ANUL V I I I N o .

39«
26 AUGUST 1934
 Inundaţiile
din ţară
P o to p u l de săptăm âna trecută, nu a
fă cu t r a v a g ii nu m ai la p e r ife r ia C a p i­
talei. N u m ero ase reg iu n i din estul ţării
au fost com p lect inundate.
F o to g r a fiile a lătu rate sunt e d ific a ­
toare în această p rivin ţă . V ed em ast-

fe l: efec te le in u n d a ţiilo r din ca rtic r i

A p ă ră to r ii P a trie i, unde lo c u ito rii sui
n e vo iţi să m ea rgă în apă până la g<
nunchi. A fa r ă de p r iv ile g ia ţi, bin e îi
ţeles, care trec s fid ă to ri în..: căruţă.
V e d e m şi o casă d ă râm ată la B răil;
precu m şi o în cerca re de ca n a lizs i
„su i gen eris” .
( F o t o B e r n ia n )

PR EŢUL AB ONAMENTULUI:
REALITATEA“ PE
PE
U N AN
ŞASE L U N
. . . . . 400 LEI
I ................. 200 „
I L U S T R A T Ă PE TREI L U N I .................100 „
D irector; N iC . C O N ST A N T IN REDACŢIA Şl ADMINISTRAŢIA
A p a r e s ă p t ă m â n a l în 3 2 p a g i n i Bucureşti S t r . CONST. M ILLE 5 -7 -9
mari, cu un su plim ent gratu it de 4 8 T E L E F O N 3 - 8 4 - 3 0
Im prim ată Ia foto - ro tojra vu ră in a tîlieie'.e „A d everu l" S. A
pagini. U n e x e m p l a r 10 Lei

No. 396 _ R. |. — Pag. 2

 Lupta dela Orkhan-Ghazi între vulturi şi berze
N T R E o armată de trei sute berze şi alta de şasezeci vulturi
I a fost un răsboi in toată regula, la care se puteau regăsi
etapele răsboaielor noastre : mobilizarea, planul strategic
deplasarea forţelor inamice, luptele, cu rezultate variabile, armis-
tiţiile şi chiar comunicatele, publicate zi de zi în presa turcă.
Câmpul de bătae a fost ţinutul dintre Brussa şi Bergam, în Asia
Mică.
In Turcia trăesc foarte multe berze, mai cu seamă pe coasta mării,
de la Stambul şi până la Smirna. Au cuiburi în vilaetele Stambu-
lului şi în toate satele de pe ţărmul asiatic. Turcii, opriţi de Coran
de-a face un rău cât de mic animalelor, iubesc berzele, pe c a r e __
ca şi noi — Ie consideră aducătoare de noroc.
Xe aflam în tr’o excursie la Ejub, localitate de pe Cornul de Aur
unde se găseşte mormântul sfânt al celui care-a purtat steagul
verde al profetului, până sub zidurile Constantinopolului. In tr’una
din luptele pentru cucerirea metropolei bizantine, Ejub a fost ucis.
turce*li’ de conducător, s’au retras. Când mai târ­
ziu Mohamed Cuceritorul a pus stăpânire pe Constantinopol, el a
căutat multă vreme mormântul lui Ejub, spre a-1 cinsti cum se
cuvine unui urmaş al profetului, dar nu l-a putut găsi. In tr’o noapte
la 1459, hjub ii apare in vis lui Mohamed si-i arată locul unde se
găsesc osemintele sale, la capătul Cornului de Aur, lângă Pădurea
Apelor Dulci. A doua zi, din porunca lui Mohamed, se fac săpa-
Ituri în acest loc şi de fapt se găseşte un mormânt.
’ Acest mormânt devine loc de pelerinaj, al doilea •'—'
.în însemnătate după Mecca. Mohamed construeşte
'a ic i un mausoleu şi o moschee. Pe colina din spa- \ vlfc
tele acestui mausoleu, se întinde azi cel mai vechi
cim itir musulman din Constantinopol. Până mai a- 'v i H K
cum două decenii, rar european căruia să-i fi fost
îngăduit accesul în cim itirul din Ejub. Lui Pierre V ufr
Lotti i s’ a permis însă să-şi iacă aci loc de refugiu, in clipele de su­
ferinţă sentimentală. Astăzi, oricare vizitator al Constantinopolu-
lui merge la Ejub, să vadă mausoleul, moscheea şi cimitirul, să se
oprească la cafeneaua numită „a lui Pierre Lotti” de unde p ri­
veliştea pe Cornul de Aur e minunată, mai ales la apusul soarelui,
şi să primească o fotografie veche şi ştearsă, pe care cafegiul turc
o păstrează anume pentru oaspeţii săi, şi în care se află un Pierre
Lotti, de treizeci şi cinci de ani, cu o bărbiţă scurtă, înconjurai
de prieteni. Pentru toti câţi au citit „Desamăgitele” , fotografia a-
ceasta are un farmec trist.
Dar ne-am îndepărtat prea mult de subiectul nostru. Am vorbit de
Ejub pentrucă în curtea exterioară a moscheei orice moschee
are două curţi — în jurul unui platan uriaş, îndărătul unui grilaj
de fier, stăteau gânditori, în tr’un singur picior, vreo opt pui de O IÎcl a Sale de sxxvre
barză.
Cunoşteam porumbeii din curtea moscheii : sute şi mii de po­ fă ră Xexxirem !
rumbei îndrăsneţi, cari la fel cu cei din piaţa Şan Marco de la Tenul inegrit dc »oare prinde bine pe oricine. Asta arată tinereţe şi sănă­
Venezia, nu se sfiesc să vie să mănânce din mâna vizitatorilor; tate. D ar nu exagerat! cu băile de soare. Păzit_i-vă pielea prin Leocrem ca
ştiam că în Ejub se găsesc cele mai frumoase berze din Turcia şi să nu sufere. Leocrem ajută la înegrirea rapidă
mai ştiam, că musulmanii iubesc animalele şi păsările, dar nu şi om ogenă căci conţine vitamine solare,
înţelegeam ce caută puii de barză, închişi în curtea moscheii. Şi
atunci mi s’au dat lămuriri că părinţii puilor au plecat la răsboi Cutii el#§*nt« da t«i 13'“ — Ehl»r»dont 8. A. R., Brtfo*
şi nu a rămas nimeni să se îngrijească de ei. Aşa i-au luat turcii
miloşi şi i-au adus la moschee, ca să nu moară de foame, în cui­
burile, în cari au fost părăsiţi de răsbonicii lor părinţi.
Motiv al răsboiului între berze şi vulturi — casus belii cum se
spune — a fost o agresiune din partea vulturilor. In tr’o dimineaţă,
în zori, la începutul lunei August, un grup de şase vulturi au atacat
un cuib de berze, dintr’un cătun mic, la două ceasuri cu piciorul
de la Orkhan-Ghazi. Au ucis cu uşurinţă barza matură de pe cuib
şi după ce-au sfârticat-o, au omorât puii şi i-au luat cu dânşii, ca
să-i ducă hrană puilor lor.
Cele cincizeci-şaizeci de berze din ţinut s’au alarmat, presimţind
că vizitatorii dedulciţi la carnea puilor de barză, se vor înapoia
şi când vulturii se pregătiau în tr’adevăr să atace iarăş alte cui­
buri, ele s’au adunat, şi-au dus în grabă puii în tr’un adăpost, la
un loc unde vulturii nu puteau veni uşor, şi şi-au întâmpinat duş­
manii cu clămpăniri răsboînice, în formaţiuni m ilitare: câte cinci
în triunghiu, ca nişte escadrile de avioane.
Cei şase vulturi, în fata acestei prim iri neaşteptate, au dat îndărăt,
dar s’au înapoiat curând mai numeroşi. Ei evoluau acum în cercuri
tot mai strânse în jurul berzelor, care sburau deasupra locului unde
se aflau adăpostiţi puii.
Desigur că vulturii ar fi învins pe cele şasezeci de berze, dacă
acestea n’ar fi trimis din vreme crainici, după ajutor. Astfel ber­
zele au prim it şi ele întăriri. Surorile lor s’au ridicat de la distanţe
de sute de kilom etri: din Smirna, din Eskichelir, din Balikessir,
din Dardanele (Tchanakale) şi chiar din Stambul — după cum am
văzut — din Ejub.
In grupuri de câte cinci, sau nouă, berzele sosiau mereu, până
când s’au adunat ca la vreo treiJpatru sute. Atunci s’au năpustit
asupra vulturilor, cari şi ei erau acum în număr de cincizeci-
şasezeci. . . .
Spectacolul era emoţionant. S’a dovedit — altminteri decât pu­
team crede — că berzele nu sunt nişte păsări inofensive^ ci răsboi
nici periculoşi, de cari au să se teamă celelalte sburătoare. Pu­
terea lor stă mai ales în faptul că luptă unite şi după o strategie
bine definită. Câte două trei grupuri de berze în triunghi încer-
cuiau un Vultur şi izolându-1, îl ucideau^ lovindu-l cu ciocurile.
Răsboiul a durat vreme de două săptămâni. El se suspenda în fie­
care seară, ca să reînceapă iarăş în zori. Se încheia astfel pentru
noapte un soi de armistiiţu: berzele se adăpostiau pe unul din ma­
lurile râului Sima, iar vulturii pe celălalt, inam icii considerând
desigur acest râu drept o frontieră naturală.
Douăzeci de vulturi au căzut ucişi în luptele care s’au dat în cele
două săptămâni, iar berzele au eşit învingătoare, nu fără a fi în­
registrat şi ele perderi simţitoare: cincizeci au fost rănite şi o du­
zină omorâte.
In cele din urmă vulturii s’au retras, înnapoindu-se în munţii lor.
Berzele s’au întors şi ele pe la cuiburi, cele din Orkhan-Gazi re-
instalându-şi puii la locul lor. Au rămas însă mulţi orfani, printre
cari şi cei din Ejub, pe cari i-am găsit la moschee.
Nădăjduim că după acest răsboiu sângeros se va încheia pace între
cele două grupuri de sburătoare beligerante.
n. c.

DOAM NELOR! Vopsitul păru-
Iul, în cele mai frumoase culori
naturale, precum şi ondulaţiunl
permanente, execută ireproşabil
Coaforul François, Str. Edgar«*
Quinet, 7.
INSTITUT MEDICAL
COSMETIC
Str. Brezoianu 9, Bucureşti III,
Tel. 3-5922. Consult. 11-1, 5-8
sub conducerea unui medic der­
matolog şi unei doctoriţe din
Berlin
Sfaturi şi în grijiri date de că­
tre specialişti în toate tărimu-
rile cosmeticei. Cu prilejul unei nunti mari care a avut loc recent la Zăr-
înlăturarea radicală a perilor neşti, s’a organiiat şi un târg de fete urmat de un concurs de
de prisos, prin diatermie, Îngri­ frumuseţe. In fotografiile noastre vedem : m irii şi naşii urmaţi
jirea frumuseţei şi a trupului,, de mulţime in drum spre biserică şi Elena Plugaru (în m ijloc)
etc.. etc. din Bod, câştigătoarea premiului I la concursul de frumuseţe,
având in dreapta şi’ n stânga pe celelalte două premiate. Prem i­
ile de 3000, 3000 şi 2000 lei au fost donate de d. I. G. Stoian.
mare nun.
Citiţi „Magazinul“ (F o t o B erm a n t

No. 396 —R. I. — pag 4

Cum p rim im dovedeau un simţ just ai obser­
vaţiei.
Cu dorinţa de a nu jign i şi ale­
gând cuvintele au descris felul
trimis prospecte tipărite în lim ­
ba lor, le făgăduise pe lângă în­
treţinerea de prim rang, par­
curi şi stabilimente de Sport ine­

străinii la noi
cum sunt găzduiţi la Carmen- xistente în acea localitate. Cu a-
Sylva. Odăile ce li s’au promis ceeaş rea credinţă Ii s’a descris
pe litoralul mării se află la cale amuzamente şi întreţinere* de
de cel puţin jumătate oră de care nu au avut parte.
mers în soare şi praf, sau in
Se putea ca aceea societate de
noroi, pe timp de ploaie. 4
voiaj, care-a adus la Carmen-
Nu i-ar supăra nici mobilierul Sylva sute de străini, având un
sumar, nici lipsa de apă şi de sezon prosper, să facă tot odată
lumină electrică, dacă intrând şi un serviciu ţării, în loc să
obosiţi în cameră s’ar putea o- provoace denigrări şi o tristă
- dihni. Dar camerele fiind în faimă a ospitalităţii noastre, pâ­
preajma grop ilor cu gunoi, muş­ nă acum proverbială.
tele mişună in case in număr a-
Există, cred, un O ficiu de T u­
tât de mare, încât „nu mai ră­
rism pe lângă ministerul de Ex­
mâne Ioc pentru oam eni” a re­
terne, care prin însăşi existen­
marcat unul, dând un ton glu­
ţa lui nu trebue să îngădue ase­
meţ observaţiei sale.
menea fapte de duşmănie îm ­
Masa servită in comun, în tr’un potriva noastră. Căci faima a-
fel de şopron, la mare depărta­ cestei prime veri de vilegiatură
re de vile, le-a provocat tuturo­ a străinilor la noi se va răspân
ra câteva zile de boală. In so­ di cu iuţeală umblând din oraş
suri găsesc adesea muşte şi gân­ în oraş, din casă in casă, spre
daci, iar mâncarea e gătită cu a zădărnici începuturile noastre
ulei, lucru cu care nu s’au pu­ cari ar fi putut fi înfloritoare.
tut obişnui.
Societatea care le-a adus şi le-a B. M ADELEINF
ARA aceasta Constanţa
V prezintă cel mai auten­
tic aspect cosmopolit al
centrelor europene. Cehoslova­
cii şi Polonezii, lipsiţi la ei a- SINGURUL TONIC BIOLOGIC PENTRU PIELE
casă de litoralul mării, au pă­
răsit tradiţionala vilegiatură pe
plajele Adriaticei, venind în gru­
puri de sute de persoane spre
nisipul nostru de la Mamaia,
Eforie şi Movila. Trenuri spe­
ciale i-au purtat prin ţinuturile
noastre variate, de la o frontie­
ră la alta, oprindu-i pe ţărmul
Mării Negre.
Pe străzile Constanţei, de-o cu­
răţenie pilduitoare chiar pentru
capitala noastră, pe frumoasa
promenadă din jurul cazinoului
acea armonioasă întruchipa­
re arhitectonică înalţată superb
pe un promontoriu de stâncă
graiuri slave, intonaţii străine
ne făcea să ne credem în tr’o
staţiune balneară din altă ţară.
Un sentiment măgulitor ne silea
să privim, cu atenţia proprieta­
rului satisfăcut, progresele ora­
şului. casele noui, pavajul în gri­
jit, cutiile de gunoi, stâlpii stră­
zii. luminozitatea coloritului,
până şi vremea favorabilă, ca­
re colabora întru buna prim ire
a străinilor la noi.
In port, străinii veneau în nu­
măr mare pe vapoarele noastre
să cutreere Marea, până la Is-
tanbul. Şeful Poliţiei Portului,
d. A. Duca, a înţeles să înles­
nească aceste excursii de câte­
va zile, fiin d iniţiatorul gratui­
tăţii vizei de înapoere în ţară
a oaspeţilor noştri de pe ţăr­
murile mării.
Aceste înlesniri civilizate, cum
şi starea de curăţenie şi frumu­
seţea litoralului nostru ne făceau
să credem că a început şi la noi
era turismului şi că publicul
din străinătate ne va cunoaşte
şi va povesti despre noi aşa cum
obişnueşte când revenim din
străinătate după o vacanţă plă­
cută şi vizitări interesante. Jsj^nr
Pe vapor, în drum spre Istan-
bul am întâlnit câţiva din colo­ iukuioC
nia cehoslovacilor. In majorita­
te titraţi, oameni obişnuiţi cu
călătorii colective, cu trenuri,
cu autocare, având în ţara lor
splendorile Tătici, cunoscând
Eukutol 6 1
viaţa din corturi ca şi aceea a P E N T R U ŞT R A N D ,
Palace-urilor.
Impresiile lor fugitive despre
Eukutol-ULEI SPORT.
ÎNGRIJIREA
M A S A J SI
PIELEI

