Coperla seriei : Constantin Gulufă

OMUL DE PIATRĂ
Basmele călătoriilor în timp

A ntologie, prefaţă şi bibliografie

de
RUXANDIIA NICULESCU

EDITURA M1NKHVA

Bucureşti — 1^76
 P REFAŢA

C ălătoria lui F ăt-F rum os ,.peste nouă m ări şi nouă ţări" din
aproape toate basm ele noastre este un drum iniţiatic p rin care
eroul cunoaşte lum ea şi se cunoaşte pe sine, sfîrşind de cele m ai
m ulte ori cu reîn to arcerea la casa p ărin tească unde întem eiază
fam ilie si de unde nu m ai pleacă vreodată. C ălătoria este în fond
o încercare la care F ăt-F rum os este supus, sau la care se su p u n e
singur si pe care o trece cu bine, după aceea eroul devenind un
om obişnuit, care a dobîndit ceea ce dorise, trăieşte „fericit p în ă
la adinei bătrîn-eţi“, deci se banalizează. A ceastă deschidere însă a
sp iritu lu i în setat de nou, de insolit chiar, contează pîn ă la urm ă,
iar „v iaţa“ lui F ăt-F rum os ne interesează num ai a tîta tim p cît ţine
şi călătoria lui neobişnuită în lume, pe celălalt tă rîm şi în el
însuşi.
P re tex tu l călătoriei eroului poate fi că u ta re a apei vii sau
a m erelor de aur. a păsării care a fu ra t m erele de aur, a v iitoarei
soţii (Intr-un basm eroul plînge doisprezece ani în pînteeul
m am ei şi nu se naşte pînă nu obţine cojisim ţăm întul de-a se
în su ra cu F ata-născu lă-d in -p iatră), că u ta re a S oarelui şi a stelelor
fu ra te de zmei sau elib erarea fiicelor îm p ă ratu lu i din cap tiv itatea
zm eilor, aducerea hergheliei de iepe p en tru ile a n a Sim ziana, vasul
eu botez din tr-o bisericuţă de pe apa Iordanului sau afla re a lui
Măi ce, nu ştiu ce (un fol de m etaforă a inefabilului) şi ch iar a
Tinereţii fără băirlncţc .şi vieţii fără de m oarte.
D in tre toate, poate că ultim a călătorie, aceea în cău tarea
tin e reţii fără b ătrîn eţe şi a vieţii fără de m oarte, echivalează cu
cea m ai m are deschidere a sufletului spre zările necuprinse,

V
Im posibil ele atins de omul de rînd, p entru ca o asem enea călă­
torie nu este cu pu tin ţa de im aginat docil pentru acela care
m anifestă o asem enea disponibilitate a fanteziei ca F ăt-F rum os
din basm ul lui Ispirescu.
L. Ş ă in e a n u 1 încadrase acest basm în ciclul juruinţelor In
tipul zînelor promise, pornind de la detaliul com un mai m ultor
basm e în care eroul plînge în ain te dc naştere în pîntecul m am ei
şi nu se naşte docît în vederea căsătoriei cu o fată anum e.-’ De
d ata asta însă F ăt-F rum os plînge şi nu se naşte pină cînd tatăl
său îm păratul nu-i făgăduieşte T inereţe fără b ătrîn eţe şi viată
fără de m oarte. ,,A tunci, spune basm ul, copilul tăcu şi se născu.w
Nu se poate spune m ai sim plu că din clipa aceea destinul eroului
devine călătoria ciudată pe care o va face la sfîrşitu l copilăriei
în cău tarea nem uririi. Este uim itor că eroul nu încearcă dobîn-
d irea vieţii veşnice prin alte m ijloace, fie şi vrăjito reşti, care să
acţioneze asu p ra lui însuşi, m odifieîndu-i condiţia de m uritor.
N efiind a tra s de m iracolul faustian, care l-ar fi proiectat într-o
etern ita te a dam naţiunii, F ăt-F rum os din basm ul nostru caută
locul, m eleagul, tărîm ul, aşad ar ex terio r fiinţei lui, unde legile
vieţii acţionează altfel, unde tim pul se m ăsoară altfel sau înce­
tează să mai existe. Incit, deşi în făp tu ită pe spatii imense, călăto­
ria lui F ăt-F rum os răm îne una în ău n tru l tim pului, dacă se poate
spune astfel, sau călătoria în cău tarea locului pînă unde nu mai
poate ajunge tim pul.
Un loc unde ar exista tim pul zero poate fi im aginat şi ca

1 L. Şăineanu, Basmele române în comparaţiune cu legendele

antice clasice si în legătură cu basmele popoarelor învecinate şi
ale tuturor popoarelor r o m a n u e t B ucureşti, L ito-tipografia Ca rol
Gobl, 1895, p. 359.
2 Gli. V rabie, în Structura poetică a basmului (Bucureşti,
E d itu ra A cademiei R.S H , 1975, p 89), clasifică acest basm faţă
de tipologia A arne-T hom pson la m otivul copilului care plînge
în pîntecul m am ei (Aa-Th 409 B), în tim p ce C orneliu B ărbulescu
(în Introducere la P etre Ispirescu, Opere, I, B ucureşti, E d itu ra
p en tru literatu ră, 19(>9, p. LVII), considerînd definito riu m otivul
vieţii fără m oarte, îl clasifică a p a rte (Tip. 470 C::), găsindu-1 în ­
ru d it cu tipul A a-Th 470* The Hero visits the Land of the Irn-
mortals. (Cf. St. Thom pson, The Types of the Folkiale, Helsinki,
19(>4.)

VI
locul de unde începe tim pul, locul creaţiunii însăşi. 1 D ar oricît de
isp itito are a r fi o asem enea in terp retare, s-ar p ărea că accentul
în acest basm cade pe cu totul altceva. De fapt, despre locul u nde
se află T inereţe fără bătrîneţe... nu ştim pînă la urm ă decît că
e ra un tă rîm edenic, cu o p rim ă v ară veşnică, iar în ceea ce-1
priveşte pe însuşi T inereţe fă ră bătrîneţe... nu ştim dacă era o
sta re a locului aceluia, dacă e num ele zînei cu care se însoreşte
F ât-F ru m os sau dacă m ai există un stăpîn nevăzut al p alatu lu i,
în a fa ra celor trei zîne care sîn t poate una şi a c e e a şi2. Şi nici nu
are im p o rtan ţă de fapt. Z îna cea m ică îi răsp u n d e lui F ăt-F ru m o s :
„Dacă căutaţi ceea ce ziseşi, aci este“, d a r nu-i spu n e cine este
T inereţe fără b ătrîn eţe şi v iaţă fără de m oarte. A flăm însă că
F ăt-F rum os a petrecu t acolo „vrem e u ita tă 44 răm în în d tot tîn ă r
şi că în tot acest tim p, care lui i s-a p ă ru t fo arte scurt, s-au scurs
sute de ani de la plecarea lui de acasă. R ăm îne uim itoare la crea­
to ru l p opular ideea că în tr-u n univers e cu p u tin ţă ca tim pul să
treacă foarte încet, în vrem e ce în altu l au trec u t secole. A cesta
a r fi m otivul-cheie al basm ului. Ca alţi m ari călători, F ăt-Frum os,
căutînd ceva şi crezînd că a găsit, a descoperit de fap t altceva, cu
m u lt m ai fascinant, şi de aici decurge poate în tre g d ram atism u l
acestui basm fără happy-end. El şi-a căutat cu sim p litate nem u­
rire a şi a descoperit, fără să ştie, un fap t u lu ito r de care n-avea
însă nevoie : p aradoxul tim purilor m ultiple. A descoperit că nu
ex istă un tim p unic p en tru toţi, un singur tim p universal.
Cu toate că basm ul rom ânesc are o anum e origin alitate şi nu
ex istă în folclorul alto r popoare în tr-o schem ă asem ănătoare
m otivul trecerii parad o x ale a tim pului este destul de frecvent.
In tr-o legendă din Tirol, un cioban luîndu-se după o oaie
nim ereşte sub o stîncă într-o grădină, unde o fem eie îi oferă de
m în care şi-l p rim eşte ca grădinar. R ăm înînd acolo cîteva săp tă-
m îni, i se face dor de casă şi se reîntoarce. Nu-1 mai cunoaşte însă
nim eni, în a fa ră de o b ab ă care vine la el şi-i spune : „U nde
ai fost ? te aştep t de două sute de ani !“ A ceastă babă îl ia de
m în ă şi el în d a tă cade m ort, fiindcă era chiar m o a rte a .4
Intr-o legendă din Bretania un servUor este trimis în rai cu

*.2 Cf. C onstantin Noica, O interpretare a basmului „Tinereţe

fără bătrîneţe şi viaţă Jără de moarte**, în „S teaua“, nr. 4, 1976.
3 C orneliu B ărbulescu, loc. cit., p. LVII.
4 L. Ş ăineanu, op. cit., p. 360.

