul plutonului patru mitraliere.
 3
Ziua linişte. Noaptea joc drăcesc de
rachete multicolore. Parcă le gonea vîntul dintr-o parte în alta.
Parcă ar fi căutat pe cineva. Pînă departe, stele roşii înfloreau
deasupra întunericului.
— Ce-o fi ?, se întrebau noii veniţi.
— Se joacă, răspundeau cei cu părul cărunt.
In zori nu se auzea nici o împuşcătură. Telefoanele tăceau. Cei
de la posturile de radio aveau muzica în căşti. Agenţii nu duceau
nici o noutate. Curierii dormeau cu capul pe genţile pătrate de piele
şi cu lacăt. Nu ataca nimeni. Nicăieri. Liniştea-i făcea pe unii să se
ridice într-un cot şi să asculte. Soarele se înălţa, dogorea, apunea.
Luna se rotunjea. Greierii dădeau concerte. Cîteodată veneau
vîrtejuri de vînt şi urcau spre cer paie putrede şi frunze. Umflau
pînzele corturilor şi aruncau praf în ochii oamenilor. Arar se
abateau ploi repezi cu apa caldă. Atunci pămîntul mirosea a plită
încinsă. Şi iar nu se întîmpla nimic. Nu zburau avioane. Nu se
auzeau motoare de tancuri.
Pe Traian Grindu îl luase comandantul plutonului în preajma
sa.
— Tu ai o mînă mai scurtă... De ce te-or fi trimis aici ?... Scrii
frumos. Puteau să te folosească la un birou.
Dar cum Traian Grindu nu ştiu ce să răspundă, sublocotenentul
schimbi vorba :
— Cîteodată, seara, cînd e prea multă linişte, mă apucă urîtul.
Atunci simt nevoia să schimb cu cineva un cuvînt. Am şi cîteva
cărţi de citit. Poate mă ajuţi la făcut tabele. Se cer mereu situaţii...
Sînt unii din pluton care nu ştiu

72
carte. Le scriam eu scrisorile. Acum nu mai am răbdarea de la
început. O să fii un fel de secretar neoficial al plutonului... O să te
rog câteodată să-mi povesteşti întâmplări din viaţa ta... Sau ce-ţi
trece ţie prin minte cînd vezi cutare ori cutare lucru... Cele spuse de
tine din satul tău merită să fie trecute într-o carte. Toţi oamenii din
pluton au cîte o poveste tristă... Ţi s-a întâmplat vreodată să ai vise
înspăimîntă- toare ? După aceea şi treaz te temi de ele dacă nu-i
lingă tine o făptură vie... Poate am să izbutesc să te trimit în faţa
unei comisii medicale !
Cînd şi-a adus echipamentul Noaptealbă i-a spus :
— Ai o groapă bună aici. La nevoie sari în ea. Gropile
circulare sînt cele mai sigure adăposturi. Şi eu am una.
Traian s-a instalat într-o cameră goală, alături de cea a
comandantului.
—• Casa asta-i cu noroc, spuse sublocotenetul, mică, ascunsă
de copaci şi întreagă. Să vedem însă pînă cînd. Noaptea umbla
vîntul prin horn. Cred că avem şi cuiburi de cioară. Nu m-am urcat
să văd ce-i sub acoperiş. Casă bătrînă ! Aici s-au născut şi au murit
oameni. Dar noi nu ştim nimic despre ei.
Ziua Noaptealbă, dacă nu era chemat la adunarea ofiţerilor,
citea, făcea plajă, scria ceva, iar seara pleca în inspecţie împreună
ou Dumitru, un soldat mărunt cu ochii verzi şi care, din pricina unei
malformaţii, tot timpul avea gura deschisă şi i se vedeau doi dinţi de
viplă.
Cînd rămânea singur, Traian trecea drumul la grupa a doua şi
mai stătea de vorbă cu Toader Lungu, pe care mai întotdeauna îl
găsea în post, la una din piese.
— Cum merge, Toadere ?
— Dracu’ ştie ! !
— Crezi ca nu-i a bună ?
— Aşa cred. Ce fel de război e ăsta ? Am primit două scrisori
de acasă şi eu n-am tras un foc !
— Ai vrea să tragi ?
— Dacă-i ordin ? !
—• Bravo, Toadere !
— De ce bravo ?
— Aşa ! Nu te ştiam războinic.
Şi pe urmă cei doi prieteni vorbeau despre altceva.
 Intr-o dimineaţă sublocotenentul Noaptealbă Rusalim îl
întreabă pe Traian :
— N-ai vrea sa faci o copie după un jurnal... Un jurnal de
război. Dar să nu scoţi, o vorbă despre el. Nimănui. Vreau să-l
trimit cuiva în ţară. Un prieten de la propagandă mă tot roagă, fine
să-l publice nu ştiu unde. Să vedem dacă o să-i fie pe plac... Cei de
acasă au nişte păreri grozave despre noi. împletesc cununi de flori
şi cununile se vestejesc, şi ei împletesc altele... Ce zici ?
—■ Mi-ar face nespusă plăcere, îi răspunse Traian. Şi eu am
voit să-mi ţin un jurnal intim încă din spital, dar mi-a fost frică.
— De ce ?
— Să nu spun minciuni, să nu inventez. Şi mi-a fost frică şi
de adevăr. Poate de adevăr mai mult ca de orice. El se pedepseşte...
Şi uneori cu moartea.
— Aşa crezi tu ?
— Iertaţi-mă dacă am îndrăznit să-mi spun părerea.
-— Mi s-a părut că eşti mai deosebit decît ceilalţi şi nu. m-am
înşelat. Uite caietul scris şi caietul pentru copie. Aşa cum e aici. Să
nu adaugi, nici să nu înlături vreun cuvînî.
Rămas singur Traian Grindu deschise cu emoţie caietul care
purta pe copertă numărul trei. Desigur că în acele pagini erau
povestite grozăviile războiului... Cineva îi spusese că de multe ori
acei care iau parte la război nu-1 pot povesti pe deplin. Mulţi în
încrîncenarea atacului ajung în tranşeele duşmane, ucid, iau
prizonieri şi abia dupa aceea începe să-i cuprindă teama de moarte
şi să nu poată lega două vorbe ca lumea. Iar, dacă se întîmplă ca
unii să poată descrie războiul, adesea sînt luaţi drept nişte
mincinoşi. Traian Grindu nu-i dăduse nici intr-un fel dreptate celui
care îi vorbise despre războiul-război şi războiul povestit. Avea în
faţa sa un jurnal. Un jurnal în care totul era cules proaspăt şi direct.
Deschise caietul la întîmplare. însemnările nu purtau date
calendaristice şi erau despărţite unele de altele prin spaţii goale.
Citi :
„Guzganul e neschimbat. A ieşit de sub uşă şi s-a uitat la mine
cu mai puţin dispreţ. Cred că de data asta avea ceva în
buzunăraşele de la gît. O fi găsit grîu. S-a plimbat prin odaie fără
nici o teamă. Pun rămăşag că-şi lustruieşte >

Í
blana roşcată şi-şi oxigenează mustăţile. Şi de data asta semăna cu
cineva. Cu cineva pe care îl urăsc. Mi-e frică să nu-1 împuşc. De
cîteva ori am îndreptat pistolul spre el. Nu s-a speriat. Oare nu şi-a
dat seama că e armă de foc... Ba parcă a râs. Numai cu buza de
sus. Şi ce ochi ! Ca nişte lanterne minuscule. De ce m-o fi privind
cu atîta insistenţă şi de ce refuză cojile de pâine ?...
E miezul nopţii. Eu nu dorm. Sânt blestemat să nu închid
ochii. Dar el de ce nu doarme ? Ce demon îl plimbă pe sub
pamînt ? Am astupat de două ori gaura prin care apare. Dar asta nu
l-a descurajat. Are dinţi buni şi gheare... Crede poate că mi-e urât.
E adevărat. Dar cu ce mă poate ajuta ?... Sau se gîndeşte la
urechile mele ? Are o mare preferinţă pentru urechi. Dar stai ! Era
să fac o prostie. Să-l ucid ! Şobolanii rod urechile morţilor. Nu
cred că-i face cinste acea rubedenie. Plimbă-te în voie, făptură a
pămîntului. Şi pentru domnia-ta şi-a pierdut cineva vremea să te
născocească, să te împodobească, să te îndemne să îndrăzneşti ziua
şi noaptea şi să te fereşti de moarte... Dacă mai vii o dată pe aici
am să te ucid ca pe un spion. Poftim planul de apărare al
plutonului ! Roade-1 ! înghite-1 ! Şi apoi du-te la cei ce te-au
trimis şi pune-i să-l reconstituie... Nu, n-am să trag în tine
niciodată. Chiar dacă ţi-ai aduce aici soţia şi copiii, rudele şi
prietenii. Semeni cu cineva pe care-1 urăsc, dar sînt sigur că nu-i
nici o legătură între voi doi. Ar trebui să-ţi dau un nume... Şi la
auzul acestei intenţii a mele guzganul a zbughit-o şi a intrat în
gaura de sub uşă. Am ramai singur, cu opaiţul, cu pistolul, cu
noaptea.“
Traian Grindu n-a ştiut ce să creadă. Pagina citită îl
descumpăni şi-l contrarie. îi fu teamă să se gîndească că autorul
jurnalului nu e în toate minţile. începu să copieze, în pagina întîi se
vorbea despre soare. Dar nu despre cel adevărat. Nu despre soarele
zilei. Ci despre unul care intră în somnul oamenilor şi luminează
visele. Traian nu pricepu mare lucru. Copie toată pagina aşa cum
era şi peste următorul spaţiu gol, care desigur însemna timpul,
sublocotenentul Noaptealbă Rusalim primea vizita unei frunze de
plop, care tot timpul se visase pasăre înlănţuită şi se zbătuse să-şi
capete libertatea, dar care aflase că va muri. însemnarea se sfîrşea
cu cuvintele : „Da, va trebui neapărat să mori şi asta numai din
pricina visului tău îndrăzneţ.“
Urma descrierea miriştei, în care un guşter prindea muşte şi
după ce le asasina le grămădea sub o tufa de pălămidă ce scăpase
de ascuţişul coasei şi avea să răspîndeasca în curînd cîteva mii de
seminţe, toate înzestrate cu mijloace de zbor, inventate la facerea
lumii şi care nu se perimaseră...
Despre război, nimic. Nici un atac ia baionetă. Nici o ploaie de
grenade, nici o canonadă de artilerie. Nici nume de localităţi în
flăcări, nici nume de rîuri ori fluvii cu oameni înecaţi. Nici bravuri
înalte, nici nopţi de iad, nici măceluri, nici fur goane cu morţi. Dar
pe fiecare pagina sus şi în stînga, cu litere mărunte, sta scris
„Jurnal de război". Pe alta o poveste dramatică între o rîndunică,
un motan sălbăticit şi comandantul plutonului. Rîndunică se legăna
pe o ramură, iar motanul se căţăra pe trunchiul copacului. Şi cînd
motanul a întins labele a fost fulgerat de pistol. Pasărea a zburat.
Motanul s-a prăbuşit şi a prins a se zvîrcoli prin ţărînă... Fără
îndoială că pasărea avea să fie înghiţită... Dar motanul ? î Motanul
ce vină avea că-i fusese foame ?... „De ce l-am ucis ? Ce amestec
am în jocurile firii ? Cumplit se chinuia ! N-am avut curajul să mai
trag o dată. Am fugit ca un laş. Spre seară, cînd m-am întors, l-am
găsit pe prispă. Nu mă bănuia cu nimic. îşi linsese rana. îşi
curăţase părul. A scos un mieunat trist, ca şi cum ar fi voit să-mi
spumă : «Am fost rănit în vreme ce mă străduiam să-mi capăt
hrana...». Am alergat după lapte. Şi în timp ce animalul lepăia în
strachină mă rugam să se facă sănătos. A doua zi nu l-am mai
găsit. Să se fi dus undeva să moară în deplină singurătate ? N-am
mai văzut nici rîndunică. De ce mă voi fi amestecat eu în treburile
lui Dumnezeu ?"
Mai departe autorul jurnalului cerea o decoraţie pentru
sergentul Avac, care stîrpise păduchii din pluton ou ajutorul unor
concursuri cu premii. Diferite premii, care nu erau de dispreţuit.
„Concursurile se desfăşurau în plină zi... Cine adună mai mulţi
în atîta timp. Cînd se consuma intervalul concurenţii aruncau
cămăşile ori izmenele, ca la extemporal tocurile. Se făceau
numărătoarea, arderea „punctelor" şi se trecea la altă fază. Comisia
era incoruptibilă. împărţirea premiilor, imparţială. S-au dat ceasuri,
tabachere, brichete şi sticle cu vin. Cel mai substanţial premiu a
fost un cal. în mai bine de şase zile plutonul patru mitraliere a
scăpat de paraziţi. Exact timpul în care Dumnezeu a făcut lumea...
Pe urmă au căutat petrol. Betelia, gulerul cămăşilor, subţiorile se
ung în prezenţa sergentului de două ori pe săptămînă... Avac
merită o decoraţie. Războiul e urît şi trebuie mereu înfrumuseţat cu
cîte ceva...
Nu mai departe căsătoria fetelor cu cascheta, cu sabia, cu
centura iubitului şi de ce nu şi cu nădragii lui ?... E doar lege. Nu-i
nevoie decît de un popă, doi martori şi un obiect al mortului sau
dispărutului, care la rigoare poate fi împodobit cu flori... Urmează,
desigur, întrebarea: «Caschetă, sabie, bocanc, de bună voie şi
nesilită de nimeni iei pe domnişoara... ?»...“

„L-am întrebat intr-o zi pe Stanciu care pica de somn lingă

mitralieră :
■— Ştii tu ce-i patria ? Ai văzut-o vreodată ? A stat ea de
vorbă cu tine ?
— Nu, domnule ! N-am văzut-o ! Domnul caporal o înjura
într-o seară.
— De ce o înjura ?
— Poate că i-a făcut ceva.
— Dar dacă ar veni colonelul şi te-ar întreba : „Măi Stanciule,
pentru cine lupţi ?“ Ce i-ai răspunde ?
— Pentru dumneavoastră, domnule colonel !
Nu i~am mai pus nici o întrebare şi copleşit de un fel de
tristeţe, care mă apucă de cîte ori dau de oameni ca Stanciu, care
nu ştiu nimic despre lumea asta, am făcut colţul şanţului şi m-am
rezemat de un perete să mă uit la stele. Unul din gradaţi, care
auzise convorbirea mea, s-a găsit dator s-o continue.
— Ai mama, măi Stanciule ?
— Am.
— Idiotule ! Patria-i ca mă-ta !
N-am mai suportat să ascult mai departe. Am iuţit pasul."

„Ciudat ! Nespus de ciudat! Cîteodată îmi pare că am fost

împuşcat. Că am mai trăit o viaţă. Şi nu cu mult înainte, de vreme
ce am fost împuşcat. Nu-i greu de calculat timpul de cînd au apărut
gloanţele... Da, parcă mă văd sub un mal şi simt cum mă pătrund
gloanţele. Sînt fierbinţi şi atît. Nici o durere. Numai o teamă mă
cuprinde şi un întuneric roşu. Mi se-ntîmplă în vis senzaţia asta de
moarte caldă, dar uneori şi în stare de veghe. Nu ştiu pentru ce şi
nici de cine sînt ucis. Nu opun nici o rezistenţă. îi las să ma lege la
ochi, căci văd foarte bine prin legătoare şi nu scot un cuvînt...
Ciudat ! După acest vis, ori după această senzaţie, treaz fiind, mă
cuprinde neliniştea generală. în tot trupul. Neliniştea şi revolta
pentru cele întîmplate în altă viaţă. Cu toate că nu am amintirea
durerii.
 De atîtea ori m-am afurisit să nu mai asist la nici o execuţie,
chiar dacă sînt o mie de ordine... E cumplit ! E cumplit !...'

„Noroiului i se cuvin cele mai multe pagini. Noroiului care-ţi

intră în gură, în inimă, în creier, în intestine. Noroiului care
pătrunde pînă în somn ar trebui să-i scrie cineva o carte... O
coloană mărşăluind prin noroi... Un om obosit la căderea nopţii,
prin noroi... Morţi pentru care se fac gropi în noroi... Cai rămaşi în
noroi fără nici un pic de^ vlaga... Noroi negru, gălbui, lipicios...
Dar cine ar putea să descrie noroaiele în război ? Atacurile prin
noroi... Răniţii prin noroi... Noroaie de pămînturi străine. Noroaie
răzbunătoare. Noroaie în care te cufunzi pînă la genunchi, pînă la
gît şi nu te poate nimeni scoate... Ce ape ar mai putea spăla
noroaiele din noi ?
în primăvară ne retrăgeam prin noroaie. Un pod ! Un singur
pod era peste apa umflată de zăpezi. Fluiere, ţipete... Nemţii au pus
stăpînire pe pod. Cu mitralierele în bătaie. Nici un soldat român n-
avea voie să treacă. Erau îmbrînciţi, aruncaţi în noroi, loviţi... Abia
pe la miezul nopţii ne-a venit rîndul. Dacă s-ar fi scurs coloanele în
ordinea sosirii, la căderea serii podul ar fi putut fi aruncat în aer.
Şi, cum orbecăiam prin întuneric şi noroi, mă pomenesc cu
Enache, caporalul meu. Ţinea un cal de căpăstru.
— Urcaţi-vă, domnule comandant ! Ştiu că vă doare piciorul
sting, unde aţi fost rănit. E calul dumneavoastră.
Ochii mi se deplânseseră cu întunericul şi am văzut că Enache
era plin tot de noroi. Şi întrebîndu-1 de unde a luat
calul mi-a spus că l-a zărit mult în dreapta coloanei şi că a alergat
după el. Dar că în acelaşi timp alerga şi un soldat neamţ. Şi s-au
încăierat. Şi Enache a biruit. Şi soldatul neamţ a rămas mort în
cîmp, în noroi.
— Pleacă !, i-am spus. Pleacă ! Nu-mi trebuie nici un cal. Ai
ucis om pentru el.
— Era oare mai bine să mă ucidă el pe mine ?
Nu i-am putut răspunde. Calul părea falnic, cu toate că burta îi
era murdară de noroi. Enache l-a apucat de frîu şi s-a îndepărtat. A
doua zi, la un popas, caporalul a vîndut calul unui ţăran. Avea
matricolă străină. Cu Enache n-am mai vorbit niciodată despre
noaptea aceea... Daca aş putea, aş crede că toate se datoraseră
noroiului. Că el stăpînise toate simţămintele oamenilor, că el
gîndise, că el acţionase...“
 ,.Şi iată că s-a sfîrşit cu iubirea. Şi pe mine mă obosise. Atîţia
ani hrăniţi numai cu epistole şi fotografii... Scrisoarea Ioanei mi s-
a părut cinstită. în ea se teme de bătrîneţea ei şi de moartea mea.
Vorbeşte şi de o prăpastie pe care o sapa depărtarea. Cei care se
aşteaptă mulţi ani rămîn dezamăgiţi cînd se reîntîlnesc. Mă roagă
s-o iert. Mă roagă s-o uit... Ce tristă scrisoare a putut să compună !
Mă roagă s-o dezleg de toate făgăduinţele. Parcă s-ar pregăti de
înmormîntare, nu de nuntă. încerc u-n sentiment de eliberare, dar
plin de pustiu, ca atunci cînd îngropi pe cineva care a zăcut mult şi
s-a chinuit în dureri. Nu ştiu cum să-i răspund.“