cele văzute în traseul prin ţară

No. J96 _ R. I. _ Pag- 5


In ftumerile p r e c e d e n t e , am expus l i t u o -
ţ i a c o m p l i c a t ă din B a l c a n i printr'un
studiu ai Bu lgari e i, z u g r ă v i r i v i a ţ a p o ­
l i t i c ă a primului ministru S ta m b o liis k y .
ţ e fu l a g r a r i e n i l o r ţi p a r t i z a n î n f o c a t al
a p r o p i e r e i d in t r e B u lg a r ia f i J u g o s l a v l a .
A s a s i n a t d e p a r t iz a n ii lui T a n c o f f , a c e s t a
şi p a rt id u l m i lit a r s'au în lo c u it r â n d pe
râ nd la p u te re p ân ă In ziua cân d o
nouă lo v i t u r ă d e s t a t a re ad us in fl u en ta
a g r a r i e n i l o r ţi a grupului „ Z v e n o ” . A s ­
tă zi, p re z in tă m c i t i t o r i l o r noşt ri
m itagiu l", a c e st s old at-plu gar g a t a o r i­
c â n d să -fi p ă r ă s e a s c ă plugul ţi b o ii c a
să ia p u ţ c a atunci c â n d id e a lu l sau
p artid u l lui p o l i t i c sunt In jo c ţi p a r
a m e n in fa t e .
III
Bulgaria, C o m i t a g i i
LA R E V O LU ŢIO N A R II IN SMOKING
INEVA, îm i spusese în tr’o doară: Du-te
C să-l vezi pe doctorul Stanişeff. Şi am
pornit. Dar vreau să înţelegeţi prin
asta că am făcut patru demersuri, unul mai
stăruitor decât altul până să fiu primită de
fostul preşedinte al Comitetului naţional re­
voluţionar macedonean!
Unde eşti tu umbră a lui Dam Grueff, pri­
mul dintre comitagii, pe vremea când ei
erau atât de nobili şi simpatici în lupta
dârză ce-o duceau contra năvălitorului mu­
sulman?
De acum încolo adio ropotului de salve a-
mestecat cu valuri nesfârşite de ostaşi; în
locul lor, nu se mai aude alta decât sunetul
metalic al m ilioanelor de leva încasate a-
nual de Majestatea Sa Vanşa Mihailoff. Un
al doilea impozit îm povorător pe spinarea
Macedoniei bulgare.
Iar aci, la Sofia, acest rege perceptor de
un gen nou e reprezintat în persoana unui
preşedinte, profesor, cu barba abia mijită,
doctorul Stanişeff despre care mi se vo r­
bise. Fiica lui se îmbracă la Patou, in Pa­
ris. La Sofia, ea oferă oaspeţilor ciocolată
dela Fourey-Galland.
— L ’aţi văzut pe d. Condoff, actualul pre­
şedinte al Comitetului nostru? Mâine dim i­
neaţă, la ceasurile nouă, va veni la hotelul
dv. spre a vă sta la dispoziţie cu toate in-
formaţiunile de care aţi avea nevoe.
Am dat ordin portarului ca a doua zi —
fie ce-o fi! — să-l lase să se urce în ca­
mera mea pe un bărbat care, fără îndoială,
va veni înarmat cu două puşti, patru re­
volvere, şase sau opt bombe şi însoţit de
trei gardieni cu mutrele fioroase. In această
aşteptare, petrecui o noapte destul de agi­
tată. Din Londra, Perrigant, Den Doolard,
îm i anunţau lucruri înspăimântătoare cu
privire la prim ejdiile ce mă pândeau.
Când mi s’a adus cartea de vizită, crezui
că leşin de spaimă şi uimire. Lucrurile se
sfârşiau rău, în chipul cel mai rău pentru
perspicacitatea mea de reporter. La cea­
surile nouă dimineaţa, Comitetul revoluţio­
„C a-
nar îm i trimitea pe preşedintele lui... in
smoking!
II ascult, cu mintea zăpăcită. îm i spune că
va veni să mă ia în dimineaţa următoare,
cu trăsura lui, şi că vom vizita Macedonia.
Ca prin vis îm i izbesc auzul un şir de nume
atât de aşteptate: Kustendil, Bansko, Gorna-
Giumaja, Sveti-Vraş, etc. focare de acţiune
ale agitaţiei macedonene.
Corect, cu stângăcia pompoasă a cavaleri­
lor de acum două secole, vizitatorul meu se
înclină şi iese.
Iată-mă, pentru trei zile, invitata şi prizo­
niera Comitetului naţional-revoluţionar ma­
cedonean.
M AFFIA
Un stâlp le eşirea din Kustendil: „Cotitură
primejdioasă” . Să fie un avis pentru par­
tizani?
Călătoria noastră n’a fost atât de triumfală
precum mi-o închipuiam; pieţele erau de­
şerte, iar privirile, ici-colo, prea puţin în ­
curajatoare. N ici urmă de grupuri curioase
aşa cum se obişnueşte prin satele dornice
de atracţiuni; pretutindeni pustiu; fie că
era ordin, sau lipsă de entuziasm, ştiu însă
că populaţia se închisese prin case. Preşe­
dintele n’are o presă bună.
Să nu vă închipuiţi cumva că in Macedo­
nia se întâlnesc comitagii pe la toate colţu­
rile străzilor. Termenul, de altfel, e şi pri­
mejdios. Un comitagiu e în deobşte un băr­
bat care cutreeră munţii sau pădurile şi
care luptă; prin urmare se arată rar. E un
ţăran, plugar, ca oricare altul atunci când
n’ a pornit în vre-o expediţie. Ca să
vezi comitagii, trebue să faci cam­
pania cot la cot cu ei. Sunt însă
macedoneni, oameni ca oricare
alţii, dar pretenţioşi şi vicleni fără
pereche; stăpânesc simţul afaceri­
lor în gradul cel mai înalt şi ţin
nevoie mare la reputaţia lor de a-
gitatori.
No. 396 _ R. |. - Haç. i
w m
Iată de ce, în ceasul de faţa, Bulgarii a-
devăraţi abia îşi ascund necazul. Ei sunt
sătui. Sătui de asasinatele periodice, să-
tui să-l ştie pe rege tremurând în faţa
acestei puteri oculte; sătui să vadă cele
mai înalte situaţii cucerite prin şantaj
şi intrigi, adeseori sângeroase; sătui să
se ştie preţuiţi de streinătate ca o turmă
de in divizi mârşavi, barbari şi răzbună­
tori, toate acestea pentru o provincie
care, negreşit, li-e dragă dar care, vor­
bind pe faţă, întrece în posibilităţi as­
cunse de catastrofe tot ce se poate închi­
pui. „Cazanul lui Satan” , aşa cum îl nu­
meşte o maximă populară.
Oare această faimă tristă a Macedoneni­
lor se datoreşte şefului lor actual? E pro­
babil. In orice caz şi ei, la rându-le, abia
îşi ascund nemulţumirea. Dictatura lui
Vanşa care i-a adus în tr’un hal de scla­
vie dintre cele mai nemiloase (Karin-
ceva, tovarăşa lui de pat şi de crime se
plimbă pe străzile din Gorna-Giumaja ca
o adevărată regină), îm i pare să fie în
declin.
Mi s’a spus uneori că posed arta între­
bărilor anti-diplomatice. „ A m auzit, d-le
Condoff, că au fost oarecari dezbinări in
sânul partidului; oare nu toţi M a ced o­
n en ii sunt M ih ailovişti şi revanşarzi?
Dacă nu mă înşel, lumea a ajuns la c o n ­
vingerea că s’a vărsat destul sânge şi că
singura soluţie pentru fericirea M acedo­
niei ar fi Sud-Slavism ul?
Asta e cărămida căzută din senin in cap.
Să vedem: răspunde sau nu răspunde...
Un hop, din multele cu care e presărăt
drumul ne asvârle unul peste altul, incat
mă m ir că am scăpat teafără.
Să vedeţi, n’o să răspundă sau,
în cazul cel mai bun, tăgădueş-
te totul. Discordii, mişcare spre
o înţelegere mutuală a acestor
două popoare frăţeşti?... Posibi­
li*; litatea unei colaborări strânse
A în vederea propăşirei acestei
 ţări haotice şi nenorocite ca şi
drumurile ei?
Dar pe buzele subţiri ale înso­
ţitorului meu flutură un imn de
ură adresat Franţei şi politicei
ei balcanice, în acelaş timp cu
un apel nedesluşit dar hotărît
către puterile cari de atâţia ani
învrăjbesc lucrurile şi întreţin
această armată de mercenari fa­
natici pentru un ideal căruia ei
ii fac mai mult rău necunoscând
interesele adevărate care-1 că­
lăuzesc pe şeful lor.
Fireşte, am fost dusă să văd
frontiera.
Munţii albiţi de zăpadă cristali­
zată scânteiază sub un soare ra­
dios. Pe câmpii, caii, in plină
libertate se odihnesc; măgarii se
tăvălesc la câte o răspântie de
drum; ţăranii fac coborâri ame­
ţitoare pe sănii improvizate... O
femee trece cU găleţile de apă
bine echilibrate pe umeri; toate
costumele, aci, au culori vii,
sclipitoare.
Deşi adormită, simţi că natura
n’a fost prea vitregă cu locuito­
rul prin părţile acestea. Murmu­
rul unui pârâu nevăzut şi, din
când în când, nechezatul unui
cal, abia dacă înfioară aerul de
dimineaţă proaspăt şi uşor. De­
parte, un cioban cântă din fluer
o doină poate la modă pe vre­
mea lui Alexandru...
Adânca pace a munţilor şi a
spaţiilor nepopulate se aşterne
biruitoare aci. Guşti ceasuri de
fericire, de tihnă şi seninătate...
D-l Condoff a isprăvit ultima-i
tiradă răzbunătoare. Eu visez..
Alaltăseară, la Gorna-Giumaja,
omul acesta îm i spusese: „A ţi
auzit vorbindu-se despre Maria
Buneva, o femee tânără şi fru­
moasă care în tr’o dimineaţă şi-a
părăsit gospodăria, bărbat, p rie­
teni, în sfârşit totul, trecând
graniţa Jugoslavă prin Skoplie...
S’a dus acolo ca să-l omoare pe
Prelici, guvernatorul, dând ast­
fel o pildă pentru cauza mace­
doneană. Un glonţ pentru el şi
altul pentru ea... Hotărâre, sân­
ge rece, un curaj cum rar se în­
tâlneşte...” . Văzându-1 atât de
plictisit, nu ştiu de ce am im ­
presia că prea îm i spune mereu
întâmplarea asta, ca un basm
învăţat pe din afară. Sârbul
care-mi descrisese aceiaşi scenă,
la Skoplie, avea însă lacrim i în
ochi...
— Dar acest faimos monument
al Comitagului necunoscut? I se
tăgădueşte existenţa. Şi totuşi ej
există... Apoi, aci e o adevărată
grădină de monumente: ale Co-
mitagiilor, al Macedoniei, al lui
Theodor A lexandroff şi mai ştiu
eu ale cui? Când e vorba că
Vanşa să se ocupe de urbanism..
In schimb, dacă ai un duşman,
pasionat al automobilului şi că­
ruia îi porţi sâmbetele, trimete-1
în Macedonia. Şoferul va fi scos
din circulaţie în răstimp de trei
zile, iar ocupantul, după zicala
bulgară, „va simţi cum i se
scurge inima prin cizm e” .
Kustendil, un orăşel mic, teatru
al atâtor asasinate mişeleşti, e
unul din fiefurile lui Vanşa.
Ne-am oprit acolo ca să prân­
zim. O masă îmbelşugată, nici
urmă de asasini (afară de mine,
bine’nţeles!) şi zău, în atmos­
fera aceea m’ara simţit parcă
mai sigură.
Vecinul meu din dreapta, aghio­
tantul lui Condoff, arborează un
Lostum e din îm p reju rim ile Sofiei
splendid inel de aur: un cap de
mori, două fluere de picior şi
două podoabe de rubine în or­
bitele scobite; vecinul din stân­
ga, citeşte: „Liberta te sau m oa r­
te” . Vizitiului nostru i s’a întâm­
plat un accident. Din nebăgare
de neamă a nimerit cu mâna în
buzunarul prea bine garnisit al
unui drumeţ, aţipit la o masă
din apropierea noastră. N ’a p ri­
mit nici un glonţ pentru asta,
căci arma n’a luat foc la timp,
aşa că s’a ales numai cu vreo
câteva picioare în spate. Con­
versaţia se învârteşte acum în
jurul asasinărei lui Th eodor A-
lexandroff (versiune oficia lă ).
Atmosferă acră şi grea; miros
de tutun prost, untură de carne
friptă şi ardeiu transpiră din
cojoacele de oaie; lucrul de că­
petenie aci e varza şi... slivoviţa
(ţu ica), de altminteri destul de
rea.
Deodată, dintr’o cămăruţă înve­
cinată se ridică o voce bine cu­
noscută şi ştrengărească „ V a len ­
tina, Valentina avea picioruşe
atât de m ici...” O placă de Mau-
rice Chevalier, aici, te face să
mori de râs sau să plângi,
în sfârşit, am ajuns la frontieră.
In adevăr, e ceva nespus de fru­
mos. Mai întâiu, peisajul; şire­
tenia sârbilor pe urmă. Nu poţi
să treci dincolo nici o palmă
de pământ. Pretutindeni cai de
friză, garduri de sârmă ghimpa­
tă şi mărăeiniş, câmpii întregi
minate şi trei rânduri de şan­
ţuri; apoi, din loc în loc, pos­
turi de pază cari sunt adevărate
arsenale şi lungi şiruri de me­
tereze în beton armat. Ai im ­
presia că vezi aevea un câmp
fortificat din evul mediu, ori ră_-
măşiţa vreunui front de după
război, apărat din punct de ve­
dere strategic de toate binefaj
cerile ştiinţei moderne. Cred că
se întinde astfel pe o lungime
de 700 km. Ce buget!
Esenţialul este că scopul a fost
atins: cetele de comitagii nu
mai trec în teritoriul jugoslav
ca să asasineze acolo. Entuzias­
mul plătit al soldaţilor lui Van­
şa M ihailoff s’a cam răcit.
Cu siguranţă, d-l Condof îm i va
spune că aceste măsuri de apă­
rare au fost luate cu scopul de,
a-i îm piedica pe bieţii macedo­
neni jugoslavi, torturaţi şi mar­
tirizaţi în temniţele statului, să
pătrundă în Bulgaria.
Dar cum după' trecere de câteva
minute numai, tot el îm i va de­
clara că, de când cu dictatura
în Jugoslavia peste 300.000 de
Macedoneni au trecut această
frontieră blestemată, iar pe de
altă parte că emigraţia macedo-
neană, în total, este de 310.000,
rămâi pe gânduri în faţa aces­
tor afirm aţii făcute cu atâta ră­
ceală şi hotărâre.
Această emigrare a 310.000 de
suflete se împarte în chipul ur­
mător: un prim val de 150.000,
aproape în momentul şi după
proclamarea independenţei Bul­
gariei, iar un al doilea val, în
1919, în virtutea convenţiei de
schimb al populaţiilor, cifrat de
asemenea la 150.000.
Aceasta însă e emigrarea totală
a Macedonenilor din diferite re­
giuni: din Jugoslavia, a fost cel
mult de 8— 10.000 suflete.
Vă miră, nu-i aşa, d-le Condoff,
că n’am cerut să-l văd pe regele
Comitagiilor, sau vreo altă per­
sonalitate din suita lui şi că în
aceste trei zile n’am pronunţat
măcar nici numele de Comi­
tagii... Da, pentru motivul că
nu-mi închipuiam să-i găsesc la
dv. Ştiam că toţi acei care au
mai rămas vrednici să poarte
acest nume au părăsit de multă
vreme acest pământ al robiei.
Dacă rămâneau pe Ioc, ar fi tre­
buit să se vâre sub pământ căci
Vanşa nu obişnueşte să-i lase în
viaţă pe acei cari nu se supun
legilor lui tiranice.
Un şef comitagiu? Am cunoscut
unul. Unul din acei care au des­
chis focul îm potriva Turcilor,
iar mai târziu, a fost cel mai în ­
focat soldat revoluţionar, numit
pe nedrept, aci, nihilist. In
timpul războiului, el a luptat în
Champagne, alături de Francezi,
în Legiunea streină. O figură
impunătoare. Rănit de trei ori
în atentate, zeci de prem ii puse
pe capul lui, condamnat de acei
pe care politica lui iugoslavă îi
supăra şi îi supără încă, el nu
se mai mândreşte astăzi cu a-
tâtea peripeţii prin cari a tre­
cut. Pentru el nu mai e nevoie
de o aureolă de mister şi de
sânge. Ca să respire în voie nu
mai e silit de nimeni să se cui­
bărească pe creştetul unui mun­
te înalt de' peste două m ii de
metri.
Lumea îl întâlneşte plimbân-
du-se singur la Paris, ca orice
contribuabil de treabă. Numai
privirea şi tonul glasului tră­
dează în el pe „ş e f” .
Şi dacă doriţi să, petreceţi o
seară literară, să cunoaşteţi
chiar autorii francezi despre
cari n’ati auzit decât vorbin-
du-se, vă urez să fiţi în salonul
şi printre prietenii lui...
El a fost ministru şi colaborator
al lui Stambulisky. El a fost u-
nul dintre prim ii care în toiul
războiului mondial au crezut
în tr’o viitoare apropiere de
Franţa şi a încercat să instau­
reze un adevărat spirit jugo­
slav.
Actualmente,, unul din şefii par­
tidului agrarian de opoziţie —
singurul rămas credincios poli­
ticei Iui Stambulisky — s’ar
putea să aibă un cuvânt de
spus, acum sau cel mult peste
câtva timp. Căci guvernul de azi
e condamnat în alegerile v ii­
toare.
aiitiosiil' rnoit: ■ nt tu ,,c j/ni-
tayiului n e a m osc ut”
Pentru potolirea spiritelor In
Macedonia, o politică sinceră de
înţelegere cu Jugoslavia şi o
tendinţă franco-filă, nu pe d-l
Ţan coff s’ar putea pune temeiu,
ci pe adversarii lui: Zveno-Pro-
togheroff, Agrarieni de opoziţie,
Şandanoff şi alţi câţiva... Iată
dece d-l Condoff n’a catadixit
să răspundă întrebârei mele de
adineauri. Prim ejdia e prea
mare, aproape de neînlăturat şi
e mai cuminte să fie tăgăduită.
Acum, trebue să-i vedem pe Ma­
cedonenii jugoslavi, adică acei
cari socotesc că Macedonia nu
trebue să fie un element de ne­
întreruptă vrajbă în actuala re­
luare a politicei sud-slaviste.
Dar pentru aşa ceva e nevoie să
ies de aci. S’ar putea întâmpla
să-i văd la Sofia.
LA CICLO PI
Deşi Bulgaria a căzut din Scylla
în Charibda, totuşi să nu cău­
taţi aci reminiscenţe mitolo­
gice. Legenda se creiază de-a-
lungul zilelor. Sunt numai per­
sonagii vii şi legendare, iar a-
cei pe cari îi caut fac parte din
rândul lor. Dar trăesc ascunşi,
şi cât se poate de bine. Motivul
e destul de serios deoarece în
joc e însăşi viaţa lor. Sunt Ma­
cedoneni, prin urmare cunosc
treburile şi ştiu câtă uşurare ar
aduce lui Vanşa suprimarea lor.
Trei şefi. Unul stă la Karlovo,
prizonierul garnizoanei de a-
colo; viaţa lui e în siguranţă
căci dacă ar fi suprimat, cu si­
guranţă că un personaj im por­
tant şi dinainte desemnat ar dis­
pare de pe orizontul politic.
Ceilalţi doi, sunt la Sofia, du­
când viaţa obişnuită a revoluţio­
narului, adică n ici odată două
zile sub acelaş acoperământ.
Fraţi în lupte ca şi în orice alte
primejdii, ei stau mereu de ve­
ghe, cu ochiul aţintit şi nu pot
să se înşele; zic „ochiul” de­
oarece Vanşa a avut grijă să i-1
ia fiecăruia pe al doilea, ca a-
mintire.
Cum să-i întâlnesc? De astă^ da­
tă, nu prea e de glumit. Xu e
vorba de o organizaţie revolu­
ţionară, recunoscută ca utilitate
publică, aşa cum e cazul comi­
tetului Condofff, Stanişeff,_ etc.
Altfel nu se poate decât să ma
duc la Karlovo, cu trăsura. Deşi,
în mod oficial, viu din Macedo­
nia aflată în revoluţie, mă bucur
de încrederea tuturor. Iau toate
precauţiunile de rigoare pentru
călătoria plănuită. Agentul de
legătură îmi dă întâlnire în tr’o
cafenea din oraş, destul de de­
parte, unde vom aştepta desfă­
şurarea evenimentelor. Aştep­
tare înfrigurată... De obiceiu,_a-
tât de flecari, nu mai schimbăm
acum nici o vorbă. Am înaintea
mea o pendulă, iar el care-mi
face vis-a-vis, se uită mereu spre
uşă.
Două locuri, cât se poate de rele
pentru nervii încordaţi să ples­
nească, mai cu seamă ai mei.
Băiete, o slivoviţa ! In cadenţa
cu care galopează acum mintea
mea, cu trupul înţepenit în tr’un
scaun ca vai de lume şi p rivi­
rile ţintuite la pendulă, a bea
ceva e o distracţie.
Uşa se deschide şi se închide
fără încetare: numai bărbaţi.
Iar pe noi trebue să, ne caute o
femee. Vom pleca la trei minute
după ea, urmând-o până la casa
In care va intra, unde vom intra
şi noi, iar la plecare ne vom
strecura printr’o altă eşire, cu
un al doilea agent care ne va
conduce până la automobil,
încep să mă tem de călătoria
asta. Şi totuşi, nu-i altceva de­
cât viaţa însăşi. Reportajul e o
meserie plină de emoţii şi fru­
museţe. însoţitorul meu a trecut
prin multe. Unul din cei mai
temuţi şefi comitagii, prietenul
lui, n’a căzut la cinci metri de
el în vreme ce, ca să-şi ascundă
turburarea şi să nu fie prins, el
îşi aprindea ţigarea cu aerul cel
mai liniştit din lume?
Ceasornicul de aci trebue să fie
stricat; prea merge razna...
Enervată, nu sunt în stare să
spun nimic. Dar ştiu că „ e i” au
obiceiu să fie exacţi şi priete­
nul meu a devenit pe neaştep­
tate vorbăreţ...
Insfârşit, iată o femee. Inima-mi
tresaltă nebuneşte; mă crampo­
nez in scaun ca să nu mă scol
şi să pornesc pe urmele ei. În ­
soţitorul meu n’o vede, însă
dacă nu mă ’nşel schiţează un
zâmbet negativ.
Aşa dar, credinţa mea că „sunt
exacţi” a suferit o lovitură...
Restul nopţii, am să-l petrec la
Sofia în cercul câtorva prieteni
actori şi ziarişti. Ei nu pot să
ghicească despre ce e vorba, iar
la toate atenţiunile şi întrebă­
rile lor, eu rămân mută. Această
fiindcă sunt neliniştită căci am
început să-i cunosc pe Macedo­
neni: nu ne-au prevenit, n’au
dat nici un semn de viaţă. T re­
bue să fie ceva.
Pe când dansez în braţele unui
slav care mă strânge de parcă
ar ţine cu tot dinadinsul să nu
mă piardă, am parcă siguranţa
că mă aflu acolo, la Karlovo,
unde s’a petrecut un eveniment
neobişnuit...
Sunt ceasurile cinci dimineaţa.
In aerul acestui local de noapte
parcă pluteşte cu totul altceva
decât ceea ce se găseşte de-
obiceiu...
Dece vecinul meu vorbeşte în
şoaptă cu acel ziarist proaspăt
sosit? In sbor, prind un nume:
Şandanoff... Vedeţi, asta era:
Vanşa M ihailoff a pus mâna pe
el!
încerc să mă conving. ,,D-ta, ai
spus parcă Şandanoff, nu-i
aşa?" „ — Da, a evadat aseară, la
ceasurile opt...”
D-zeule, D-zeule, ce simplă şi li­
niştită e viaţa aci!
Qi ce simţ al umorului au Bul-
rii. Şandanoff a venit să doar­
mă în noaptea următoare la un
prieten, într’un hotel mare din
Sofia, unde stau şi eu. Să nu vă
închipuiţi cumva că m’a vizitat
cu acest p r ile j!
Moravurile politice în Balcani
fiind destul de tragice, Macek
aflându-se închis din cauza u-
nui interview dat reporterului
unui mare ziar parizian — sim­
plu pretext, fireşte, — nu aş­
teptaţi să vă spun prin cine am
căpătat declaraţia următoare.
Interesează numai faptul că e
din sursă bună.
— Vechea organizaţie a lui P r o -
togheroff a ajuns la co n vin g e­
rea că orice activitate a C o m i­
tal/ii lor dela război încoace
fost dusă într’un sens contrariu
intereselor lor p ro p rii şi acelora
ale naţiunei bulgare...
— D ar opunerea dv. la p oli­
tica lui Stambulisky?
— Asasinarea lui Stambulisky a
fost o mare greşală. Am estecul
in viaţa politică a Bulgariei
fost o alta ca şi participarea la
num eroasele asasinate ale cetă­
ţenilor bulgari.
Actuala schim bare la faţă
pentru care atâţia din partizanii
dv. au fost suprim aţi sau con ­
damnaţi, cărei pricin i se dato-
reşte?
— Fa ptelor noui care ne-au fă­
cut să înţelegem că politica ur­
mărită de P rotog h ero ff şi care
avea drept scop să contracareze
orice tentativă de apropiere
intre Bulgaria şi Jugoslavia, nu
servea în realitate decât p o li­
tica pu terilor streine interesate
în Balcani, puteri pentru cari
agitaţia noastră era un factor
preţios de dezagregare naţională.
Ba chiar de turburări interna­
ţionale...
DIVERSE CONJUGĂRI ALE
VERBULUI „A ASASINA”
In luna Junie 1927, faimosul ge­
neral Protogheroff a fost asasi­
nat. A doua zi, organizaţia ma­
cedoneană căreia el îi era unul
din şefi, anunţa că Protogheroff
fusese ucis din ordinul Comite­
tului... ca represalii pentru asa­
sinarea lui Theodor Alexan-
droff de care îl învinuiau. Or,
Theodor A lexandroff a fost ră­
pus la 1 August 1924, astfel că
nimeni nu putea să creadă in
versiunea lui Vanşa Mihailoff.
Nu prea e obiceiu, in ţara asta,
să se tărăgăneze atât de mult cu
regularea socotelilor.
Protogheroff a fost asasinat de­
oarece, brusc, şi-a dat seama că
nu mai era decât o jucărie in
mâinile Italiei, că idealismul,
fanatismul lui care credea că
serveşte cauza macedoneană,
prin combinaţii politice diverse
şi prin mijlocirea lui Vanşa Mi­
hailoff, îndruma deadreptul na­
ţiunea macedoneană spre jugul
italienesc. Când a înţeles acest
lucru era prea târziu, totuşi îm ­
părtăşi îngrijorarea lui Vanşa,
supunându-i în acelaş timp un
plan de bătae, spre a da îndărăt.
Vanşa, neascultând decât cura­
jul... şi interesul lui personal,
divulgă planul Italiei, îl zădăr­
nici bine’nţeles, şi-l asasină pe
Protogheroff.
Personal, n’am să vărs nici o la­
crimă pentru el.
In timpul războiului, a prim it 30
milioane de mărci-aur ca să or­
ganizeze cea de-a 11-a divizie
macedoneană şi să pregătească
intrarea Bulgariei în conflagra­
ţia europeană.
înainte de orice, era patriot, in­
teligent cum sunt puţini astăzi
in Bulgaria şi cu neputinţă de
atacat în onestitatea lui. Trăsă­
tură de caracter care spune
multe în privinţa omului şi a
concepţiilor lui; era teosof şi
vegetarian. însăşi cruzimea do­
vedită în anumite împrejurări
nu venea decât din fanatismul
lui. Credea cu toată sinceritatea
că serveşte cauza naţională. Din
pricina acestui spirit, sau mai
de grabă din pricina lipsei lui
de spirit, l-am văzut cum şi-a
mânjit mâinile în asasinarea o-
dioasă a lui Stambulisky şi a
celor douăzeci m ii de ţărani,
fraţii lui.
In 1927, câ şef de Comitet, el
se duce la Roma ca să trateze
cu Italia, eventuala aliată. Era
a Trebue să li se evite cu orice
după Tirana, când lumea se aş­
tepta la evenimente grave în
Balcani. In războiul la care nă­
zuia, el căută să-şi definească
poziţia lui şi soarta Macedoniei.
Proiect supus: Macedonia să se
bucure de-o aşa zisă indepen­
denţă sub protecţia italiană şi
a să i se dea ca şef eventual —
nu importă sub ce titlu, fie chiar
acela de rege — pe Protoghe­
roff. Greşeală psihologică. Şeful
com itagiilor care-şi închipuia
că serveşte idealul naţional de
treizeci de ani şi se străduia
pentru alipirea Macedoniei in­
tegrale la Bulgaria, se trezeşte
în chip brutal şi înţelege în cele
din urmă că acţiunea com itagii­
lor nu slujeşte decât scopurile
imperialiste ale Italiei.
Vine atunci momentul când îna-
poindu-se la Sofia, el îşi destăi-
nue temerile Comitetului unde
Vanşa trona decâtva timp în lo­
cul lui Cianleff; acesta din ur­
mă, asasinat după Alexandroff
şi din ordinul lui Ţancoff, —
dar asta e o altă poveste.
Nu ştia bietul Protogheroff că
Vanşa era în legături personale
cu Italia prin intermediul gene­
ralului Volkof, atunci ministru
de război şi agent italian. El îşi
dă planul pe faţă: să plece la
Viena, să lanseze un manifest
Macedonenilor ca să veştejească
rolul Italiei şi să caute să lega­
lizeze mişcarea macedoneană în
Jugoslavia.
Băspunsul nu întârzie să vie.
După asasinarea lui Alexandroff
a urmat a lui.
Aşa cum se şi cuvenia, Vanşa
făcu astfel ca asasinarea şe­
fului să fie urmată de asasina­
rea unui şir întreg de partizani.
Merse până acolo încât începu
să-i terorizeze pe bătrâni. Dar
tinerii, ca de pildă Şandanoff,
nu s’au lăsat descurajaţi.
Comitetul Protogherofiştilor,
plictisit de-a fi mereu ţinta a-
tacurilor de tot felul, hotărî o
contraofensivă, care fuse fulge­
rătoare. Ea atinse pe şefii cei
mai sus puşi. Vanşa Mihailoff,
terorizat, nu mai cuteza să iasă
din Macedonia. Poliţia, obosită,
desgustată de toate asasinatele,
se retrase în turnu-i de fildeş şi
căută să păstreze cea mai strictă
neutralitate vreme de trei ani.
In faţa succesului reacţiunei
Protogheroviste, iar Vanşa gata-
gata să fie dat peste cap, ordi­
nele venite întâmplător de sus
au oprit în loc această operă de
însănătoşire politică. Totuşi ea
a pus capăt omorurilor dar nu
şi neînţelegerilor din sânul
cercurilor macedonene. Lupta
dura de mai mulţi ani. O evo­
luţie foarte pronunţată se săvâr­
şise in rândurile foştilor prie­
teni ai lui Protogheroff.
Pentru o Jugoslavie integrală şi
federativă, ei au propovăduit a-
propierea ca un m ijloc prin
care să ajute evoluţia actuală a
problemei. Jugoslavia s’a ferit
să intre în horă. Ziarul lor atacă
şi denunţă Italia şi Germania
pentru amestecul lor interesat
în politica bulgară. In cele din
urmă, ajung să ponegrească în­
suşi separatismul croat.
Reese din cele de mai sus că ac­
tuala mişcare revoluţionară în
Macedonia nu este câtuş de pu­
ţin, o aspiraţie a poporului, ci o
vastă exploatare comercială fi­
nanţată de către puterile pentru
care pacea şi unirea în Balcani
ar spulbera toate speranţele în-
semânţate acolo de politica ne­
gativă a unor războaie interne.
preţ acestor puteri amestecul în
înfăptuirea acum mai apropiată
ca oricând a Jugoslaviei inte­
grale. Ar fi astfel un bloc de
granit, opus în orice împreju­
rare pretenţiunilor cari stau în
calea care să ducă până în Eur
ropa Centrală.
Dar ideia jugoslavă e_în mers, e
astrul nou ce se ridică de-asupra
Balcanilor. Recunoaştem, strălu­
cirea lui e slabă, sfioasă, nu e
decât o auroră. Şi-i trebue multă
tărie acestei naţiuni ca să se
smulgă din noaptea ei de scla­
vie, de războaie, de omoruri şi
de sânge. Razele ei mai lumi­
nează încă un număr de asasini
mărunţi cărora întunericul li
era atât de prielnic spre a su­
gruma în voie rase puternice, ti­
nere, dornice de a trăi şi a
creia, popoare pline de posibi­
lităţi europene.
Ţan coff şi Vanşa Mihailoff, a-
ceste două elemente streine cari
turbură politica internă şi ex­
ternă bulgară, să fie înlăturaţi,
iată ce urez tuturor Bulgarilor
adevăraţi şi tuturor Jugoslavi-
lor...
(Urm ează)
RENÉE BADFAV
Iată-1 pe Amiralul Keinsuke Okada,
noul prim-ministru al Japoniei. Prim i vizită ne n r e cancelarul Schuschnigg a făcut-o in străinătate, a fost la Buda
îmbrăcat 111 costum naţional japo ‘fotografia noastră îl vedem trecând trupele în revistă împreună cu prinml-ministru
nez, ţinând in braţe pe nepoţelul P ________