yn
 0 scrisoare şi ajunge la Sf. P etru. Cit tim p p o rtaru l raiului îl
duce lui D um nezeu scrisoarea, servitorul „se aşeză in tr-lin fotoliu
î<i, observînd nişte ochelari pe o m ăsuţă, alături, el şi-i puse pe
nas şi văzu atunci lucruri atît de frum oase, a tît de frum oase îneît
fu cu totul ferm ecat. Văzîndu-1 pe b ă trîn u l p o rta r revenind, el îşi
scoase repede ochelarii, tem îndu-se să nu fie certat.
— Nu te tem e de nimic, fiule, îi spuse Sf. P etru ; iată sînt
cinci sute de ani de cînd priveşti cu ochelarii mei.
— Ce spui, doam ne ! A bia mi i-am pus pe nas.“ (Trad. n . ) 1
In tr-o poveste bretonă. Le château de cristal, eroul, după ce
petrece un tim p în p alatu l de cleştar, „se în d rep tă spre locul în
care se aştepta să găsească casa tatălui său şi este u im it de-a
nu găsi acolo decît o cîm pie cu ierb u ri şi stejari bătrîn i. «E totuşi
aici, sau mă înşel in tr-a tît !*► îşi spuse. El in tră într-o casă, nu
d ep arte de acolo, şi în tre b ă unde locuieşte Iouenn Dagorn, tatăl
sau. ««Iouenn Dagorn ? Nu e nim eni cu num ele ăsta pe-aici»,
1 se răspunse. Totuşi un bătrîn, care era aşezat lîngă foc, spuse :
«L-am auzit pe bunicul meu vorbind de unul Iouenn D agorn; d ar
e m ult tim p de cînd a m urit, şi copiii săi şi copiii copiilor săi au
m u rit si nu mai există nici un D agorn în ţară» .“ (Trad. n.) -
Ca F ăt-F rum os din basm ul rom ânesc, un în v ă ţa t pe num e
G rantcsta, d in tr-u n basm corsican, porneşte în cău tarea unei ţă ri
unde nu se m oare şi, după o lungă călătorie, ajunge în tr-u n loc
în co n ju rat de m unţi unde scria cu litere de foc : aici nu moare
nimeni. D upă un tim p de şedere acolo, află de la o stîncă a
m untelui că toate vor pieri cînd m unţii se vor face şes, d ar pînă
atunci mai sînt încă m ilioane de ani. A tunci eroul, care dorea
nem urirea, pleacă m ai d ep arte şi ajunge la un lac imens, unde în
tim pul unei fu rtu n i vine o p asăre neagră, care era trim isu l m orţii,
şi care sorbea o dată la o mie de ani o p icătu ră din Iacul acela.
A flînd că îi va veni rîn d u l să m oară în clipa în care va seca în
în treg im e lacul, eroul pleacă şi de aici, şi se în tîlneşte cu o zînă
care îl ia în cer unde se află ţa ra fără m oarte. Acolo trăieşte, un
tim p, fericit, d a r i se lace dor de m am a sa şi se reîntoarce. D upă
o călătorie de trei zile şi trei nopţi, ajunge în satul său. unde
însă nu auzise nim eni de num ele lui. In iîln in d u -se cu un car pe
care şapte cai se străd u iau zadarnic să-l scoată din făgaş, se duce

1 F. M. Luzel, Legendes chrâiicnnes de la Basse-Bretagne,

Paris, M aisonneuve et C ie. E diteurs, 1881, I, p. 225.
L> F. M. Luzel, Contes populaires de Basse-Brctagne, P aris,
M aisonneuve et Leviere, I, p. 40.

VIII
să dea aju to r vizitiului, d ar acosta îl loveşte cu coasa p en tru că
era ch iar m o a rte a .1
B asm ul are unele asem ănări cu basm ul lui Ispirescu, iar cele
două p opasuri ale eroului am intesc de o v aria n tă ţigănească din
S latina, Roşu împărat şi Strigoaica2, în care eroul, plecat în cău­
ta re a locului unde nu există m oarte şi bătrâneţe, ajunge mai
întîi în tr-o pădure, unde află de la îm p ărăteasa vrăb iilo r că
acolo m oartea va veni cînd se va usca şi ultim a creangă, dar,
n em ulţum it, p en tru că el caută viaţă nesfîrşită, pleacă mai d e­
p arte şi după un a lt popas ajunge la casa V întului. Aici răm în e
o su tă de ani fără să îm bătrînească. C ălcînd pe dealul cu dor şi în
valea cu jale, îl apucă dorul de casă şi pleacă, întîln in d la în to a r­
cere pe îm p ă răte asa vrăb iilo r care îi spune : „P etrică, tot tîn ă r
eşti", în tim p ce din păd u rile uriaşe m ai răm ăsese un singur lemn.
Sl'îrşitul este ca în basm ul lui Ispirescu.
In tr-u n basm japonez, Ulciorul fermecat, e vorba despre un
pescar pe num e M asaria, care petrece cinci zile în palatu l subac­
vatic al dragonului m ărilor, a lătu ri de fiica acestuia, O tohim c.
F ăcîndu-i-se dor de oam eni, M asaria se întoarce în satu l lui,
insă acesta e de nerecunoscut : „P ărea o aşezare străin ă. Dacă
n -ar fi fost m unţii şi rîul, n -a r mai fi cunoscut nici m ăcar locurile.
M asaria îşi căută coliba, d ar nu m ai răm ăsese nici u rm ă din
ea. Acolo unde fusese casa lui, creşteau acum lanuri înalte. [...]
D eodată văzu venind pe dru m un b ă trîn în c ă ru n ţit şi gîrbov, care
m ergea sp rijin it în tr-u n toiag. Il opri şi-l în tre b ă :
— Eu sîn t pescar de pe-aici şi m ă num esc M asaria. Am
p etrecu t cinci zile în p alatu l stăp în ito ru lu i dragonilor şi iată, acum,
la întoarcere, nu-m i m ai recunosc satul. Cum de s-a schim bat
totul a tît de m u lt ?
— M asaria, spui ? In tr-a d ev ăr, a fost un pescar cu num ele
ăsta p rin tre noi. N um ai că au trecut cincizeci de ani de cînd a
plecat pe m are şi nu s-a mai în to rs /43

1 L. Ş ăineanu, op. cit., p. 3(>5.

2 B arbu C onstantinescu, Probe de limba şi literatura ţiganilor
din România, B ucureşti, 1878.
3 Ulciorul fermecat, în voi. Povestea frumoasei Hacikazuki.
B asme japoneze. T raducerea de Al. Ivănescu. P re fa ţă de Corneli'.i
B ărbulescu. B ucureşti, E d itu ra M inerva (B.P.T.), 197G. Cf. şi poe­
m ul Urashima din Mizunoe de T akahashi M ushim aro, în voi. Din
lirica japoneză. Antologie şi note de Ion Acsan. B ucureşti, E di­
tu ra U nivers, [f.a.].

IX
 D upă o legendă rom ânească, un om se duce în tr-o zi d u p ă
lem ne şi se întîlneşle cu M oartea pe care o roagă să-i spună cît
m ai are de trăit. „M erge ea eu dînsul cine ştie pe unde, p an ă
aju n g pe ceea lume. Acolo era o m asă cu o m ulţim e de lum î-
n ări. [...] M oartea îi zice : «Iacă, acele lu m in ări ce abia se ap rin d
su n t copiii cari se nasc ; şi cele cari se sting : oam eni ce mor. [...]
V eacul dum itale îi aista, şi-i a ra tă o lum in are pe sfîrşit ; nu m ai
ai m ult de trăit.» A ieşit el de acolo, ia lem ne din p ăd u re şi m erge
acasă ; acum a locurile acele erau toate schim bate. In tră în casă
şi găseşte fem eia la v a tră : «Da copilul nostru unde-i, că nu văd
leag ăn u l ?» «A racă lum e ! îi zice fem eia ; am u-i flăcău cu m u s­
ta ţă , de douăzeci şi p a tru de ani ; tu te-ai dus cînd era m ititel
la lem ne şi ab ia după a tîta vrem e te-ai întors [...].» El îm blase
douăzeci de ani cu M oartea şi lui i se păru se că o zi.“ 1
O altă legendă rom ânească spune că un om fo arte b u n la
suflet, pe care D um nezeu îl pofteşte în ziua de P aşti la m asă, a
p etrecu t trei zile în cer, tim p în care s-a ospătat, a vizitat g răd in a
lui D um nezeu, l-a văzut pe taică-său m ort stînd la o m asă goală,
d a r cînd s-a reîntors pe locurile lui „era p ăd u re şi m ai la vale
u n sat nou. C aută casa lui — nu-i. C aută sem nul u nde avea el
banii în grădină, îl găseşte. M erge la p reotul şi-l în treab ă. [...]
P reo tu l îi spune că de atunci nu sunt trei zile, ci trei sute do
a n i“. 2
In tr-o legendă despre doi p rieten i (atestată la noi în două
v a r ia n te 3, d ar frecventă în apusul şi nordul Europei) e v orba
de doi tineri care au copilărit îm preună, au fost în acelaşi
tim p cătane şi vor să se însoare odată, însă un u l din cei doi
m oare. ,.In seara nunţii, cel viu se duce la m orm întul celui m ort.
P lîn g în d el, m orm întul s-a deschis şi p rieten u l a p a re şi vine la
nuntă. La m iezul nopţii, m ortul spune : «D e-acum a tu m -ai adus,
tu să mă duci». L -a dus păn la m orm înt, acolo în ă u n tru s-a făcut
o odaie şi pe m asă era un şip de vin şi două pahare. «Am fost
eu la tine ş-am băut, vină şi tu p u ţin la m ine.» A u in tra t am în-
doi — şi p a h a r d u p ă p ah a r au b ău t tot şipul. «D e-am u m ă duc,
că mă vor aştepta cu nunta, zice m irele.» Cînd a ieşit afară, avea
o barb ă p ăn ă la brîu. A m ers la preotul, ş-a rid icat cuşm a din