„întotdeauna mi-au fost dragi copacii înalţi, rămuroşi şi

singuratici. Iviţi pe cîte un vîrf de deal, pe cîte o vale ori chiar în
mijlocul cîmpiei. Stau ca nişte paznici credincioşi şi vară, şi iarnă.
De cîte ori îi zăresc trec pe la ei. Parcă mi-ar li prieteni, rude...
Simt nevoia să schimb o vorbă cu frunzele, cu crengile şi să mă
odihnesc lingă tulpina lor. îmi dau un sentiment de siguranţă şi,
poate, de veşnicie...
Alaltăieri, sub un asemenea copac, plîngea un soldat bătrîn.
Voise sa fie singur. îşi ştergea lacrimile cu o cîrpa boţită, cenuşie.
Adia un vînt leneş, abia simţit. Soldatul se uita la trunchiul
arborelui şi nu-şi putea opri izvoarele ochilor. Am rămas locului.
N-am îndrăznit si ma apropii.
Cînd văd oameni plîngînd mi se strînge inima şi încep să fiu
stăpînit de gînduri triste... «Cine ştie ce se petrece în sufletul lui»,
mi-am spus şi am voit să plec. Din moment ce-şi alesese ulmul
drept confident înseamnă ca n-avea nevoie de altcineva. O creangă
uscată trosni sub picioarele mele, Soldatul tresări şi ridicîndu-se mă
salută. I-am făcut semn să se aşeze pe locul său şi, apropiindu-mă,
l-am întrebat :
— Ce-i cu dumneata ? De ce plîngi ?
—• Am primit scrisoare de acasă.
—- Veşti proaste ?... Ori dorul te chinuie ?
Omul s-a uitat la mine cu ochii lui mari, castanii, aşa cum se
uită ţărăneile la icoane cînd se roagă. Am fost nevoit să privesc în
pămînt.
— Nu-i nevoie să-mi spui dacă-i o taină a dumitale.
— Mi-a pierit vaca, îmi răspunse soldatul şi ochii i se umplură
de lacrimi. Vaca îmi hrănea copiii.
N-am să pot uita pînă la mormînt faţa acelui om. Încreţiturile
frunţii, cutele din obrajii aproape uscaţi, colţurile gurii, tremurul
bărbiei, roşeaţa pleoapelor, mustaţa încărunţită, vinele îngroşate de
deasupra sprîncenelor, toate erau de-o tristeţe covîrşitoare. N-am
găsit nici un cuvînt salvator. Nici o minciună care să poată fi
crezută. Am tăcut şi l-am lăsat singur cu durerea lui, sub copac.
Cînd am ajuns în sectorul meu mi-am adus aminte că plutonul pe
care îl comand are două vaci. I-aş fi putut da una. Aş fi intervenit la
comandantul regimentului şi poate aş fi obţinut o permisie de cîteva
zile pentru el, să poată duce vaca acasă.
Am pornit să-l caut, dar n-am mai dat de el nicăieri. în război
soldaţii seamănă atît de mult unii cu alţii...“

„Avac m-a întrebat ca pe-un prieten :

— Ce dracu’ facem, domnule sublocotenent ? Nu se mai
isprăvesc minciunile ?
Şi mi-a întins ziarul «Santinela». Am citit şi apoi am strîns din
umeri. Intr-un articol se vorbea despre acţiunea eroică a
locotenentului I. P. din regimentul nostru, care a contraatacat cu
compania sa, a recucerit un mamelon, a restabilit linia frontului şi a
căzut eroic la datorie. Pentru merite deosebite fusese propus să
primească ordinul „Mihai Viteazul“... Adevărul e altul.
Locotenentul I.P. din regimentul nostru a intrat împreună cu cîinele
său, un cîine-lup superb, într-un cîrnp de mine, plantat de pionierii
noştri. Din nebăgare de seamă a călcat pe o mină. Şi el şi cîinele
său au fost ucişi. Abia au avut ce îngropa din ei.
— Ne cred proşti ! spuse Avac. Iată că din noi unii mai ştiu şi
carte. Ba-i pun în ziar şi fotografia. îmi pare rău de domnul I.P. Era
ca o domnişoară. Dar nici aşa ! Ce, noi nu ştim cum s-au întîraplat
lucrurile ?
— Nu te necăji Avac ! Mai bine hai să bem un pahar de
coniac.
— Bem, domnule sublocotenent, dar si nu ne creadă proşti 1“
Lumea însemnărilor din paginile caietului îl fura pe Traian
Grindu în fiecare dimineaţă. Se silea să scrie^cît mai caligrafic şi
simţea, pagină după pagină, că începe să se lege sufleteşte de
autorul jurnalului. Se bucura nespus cînd întîl- nea gînduri
asemănătoare cu ale sale. Nu se dumirea însă cum un om atît de
vesel poate scrie atîtea lucruri triste. Noaptealbă Rusalim purta tot
timpul un zîmbet în cojţul gurii şi era gata să facă glume din orice,
 să povestească şi să rîdă de cei posomoriţi, copleşiţi de dorul de
casă. Uneori simţea nevoia si se ia la întrecere, să ducă mitraliera în
spinare, s-o trîntească de pămînt şi s-o pună în bătaie, în vreme ce
sergentul Avac cronometra. Lua parte la „balurile" plutonului. Un
fel de ospăţuri necazone, cînd se vărsa vin în ţărînă pentru
camarazii morţi şi unde pînă şi cei mai înăcriţi erau obligaţi să
povestească întîmplări vesele. Oamenii vechi ai plutonului ştiau că
sublocotenentul lor, pentru ei, intrase în conflict cu un ofiţer
superior, care-1 ameninţa cu curtea marţială şi cu trimiterea în
incursiune. Mai ştiau că în ceasurile grele îi ferise de manevre şi
„vitejii" inutile şi periculoase şi că niciodată nu lipsise de lingă ei.
Unii ofiţeri activi îl acuzau de „familiarisme" cu soldaţii, de prea
multă „democraţie", dar el se făcea că nu aude. însă marea legătură
care s-a făcut între comandant şi pluton a fost atunci cînd n-a voit
să-i părăsească. Cineva din interior intervenise pentru el să fie
mutat în ţară, la un centru de instrucţie, şi, în vreme ce ceilalţi
comandanţi de plutoane îl felicitau şi-l invidiau, el ceru să rămînă
mai departe pe front, motivînd că nu se poate despărţi nici într-un
fel de oamenii di* plutonul patru mitraliere.
— Cum merge treaba ?, l-a întrebat Noaptealbă pe Trai an, într-
o zi. Ceea ce faci tu nu-i regulamentar, nu intră în atribuţiile unui
soldat pe front. Amîndoi călcăm regulamentele, dar păcatele sînt atît
de mici, încît nu pot fi pedepsite. Nu te grăbi ! Copiază numai cînd
ai poftă ! Să nu crezi că-mi place să-mi facă alţii treburile. Dar eu
nu-mi pot copia însemnările. Mă pomenesc că scriu altceva, că
şterg, că adaug. Şi stric !
Traian Grindu s-a ridicat în picioare, i-a arătat cît copiase şi l-a
întrebat :
— O să scrieţi o carte după război ?
•— Nu m-am gîndit la asta. Cred ca nu... După război !... Cine
ştie cînd va fi după război ?
— Poate şi mîine.
Noaptealbă Rusalim zîmbi.
— Nu te potrivi guzganului din caiet ! Uneori prea vrea să pară
că ştie multe.
— Guzganul e chiar guzgan de cîmp sau ţine locul cuiva ?
— Cum vrei să-l iei aşa este.
— Imi place ce le spune nemţilor.
— Probabil că nu-i are la inimă.
— E adevărat că un neamţ poate mînca dintr-o dată doi metri
de cîrnaţi ?
 — Aici guzganul îţi poate spune mai bine ca mine.
— Abia aştept să dau iar de el.
Noaptealbă Rusalim zîmbi şi scoase dintr-o cutie de carton o
păpuşă veselă, care purta pe bluză o floare albastră. Păpuşa părea
vie. S-a uitat mult la ea, apoi a ieşit din casă. Traian l-a urmărit pe
sub sprîncene. Se vedea cît de colo că-i era dragă păpuşa. I-o dăruise
cineva ? Era la mijloc o amintire ? N-a îndrăznit să-l întrebe.
Iată însă că plutonul patru mitraliere fu cutremurat din tihna
zilelor de refacere. Unul din conductori, unul din cei mai tăcuţi
oameni, care păştea caii, îi ţesăla şi-i adăpa, caii de la samarele
mitralierelor, caii care făceau parte din viaţa plutonului, se împuşcă
în palma stingă. L-au adus la postul de comandă. Palid ca un mort şi
plin de sînge.
— Ce-ai făcut ?, îl întreba sergentul Avac.
— Nu ştiu. Nu mai pot ! Nu mai pot !
■— Acum, dacă te-ai hotărît să te împuşti, s-o fi făcut ca
lumea. Să ţi-1 fi tras în gură !... Dar aşa ne-ai făcut dc rîs. Te-ai
automutilat, băiete, şi asta se pedepseşte cu moartea.
— Nu mai pot ! Nu mai pot !, urla omul cu palma păstrunsă
de glonte şi arsă de pulbere.
— Să fi pus o pîine între puşcă şi palmă, să rămînă
praful de puşcă în pîine, vorbi altul. Măi că tîmpit ai mai
fost ! Acum trebuie să luăm parte şi la execuţia ta.
Sublocotenentul Noaptealbă Rusalim îşi duse pumnii la tîmple
şi rămase aşa. Unul din oamenii vechi îi spălă rana automutilatului
şi-i turnă iod, apoi îi înfăşură palma în bandaj.
— Cum de ţi-a trecut prin minte una ca asta ?, îl întrebă
Noaptealbă.
— Nu ştiu, domnule. Dar nu mai pot. Nu mai pot !
— Dacă te trimit la batalion, te împuşcă, dacă te ţin
aici, ţi se infectează mîna şi mori în chinuri crîncene. Ce să fac cu
tine ? Dacă nu te trimit şi se afla că te-ai automutilat, tot glonţul te
mănîncă. Şi dacă eu te ascund şi nu raportez cazul, mă fac complice
cu tine, vinovat de tăinuire. Nu meritam să am în pluton asemenea
ispravă... Ce zici plutonul patru ?
— Să-l ţinem ascuns pînă i se vindecă mîna, răspunse
sergentul Avac. La mine în sat este unul numai cu două degete la
mînă, dar îşi bate nevasta de parcă ar avea mîna întreagă.
— Ce-o să facă el acasă, pe urmă, e altă poveste, vorbi
Enache.
— Aici ar merita să răspundă legea de el, se încruntă Dumitru.
 — Lege, nelege, ne-a făcut de rîs şi gata !, spuse altul.
Şi plutonul patru mitraliere începu să-l judece.
— Cum adică, a vrut să ne păcălească ? Văleu, a tras în mină
inamicul !
— Al dracului inamic ! S-a apropiat la o jumătate de metru şi
nu i-a văzut nici dovleacul, nici pieptul, ci palma stingă.
— Un ostaş adevărat după asemenea faptă şi-ar spăla obrazul
dacă şi-ar trage un glonte în cap.
•— Eu unul chiar acum i-aş da cîteva la fălci.
— Ia să i se mai oprească sîngele !
— Vezi ce ne-ai făcut, măi prostule ?
— Nu vă mai necăjiţi, domnule sublocotenent. N-o să se afle,
interveni din nou Avac... A căzut cu mina într-un cui... Ai auzit
mă ? Ai căzut din copac.
— Nu mai pot ! Nu mai pot !
Noapte albă Rusalim rămase cîtăva vreme cu privirea în pămînt,
apoi le făcu semn celorlalţi să se depărteze.
Automutilatul fu băgat într-un adăpost adînc, de unde nu i se
mai auzea glasul.
■— Plutonul patru mitraliere ! Asta e !, spuse mai mult ca
pentru sine sublocotenentul. Cîteodată n-am nici o putere asupra
lui. Atunci cînd soldaţii se prefac în ce-au fost mai înainte : în
ţărani, meşteşugari, ciobani, cărăuşi, viticultori... Au experienţa lor
de viaţă, taina lor, vicleşugul lor, judecata lor, mîndria lor... Atunci
eu devin un copil de care ei au grijă... Numai de nu i s-ar infecta
mina. Ce i-o fi trecut prin minte ? Greu de ghicit! Asta-i Traían
Grindu ! Omul de mult n-a mai fost pe-acasa. Pe unii îi răpune
dorul, îi scoate din minţi. Ferice de noi că nu avem nici neveste şi
nici copii.
Cam peste o oră sosi sergentul Avac. Eîdea şi ţinea în mînă o
sticlă de vin :
— Asta e pentru dumneavoastră, domnule sublocotenent. Vi s-
a dublat raţia. Aţi avut emoţii... Domnul ¡maior a plecat la gară
după cucoană. I-au pus băieţii în cort flori şi iarbă proaspătă.
— Ce face nenorocitul acela ?, întrebă Noaptealbă.
■— Doarme. L-am îmbătat tun. Dacă n-avem morfină ! La
început nu voia vin, ci să chemăm moartea... Pe urmă a plîns şi se
ruga să-l iertaţi. Acum doarme. Parcă-i un prunc bătrîn şi urît.
Enache l-a încredinţat că dacă bea bine ajunge acasă şi-şi vede
copiii. Urîţi mi-s bărbaţii smiorcăiţi care plîng după copii întocmai
ca muierile... Am fost şi pe la celelalte plutoane, să-i ispitesc
chipurile. Nimic ! Jucau şepti- cul. Aveau şi ei vin. Dar prost. Borş.
Unii spuneau că în noaptea asta o să se îmimple ceva. Eu le-am
spus că la noi s-a şi întîmplat. Ne-a împărţit Sfîntul Gheorghe
ţigări. Atît. Despre automutilat, nimic. Nemţii stăteau la masă şi
mestecau mult, cu ochii pe jumătate închişi. încolo, dacă uităm de
necazuri, bunul trai primează. Numai de nu ne-ar ieşi pe nas.
— Bine, Avac ! Parcă ai fi tu mitralieră. Ai grijă de toate !
Sergentul salută scurt şi porni spre zidurile bisericii cu turla
prăbuşită.
Pînâ în seară nu mai era mult. Traian Grindu se retrase în
cămăruţa lui şi încercă să copieze. Băgă de seamă că începuse să-i
tremure mina. Nu i se mai întîmplase. N-o putea opri decît dacă o
apuca strîns cu cealaltă. Cînd voi să se ducă la fîntînă, să se spele
cu apă rece, îl auzi pe Dumitru :
— Stai ! Stai, că trag !
Sublocotenentul Noaptealbă Rusalim ieşi în întîmpinarea
ofiţerului neamţ. „Domnul Hans“, cum îi spuneau soldaţii. Hans
vorbea stricat româneşte. De cîteva ori se lăudase că pentru el
învăţarea unei limbi străine nu-i o problemă. Şi că nu-i trebuie mai
mult de jumătate de an. Profesor în viaţa civilă şi pasionat
colecţionar de fluturi.
— De ce somează la mine ?, întrebă Hans. Cunosc bine la
mine.
— Aşa-i la noi, domnule Hans. Trebuie să somăm în toate
părţile. Şi zi, şi noapte. Nu ştim de unde poate să sara iepurele.
— Nu înţeleg iepurle !
— O glumă, domnule Hans.
— A, vin, schön culor.
— Şi gut la gust. Poftim !
Hans bău pe nerăsuflate paharul, iar Noaptealbă îi mai turnă
unul. După ce lăudă băutura, scoase din porthart- o cutie cu fluturi
prinşi în ace cu gămălie. Unii mai mişcau din aripi. După aceea îi
oferi lui Noaptealbă lupa. Fluturii erau mărunţi, fără o coloratură
deosebită.
— Rumänische ?
— Da’ de unde ! Sînt şi pe la voi din ăştia. Dar dacă nu i-ai
văzut notează !
Şi Noaptealbă înşiră cîteva nume latineşti, pe care Traian nu le
auzise niciodată. Discuţia despre miracolul „fluture", unde era
amestecat şi creatorul, şi întreaga armonie a universului, dură cam
o jumătate de oră. Hans povesti despre colecţiile unor celebrităţi şi
despre visurile lui de viitor, pe care Noaptealbă le cam ştia. De la
fluturi trecură la război şi Haas îl asigură că întreaga lume va fi a
lor, că în curînd vor avea o armă mai puternică decît Dumnezeu.
Comandantul plutonului patru mitraliere nu spunea nimic. N-avea
nici o părere. Nici nu afirma, nici nu nega. Tăcu cihiar şi atunci
cînd Hans îi spuse că i-ar face mare plăcere să-l aibă inginer
agronom pe moşia lui viitoare, undeva prin Eupatoria.
— Bolnav ?, întrebă Hans.
— Capul. îmi crapă capul.
— Was ist das, crape capul ?
— Explozie aici. Şi Noaptealbă îşi duse mina la frunte.
—. Cînd alt fluture prins ?
— Bine, bine. Poţi să stai. Nu mă deranjezi.
— Cap nu-i bun. La revedere.
— Cale bătută !
— JŢ ja-_
— Şi mai poftim !
După ce plecă Hans, Noaptealbă deschise uşa şi-x spuse lui
Traian :
— Atîta mă pisează !
— Dar ce caută ?
— Relaţii de prietenie. Şi ăsta m-a găsit pe mine. Sînt ordine
superioare. Dragoste şi prietenie prin ordin.
— Vă pricepeţi la fluturi ?
— In măsura în care un inginer agronom trebuie să se
priceapă. Vine cînd nu mă aştept.
— Ca guzganul.
— Peste o săptămînă e ordin să-i fac eu o vizită.
După ce cercetă cîteva pagini copiate de Traian, Noaptealbă
adăugă cu voce mult scăzută.
— Poate că-s chinuiţi şi ei. Tîrîţi şi împinşi la mii de kilometri
de vetrele lor.
Şi apoi, ca şi cum l-ar fi enervat compătimirea pe care încerca
să i-o acorde lui Hans şi celorlalţi, încheie :
—- Nu-mi plac oamenii care exagerează cu politeţea. Şi Hans e
dintre aceia. Prea mult ambalaj pentru o corcoduşă.
La începutul nopţii s-au plimbat cîţiva nori pe sus, au scăpărat
din amnare şi pe urmă au plecat, lăsînd cerul limpede, tăcut şi
împodobit cu lumini îndepărtate. Noaptealbă a citit pînă tîrziu şi a
ieşit de vreo patru ori în pragul casei, să asculte văzduhul dogorit
 încă de arşiţa zilei.
In zori sergentul Avac a raportat că automutilatul a izbutit sa se
spînzure şi stă ţeapăn de creanga unui vişin.
Doamna maior a stat numai o zi şi-o noapte. Purta rochie de
mătase vişinie cu buline mari, albe. Delicată ca o căprioară şi
frumoasă ca o ilustraţie din cărţi. Mereu îi intrau pietricele şi
grunzuri de pămînt în pantofi. Soldaţii ieşiseră pe marginea şanţului
de comunicaţie şi se uitau la pulpele ei, cu ochii bulbucaţi. De la
tălpi o măsurau, pînă la umbreluţa roşie. Avea părul negru,
strălucitor şi ochii verzi. Din faldurile rochiei se răspîndea parfum de
mărgăritarele. Maiorul o ducea de mină ca la cadril şi-i arăta ruinele
satului T... Ofiţerii subalterni îi sărutau mina tinerei maiorese şi-i
ofereau flori de cîmp. Ea împărţea zîmbete, apărîndu-şi mereu, cu
palma, dantela ca spuma de la decolteu.
O zi şi o noapte a stat doamna maior şi oamenii şanţurilor, ai
adăposturilor, cei tineri şi cei bătrîni, n-au vorbit decît despre ea. Cei
mai mulţi au visat-o în timpul nopţii, au îmbrăţişat-o. Şi ea lua
diferite chipuri în negurile somnului. La plecare a fluturat o mănuşă
albă, şi-a dus degetele la frunte, între sîni, unde murea răstignit pe
cruce de aur Isus, la umărul drept şi la cel stîng şi apoi s-a urcat în
trăsură... Maiorul nu ştia ce să-i mai spună. Cîţiva soldaţi au tras
salve de puşcă, dar maiorul nici nu le-a auzit. Norul de praf se
depărta şi acoperea tot mai mult umbreluţa roşie.
Pe urmă totul s-a sfîrşit. Ca într-o poveste. Grămezile de moloz,
pereţii prăbuşiţi, copacii schilozi, casele cu ferestre oarbe, şanţurile
de comunicaţie, amplasamentele de tragere s-au ridicat la locurile
lor... Şi oamenii le-au văzut şi şi-au dat seama că totul n-a fost decît
o nălucire dinspre lumea cealaltă.
Ca trezit din vis, maiorul ordonă :
— Toţi domnii ofiţeri să rămîmă la popotă.
Traian Grindu copia din caiet o însemnare despre adevărata şi
falsa glorie omenească. Pe cea din urmă autorul o asemăna cu
mălura. Nu avu timp să cugete prea mult, căci bătu în uşă Toader
Lungu. Era năduşit.
— Ce căldură îndrăcită ! Nu-ţi poţi trage sufletul. Ce faci,
scrii ? Ia te uită ! Şi ce ?
— Ceva secret.
— De război ?
— Nu.
— Atunci nu mă interesează. Mi-a trimis soţia hîrtie ca
 pe acasă e bine şi să n-am decît grija mea... Ai vazut-o pe
maioreasă ? Soţia vrea şi o fotografie. De unde s-o iau ? Rău că n-
au prevăzut în ordinea de bătaie a batalionului şi un fotograf. Ia
ascultă, Grindule, vorbi Toader Lungu după ce bău toată cana cu
apă. Ce-ţi spune ţie comandantul cînd staţi de vorbă ?
—■ Ca să-mi spună ?
— De mine să nu te fereşti.
— Nici n-am cu ce. Mă întreabă mai mult despre cum e prin
părţile noastre, ale Moldovei. Zice că se simte bine cînd îl aude pe
cineva vorbind despre sate, despre tîrguri. Cum se cunună oamenii,
cum se îmbată, cum se îngroapă... Cum plouă pe la noi, cum arată
porumbul. Şi altele care-i trec lui prin cap.
— Lasă astea că şi pe mine m-a întrebat dacă a plouat cînd m-
a făcut mama. Dar de război ce spune, ce crede ?
— Auri place să vorbească de război.
■— Cică o să se întîmple ceva şi destul de repede.
— Ce-o să se întîmple ?
— Ei, asta-i ca nu ştiu nici eu. Intr-o zi am stat de vorbă^ cu
un soldat din alt batalion şi mi-a spus : „Mînzule, are să fie bine.
Numai să nu-ţi pierzi capul. Să-l ţii cu amîndouă mîinile. Ştii să
chiui ?... Atunci să-i dai drumul din fundul bojocilor, să se audă
pînă în gropile morţilor. Păzeşte-te, să poţi apuca ziua aceea! Fii
gata, mînzule !“ Mi-a strîns mina şi s-a pierdut în şanţul de
comunicaţie. Ce zici de asta ?
— Poate că era nebun ?
— Să zicem că acela era nebun, dar bucătarul ?
— Care bucătar ?
■— De la compania a treia... Om în toată firea. Serios... Cu
mustaţă... Cu şcoală... Tată de copii mari.
— Ei, ce-i cu bucătarul ?
— Bucătarul a pregătit o masă specială pentru un căpi-
tan... La căpitan a venit unul de la divizie şi încă doi ofiţeri de ai
noştri... Şi bucătarul a tras cu urechea la ce vorbeau...
— Şi ce vorbeau ?
— Bucătarul n-a vrut să repete cuvintele lor ; poate ca n-a
avut voie, dar a dat de înţeles că :se fierbe ceva şi că treburile au să
capete altă înfăţişare... Al dracului bucătarul, a spus şi-o poveste cu
tîlc...
— Ce poveste ?
— N-o ştiu, că n-am vorbit eu cu bucătarul. Am aflat de la
alţii... Ceva cu nemţii ăştia... Cu întoarcerea soarelui în partea
cealaltă... Cu un cutremur de pămînt...
—■ Cu învierea morţilor, continuă Traían Grindu rîzînd...
— Nu crezi că o să se întîmple ceva ?
— Trebuie să se întîmple, că n-o să îmbătrînim aici aş- teptînd
masa... Şi Traian Grindu iar rîse...
•— Ştii ! Văd că ştii !... Dar dacă n-ai voie, nu spune...
— Nu ştiu nimic, am să-l întreb pe domnul sublocotenent.
—• întreabă-1 !
Toader Lungu îşi şterse fruntea cu rnîneca vestonului,
nemulţumit. Răsuci o ţigară, dar n-o aprinse şi cu glasul tăinuit
întrebă :
—• L-ai văzut pe spînzuratul nostru ?
■— Nu. Nu-mi place să mă uit la morţi.
— Eu l-am văzut. Am săpat şi la groapă. Domnul Avac a spus
că nu strica să ştim cum .se sapă -un lăcaş de veci. Că unii pe alţii
va trebui să ne înmorrnîntăm şi s-o facem frumos. Al dracului om
Avac ăsta !
— Rău ?
— Nu. Dar nu ştiu ce are. Cîteodată îşi dă ochii peste cap de
parcă s-ar uita în cer şi-şi umflă fălcile ca un broscoi. Şi nu se teme
de nimic. Nici nu-i ninge, nici nu-i plouă şi-i gata oricînd să-şi bată
joc de om. Cinci mi-a dat întîta raţie de vin ştii ce mi-a. spus : „Măi
ţîcă, întîia roadă se dă de pomană. Nu eşti de la ţară ? Nu ştii
obiceiul ?“ Şi atunci i-am întins bidonul. A băut el, a mai dat şi la
alţii pînă n-a mai rămas nimic. M-a bătut pe umăr, mi-a mulţumit şi
a plecat.
— Măi, că multe ţi s-au mai întîmplat, făcu Traian Grindu.
■— într-o noapte am fost pînă aproape de sectorul nemţilor...
— Dar ce-ai căutat ?
 — M-a luat caporalul Enaohe. Ştia el o bostănărie. Cînd ne-am
întors era să dăm de dracul.
— Cum adică ?
■— îţi spun eu altădată... Ai primit vreo scrisoare de acasă ?
— Nici n-am scris.
— Şi nu scrii ?
— Nu ştiu. Petru parcă nici nu mi-ar fi frate. Poate Anisiei
să-i trimit cîteva rînduri. Dar tot amîn.
— Mie-mi rup inima scrisorile, spuse Toader Lungu. Şi,
scoţînd din buzunar plicul primit de acasă, începu să citească.
,,De cînd ai plecat,
Cîmpul s-a uscat,
Cerul s-a-ntristat.
Dar cînd vei veni,
Norii s-or piti,
Iarba c-a-nverzi...44