WWWWWWWWWWW
Spălatul dinţilor,' diminuata si şeara,
constitue o regula elementara a hi-
gienei.
Numai săpunul prin proprietăţile sale
specifice poate disolva şi îndepărtă
grăsimile şi resturile de mâncare ce
se depun pe dantura,
Prinţul Gonzales, cel mai tânăr fiu întrebuinţat! deci săpunul de dinţi
al ex-Regelui Alfons al Spaniei a
murit de pe urm < unui accident de
„GIBBS l i
automobil. Vedem mai jos o foto­
grafie recentă a prinţului.

No. 396 R. I. Pag. 9

 BĂILE
IEM1ME

CEHOSLOVACIA/

Celebrul bazin de nămol, a cărui'acţiune binefăcătoare tămăd..

eşte atâtea suferinţi.

Podul cel nou de pe râul Waag, însoţit de o minunată privelişte

din această staţiune unică.

Publicăm în această pagină câteva fotografii

din minunata localitate balneară a Cehoslova­
ciei, Pystian. Ziln ic sosesc acolo noi vizitatori,
printre care foarte mulţi români.
Fotografiile noastre reprezintă- Gran J Hotel
Royal şi Hotel Therm ia unde ;>,.t loc aproape
ziln ic serate dansante care constitue un exce-
ent prilej de distracţie pentru vizitatori,
lai jos, o serie de cârje care au devenit inu-
-tile... Cei sosiţi cu ele, le abandonează după
un scurt tratament...
 Dacă prinţul este unic, iată mo­
tivele: este un privilegiat care a
ştiut să se asimileze nouă aces­
tora cari nu avem privilegii.
Unde s’ar duce şi orice ar face,
I fie că vânează, că joacă golf sau
că innoată, că mănâncă sau dan­
sează, el este unic prin stăru­
inţa pe care o arată de a fi ca
toată lumea. Este singurul om ,
de pe stradă pe care strada !J ..
conduce la tron, singurul locui- "*•—
tor al acestei planete care, născut pentru a-şTiii.
podobi pălăria cu trei pene, aruncă dotla din ele
şi se mulţumeşte să poarte numai pe tea de a
treia.
Ce poate fi mai măgulitor pentru clasa m ijlo­
cie a om enirii decât faptul de a fi imitată în chi­
pul acesta? Căci, în tr’adevăr, dacă prinţul de
Walles este ca toată lumea, şe înţelege că toată
lumea este ca prinţul de Walles. Când omul m ij­
lociu contemplă pe acest alt om mijlociu, îi se
pare că se ridică şi el pe pluşul unui tron.

MUSSOLINI
Există anum iţi oam eni a căror
personalitate seduce, in chip deo­ Cât despre Mussolini, ce putem spune despre el?
sebit, im a gin a ţia popoarelor. Ei In D u ce, lumea a găsii imaginea grandoarei i t a ­
nu sunt num ai decât personagiile licei R om e. Singurul om cu care M u ssolini pouic
cele mai im p ortan te n ici acelea sta cot la cot este (c a să nu v o rb im de am icii
care vo r supravieţui m ultă vrem e personali cum suni A lexandru cel M are şi N a p o ­
în istoria lu m ii; tot ceeace putem le o n ) este lu liu Cezar, cuceritorul Franţei şi A n ­
spune este că, pentru mom ent, ei gliei de astăzi...
sunt supraoam enii pu blicităţii m o ­ Ca dictator M u ssolini ponte fi criticat. Dar c r i­
derne. ticii săi susţin in cor cu partizanii săi că, in ca­
...Nu vom exam ina personalităţile zul de faţă, gestul este servitorul pu terii şi nu in-
alese, in ordinea m eritelor lor.
N’ar fi de loc just ca Bernard
Shaw să fie ultimul pe listă ; el
işi va ream inti, însă, că aci caşi
aiurea, cel din urmă poate fi cel
dintâiu...
Şi acum, ia tă lista D ecem virilor
pe c a ri-i vom studia prieteneşte :
Prinţu l de W alles; Mussolini; Sta-
iin ; Papa; F ord ; G andhi; L in d -
bergh; Einstein; C h aplin ; Shaw.
Vom băga de seamă, dintru în ­
ceput, că aceste personalităţi sunt
foa rte d iferite. Au însă acel punct
comun care este m agnetul ce a-
trage atenţia pasionată a om en irii
în tregi şi i *tâ dece ne întrebăm
care este cuvântul m isterios care
a fost înscris ca o deviză pe toate
aceste paşapoarte pentru Olim pul
m odern?
Cuvântul acesta m agic este carac­
terul, simbolul pe c ir e ni-1 în fă ­
ţişează aceste personagii diverse.
Fiecare din tre aceşti D ecem viri
îngăduie om enirii să în trevadă ceva
pe care numai ea îl poate îaţelege.
In fîe c ir e caz se ascunde o idee .
bine definită, care întocm ai c i un covor ferm ecat, poarta numele
omului-simbol, pe aripele vântului până la capătul lumii. în to c ­
mai cum pentru greci, Hercule întruchipa atletism ul în aplicarile
lui practice, întocm ai cum Pluton în fă ţişa pentru ei flă că rile
infernului topind m etalele pentru a le dărui omului, tot aşa se
petrece astăzi cu Mussolini şi H enry Ford. O ricât s’a r schimba
vrem urile, zeii râm ân aceiaşi.
Care este, prin urmare, acel m esaj pe care-1 primesc in fiecare
din aceste pilde, spiritele m ijlocii prin interm ediu ! acestor p u ter­
nice personalităţi ? Pentru a a fla adevărul, să smulgem aceste
zece d ivin ită ţi din Panteonul lor din secolul X X şi să inc ustam
B&iili, pe fieca re din m asivele lo r piedestale, tributul nostru de
adoraţie.

PRiNTUL DE WALLES
Ă studiem cazul prinţului de Walles. Cum se face c? e le s ţe
S unicul principe de care cronica se ocupă neîncetat? Să fie
aceasta din pricină să descinde din Charlemagne şi - daca
dăm crezare reginei Victoria care se arăta foarte mândră de viţa ei
abisiniană — din regele Solomon şi regina Saba?... Dar cunoaştem
sute de personalităţi de sânge regesc care se bucura de acelaş p ri­
vilegiu; dar numai el singur este „P rin ţu l” .

In această pagină: H e n ry F o rd , L in d -
b e r g h , B en ito M u ssolini şi prinţul de
Galles
 iască. Autocratul acesta tră­
ieşte retras la Kremlin, în
mijlocul poliţiei sale secrete,
înconjurat de Armata Roşie
ca de o gardă pretoriană,, tot
atât de Cezar, tot atât de Ţar ;
ca oricare Roman sau o r i- 1
care Romanof. Dar el e în-’
cercat să facă ceeace nici
Cezar şi nici Ţarul n’ar fi
visat măcar să încerce: a
luat puterea aplicând-o po­
porului aşa cum se aplică le­
gile comerciale.
Pentru Stalin, este limpede
că omul fie că este literat,
muzicant sau artist, trebue
mai întâiu să se hrănească cum e
cazul animalelor — să se îmbrace şi
să aibe un adăpost. Statului îi revine
grija de a se ocupa de aceste nevoi
materiale şi iată cum Stalin a ajuns
astăzi Marele Stăpân al tuturor Ruşi­
lor. Cele două idei de autoritate, idee
economică şi idee politică până atunci
vizib il separate, s’au contopit astăzi
în tr’un amalgam cu neputinţă de a fi
dizolvat...

PAPA PIU XI
...La papa P iu X I, ceeace a rem ar­
cat om enirea este iniţiativa pe care a
luat-o de a distinge in catolicism ceeu
ce este m edieval şi ceea ce este esen­
ţial. E l a ştiut să integreze m ed ieva ­
lul în m odern. In loc să com bată şti­
inţa m odernă, s’a folosit de ea. Călăto­
reşte cu autom obilul, se serveşte de
telefon, are un post de radio, se lasă
fotografiat, a publicat un catalog al
bibliotecii Vaticanului şi lansează en­
ciclice asupra pro b lem elo r actuale.
S e mai fiin d astăzi p rizon ier al Vati­
canului, a făcut din acesta din urmă
locuitorul ei. Parlam entul poate fi suprim at şi oam enii politici exi­ un Stat, m ic prin întinderea lui, dar
laţi, dar ardoarea lui este urmată întotdeauna de efecte imediate. T eo­ com plet, cu tot aparatul adm inistrativ
riile lai econom ice au devenit realităţi. Maffia S iciliei a fost înnăbu- necesar, serviciu poştal şi telegrafic
şi cale ferată.
şitâ. Trenurile sosesc la timp.