,’i Elena N iculiţă-V oronca. Datineîc şi credinţele poporului

român adunate şi aşezate în ordine mitologică de..., voi. I—III,
C ernăuţi, 1903, p. 1165 şi 352.
3 O vidiu Birlea, Antologie de proză populară epică, III, Bucu­
reşti, E ditura pentru literatu ră , 19(5C>, p. 240.

K
cap — la cuşm ă avea cununa de m ire —, a în tre b at despre ai
lui. «Ce vorbeşti, zice preotul, din ei nici colbul nu le mai găseşti,
de atu n cea sunt trei sute de ani.» El a ieşit num ai cit a ia ră şi
v în tu l şi pe dînsul l-a risipit.“ 1
S u p erio ară artistic, legenda celor Doi feciori beţi (inclusă în pre­
zenta antologie) aduce în plus o viziune de rai oţios, eroul coborînd
în tr-o lum e în care, după ce a dorm it o su tă de an i fă ră vise, se
trezeşte şi adoarm e iar, şi d u p ă încă o sută de ani este trezit. Apoi
iar „o mîncafc pere, o b ă u t apă, s-o pus şi s-o mai culcat ui:somn.
Cînd o vinit a tria oară cela, m ortu, de l-o sculat :
— No — zice — cum ai d u rn it, L arioane ?
— F oarte bine. Vai, aşa un som n dulce n-am d u rn it îri
v ia ţa mea.
— No, am u ştii tu cît ai m ai d u rn it ?
— D-ap-oi mai fi d u rn it vo d o uă-tri ceasuri.
— Ai m ai d u rn it înc-o sută de ai ! Amu ai tri sute de ai de
cînd ai plecat de-acasă.“
In tr-u n apocrif rom ânesc despre d ărîm area Ierusalim ului, se
vorbeşte despre A vim eleh, salvatorul lui Ierem ia, care a d orm it
tim p de şaptezeci de ani : „D upă ce trec u ră şaptezeci de ani, se
d eştep tă A vim eleh din som nul cel lung, care însă iui i se p ărea
scurt, că-1 mai d urea capul şi vru să doarm ă din nou, d ar crezînd
că-l aşteaptă Ierem ia, luă coşniţa cu sm ochinele care erau p ro as­
pete, ca parcă le-ar fi cules n u m ai atunci, şi plecă la Ierusalim .
A jungînd acolo nu cunoscu nici oraş, nici casă, nici om şi crezu
că s-a rătăcit undeva ; căutînd m ai bine, cunoscu locul, d ar nu
înţelegea nim ica ce s-a făcut acolo." In tre b în d un m oşneag pe
drum , acesta îi răspunde : „«Se vede că eşti d in tr-a lt oraş, că nu
ştii că astăzi sunt şaptezeci de ani de cînd s-a dus Ierem ia cu tot
norodul în robie la Vavilon.» D ar A vim eleh îi răsp u n se : «Nu
glum i ! a b ia un ceas este de cînd m -a trim es Ierem ia să culeg
sm ochini şi iată sm ochinele proaspete.» B ă trîn u l văzînd acea
m in u n e îi răspunse : «...într-adevăr însă au trecui şaptezeci de
ani şi caută acum a de vezi, abia e prim ăv ara şi nu vrem ea sm o-
chinelor~.“ 2

1 Elena N iculiţă-V oronca, op. cit. p. 1276.

2 M. G aster, Literatura populară română de..., B ucureşti
Ig. H aim ann librar-ed ito r, 1883, p. .‘*42.

XI
 Un lucru şi mai curios se întîm plă în lirismul b ăn ăţean Mama
zidita de vie din culegerea fraţilor S c h o t t U n e i fetiţe, M ar ia,
M aica D om nului îi în credinţează cheile casei şi cînd iese din
fiecare cam eră fetiţa află că în loc de o zi a p etrecu t acolo un a n ;
în loc de un ceas, trei v e a c u r i; în loc de un m in u t, jumătatea
veşniciei. Incit vedem că acolo tim pul, pe m ăsură ce trece, se
accelerează, de parcă raiu l în care e p rim ită eroina a r fi un ciudat
vehicul alergînd cu viteze cosmice cît mai d ep arte de universul
terestru .
In tr-u n basm inedit de Tspirescu pe care-1 povesteşte G a s te r 2,
u n tîn ă r in tră intr-o deschizătură a unui m unte unde găseşte o
m u lţim e de oam eni, cărora le devine slugă. D upă o vrem e cînd
v rea să se Întoarcă acasă, locuitorii din m unte îi spun că mai
întîi să m ăture tot gunoiul şi să-l scoată odată cu el afară. Ei face
întocm ai şi gunoiul se preface în aur, însă locurile se schim baseră
şi eroul nu-şi mai recunoaşte satul şi nici pe el nu-1 recunoaşte
nim eni, p entru că în rea lita te a petrecu!; o vrem e înd elu n g ată
p rin tre oam enii din m unte. S -ar p ărea deci că pe Tspirescu l-a
p reo cu p at şi după aceea subiectul celui dintîi basm p u b licat de
el, în 18(52, însă nu vom şti niciodată dacă basm ul povestit do
G aster a r fi fost la înălţim ea prim ului şi nici dacă Ispirescu, de
team a concurenţei celuilalt, ezitase să-l mai scrie sau nu m-îi
avusese răgazul s-o facă.
Am analizat pînă acum cîtcva texte ce au com un cu p rim ul
b asm al lui Ispirescu m otivul tim pului paradoxal, în p rim u l rînd
p en tru că am v ru t să ară tăm , cu exem ple, că acest m otiv literar
a ex istat în creaţiile m ai m ultor popoare şi că, probabil, intuiţia,
confirm ată în fond de ştiinţă, despre tim pul relativist, a ex istat
de m ultă vrem e în m intea om ului. Ceea ce interesa însă din
p u n ct de vedere artistic aici, era că basm ul rom ânesc ocupă
în ă u n tru l m otivului discu tat un loc cu totul ap a rte d a to rită unei
tensiuni specifice, îneît pînă la urm ă, du p ă ce ne-am b u cu rat mai
în tîi cu fiecare nou exem plu pe care-1 găseam , am aju n s să :\c
p unem în treb area : ce leg ătu ră este totuşi în tre aceste tex te şi

1 A rth u r und Aib;?rt Schott, Rumănische Volkserzăhlungen aus

dem Banat, B ucureşti, K riterion Verlag, 197(3. (Prim a ediţie, S tut-
tg a rt und T ubingen, 1845.)
2 M. G aster, op. cil., p. 347.