într-o noapte s-a auzit o canonadă de artilerie îndepărtată. Parcă

clocotea ceva în adîncul pămîntului. Soldaţii au ascultat cu palmele
la urechi pînă tîrziu, cînd s-a oprit din- tr-o dată. Puţini au putut
adormi din nou. A doua zi n-au aflat nimic. Pe urmă zilele şi
nopţile au început să semene unele cu altele... De arşiţă se uscau
văzînd cu ochii ierburile, frunzele copacilor şi scădea apa în
fîntînile satului. Oamenii căutau răcoarea în adăposturile
întunecoase şi în pivniţele de sub case. Armele se înfierbînîau ca la
tragere şi căştile dogoreau. Cei din posturi simţeau cum li se lipeşte
iimba de cerul gurii. Se dăduse ordin să nu se mai risipească apa pe
spălatul rufelor şi mai ales prin obiceiul de a se uda unii pe alţii cu
căldările pline. „Să ajungă de băut pentru oameni şi dobitoace"
hotăra ordinul. Restricţia mărea parca mai mult nevoia de apă.
Avac s-a gîndit să sape cu oamenii lui o fîntînă în beciul popii.
Doi săteni evacuaţi, bătrîni, cu saci goi în spinare, au picat ca
din senin pe uliţele tăiate de şanţuri şi gropi şi se uitau ca ieşiţi din
minţi la dărîmături. Au fost duşi la bucătăria companiei a doua şi
după ce au mîncat au fost scoşi la drum. Soldaţii le-au umplut sacii
cu boarfe şi pîine.
 4
în dimineaţa aceea şi Traían Grindu
se trezise cu o mare nelinişte în suflet. Dormise prost. Visase urît.
II înăbuşise fierbinţeala aerului, ou toate ca-şi pusese pe faţă o
batistă pe care de cite ori se trezea o umezea cu puţină apă. Nici
Noaptealbă nu dormise bine. îl auzise cum se plimba, cum se urca
şi cum cobora din pat. Cum aprindea gazorniţa, cum o stingea,
cum bea apă şi cum tuşea sec şi nervos. în zori a fost chemat de
urgenţă la postul de comandă al batalionului.
înainte de răsăritul soarelui sergentul Avac se arătă gol, numai
în chiloţi cu puşca la umăr. Voia să afle dacă şi alţii au simţit
înăbuşeala şi dacă nu cumva au fost aruncate de sus baloane cu aer
otrăvit.
După ce răsări soarele, cîteva paîe de vînt începură să se joace
prin copaci. Şi, ciudat, în plin început de zi, cerul se îrmoră şi o
ploaie grăbită şi deasă răcori pămîntul şi curăţă văzduhul. Soldaţii
ieşiră goi din adăposturi, păsările zburară prin pinza picăturilor de
apă, iar copacii tresăriră şi-şi jucară frunzele. Ţărîna setoasa peste
măsură nu lăsă să se nască nici un pîrîiaş. Ploaia nu ţinu nici un
sfert de ceas, dar izbuti să schimbe înfăţişarea locurilor. Şi ierburi,
şi păsări, şi oameni respirau lacomi aerul bun al dimineţii de
august. Norii se scămoşară şi rămaseră pe cer leneşi, istoviţi ca
după o luptă. Traían Grindu deschise uşile şi ferestrele să pătrundă
peste tot răcoarea.
Nu se făcuse nici un pic de noroi.
Domnul Hans avea cizmele lustruite.
— Aştept, spuse cînd Traían îi aduse un scaun.

91
 Alt cuvînt n-a mai scos. Se uita undeva, pierdut şi nemişcat ca
o .statuie. Era proaspăt bărbierit, pudrat şi-şi schimbase gulerul de
la cămaşă. Traían a încercat sa-i dea o revistă, dar el a făcut semn
cu degetul că n-are nevoie. Probabil că-i erau îndeajuns zidul de
chirpici, nucul şi o culme de deal, pe unde în linie dreaptă trecea
privirea lui albastră, decolorată. Mai bine de două ceasuri a stat
nemişcat, ca şi cum ar fi făcut de gardă la un catafalc nevăzut.
Sublocotenentul Noaptealbă Rusalim era schimbat la faţă.
Cum îl zări pe Hans rămase puţin surprins şi-şi duse instinctiv
mîna la centură. Dar, cînd îl văzu pe Traían cură- ţindu-şi puşca
liniştit, se lumină la chip. Neamţul sări de pe scaun şi-i întinse cu
multa amabilitate mina. După ce pomeni de lipsa de oxigen din
timpul nopţii, deschise fericit cutia de carton. Izbutise să fie
posesorul unui fluture „cap de mort“ aproape uriaş.
Noaptealbă se făcu palid la faţă şi-l întrebă cu jumătate de gură
:
— Cum de se potrivesc toate ?... Nu sînt mistic şi nici n-am
fost vreodată. Nu cred în farmece, în presimţiri, în eresuri şi mai
ales în semne de noroc ori de nenoroc. De ce ai găsit tocmai acum
un cap de mort ?
— Nu bun ? întrebă Hans.
— Ba fluturele e bun !
Şi fulgerător Noaptealbă îşi scoase pistolul şi îndrep- tîndu-1
spre Hans îi zise :
— Domnule Hans, sînteţi arestat! Dacă mai faceţi o mişcare
trag !
Hans holbă ochii şi ridică încet mîinile.
— Soldat Grindu, dezarmează-1, ia-i pistolul cu tot cu
centură.
Traian sări repede şi execută ordinul.
— Tragödie ! Tragödie ! repeta Hans.
— Acum luaţi loc, pe scaun, domnule Hans ! Sînteţi
prizonierul meu. Nu v-aţi aşteptat la una ca asta ?... Dar toate pe
lume au o margine... A trebuit să vă ascult visurile de mărire şi
putere şi să vă selecţionez fluturii... Toate s-au petrecut ca într-un
somn rău, din care nu te poţi trezi. Şi nimic nu mi s-a părut mai
ironic decît cuvîntul „frăţie“... Ce fel de fraţi puteam fi cînd nu vă
gîndeaţi decît la voi ? Cînd restul lumii au conta... Pentru voi
răsărea soarele,
pentru voi rodea pămîntul. Cine nu gîndea ca voi era duşmanul
vostru. Noi am tăcut, v-arn dispreţuit şi am aşteptat... Nu, n-am
fost fraţi !... N-a fost nimic între noi care să ne încălzească
inimile... Mulţi, puternici, înarmaţi, aţi venit la noi fără să vă
poftim. Aţi deschis uşa casei lovind-o cu cizma şi v-aţi aşezat la
masa noastră. Nu ne-aţi preţuit, nu ne-aţi respectat. Aţi avut nevoie
de noi ca de bocanci, ca de haine de ploaie... Soldat Grindu, dă-i
puţină apă domnului Hans !
După ce bău apă, Hans repetă de cîteva ori :
■— Mein Gott ! Mein Gott !
Noaptealbă Rusalim bău şi el un pic de apă şi-şi şterse faţa, pe
care începu sa-i fulgere un tic nervos.
— Cineva din mine, continuă Noaptealbă Rusalim, ci neva
slab, sentimental, hrănit în copilărie ou religie şi mai tîrziu cu
altceva, mă îndeamnă să nu vă predau. Să vă las liber, să plecaţi
unde puteţi... Poate ajungeţi în Germania. Batalionul din care
faceţi parte cred că la ora asta a depus armele. Nu s-a auzit nici o
împuşcătură. E mai bine fără vărsare de sînge... Dar altcineva, tot
din mine, şi mult mai puternic şi mai prevăzător, mai înţelept, mă
îndeamnă să vă îndrept spre coloana prizonierilor. La noi n-o s-o
duceţi rău... Ca miine războiul e sfîrşit... Şi cînd veţi ajunge acasă
o să-mi daţi dreptate...
Ca trezit dintr-un coşmar, Hans începu să-şi muşte buzele şi să
întrebe :
— Cum ? Cum ?... Daţi centironul ! Trebuie plecat ! Nibun...
Jucaţi la mine. Pare reu... Ordon dai pistolet !... Ordon !...
— Nu mai puteţi ordona, îi răspunse Noaptealbă.
Hans începu să-şi frînga mîinile şi să bată cu tălpile
cizmelor în podele, ca şi cum ar fi voit să arate că aşa vor fi călcaţi
şi distruşi cei care stau în calea lor. Şi în timp ce se agita, pocea tot
mai mult cuvintele româneşti, pînă cînd le pierdu înţelesul şi se
pomeni strigînd în limba sa :
— Nicht so weit !... Nidht so weit !...
Noaptealbă îl lăsă să se zbată, să se agite, să se înroşească, să
înjure, să ameninţe, pînă ce consideră că omul a aruncat afară, prin
vorbe şi gesturi, o bună parte din încărcătura nervoasă provocată
de întorsătura lucrurilor. Atunci îi spuse:
 — Liniştiţi-vă, domnule Hans ! Nu se mai poate schimba
nimic. Ca în moarte...
Dintr-o data Hans începu să plîngă cu hohote.
Fluturele „cap de mort" zăcea jos.
Tratan aştepta în pragul uşii ou arma la picior. Comandantul
plutonului patru ordonă :
— Bagă-1 în camera ta ! Dacă vrea dă-i să mănînce... Toarnă-
i şi un pahar ou vin, şi două... Dacă vrea să se odihnească poate să
se întindă în pat... Nu vă mai pară rău de nimic, domnul Hans ! Se
uită totul. Ca prizonier o să vi se prezinte altfel lucrurile. La noi
ofiţerii prizonieri nu muncesc... Veţi avea şi soldă... Şi mai ales
timp să vă gîndiţi la multe. Nimeni n-o să vă controleze gîndurile...
Şi timpul o să treacă la început mai încet... Cei de acasă or să se
bucure că n-aţi pierit şi or să vă aştepte... Veţi putea trimite scri-
sori... N-are rost să plîngeţi ! Nimic nu-i mai greu pe lumea asta
decît să fii om. S-ar putea să n-aveţi nici o vină. Să purtaţi alt
suflet. Să fi repetat numai vorbe străine, să fi împrumutat atitudini
străine. E război. Nesiguranţă. Moarte în faţă, moarte în spate. In
curînd o să vă întîlniţi camarazii
Hans nu mai semăna cu el. Se întinse pe patul lui Traian şi-şi
fixă privirea în bagdadie. Refuză vinul. Refuză ţigara. Traian
Grindu trase zăvorul la uşă şi-l întrebă în şoapta pe comandant :
• — Cît o să stea aici ?
— Păzeşte-1 pînă vine sergentul Avac... El îl va duce unde
trebuie...
Noaptealbă ieşi din curtea casei şi se îndreptă spre biserică. Era
acolo un loc neted unde se făcea adunarea plutonului. Nu peste
multă vreme se auziră strigăte de veselie şi împuşcături.
O goarnă sună încetarea focului. Desperată ! Aproape răguşită.
Tăcu însă destul de repede.
Un agent năduşit îl căută pe comandantul plutonului patru
mitraliere.
Train Grindu simţea în tot trupul o stare de nelinişte. Nu-i
venea să creadă că lucrurile luaseră altă întorsătură. Parcă nu era
de ajuns un ordin. Mai lipsea ceva. Poate să se cutremure pămîntul.
Greu de imaginat ce ar fi trebuit să se mai petreacă. Pe culmi. în
văzduh.
 5
Artileria şi brandurile bateau fără
întrerupere. Batalionul german nu voia să depună armele.
înconjuraţi din toate părţile, fără nici o poartă de ieşire, nemţii,
îngropaţi în pimînt, se apărau cu îndîrjire. Vacarmul bătăliei se
răspîndea pe văi, pînă departe.
în satul T... nu rămăseseră decît Traian Grindu şi soarele, care
trecuse de amiază.
Acoperit cu o foaie de cort, Noaptealbă Rusalim se odihnea pe
pămîntul gol. Cîteodată lui Traian Grindu i se părea că mişcă.
Atunci îi dezvelea faţa învineţită şi apoi, cu teamă, o acoperea la
loc... Cîteva muşte mari, verzi îşi făcuseră apariţia. Soldatul încerca
să le alunge... Se auzea ţăcănitul mitralierelor, care se întindea,
alerga, cădea, se înăbuşea şi iar se ridica şi gonea ca o ploaie cu
grindină. Apoi năvăleau din nou obuzele. Fulgerau, detunau,
ridicau pîlnii de pămînt şi hohoteau. Prin binoclu nu se zărea mare
lucru.
Cîteodată avea impresia că nu aude nimic. Simţea doar
prezenţa morţii. Nevăzută, se plimba prin buruienile înalte, pe
ziduri, intra prin şanţuri, se urca prin copaci şi apoi venea şi sufla în
luminarea aprinsă de unul din soldaţi. O purtase tot timpul cu el,
intr-o apărătoare de termometru. Traian trăgea repede un chibrit,
dar şi chibritul se stingea dintr-o dată. Pe urmă simţea că nu-i
nimeni prin apropiere. Nici chiar trupul fără viaţă al
sublocotenentului Noaptealbă. încerca să dea timpul îndărăt. Ca pe
o roată. Şi-şi auzea vorbele...