STALIN FORD

Am ajuns acum la Stalin şi, la el, întocmai ca la ceilalţi, găsim o per­ Henry Ford reprezintă industriaşul
sonalitate bine caracterizată, care exprimă limpede ce vrea să glăsu- desăvârşit. Este produsul perfect al în­
treprinderii particulare, omul care.
fără ajutorul Statului, se aruncă sin­
gur în viaţă înfăptuindu-şi ideile, de
minune. Desigur că şi alţii au făcut
ceeace a făcut el. Ford n’a fost singu­
rul industriaş al producţiei masive.
In schimb, el este omul care are o
filozofie. Civilizaţia înseamnă pentru
el un automobil care are nevoe de un
inventator pentru a-1 pune în mişcare

Fotografiile noastre rep re­

zintă p e : Charlie Chaplin,
A lbert E in siein , Mahatma
Gandhi. B erna rd ?>'hav şi
Papa Pins X I

si au <* teme de experienţe, fie că e vorba de un vapor al păcii,
a- o scară unică de salarii pentru oamenii valizi şi infirm i de
lansarea unui ziar, de achitarea datoriilor lucratorilor, de o teo­
rie personală asupra preţurilor şi tarifurilor sau de crearea unui
muzeu de antichităţi al unei lumi noui, in formaţie. Tot ceea ce
face Ford. tot ceea ce spune, drept sau greşit, înţelepţeşte sau in
rr> naiv, este interesant, deoarece, în sfera lui speciala, a trium-
■> chip magistral.
GANDH1
Dacă Gandhi izbeşte imaginaţia, asta nu e fiindcă este un sfânt.
Sunt milioane de sfinţi ale căror rugăciuni sunt tot atat de pioase
si a căror viaţă este tot atât de pură. Gandhi pluteşte deasupra
celorlaţi, fiindcă aruncă lum ii lui o îndoită sfidare: este un mţs
al politicii şi un înţelept al Orientului, care s a ridicat îm p otriva
înţelepciunii şi justiţiei din O ccident.
hi cursul unei co n fe rin ţe im portante, unde se vorbeşte despre
viitorul Indiei. Gandhi, aşezat ca un Rudha, pastreaza o zi de tă­
cere iar la recepţia dată în palatul din Buckingham el apare aco­
perit cu o p ă t a r ă ţ i încălţat cu sandale. P rin fiecare din aceste
manifestări, spirituale şi vestim etare, el vrea sa spună ca mi face
altceva decât să se folosească de dreptul sau de rec ip roc u a e...
..Ceea ce face sau spune, Gandhi ilustreaza p r m lr un sacrificiu.
Bând lapte de capră el apare ca un ascet, sutpan pe pofta lui de
mâncare: frate al săracilor, el renunţă la c o n fo rt; polemist, el
evită orice aparenţă de ură.
UNDBER&H & EINSTEIN
Lindbergh şi Einstein sunt nişte aventurieri. Aventura lui
Lindbergh s’ a desfăşurat în domeniul material. Vehiculul Iu esto
al tuturor atleţilor, al tuturor şcolarilor, al ttUvir'ir f-x;*loratorUo .
■1 ;1 fost simbolul acelui instinct puternic ‘ „ r Pniondin
'i Pol pe Livingstone in inima j u n g l e l o r africane ş j •
ríe frânghia întinsă deasupra apelor c l o c o t i t o a r e ale Niagarei.
’ indbergh este simbolul indrăznelei care izbuteşte.
Ssle surprinzătoare constatarea că admiratorii lui Lindbergh
^ ’^ ^ ‘ om d i ^ u i f m l K - a r avea cea mai mică idee
i vrea Einstein. Dar există milioane de oameni ca ii iyi
dau seama că,‘ îndeletnicindu-se cu pâlm nderea necunoscululm,
, i a dovedit aceeaş îndrăzneala, aceeaş putere de Jlld®c.; ’ r
modestie aceeaş perfectă pregătire caşi marele _a\iator Lnul
' S t r ă b ă t u t atmosfera celălalt a navigat în Împărăţia gândului
U „ îr a sfidat elementele cereşti, celălalt sfidează elementele lui
Euciide şi triumfează...
CHARLIE CHAPLIN
Mulţumită puterii film ului, Charhe Chaplin a astăzi un
un personagiu, aşa cum a făcut Conan D ° V je - ' norocirea să se
p.iillase vagabond, marele senior care a avut n e n orocir
nască măturător, fiinţa cea mai distinsă cure este, în acelaş timp,
cea (nai desm oştenilă de soartă.
In el nu clocoteşte num ai drama unui paria; acest paria poarta
in el, sufletul unui brahm an. Chaplin, născut din casta cea mai
de jos, este singurul care nu ve.de com icu l ce izvorăşte din ceea
ce a rămas în el dela n obilii lai strămoşi.
In film ele lui Chaplin pluteşte o virtute clasică care ne aminteşte
de originele artei. D u pă cum H o m e r a fost tatăl poeziei, Charlot
este tatăl râsului; a creat o şcoală, a întem eiat o tradiţie şi tofi
ceilalţi sunt judecaţi astăzi, după el.
BERNARD SHAW
Voga lui Bernard Shaw este astăzi un mister; a dobândit-o in
c i u d a tuturor handicapurilor care sunt, în_ general, fatale pentru
intelectuali; el nu se putea manifesta decât în sfera relativ strâmta
a unui teatru care nu era sprijinit decât de o mâna de specta­
tori aleşi şi prin cărţile citite de câteva persoane dintre rarele
persoane care citesc. „ ,
Că Bernard Shaw a putut‘ ajunge o vedeta p o p u l a r a e un adeva-
rat tur de forţă care ne face o părere înaltă despre felul în care
a ştiut să se pună în vedetă. Cum o fi ajuns până a c i. _
Shaw este acrobatul perfect al paradoxului, preotul neprevăzutu­
lui A studiat cu amănunţime ceea ce au spus cea mai mare part.
Hin semenii lui după care el afirmă contrariul._
Cei cari vor să fie contrazişi, ştiu unde sa-şi îndrepte paşii, ei
vor găsi pe Shaw în baraca lui de bâlciu ca pe un Cagliostro a!
comunismului care, cu maşina lui diabolica şi nefacand altceva
decât să învârtească manivelele deandoaselea, procura o ’ enzaţic
ce face pe studenţii din colegii să strige de bucurie, ei cau ian
toate acestea drept literatură. ^ W ILSO N
In româneşte de G eo rg t T h eo d o rescu -T ed d u
,
VON PA PPE N LA V IE NA
Noul ministru al Germaniei la Viena, Von Pappen, a sosit să <
tămâna trecută în Capitala Austriei. In fotografia noastră îl v.
dem înainte de a se urca in avion.
 H M C IP O S TM E 0 marcă de propagandă lansată
pentru a se arăta că în R epu blica
D om inicană, terenul este vulcanic
şi deci nu este bin e să se constru­
iască pe acolo Canalul de Panama

ISTORIA C auze mici.

e fe c te mari

LU M II Puţini b ă n u e s c c ă t i m b r e l e p o ş t a l e , a c e s t e
G.díO^''
It.f.aicos

mici b u c ă ţ e l e d e h â r t i e c o l o r a t ă , s i mp l e
a u xi l i ar e al e t r a f i c u l u i şi i n o f e n s i v e o b i e c ­
te d e c o l e c ţ i o n a r e ale u n o r a m a t o r i , au
p r o v o c a t t o t u ş i , in u ne l e c a z u r i , g r a v e c o n ­
3fm d tgol
flicte diplomatice, h o t ă r â r i de o im po rta nţă 5r/¡nlT*&
i s t o r i c ă , ba c h i a r şi r ă z b o a i e . nncis
Mint**1
In c e l e c e u r m e a z ă vo m r e l a t a c â t e v a c a ­
zuri c a r e i l u s t r e a z ă a c e a s t ă n e b ă n u i t ă i m­ P e d r o .•Pvrymd.xi
M . TtJroCatt. *i>
p o r t a n ţ ă a t i mb r u l ui p o ş t a l . ' J

"TtfO'3uem .
H ARTA CU G R A N IŢE LE FALSE desenase pe/marca polştală acea graniţă falş** şi’ Ijijjnitoare^-
recunoscut în mod oficial greşala, iar guvernul republicei Domi­
EPU BLICA Dominicană a fost din totdeauna, sub raportul
R politic, un ţinut turbulent al Indiei Occidentale.
In anul 1900, guvernul ei a lansat în circulaţie o marcă poş­
nicane a retras din comerţ aceste mărci primejdioase.

C A N ALU L „PA N A M A ” IN N IKARAG U A?

tală, reprezentând o hartă a acestei insule cu frontiera între ţi­
nutul dominican şi republica Haiti. Cine îşi mai aminteşte că în anul 1881 o marcă poştală a hotărit
Pe aceasta schiţă geografică, Haiti apărea ca o mică anexă faţă de soarta canalului de Panama?
de teritoriu) republicei Dominicane, deşi realitatea era cu totul Pe vremea aceea, se hotărîse crearea unei legături de comunica­
alta: statul Haiti cuprinde cam două cincimi din insula Haiti. ţie pe apă între Oceanul Atlantic şi cel Pacific. Exista însă o şo­
Sentimentele de ură, de mândrie jignită, provocate de această văială dacă acest canal să se facă dealungul statului Panama sau
degradare şi „m icşorare” a ţării lor, au stârnit o furtună de in­ Nikaragua.
dignare naţională în Haiti. întrucât construcţia canalului promitea câştiguri imense pentru
Imediat s’a ordonat mobilizarea la Port au Prince, ba s’a ajuns ţara, care avea să beneficieze de această importantă cale mari­
chiar la mai multe incidente de frontieră. timă, fiecare din cele două republici se silia din răsputeri să
Conflictul, din ce în ce mai ameninţător pentru ţările vecine, a prezinte avantagiile ei in cea mai bună lumină, pentru a descu­
luat sfârşit numai în momentul în care gravorul în cupru, care raja partida concurentă.
Astfel Panama, afirma — între altele
Venezuela creşte ! m arca "im b o l ai luptei pentru petrol
— că Nikaragua ar avea în activitate
încă mulţi vulcani, care ar putea al­
din Venezuela
cătui o prim ejdie permanentă pentru
canalul proectat.
La rândul ei, Nikaragua contesta a-
ceastă afirmare.
Conferinţa era gata să se pronunţe în
favoarea Nikaraguei, când, deodată,
toţi participanţii prim iră câte-o scri­
soare anonimă, pe plicul căreia şe pu­
tea vedea o marcă poştală din Nikara­
gua, reprezentând un ţinut cu o serie
întreagă de vulcani în erupţie.
Acest argument a avnt un efect fulge­
rător: A doua zi s’a hotărît să se con­
struiască canalul în Panama.

E TE R N U L RÄSBOI

Teatrul unui răsboi de mărci poştale,

tot atât de răsbunător, este America
de Sud.
In interiorul acestui continent se în­
tind ţinuturile bogate în păduri şi li­
vezi din Gran Chako, aparţinând sud-
vestului Argentinei, pe când nordui
şi l ’au împărţit, în părţi aproape e-
gale — prin convenţia din anul 189'
— Bolivia şi Paraguay.
In timpul din urmă, fiecare din aceste
două state, au ridicat pretenţiuni asu­
pra teritorului Chako Boreal. Pari
guay s’a mulţumit să-şi anexeze... tec-
 retic acesl teritoriu in litigiu, emiţând în 1927 un timbru poştal, Indignarea stârnită în Anglia era considerabilă. In cele din urmă,
in care întregul ţinut Chako Boreal figura ca „Chako Parp.guayan” . însă. în anul 1897, s’a încheiat un tratat, prin care Anglia ceda un
Această» măsură a stârnit imediat cea mai mare ‘agitaţie în ora­ teritoriu de 200 de mile pătrate.
şul La Paz, capitala Boliviei. Totuş, Venezuela a fost obligată încă înainte, să retragă din comerţ
După câteva luni. Bolivia a lansat şi ea o marcă poştală, in care mărcile poştale, după o valabilitate de patru luni.
„Chacko Bolivian” era reprezentată în proporţii uriaşe. C u. alte
cuvinte, teritoriul „Chacko Boreal” era pur şi simplu. încorporat
statului Bolivia.
Şi astfel, cele două tabere s’au mulţumit să ducă răsboiul pe
hârtie... de timbre, până când, pe la sfârşitul anului 1928. au ajuns
să se răsboiască in toată regula, din cauza unui grav conflict de
frontieră.
Acest răsboiu între Paraguay şi Bolivia se duce acum de aproape
şease ani.

L U P T A PE N TR U PE TR O L

0 marcă poştală, care figura în cataloagele filatelice ca un timbru

comemorativ al Venezuelei, apărută in 1896, a provocat un con­
flict cu urmări grave intre Statele Unite şi Marea Britanie.
„Apoteoza lui Miranda” (e vorba de generalul Miranda) urma să
slujiască propaganda americană în Venezuela, întreprinsă de
Preşedintele Grover Cleveland.
In 1895, cercurile care exploatau bogăţiile subsolului ţării şi lu­
crau cu bani americani, reu­
şiseră să pornească o mişca­
re politică, revendicând pen­
tru Venezuela porţiuni întin­
se din Guyana Britanică.
America a lăsrt cu acest p ri­
lej să se vadă, că, la caz de
nevoie, va acorda Venezuelei
un ajutor militar.
Tensiunea reciprocă ajun­
sese Ia apogeu, când deo­
dată apărură mărcile poştale
consacrate lui Miranda,
mărci care înfăţişau în harţe
geografică a Venezuelei, te­
ritoriile în litigiu dela Ori-
noc, ca aparţinând Vene­
zuela. __________

B o vilia şi Paraguay f ă c e a u am bele tirni - jj

cu Gran Chuco, în cercâ n d să arate astfel ca
lor le aparţine regiunea. D e aci, conflictul.

şi vă pufe|i bronza la soare cum şi

la aer liber numai dacă vă masafi
mai înfăi radical cu Crem a N ivea
sau Uleiul N ivea. „ N iv e a ' micşo­
rează pericolul arsurilor solare,dând
pielei o superbă culoare bronzată.
C re m a N iv e a răcoreşte
plăcut in zile călduroase;
U leiul N ivea, vă apără la
vreme răcoroasă de răceală.

(m n iv e a
w a & t s i s& axz
Crema Nivea: Lei 16.-----72.—
Uleiul Nivea: Lei55.—şi 85.— I BEIERSDORF & C O . S. A. R., BRAŞOV
No. 39Í R. I. - P*9, 15
N la Cram Cook Hutchins, aventuroasa am ericană care a petrecut trei ani în In d ia
eă u tâ n i in elepciune şl cultură în sânul celei mai înapoiate şi mai întunecate naţiuni
din lume îşi expune aci im presiile. Entuziasm ată de M ahatm a Gandhi, a tră it câtăva
vrem e în ashramul lui, a postit, a freca t scâ n lu ri şi un timp, a în cetat să vorbească
in am biţia ei de a deveni o adevăr i ' asceta. La un m om ent dat însă^ l-a părăsit
pe omuleţul caraghios căreia ea-i spunea Bapu, adică tată şi au torităţile engleze
uu fost de părere că ar face bine să se înapoieze în Am erica. In tre tim p ,_ N ila s’a
în drăgostit de tânărul Hutchins, chelner pe micul steam er pe care revenea în patrie
şi s’ a căsătorit c i el im e iia t ce a debarcat la N ew -York.

In
le ,
dom
va a
Indii

Un
on d
cutre

Ca,
te nu
plital
care

Int
d in h

Râ
origii
Ja ip i
nosc
apa.

Ex
polip
cutta
 ’AM văzut pe Mahatma Gandhi pentru prima dată, în închi­
L soare la Poona. Se întorsese dela conferinţa Mesei Rotunde,
dela Londra şi nereuşind să obţie independenţa Indiei, şi-a
vis urât. Contrastul între cocioabele .dărăpanaie şj in ­
fecte şi fabuloasa viaţă a maharadjahii
comercianţilor bogaţi era izbitor, deprimant.
a prinţilor şi a

reluat campania revoluţionară şi s’a pomenit din nou în închisoa­
re. Devenise însă o figură mondială şi ra’ am gândit că ar putea să
:\iâ edifice în privinţa multor chestiuni ce mă frământau.
La epoca aceea mă aflam în India de doi ani. Studiând limba grea­
că şi filozofia, pe când mă aflam în America şi apoi in Europa, am
descoperit că originea cugetărei şi a lim bilor îşi avea rădăcinile
in India şi însfârşit în 1931, când împlinisem 22 de ani, am reuşit
să pornesc în pelerinaj către Patria Culturei în căutarea Adevăru­
lui şi a Frumosului. Ajungând la Caşmir, am fost prim ită în comu­
nitatea hindusă de către preoţii lui „Şantan Dharina” care se
T in erii studenţi brahmani erau î. liâcăraţi de dorinţa
de a îmbunătăţi condiţiunie de traiu ale ţărei lor, dar
îşi cheltuiau energia în vorbărie. Ei mă rugară să pre­
zidez o întrunire unde urma să se discute un vast plan
de refacere şi care avea să aibe loc în amfiteatrul Uni­
versităţii din lysora. Au vorbit aci membri de ai gu­
vernului şi l„tr e alţii, ministrul Instrucţiunei şi se pă­
rea că discuţiile se vor continua astfel” la infinit. In
cele din urmă, cuprinsă de nerăbdare, luai cuvântul:
„Toate acestea nu duc la nici un rezultat. S’a vorbit

decât să mă urmeze1
Cuvintele mele fură întâmpinate de o tăcere de ghiată
9« dar în ziua următoare vreo treizeci de tineri brahmani
veniră să mă ajute.
Autorităţile municipale îmi oferiră uneltele necesare,
iar medicul comunităţei şi inspectorul sanitar, ne în ­
soţiră discutând cu noi şi lăudându-ne iniţiativa, dar
nici unul din ei nu se mişcă să ne ajute deoarece cu­
răţatul străzilor este munca „spurcaţilor” cari consti-
tuiesc doi la sută în cel de-al patrulea strat din sis­
temul hindus de caste.
Intre altele, Gandhi se află în fruntea mişcărei care are
de scop să ridice stigmatul „necurăţeniei” de pe clasa
celor cari formează drojdia societăţei hinduse şi să le
deschidă atât şcolile cât şi templele castelor superioare.
- * ' : ' '' ^ M’a entuziasmat această mişcare şi am colindat dis­
trictele rurale ţinând d: cursuri pentru aşa numtii
„S ervi ai Societăţei” Necuraţilor. Ceeace mă preocupa
însă acum, era să concentrez
atenţiile asupra stărei com­
plet insalubre în care se a-
flau mahalalele, şi speram
că printr’un sprijin superior
aveam să reuşesc a face să
se ia măsuri practice graţie
cărora mahalalele să devie
demne de locuit.
Cum eram ajutat de tinerii
din casta preoţilor brah­
mani, activitatea mea deveni
imediat o minunată propa­
gandă pentru mişcarea mai
sus pomenită. Vreme de două
luni am curăţat străzile şi
şanţurile cu propriile noas­
tre mâini. Dar pe urmă, în ­
cepui să văd că situaţia în
care intrasem avea mai mul­
te unghiuri şi că aveam ne­
grafiile pe care traduce prin „religie ortodoxă” , şi am prim it dela aceştia numele voie să fiu condusă de o în ­
im in aceste de „N ila Nagini D evi” , după patronul spiritual al Kaşmirului - - ţelepciune superioară. Mă
Nila Naja — adică, „Şarpele Eternităţei” . Am trăit aci unul din a- gândii că voiu găsi această
/, vedem câte- cele minunate vise dintr’o mie şi una de nopţi. Mi-am purtat paşii înţelepciune unită cu o ma­
it sugestive d in prin palate de marmură, am văzut nesfârşite grădini de o paradi- re sinceritate în Gandhi, şi
siacă splendoare şi lacuri imense pe întinderea cărora se plimbau fără multă zăbavă mă adre­
m ii.d e lebede albe ca zăpada. sai lui. I i scrisei cerându-i
Apoi, în tr’o zi, tinerii studenţi brahmani dela Universitatea din sfaturi iar el îm i răspunse
Mysore, unde conferenţiasem asupra filo zo fiilo r şi literaturilor gre­ chemându-mă la el şi spu­
ce şi egiptene, mă conduseră prin mahalele Bangalorei. Când am nând că dorea să deviu dis-
intrat în această parte a oraşului, am crezut că sunt victima unui cipola lui.

il de sus : m a ­
ior naţionalist
Gandhi.

iIu din Rango-

recent de u n
de p ă m â n t.