XII
basm ul nostru ? Iar dacă ele nu seam ănă de fap t cu basm ul lui
Ispirescu, deşi au m otivul-cheie com un, de ce nu seam ănă ? P rin
ce nu seam ănă ?
P rin eroul lor, în prim ul rînd.
O bservăm pînă acum — dealtfel cu destulă p rud en tă, p en tru
că oricînd se poate găsi un tex t a cărui forţă să o în treacă pe
a celorlalte — că m a jo ritatea eroilor cărora le e d ată av e n tu ra
tim pului păstrează un fel de n aivitate, chiar neaju to rare, de
l'iinte sim ple care au călcat din greşeală în zonele interzise lor,
ale su p raum anului. Sau anum ite p ersonaje su p ran a tu rale „îi in­
vită" pe aceşti oam eni sim pli să petreacă o vrem e în lum ea lor,
sm ulgîndu-i din tim pul fam iliar pe care nu-1 vor m ai regăsi
vreodată. P ierd erea este în tr-ad e v ăr dram atică şi poate nu ne
im aginăm destul ce înseam nă, nu cum spune bizarul personaj
dostoievskian, să nu ai „unde să te duci", d a r să ţi se întîm p]e
ceva cu m ult mai nim icitor : să nu poti rein tra în tim pul tău (am
putea spune, în tim pul natal). Dincolo de pierderea celor ap ro p iaţi,
a locurilor, m odificate de vrem e, insul se pierde astfel ca fiinţă
um ană, fiind lipsit de contem porani, în fapt de semeni.
C iudăţenia basm ului com unicat de Ispirescu şi pe care l-am
considerat superior altor texte p rin tr-u n dram atism specific, este
că eroul lui, F ât-Frum os, plînge în pîntecul mamei şi nu acceptă
să se nască decît p entru a fi nem uritor. Este singurul caz din
literatu ra lum ii. 1 Pe acest erou nu-1 interesează tim pul, el vrea să
nu mai m oară, vrea însăşi desfiin ţarea tim pului. La cincisprezece
ani, „statornic ca o p ia tră 41 el îşi urm ează ..făgăduinţa* p en tru care
s-a născut, ceea ce d in tr-o d ată îl face să fie, nu om ul n eaju to rat,
victim ă a unei fiinţe su p ran a tu rale care a v ru t să-l uluiască, a ră -
tîn d u -i tim pul interzis, ci un erou tragic. Ceea ce p en tru alţii
a fost un accident, la el este o opţiune. De aceea se şi pregăteşte,
cum poale m ai bine, p entru acea călătorie, luînd cu el hainele
şi arm ele din tinereţea tatălui. Ceea ce e un mod poate de a spune
că F ăt-F rum os in tră p rin tr-u n gest ritual (îm brăcarea hainelor
tatălui) în tim pul m itic prim ordial, care e p entru el tin ereţea
tatălu i său şi care se presupune că a fost un tim p eroic. Astfel,
luarea h ainelor şi a arm elor presupune o asem enea contopire, incit
fiul de îm p ă rat înglobează la un m om ent dat vitejia şi chiar fiin ţa

1 Cf. Cornelii! Bărbulescu, loc. cil., p LVII.

XIII
 tatălu i din tinereţe. Să fie aceasta o dovadă că eroul încetase să
se m ai reprezinte pe sine .şi că, p en tru a birui în această călătorie,
el treb u ia să se înveşm înte cu sem nele clanului şi, m ai general
vorbind, ale sem inţiei om eneşti pe care o reprezenta de fap t ? In
orice caz în călătoria lui el este, statornic, omul. Ca om învinge
m onştrii în tîin iţi în oale, G heonoaia şi Scorpia, şi cu su p erio ritate
om enească îi iartă. Ca om era hărăzit unei existen ţe patetice
pen tru îm plinirea căreia se întoarce să m oară în locul unde s-a
născut cu secole în urm ă.
în ţa ra lui T inereţe fără bătrînoţe... există un loc ciudat,
unde legile acestei ţări eterne nu au nici o putere. A cest loc e
Valea Plîngerii. un eşantion de univers omenesc şi tragic, în stare
să stîrncască tocmai ceea ce eroul nostru nu pare să fi av u t
v reodată : sentim entele, dorul. Se ascunde poate aici un simbol
p en tru im posibila plecare în spaţiu şi tim p a om ului, acestea
fiind de fapt în om şi nu în afara lui, iar acolo unde treb u ie să
plece îşi ia cu el, fără să ştie, locul şi tim pul. A lteori însă asem e­
nea zone cum sint „cîm pul cu sete44, ..cîmpul cu somn** şi „cîm pul
cu flo rile4* (Bîrlea, Un om sărac cu caru); ,.cîm pia dorului** şi „cîm-
pia somnului** (M ăldărescu, Suta I o a n ) ; „cîm pul cu somnul**,
,cîm pul florilor** şi „cîm pul jă lii“ (Sbiera, Mintă-creaţă, Busuioc şi
Sucnu-m-urgâ) par să însem ne forţa pe care o au tărîm u rile străin e
şi ostile de-a îm prum uta, pen tru a-1 înşela pe erou, chipul u n iv ersu ­
lui fam iliar. Eroul va trebui să reziste ten taţiei de-a-şi regăsi,
brusc, lum ea n atală într-o lum e cu totul străină, cedarea lui echi-
valînd cu trăd a re a ad ev ăratu lu i univers n atal şi p u n în d astfel
în p rim ejdie reîntoarcerea.
In tr-u n basm din p ărţile R ădăuţilor, interdicţia c apa ndu-
cerii-am inte, în care eroul nu poate rezista să nu se scalde, şi din
această pricină este gonit din Ţ ara Visului, unde a aju n s bînd din
apa uitării. Basmul e suspect de influenţe culte, însă p rin cip alu l
„cusur" răm îno pericolul de-a fi doar o alegorie a idealului. P en tru
eâ se pendulează prea m ult în tre cele două înţelesuri ale cuvîn-
tului t'i.v, Ţ ara Visului poate fi şi o ţa ră a som nului, tă rîm concret,
paralel eu „ţara vieţii*, d a r şi o „ţară*1, inex isten tă do fapt, a
idealului om enesc ce nu poate fi atins : „Şi s-au pus pe-un trai
fericit ca-n vis. Tim pul se oprise în loc şi Busuioc nu mai ştia pe
ce lume-i. Xîna Visului îl prinsese drag şi ţinea la dînsul ca la

XIV
ochii din cap. D ar las* că şi Busuioc era fericit, că-şi văzuse visul
cel m ai scum p îm plinit." T otuşi basm ul c-îştigă m u lt p rin
finalul cu întoarcerea eroului şi regăsirea m am ei îin b ă tr în ite :
,,Şi a văzut-o pe m am a lui aplecată deasu p ra lui [...]. Şi era m am a
lui ofilită şi b ătrîn ă după atîţia ani de aştep tare şi de dor. [...]
— Te-ai scăldat în apa ad u cerii-am inte ca şi m ine, d rag u l
meu... De acum vei trăi şi tu viaţa pe care am trăit-o eu...“
O form ă curioasă de p aradox a l tim pului se află în basm ul
din Tiinoc, Moartca-naşe. M otivul căutării unui naş p en tru copilul
om ului sărac este frecvent. M oartea este p referată ca naş, în ain tea
iui Dum nezeu şi a sfîntului Nicolae, p en tru că, spre deosebire de
aceştia, care rabdă inegalitatea în su ferin ţă a oam enilor, M oartea
e d reap tă, om orînd pe toţi oam enii. C ălătoria subpăm în tean ă a
eroului a lă tu ri de M oarte, care îi a ra tă lum inile, ce se sting şi se
aprind, ale vieţii oam enilor, am mai în tîln it-o în legenda despre
om ul care a zăbovit douăzeci de ani în pădure, d upă le m n e :
„ — N asule, d ar eu bunăoară, am pe-aicî vreo lum ină ?
— Uite, chiar lum ina asta din faţa ta, care-şi potoleşte înce­
tişor pîlpîitul, este a dum itale, spuse naşul. [...]
M oşul se apropie de lum inarea sa şi din lum ina ei ap rin se
Un m uc de lum inare, de cine ştie cînd stins, şi o înfipse în locui
lum inii ce se stingea. [...] Naşul îl privi cu m înie şi-i zise :
— In lum ea asta, în afa ră dc tine, nim eni nu m -a înşelat,
lungindu-şi viaţa p rin viclenie. Da să ştii că peste zece ani, în
aceeaşi zi, să fii acasă, că am să viu să-ţi curm v iaţa.“
D upă zece ani cînd vine M oartea, m oşneagul îi mai cere trei
zile, iar M oartea acceptă p entru ultim a oară. O m ul însă se pre­
g ăteşte de fugă Şi chiar străb a te o bu n ă d istan ţă p rin cîm pii,
p ăd u ri şi p es’e ape, pînă cînd ajunge în tr-o pustietate. De m oarte
nu poate însă scăpa şi ea îi ap are întîi personificată în geografia
locului, pustia sim bolizînd rarefierea din ce în ce a vieţii. La
am iază pe om îl cuprinde o sete puternică, de fap t tot un sim ptom
al m orţii, p en tru că du p ă unele credinţe vechi m orţii suferă de o
sete cum plită. In tr-u n t.îrziu. om ul „se opri în tr-u n tufiş, unde
era un izvor, şi iute coborî să-şi astîinpere setea. D ar cum se
aplecă să soarbă o în g h iţitu ră, în luciul apei zări chipul naşului
său şi apa i se opri în gît.“ O glindirea chipului M orţii în ap a din