95
 — Cînd l-a luat Avac, Hans semăna cu un mort, domnule
sublocotenent.
Şi de undeva îi răspundea Noaptealbă :
— în asemenea situaţii oamenii mor pe jumătate... Umiliţi,
dispreţuiţi, batjocoriţi, prizonierii îşi simt cumplit prăbuşirea. Toţi
încearcă să scape la început... Preferă să fie ucişi... Dar după cîteva
zile se prefac în nişte biete vite flămînde, ¡hărţuite şi încep a nu se
mai recunoaşte ei înşişi... Mai bine că nu l-am văzut pe Hans la
plecare. Parcă mi s-a luat o piatră de pe inimă... Nu ştiu cum ¡să-ţi
explic. Cred că nici nu se poate explica... Ce-ar fi dacă am bea
împreună o sticlă cu vin ?
— Ar fi bine, domnule sublocotenent... Am o nelinişte... O
stare ciudată... Şi poate vinul...
— Alai băiete, măi băiete...
Sublocotenentul nu-şi sfîrşeşte vorba că năvăleşte Avac. Şi
parcă aduce cu el o mulţime de umbre, speriate, colorate de amurg.
— L-am scăpat, domnule sublocotenent!... în marginea
satului, lîngă fîntînă, a căzut în genunchi şi a cerut apă... Şi cînd
am voit să apuc ciutura m-a lovit. Şi mi-am pierdut vederea. Cînd
mi-am venit în fire l-am zărit fugind spre pădure. Am tras trei
focuri de armă... Pedepsiţi-mă !... Ce să fac ?... Ce să fac ?
— Nu fi muiere, Avac ! Nu te văicări !
— Mie să mi se întîmple ? îmi vine sa-mi dau cu pumnii în
cap !
-— L-ai împuşcat ?
— Nu, că-mi tremurau degetele...
— Poate că era mai bine să-i fi legat mîinile la spate, spuse
Traian Grindu...
— Nu scapă !... N-are cum ! Nu putea să fugă decît ia ai săi,
adăugă Noaptealbă.
____ !
— Astîmpără-te, Avac ! E o seară straşnică... Ce faci cu vinul,
Grindule ?
—- Nu-1 găsesc, domnule sublocotenent...
— Caută-1 !... Sînt cîteva sticle în lada de lîngă perete... O să
fie o noapte zugrăvită cu fel de fel de chipuri, de aur... de argint...
de aramă...
în zori, Noaptealbă a fost chemat la batalion. Acolo s-a hotarît
să fie trimis pînă la liniile ocupate de nemţi un „parlamentar“ cu
steag alb. Parlamentarul avea să le ceară si depună armele, ca să nu
se verse nici o picătură de sînge. A fos ales Noaptealbă. Cunoştea
bine limba germană. Avac şi Dumitru l-au însoţit pînă aproape de
liniile nemţeşti. Acolo au fost somaţi să se oprească. Pe urmă au
cerut să înainteze numai ofiţerul. în faţa lui Noaptealbă s-a oprit un
căpitan înalt, cu ochelari şi cu un semn pe obrazul sting... ca o
prună vînătă-roşiatică. Avac se uita prin binoclu. Cînd vorbea
Noaptealbă, cînd neamţul... Pe urmă au prins a da din mîini ca într-
o ceartă. Căpitanul a ţipat. Noaptealbă a zîmbit şi s-a întors să vină
la ai săi... Atunci neamţul a scos pistolul şi a tras, şi a fugit...
Noaptealbă s-a cumpănit şi s-a prăbuşit... Avac şi Dumitru l-au
luat în braţe şi l-au adus.
De cîteva ori Traian se pomeni cu ochii plini de lacrimi. Şi iar
venea moartea nevăzută să sufle în mucul de luminare. Nu mai
avea ce aprinde. Şi timpul trecea greu, şi bubuiturile tunurilor şi
împuşcăturile nu mai conteneau.
Cînd vor părăsi satul T... ?... Unde vor pleca ?... Cum vor porni
?... Cine va ajunge pe crestele Carpaţilor ?
Războiul se odihnise destul şi acum se trezea ca un uriaş . şi-şi
trosnea oasele... Deodată lui Traian Grindu începu să-i fie teamă
de casele oarbe care-1 priveau, de copacii schilozi, de rănile
pămîntului, de văzduhul fierbinte.
Aveau să se întoarcă pribegii, să-şi caute vetrele, casele,
copacii.
Pereţii, rămaşi în picioare, aveau să povestească, cum- penele
fîntînelor să se legene, copiii şi bătrînii, femeile şi fetele mari
aveau să bocească peste uşi, peste lespezi, peste praguri, peste
molozuri, peste copacii frînţi şi uscaţi, peste cenuşa rămasă sub
hornuri şi să întrebe, şi să arunce blesteme, şi să-şi sfîşie hainele...
Ca într-un ţintirim aveau să alerge, cu boccelele în spinare, cu
ochii măriţi de durere, de pustiu. Dar sufletul satului, care nu
plecase nicăieri, avea să-i îndemne să zidească, să acopere, să
îndrepte pereţii strîmlbi, să sape prin grădini, să frămînte lut prin
care aveau să găsească gloanţe, sa rîn- duiască pietrele în temelii...
 Şi plînsul avea să se înăbuşe, să se ogoiască, şi ochii să vadă
cum umblă norii, ouim ies din pămînt mlădiţe noi, cum păsările
zboară cu paie în cioc, cum ploile îndeamnă seminţele să
încolţească, cum gîzele se închină soarelui şi-i cînta din aripi
transparente...
Numai morţii n-aveau să se întoarcă niciodată. Ci să se
depărteze. Mereu să se depărteze, în neguri, în vise de o clipă, pînă
pe locurile numite amintire. Unii purtînd nimburi afumate ca sfinţii
din icoanele de lemn, alţii doar o îndelungă tristeţe, alţii
învălmăşindii-se în ceţuri opace şi des- trămîndu-se ca nişte scame
fără nici o formă. Numai morţii n-aveau sa ia parte la sărbătoarea
înfloririi cireşilor, la întâlnirile celor tineri cu dragostea, unde
zidurile, pragurile, gropile, cimitirele n-au nici o valoare. Anii vor
trece, ca ¿lorii, şi se vor naşte alţi oameni, care nu vor putea afla
numele celor ce dorm în ţarina ogoarelor şi care poate abia vor
povesti din auzite întâmplări pe care nu le vor crede...
Jos, la picioarele lui rămînea mai departe nemişcat Noaptealbă
Rusalkn. Pe sub foaia de cort îl căutau furnicile şi în chip de
cunună se Învârteau prin văzduh muştele, învăţatele muşte ale
războiului, cîntînd din aripi ca nişte bocitoare blestemate.
Şi deodată au tăcut tunurile. Traian Grindu a tresărit. Gîndurile
care-1 înconjuraseră în timpul veghii la trupul lui Noaptealbă se
împrăştiară. Se auziră pe vale glasuri cunoscute. Se întorcea
plutonul patru mitraliere din acţiune. Şi nu numai el ci şi alte
subunităţi îşi strigau biruinţa.
Avac se descoperi în faţa foii de cort. Ceilalţi trecură unul câte
unul pe lîngă trupul mort şi acoperit al fostului lor comandant,
închinîndu-se ca intr-un ritual. Cei mai zdraveni din pluton,
Teodorescu şi Ţugui, îl aduseră pe căpitanul cu prună vînătl pe
obrazul sting... Neamţul avea mîinile prinse la spate, faţa zgâriată şi
epoleţii smulşi. Palid, cu ochii albiţi, ofiţerul era cuprins de un
tremur de cîine bătut.
— Legaţi-1 de nuc ! vorbi Avac... Dar cum să ne înţelegem cu
el ? Nici unul din noi nu poate vorbi nemţeşte...
— Am eu un prieten din Bucovina, spuse Toader Lungu.
Şi, cînd fu adus translatorul, Avac îl rugă să-i spună tot
ce aude, ca neamţul sa ştie despre ce-i vorba. Apoi, adre- sîndu-i-se
ofiţerului, începu :

§8
 — Va trebui să te judecăm, domnule căpitan ! Noi, soldaţii.
Noi, fraţii mortului. Şi te judecăm cu toată durerea noastră, cu toate
lacrimile, cu toată ura, cu toată setea de răzbunare... Dacă ar fi
murit altfel n-am fi căutat pricină decît războiului şi poate ne-am fi
mîngîiat. Cum se mîngîie pînă la urmă mamele pentru fiii ucişi,
soţiile, copiii, fraţii, surorile... Dar comandantul nostru a fost ucis
cînd nu purta armă, ci steag alb, ducînd solie împotriva morţii... Ce
ai de spus, domnule căpitan ?... Răspunde! De ce taci ? îţi aştepţi
glonţul ? N-o si ţi—1 dăm ! Va trebui să-ţi găsim o moarte pe
măsură. Sau, dacă se poate, mai multe morţi deodată.
Aşezaţi la pămînt în jurul lui Noaptealbă Rusalim, oamenii
plutonului patru îşi sprijineau mîinile în curelele puştilor înţepenite
cu ţevile în sus. Avac isprăvi repede vorbele, căci simţi un nod în
gît.
— Să-l jupuim de vi-u !, grăi caporalul Enache. Care din voi
se pricepe ?... Şi să-l lucreze încet...
Oamenii se cutremurară. Pe faţa căpitanului nu se mişcă nici un
muşdhi. Parcă nu auzea nimic. Parcă nu înţelegea vorbele
tălmaciului.
— Ei, ce spuneţi ?, întrebă Enache.
— I s-ar cuveni pedeapsa, răspunse un soldat cu obrajii pătaţi
de o boală ascunsă. Dar cine să se apuce de treaba asta ? Ne-ar
trebui poate unul de-ai lor. Noi cred că nu ne pricepem... Nu-i
vorba de o oaie ori de-un bou. Pe mine mă trece năduşeala la un
miel.
,Traian Grindu se repezi în casă şi se întoarse cu un caiet în
mină.
— îmi daţi voie să vă citesc cea din urmă însemnare a
comandantului nostru ?
— Citeşte !, strigară cu toţii, fiecare voind să mai amîne ceasul
răzbunării.
„E tîrziu şi cred că în noaptea asta nimeni nu doarme. Fii
binecuvîntată noapte a îndoielilor, care nu ne laşi sa dormim... E
tîrziu. Stele ! Mii de stele îndepărtate. Şi linişte. Cîtă linişte,
Doamne ! îmi aud inima. Oare pentru ca să se poată auzi inimile
oamenilor e atîta tăcere ? Şi vinul ! Vinul e pe masă. Şi paharele.
Parcă aş aştepta oaspeţi. Hai, bate la uşă, omule, străinule,
druimeţule! Despre răsăritul soarelui nu vom putea vorbi. N-avem
cuvinte. Şi poate că
nici nu trebuiesc. Bate la uşă, omule ! Poate ai rătăcit multă
vreme... Poate te-ai ferit de semenii tăi ca să nu-ţi pricinuiască

99
vătămare... Poate vrei să-mi vorbeşti de un cv nou... Poate de
suferinţele străbunilor mei... Chiar dacă eşti de la capătul lumii şi
n-am auzit niciodată unul de altul, îndrăzneşte. Simt nevoia să
primesc oaspeţi... Să stau ele vorbă despre seminţe şi stele, despre
dragoste... Vinul e pe masă. Şi paharele. Nu te teme de moarte. In
casa mea e pace. în inima mea e pace".

Traían Grindu închise caietul.

O vreme, ca la priveghi, nu scoase nimeni o vorba.
Dacă cineva ar fi putut pătrunde în gîndurile celor din plutonul
patru mitraliere, s-ar fi rătăcit ca printr-un codru întunecat de
noapte, cu copacii răsuciţi, răsturnaţi peste poteci şi unde păsări
ciudate scot ţipete nefireşti. Şi uncie şerpi uriaşi se zvârcolesc,
scriind cu trupul lor cuvinte greu de citit.
Sergentul Avac rupse tăcerea :
— Păcat de omul acesta că a pierit ca un cîine !
Toţi ochii se îndreptară spre foaia de cort, sub care zăcea
Noaptealbă Rusalim,
Neamţul îşi lăsa bărbia în piept.
— Moarte pentru moarte ! strigă Enaohe. Să-l ardem ! Dacă
va este frică de păcat, toate păcatele să cada asupra 'mea. Adunaţi
lente şi grămădiţi-le în jurul lui şi al copacului !
— Dar ce vină are nucul să ardă r, întrebă Dumitru. Mai bine
să-l spînzurăm.
— Să-l spînzurăm !, strigară şi alţii.
— Moare prea repede prin spînzurătoare şi pe urmă o să
impută locurile cu hoitul lui, vorbi din nou Enache. Focul e mai
bun. Adunaţi lemne ! Adunaţi vreascuri! Adunaţi paie ! îi facem
culcuş lingă zid.
Şi, în vreme ce oamenii începură să adune buşteni, uşi sparte,
stîlpi de poartă, seînduri, Traían Grindu îl întrebă pe Avac :
— E bine oare ?
— Nu ştiu, băiete. Dar de făcut trebuie să facem ceva...

100
 Nu mult după aceea sosi căpitanul Murgescu, comandantul
companiei de mitraliere. Avac raportă ce au de gîed si faci.
Căpitanul rimase descumpănit. Se uită la prizonier, la grămada de
lemne şi la feţele crispate ale oamenilor, care voiau să-şi răzbune
moartea comandantului lor. Pe cîţiva îi bătu pe umăr... încercă să
zîmbească.
— Nu-i bine ! Şi nici nu-i în firea noastră, a românilor.
Vinovatul îşi va primi pedeapsa meritata după legile ţării şi ale
războiului. Dueeţi-l la batalion ! Acolo e adunată coloana
prizonierilor.
Si, după ce-şi aprinse o ţigara şi trase cîteva fumuri,, vorbi mai
departe :
— Pînă îa noi ordine sergentul Avac Vasile ia comanda
plutonului patru mitraliere. Fostul comandant va fi înmormântat în
cimitirul satului, la căderea serii. Si i se strîngă toate lucrurile
personale în lada de campanie ! Aţi luptat ca nişte diavoli. Bravo !
Regimentul se reorganizează. Nc aşteaptă bătălii, drumuri lungi, îşi
încheie cuvîntul căpitanul Murgescu.
Cînd îi dezlegară pe neamţ de la trunchiul copacului, oamenii
plutonului patru se apropiară de el cu ochii măriţi de ură. Dacă nu
ar fi intervenit energic căpitanul, l-ar fi amestecat cu pamînt.
Pe urmă, cînd au rămas doar cu trupul lui Noaptealbă, .s-au
mâhnit, au băut şi au turnat în ţarină, pe bulgări, pe foaia ele cort,
picături de vin roşu şi s-au jurat să-l răzbune şi au făgăduit că-1 vor
chema în ceasurile grele şi că nu-i vor,uita niciodată.
În vremea aceea, doi soldaţi bătrâni şi bolnavi de friguri
scormoneau în molozul turnului prăbuşit, în nădejdea ca, vor găsi
clopotele.
PARTEA A TREIA
 1
Pădurea se schimbase la chip. Dar
cine avea vreme pentru culorile ei fantastice ? Copacilor nu le păsa
de nimic. Părăseau un anotimp şi intrau în altul, fără nici un ţipăt.
îşi împodobeau frunzele cu aur şi cu flăcări, cu argint şi cu mătăsuri
violete, în cea mai desăvîrşită tăcere, migală şi măiestrie.
Regimentul X de infanterie făcea popas. Mai toţi oamenii
simţiseră nevoia să se odihnească sub copaci, lîngă trunchiurile ou
înfăţişări aspre, şi să-şi bucure oahii în frunzişul transfigurat de
zugrăvelile toamnei. Li se părea că pădurea îi primeneşte şi le
alungă oboseala. Foşnetele molcome se transformau în cînteee abia
auzite şi o toropeală plăcută, învecinată cu somnul, le cuprindea
trupurile grele ca plumbul. Aromele de ierburi şi de coajă de arbori
îmbălsămau potecile şi poienile.
• Traían Grindu aţipi un pic, dar se trezi repede. Parcă trebuia să
plece, să alerge undeva. Parcă rămăsese în urmă şi nu putea să
ajungă coloana. Visul de-o clipă îi îmbrobonă fruntea. Zîmbi. Cît
putea privi cu ochii, în dreapta şi-n stînga, oameni şi copaci. Copaci
drepţi ca luminările şi oameni încovrigaţi pe arme ; copaci răsuciţi,
răzvrătiţi şi oameni cu pumnii sub cap. Visul îl înspăimîntase, dar
prezenţa camarazilor săi îl linişti pe dată. îi iubea fără să le-o poată
spune. Cu altă iubire. Pe care n-ar fi putut s-o cunoască niciodată,
dacă n-ar fi împărţit cu ei capriciile morţii şi soarele zilei, dacă n-ar
fi apărat împreună acelaşi pămînt. în cîteva săptămîni cîte se
petrecură !