I dacă se p o a ­
le i—de o sim-
lă la extrem, în
¡te Gandhi.

din m ijloc: P a ­
nilor din D e lh y .

payodei de a u r
on.

de jos: Un m o d
!e a lua a p ă la
:o!o nu se cu­
iele care extrag

i Ia o şcoală de
'ndieni la Cal-
,£ălătoria dela Bangalore la Poema a durat două zile .cu trenul, şi
chiar in dimineaţa sosirei cu puţin înainte de ora nouă, mă aflam
înaintea închisoarei, promptă la întâlnire. Fui primită chiar di
către directorul închisoarei şi după ce semnai condica vizitatori­
lor, fui condus în tr’o curte mare unde se afla Gandhi.
N ’aşi putea spune precis ce mă aşteptam să văd un m*re „Jca-
der” , un renumit ascet, un sfânt viu. Ştiu numai că eram extrem
de emoţionată. Când am dat cu ochii de el, am simţit un fior. rece
şi m i-a'venit s’o iau la fugă. Nu mai văzusem în viaţa mea o cre-
iatură atât de slută. . . . Gandhi mă sfătui să fac o expunere a motivelor pentru care in­
Şta pe un scaun sub un .manglier, înaintea unei mese încărcate cu
scrisori şi jurnale, iar alături de el, se afla secretarul său, Mahadev
Desai. Secretarul purta u n i f o r m a închisoarei — un fel de pijama —•
dar mahatma nu avea pe el nimic în afară de acea celebră bucată
de pânză care este îmbrăcămintea obicinuită a ţăranului indian.
Niciuna din fotografiile sale n’ a reuşit să-i redea urâţenia in în­
treaga ei valoare. E uscat si sbârcit ca o stafidă, cântăreşte mai pu­
ţin de 4o kilograme, iar oasele-i se ivesc peste tot sub pielea oa­
cheşă, evocând una din acele fotografii ce circulau imediat după
războiu reprezentând grupe de copii sfârşiţi de foame. Din timp
în timp, pune să i se radă capul şi puţinul păr ce i-a mai rămas
creste ca nişte ţepi rari. . .
Figura-i e pământie, urechile par două toarte, buza inferioara în­
vineţită, e cam proeminentă iar majorita'tea dinţilor îi lipsesc.
Poartă ochelari cu rame de metal ce par prea mari pentru el.
Văzându-mă, a început să-mi zâmbească — un zâmbet cu care el ar
fi vrut poate să mă captiveze dar care nu făcu decât să mă înspăi­
mânte. „A i mâncat ceva ?” fură primele lui cuvinte, şi asta mi-a
părut cam ciudat din partea unui om care-şi^ făcuse un renume
prin ascetism. Dar cu vremea,’ aveam să aflu că Gandhi se gândeşte
la mâncare mai mult decât se crede în general. Secretarul aduse
portocale, smochine, papaya, pâine nedospită şi apă cu miere, şi
avui impresia că Gandhi a savurat această gustare în aceeaşi mă­
sură ca şi mine. Descoperii curând că autorităţile închisoarei aveau
ordine să-i procure tot ceeace doria să mănânce, şi observai un şir
lung de celule extrem de curate ce dădeau în tr’o verandă şi care-i
fuseseră puse la dispoziţie ca birouri.
Imediat ce prinse să vorbească, începu să exercite asupra mea o
influentă hipnotică ce mă făcu să-i uit urâţenia fizică. Curând, ra-
deam din toată inima, de spiritele lui. La prima noastră întrevedere
am discutat fugitiv chestiunile ce mă interesau.
La sfârşitul vizitei, doi membri din colonia sa — tată şi fiica
veniră la închisoare şi mă conduseră la palatul de marmură situat
pe cel mai înalt deal al Poonei, unde locueşte Lady Thackersay.
Lady Thackersay este hindusă şi e una din multele şi bogatele ad­
miratoare ale Gandhi. Când acesta se află in Poonâ şi nu e^ închis,
locueşte în palatul ei, de care face uz împreună cu prietenii şi aju­
toarele sale, ca de un hotel. In călătoriile sale dealungul şi dealatul
Indiei, în fiecare oraş pe care-1 vizitează, Ghandhi e găzduit totdea­
una în casa unui om ’ bogat. Indiferent de ideile politice pe care a-
cesta le nutreşte. In închisoare, acasă sau în călătorie, Gandhi tră­
ieşte întotdeauna confortabil.
L-am vizitat sub manglierul său zece zile la rând, şi mi-am deschis
inima. Zelul meu îi produse mare bucurie şi mă încuraja spunând
că în tr’adevăr trebuia să mă consacru fără rezerve cauzei umani-
tăţei. Aveam mare încredere în el şi ne înţelegeam foarte bine
dar, fiecare din noi avea impresia că juca în mod conştient teatru.
„Trăieşte-ţi convingerile” , zise el, sorbind din ceaşca de apă cu
miere si mestecând smochine.
Când i-am spus că pentru a-mi trăi convingerile, trebuia sa renunţ
la ipocrizie, s’o rup cu viaţa de până atunci, să deviu şi eu o pana
să trăiesc din munca m âinilor mele şi să renunţ la toate acele pro-
ecte ce se bazau pe exploatarea intelectului meu, el îmi răspunse
că această hotărîre a mea era cel mai preţios exemplu de traducere
a cuvântului în faptă. _ , ,
Cuvintele lui mă înflăcărară. Eram convinsa ca atunci când voi îi
reuşit a contribui la fericirea om enirii urmând sfaturile lui, voi fi
răsplătită în cele din urmă printr’o mare linişte sufletească.
II întrebai apoi ce trebuia să fac cu Sirios, băieţelul meu in varsţa
de cinci ani pe care-1 aveam dela bărbatul de care divorţasem^ in
Grecia. El răspunse că fiul ţinea de mamă şi împărtăşindu-mi des-
tinul Sirios avea să devie şi el un paria. . . .
Mă întorsei la Bangalore unde făcui un mic rug distrugând toate
cărţile, actele, scrisorile şi fotografiile fam iliei, şi-mi dădui toate
rochiile cu excepţia unui sari indian (vestmântul indigenilor) pe
care-1 aveam pe mine. Curând după aceea plecai din Bangalore şi
mă dusei să trăiesc în tr’un sat de paria lângă oraşul Chitaldrug, la
câteva sute de mile de acesta, pe marginea junglei. Locuitorii sa­
tului lucrau cu ziua în câmpurile de bumbac. Ei erau plătiţi in
bumbac pe care-1 schimbau apoi pe hrană. Trăiau în colibe cu aco­
perişul de paie. . „ „ .
Casa coruunitătei care avea podeaua pietruita îmi fu data mie şi
_
fiului meu. Ni se aduceau zilnic fructe, legume, şi lapte de vaca^ şi
bivoliţă iar autorităţile municipalităţei vecine mă ajutau procuran-
du-mi pompe pentru curăţirea fântânilor şi alte unelte necesare.
Aveam nevoie să-mi încerc tăria, curajul şi voinţa. Intr o zi plecai
cu mai mulţi prieteni în tr’o excursiune pe vârful unui munte înalt,
în tr’o regiune complect sălbătecită, unde se aflau şapte vechi foita-
reţe. Muntele era năpădit de tigri şi de urşi, dar oferea perspec­
tive de un pitoresc atât de încântător încât mă hotărîi să petrec o
noapte acolo. Mă ocupasem de canalizări, de dezinfectarea fântâ­
nilor, de aplicarea diferitelor măsuri sanitare, şi acum, aveam ne­
voie de reculegere. Simţiam că trebuie să fac o nouă cucerire şi a-
nume să înfrâng frica. Cei doi prieteni indieni cari ma insoţiau
îmi căzură în genunchi şi mă implorară sa nu-mi risc viaţa, intr un
mod atât de nebunesc. Trebui să vorbesc mult pentru a-i convinge
să mă lase singură şi tocmai când disperasem, Sirios se amesteca
spunând „Mami, am să fiu cuminte până când te întorci tu Aceste
cuvinte puseră capăt discuţiei şi mi se făcu pe voie. Simţiam w
No. 396 R. I. —Pa9 18
îi.;,.. » v c m ü siguranţa că eram î n v - - ...: ■...
¡unii,- .„ rnâ pui‘- . atinge.'-Când cobor!» de pe munte, irt .
urra."iî-'-i*e. S.rios mânca orez cu lapte.
Căldura pentrucă vara înainta — şi regimul alimentar ;.n ul­
tim « vreme, îmi produseră profunde turburări in organism m
pomenii plină de furuncuri. Auzind de boala mea. Gandhi trimise
vorbă să viu imediat împreună cu Sirios la Poona. II ascultai. De
data această însă nu se mai repetară îndelungile convorbiri sub
manglier, aşa cum sperasem deşi cinam acolo zilnic. Locuiam în
casa „S ervilor Societăţei Indiene” .
trasem în satul locuit de paria, şi atunci, pregătii o scrisoare în
care spuneam că am făcut acest pas spre a mă mântui de ipocrizie
pe care o consideram o formă a imoralităţei.
întrebuinţarea cuvântului „im oralitate” se dovedi însă nefericită
pentrucă scrisoarea fu publicată în jurnalul lui Gandhi, „H arijan ’ şi
produse o mare frământare. Fui asaltată de scrisori in care mi se
cerea să mă explic şi atunci făcui jurământ să nu mai scot o vorbă.
Gandhi fu de părere că starea de depresiune şi oboseală în care mă
aflam, reclama linişte desăvârşită şi mă trimise în „ashramul său” .
Numeroase sunt ashramurile în India. Unele adăpostesc pe cei cari
practică „y o g i” , altele formează şcoli ţinute de brahmani pentru
fete şi băieţi, iar altele sunt un fel de mici colonii în care se for­
mează asociaţii teosofice. In genere, aceste ashramuri iau naştere
în jurul unei personalităţi marcante — a unui mare filo zof sau
profesor. Fiecare grup se consacră unei mişcări care are de scop
luminarea şi ridicarea Indiei. In fiecare ashram, bunurile sunt o
proprietate comună iar membrii contribuesc cu toţii prin munca
lor la menţinerea fondurilor.
Ashramul lui Gandhi era esenţialmente industrial. Se afla pe malu­
rile râului Sabarmati la şapte mile distanţă de Ahmadabad, un oraş
ce numără aproape un sfert de milion de locuitori, situat în Guja-
rat provincie învecinată cu provincia Kathaiwar unde Gandhi o
văzut lumina zilei.
Acest loc de retragere unde speram să-mi aflu liniştea sufletului
era o vale vastă şi aridă, aproape pustie, în partea cea mai caldă a
Indiei şi sosirăm aci, tocmai la epoca în care arşiţa era mai teri­
bilă. Mutându-mă dela Chitaldrug în colonia lui Gandhi dela Sabar­
mati, săream din tigaie direct în foc.
Găsii în ashram un grup format din vreo trei sute de persoane de
toate vârstele. Clădirile principale erau mari, curate, austere — se­
mănând foarte mult cu închisoarea dela Poona — , până şi la gratii.
In afară de acestea, se mai aflau numeroase case m ici pentru pe­
rechile căsătorite.
Fiecare din membrii permanenţi ai coloniei trebuia să facă cinci
legăminte, dar sunt sigură că nu toate erau cu sfinţenie păstrate.
Aceste cinci legăminte sunt: 1) Nonviolentă, 2) Respectarea ade­
vărului, 3) Celibat, 4) Renunţarea la orice posesiune, 5) Swadeshi,
sau exclusiva întrebuinţare a produselor făcute în patrie şi de
mână.
Se plantaseră aci câţiva pomi pentru umbră dar din păcate nu prin­
seseră. Existau câteva livezi de lămâi şi papaya, a căror vegetaţie
părea însă bolnavă.
Una din strictele legi ale ashramului era ca fiecare membru să facă
pe rând corvezile ce revin deobiceiu „necuraţilor” (p a r ia ). Dar
după cele ce făcusem în mahalalele Bangalorei, aceasta nu era pen­
tru mine nici o noutate şi nici o greutate.
La patru dimineaţa se suna deşteptarea. De cum mă instalai în co­
lonie, îmi făcui obiceiul de a mă scula la 3 spre a-mi lua baia, îna­
inte de a începe munca zilei, aşa că la cererea mea această atribu­
ţie îm i fu repartizată mie.
Im ediat ce suna clopotul, membrii coloniei se adunau cu toţii
pe o movilă de nisip pe malurile râului pentru oficierea serviciului
religios. Acesta consta in vechi imnuri sanscrite şi indigene şi cân­
tece executate de copii şi acompaniate de muzicanţi pe nişte in­
strumente cu coarde, indiene. Un învăţat Brahman prezida cere­
monia.
E uşor de clasificat aceste servicii religioase deoarece fondul lo r era
adevăratul hinduism. Ele nu sunt ortodoxe ci universale. Religia
adepţilor lui Gandhi se bazează pe credinţa în universalitatea şi
omogenitatea spiritului omenesc.
(U rm a re a şi sfârşitul in num ărul v iit o r )
NOI REDUCERI. TOATE SERVICIILE
COAFORUL BEER
25
L E I
C A L E A M O Ş IL O R 5 3 • BAC ŞIŞUL S U P R I M AT i,
: A u r, B riliante, Sm aragde
î şi B iju te rii v echi cum păr „ESANU II
ÎP L A T E S C CEL M A I BIN E STR. BRE Z O I A NU, 12
 astăzi geniul plastic al strămoşilor noştri celor
mai îndepărtaţi.

Iii Izbânzile acestea nu î-au fost suficiente şi curio-

zitatea-i neostenită îl impinge să caute în orice
punct de pe glob s’ar ivi, toate manifestările in­
dustriei omeneşti în începuturile ei. Origina o-
mului pe pământ, descoperirea focului, dibuirile
lui în experienţă, acestea sunt problemele covâr­
şitoare pe cari nu încetează să le studieze.
Savantul iesuit Teilhard de Chardin vizitându-1
în tr’o zi, puse pe masă un fragment inform . D,
Breuil îl luă, îl cercetă câteva clipe şi la întreba­
rea colegului răspunse:
- Acest corn de cerb a fost carbonizat la câtva
timp după moartea animalului. O unealtă de pia­
tră a slujit la tăierea lui...
-— Sunteti sigur de ceeace spuneţi? — întrebă
Teilhard de Chardin. Şi, în fata convingerii din
nou şi hotărît confirmată, el arătă d-lui Breui)
că restul acela de corn fusese găsit la Ciu-Ku-Tîen
în aceleaşi zăcăminte şi împreună cu două ţest«
craniene de Sinantrop.

UBM ĂBILE U NEI DESCOPEBIBI

Cei doi etnologi întrevăzură numai decât conse­

cinţele ce puteau să rezulte din această descope­
rire; ele n’au scăpat nici Institutului Bockefeller
care conducea săpăturile în colaborare cu guver­
nul chinez şi astfel d. Breuil fu invitat să vie
imediat la Peking.
Acolo, la patruzeci mile departe de capitală, sa­
vantul coborî în adâncul zăcămintelor înfăţişate
sub forma unor crăpături enorme care odinioară
slujise de adăpost celor mai prim itive fiin ţe o-
meneşti şi, treptat, cu scurgerea veacurilor, se
umpluse.
Pământ, cenuşa, cioburi, alcătuind o grosime de
55 metri separa cele două cranii de sinantrop gă­
site unul aproape la suprafaţă, iar celalt în fun­
dul groapei. Cantitatea straturilor geologice arată
că sute şi sute de veacuri despart moartea acestor
foste vieţuitoare; or, aceste cranii se aseamănă
întru totul; ele aparţin unei rase care, în cursul
unui număr de milenii ce nu se pot cifra, n’a evo­
luat câtuşi de puţin. In privinţa datei depunerii
lor acolo, geologii o plasează la începuturile epo-
cei quaternare sau către sfârşitul aceleia terţia­
re; dar zâmbesc când aud că tot felul de vulgari-

¡ată două m a im u ţe m od e rn e care ţin să

îşi afirm e calită ţi om eneşti „m od e rn e
disputând cu ardoare un m a ich de box.

Mai p o a t e un f a p t ş tiin ţific , fn e p o c a n o a s tră ,

i a r ă s t o a r n e t o a t e d a t e l e i s t o r i c e ? E ve n im en ­
tul c e d e e u r q e din d e s c o p e r i r e a r e c e n t ă a
• ovo n tu lu i Breuil, in Ch in a, in r e g i u n e a Cin-Ku-
Tien, e r e v e l a ţ i a c e l e i mai v e c h i ţi mai sur­
p r i n z ă t o a r e m a n if e s t ă r i a in d u st rie i o m e n e ţ t i .
Cine a f o s t în tâ iu l o m ?