XV
caro so pregăteşte sa boa eroul osto somnul ca do acum încolo
toate lu crurile vor avea chipul ei. O m ul caută însă un ultim
p re te x t :
,t — Nasule, noi m ergem , da nu vezi că m i-am u ita t calul,
căciula şi desagii cu au r ? L asă-m ă să m ă duc să-i. iau cu mine.
Şi începu să se văicărească ca o m uiere.
— N-aş vrea ca în ceasul acesta să te superi pe mine, du-te
şi cau-ă, deşi n-ai să mai găseşti nim ic."
O m ul se întoarce să le caute, fără să-şi dea seam a că el a şi
m urit. N em aigăsind însă calul, iar pe căciulă văzînd cum se agită
nişte coţofene, în tre ab ă pe M oarte : „de ce se b at şi se ceartă
coţofenele acelea pe căciula m ea ? Nu pot lua căciula din pricina
lor ; ce să fie oare asta ?*‘ A tunci M oartea îi spune adevărul, că
el a m u rit fără să-şi dea seam a :
„E, finule, nu sînt acelea coţofene, ci sîn t m uierile şi soţia ta,
care se om oară plîng în d u -te că ai m urit*.
De fapt tim pul, care p en tru m ort a încetat să m ai treacă, p en ­
tru cei răm aşi s-a scurs n em ăsu rat de m ult, în eît a p u tu t avea loc
ro taţia form elor vieţii, de la om spre alte vieţu ito are şi m ai d ep arte
spre u niversul m ineral. O asem enea ro taţie a regnurilo r, la care
eroul priveşte ca pe un geam , d in tr-u n univers dem iurgic, provoacă
D um nezeu d in tr-u n basm cules de O. B îrlea, Soţia şarpe (Op. cit.,
voi. II). D um nezeu îl trim ite pe copil să se uite şi să spună ce
v ede pe locul unde a fost casa părin tească J :
„— Ce văzuşi ?
— D oam ne — zice — arde casa tatii [...].
M erge napoi şi să u ită şi vine şi-i spune :
— Ce văzuşi ?
— D-apoi — zice — pă tata... şi pă frati-m io... ii văzui... ca doi
tăciu n i în m ijloeu căşii... arşi !
— D u-te, du-te napoi să vezi ce-i vedea — zice.
M arsă-napoi şi cotă şi vine şi-i spuse.
— Ce văzuşi ? zice.
— D oam ne — zice — unde-o fo casa tatii, i iarbă pînă-n f...]
b rîu ! P aşte gîşlele sătenilor... de-o fo casa tatii."

1 In citatu l care u rm ează am omis rep e tarea excesivă a sin­

tagm ei zice, m areînd o ralitate a textului, p en tru că a r fi d im in u at
efectul dram atic pe care am v ru t să-l subliniem .

XVI
 P ovestit de cel mai talen tat d in tre inform atorii ale căror texte
au fost incluse în antologia lui O. B îrlea, basm ul Drăgan C e n u /i
are u n ita te şi, cu toate că utilizează num eroase m otive răsp în d ire
dc obicei în basm e diferite, ci este un singur basm şi nu un con­
g lom erat de basm e cum p are la p rim a vedere. L ungim ea tex tu lu i
n u oboseşte, p en tru că 1111 um or discret, îm pingînd spre tragic,
creează o tensiune în ă u n tru l acţiunii şi presim ţirea unui fin al
neobişnuit. Eroul, D răgan Cenuşă, este în a p a re n ţă un om răm as
în m in tea copilăriei, ceea ce nu e însă decît m odul de-a nu p u tea
fi recunoscut de la început drep t viteaz. D eghizat în hain a pros­
tului, el poate săvirşi faptele fără să atrag ă aten ţia şi fără să
stîrn ească de la început invidia, cum se va în tîm p la pînă la urm ă.
Eroul se h răn eşte cu tu rte frăm în tate din cenuşă, su b stan ţă rezu l­
ta tă din com bustie, ceea ce înseam nă că îşi trage p u terea din
foc, aşa cum calul năzdrăvan dobîndeşte forţe m încînd jăratic.
De altfel forţele lui D răgan C enuşă sînt im ense şi îi învinge pe
cei trei zmei de aram ă, de arg in t şi de aur, care locuiesc sub
p ăm în t în zona de topire a m etalelor rep rezen tate de fiecare.
S -ar p u te a spune, stabilind o le g ătu ră alchim ică în tre fu rtu l
a strelo r şi atrib u ţiile m etalurgice ale acestor fiinţe chtonice, că
avem de-a face cu un m it al originii aram ei, arg in tu lu i şi au ru lu i
din to p irea lunii, stelelor şi soarelui. D răgan C enuşă fu ră de la
zmei lu m ina ochilor îm p ă ratu lu i care răm ăsese orb, le ucide pe
soţiile zm eilor şi se desparte de fra ţii săi, dîndu-şi seam a că
treb u ie să în fru n te m ai d ep arte urgia zm eoaieei bătrîn e. U rm ează
episodul cu M arcu A rm ănaş care îl salvează pe D răgan Cenuşă,
aşa cum F au ru l-p ăm în tu lu i îl salvează pe G rcuceanu d in b asm ul
lui Ispirescu sau cum Moş C ălugăr din alt basm îl salvează pe
V oinic de P lum b (V. Bologa, Voinic dc Plumb). D răgan C enuşă
il răsp lăteşte pe M arcu A rm ănaş prin aducerea fetei îm p ă ratu lu i
Verde, dobîndită cu aju to ru l tovarăşilor năzdrăvani, ca în Harap
A lb . D rum ul acestora îm p reu n ă are ceva din isprăv ile de arm e
cavalereşti şi din acest m om ent basm ul capătă un ton de b aladă,
accen tu at şi prin refre n u l : „hai, că unde-s doi, nu-s trei", „hai
cu noi, că unde-s trei nu-s p a tru " , „hai cu noi, că unde-s p atru ,
nu-s cinci44 etc. P o rtretele v itejilo r sîn t făcute cu energie, în
cuvinte p u ţin e : „Măi, om ule, ce faci tu aici ?" este în tre b a t
O chilă care răspunde : ,.IIă, eu ascult cum creşte ovăsul". V întul

XVII
 oferă prilej p en tru m etafora spaţiului : „un om se-nvîriea în loc
c-o botă şi n-avea loc s-o zvîie“ . P u şcă -ţîn ţar este foarte bine
caracterizat de num ele său. Setilă, în tre b at de D răgan Cenuşa de
ce bea toată apa şi lasă peştii să m oară, răspunde : ..dacă as:a
mi-i meseria..." Un om m înca brazdele pro asp ăt ara te şi acela
era Foam etea. încolăcit In ju ru l lui însuşi ca un slm bure, G erilă
este o m etaforă a regresiunii vieţii din pricina frigului : „douăzeci
şi p atru de stîn jen i de lem ne a rd e a u şi-un m oşneag in v îrtit de
douăsprezece ori pe lîngă foc, şi-a douăsprezecea oară i-ajungea
capul pe picioare".
D upă ce ucide b alau ru l care cerea je rtfe om eneşti în schim bul
apei şi salvează om enirea de la m oartea p rin sete, eroul aşază,
dem onstrativ, bucăţile în „nouăzeci şi nouă de căpiţe", făcînd
u rări oam enilor : „D ăruit fie de la m ine de astăzi înainte, apă !
U nde-a călca vaca cu piciorul, şi boul cu piciorul, pe tot izvorul,
şi pe tot p ără u l să fie apă...“ Nu lipseşte nici episodul coborîrii
cu o frînghie de tei pe tărîm ul celălalt, de unde se în to arce pe
spinarea unei p a ju re care m ai în tîi îl înghite şi-l scuipă de mai
m ulte ori, p rin această m oarte iniţiatică, u rm ată de o înviere,
eroul devenind cu totul altul, fireşte m ai viteaz. F iin d u -i ucisă
soţia de cum natele geloase, D răgan C enuşă p ărăseşte din nou
casa părintească. Este uim itoare vocaţia eroică a personajului,
în ciuda neşansei personale. T erm in at însă cu n u n ta lui D răgan
Cenuşă şi cu tra iu l fericit „pînă la adinei b ă trîn e ţi4*, basm ul n -ar
fi av u t coerenţă şi a r fi fost un colaj de m otive. S fîrşitu l esie
neaşteptat, însă firesc şi salvează basm ul de artificial. In tr-ad ev ăr,
după atîte a peripeţii şi după to t m ai m u ltă singu rătate, eroul
treb u ia să învingă şi p roba tim pului. U ltim a p arte e spusă mai
repede, cu m are zgîrcenie d escriptivă :
B ună ziua, m oşule !
— M ulţăm ese dum itale, D răgan Cenuşă. Da unde te duci ?
— Mă duc unde-oi găsi v iaţă fără de sfîrşire.
— R ăm îi aici — zice — aici este viaţă fă ră de sfîrşire î f . .]
N a-ti cirja asta, şi n a-ţi oile astea : peste tot locul să um bli cu
oile astea, însă num ai acolo sub p ădurea-aceea să nu mergi
Şi m oşneagul o plecat. El tot băga oile să se bage acolo,
oile tot fugeau înapoi ; tot le bă^a acolo, spui, ele tot fugeau înapoi.