105
 Toate se succedau într-o goană aproape de neînchipuit :
secundele, minutele, orele, zilele. Nici o clipa nu trebuia pierdută.
Nici un răgaz nemţilor.
Satele, oraşele, şoselele, pădurile, apele trebuiau eliberate.
Se dezlănţuise o furtuna, puternică, atotcuprinzătoare, şi Traían
Grindu făcea parte din ea, aşa cum fac copacii parte din pădure şi
stîncile din munţi.
Furtuna purta fulgere şi steaguri, tunete şi goarne şi se lăţea, şi
se întindea, şi alerga spre apusul soarelui.
Zile şi nopţi spre apusul soarelui.
Şi el era în furtună aşa cum e zborul în aripă şi scînteia în
cremene...
Furtuna ridica trîmbe de colburi, trîmbe de flăcări... Trecea
rupînd copaci, învolburînd ape, însîngerînd mirişti şi surpînd vizuini,
dezgropînd şi îngropînd morţii, rîzînd şi blestemînd deodată,
spintecînd şi lecuind în acelaşi timp, înspăimîntînd şi bucurînd
deopotrivă, răpind şi dăruind, nimicind şi înviind în drumul sau,
necruţînd şi răsplătind, us- cînd lacrimi şi înecînd în plîns, iubind şi
urînd în aceeaşi măsură...
Pe la cite un miez de noapte furtuna se lipea de pămînt să prindă
puteri, prin rădăcini nevăzute. Ţărînele răscolite de pluguri, izvoarele
aveau pentru ea anume taine. Atunci vorbeau pietrele, copacii,
bolovanii cu chipuri fantastice. Atunci şopteau fîntînele, pripoarele,
văgăunele, piscurile.
Numai în cîteva săptămîni se întîmplaseră atîtea. Cine le-ar
putea povesti şi cine le-ar crede. Traian Grindu bău apă şi se întinse
din nou, cu capul pe raniţă, sub tihna teiului îngălbenit de toamnă...
...încă de la reorganizarea regimentului, pe sergentul Avac, la
vizita medicală, l-au găsit ou plămînii mîncaţi de oftică şi l-au trimis
într-un sanatoriu. Ce lacrimi mari i se rostogoleau pe faţa speriată.
Numai într-o jumătate de zi ajunsese de nerecunoscut. Ideea că
moartea îşi făcuse culcuş în el îl îngrozea: „De asta-i greu de scăpat,
măi băieţi. Asta-i civilă“. Cu toate că mai fiecare căuta să-l
încurajeze, povestind cazuri reale ori inventate, cu toate vorbele
bune, Avac s-a despărţit de plutonul patru ca şi cum nu avea să se
mai întîlnească niciodată cu nici unul din foştii camarazi.
Toader Lungu, prietenul de la centrul de instrucţie, a căzut
prizonier. Şi numai după o zi, la întîiul atac, dat în zori, cînd nemţii
au fost nevoiţi sa-şi părăsească poziţiile de luptă, a fost găsit mort
sub un gard. îi tăiaseră nasul, urechile şi-i răsuciseră capul. Una din
urechi i-o băgaseră în gură. Atunci adventistul a strigat ca ieşit din
minţi : „Trag 1 De acum înainte trag ! Daţi-mi cartuşe ! Să treacă
unul mai bătrîn la cai ! în ăştia trag 1“
Ţugui, cîntăreţuî din frunză, omul pe care nu-1 văzuse niciodată
nimeni trist, omul care umbla întotdeauna cu cîte o snoavă pe buze, a
făcut prinsoare că se urcă pe primul tanc nemţesc. Se aştepta un atac
masiv. S-a furişat avînd cu el patru mine antitanc. N-a avut vreme
însă să le instaleze sub şenile. Tancul a trecut peste el. Minele au
explodat. Colosul de fier a încremenit. Dumitru a căzut cu fruntea pe
mitralieri, lîngă un pod de lemn. Parcă dormea. Degeaba l-au strigat
pe nume.
Teodorescu a lovit cu piciorul fără să vrea o grenadă. Explozia
i-a rupt picioarele. „Nu m-atingeţi, striga. Lăsaţi- mă ! Mai bine-i să
mor. Nu vă apropiaţi 1“ Pînă la postul de prim-ajutor şi-a dat
sufletul... Şi Moraru, şi Micu, şi Badea, şi Dănila au rămas în cîte un
mormînt pe marginea drumului, într-o luncă mlăştinoasă, într-o
mirişte, lîngă o vie. Plutonul patru, aproape înjumătăţit, era
comandat de un plutonier teterist, care mereu aduna gradaţii. Enac'he
fusese avansat sergent şi-şi muta medalia cînd pe veston, cînd pe
bluză, ca să fie văzută de toată lumea. Anghel, un băiat tînăr, pe care
campania îl maturizase, îl asprise şi-l înfrumuseţase, s-a logodit într-
o seară ou o fată de cantonier care semăna cu o sînziană. Petrecerea
n-a ţinut nici un ceas, căci s-a dat semnalul de marş. Cantonierul
avea o singură sticlă de vin şi la petrecere au fost poftiţi cinci ostaşi
de seama logodnicului.
Pînă şi caii, după care i se rupea inima de milă, şi ei se
împuţinaseră. Căzuseră mitraliaţi ori rupţi în bucăţi de branduri.
Sprijiniţi de trunchiurile arborilor, soldaţii se odihneau şi
visau.
— De unde atîitea culori ?, îl întrebă unul pe Traian Grindu.
— Din pămînt, din soare...
— Dacă scap am să mă fac pădurar.
-— Spui acum.
— Mă jur !
-— Ai să uiţi.
— Numai să scap !
Omul tăcu. Copacii, din cînd în cînd, lăsau cîte o frunză, care
mai întîi încerca să zboare, apoi sa plutească şi pc urmă începea sa se
învîrtească şi să cadă.
— Gata, a murit !, vorbi din nou omul din apropiere. Noi
murim urît î
Traian Grindu îl aprobi clatinînd capul şi fără să vrea îşi aduse
aminte de jurnalul fostului sau comandant. Era acolo o poveste cu o
frunza de plop. Abia în pădure i se păruse firească. Voise să-şi
păstreze copia făcută de el, dar pînă la urmă o îndesase şi pe ea în
lada de campanie, lingă păpuşa, lingi cele trei cămăşi cu manşeta
scrobită şi lingă costumul civil. Ce-i trebuise lui Noaptealbă costum
civil ? Visase o permisie ? II folosise numai uitîndu-se ia el, ca să-şi
aducă aminte ca nu s-a născut soldat ? Greu de răspuns... Maiorul a
ţinut ca Noaptealbă să fie îngropat în uniformă militară, ca şi cum
asta mai avea vreo însemnătate. îi prinse pe piept: şi o decoraţie şi
comandase el salvele de puşcă... Acum toate erau îndepărtate. In altă
lume. In alt timp. Parca trecuseră ani. Parcă cineva povestise nişte
întîmplari, ori numai le născocise.
— Alta ! Frumos mor frunzele !, vorbi aproape în şoaptă omul
de lingă el... Pe cînd noi...
O goarnă curma vorbele şi risipi visele soldaţilor.
„De ce s-or fi împărţind scrisorile în timpul mesei ?“, se gîndi
Iraiaţi Grindu, uitîndu-se la fruntaşul care scotea dintr-un sac de
merinde cîte o carte poştală, cîte un plic, strigmd cu glas de
împrumut numele soldaţilor. La apariţia poştaşului lingurile
rămîneau în gamele şi inimile începeau să bată altfel. Mulţime de
ocfhi se îndreptau spre omul care împărţea cu zgîrcenie peticele de
hîrtie. Cei care primeau, scrisori uitau să mai mănînce. Cei care nu
erau strigaţi mestecau pîinea încet şi cu tristeţe... Puteau să găsească
altă oră pentru împărţirea corespondenţei. Masa ţinea de stomacuri,
scrisorile de altceva. Gum puteau să le amestece ?... In zori poate ca
ar fi fost mai potrivit... Sau după luptă, cînd sufletul e zbuciumat
încă, răvăşit şi are nevoie să ştie că undeva, sub un deal sau lingă o
apă, se gîndeşte cineva ia el... Nu ! Nu după luptă ! înainte de apusul
soarelui !... Sau să se găsească alt ceas, dar să fie un ceas numai al
scrisorilor. Dacă ar cunoaşte cei de acasă cită putere vine clin ele, ar
scrie în fiecare zi cîte un rînd. E nevoie ca omul să ştie mereu că nu-i
singur.
Traían Grindu se auzi strigat pe nume, la sfîrşit. Ultimul plic,
verzui, din sacul de merinde Í1 căuta pe el. Simţi un val de căldură
în jurul inimii. Ar fi trebuit să alerge, dar el ramase locului.
Fruntaşul mai citi o dată răspicat adresa. Nu desfăcu scrisoarea. O
băgă în buzunar şi rămase pe gloduri, Nu mai putu înghiţi nici o
lingură din fiertura cu miros de piper negru şi frunze de dafin. Abia
sub copac rupse marginea plicului. Pe o hîrtie liniată, smulsă dintr-un
caiet de şcoala, îi scria Anisia. Nu se pricepea să compună scrisori.
Nu întrebuinţa nici o formula. Voia să cuprindă totul într-o frază şi
apoi să se oprească asupra fiecărui cuvînt.
„Pe aici e bine. Fratelui tău i-au dat ioc. A murit directorul
şcolii. Marna voia să mă mărite cu un popă, dar tata a zis ca nu-i de
viitor. Turbează cîinii prin sat şt s-au cules viile şi oamenii se îmbată
şi urlă pînă pe la miezul nopţii. Cinci am primit scrisoarea îmi era
dor şi am plîns."
Traían Grindu se opri din citit şi voi să-şi amintească ■ce
anume îi scrisese el Anisiei. Răspundea oare la întrebările iui ? Dar
parcă nu-i făcuse nici o întrebare, li spusese că trăieşte şi se află pe
front şi că ar vrea s-o viseze măcar o dată. Citi mai departe. „Eu nu
pot scrie aşa cum scrii tu, cu cum îmi vin în minte gîndurile aşa le las
şi nu ştiu cu care să încep. M-atn plimbat prin sat cu scrisoarea ta în
mină şi le-am spus la fete că e de pe front. Trebuie să fii tare frumos
acum. Am văzut la tîrg un film cu ostaşi, dar tu nu erai acolo. Dar
poate că erai. Filmul mergea repede şi era fum şi erau explozii.
Oamenii bateau din palme. A bătut şi tata. Eu numai ffl-am uitat şi
am încercat să-mi aduc aminte cum ne sărutam noi, cînd nu ne vedea
nimeni. Pe director l-au adus acasă în sicriu plumbuit şi oamenii nu
l-au putut zări. Nici soţia lui. Poate că nici nu era el în sicriu. Aşa
cred unii. Coroana de flori avea o panglică albă, pe care scria
„Căpitanul Anton, căzut împotriva...“ Nu se putea citi bine că batea
vîntul şi era lume şi mulţi şcolari.
Dar fratele tău, Petru, n-a ars, cî numai paiele din fundul grădinii şi
finul şi cocenii că batea vîntuî înspre şintirim, nu spre casă. N-a sărit
nimeni cu nici o căldare de apă şi el plângea şi-şi smulgea părul. Pe
popa care voia să mă facă preoteasa nu l-am cunoscut, ci numai el
m-a văzut pe mine la tîrg şi i-atm plăcut, dar tata a spus ci nu mă
mărită. Şi nici eu n-am vrut.
Au trecut şi^prin marginea satului nostru nemţi biruiţi. Lumea
alerga să-i vadă. Erau plini de praf pe faţă şi se uitau în pământ şi
mergeau pe mai multe rânduri, ca o cireada, şi le era foame şi sete.
Femeile îşi făceau cruce. Le-au dat apa şi pîine. Mâncau şi bostani
cruzi şi ştiuleţi de păpuşoi şi fumau din lulele negre pelin uscat. Erau
bălai şi cu cizme scurte. îi duceau ai noştri, pe de lături, cu puştile în
mină... Vai de capul lor !... Doi ofiţeri ruşi au dormit la noi într-o
noapte. Mama le-a făcut „blinele" şi au băut cu tata, şi au rîs, şi au
cîntat, şi iar au băut până pe la miezul nopţii ; şi unul m-a sărutat pe
frunte, zicînd că are şi el o lata ca mine... Pe urmă, au tras cu
pistoalele pe fereastră de se stingea lampa în casă. Dar ce să
doarmă ! Că n-au dormit. Numai aşa a fost vorba de cu seară. Nu ştiu
cum de nu s-au îmbătat mai tare. Erau prea veseli şi de aceea nici n-
au prins de veste cînd s-a luminat. Unul i-a dat tatii un pistol...
 Ei, şi pe urmă, băieţii de şcoală au prins, prin vii, un neamţ.
Umbla fugar şi dormea prin copaci, prin colibe. Unul roşcat şi urît.
Cu ochii roşii şi cu bube la gură. Flămând ca un dine. A mînoat o
strachină de borş şi o jumătate de mămăligă rece. Se ruga să-l
primească satul, să nu-1 dea pe mîna jandarmilor. Spunea că nu vrea
să-şi mai vadă ţara, că n-are pe nimeni acolo. Dar cine să-l creadă ?
După aceea, au început să turbeze câinii în sat. Fu însă n-am văzut
nici unul. Război pe aici nu este, dar dracii de băieţi găsesc cartuşe,
grenade, bombe şi le dau foc pe dealuri şi atunci zângănesc ferestrele
caselor şi se sperie babele. Doi au rămas calici pe viaţă. Unul fără
ochi, altul fără mâini. Duminica vine în sat, pe motocicletă, unul cu
faţa uscată şi cu ochelari. Profesor cică, în tîrg. Adună tineretul şi
vorbeşte de front. Să ajutăm frontul î Vorbeşte şi cu bătrânii satului
şi oamenii se înscriu pe listă şi dăruiesc ce au. Grâu, porumb, bani.
Unul a dat o oaie, o bătrână s-a înscris cu o pasăre, un cocoş cu
pinteni. Copiii adună şi ei, măcar de-o puşcă. Fratele tău se vai căra
ca a ars, altfel ar da şi el ceva. Oamenii spun că are de unde, că
nimeni nu strînge paie, şi de grîu i se îndoaie podul. Noi am dat doi
purcei. Fetele împletesc mănuşi, fulare şi ciorapi pentru iarnă... M-ai
rugat să mă duc pe la mormintele tale. Am fost. Le-am spus unde
eşti. Au crescut buruieni mari, dar încolo e bine... La tăiatul
porumbului am scăpat secera peste piciorul drept şi tata credea că
nu-mi erau minţile acasă. Poate. Cîteodată închid ochii şi mă gân-
desc numai la tine, mă gîndesc, dar nu te pot vedea şi se învîrteşte
ograda cu mine. Tu nu mi-ai spus niciodată că ma iubeşti, nici în vie
şi nici în scrisoare şi pentru asta nici eu nu-ţi spun. Tincuţa lui Toma,
de lingă biserică, a făcut un copil cu un sergent. Era s-o taie cu
toporul tatăl ei, dar n-a tăiat-o. Sergentul scrie că o să vină să facă şi
cununie. Numai să nu moară. Cînd te visez toata ziua sînt veselă.
Mama ştie că-ţi scriu şi-ţi doreşte sănătate. Tata spune ca eşti un om
deosebit. Mai scrie. îmi place si mă strige factorul la poartă :
«Anisie, ai scrisoare din război !». Şi, iată, eu te sărut şi aştept."
Traian Grindu mai citi o dată scrisoarea. Satul i se înfăţişa
aievea cu uliţele leneşe, cu dealurile înalte, cu casele albe şi cu
oamenii mîndri şi săraci. Sub ochii lor se petrecură atîtea şi încă
aveau să se petreacă. Ii auzea parcă punind întrebări şi îi vedea
aşteptînd răspunsurile. Fratelui său îi puseseră foc. Poate că trebuia
şi lui să-i scrie cîteva rîndurh Şi iar se uită în scrisoare. Scrisoarea
avea puterea unei oglinzi neobişnuite, în care se văd de la mari
depărtări chipuri şi locuri cunoscute... Şi alţii, ca şi el, stăteau pe sub
copaci de vorba cu scrisorile de acasă. Cuvintele căpătau înţelesuri
adinei. Casa nu mai era o clădire de piatră ori de lut, vatra nu mai era
numai un loc pentru copt pîine. Copacul din grădină care legase ori
nu legase rod făcea parte din familie. La fel şi fîntîna din ogradă, şi
poarta. Mama nu era numai « biată femeie care plînge, ci o puternică
rădăcină prin care se legau de trecut, după cum prin prunci intrau în
viitor. O parte din ţară venise prin scrisori în pădure. Armele nu mai
păreau grele. Unul, după ce-şi împături scrisoarea şi o puse în
buzunar, începu să cînte încet, aproape numai pentru el, un cîntec din
satul său. Un cîntec de dragoste şi de plecare la război. Altul încerca
să cioplească dintr-o bucată de lemn o jucărie. Traian Grindu simţi
nevoia să se plimbe prin pădure şi să compună în minte scrisoare
pentru Anisia.
Lingă o fîntînă cu apă bună şi rece se întîlni cu comandantul
său. Plutonierul teterist îşi umpluse bidonul şi se spălase pe faţă.
— fi dulce, spuse el. De mult n-am mai băut asemenea apă. Bei
şi nu te mai saturi.
Traian Grindu îşi împreună palmele şi sorbi din căuşul lor.
— E grozavă, domnule comandant !, spuse Traian. Cine a săpat
fîntîna ?
■— Doi bătrîni de la compania de comandă.
— Am auzit că ai primit scrisoare. Dealtfel erai singurul din
pluton care nu primise încă nimic de acasă. Acum eşti mai liniştit. Să
fie poşta de vină ?
— Nu cred, răspunse Grindu. Cineva este, dar nu poşta.
— Nu putem trăi fără ai noştri.
— Se întîmplâ cîteodată si n-ai pe nimeni acasă.
— Nu se poate. Măcar un mormînt.
— Mormintele nu scriu.
— Asta-i adevărat. De mult ţineam să te întreb, cînd ţi-a murit
comandantul, ai plîns r
— Toţi au plîns.
— II iubeaţi ? Ce fel de om era ?
— Cred că ar fi putut să scrie cărţi frumoase.
— Era un visător ?
— Da. Tot timpul avea cîte ceva de spus şi intr-un anume fel.
Vedea cîte ceva unde de obicei nu se vede nimic.
— Pe mine de ce nu mă iubiţi ?
— Cine v-a spus ?
— Simt eu. Poate-s prea tînăr ?
— Cred că şi iubirea are nevoie de timp.
— Poate nu mă pricep să comand, dar am să învăţ. Ai voştri
vorbesc de Noaptealhă şi mă compară cu el... „Aşa ar fi procedat
dumnealui“... „Nu prin morţi se preţuieşte o luptă ci prin folosul
adus întregului front“... „în ioc de luminări să preferăm paharele“...
„Fără pierderi inutile !“ Sînt vorbele lui. Aţi ţinut la el !
— Ca la un frate.
— Sînt gelos. Aş vrea ca odată toţi oamenii din pluton să aibă
încredere în mine şi să facem nişte isprăvi de pomină... Ce-ar fi să ne
numim plutonul „de lei“ ori plutonul „nălucă“, ori „secerătorii“, sau
cam aşa ceva.
— Literatură, domnule comandant !
— Crezi ? Dar Noaptealbă nu făcea literatură ?
— Numai în caietele sale.
— Pari isteţ, Traían Grindu. E adevărat că te-ai operat la mină
ca să poţi veni pe front ?
— Nu-i adevărat ! M-am operat ca să nu fiu un infirm toată
viaţa.
— Urăşti războiul ?
— Da. Dar îmi iubesc ţara !
— Aş vrea să mă iubiţi şi pe mine. Ge să fac ?
— Ce faceţi acum. Să staţi de vorbă cu fiecare mat mult si nu
de la grad la grad, ci de la inimă la inimă.
— După cîte văd, degeaba am studiat filozofia.
— Şi eu am voit să studiez, dar nu s-a putut. M-au luat de ia
şcoală şi m-au pus la vaci.
— Nu-i tîrziu. Dupa război o să fie altfel. O să-ţi poţi termina
liceul.
— Bătrîn cum sînt ? Să rîdă copiii de mine ? Este o vreme a
şcolii, pe care dacă o pierzi e bună pierdută.
— Nu-i adevărat. Noi am întors armele nu numai împotriva
fascismului, ci şi împotriva proastelor rînduieli. Vom statornici altă
lume, mai bună, mai dreaptă, mai luminoasă.
— Şi Noaptealbă visa o asemenea lume.
— El visa numai, dar noi o zidim. Am şi început. Te îndoieşti
oare ?
- — Nu mi-o pot închipui ! Viaţa mi-a arătat că între doi fraţi, că
în acelaşi sînge n-au putut fi înţelegere, cinste, dragoste. Fratele cel
mare a avut biciul şi cel mic, spinarea... Doar dacă va fi frîntă
lăcomia pentru averi şi putere poate că ar avea loc o schimbare în
lume. Cine ştie dacă pentru asta n-ar trebui să rimînă pe pămînt
numai un Adam şi o Evă.
— Nu judeci bine. Eşti pesimist. N-ai încredere în nimic,
îndoiala însă e creatoare. Ea presupune o frămîntare a minţii, o
nelinişte, o căutare. îndoiala a dus la cercetare, la aflarea adevărului
şi a împins înainte roata istoriei.
Plutonierul teterist zîmbi, îşi trecu palma prin părul castaniu şi
apoi, uitîndu-se la ceas, încheie :
 —O să mai stăm de vorbă. Poate pînăla urmă o să
mă iubiţi şi pe mine. Şi într-o bună zi n-osă ne putem
despărţi fără lacrimi. Am atîta încredere în oameni, incit aş muri
dacă n-aş găsiportiţele prin care si ajung la
inima lor.
Şi, luîndu-şi bidonul de jos, teteristul se îndrepta spre postul de
comandă al batalionului.
Traian Grindu rimase locului şi se gîndi la vorbele teteristului,
care parcă mai vibrau în văzduh : „O lume mai bună, mai dreaptă,
mai luminoasă... Mai bună, mai dreaptă... O lume... O lume...“ Cînd
nu le mai auzi, vorbi ca pentru sine : „Sînt mii de ani de cînd
oamenii vor să fie mai buni şi nu izbutesc. Ca şi cum ar urca pe o
culme sticloasă, de unde, cînd să ajungă, se prăbuşesc... Oare e de
ajuns să-i stîrpim pe cei avuţi?,.. Pe cei puternici?...
Pe cei care fură munca săracilor ?... Oare-i de-ajuns ?“ Şi, cum
nimeni nu-i răspunse, porni să se plimbe printre arborii semeţi, înalţi
şi rămuroşi, gătiţi ca de sărbătoare. Mulţi dintre ei aveau înfăţişări
fantastice şi fiecare îi amintea de copacii din copilărie, întîlniţi pe
cîmp, pe dealuri, în pa durea din marginea satului, şi cu care atunci
izbutea să stea de vorbă, lipindu-şi urechile de coaja lor aspră ca să-l
audă mai bine ce spun. îl mîngîiau, îi făgăduiau bani de aur şi cai
înaripaţi, să poată fugi de acasă, undeva, într-o lume fermecată. Dar
tot amînau de la o zi la alta, de la o toamnă la cealaltă, pînă cînd le-a
uitat graiul şi nu s-a mai putut înţelege cu ei.
 2
Ochii nu vedeau decît umbre mai
întunecate ca noaptea, care se mişcau încet. Umbre erau şi armele,
umbre şi caii. Nu trebuia să se audă nimic. Nici un zăngănit de
gamelă ori de lopată, nici o vorbă, ci numai cernerea ploii mărunte,
care parcă nu cădea numai de sus, ci se revărsa din toate părţile,
deasă şi rece. Din pricina ploii, hainele prindeau un miros acru. Se
muiau curelele şi metalele începeau să coclească... Cu o zi în urmă
îşi unseseră căştile cu lut lipicios, în marginea unei ape, să nu
strălucească în soare. Şi acuim hleiul se muia şi aluneca în dîre
subţiri, pe foile de cort, pe faţă, după ceafă. Paşii mărunţi plescăiau
în noroiul drumului şi plescăitul monoton şi ritmic marca
înaintarea. Din pricina oboselii şi a orelor tîrzii unii adormeau
mergînd şi chiar visau. Vise de cîteva clipe. Vise ciudate, ridicole.
Somnul din mers durea ori de cîte ori era întrerupt, de cotul
vecinului ori de poticneală. Cei mai mulţi se luptau ou el, îl
alungau, i se împotriveau deschizînd tare pleoapele ori zgîriindu-şi
mîinile cu unghiile.
De la căderea serii mergeau fără nici o întrerupere, fără nici un
popas. Raniţele grele îi încovoiau, mitralierele, aruncătoarele de
grenade rupeau din umeri cu fierul lor rece şi colţuros. Mîinile
duceau de toarte metalice ori de frînghie lăzi cu muniţii,
încărcătoare pline. La intervale egale de timp, din capul coloanei
veneau în şoaptă, din om în om, voi'be încurajatoare : „Nu mai este
mult, nu mai este mult 1“