BA TE LE Henri Breuil e unul din savanţii

A frâncezi cu renume mondial în materie de
antropologie preistorică. încă dela 1910 el
face parte din Institutul fondat de către Prinţul
de Monaco, iar deosebit de aceasta, e profesor la
Colegiul Franţei. Mai mult încă, nu e din tagma
savanţilor ce-şi scot învăţătura din texte, încă­
runţesc studiind in-folio-uri şi se mărginesc să
tragă concluzii ingenioase din cercetările trud­
nice ale confraţilor. D. Breuil se ocupă cu pre­
istoria de peste treizeci de ani şi studiile sale
cu privire la arta paleolitică ar fi suficiente să-i
'ternizeze gloria, deoarece e primul care s’a în ­
cumetat să exploreze grotele cele mai puţin ac­
cesibile, ca să descopere urme de desentiri şi
basoreliefuri lăsate acolo de oamenii vârstei de
piatră.
Mulţumită lucrărilor sale sârguitoare dela Mas
d’Azil, in 1902, şi mai târziu la Font-de-Gaume,
în regiunea cantabrică, ni-e dat să cunoaştem

B i cio n te a de mamă . . . O m oştenim

oare tot dela raci m uie r
 )

'ială doi oa m e n i a c ă r o r fi z io n o m ie este un

qums'tii p u te rn ic al te o r ie i d o r u r i l e . ti-'
alăturat un grup de australieni la cure con ţoc-
m^iia f ig u r i i p u r :■ a f i aproape identica cu r
m aim uţelor.

uzajul focului, se pricepea sâ-1 folosească pentru lucrarea

uneltelor sale şi că-1 păstra perioade extrem de lungi, deoa-
rcce grosimea straturilor de cenuşe atinge în unele puncte
chiar şapte metri. s
Asemenea descoperiri senzaţionale n au zăbovit sa starnca..-a
in cercurile antropologice o emoţie_considerabila. S au şi 1 --
mulat obiectiuni cărora 'd.,Breuil, în raportul său către Aca­
demia de Ştiinţe le-a răspuns în termeni oarecum iron ici.
.Câţiva critici foarte primejdioşi, presupun ca o seminţie cu
mult apropiată de a pitecantropului din Java n a putut sa fie t
înzestrată cu facultăţi suficiente pentru asemenea cuceriri şl
că numai un adevărat om evoluat, care n’a fost inea desco­
perit, le-ar fi autorul. Nu pot decât să regret ca in acele vre-

lată în sfârşit o maimuţă... muzicală. Şi să mai spuneţi

că este inferioară om ului !...

zatori susţin că sinantropul trăia acum un m ilion de ani, contim­

poran deci cu pitecantropul din Java. .. .. , 1 oi
Neîndoios însă este faptul că între ele, craniul pitecantropului şi al
sinantropului prezintă analogii identice cu a l e unor anumite
de maimuţe. Totuşi nu sunt cranii de maimuţa; prin cateva parti­
cularităţi chiar, ele îl amintesc pe al omului; volumul lor de o mie
cinci sute centimetri cubi e in ferior volumului unui_ craniu ome­
nesc, dar superior gibonului. Se apropie într o masura izbitoare de
conformaţia craniană a pigm eilor din centrul african şi din - cea-
nia. De altminteri, anatomistul Elios Smith, venit la Peking > un
an înaintea lui Breuil, recunoscuse în acestecrann caractcre_.iae-
neşti atât de evidente în cât se mira ca nu găseşte in ele ^şi urmele
unor manifestări intelectuale. Asemenea manifestari au trebuii sa
apară mai târziu profesorilor Institutului Paleontologic din Pa. îs
şi importanţa lor avu darul să revoluţioneze întreaga lume şaia-

De fapt, oricât de interesantă fusese în 1891 descoperirea pitecan­

tropului, ea n’aducea nici o lumină în privinţa gradului de c iv ili­
zaţie a prim elor rase omeneşti, ţeasta, femurul şi ambele masele ne-
fiind însoţite de nici un obiect care să prezinte urmele manii de

Nu tot astfel s’a întâmplat în China, unde d. Breuil a reunit să de-

monstreze că cele două m ii de cuarţi cizelate, ramurile cc cerb şi
coarnele de gazelă transformate în pumnale, oasele frontale ale
cervidelor modelate în formă de pahar, toate găsite acolo, erau
opera sinantropului. El a căpătat siguranţa ca acesta cunoştea

No. 396 — R. j. — Pag. 20

 muri atât de depărtate nu se scrie, şpiritualizându-k, d ife­
obişnuia iscălirea operelor; mă rite povestiri cari circulau a
voi mulţumi să arăt că omul tunci, fără să caute, în vreun
lui Neanderthal şi rasa lui au mod oarecare, să îe pue de a-
fost socotiţi, nu de multă vreme, cord.
drept nişte sărmani idioţi, a- In principiu, aceste texte au o
bia în stare să utilizeze silexuri valoare pur simbolică. Chipul
naturale sau să slujească de prin care ele exprim ă simbolu­
sclavi, sau animale de povară rile oglindeşte starea cunoştin­
unui hom o sapiens, autor exclu­ ţelor la epoca în care au fost
siv al frumoasei industrii mus- scrise, şi nimic mai mult. A d e ­
teriane. Dar acest om care n’a vărul B ib lie i este de ordin filo­
fost găsit niciodată e catalogat zofic, iar n ic i decum ştiin ţific".
acum in rândul şi numărul fiin ­ Precum se vede, Biserica e as­
ţelor cu mintea încă întunecată, tăzi departe de a mai fi atât
înclin să cred că acelaş lucru se de intransigenţă ca pe vremu­
va întâmpla şi cu sinantro- rile lui Galilleu, iar d. Breuil
pul...” . îşi poate continua lucrările
D. £reuil merge mai departe; el fără teama că Tribunalul In ch i­
socoteşte că acesta e atât de in- ziţiei s’ar gândi cumva să-l su-
demânatec că nu poate să fie
decât urmaşul unui lung şir de G. C.
hominen care a perfecţionat pu­
ţin câte puţin arta de prelu­
crare a pietrei, a oaselor, a
coarnelor. Cu el spune sa­
vantul — suntem departe de în­
ceput şi nu mai încape îndoială
că bunicul iui trebuia să fi ştiut
multe...
Pentru noi, cauza e lim pezită:
această fiinţă care prin îngusti­
mea taliei şi forma craniului ei
trebuia să se apropie de gibon,
stăpânea toate primele elemen­
te ale meşteşugului omenesc şi
cum n’a fost văzut nici un ani­
mal făcând foc şi cioplind ani-
nelte, convenim aşa cum ne
încredinţează d. Breuil, că a-
cest antropoid era un om.

ŞTIIN ŢA ŞI TEO LO G IA

Câtorva ziarişti li s’a părut că

descoperirea de la Ciu-Ku-Tien
confirma nu numai teoriile lui
Darwin şi ale evoluţioniştilor,
ci şi faptul că ea trebue să-i in­ U L T IM U L ZBOR STRATO SFERIC
tereseze pe teologişti. Sinan-
tropul înrudindu-se de aproape
-- - *w v-'o1
fotografia nuaoiid
noastră pe profesorul Cosyns — căruia
cu gibonul şi pigmeul, se naşte d N° î-a reuşit
. zborul în stratosferă fotografiat în faţa nacelei, îna-
^ ^ ¡n t e de plecare,
presupunerea că Adam, stră­
moşul lui, era un antropoid^ au­ f* .. ~ /f:
tentic; or, Geneza ne învaţă că
pe acest întâi om, Dumnezeu l-a r°ri
creiat după chipul şi asemăna-
rea-i proprie.
In acest ccop, s’au adresat unui PURGATIVUL
teolog ilustru, superior al unei
mănăstiri, care le-a cerut să nu-i plâcuts ig u r
divulge numele; păcat, deoarece RAPID
ingeniozitatea explicaţiilor sale
care pune admirabil de acord
ştiinţa cu sfânta Scriptură, îi
PURGEN
(Dr&aycr;
face cinste. IN T O A T t
— De ce — a răspuns el — să
considerăm Biblia ca un ma­ FARMACII
Si
nual de istorie? Acei cari au ftOţHERlI
compus-o, s’au mărginit să tran­

Bl JU TIE R IA
„E L IT E I“
14 Calea Victoriei 14,
B u c u r e ş t i I
Vis - a -v is d e Socec
Bine asortat cu:
Bijuterii, Ceasornice,
Argintării, Optică
Atelier s p e c i a l
de comenzi şi repara|iuni
Cumpărăm fi vindem:
Briliante. Diamante,
Perle, Platină, Aur şi
Argint, O F E R R I N D
P R E Ţ U R I M ARI M ATC H UL DE TE N IN S GERMANIA-ROMÂNIA
S P E C I A L I T Ă Ţ I !N La Berlin s’ a disputat săptămâna trecută, matchul de tennis
H C ILIM B A R V E R I T A B I L dintre România şi Germania pentru Cupa Davis. In fotografia
noastră, Alexandru Hamburgher (Rom ânia) şi Von Cr^mm
TELEFON 4 J 9 . M (Germ ania) înainte de match.

No. 396 R. I. Pag. 21

Casa regească. — Clădirile ----- ■ **
O singură fabrică şi un singur |p
acuzat.
moră tablouri veritabile de uri colorit minunai în care abundă lu
N stat ciudat de fermecător, ir, oare nu există tramvaie şs au­
U tobuze sgomotoase! După ce-ai arătat permisul, treci prin-
tr'o poartă mohorâtă şi umbroasă şi apari in razele soarelui,
înaintea unor ziduri luminoase, orbit de lumina intensa, iermeca
crările cele mai rare ale celor mai celebri pictori.
fa m e rile da dormit au câte-un mic altar, cu perne de mătase,
iar dângă fiecare dormitor, se găseşte câte-o camera pentru ser­
de grădini ea din basme, care înconjoară aci toate clădirile. vitori.
Încăperile sunt atât de elegante şi frumoase, cum nu le gasin.
CASA REGEASCA nici în cele mai mari hoteluri de lux pentru oaspeţi iluştri. Nii
mai vorbim de camerile de baie, care posedă un lux remarcabil
0 atracţie deosebită a Vaticanului o constitue aşa numit a „ca- totul e marmoră. ^ ’
să regească” adică acea casă destinată suveranilor stră:m, lunci E drept că în definitiv e vorba de o casă, în care stau nuni a: |
când vin aci în vizită. , regii când vin ca oaspeţi. Acum sunt aşteptaţi în curând, oaspeţi:
Valoarea obiectelor, în special a obiectelor de arta, care se gă- regali din Belgia, care urmează să sosească după ce principesa i
sesc în această casă, abia poate fi exprimată in cifre.
Tablouri veritabile de Rubens, de Nan Dyck. sculpturi d e Ber- moştenitoare va naşte.
nini şi alţi mari maeştri mon­ CLĂ D IR ILE STATU LU I
diali, plafoane împodobite cu Vaticanul, care are poate ir j
aur veritabil! Numai pentru de­ total cinci sute de^ cetăţeni a j
corarea plafoanelor s’ a Întrebu­ tolici, şi caro tot aţâţi supuşi it- j
inţat 64 de kgr. de aur, ligioşi, posedă o poştă proprie,
.Şi marmora podelelor! Pode­ o monedă proprie, un palat a!
lele şi cadrcle uşilor sunt toate guvernului, şi o justiţie proprie.
din cea mai fină marmoră a fri­ Palatul guvernului, este o clă­
cană, prelucrată în cele mai dire uriaşe, luminoasă, cu_ mul
mari fabrici de marmora din te camere, din care răsună sgo-
Milano. mot de maşini.
Tronul din sala tronului e lip ­ Banii Vaticanului, nu .suni fa­
sit de obicinuitul baldachin, de­ bricaţi „în ţară” , ci la Borna.
oarece acel ce poposeşte în a- Poşta e absolut modernă: c -se
ceastă casă, este in definitiv nu­ strălucitoare şi polisate, gh r
mai un oaspe al unuia care du­ cu geamuri admirabil şleli te,
pă concepţia bisericii catolice, de o eleganţă, pe care nu o u-zi !
stă deasupra lui ca un locţiitor la Roma.
a lui Christ. Dealtfel nu e lipsit de interes
Pereţii sunt de un roşu de faptul că un bilet de călătorie
purpură, tapisaţi cu damasc de dela Vatican până la Roma, cos­
cea mai bună şi mai scumpă ca­ tă cincizeci de centime, pe când
litate. un bilet pentru oraşul Bon;
Există un^ salon în „Casa re­ costă numai cincisprezece cen-
gească” , a cărui mobilă este îm ­ timi, aşa dar mai mult de cât
brăcată în tr’o catifea, care nu
triplu.
mai există astăzi. Dar in definitiv Roma e..
Acum vre-o câteva veacuri, a-
străinătate!
ceastă catifea a fost confecţio­ Fireşte, Papa are gara lui
nată în apropiere de Genova. proprie şi trenul lui propriu. Şi
Catifea în culori de pastel, cu un ce sală de aşteptare! închipuiţi-
fond verde-albastru, cu admira­ vă o sală de aşteptare cu po­
bile flori colorate, care sclipesc deaua executată din marmora
de par’că ar trăi. cea mai fină Trenul Papei se
. Numai un american se zice ca zice că ar fi plin cu perne de
ar mai poseda o mică bucăţică
Untr’o asemenea catifea, pe ca­
re o ţine sub sticlă, din cauza
raloarei ei nepreţuite.
Intr’ adevăr, această bucăţică
ăt stofă, are o valoare form ida­
bilă.
Papa însă, posedă o întreagă
garnitură, apărată de o îmbră­
căminte de piele, special con­
fecţionată. ’apa Piui; X l kt o şedinţă so­
în camera de lucru, in cart ţim nu a bisericii catolice şi in
¿unt prim iţi înalţii vizitatori, tim pul unei slujbe religioasă
găsim covoare chinezeşti, mar­
 nătase, cu cele mai frumoase
iroderii.
Şi acum, In ceeace priveşte
justiţia acestui stat, Vaticanul
ire, ca orice stat, tribunalul său
civil şi penal. Totuş, în faţa a-
restui tribunal penal n’a apărut
oină acum decât un singur a-
cuzat. Un străin, un italian, care
a încercat să fure pietre preţi­
oase în biserică.
Celulele inchisoarei prevă­
zute cu lumină electrică, sunt
instalate modern şi frumos. De­
sigur mulţi acuzaţi din alte ţări
ar fi încântaţi să-şi ispăşească
aci pedeapsa lor.
Justiţie şi închisoare există la
Vatican, dar afaceri nu.
LA VATIC AN E E F T IN
Şi. totuş există o afacere. O a-
facere pentru care orice străin,
in special orice roman, in vidia­
ză Vaticanul.
Există anume un mare maga­
zin de alimente, în care totul e
fantastic de eftin.
lnchipuiţi-vă că, pe când la
Roma plăteşti pentru un kilo­
gram de zahăr şase lire şi cinci­
zeci de centesimi, cetăţeanul
Vaticanului plăteşte pentru a-
ceastă marfă numai o liră şi
cincizeci de centesimi.
Aceasta este în general dife­
renţa de preţuri între Roma şi
Vatican.
Lucrul se explică prin faptul
că Vaticanul cunoaşte taxele va­
male.
Atunci — s’ar zice — orice
gospodină din Roma, n'are de
cât să facă câţiva paşi până la
Vatican, ca să se aprovizioneze
acolo cu merinde.
Da, dar lucrul nu e atât de u-
şor I
întâi, e foarte greu să pă­
trunzi în general, in Vatican.
Această cetate e înconjurată de
un zid şi în fata fiecărei intrări
sunt postaţi gardişti elveţieni
care păzesc cu atenţie şi vo r să
ştie: încotro, cum, la cine, etc.
Şi tot atât de riguros este con­
trolul ca nu cumva să »e efectu­
eze vreo contrabandă din V ati­
can.
Aşa, de exemplu, există un
restaurant elveţian la Vatican.
Mai înainte, pe când Vaticanul
nu era încă un oraş în sine, pu­
teai vizita acest restaurant şi
luai dejunul în mijlocul gardiş­
tilor elveţieni.
Dar astăzi ? Astăzi in faţa in ­
trării stă unul din paznicii el­
veţieni şi ie lămureşte că este
interzis să vizitezi restaurantul,
afară doar dacă eşti din Elveţia.
Nici un străin n’are voie să pă­
şească în acest restaurant, care
cuprinde o mică sală cu trei
mese, pentru oaspeţi elveţieni.
SINGURA FABRICĂ
Nici o fabrică, nici un depo­
zit şi aproape nici o femeie.
Dacă vezi vreuna, e îm brăca­
te într’o rochie de culoare în ­
chisă, nefardată, cu mâneci
lungi, şi nedecoltată.
Şi totuş există o fabrică la
Vatican, şi chiar una din cele
mai frumoase din lume!
0 fabrică din mozaic, care a
fost întemeiată de papii din
veacul al V-iea.
In această fabrică se găsesc
în dosul zăbrelelor, închise 10
mii de serteraşe, nici mai mult,
nici mai puţin decât 28.500 de
pietre mici, în cele mai variate
culori! Cele mai frumoase şi
mai mari tablouri ale maeştri­
lor celebri, sunt reproduse aci
din pietre de mozaic.
Vezi un tablou, un veritabil
Rubens sau Tizian, îl recunoşti
întocmai şi abia lâ un examen
mai atent, constaţi -că tabloul e
alcătuit in realitate din p ietri­
cele din mozaic.
Aceste pietricele, uneori mai
mici decât un act de gămălie,
sunt tăiate cu mâna, după zile
de trudă neînchipuită, şlefuite,
rotunjite, puse una lângă alta.
Din aceste piese se naşte apoi,
după unul sau doi ani — cam
atâta timp necesar pentru a
constitui tablou din mozaic —
un cap superb de madonă.
Munca este obositoare, tablo­
urile pe cari le vezi aci, sunt
scumpe, dar truda depusă 5n a-
ceastă operă, este unică în ge­
nul ei.
Pe un gang atârnă portretele
diferiţilor papi. După aceste
portrete, au fost imitate, fa i­
moasele portrete papale în mo­
zaic, din biserica Sf. Paul.
Statul cel mai bizar din lume
are şi cel mai bizar gen de fa­
brică.
I. S.
Aveţi dinţi
albi şi frumoşi?
Daca nu puteţi răspunde bucuros «da* la
această întrebare, vă sfătuim să încercaţi
cu Chlorodont
Chlorodont este o pastă de dinţi care
posedă cea mai largă putinţă de curăţire,
fără totuşi a dăuna preţiosului smalţ de
pe dinţi Dinţii îngrijiţi cu Chlorodont,
capătă strălucire ţi frumuseţe.
Pentru a desăvărfi cu succes îngrijirea
zilnică a dinţilor şi a gurii, folosiţi neapărat
şi apa de gură Chlorodont, care nu este
numai o plăcere pentru simţul gustului, d
O v...uoare ne trim ite foto­ un mijloc de a împrospăta fi răcori
grafia de mai sus, luată cu pri­
gura, precum baia dă vigoare corpului.
lejul unei excursiuni pe malul
Bistriţei. Este concentrată la maximum fi de aceia
poate fi folosită cu economie.
Pasta de dinţi: Tuburi a câte Lei 16.- fi Lei % -
^Doamnelor! Apă daţuri: Sticla. . . . Lei 40.- fi Lei 75.*
...«•••dlHfill!C E REŢ I COA-
JffjgiF O â lflftu D v s .
VOPSEA DE PÂR
TONAL îîu naturale
C a le a M o ţ i l o r 131 B R O Ş U R I
B U C U R E Ş T I GRATUUE
tSVOARELE STATULUI FRANCEZ
VICHY-CELESTINS
RINICHI - B Ă ŞIC A - GUTĂ - DIABET - ARTRITISM
VJCHY GRANDE- GRILLE
V
v lI r IUI V
I .- n
U O
U rP 1
I TI A
▲ IL. STţTaie
Afecţiunileslomacu-
¡mimului
No. 396 — R. |. - P«9- 23
 Oela Greta Garbo la Katharine Hepburn;

• aterin e H e p b u r n în d o u â u iilt w in
m in u n a te . ( F o t o R. K . O. R a d i o )

De şapte ani, o figură de legendă domneşte în lu­

mea cinematografului: Greta Garbo. N ici o rivala
n’a izbutit, în acest timp, să-i răpească^ supremaţia.
Fiindcă nici una nu se ridicase la înălţimea ei.
Dar, iată... Pe neaşteptate, o necunoscută îşi face
apariţia şi, în tr’un singur an, înainte ca film ele ei
să fi rulat încă pe toate ecranele lumii, se vorbeşte
la H ollyw ood de o nouă regină a cinematografului...
Katharine Hepburn se numeşte actriţa genială şi
irezistibilă, care a cucerit lumea,, fără ca nimeni
să-şi poată explica precis extraordinarul ei triumi.
Care e secretul acestei personalităţi curioase şi
atrăgătoare? .
Katharine Hepburn posedă temperamentul^ genial al
artistei născute. Nu s’a văzut încă niciodată pe ecran
o libertate atât de deplină, o contopire atât de ab­
solută între actor şi personagiul interpretat. Cei
mai mari artişti îşi repetă rolurile cu minuţiozitate,
învaţă textul rând cu rând, repetă situaţiile gest cu
gest cu gest. Jocul Gretei Garbo nu e decât o lungă
serie de studii bine.pregătite şi meditate în faţa o-
glinzii. Cu totul altfel se petrec lucrurile în cazul
acestei uimitoare Katharine Hepburn. Fără nici o
repetiţie prealabilă, fără nici un efort aparent, Hep­
burn îşi joacă scenele cu o spontaneitate care i-a
uimit pe technicienii studioului, pe regisori, pe cri­
tici si pe... spectatori.
Katharine Hepburn ne asigură de realitatea vieţii,
de frumuseţea mişcării şi a tinereţii. Triumfătoare,
ea ar trebui să pătrundă în grădinile misterioase
unde fiece plantă e o viaţă, u n d e sufletele celor pe
care ii aşteaptă moartea sunt flo ri pe jumătate o fi­
lite... Grădina ar în flori din nou, pământul s’ar
simţi întinerit sub pasul ei rapid, înaripat, ca pa­
ul unei zâne luminoase...
Katharine Hepburn insuflă curaj şi forţa. hanţa ei
e un torent de sentimente şi emoţii pe care le îm ­
parte cu amândouă mâinile, fericită, triumfătoare...