XVIII
 Fugind oile înapoi, se pune el pe-un dîm b şi şede. O trec u t
o p asăre sus şi-o lă sa t trei pene pe b ra ţe la dînsul şi trei picuri
de sînge. El s-o u ita t la aceia trei picuri de sînge, zice : «Alelei,
dragă, aşa o fost nevasta m ea în faţă c-aieştia trei picuri de sînge,
şi-aşa o fost în p ăr c-aieste trei pene».
Ş-au în fip t cîrja în tr-u n dîm b, s-o strîn s toate oile pe lîngă
dîm b şi el o lă sat oile şi c îrja acolo, ş-au p lecat acasă. Cînd au
plecat acasă, n-o m ai găsit nici o casă, nici grajd, nici nim ică ;
o fost crescut iarbă, li-o cufu n d at D um nezeu cu totul în fu n d u l
p ăm întului. E ra un nuc cu crengile de aur, care bătea cu dînsul
în în a ltu l cerului, însă şi nucul era ru p t ju m ătate. El o despicat
nucul cela, şi s-o băg at în nuc, şi-n nuc o răm as şi-n ziua
de astăzi."
V iaţa e salv ată cu p reţu l regresiunii la nivel vegetal.
In tra re a definitivă în ă u n tru l copacului este o ultim ă iniţiere
a eroului în v ia ţa cosm osului. A cela care făcuse cîndva expe­
rien ţa vitejiei, a devotam entului, a prieteniei şi a dragostei şi,
în cele din urm ă, a tim pului, află m isterul trecerii în altă form ă
de ex istenţă. D upă criza lim b aju lu i din m arginile copilăriei, eroul
fusese, rîn d pe rînd, cum pătat, ironic, sociabil, dem onstrativ,
în căp ăţîn at, curios, m elancolic. A cum săvîrşeşte ultim ul gest cu
m odestie şi in tră în coaja copacului cu sim plitatea cu care ar
îm b răca o haină.
Copacul este un sim bol am p lu : el e cosmosul şi tim pul. F ruc­
tele lui întineresc sau fertilizează. Un m ăr cu totul şi cu totul
de au r înm ugureşte dim ineaţa, înfloreşte, şi pîn ă seara i se coc
fructele (Ispirescu, L u p u l cel năzdrăvan şi Fat-Frumos). E xistă
şi un „fag cu douăsprezece crăci44 sim bolizînd anul cu douăspre­
zece luni (Stăncescu, Povestea norocului). Din gunoiul ad u n a t sub
p at creşte un pom care sparge acoperişul suind pîn ă în cer la
D um nezeu (Vrabie, Povestea cu o baba). In m ijlocul grădinii îm­
p ăra tu lu i era un pom „nalt de nu i se vedea vîrful" şi nu se ştia
ce fel de poam e face p en tru că nim eni n-a av u t cu raju l să se
suie în el. P are de fap t un stîlp care susţine cerul : „trunchiul
era neted şi aluneca ca gheaţa*4. P iciul ciobănaşul se urcă însă
în v îrfu l pom ului unde se află tă rîm u l G hesperiţei şi fuge cu
o fată pe care o găseşte cap tiv ă acolo. în to rşi pe p ăm în t, fata
plesneşte d in tr-u n bici în cele p a tru p uncte cardinale şi pom ul
dispare. (Ispirescu, Piciul ciobănaşul şi pom ul cel fără căpătîi.)

XIX
 E xistă sub p ăm înt un m ăr, mărul roş, care m archează
centrul lum ii : „cîte ape sunt pe lum e şi curg. toate curg de la
asfin ţit spre răsărit, toate de acolo de sub m ărul cela pornesc,
se îm p răştie pe lum e. şi iar înapoi acolo se întorc** (E. N. Voronca,
Patinele şi credinţele poporului român...).
M ărul de au r cu v îrful în cer este de fapt pom ul vieţii şi
îm p ăratu l care obţine un m ăr din acest pom şi-l mănî-ncă „în d ată
în tin ări ca un copil de o zi“ (Ugliş-Delapecica, T odor aş Purcăraştt).
Sim bolul pom ului vieţii se îm bogăţeşte prin apropierea de m itul
ascensiunii în vîrful copacului, înţeles ca o ieşire din condiţia
um ană prin p ătru n d e re a în zone cosmice superioare. De aici nu
mai e m ult pînă la m otivul tim pului care trece p arad o x al. In
basm ul M ama Ciumii de la Marginea L um ii (ITgliş-Delnpecicj)
un fiu de îm p ă rat se suie în v îrfu l unui pom din cu rtea p alatu lu i
şi ajunge la casa S fintei Dum inici. Acolo petrece m ult t im p 1
fără să-şi dea seam a şi cînd se întoarce pe păm înt ..în casili lu
ta-so. îm p ăratu l, nu m ai era nimic, era pustiu acolo. Cîte veacuri,
cîţi ani n-o fi trecut.
In tr-u n singur basm p aradoxul tim pului este în sens invers :
eroul lipseşte m ult tim p de acasă şi face num eroase isprăvi, dur
cînd se întoarce vede că p en tru cei răm aşi nu trecuse nici un
m inut (Pop-R eteganul, L upul cu cap de fier).
L upul este un personaj frecvent în basm e şi cu personalitate
com plexă. îm p re u n ă cu ursu l şi vulpea, lupul (care e îm p ăratu l
lupilor şi are o arm a tă de lupi) îi găseşte soţie m ezinului şi d rep t
răsp la tă că acela îm p ărţise v înatul cu el ii spune : „de-am u n ain le
am să-ţi fiu cinele tă u “ (Bîrlea, Cu doi împăraţi). în tim p ce.
p en tru a-1 salva pe erou, ursul se transform ă în barcă şi vulpea
în vîslă, lupul se face om (Vrabie, Pelrivă, băiat cu cînişorii).
In tr-u n basm lupul e cum natul eroului şi-l înviază pe acesta
cînd e om orît de zm eu (Pop-R eteganul, Crîncu, vînălorul codrului).
O lupoaică îl a ju tă pe Ionică F ăt-F rum os să găsească iapa babii
H îrba (Bîrlea, Cu un împărat). A ltă d ată eroul îi spune lupului
„frate", iar lupul îl aju tă să dobîndească hulubul de au r şi m ăr ii
de aur, calul cu soarele-n piept, lu n a-n fru n te şi stelele pe
sp in are şi pe Ileana Cosinzeana, din cosiţă ru ja-i eîntă, stă soa­

1 T ărîm ul Sf. D um inici a r pu tea fi in te rp re ta t ca un loc unde

nu există decit o nesfîrşită zi de dum inică.

XX
rele ş-o ascultă (Al. Vasiliu. Povestea lupului năzdrăvan şi a
Ilenei Cosinzeana).
F iind un personaj favorabil om ului în basm e, pare ciudat în
p rim u l m om ent că L upul cu cap de fier vrea să-l om oare pe
erou, insă prigoana dezlăn ţu ită de lup are aici un rost iniţiatic.
F ieru l indică invincibilitatea personajului, d ar şi originea sa
plutonică. D ealtfel şi locuieşte în iad, unde se ascunde de erou
„în v atra locului*'. Exista şi un lup cu cap de oţel (Bîrlea, Lupul
cu capul de oţel). In basm ele ruseşti e în tîln it 1111 personaj nu m it
F ru n te -d e -aram ă 1 şi chiar in tr-u n basm de Ispirescu ap are „un
lup groaznic de m are şi cu fruntea do aramă*4 (Lupul cel năz-
dravan >*i Fat-Frumos).
L upul e de fapt străm oşul totemic, adică viteazul exem plar.
A nim alul prim ordial îi ucide pe oam eni ca sa-i învieze iniţiaţi
adică transform aţi în ..lupi", în fiinţe care şi-au însuşit caracteru l
războinic al lupului.
Un îm p ă rat care avea num ai fete le încearcă v itejia p refă-
cîndu-se în lup. Cele m ari se întorc din drum , însă fata m ai m ică
este m ai ta re decît lupul şi după săvîrşirea alto r isprăvi, în u rm a
unui blestem , se tran sfo rm ă in voinic, d ar pierderea fem inităţii
nu p are străin ă de proba b ărb ă ţiei pe care a dat-o în fa ţa an im a­
lu lu i in iţiatic (Ispirescu, Ileana Simziana).
L upul cu cap de fier ap a re ca un personaj iniţiatic tragic,
a cărui ucidere e necesară p en tru ca fo rţa fiarei să treacă celui
care a învins-o. Că e vorba de un rit de iniţiere, o a ra tă tip u l
in terd icţiei im puse eroului de lup : să nu se însoare, m ai bine
spus, să nu se însoare înainte de-a fi iniţiat.
F ap tu l că un rit a tît de vechi şi specific elem entului aborigen
(stin d ardul de luptă al dacilor rep rezen ta un cap de lup şi ch iar
etim ologia cuvm tului dac este pusă în le g ătu ră cu cu v în tu l lup*)
s-a p u tu t a lă tu ra m otivului parad o x u lu i tem poral d iscu tat aici,
face posibilă p resupunerea că însuşi acest m otiv a r fi destul de
vechi. El ar însem na o rem iniscenţă din epocile cînd creaţiu n ea
n u era definitiv fix ată şi ex ista o m are dezordine în ă u n tru l spe­

1 Cf. V. I. Propp, Rădăcinile istorice ale basmului fantastic,

B ucureşti, E ditura U nivers, 1973, p. 189.
M ircea El iade, De Z alm o xis d Gcngis-Khan, P aris, Payot,
1970.