115
 Traian Grindu simţea junghiuri ascuţite în mina stingă şi ducea
afetul mitralierei numai pe umărul drept. Ca să nun simtă greutatea,
încerca sa-şi închipuie că întreaga coloană se mişcă datorită lui. Că
el este acela care dă impulsuri printr-o forţă necunoscută de
nimeni. 'Dacă n-ar fi fost el, somnul har fi covîrşit pe toţi, har fi
întins în noroi, în ploaie, în întuneric... încerca chiar sa-şi înceti-
nească paşii şi atunci reptila cu mii de picioare se clătina fără nici o
vlagă, dar cum îşi încorda muşchii picioarelor coloana se
însufleţea, ca un motor pe care hai alimentat în clipa în care voia să
se oprească.
Se întîmpla însă să obosească şi atunci coloana punea stapînire
pe el, îl sui oca, îl înghiţea, îi anihila orice voinţă, îl reducea la un
simplu detaliu, la. un ins fără mei o însemnătate, care putea să
piară şi coloana avea să-l strivească sub bocanci, sa-1 îngroape în
noroi şi nimeni şi niciodată si nu-î caute, si nu întrebe de el. Atunci
parcă n-avea aer, parcă toţi camarazii din jur erau cu mult mai
înalţi şi el nu putea să vadă nici o umbră mai întunecată ca
noaptea, iar ploaia încerca să-l înece... Şi ce lupte cumplite se iscau
între el şi coloană ! Pînă la urmă iar izbutea s-o stăpînească, să-şi
impună voinţa asupra ei şi s-o dirijeze pe drumuri desfundate, prin
noroi şi s-o încurajeze : „Nu mai este mult, nu mai este mult !“ Dar
picioarele camarazilor îl întrebau : „Pînă unde
nu mai este mult ? Pînă
unde ?...“ Şi jocul acesta se sfîrşea cînd îi venea altuia
rîndul să ducă afetul mitralierei. Atunci simţea ca n-are trup şi-şi
ştergea de pe faţa ploaia şi scutura băltoacele făcute în încreţiturile
foii de cort.
Deodată, oamenii prinseră a se lovi unii de alţii ca la un
cutremur şi nu mai putură înainta. Cei care dormeau
se treziră speriaţi. Şoapte abia auzite zburau prin ploaie.
— Ce s-a întâmplat ? Cine ne-a oprit ?
— Visam ! Visam frumos. Am dat de munţi ?
— Hei, ce se aude ? De ce nu înaintăm ?
— Oare ne-am rătăcit ?
— Cînd se sfîrşeşte noaptea asta ?
— De ce nu ne spune nimeni nimic ?
— Se fac orientări. Numai de n-am intra într-o capcană.
— Măi, ce oameni !
Coloana începu din nou sa înainteze încet prin noroiul duios,
prin ploaia măruntă şi rece, prin noaptea tăcută. Şi unii segîndesc la
paturi curate, la sobe cu jăratec, b
acoperişuri de magazii cu fîn uscat, la neveste şi la copiii care
dorm sub cojoace... şi la vitele din ale căror boturi ies aburi calzi...
Alţii încep din nou să aţipească în mers. Cînd se trezesc simt frigul
mai aproape de oase şi inima batînd mai tare.
I raian Grindu duce iar pe umeri afetul mitralierei. In noapte
nu se întîmplă nimic deosebit. Nu rătăceşte nici un avion, nu
înfloreşte nici o rachetă. Parcă nici n-ar fi război, loţi ştiu că
liniştea în război ascunde ceva, pregăteşte ceva. Armele miros tot
mai mult a metal coclit, şi lopeţile de
la şolduri, şi foarfecele de tăiat sîrma ghimpata miros şi ele a
rugină, şi pămîntul miroase a ierburi putrezite. Din cînd în cînd, se
zăresc pe margini siluete negre de copaci şi piscuri întunecate. Şi
nu se aude nimic. Numai cîntecu! ploii pe căşti şi pe foile dc cort.
Şi lipăitul bocancilor în glod şi la intervale egale de timp, din om în
om, în şoaptă : „Nu mai este mult, nu mai este mult 1“ Şi
nu se ştie ce
ceas de noapte poate fi. Nici dacă ceasornicele mai împart timpui,
nici dacă noaptea-i noapte adevărată. Poate că e numai unîntuneric
elastic pe care cineva îl întinde, i!
întinde în joacă ori în duşmănie peste coloană şi peste culmi, peste
ochii împăienjeniţi de somn, peste picioarele din ce în ce mai
grele... Spinările se încovoaie sub greutăţi, ploaia bate în t împle,
genunchii se clatină. Nimeni nu număra. Sacii cu pîine uscată şi
conserve se bălăbănesc pe lînga şold. Coada lopeţilor loveşte în
pulpele încordate de efort. Bidoanele urcă pînă la buze şi coboară
sub centiron. Cartuşierelor nu li se poate găsi un loc mai potrivit.
Noapte !... Noapte !... Ploaie măruntă... Şi timpul nu trece decît
prin bătăile inimii. Şi nimeni nu numără bătăile inimii. Noapte! Şi
din pricina ei globurile ochilor dor... Dacă s-ar arăta o stea ! Una
singură ! Cît un sîmbure de foc, cît un bumb de argint, cît un iris de
fiară sălbatecă, să spargă într-un singur loc norii şi întunericul,
poate că noaptea ar cădea ca o tencuială udă, cu tot cu ploaie şi
cerul ar rămîne curat, împodobit de aştri şi planete, pînă la mari
adîncimi, în înalt... Atunci găvanele ochilor s-ar elibera de durerea
lipsei de lumină, atunci ar fugi toate
nălucile, toate închipuirile, toate gîndurile morţii, toţi morţii care
au împărţit cu viii pîinea, vinul, tutunul... Macar o stea ! Cerul are
atîtea. O stea ca o sabie care sa taie bolta pîna va da de argint...
Curelele raniţelor sapă în carne. Armele trec de pe un umăr pe
altul. Mîinile îşi schimbă între ele poverile. Căştile par bucăţi de
gheaţă pe creştet. Oamenii tac. N-au cuvinte. Şi dacă ar avea ce-ar
putea spune mai mult decît : noapte, ploaie, noroi... noapte, ploaie,
noroi... Alungaţi ploaia ! Alungaţi noroiul ! Ucideţi noaptea !
A ţipat o pasăre. A sfîşiat cu un brici ascuţit liniştea. O pasăre
fără cuib. O pasăre care zboară într-una şi înconjoară pămîntul. A
ameninţat noaptea sau a rîs pentru cine ştie ce gînd zălud zămislit
de ploaie şi de întuneric ? Traían Grindu ar fi dorit s-o mai audă o
dată. Poate şi alţii. Dar pasărea s-a îndepărtat. Odată cu ea, somnul
a căzut de pe pleoape în noroi. Nimeni n-a mai aţipit. Visele mai
scurte decît fulgerele s-au stins. Oamenii şi-au întins mîinile unii
spre alţii să se recunoască. Au prins să caşte, să-şi îndrepte
spinările, să tragă aer mult în piept, ca după somn. Ploaia s-a făcut
mai măruntă ca pulberea şi prin pînza nopţii, pe aproape de pămînt,
ca nişte caiere mari albicioase, s-au arătat ceţurile. Se rostogolesc
de pe culmi abia bănuite. Caută văile ca nişte turme de oi îndesate
unele în altele, ca nişte zăpezi colbuite. Ceţurile în rotocoale rup
din noapte şi încearcă s-o alunge. Ceţurile vineţii vin de-a dura şi-şi
scutură funinginea şi se albesc. Se albesc şi se umflă ca nişte pînze
fantastice de corăbii răsturnate.
Cînd s-a uitat în sus, Traian Grindu n-a mai văzut noaptea.
Coloana intra într-un nor alb coborît pe pămînt. Norul avea în el un
pic de lumină, căci începuseră să se distingă feţele oameniloT. Din
capul coloanei, în şoaptă, din om în om, veni veste : „Am ajuns !
Am ajuns 1...“
 3
Coloana a fost înghiţită de văi, de
lăstărişuri, de cotloane, de dîmburi, de brazi, de surpături de pimînt.
Degeaba o caută soarele ivit din ceţuri. Drumu-i pustiu.
Sub un pîlc de mesteceni, într-o văgăună, oamenii plutonului
patru mitraliere dorm ghemuiţi în culcuşuri de fîn. Plutonierul
teterist stă în picioare şi-i veghează. Mestecă boabe de cafea şi se
uită spre colina din faţa sa, acoperită cu otavă proaspătă, de un
verde aproape transparent. Colina urcă mult şi domină văile ce se
pierd departe. In dreapta colinei, la orizont, suie drept în sus un pisc
muntos şi aproape golaş. După el se văd alte culmi, ca nişte turnur>
crenelate de cetăţi uriaşe. De la munţi, teteristul se uită iar la
oamenii care dorm nemişcaţi ca nişte butuci, apoi la ceasul de la
mînă şi la harta însemnată cu albastru şi cu roşu... Din cînd în cînd
pune stăpînire pe el oboseala adunată în timpul nopţii şi atunci se
reazemă de un mesteacăn, ca şi cum ar vrea să-l îmbrăţişeze, dar nu
rămîne locului, ci încearcă să se urce, să se caţere. Apucă cu pal-
mele cioatele, crengile, se saltă sprijinindmse cu potcoavele
bocancilor de tulpina albă. Nu izbuteşte să ajungă prea sus căci
alunecă, se zgîrie şi se pomeneşte la pămînt. Ríele, se scutură, îşi
mişcă braţele de mai multe ori în sus, în jos, ca şi cum ar vrea să
zboare, şi apoi îşi udă faţa cu apa rece.
— Gata ?, întreabă Traían Grindu, ridieîndu-se de jos.
— De ce nu dormi ?
— Nu pot. Am aţipit un pic. Culcaţi-vă, stau eu de veghe...
— Nu, mulţumesc. Am alungat oboseala.