Ce se va întâmpla? 0 va detrona Hepburn pe Garbo?

Temperamente prea diferite, ele nu vor intra în
conflict. Una e Visul, cealaltă e Viaţa. Prim a încântă
prin magia prezenţei, a doua entuziasmează prin
geniul impetuos âl jocului ei...
Katharine Hepburn intră astfel în rândul m arilor f i ­
guri ale cinematografului, lume fantastică a um­
brelor...
JAMES CRAY
O fe r im cititorilor noştri
. 0 0 0 lei p e n t r u o i d e e
ha în c e p u t u l t o a m n e i , r e v is t a ,,R e a li t a t e a
Ilustrată” v a îm b r ă c a o haină n o u ă ; va a p ă rea
intr'utt f o r m a t m ă rit, aşa încât a s p e c tu l e x t e ­
rior să f i e m a i p lă cu t şi f o t o g r a f i i l e să se poa tă
aranja m a i estetic.
D a r odată cu s c h im b a r e a f o r m e i d o r i m să
aducem şi îm b u n ă t ă ţ ir i d e f o n d , î m b u n ă t ă ţ ir i
care să satisfacă g u s tu l u n u i n u m ă r cât m a i
m a re d e cititori.
D e v i z a „ R e a lit ă ţ ii I l u s t r a t e ” e s t e că ea a-
parţine p u b lic u lu i şi ca ea t r e b u i e d e c i să se
c o n f o r m e z e d o r i n ţ e l o r lui.
A p e l ă m d e c i la citito rii r e v i s t e i să n e s p u n ă
care lip su ri ar t r e b u i î m p lin it e în ,,R e a lita t e a
Ilu strată” , c e f e l d e a r t ic o le ar d o r i să citeasca,
ce f e l d e c o n c u r s u r i să in stitu im , c e f e l d e f o t o ­
grafii să p u b lic ă m , în a fa ră sau în lo c u l c e l o r
de azi.
V o m s u p u n e p ă r e r ile , c e se v o r p u t e a lua în
c o n s id e ra ţie , a p r e c i e r ii c iit o r ilo r n o ş tr i şi v o m
p re m ia id e ile p e c a r e le v o m atlopta, id e ile p e
care le v o m c o n s id e r a s u s c e p tib il să m u l ţ u ­
mească p e cititori.
A c o r d ă m cinci p r e m i i în v a l o a r e totală de
90.000 lei.
_____ P r e m iu l I, SOOO Ie i
mmmm p r e m iu l II, 5 0 0 0 le i
P r e m iu l III, 3 0 0 0 Ie i
mmmm P r e m iu l IV , 2 0 0 0 Ie i ■ ■
P r e m iu l V , 2 0 0 0 Ie i
JVm s e v o r lua în c o n s id e r a ţ ie id e ile n e s e ­
r io a s e şi nici a c ele a c a r e nu au un c a r a c t e r d e
in o v a ţ ie p e n t r u r e v is t a n o a s tră ( n ’au m a i f o s t
f o l o s i t e d e r e v is t ă pâ n ă aci).
O r i c e id e e n o u ă p e c a r e o v o m p u b lic a v a f i
p r e m i a t ă , ia r în cazul că în a fa r ă d e c e l e cinci
a m m a i p r i m i şi a ltele, n e o b l i g ă m să r e c o m ­
p e n s ă m p e a u t o r cu o s u m ă echitabilă.
V o m p r i m i p ă r e r i l e c itit o r ilo r n o ş tr i până la
s fâ r şitu l lu n e i S e p t e m b r i e , iar d e c e r n a r e a p r e ­
m iilo r se v a f a ce la I O O c t o m b r i e .
F i e c a r e s c r is o a r e c a r e ni se v a t r i m i t e p e n ­
tru a cest c o n c u r s va t r e b u i să p o a r t e în co lţu l d e
j o s , din stânga, c ite ţ scris, in d ica ţia : „ O i d e e ”,
iar p e v e r s o n u m e l e şi a d re sa e x p e d it o r u lu i.
N o i v o m în r e g is t r a s c r is o r ile în o r d in e a p r i-
m i r e i lo r şi le v o m d e s c h id e d e a b ia la s fâ rşitu l
lunii S e p e m b r i e . I n m o d u l acesta, dacă î n t â m ­
p lă to r d o i inşi n e c o m u n ic ă a c e e a ş id e e _ g e c a r e
n o i am a p lica -o , v o m p r e m i a p e a a celu ia c a r e
a f o s t c e l dintâi.

0 înţeleaptă precau- 200 DE A.NI D ELA CO­

ţiune digestivă LO N IZA R E A O LTE N ILO R
IN BAN AT

Dacă sunteţi predispuşi la indi- Ir, ziua de 15 August,

gestiuni suferiţi în mod inutil, comuna Comloşul bănă­
căci puteţi obţine o uşurare re­ ţean din jud. Tim iş-Toron-
pede şi sigură luând Magnesia tai a sărbătorit 200 de
Bisurata. Foarte adeseori turbu- ani de când prim ii colo­
rările digestive datoresc origina nişti olteni din Craiova,
lor hyperchlorhidridei sau ex­ Slatina şi com. Polovraci
ces de aciditate şi Magnesia Bi­ s'au stabilit în Banat, dând
surata neutralizează excesul vă­ fiinţă acestei localităţi.
tămător, prevenind astfel senza­ Fotografiile noastre re­
ţiile de arsură, greutate la sto­ prezintă : Asistenţa, tribu­
mac, râgâelile acide, dilatările şi na oficială şi grupul tine­
toate indispoziţiile cari urmea­ rilo r care fac instrucţia
ză fermentaţiei alimentelor. Cu preregimentară .
Magnesia Bisurata nu veţi aş­
(F o t o L e o n a r d o -T im i-
tepta ore întregi pentru a simţi
o uşurare; ea acţionează în câte­ şoa ra ).
va minute şi întrebuinţarea sa
nu produce obişnuinţă. Magne­
sia Bisurata care este inofensi­
vă şi uşor de luat, se găseşte de
vânzare la toate farm aciile şi
drogueriile, la preţul de lei 75
sau in format economic lei 110.

No. 196 _ R. I. - Pag 25

 Articolu de mai jos dezvălue câteva cazuri senzaţionale
de sp onaj din tim pul râ z io iu ui. Trenu rile în tre luinţate
de spioni şi pericolele la care aceştia se ex .u n la orice
momen sun; adm rabil d ezvâ lu iteîn rândur le de mai jos.

N ziua isbucnirei răsboiului, intră în vigoare o serie de mă­

I suri ce privesc populaţia civilă paşnică şi cari, deşi destul
de aspre, nu sunt privite ca vexatorii. Acestea sunt: regle­
mentarea călătoriilor în ţările rămase neutre, închiderea graniţe­
lor, stări excepţionale în comerţ şi industrie (m oratoriu), preda­
rea armelor de vânătoare şi a revolverelor, declararea persoane­
lor străine adăpostite, etc. La aceste măsuri se mai adaogă în zo­
nele de operaţie, condiţionarea călătoriilor civile de permisele
eliberate de anumite comandamente militare şi apoi ur.ele regu­
lamente foarte riguroase: stingerea tuturor lum inilor în cursul
nopţii şi interzicerea eşirei din casă după lăsarea serei.
O parte din aceste măsuri este necesară pentru a înlesni contro­
lul persoanelor civile, între cari se ascund un mare număr de
agenţi inamici. Este absolut sigur, că puţin timp înaintea isbuc­
nirei răsboiului, s’au mai adaogat la spionii de mult stabiliţi în
ţară, un mare număr de noi veniţi, cari vor -forma armata secretă
inamică ce activează în tot timpul răsboiului, zădărnicind jertfele
şi slăbind rezistenţa naţiunei militante. Ştiind acest lucru, nici
o măsură nu ne va pare prea aspră sau vexatorie. Dim potrivă :
dacă cunoaştem dedesubturile luptei secrete, vom fi de ajutor
organele statului, căci de multe ori dintr’o observaţie banală, se
dă de urma unui focar de spionaj inamic.
Explicând sistemul de ofensivă şi apărare, vom aduce numeroase
exemple din trecutul răsboi mondial, cari evidenţiază eroismul şi
stăpânirea de sine necesare pentru aducerea la îndeplinire a or­
dinului primit. Căci spionul este în majoritatea cazurilor, tot
aşa de erou în executarea datoriei sale, ca şi soldatul şi ofiţerul
din tranşee: serveşte patria sa, cu preţul vieţei. Numai traficanţii
de ştiri militare şi trădătorii cauzei proprii sunt moralmente con­
damnabili.
Activitatea spionului se adaptează fazelor răsboiului. In primele
zile de confuzie generală ce se numeşte „m obilizarea” , spionul
caută să afle date certe despre forţele trimise la diferite puncte
ale frontierei ameninţate. Şi în privinţa aceasta, el şi-a satisfăcut
datoria cu prisosinţă, dacă află unde au fost trimise unităţile de
elită, adică diviziile cu trupele cele mai bune ale ţării. Spionul
are relaţii, pregătite dinainte, cu o fiţerii şi subofiţerii acestor
unităţi. Petrece trupa la gară, strigă din răsputeri „trăiască” , in­
tonează imnul naţional, îmbrăţişează plângând pe o fiţerii cunos­
cuţi şi le face mici bucurii: flori, o cutie cu ţigări bune... Natu­
ral, unul dintre ei va face bunului şi patriotului său prieten, o con­
fidenţă: — „Se vorbeşte, că ne ducem la frontiera cutare... ar
fi spus domnul colonel către domnul maior cutare. Probabil, în
spre cutare punct...” şi bunul prieten ştie acum ceva foarte im ­
portant: că acolo unde o divizie de elită va fi pusă în luptă, ur­
mează o operaţie de o mare importanţă, deci ofensiva probabilă
va avea loc în sectorul cutare. Şi ajungând acasă, va lua măsuri
pentru comunicarea ştirei către comandamentul armatei din

l n spion executai p r i n spânzurătoare.

C E S T a v E c P L A I

S i RQ u E J E V O US

A C C O c, E RE CE. p T

U n spio n rănii, păzit de agenţi.

-Voie m uzicale ca m ij lo c de spionaj
ţara inamică pe care o serveşte. Iar rezultatul
ofensivei este compromis.
Să presupunem, că nici un ofiţer nu a ştiut,
unde va pleca transportul. Ordinul respectiv este
închis în tr’un plic sigilat, în buzunarul colonelu­
lui şi poartă inscripţia: „Va fi deschis în staţia
X ". Gara respectivă este un nod de căi ferate,
deci ajungând ¿»colo, încă nu se ştie direcţiunea
pe care o va lua trenul. Deschizând plicul, coman­
dantul află că noi ordine îl vor aştepta la coman­
damentul gării Y, unde urmează să plece după ce
oamenii au prim it raţia zilnică de mâncare. Şi
astfel, nimeni nu ştie unde se duce trupa şi unde
vor auzi primele gloanţe şuerând. Insă... nici
spionii nu dorm.
 In toate gările noduri de cale
ferată, se găseşte desigur câte un
agent inamic, având ocupaţia
de chelner în restaurantul gării,
hamal, la nevoe ca simplu călă­
tor şi bineînţeles, patriot care
GiiservS număru! unităţii şi în ­
dată ce a aflat numărul regimen­
tului, ştie din ce divizie face
parte şi care este valoarea de
luptă a acestei divizii. Spionul a
fost doar ani de zile pregătit
pentru „specialitatea” ţării
respective. Deasemeni, el ştie ce
însemnează un transport de
m ortiere grele: începe o ofensi­
vă, trebuesc undeva dărâmate
forturile şi poziţiunile.
Dar nici nu este nevoe, ca să
se ocupe personal de adunarea
tuturor inform atiunilor. Este
Un rt.’olver in fo r m ă de toc re suficient, dacă locueşte în tr’o
în'., întrebuinţat de s p io n 1 casă, care se află lângă o barie­
Butonul din stânga este descăi ră de tren, luminată şi peste
cătorul. In dreapta, cartuşul noapte spre evitarea accidente­ S p io n ii sunt ascunşi sub pardoseala v a selo r de m arfă, reuşin
lor. De după storurile lăsate, el astfel să treacă fără p a ş a p o rt
va observu necontenit trecerea vagoanelor, pe cari sunt făcute
multe inscripţii şi desenuri... cum se obicinueşte în prim ele zile
de înflăcărare. Germanii au scris „Nach P a ris!” pe vagoanele lor,
făcând şi caricaturile explicative despre inamic, iar francezii aa
scris „A B erlin !” ilustrând exteriorul vagoanelor la fel. Aşa dar
nimănui nu i s’au părut suspecte, câteva lin ii şi puncte, trase cu
tibişir, eventual cifre şi litere scrise, de parcă ar fi relatările o fi­
ciale, obicinuite la Căile Ferate. Şi aceste semne au fost scrise
de... agenţii străini, indicând după un cifru dinainte stabilit, nu­
mărul unităţilor. Şeful şedea acasă şi le citea, de pe pereţii va­
goanelor în trecere. Trenurile m ilitare merg foarte încet, din cauza
suprapopulării lin iilo r de cale ferată.
încep primele operaţiuni. La spitale sosesc prim ii răniţi, cari au
parte de o prim ire mişcătoare. Şi ştiind că o lună mai târziu, n i­
meni nu se va mai ocupa de ei, caută să se afişeze prin povestirea
cât mai amănunţită a zilelor petrecute în foc. Datele pozitive sunt
notate de cineva din personalul sanitar şi trimise, pe căi dinainte
pregătite, serviciului de informaţiuni al... inamicului.
Intr’un spital de campanie, situat în Galiţia deci aproape de fron­
tul austro-rus, a sosit într’o zi o călugăriţă, cu actele în regulă şi
natural, şi-a văzut imediat d£ treabă. Era supranatural, cum a mun­
cit ea; ziua şi noaptea a fost neîncetat în jurul răniţilor, îngrijea M o i r ă la Huskakoiv o; p r i n aşezarea a r i p i l o r ei, un s p io n a făcu,
cu devotament şi abnegaţie pe cei sosiţi, se ocupa de fiecare 111 c un oscut ru ş ilo r, situaţia g e r m a n i l o r
parte... intr’un cuvânt, era un model de soră de caritate. Totuş,
intr’o" zi spitalul este vizitat de un ofiţer german, şeful centrului
de informaţiuni de la o divizie apropiată. Acesta cere să i se aducă
sora Inocenţia, spre a fi anchetată. Medicul şef al spitalului se
<pune, revoltat. Insă, ofiţerul pretindea acest lucru, precum şi ceva
imoral: sora Inocenţia să se desbrace în faţa lui, în pielea goală...
£a se opune, plângând şi protestând, dând impresia adevărată a
călugăriţei. Şi când ofiţerul chemă garda procedând la perchezi-
ţionare, apăru din hainele de călugăriţă, trupul de Adam al maio­
rului Wasily W asilievitch, din Statul Major rus.
Acesta şi-a expediat rapoartele printr’un confident, care fu prins.
Astfel s’a descoperit existenţa „călugăriţei” şi s’a dat de maiorul
rus. După douăzeci şi patru de ore, o salvă de arme a pus capăt
carierei de maior.
In Argon nes, sector foarte important în frontul franco-german, ar­
tileria grea franceză era regulat distrusă de focul artileriei ger­
mane. Era inexplicabil, cum au avut germanii, elementele de tir
pentru bateriile proaspăt instalate, de unde cunoşteau locul exact
al depozitelor de muniţiuni. Căci toate aceste poziţiuni erau zilnic
puse sub un foc nim icitor. Serviciile secrete franceze au fost în-
cunoştinţate despre această problemă şi ele s’au ocupat în primul
rând cu controlarea scrisorilor, trimise din sectorul respectiv, în
spre {ară. N ici o urmă! Reagenţii chim ici cei mai complicaţi nu
arătau nimic. O f/hiată in ale cărei' şireturi s'au găsit documente im portări i
După câtva timp, jandarmeria asistată de agenţi secreţi, a p re­
cedat la percheziţionarea tuturor soldaţilor şi ofiţerilor, cari au
plecat în permisie din sectorul Argonnes. Plecările lor au fost sem­
nalate telegrafic şi la locul de destinaţie sau la o gară mai mare,
ca Paris, au fost opriţi. La unii dintre ei, s’au găsit scrisori, adre­
sate unui dentist american din Paris şi scrise de o contesă tânără,
Denise de M. care făcea serviciu ca soră de caritate in tr’un laza­
ret de campanie, chiar în dosul sectorului de front Argonnes. A-
ceste scrisori conţineau mici comunicări despre o boală nervoasă
gingiei, de care suferea contesa. Totuş, scrisorile au fost înain-
t ite conform regulei, laboratorului de cercetări chimice a docto­
rului Bayle din Paris, unde au fost supuse probelor chimice. La
proba de conductibilitate electrică, unele părţi din suprafaţa hâr­
tiei arătau o conductibilitate mai bună. In sfârşit, găsiră rezultatul:
pe partea albă a hârtiei şi între rânduri, erau comunicări scrise cu
o soluţie extrem de slabă de amalgam de argint. Descifrarea sem­
nelor nu a reuşit, ele fiin d în mare parte distruse în cursul pro­
belor chimice.
Agenţii au percheziţionat camera sorei de caritate şi au găsit o
sticluţă de parfum, care conţinea soluţia de mai sus. A urmat a-
restarea şi anchetarea ei amănunţită.
Contesa Denise de M. avea 18 ani la declararea răsboiului, ur­
mase cu permisiunea părinţilor ei un curs de soră de caritate şi
obţinu un certificat, care o clasifica ca „foarte curagioasă la as­ O spioană pe patul de suferinţă nu uilu de datorie şi transmit
pectul rănilor şi operaţiunilor grele” — şi în consecinţă, ea fu ş tiri im po rta n te
trimisă pe front, la primirea răniţilor. Aici, ea cunoscu un dentist