XXI
ciilor, tim pul însuşi avînd un caracter instabil, paradoxal. A stfel
anul, u n ita te de m ăsura p en tru tim p, nu însem na m ereu aceeaşi
d u rată, fiindcă nici d ru m u l p ăm în tu lu i în ju ru l soarelui nu era
stabil şi existau p e rtu rb ă ri în m işcarea astrelor.
Io n ită F ăt-F rum os slujeşte trei zile la o babă şi asta înseam nă
un an, p en tru că „anul pe acelea tim puri era num ai de trei zile*.
(Frin-cu şi C andrea, Ileana Cosinziana.) Tot aşa, S tan Bolovan
slujeşte la zm ei un an, cînd „anul era de trei zile“ (Pop-R eteganul,
Stan Bolovan). Un b ăiat deghizat în fată in tră în ţa ra zînelor
u n d e slujeşte un an, însă „atunci era an u l din trei zile în ţa ra
zînelor" (Pop-R eteganul. Crăiasa zînelor). C rîncu slujeşte p en tru
un cal n ăzd răv an la V îjbaba un an de zile şi aflăm că „pe acolo
e anul num ai de trei zilew (Pop-Ileteganul, Crîncu, vînătorul c o ­
drului). In v îrfu l unui pom care făcea în acelaşi tim p m ere, pere
şi gutui se suie feciorul p u rcaru lu i şi slujeşte la nişte zmei un
an, care „era num ai de trei zileu (Hasdeu, Vitejia feciorului de
pur car). P etre slujeşte la o babă p atru ani care durează cît p a tra
zile, „c-atuncea pe-acela tim p era anu d in tr-o zi“ (Bîrlea, Trei
capre albe). Todoraş slujeşte un an şi o zi la B aba-A na-N ăzdră-
vana şi p arcă a r fi sta t trei zile (Ugliş-Delapecica, Todoraş P u r-
căraşu). Ionică F ăt-F ru m o s slujeşte trei nopţi, care înseam nă trei
ani, şi obţine de la o babă un m înz năzdrăvan. S tăp în a cailor e în ­
to td eau na o b ă trîn ă cu un fizic a b e ra n t şi antropofagă. F ire a ei
m onstruoasă, am estec de om şi anim al, alătu ri de m ăsu răto area
bizară a tim pului, a ra tă o epocă în care creaţia nu se stabilise in
form e d efinitive :
„E, hei, dragu m am ii, dă trei zile şi trei nopţi dă cînd te-aştep t
Dă vo trei zile nu m i-a v en it nici un băiat. Şi-am pustiu ă la de
p a r dă strigă m ereu : cap, cap / cap, c a p ! P oate c-o fi ch iar capu
dum itale. Mie — zice — nu-m i slujeşti decît trei nopţi : trei nopţi
e trei ani. Eu — zice — am o iapă. Te duci — zice — şi num ai
noaptea stai cu eu.“ (Bîrlea, Cu M unte-Vînăt.)
In tr-o asem enea epocă eroii n ăzd răv an i sîn t aceia p en tru
zăm islirea carora n atu ra a re mai p u ţin e şovăieli : „cît ţin e o
fem eie nouă luni de zile, ea o ţin u t num ai nouă zile" (Vrabie,
Pipăruş). A lţii dim potrivă au nevoie de o m a tu riza re în a in te de
naştere, care cu cît se am înă m ai m ult, cu a tît dă posibilitate
eroului să acum uleze însuşiri. O fem eie naşte doi gem eni în
v îrstă de p atru ani (Bîrlea, Cu Hat-Prinţ). F ăt-F rum o s „îm plinise

XXII
în p lnteeele m ă-sii unsprezece luni şi nu mai putea naşte* (Vrabie,
L^ana Co&înzeana). O fem eie naşte un b ăiat de nouă ani (Slăncescu,
Aiinea V iteazul), in tim p ce T ulim an se naşte după ce „doisprezece
ani a p u rta t pruncul în pîntece îm p ărăteasa" (Rădulcscu-Codin,
Tuliman), iar altă fem eie naşte după douăzeci de ani (Obert,
Şarpele).
G răbiţi să săvîrşească isprăvile neobişnuite, eroii n ăzd răv an i
anulează, prin creşteri rapide, cronologia : „cînd era d-un an,
p arcă era de cinci, iară cînd fu de cinci, parcă era de cincisprezece*
(Ispirescu, Făt-Frumos cel rătăcit). D espre a lt erou se s p u n e :
„cît creşte om m irean în şaptesprezece-optsprezece ani, el a
crescut num ai în optsprezece zile şi s-a făcut b ăiat de căsăto rie1'
(Vrabie, Pipăruş). M arin vîn ăto ru l „creştea în douăzeci de zile,
cît creşte un om m irean în douăzeci de a n iiC (Vrabie, Marin
Vînătoru). V oinicul C oada-caprii „cînd a fost de o zi, a fost ca
a ltu de un an, şi cînd a fost dc doauă zile, a fost ca altu de noauă
a n i“ (Ugliş-Delapecica, Voinicul Coada-caprii). Sora lui P ip ăru ş
P etru , recunoscînd azim a părintească, se m iră : „Cred că îmi eşti
frate, d ară nu pricep cum ? [...] nu sîn t mai m ult de cinci ani de
cînd sîn t aici [...], cînd te-ai p u tu t naşte ; că doară nu eşti num ai
de p atru -cin ci ani ? ! Tu treb u ie să fii barem i de douăzeci de
an i \“ (Pop-R eteganul, Pipăruş Petru şi Florea înflorit). U rm ă
G albină v ine de la v în a t cînd are num ai p atru zile şi-i spune
m aică-sii care-1 vede su p ă ra t : „Nu mi s-a în tîm p la t nimic, m am ă,
d a ră m -a aju n s dorul de în su rat" (Pop-R eteganul, Urmă Galbină şi
Pipăruş Petru).
A lt mod de an u lare a cronologiei este în tin erirea bătrîn ilo r.
P en tru îm p ă ratu l b ătrîn care se spală la ochi cu apă de la F în-
tîn a Sticlişoarei tim pul este de fap t d a t înapoi : „Puse m îna pe
sticla cu apă, se spălă pe ochi şi se făcu tam an ca cum a r fi fost
de doisprezece a n i‘k (Stăncescu, Fîntîna Sticlişoarei). Un îm p ă rat
visează că „de va m înca un m ăr din m ă ru care era în faţa
p alatu lu i va în tîn ări ca un copil dc-o zi* (Ugliş-Delapecica,
Todoraş Purcăraşu). Cu un fulg ferm ecat Ion N ebunu se face
b ăiat de optsprezece ani (Vrabie, Ion Nebunu). Fiul altui îm p ă rat
îi aduce tatălu i o oglindă ferm ecată şi acesta, „cum a p riv it în
oglindă, în tr-o clipeală a în tin e rit şi se sim ţea schim bat în toată
fiin ţa lui" (Ugliş-Delapecica, Cenuşotca-Potca). In tr-o legendă
un b ă trîn stă de o sută douăzeci de ani în cap tiv itate la nişte zîne,

XXIII
c a r e îl întineresc- în fiecare zi, punindu-1 apoi să joace şi să le
distreze (Bîrlea, Cînd s-o făcut driimu pe dcalu Neamţului). F o arte
spectaculoasă e în tin erirea unei babe care îl creşte de suflet pe
un b ăiat, Florca. A cesta stă cincisprezece ani cătan ă şi cînd se
întoarce se aşteap tă ca baba să fi m u rit :
„— U nde eşti babă C atincă, strigă el, c-arn venit de la oaste
şi mi-i dor să te văd ? Mai trăieşti ?
— Mai trăiesc, mai trăiesc, se aude glasul babei din casă.
Da îi iasă în ain te lui Florea o codană de fată cu lipici, de s-o
strîngi în b raţe şi s-o m ănînci de d ragă !
— Cine eşti tu, fată, hai ?
— Apoi cu sînl baba C atinca şi cu atîta dor te-am aşteptat,
îneît am Întinerit." (Rezuş, Cătana împăratului.)
Un lucru asem ănător se în tîm p lă cu Inia Dinia, o fată de
îm p ărat care vede într-o zi „un copil de nu mai era altu l ca el pe
subt soare* si răm îne tîn ără, aşteptîndu-1 să crească (Al. V asiliu.
Tnşti-Copil şi Inia Dinia). O prirea tim pului apare de m ulte ori
în basme.
Un viteaz, care făcuse legăm înt cu alţi voinici să fie om orît
acela care nu păzeşte bine focul, este nevoit să ţin ă n o aptea în
loc p înă cînd găseşte ja r să rea p rin d ă focul : „Se duse, se duse.
pînâ ce dete de o pădure, în care în tîln i pe M urgilă, şi pe care îl
opri în loc, ca să m ai întîrzie noaptea. M erse dup ă aceea m ai
d ep arte şi dete peste M iazănoapte, şi trebui să o lege şi pe dînsa
ca să nu den peste M urgilă. [...] Nu făcu m ultă cale şi în tîln i pe
Zorilă. [...] Făcu ce făcu şi-l puse şi pe dînsul la b u n ă rîn d u ială."
(Ispirescu. Balaurul cel cu şapte capete.)
„Sim boluri cro n o lo g ice"l, D e-cu-sară, M iezu-nopţîi şi Zori-
de-ziuă din alt basm a p a r ca nişte călători cuviincioşi cu care îşi
dă bineţe voinicul : „Scoboară cl şi porneşte s-ajung-acolo şi-ntil-
neşte un om pe drum .
— Bună noapte î
— M ulţăm esc d-tale.
— Da cine eşti d-ta ?
— Fu îs D e-cu-sară.
Călin N ebunul l-apucă şi-l legă dc-un copac cot la cot."
(Emine.scu, Călin Nebunul.)