119
 Traían Grindu îşi scutură fînul de pe manta şi aproape scrîşnind
îşi duce palma dreaptă la umărul sting şi rămîne cîteva clipe puţin
aplecat.
— Te doare mina ?
— Nu. Un cîrcel, dar a trecut.
— E destul de neplăcut. îţi vine să urli. Şi eu fac ctrcei la
picioare atunci cînd mă întind în pat.
— Frumoasă zi. Cine şi-ar fi închipuit ?
•— Fantezii de toamnă bâtrînă. Uită-te cum cade lumina
soarelui pe coline !
— Lumea-i frumoasă cîteodată.
— Numai cîteodată ?, întreabă rîzînd comandantul.
•— Şi munţii ! Ce munţi sînt ?
— Munţi din România. Nu peste multă vreme o să vedem şi
munţi străini. Ne aflăm, după cum arată harta, nu departe de Munţii
Mezeşului... şi foarte aproape de piscul...
Teteristul rosti repede numele înălţimii şi Traian Grindu nu-1
putu reţine. Nu întrebă a doua oară, ci zise :
— Eu i-aş spune altfel. Un nume care să aducă aminte de daci.
Un nume care să sune altfel. Ca un clopot. Ca un bucium. Ca un
hăuit. Dacii de bună seamă că trebuie să-i fi dat un nume piscului
acesta.
— Botează-1 cum vrei că foarte curînd o să fie piscul
tău.
— îmi place ! îl vreau ! Dar cine mi-1 dă ?
Comandantul îi citi ceva dintr-un ordin de operaţii şi-i
arătă şi o schiţă. Traian Grindu se rumeni la faţă şi cuprinse cu ochii
orizontul pe care i-1 arăta teteristul, vorbind încet, ca să nu-i
trezească pe cei care dormeau la picioarele lor.
■— Culcuşul furtunii, spuse luminat Traian Grindu. Aşa să se
cheme piscul.
— Aşa, încuviinţă comandantul.
Semănau cu doi copii care se jucau.
■— Parcă văd cum vine furtuna, ca o pajură care, după ce a
cutreierat văzduhurile şi a alungat stihiile vrăjmaşe, poposeşte să se
odihnească. Cu un ochi veghează, cu celălalt doarme.
— Frumos, ca într-o poveste.
Şi amîndoi rămîn să privească înălţimea din dreapta colinei.
Piscul prinde chip urieşesc.
— Poartă căciulă spartă în vîrf.
— Şi un fel de sarică cu miţe din cetini de brad.
— Ţine ceva în mînă. O bîtă de cremene, un fluier.
 — Ba mai degrabă o suliţă.
— Nu te uita cu binoclul că strici toată povestea.
— în căciula spartă se află cuibul furtunii.
Amîndoi se opresc, se uită unul la altul şi rîd. Rîsul le
alungă din oboseală. Toate par altfel.
— Culcuşul furtunii, începe Traian Grindu. Nici n ar putea să-l
cheme altfel. Poate că aşa s-a numit şi pe vremea dacilor. Nimeni nu
mă poate contrazice.
— Vezi, Traian Grindu, vorbi comandantul, cînd ţi-am îpus să
dăm un nume plutonului patru ai clătinat din cap şi ai rostit :
literatură !
•— N-am avut dreptate. Acuma îmi dau seama că în toate
trebuie să punem ceva din noi. Copiii fac la fel cînd se joacă.
— Jocul nostru însă e mult mai greu. Şi trebuie să-l jucăm
bine. Cîţi ani ai ?
Traian Grindu îi arătă cu degetele de la mînă.
— Sînte-m de-o seamă, băiete.
Se aşezară jos, pe o foaie de cort zvîntată de soare. Feţele lor
deveniră de îndată severe. Aspre. Muşchii obrajilor, care se
relaxaseră în jocul cu muntele, se crispară. Ceilalţi oameni dormeau
neîntorşi. Soarele li se strecura printre pleoape şi ei încercau să-l
alunge.
Din văi se ridicau aburi subţiri, străvezii, şi dezgoleau în zare
alte şi alte coline verzi, ce păreau spinări de făpturi fabuloase, care
adormiseră cu mii şi mii de ani în urma şi nu se mai putură ridica
din puterea somnului. Visele lor se prefăceau în ierburi, în flori şi
copaci. Şi cum se uita Traian Grindu, fără să clipească din ochi, i se
păru că peste acel tărîm de poveste şi baladă năvălesc o mulţime de
flăcări de diferite culori, o oaste de flăcări cu chipuri ciudate şi
colinele încep să ardă în vîlvătăi uriaşe.
— Uitaţi-vă ! Acolo colinele ard.
Plutonierul teterist, care era adîncit în citirea unei hărţi, ridică
privirea, se uită şi zîmbi.
— Frumos ! Din pricina soarelui.
Traian Grindu îşi duse mina streaşină şi rămase cîteva clipe
nemişcat.
— O să fii avansat, îi spuse aşa, dintr-o dată, comandantul.
— Nu ţin la lucrul acesta, îi răspunse Traian Grindu. Niciodată
nu m-am visat sergent. Mă simt bine soldat.
— Credeam că-ţi dau o veste bună.
Traian Grindu rupse cîteva fire de iarbă şi ie aşeză în palmă
unele lingă altele, apoi le strivi.
 — Eşti nervos.
— Nu. îmi trece numai o nelinişte prin furca pieptului şi-mi dă
o tristeţe neînţeleasă.
—■ .Mai adineaori erai vesel. Cred că trebuia să mat dormi.
—• De cînd sînt pe front mi-e frică de somn.
— Pentru că-i tîlhar ?
— Pentru că atunci cînd dormi nu trăieşti.
— Traian Grindu, te-am numit comandantul piesei numărul
unu din grupa a doua, plutonul patru mitraliere. Am încredere în
tine. în total cinci oameni. Dar nu pot merge pe munte decît trei. M-
am gîndit la Anghel şi la Rotaru. Sînt tineri şi de nădejde. Ceilalţi
doi, Pătraşcu şi Aioanei, o să ajute la căratul muniţiilor. E bine ?
— Bine, răspunse Grindu.
Uitîndu-se la ceas şi apoi la oamenii adormiţi, comandantul
adăugase mai mult ca pentru sine :
— îi mai las o oră.
Apoi, adresîndu-i-se lui Traian Grindu, spuse :
— Misiunea pare uşoară, dar misiunile în război sînt grele. în
mod normal, eu ar trebui să urc patru piscuri şi să cobor patru văi.
Fiecare mitralieră va fi instalată pe o înălţime. Cel mai clar pare
muntele tău.
— Culcuşul furtunii.
— întocmai. Din vîrful lui, în stînga, se vede o vale ce duce
către treeătoarea Gura Gătitei. Denumire dată de localnici. Pe hartă
are numele de Poarta. Şi atît. Dar sînt atîtea porţi prin munţi ! Deci,
în stînga muntelui, o vale imensă. Valea trebuie flancată ou foc în
aşa fel, încît inamicul să nu se poată retrage pe acolo. Valea va fi
bătută şi de branduri şi de artilerie. Nu trebuie să-i scăpăm. Ci să-i
strîngem în cleşte şi să-i forţăm să capituleze... Atacul general se va
dezlănţui din dreapta, de către masive unităţi româneşti şi sovietice.
Dacă-i nevoie, urc şi eu cu tine.
— Nu-i nevoie, domnule plutonier. Am înţeles. Nu sînt la
prima acţiune. Vă rog sa aveţi încredere.
—• Am, Traian Grindu, şi-ţi doresc sănătate.
Plutonierul teterist îi strînse mina şi apoi trecu la amănunte şi la
diferite ipoteze neprevăzute, la codul de semnale şi încheie :
— Orice s-ar întîmpla, piscul nu trebuie părăsit. Vor fi
sălbateci, ca fiarele rănite, vor încerca multe în desperare, dar focul
armelor noastre îi va obliga să ridice mîinile şi să se predea ori să
piară pînă la unul.. Şi mai e un lucru care trebuie ştiut: cu toată
îndîrjirea lor de a ramîne pe pămîntul nostru, ei îşi dau seama că
totu-i pierdut şi nu mai au forţa morală de la început. E zvîrcolirea
morţii, care poate fi periculoasă, dar nu de durată.
— Semănaţi cu un mort, domnule comandant. Daţi-mi vă rog
ceasul şi dormiţi o jumătate de ora...
în cîteva minute teteristul adormi ou pumnii sub cap, în
mîngîierea blîndă şi caldă a soarelui de toamnă. Traian Grindu găsi
iar în el puterea năstruşnică cu care în timpul nopţii stăpînise şi
impulsionase coloana. Acum acea forţă le ajuta oamenilor să se
odihnească fără grijă. Ochii lui alergau de pe o faţă pe alta şi apoi se
roteau pînă în zare. Se plimba în vîrful picioarelor, se rezema de
copaci, pîndea crestele şi ducea ceasul la ureche. Mîndru de parcă
somnul era un dar al lui, îşi încrucişa braţele mulţumit... Atîţia ochi
închişi, atîtea inimi cu bătăi rare, şi setea de aer a nărilor, şi
cuvintele rostite pe jumătate, muiate în somn ca într-o leşie caldă, şi
umbrele mestecenilor pe bărbii, pe mîinile întinse ca la răstignire
sau întoarse ca nişte căngi cu inele coclite, toate erau sub paza lui.
Ar fi putut ţipa o dată şi toţi ar fi sărit ca pe jăratec. Ar fi putut să-i
sperie numai cu o vorbă, după cum putea să-i lase să doarmă pînă la
apusul soarelui, pînă în zorii zilei. Toate depindeau de el în văgăuna
aceea străjuită de mesteceni tineri şi bătrîni, care încă nu-şi
lepadaseră frunzele. Văgăuna semăna cu o groapă săpată anume
pentru ei, o groapă care se putea adînci singură, prin prăbuşirea
straturilor de pămînt într-o peşteră întunecoasă şi fără fund, şi acolo,
trezindu-se, să se creadă în iad pentru că au ucis oameni şi să nu mai
poată ieşi la suprafaţă şi să dorească soarele, dar să nu-1 poată vedea
şi să strige, dar să nu-i audă nimeni.
„Cîte prostii îi pot trece omului prin minte, se gîndi Traian
Grindu, şi nu ştiu de ce toatc-1 trag spre rău, spre urît. De ce n-aş
face din oamenii aceştia nişte păsări albe, care să se înalţe în stol şi
să zboare pe deasupra colinelor verzi, pe deasupra munţilor, să vadă
tot, să afle tot şi apoi să se prefacă în soldaţi veseli şi fără nici o
teamă/'
Rîse şi se uită spre coline. Nu mai ardeau. Mai erau cîteva
minute. Secundarul se grăbea şi n-avea spor. Traian Grindu începu
să numere şi parcă avea emoţii. Cîţi, mime, vor mai putea fi treziţi
cu o singură fluierătura ?
Fluieră.
Oamenii săriră drept în picioare, cu puştile în mîini, ca nişte
păpuşi mecanice la apăsarea pe un resort. Comandantul îşi şterse
ochii cu pumnii şi bau apă rece.
Soarele trecuse de amiază şi se arăta rar printre nord muiaţi în
clăbuc şi cuprinşi de neastâmpăr. Grindu, Anghei şi Rotaru, încinşi
cu benzi de mitralieră ca nişte nuni în prosoape şi ducând afetul,
„propriu-zisa“ şi cutiile cu cartuşe, începură să urce muntele prin
partea acoperită de brazi. Urcuşul era anevoios. îngenuncheau, li se
rostogoleau pietrele de sub picioare, alunecau şi se opreau mereu să
răsufle şi să-şi schimbe între ei poverile.
Traian urca pentru prima dată în viaţa sa un munte. Nu-i văzuse
decât în cărţi şi în fotografii, iar în ultima vreme doar trecuse pe
lingă ei. Aveau semnul măreţiei în înfăţişare şi pentru culmile lor
simţise o chemare tainică. Acum măsura muntele cu pasul, cu
jumătatea de pas, cu genunchii. Se poticnea la pieptişuri, se apuca
de rădăcini, se sprijinea de pietre, respira des şi cînd se odihnea se
uita în urmă şi se bucura de înălţime. Piscul îi înşela mereu cu
ridicături ce păreau că ating cerul, dar cînd ajungeau acolo, abia
trăgîndu-şi răsuflarea, constatau că drept deasupra capetelor lor se
arătau alte spinări de piatră, alte văgăuni cu iarbă lucioasă şi stînci
povîrnite, de sub care lăcrimau izvoare limpezi şi apoi se ascundeau
prin crăpături. Gustau din fiecare.
— Ne iese muntele cu apă în cale. Să nu-1 refuzăm, spunea
Traian Grindu, lăsând afetul jos şi îngenunchind să bea.
Pe alocuri mergeau în voie, ca pe drum bun. Mult în urmă se
zăreau cei doi, cu lăzile de muniţii în spinare. Ei ocoleau urcuşurile
prea înclinate şi repezi. O luau cînd spre dreapta, cînd spre stingă,
furînd astfel din înălţime.
După citeva ore de mers, izbutiră să ajungă în pisc, unde se
vedea ca în palmă valea spre Gura Catiţei. Se vedeau şi ceilalţi
munţi, mult mai înalţi decît se zăreau de la piciorul colinei. Un
platou nu prea mare cu cîţiva brazi îndrăzneţi aveau să le fie gazde.
După ce instalară mitraliera se răsturnară pe lespezi cu faţa în sus, să
se odihnească şi să tragă în piept aer curat, de care parcă nu se mai
saturau. Găsiri apoi un adăpost într-o eotloani şi un amplasament de
schimb, cu un fel de pavăză în faţă, din lespezi ridicate ca nişte aripi
încremenite.
— Sîntem mai aproape de cer, spuse Anghel. Ce zid, Rotarule ?
— Zic că-i adevărat.
— Şi la altceva nu te gîndeşti ?
Rotarii nu răspunse, ci începu să sc uite de jur împrejur cu
palma streaşină la frunte, în vreme ce Grindu rînduia benzile de
mitralieră.
— Au să ne lingă iepurii la noapte, vorbi iar Anghel.
— Dacă se lasă ceaţă putem să facem puţin foc în cotloană şi să
înfierbîntam cîteva pietre. Prin ceaţă fumul nu se vede, încercă să
găsească o soluţie Traian Grindu. De frig n-o să murim, adăugă el,
după care-i îndemnă să se bucure de înălţime, de privelişti, şi de
asfinţitul soarelui.
. Nu se arătă nici un fel de ceaţă. Cerul rămase curat. Aşternură
foile de cort, îşi traseră mantalele pe spinare şi se întinseră pe burtă,
lipiţi unul de altul, cu faţa spre valea ce ducea către Gura Catiţei.
Cel din mijloc se încălzea de la cei de pe margine.
— Cine n-a dormit în timpul zilei să nu tragă nădejde de la
noapte, vorbi Traian Grindu. Nu se ştie cînd vine ora TI... Eu unul
mă simt foarte bine. Careva îtmi spunea că dacă scapă se face
pădurar. Eu m-aş face geolog, ca să trăiesc prin munţi.
— Eu, în ograda cantonierului, oftă Anghel.
— Ia spune cum a fost cu fata ?
— Nici n-am ce spune.
— Bine, dar te-ai logodit. Cum ai găsit-o ?
— La fîntînă. Scotea apă. O vid şi-i spun : Tu ştii cît eşti de
frumoasă ? Uită-ite în ciutură. Fata se face la faţă ca focul. Tu eşti
ursita mea ! De cînd te caut. Alerg tocmai de la celălalt capăt al
ţării. Nu rn-ai visat astă-noap- te ?... Bine că te-am găsit. Unde
¡stai ? îmi arătă casa. Credeam ci mă joc. Şi deodată mi-am dat
seama că nu mă jucam. Dacă moartea vine într-o clipă, de ce n-ar
veni şi dragostea ? li duc găleata pînă acasă şi-i cer cantonierului să-
mi dea fata. Omul nu se miră. Aşa se însurase şi el. „După război
vino, băiete, că ţi-o dau“. Şi eu am să mă ţin de cuvînt.
Tac toţi trei. Tac demult. Pe cer ¡se arată stelele. Se simte
răcoarea nopţii. Ochii se deprind cu umbrele. Urechile ascultă.
Linişte desăvîrşită. Bate doar inima. Pe după crestele munţilor, prin
vai, sînt oameni. Ochi la pîndă. Fiarele dorm în ascunzători. Cade
cîte o stea... Au mai stat de veghe şi altă dată, la margini de ape, pe
sub răchiţi, pe coama dealurilor, prin vii. Au găsit pepeni, struguri,
mere prin livezi şi câteodată must dulce. S-a întâmplat să le iasa în
cale fete şi neveste şi să-i cinstească din ulcioare de lut. Muntele
însă e singuratec, sărac şi aspru. Fiecare din cei trei ar vrea să ştie ce
se petrece în mintea celorlalţi. La ce te poţi ghidi lîngă ¡mitralieră,
lingă puşcă ? Ochii ispitesc valea, urechile ascultă. Noaptea se
adînceşte tot mai mult. Cartuşele sînt reci. Aliniate în banda de
aluminiu par nişte pompieri în miniatură pregătiţi pentru paradă...
Se aude un uruit prelung.
— Ce-o fi ?, întreabă Traian Grindu.
— Cad pietre, îi răspunde Anghel. Aşa e în munţi. Se
rostogoleşte cîte ¡un ¡bolovan cînd nu te aştepţi.
Toţi îşi duc palmele pîlnie la urechi şi rămîn aşa multă vreme.
 — Pietre...
— Pietre..., şoptesc Anghel şi Grindu.
— Tu, de ce taci ?, îl întreabă Traian pe Rotaru.
■— Dar ¡ce să spun ?
— Ce vrei ! O ¡minciună. Să treacă timpul mai repede.
— Dacă aş şti.
— Vezi să nu adormi. Să vă spun eu una din sat de la mine. Ţi
se face părul măciucă... Ta uitaţi-vă şi voi în vale,, schimbă vorba
Traian Grindu. Parcă se mişcă ceva.
— Nu-s buruiene ?, întreabă Anghel.
— Sînt nişte mogtldeţe, repetă în şoaptă Traían Grindu.
— Aba ! Le văd şi eu, întăreşte Rotaru... Or fi oameni ?
— Da, da, se dezmeticeşte Anghel... Se ridică, se aşază. Duc
ceva. S-or fi rătăcit.
— Văd că se îndreaptă spre noi. Au luat-o de-a curmezişul...
Nemţi ?
— Dacă am avea o rachetă cu paraşută, i-am lumina
— S-au aşezat jos. Ce facem ?
— îi urmărim, răspunde Grindu.
— Nu tragem ?... Caută ceva. Parcă-s civili.
— Nu ! Militari ! Au căşti.
— Dă binoclul.
— Dacă ar fi puţină lună...
— încet să nu ne audă, şopteşte Traían Grindu şi-şi duce
binoclul la ochi.
— Numai de la stele ?, încearcă si vorbească Anghel.
— Taci odată !, îl înghionteşte Grindu şi apoi spune : Nemţi !
Sînt nemţi. Uitaţi-vă şi voi. Au o mitralieră.
— Da, da, spune Anghel. Vin spre noi. Cară şi ei muniţii. Le-o
fi drag muntele nostru. Şi ce drum au prin partea aceea !...
— Ce ne facem, fraţilor ?, întreabă Traían Grindu. Şi,
nemaiaşteptînd răspunsul celor doi, hotărăşte :
■— Eu zic să-i lăsăm să se apropie.
— Şi după aceea deschidem foc ?
— Nu, că alarmăm posturile celelalte şi ne descoperim.