No. 39b — R . i. __ Pag. ¿1

 american, care o trată zilnic îm potriva unei maladii nervoase a
gingiei şi omul acesta deveni fatal pentru ea. După cum s’a aflat mai
târziu, tratamentul s’a făcut prin sugestie şi în urma îndelungatu­
lui tratament, ea a devenit cu trup şi suflet, o jucărie depinzând
de voinţa medicului dentist. Intre timp, acesta plecase la Paris.
Ea era in cele mai bune relaţiuni cu ofiţerii comandamentelor şi
serviciilor învecinate şi — ciudat lucru -— prefera cunoştinţa o fi­
ţerilor de artilerie, arma ei favorită. Ca descendentă a unei fa­
milii de m ilitari nobili, avea vaste cunoştinţe şi în domeniul a-
cesta. Discuta probleme de artilerie cu înfocare — şi care o fi­
ţer nu ar fi stat de vorbă cu o contesă tânără, având statura deli­
cată a unei sylphide şi faţa nevinovată a unui copil. Aşa a reuşit
ea să se adune mereu informaţiuni noi despre poziţiunile artileriei
franceze.
Câteva zile, ea nu a putut să-şi aducă aminte de nimic, ci zăcea cu
îngrozitoare dureri de cap. In febră, repeta cuvintele „o c h ii” si
„mă priveşte” . Exact în ziua, când agenţii din Paris au constat" t
dispariţia medicului dentist K., ea şi-a recăpătat cunoştinţa ji
putu să povestească în amănunte, cum era întrebuinţată ca uneaHă
hipnotizată a acestuia. Şi în seara aceleaşi zile, a fost găsită moartă,
în patul ei.
Ne putem închipui, ce dezastru poate să producă un serviciu ina­
mic de spionaj, dus cu mijloacele de mai sus, atunci când coman­
damentul superior pregăteşte o lovitură importantă. Trupele sunt
concentrate în anumite sectoare, sosesc sute şi mii de baterii de
artilerie noi, cantităţi enorme de muniţiuni sunt pregătite în apro­
pierea lor şi frontul poate fi asemuit cu un braţ care se încor­
dează ca să lovească. Ca să nu atragă atenţiunea observatorilor de
artilerie inamici şi să evite descoperirea de către avioanele ina-
m ic e c a ri mişună toată ziua, mişcările trupelor sunt executate nu­
mai în cursul nopţii. Dacă se aude zgomotul unui avion, ofiţerii
ordonă stingerea ţigărilor. In alte părţi ale frontului, unde nu există
nici o intenţie de ofensivă, puţine trupe şi coloane de tren de fur-
goane, execută marşuri ostentative peste zi, spre a atrage atenţia
şi a masca intenţiunile in altă parte. *
In sfârşit, pregătirile sunt făcute şi oamenii, tunurile şi muniţiunile
prevăzute în calculele ofiţerilor de stat major sunt adunate. Stră­
pungerea poziţiilor inamice a devenit numai o operaţie de arit­
metică: frontul atacat va avea o lungime de 15 kilometri, com por­
tând cinci zone. Pe fiecare metru pătrat, douăsute de obuze pe zi...
face atâtea şi atâtea milioane de obuze. Tunurile nu au decât să
tragă până se roşesc ţevile. Pregătirea de artilerie va dura trei zile,
in acest timp frontul inamic este făcut una cu pământul, ba chiar
băgat în pământ. Trupele vor face o plimbare, nu atac. Şi co­
mandantul pregătirei de artilerie aşteaptă cu ceasul în mână, des-
lănţuirea^ uraganului de fier şi foc. Arătătorul se apropie de cifra
prevăzută... Servanţii unui mortier mare, care va trage primul foc
ca semnal convenit, raportează că tunul este gata... Comandantul
îşi ridică mâna şi în ecoul tunetului, se amestecă alte mii de guri
de foc.
Soldaţii celor două linii inamice isbucnesc în tr’un strigăt de groază,
căci isbucnirea iadului pe distanţa de cincisprezece kilometri im ­
presionează atât pe atacat, cât şi pe atacant. Nu se mai disting
exploziile, ţinutul este învăluit în nouri albi, galbeni, negri şi pă­
mântul se cutremură ca o inimă speriată, aerul vâjâe plângător,
soarele se ascunde în ceaţa de ecrazită, melinită şi yperită. Şi DESENE
când uriaşa cantitate de muniţiuni a fost cheltuită, infanteria merge
S P L E N D ID E
la atac: susţinută de un foc de baraj - se constată că artileria
inamică încă trăeşte şi la rândul ei, începe un foc ucigător. Dacă
ijJ l
planul ofensivei a fost trădat — sau agenţii inamici au lucrat bine,
aceasta este egal: efectul se simte, artileria inamică şi-a schim­
bat poziţiunile, focul a lovit tranşee nepopulate, rezervele au să­
pat linii noi şi le-au întărit. Adică: ofensiva a eşuat, defensiva
u wjmioM ide m m i
inamică a reuşit.
Insă - a reuşit numai în baza inform aţiunilor livrate de agenţii
inamici, cari mişună în dosul frontului. Fie că au fost aduşi noap­
coi m m i ori m m r n
tea cu avioane şi au sărit jos cu paraşute, în anumite locuri
pustii, găsind apoi contactul cu organizaţia existentă, fie că au
rămas în teritoriul ocupat de inamic, cu ocaziunea evacuării aces­
tuia, ei spionează fiecare mişcare de trupe, îngrămădire de ma­
terial şi raportează cu ajutorul porumbeilor călători sau cu ba­
TheodorAMnasiu¿(?
loane mici, lansate atunci când vântul este prielnic şi le duce peste STR.BA2ACA 1 5TR.CAROL 76-78 8 0 - 8 2
frontul armat.
In legătură cu aceasta putem să povestim ceva: în anul 1917, se
prezintă un locotenent de artilerie la un comandament german,
unde i se dădu comanda bateriei X. A fost un ofiţer excelent, zi
şi noapte la postul său. Numai un singur lucru i-a venit de hac:
un spion ce lucra în armata inamică, trimise raportul că serviciul P R IM U L IN S T IT U T C O S M E T IC M E D IC A L .
acoperit francez primeşte ştiri de la un ofiţer de artilerie. Un is­ Str. Regală No. 4 vis-a-vis de Hotel Union. Tel. 3-78-46
cusit agent german fu însărcinat cu cercetarea cazului. Acesta, fu Anunţă că D-na Doctor Kabinovici, dermatolog, reînforcându-se
mutat ca soldat de artilerie, de la o baterie la alta fără să ob­ ein Pans, consultă şi tratează după metode moderne toate dermatoa-
serve ceva. zele inestet'ce: Seborea, coşuri, semne de vărsat, pistrui, negi, etc.
A treia dintre bateriile observate de acesta, era cea comandată de T rata m en tu l special ca H orm oni contra ridurilor şi muşchilor
noul locotenent. Agentul observă, că ofiţerul face plim bări noc­ flasce. D istrugerea radicală a părului de prisos fără cicatrice, ga­
turne în câmpia brăzdată de găuri de obuze şi îl urmărea, pas cu rantând neapariţia Iui; epilare definitivă a sprincenelor — Cons
pas. Vede, cum întâlneşte în tr’un ascunziş, doi inşi suspecţi. Asistă 10— 12 şi 3— 7 p. m. — Consultaţii gratuite Miercuri orele 1 1 — 12
a. m. Un curs de masaje faciale.
de la distanţă de douăzeci de metri, Ia predarea hârtiilor: loco­
tenentul înmânează un plic, unuia dintre necunoscuţi. Neavând
cine să continue urmărirea celor doi, rămâne pe urmeie unuia şi
descoperă vizuina lui. Era un agent belgian.
In urma raportului, ofiţerul este chemat la curtea marţială. Nici
un indiciu precis, numai presumţii. După ce a fost ţinut la secret EFTIN
timp de zece zile, este mutat în tr’o altă carceră, unde nu e singur:
un tânăr subofiţer german, deasemeni prizoner, împarte celula cu
el. Tânărul geme şi vorbeşte noaptea în somn... însă vorbeşte en­
glezeşte! Reuşeşte să capete încrederea locotenentului căruia îi
_
f
c u m p ă r a ţ i cea-
sornice, B ijuterii,
„EŞANU II

spune că nu este m ilitar german, ci a fost prins 5 i această uni­ • O c h e l a r i , la S T R A D A B R E Z O IA N U , 12

formă, căci în realitate e trimis de centrul 3 de informaţiuni... Şi
locotenentul crede, ba comunică că el este comandantul serviciu

V
No. 396 -R. I. - Pag. 28
 viciului, amator de muzică, a încercat să cânte o nota dintre
lui rutare de informaţiuni şi a fost lansat cu paraşuta şi hârtiile acestea la pian şi din primele sunete a văzut ca e l e nu ascund nici
necesare, spre a lua locul unui ofiţer german. Convorbirile 51 şoap­ o melodie ci numai o cacofonie groaznica. La serviciul de contra­
tele sunt controlate cu m icrofon şi când locotenentului 1 se cetesc spionaj, ofiţerii specializaţi în descifrare, au găsit cheia noteloi
textele stenografiate, el recunoaşte că este_învins si se recomanda
ixiuzicale
drept căpitanul cutare din armata engleză. Spionii, cari au curajul să pătrundă în ţara inamică, sunt echi­
In dimineaţa zilei când urma să fie executat, un avion englez a- paţi în mod corespunzător. Ştirile şi ordinele sunt ascunse in locui 1
runcă un pacheţel în curtea în chisorii: o decoraţie pentru căpi­ unde nimeni nu le-ar găsi, căci vechile metode cum erau as­
tanul, care peste un ceas trebue să fie împuşcat. Chiar o fiţerii ger­ cunzişurile în tocul pantofilor, in port-ţigaret sau in dantura
mani au regretat moartea lui, recunoscând curajul şi jertta su­ falsă azi sunt cunoscute ca banale. Apararea lor constă in otră­
premă. Insă, legea marţială este categorică. vuri violente, eventual pentru un ultim ajutor un toc rezervor,
Aviatorii francezi au lansat spioni cu paraşute, chiar deasupra A r­ fabricat din oţel şi conţinând un cartuş. Sau, o ţigara, umpluta w
dealului, în cursul răsboiului mondial. Aceştia purtau uniforma Dutin tutun si mult explozibil fulminant, suficient de puterii 11
austriacă sau germană şi şedeau în avion, gata pentru aterisaie. ca să rupă in bucăţi capul fumătorului. Uneltele sunt nenumarate
Când pilotul socotea că se află deasupra unui teren propice pentru şi depind de imaginaţia agentului.
aterisarea în secret, trăgea de o manivela şi fundul avionului se Oricât de sever veghiază serviciile secrete, hazardul aduce lucruri
deschidea, lăsând agentul să cadă afară. Acesta trăgea de şnurul neaşteptate si răstoarnă toate combinaţiile. Astfel, armatele austro-
paraşutei şi de aci înainte, era treaba lui cum se va descurca. In ungare şi germane a reuşit să ascunda ofensiva proiectata la i f
cazul că paraşuta (care pe atunci nu funcţiona cu o siguranţa ab­ înein. Serviciul secret britanic a descoperit ofensiva, p rin tro în ­
solută) nu s’a deschis, trupele inamice găseau cate un corp zdro­ tâmplare. Anume, un soldat german a pierdut cu ocazia unei pa­
bit, cu paraşuta nedeschisă în spate şi din aviatori nu lipsea trulări între cele două linii, o carte poştala mţhţara, caie conţinea
nimeni. Astfel, locul de aterisare fu descoperit şi păzit. o frază: „Ne bucurăm aici în Austria, de o >mşu- pe care o me­
Trupele scoase din linia de foc, sunt duse la câţiva zeci de kilo­ rităm cu prisosinţă” . Urma numai iscălitură „h^.nH ch piecum
metri distanţă, în sate şi orăşele mici, unde se odihnesc. Care şi un număr de poşta militară.
soldat nu încearcă să se folosească de acest prilej, spre a evada şi In timpul cel mai scurt, serviciul de informaţiuni englez a allai,
a se distra puţin în tr’o berărie, sau cafenea, sau numai in birtul cărui corp german aparţine numărul de poşta. Şi acesta ei.i
satului? Poate,'găseşte chiar mai mult: un local de noapte, cat de corpul alpin, renumit ca forţă spărgătoare de fronturi. Acolo, unde
rău famat! Şi fem eile care trăesc în aceste case, sunt meştere^ la acest corp este dirijat, trebue să fie ceva în pregătire, mai ou
scoaterea inform aţiunilor de la soldatul îmbătat cu alcool şi vrăjit seamă că puţin timp mai înainte, acest corp era inca pe un a.i
dorul petrecerii. Comandamentele germane au încercat tn za- front. Cu toate că nici un raport nu arăta concentrări de trupe pe
r educarea trupei, îndepărtarea insignelor şi numărului de re- frontul italian si nici aviatorii nu au putut să remarce ceva, sei-
îment: femeile rămase în teritoriul ocupat au beneficiat de_ a- viciul secret francez a mai adus o ştire care conchidea in aeelaş
vantagiile, ce asigură mentalitatea omenească m asemenea îm ­ sens. Şi în baza acestei cărţi poştale g ă s i t e , au fost trim ise trupe
prejurări. engleze si franceze pe frontul italian, cari deşi nu mai puţeau sa
Soldaţii cari se întorceau acasă, fie răniţi, fie în permisie de ca te va ajungă în prima linie, au sosit totuşi la timp pentru a opri retra­
zile socoteau ca o glorie, ca să povestească cat mai multe despre gerea italiană la Piave.
întâmplările frontului, actele de eroism, de un t r a g i s m impresio­ In tot cursul răsboiului, arm a' secretă duce o luptă a inteligenţei.
nant etc. Şi între ascultătorii lor, aveau şi pe inform atorii inamici. Nenumărate sunt apucăturile, cari pot să înşele pe adversar
Ca urmare, comandamentele inamice erau mereu informate despre însă odată si odată, agentul este prins. Şi atunci, are ocaziune sa
starea de spirit a trupelor, întăririle, starea drumurilor, funcţio­ moară la ora fixă. Cine a asistat la aceste triste ceremonii nu a
narea serviciilor de alimentare etc. Şi în orice caz informaţiumlc văzut pe nici unul dintre ei şovăind: ei au păşit liniştiţi şi demni,
lor erau mai sincere decât acele ale comandamentelor proprii. la stâlp sau la groapa dinainte săpată.
Una din cele mai grele probleme este transmiterea rapidă a in- In viitorul răsboi, munca lor va fi uşurată de noile posibilităţi, o-
formaţiunilor din ţara inamică la serviciile proprii. In aceasta ferite de technica radiofonică. V or fi posturi de emisiune-recepţie
chestiune, ţările neutre dau ajutorul cel mai preţios. N ici un beli- în buzunarul vestei şi alte jucării periculoase. Şi apararea va ti
gerant nu se poate lipsi de livrările de material şi alimente a ţa­ din ce în ce mai grea.
rilor neutre şi astfel, graniţele trebue să aibă locuri de trecere, lia,
A R IS TID E m u n t e a n U
peste ele trec zilnic trenuri lungi.
\stfel armatele germane si austro-ungare se aprovizionau cu gra­
nate şi şrapnele fabricate în Elveţia. Autorităţile de control închi­
deau ochii, iar obuzele călătoreau deghizate în cam de lapte. In
sfârsit, agenţii francezi şi englezi au aflat acest .lucru şi au pro­
cedat pur şi simplu, la aruncarea în aer a fabricilor respective.
Insă puterile centrale au acoperit riscul fabricanţilor, dublând
preţurile şi livrările, plătite în aur, nu au încetat.
Dealtfel, Elveţia şi Olanda au fost teatrul celor mai senzaţionale
istorii de spionaj. Agenţii inam ici se cunoşteau adesea reciproc,
cum dovedeşte cazul următor: spioana germana Irma Staub intra,
însotită de un coleg german, în tr’un restaurant din Berna. Ob­
servând la o masă doi agenţi francezi, cere voie sa ocupe locurile
J
libere: „N e dati voie, dom nilor agenţi francezi?” Iar aceştia răs­
pundeau: „Ce nu facem noi pentru marea Irma Staub? Şi fiecare
conversa cu colegul săi, parcă nici nu ar fi inamici de moarte.
Curajul acestei femei era inexplicabil: se avânturase de doua ori in
Franţa, cu avionul şi trăia la Paris!
Graniţele între Germania şi Belgia, precum şi între Alsacia şi El-
vetia erau închise cu reţele de sârmă ghimpată şi, in mare parte,
cu' un gard încărcat cu electricitate, care omora la cea mai
mică atingere. Cu toate acestea, sute de agenţi au trecut aceste
frontiere, deobicei ajutaţi fiin d de localnici. L n tanar agent bel-
iiian, se mândrea cu 54 de treceri peste gardul m orţii — pana ce
a fost prins şi bineînţeles, executat. Şi în mai fiecare noapte, pa-
trulele militare găseau dezertori sau spioni morţi, atarnand de A — _ .- f, cu-
sârmele ghimpate. Unii întrebuinţau la treceri, îmbrăcăminte de )/
cauciuc, cizme izolatoare, mănuşi etc., alţii făceau un cadiu de
lemn căptuşit cu cauciucuri de bicicletă etc. In modul acesta, se
făcea predarea ştirilor către centralele de spionaj, cari aveau se­
0 « ' d* . . tab'8'
diul la Bruxelles, Anvers, Amsterdam, Berna, etc.
Pu^ a.vJu o ° n . -
In ţările beligerante, erau pretutindeni cuiburi de spionaj, mas­
cate sub aspectul pacinic al unei firme, hotel, etc. Sa citam cateva * ci * • « pU’ # *
cazuri şi dintre acestea: O doamnă dintr’un oraş din Germania de
Sud primea regulat lăzi cu ouă din Elveţia. Nim ic neobicinuit 111 r« — »d*Mu'u'
*9U
epoca lipsei de alimente. Insă, cantităţile trimise erau din ce in ce
mai mari si serviciul de contraspionaj german a procedat la ve­
rificarea lor. In tr’un transport, nu se găsea nici un ou, scris cu
cerneală simpatică şi probele, făcute la întamplare, erau negative.
Transportul următor a fost verificat bucata cu bucata, iar la pro­ Fi«c«r« t a b l e t * p o a r 1
bele chimice s’a descoperit că două ouă dintre o suta erau scrise TABLET« « r u < • a B A Y r
cu semne cifrate. La descifrare s’a găsit un ordin catre nişte spioni
francezi. In felul acesta, casa doamnei respective sa dovedit a
fi un cuib de spionaj.
Un alt caz, nu mai puţin original avea un caracter muzical. Ser­
viciul de control al poştei a remarcat, că mai multe persoane din Participaţi la e x c u r s i i l e
Germania primesc la intervale neregulate, note muzicale din
Elveţia. Notele erau adresate mereu aceloraş persoane şi
si mai curios
lucru
conţineau aceleaş cântece. Un funcţionar al se.
„Realităţii Ilustrate“
No. 396 _ R. I. __ Pag. 29
 r RE D E M
C oncursu rile de a tle­
tism dela P r e d e a l s’ au
bucurat de un succes
desăvârşit. M a rea reu ­
niune sp ortivă a câşti­
g ai m u lt p rin p rezen ţa
R e g elu i care s'a in tere­
sat în d ea p ro a p e de p e r­
fo rm a n tei a tleţilo r.

In fo to g r a fiile din această pagină

ve d e m : R e g ele, V o e v o d u l M ih ai şi
d- m in istru de in tern e Inculeţ, so­
sind la stadion.
Sosirea în cursa de 800 m. plat.
Cursa de 110 m. gard u ri.
C âştigătoru l cursei de 100 m. plat
la sosire.
 F o to g ra fiile din această pagin ă
rep rezin tă :
Ionescu C ru m execu tân d săritu ra
în lu ngim e.
A lă tu ra t săritu ra în în ă lţim e.
A ru n ca rea suliţii.
A ru n carea greu tăţii.
D. col. G rig o riu v o rb in d la ba n ­
chetul care a avut lo c după concurs.
Su veranu l îm p ă rţin d p re m iile
câştigătorilor.
(F o t o B e rm a n )

No. 396
 Ploile şi timpul răcoros,
a făcut ca anul acesta v i­
legiatura să se termine
mai de vreme ca de obi­
cei. Aceasta nu înseamnă
însă că staţiunile s’au go­
lit cu desăvârşire. Repor­
terul nostru fotograf în
„week-end” la mare, a re­
uşit să prindă câteva as­
pecte minunate ale aces­
tui timpuriu apus de vile­
giatură.
Vedem în fotografii, co­
piii care zburdă in bătaia
sănătoasă şi rece a valuri­
lor, pentru a se aşeza aDoi
pe plajă şi a începe o idi­
lă.. nudistă.
Alături de ei, crezându-
se feriţi în dosul unei
scări trădătoare, doi ti­
neri sunt surprinşi de in­
discreţia reporterului nos­
tru...

O dudue căreia i se pa­

re că nu este încă destul
de bronzată, a pornit cu
barca în larg, pentru a fi
acolo mai expusă razelor
arzătoare...
La mese, ultimii vile-
giaturişti şed comod, în
maillot şi în halat, aşa
cum au plecat dela plajă...

(F o t o B e rm a n )