— Dacă ar fi numai trei i-am lăsa să se urce şi am cădea peste
ei cu baionetele, vorbi Rotaru. Aşa ar fi, că de căutat nu ne caută.
Cred că nu ştiu nimic despre noi. Vor să pună stăpînire pe vîrf. Au
şi ei un plan, dar cu patru ce ne facem ?
— Să trec la mitralieră ?, întreabă Anghel.
— Nu-i greu să-i curăţăm, dar o rafală de mitraliera dă de
gîndit.
— Atunci să-i lăsăm să se instaleze lîngă noi ?
— Nici asta. Nu-i chiar atît de uşor să fii comandant. Ordinul
sună într-un anumit fel. Pînă la racheta cu cinci stele roşii nu
deschide nimeni foc. Acuma îmi dau seama -că ordin de lupta
perfect nu se află decît la cinematograf.
— Şi cum, crezi că ei nu vor trage cînd vor da peste noi ?
■— Nu vă pierdeţi cu firea. Am găsit. Aruncăm o grenadă în
mijlocul lor.
— Arunc eu !, ceru Rotaru.
— Cum, cu stingă ?
— In asta .mi-a pus mama lingura întîia data.
— Nu arunci decît la ordinul meu. Se teme careva ?
— Comandantul nu trebuie să pună asemenea întrebări.
Inimile au început să se grăbească. Cei patru soldaţi
nemţi fac pauze dese. Aşază mitraliera jos. Se întind la pă- mînt ca
şi cum s-ar culca şi apoi iar se ridică, mai fac cîţiva paşi şi iar
înlemnesc.
— Sînt istoviţi, spune Traían Grindu. Te şi enervează cum
merg. îi momeşte muntele nostru ?
— Acuma ajung. Ajung pîni la ei, spune Rotaru.
— Să nu-ţi tremure niîna.
— O tai dacă greşeşte. Ca cel din cartea de istorie.
— Acela a ars-o, se amestecă Anghel.
— Linişte, şopteşte Traían Grindu. Cînd se opresc, arunci
grenada.
Se aud iar inimile ca nişte motoare. în furcile piepturilor se
cască goluri. Sîngele năvăleşte în obraji.
— Atenţie !, şopteşte Traían Grindu. Fac pauză.
Rotaru s-a ridicat într-un genunchi. Grenada înscrie o
curbă în văzduh şi cade în mijlocul celor patru. Detună. Se aud
ţipete. Rotaru mai arunci una. Văile repetă bubuitura. Cei din vale o
rup la fugă. Unul ramîne pe loc, întins, nemişcat. Altul este dus de
cei doi în spinare. Aleargă ! Aleargă şi se ascund după un povîrniş.
Se pierd spre dreapta. Tăcerea stapîneşte din nou noaptea. Celelalte
poziţii nu s-au alarmat. O explozie de grenadă nu înseamnă mare
lucru. Poate fi luată drept o mină peste care a călcat o sălbăticiune.
Valea a înghiţit repede flăcările.
— Şi-au părăsit mitraliera şi muniţiile, vorbeşte într-un tîrziu
Grindu, şi camaradul mort.
■— Ce-ar fi sa avem două mitraliere ?, întreabă Anghel. Eu mă
pricep şi la cele nemţeşti.
— Să nu fie riscant.
— Nu ! Aducem piesa sus şi muniţiile. Acum, spune Rotaru.
Traían Grindu nu ştie ce să facă. Pînă la urmă zice :
— Bine, dar repede. Eu va păzesc şi la nevoie vă acopăr cu
foc. Am spus eu ca nu pot fi ordine de luptă perfecte, că mai este
nevoie şi de iniţiativă.
Rotaru şi Anghel coboară pe brînci. Traian Grindu e cuprins de
nelinişte. Dacă neamţul din vale nu e mort şi-i ucide ? Dacă-i vede
careva de pe stînci ?... Işi aduce aminte de vorbele lui Noaptealbă ca
în luptă trebuie să acţionezi repede şi pe urmă, dacă mai ai vreme,
dacă mai poţi, să te gîndeşti ce-ai făcut.
Nu-i mai vede pe cei doi. Unde s-or fi ascuns ? Mult spre
stingă se află o adîncitură săpată de ape. Ca un şanţ. Numai de nu li
s-ar întîmpla ceva. Mai bine nu le dădea voie. Acum, cum să-i strige
?... Şi tot nu se zăresc. I se pare că au trecut ore. Ore în şir...
Şi, iata, munţii sînt loviţi de trăsnete. Se clatină. Spre dreapta
se văd lumini ca de fulgere. Prin bănuitele văi, pe după creste
aleargă uriaşi de piatră, cu lanţuri la glezne. Se distinge artileria
grea. Printre pauzele exploziilor mari se aud brandurile înfundate şi
mitralierele clănţănind ca nişte lupoaice turbate. Şi puştile, şi
automatele... Şi glasurile de foc se amestecă într-un clocot continuu.
Lumina rachetelor proiectează pe cer vîrfurile munţilor. Dinţi de
ferăstrău uriaş... Vaiete de metal rupt în văzduh, tunete înăbuşite, ţi-
pete de gloanţe ricoşate pe pietre, schije scrîşnind pînă la înroşire şi
rostogoliri de stînci ca la cutremure... Glasuri ciudate de iaduri
cuprinse de flăcări, de demoni junghiaţi_ şi vuiete surde multiplicate
de ecou trec pc lîngă Traian Grindu într-o goană sălbatecă.
Atacul ! Atacul a început...
Priveşte spre piscul unde se află comandantul plutonului patru
mitraliere. Apoi, spre celelalate două piscuri. Nici un semn...
Anghel şi Rotaru sosesc cu mitraliera germană. Şi cu muniţii. Gîfîie.
Caută bidoanele.
— E rău fără ceas, şopteşte Anghel.
— Nu văd la ce ţi-ar trebui, îi şopti Grindu.
— Aşa, ca să ştiu cît mai este din noapte.
— Neamţul avea ceas. De ce nu m-ai lăsat să i-1 iau ?, întreabă
Rotaru.
— De la morţi nu-i bine să iei nimic.
— Dar mitraliera ?
— Nu era a lui.
 Cei trei, unul lingă altul, ascultă clocotul bătăliei. Cîte odată
scade. Se îndepărtează... Se îndepărtează... Şi tace. Apoi iar se
dezlănţuie. Cei trei tac. Privesc şi ascultă. Jocuri de artificii. Rachete
verzi, roşii, albe, portocalii. Cu stele, în diferite grupări. Gloanţele-
trasoare, rătăcite, sînt ca nişte licurici neastîmpăraţi. Se saltă horbote
de flăcări. Cineva aprinde şi stinge luminile pe munţi.
De departe bătălia pare o petrecere zăludă, cu toboşari beţi, cu
petarde asurzitoare, cu pocnitori, unde cei mai vestiţi artificieri s-au
strîns să se întreacă în faţa unei adunături de gură-cască ce ţopăie,
delirează, zbiară, urlă şi răpăie din palme la cele mai izbutite minuni
ale focului, închis în diferite cutii, cutiuţe, tuburi şi din care se
eliberează cu mult fast.
— Iţi mai aminteşti, Anghele ?, şopteşte Grindu.
— De ce să-mi amintesc ?
— De prima luptă, cînd noi „bobocii" am primit botezul
focului.
— Da, n-am -să uit nici în mormînt.
— Ai putea să povesteşti ?
— Cum să nu ! Văd totul ca-n palmă. Veneau tancurile şi noi
eram în gropi.
— Aşa e ! Şi mai departe ?
— Veneau tancurile şi motoarele uruiau, şi şenilele astupau
gropile, şi pămîntul se învîrtea şi n-aveam aer. Parcă nici trup. Şi
deodată mi-am pierdut mintea şi m-am pomenit pe un tanc cu un
bidon de benzină. Şi am turnat-o înăuntru, şi apoi am aprins un
chibrit. Nu ştiu cînd m-am pomenit jos. Tancul ardea iar eu
tremuram ca de friguri.
Anghel tăcu şi, văzînd că cei doi nu zic nimic, întrebă :
■— De ce m-ai pus să povestesc ?
— Mă bate gîndul ca la sfîrşitul războiului să încerc să scriu o
carte despre plutonul patru mitraliere. Credeţi că războiul poate fi
povestit aşa cum este el ?
— De ce sa nu fie ?, se miră Anghel.
— Scrie Traian Grindu şi pomeneştc-nc şi pe noi. Şi mai ales
pe cei care au murit, adăugă Rotaru.
în văzduh înflori o racheta cu cinci stele roşii. Rămase cîteva
clipe în înalt şi apoi se nimici. In fundul văii, spre Gura Catiţei se
tîrau umbre. Gele două mitraliere îşi încrucişară bătaia cu
mitralierele de pe vîrfurile cunoscute. Trasoarele marcau barajul.
Proiectile de brand, venite de după culmi, prinseră a se sparge unul
lingă altul închîzînd orice poartă de scăpare. Umbrele, mult mai
dese, căutau locuri de fuga. Cei care încercau să treacă prin rafale
rămîneau fulgeraţi. Se auzeau ţipete de oameni. Mitralierele
ţăcăneau şi aruncau sute şi mii de gloanţe, care muşcau pămîntul.
Secerau lateral şi în adîncime şi tot mai multe trasoare desenau
ţesătura pînzei aducătoare de moarte. Inamicul nu putea scăpa din
cleşte.
încercă să distrugă cuiburile de mitraliere. „Culcuşul furtunii“
fu încins ca un brîu de proiectile. Toate se sparseră mult mai jos. Cei
trei văzură explozii şi pe celelalte piscuri. O rachetă uriaşă cu
paraşută prinse să lumineze ca ziua. An- g'hel trase o rafală spre ea
şi izbuti să o stingă. O pulveriza în mii de scîntei. Tratan Grindu
ordonă schimbarea amplasamentelor.
—- Depărtaţi-vă unul de altul !
Altă salvă de proiectile rupse din munte, orbind şi asurzind.
Traían Grindu opri mitralierele, ca şi cum ar fi fost distruse...
Coborîră mult spre stingă şi începură să tragă, apoi iar urcară în
vîrful piscului. Inamicul încerca trageri directe cu tunurile antitanc.
Proiectilele aşchiau stîncile din faţă, dar nu nimereau gurile de foc.
Ţeava mitralierei Z.B. începu să se înroşească. Traían Grindu hotărî
să se tragă numai cu cea capturată pînă cînd s-or sfîrşi muniţiile. Un
proiectil zbură pe deasupra. Altul căzu lingă Rotaru, la o palmă de
el. Intră în pietriş şi rămase aşa.
— E mort, spuse, abia trăgîndu-şi sufletul, Rotaru. Mort din
naştere.
— Lasă-1 în pace, urlă Traían Grindu.
— Ba, daţi-vă la o parte că pînă nu-1 fac să explodeze nu mă
las. Altfel înnebunesc.
Anghel şi Grindu intrară în cotloană. Rotaru se adăposti şi
aruncă o grenadă. Proiectilul nu explodă. Atunci îl apucă în mînă şi-
l aruncă la vale. Aproape de piciorul pantei proiectilul se sfărîmă în
flăcări. Traían Grindu ?! obligă pe cei doi să se depărteze mult şi
începu să tragă.
Nu-şi putea da seama ce se întîmpla în dreapta, de unde pornise
atacul. Munţii nu mai erau străluminaţi de flăcări. Mitraliera îl
asurzea. Un alt proiectil căzu prin apropiere. Anghel strigă, ceru
ajutor. Rotarii veni la mitralieră.
— Lasă-mă pe mine. Vezi ce are Anghel. Nu mă pricep sa dau
ajutor răniţilor.
Anghel ţinea mina la spate.
— Aici m-a izbit schija. Cred că mi-a rupt spinarea.
Traian Grindu îl întoarse cu faţa în jos şi-i trase pantalonii. 11
pipăi şi nu descoperi nimic. Nici, sînge, nici rana.
— Te doare ?
— Acuma nu. Cred că m-a paralizat.
Traian Grindu îl pişcă de piele. Anghel tresări.
— Te-ai speriat degeaba. N-ai nimic. Te-o fi lovit vreo piatră.
Ce dracu’ ! Dăm foc la tancuri şi aici ne pierdem firea ? Ridicăute !
— Ce spaimă am tras !... Guică-te !
Peste cîteva secunde explodă alt proiectil. Vîjîiră schije şi
pietre.
— Ce dracu’ vor ?, întrebă Anghel.
Se face ziuă. loi-colo se mai aude cîte o împuşcătura repetată
de văi. Petrecerea diavolească, plină de urlete şi ţipete, s-a sfîrşit.
Duşmanul obosit şi înfrînt a ridicat mîinile în sus, ca într-o supremă
rugă. învingătorii fac movile de arme. Movile uriaşe. Răniţii strigă
fără încetare. Brancardierii aleargă. Traian Grindu se uită în vale
prin binoclu. Forfota. Prizonierii stau în picioare. Toţi privesc în
pămînt. Odată cu armele şi-au pierdut şi inima. O caută pe jos. Rîn-
duiţi în coloană cenuşie şi încadraţi de baionete şi automate, sînt
îndreptaţi spre Gura Catiţei. Ofiţerii români şi sovietici îşi strîng
mîinile şi-şi aprind unii altora ţigările.
Ce-o fi pe adevăratul loc al bătăliei ? Mult în dreapta... După
culmile calme...
Aerul dimineţii miroase a fum de şedită, a pucioasă şi poate şi a
sînge. Pe înălţimi e mai pur. Anghel şi Rotaru au adormit. Sînt palizi
la faţă ca morţii. Traian Grindu îi lasă şi el îşi plimbă mai departe
binoclul. îl încearcă sentimente ciudate, confuze. Totu-i sfîrşit pe
acele locuri.
Mîine, poimîine vor ajunge în şesurile Tisei... Şi de acolo mai
departe... Pe drumuri însemnate cu morţi. O geografie
noua. Şi veche de cînd lumea. Geografia sîngelui, a jertfei. Liniştea
după luptă pare ireala. De la coloana prizonierilor, de la movilele de
arme fierbinţi încă, trece cu privirea la crestele munţilor care au
căpătat înfăţişări calme după o noapte cumplită.
Aşa l-au găsit Pătraşcu şi Aioanei.
— Am venit să vă ajutăm, spune Pătraşcu.
— La ce ?, întreabă Traían Grindu.
— La mitraliere, la cutiile cu muniţie.
— Aha ! Da, da.
— S-a dat ordin de schimbare a poziţiei. Racheta verde.
— Da, da. Racheta verde, repeta automat Traian Grindu.
Pătraşcu se uită la cei doi întinşi la părnînt şi întrebă
cu teamă :
— Morţi ?
— Nu ! Dorm...
— Mi s-a părut că-s morţi. Pe Enache l-au ucis, iar co-
mandantului, teteristului nostru, i-a retezat mina stingă o schijă. Iar
am rămas de izbelişte.
Traian Grindu îi trezeşte pe Anghel şi pe Rotaru.
— Gata, somnoroşilor ! Părăsim muntele ! Eu mai rămîn cîteva
clipe. Vă ajung din urmă !
Cei patru oameni coboară împovăraţi. Singur pe culme, Traian
Grindu nu se mai satură de măreţia munţilor. Nu ştie cu ce să-i
asemene. Soarele îi încununează. Limpezimea cerului le dă chip.
Stînci semeţe, făpturi uriaşe din alte lumi închid în muţenia lor
poveşti de lavă şi foc. Potecile înguste şi tainice ştiu întîmplări cu
fiare şi păstori. Brazii, în cete verzi, urcă pînă pe buza prăpăstiilor în
căutarea luminii. Ierburi sărace şi flori modeste sapă în piatră să dea
de fîn- tîni minuscule şi de culori.
Traian Grindu zîmbeşte şi întinde mîinile către o imaginară
îmbrăţişare, şi se roteşte în jurul său îmbătat de înălţime şi nelinişte
de depărtări. Undeva, colinele sînt parca cuprinse de flăcări
colorate.
Deodată, de după o lespede verde, o faţă de om, zgîriată, ruptă
şi plină de sînge, se uită la el. O faţă care se măreşte din ce în ce mai
mult şi în care agonizează doi ochi alburii, rotunzi şi trişti, ieşiţi din
orbite. Faţa se mişcă la fel ca o ţintă mecanică de poligon. Pare o
sperietoare din copilărie, noaptea la geam. Pare o mască tragică
mînjită cu vopsea roşie. Şi într-o clipă devine uriaşă. Acoperă
munţii, acoperă cerul. 11 cuprinde pe Traían Grindu cu o privire
goală, deznădăjduită...
Traian Grindu se apleacă să caute bidonul cu apă şi în clipa
aceea aude o împuşcătură şi-şi simte trupul străpuns de glonte. Faţa
însmgerată se rostogoleşte ca o lespede şi dispare. Traian Grindu îşi
duce mîna la piept, ca să oprească ceva din fiinţa sa, sîngele,
durerea, şi deodată bagă de seamă că munţii se clatină şi că el nu se
mai poate ţine pe picioare. Cade în genunchi, apoi pe spate, cu ochii
în discul soarelui. Soarele îl orbeşte. încearcă să se ridice. Se
reazemă de-o piatră şi atunci îşi vede sîngele şiroind ca un izvor
roşu...
împrejurimile au alte contururi.
Nu se aude nimic...
Strigă...
Caută puşca... O împuşcătură, două, un încărcător. Nu i
răspunde nimeni.
Dacă şi-ar putea opri sîngele. Curge fierbinte. Nu şi găseşte
pansamentul. Porneşte tîrîş la vale...
Se uită. Nimeni... Şi parcă nu mai are trup, ci numai o rană
care-1 frige.
Se teme. Cumplit se teme. I se împăienjenesc ochii, două
lacrimi îi ard obrajii.
Gerul se clatină ca o foaie de cort. Traian Grindu aude şoapte.
— Cum a ajuns neamţul pînă aici cu maţele afară ?... Pot să jur
că-i cel de la mitralieră, pe care-1 credeam mort...
Traian Grindu vrea să strige, să ridice capul, dar nu poate decît
să deschidă ochii. Stau doi lîngă el. Parcă-i cunoaşte. Unul şopteşte :
— Poate scapă !
îl pun pe ceva şi-l duc. îl leagănă. Nu se mai teme. Simte că se
află cu ai săi. Nu-1 mai doare nimic. Cine i-a luat durerea ?
Ochii i se închid ca de somn, dar ou toate astea vede cu ei ceva
nelămurit... Locuri necunoscute, bizare, copaci înalţi, uscaţi, ciungi,
chinuiţi,... dîmburi roşii, sate pustii... Parca bate cu pumnii în uşi
negre şi se uită prin ferestre oarbe... Şi peste acele locuri ciudate
năvălesc nori uriaşi din care plouă cu întuneric. Şi în întuneric nu
rămîne decît o dîră de
 lumină, ca un drum îngust... Şi pe el aleargă Anisia. Vesela, cu
părul despletit, parcă strigă ceva. Rîde şi flutură o basma şi se
depărtează. Se depărtează...
Şi trece mult timp... Apoi dîra de lumină se clatină, pîl- pîie, ca
şi cum ar vrea să se stingă şi de-odată izbucneşte mai puternică, se
multiplică, se colorează şi cuprinde depărtările, colinele, munţii, ca
o furtună de curcubeie...
Traian Grindu îşi sitmte trupul fierbinte, trage aer proaspăt în
pieptul pătruns de glonţ şi spune ceva... Cei doi, Angliei şi Rotaru,
se opresc şi îl aşază pe iarbă, lîngă un mesteacăn de aur şi încearcă
să-l încredinţeze că rana nu-i grea... li dau puţină apă şi-i răcoresc
fruntea cu o batistă umedă.
Traian Grindu încearcă să zîmbească şi şopteşte :
— Era să mor...
— SFÎRŞIT —

august-decembrie 1971