1 G. Călinescu, Estclica basm ului, Bucureşti, E ditura p en tru

literatu ră, lî)(>3, p. 73.

XXIV
 N oaptea durează atît de m ult, îneît Calin N ebunul îşi găseşte
fra ţii de-un stîn jen scufundaţi în păm înt d e-atita somn.
.%t: O fa tă de îm p ă ra t oprea soarele-n loc după oe apunea, şi-i
da d ru m u l abia cînd se întorcea cu surorile ei acasă“ de la p e­
treceri. C înd sînt răp ite de zmei, fetele nu d au m ult tim p drum ul
soarelui, ca să atra g ă aten ţia că sînt în pericol. Insom nia de om
b ătrîn a îm p ă ratu lu i şi încetineala cu care pricepe tocm ai n ere­
gulile casei lui d au un bun p o rtre t comic : „De la o vrem e se
sa tu ră îm p ă ra tu l V olbură de som n şi se scoală cu n oaptea-n
cap. U m blă el, tehui, de colo-ncoace, da noaptea-i în toiul ei.
«Măi, ce să fie asta ? ! M -am să tu ra t de somn, m -am întors şi
pe-o p arte şi pe alta şi nu m ai am stare în pat. Ian să mă duc să
văd ce fac fetele tatii !» Se duce îm p ă ratu l la fete, da ia fetele
de unde nu-s ! Le caută el în sus, le caută el în jos, da fetele au
in tra t ca-n apă. «Măi, ce să m ai fie şi asta ? (Rezuş, Noaptea
cea lungă.)
F u rtu l astrelo r de către zmei din mai m ulte basm e sim boli­
zează fu rtu l tim pului şi, în im posibilitate de-a m ai ţine cronologia,
om ul se scufundă în întu n ericu l atem poral.
C atastrofa m eteorologică din Trei copii săraci (C. S andu-
Timoc), care duce la disp ariţia vieţii pe păm înt, provoacă şi a n u ­
larea tim pului, pe care nu-1 m ai m ăsoară nim eni. L ip sit de
atm osferă, p ăm în tu l se prezintă ca un glob ,,copt şi p îrjo lit de
arşiţa soarelui*1 şi eroul, ca E tana pe aripile v u ltu ru lu i din
povestea egipteană, zboară în cer să dezgheţe ploaia. Z burînd cu
viteze cosmice, tim pul trecuse mai încet p en tru erou, în tim p ce
pe p ăm înt „trecuseră mii de ani de cînd el zbura ca gîndul din
stea în stea*. Basm ul se term ină cu rea p ariţia vieţii pe p ăm în t :
.,Cînd aju n să jos, găsi p ăm întul înverzit, plin de ierburi şi de
vietăţi. Găsi oraşe şi sate cu lum e veselă [...]. M erse la palatele
fra ţilo r săi şi-i găsi cu îm părătesele şi pruncii, petrecînd şi vese-
lindu-se, căci, după un somn greu şi lung, s-au sculat..." Ideea
încrem enirii oraşelor şi oam enilor vrem e îndelungată p en tru ca,
n eatinşi de tim p, după mii de ani să fie reînviaţi, este în tîln ita
în m ai m ulte basm e. Un voinic născut cu o carte în m înă, sem n
al înţelepciunii, ajunge, după un drum lung, în tr-u n loc pustiu
u nde erau num eroase grăm ezi de oase om eneşti : ,,de ce m ergea
m ai-nainte, d-aceoa grăm ezile de oase de om se în m u lţea u ” .

XXV
A juns în oraşul num ai d ărîm ătu ri, voinicul dcscoperă în v ia ţă
doar ..un b ătrîn cu b arb a pînă la genuchi4*, care nu m ai văzuse
oam eni „de cînd era copilandru", şi o dom niţă care în tot acest
tim p răm ăsese tînără. C itind pe cartea lui o noapte întreagă,
voinicul izbuteşte să răm în ă viu în cam era dom niţei şi astfel e
n im icit blestem ul care apăsa asu p ra ei şi asu p ra locurilor : „A tunci
odată, ca din senin, în cepură a învia oam enii de p rin oraşe şi de
prin sa ie, slugile dc prin curte şi toate cîte erau cu suflet, în ziua
cînd veni cel întîi peţitor, începu să se m işte şi să se scoale ca
d in tr-u n somn adînc.“ (Ispirescu, Voinicul cel cu cartca în mînă
născut.)
Este in teresan t că în acest basm voinicul nu mai e un om de
arm e. ci un cărtu ra r. C artca pe care o citeşte continuu îl face
in v u ln erabil, eliberîndu-i în prim u l rînd sp iritu l de team a de
necunoscut. Insă nu conţinutul cărţii contează (ni se spune că
voinicul citea tot tim pul aceeaşi carte, de fap t Cartea), ci pasiunea
lecturii sale, grav itatea cu care p ătru n d e în universul livresc.
In tr-u n basm asem ănător, voinicul trasează în tre el şi restul
lum ii un cerc, în care se închide să citească : „Copilul, cum îl
vede, iese afară, trage sabia din teacă, face cu ea un cerc pe
p ăm în t în ju ru l lui şi şade să cetească. [...] C ălugărul [...] iese la
fecior şi dă să-l m îngîie ; dar, vezi, nu pu tea să in tre în cercul
făcu t de b ăiat cu sabia.“ (Rădulescu-C odin, Pescăruş împăratul.)
Eroul se închide în tr-u n sp aţiu m agic, în care nu poate p ătru n d e
cel neiniţiat. O ri C artea rep rez in tă aici in iţierea suprem ă, ea
d îndu-i om ului fo rţa să dom ine su fletu l elem entar, acel duh
am orf şi răuvoitor care b în tu ie p rin tre oam eni şi lu cru ri, încer-
cînd să înfrîngă în om cerebralitatea.
In tr-u n a lt basm , încrem en irea tem porală din Voinicul cel cu
cartea în m înă născut ap are ca o p ietrificare, şi tablo u l unei case
de piatră, cu oam enii şi toate obiectele d e p iatră, este ingenios :
„M ergînd ei pin cetate şi-ncolo şi-ncoace, au afla t toate îm ­
p ietrite, şi curţi şi oam eni şi dobitoace şi ie rb u ri şi toate cîte
num ai se afla în cetatea aceea. [...] Im blînd ei în toate p ărţile pin
cetate, au d a t peste o casă cu 12 chei în uşă, d a ră şi acestea de
p iatră. I...] In trîn d în lă u n tru , au afla t toate foarte îm podobite şi
m îndre. d a ră ce folos, că era toate de p iatră. [...] Aice e ra nişte
m ese întinse cu feli de feli de b ucate pe ele. Ei s-au aşăzat la un a

XXVI
şi dau să m ănînce din bucatele cele gustoase, dară vai ! că şi ele
era îm pietrite, m ăcar că-ţi părea acum a aduse de pe vatră.*
(Sbiera, Împăratul împietrit.)
Dar prin acest fel de criogenie oam enii scapă acţiunii tim pului
şi în clipa în care blestem ul se desface, ci îşi pot relua ocupaţiile
în tre ru p te cu ani în urm ă : Toată cetatea foia de viaţă, ca cum
cetăţenii nici n-ar fi fost îm pietriţi, unii m ergea într-o parte, alţii
în alta. fiecare după trebile şi treb u in ţele sale. De o p arte de
cetate batea dobele să se strîngă ostaşii la m ustru, şi cum au
auzit cătanele cele trei. cari înviaseră acum . sunetul dobclor. au
socotit c<i le strigă şi pe dînsele la m ustru şi. îm brăcate cum era,
au alergat în d aiam are într-acolo, p entru că uitaseră acum a ce
s-au fost în tîm p lat cu dînsele.“ 1
în v ierea statuii de p iatră în care a fost tran sfo rm at omul
cînd a încălcat o interdicţie, este un motiv dc asem enea râspîn-
dit. A testat la noi în 45 de v a ria n te -, L. Ş ăineanu sem nalează
(Op cit., p. 588) o v arian tă neogreacă (în care învierea se face p rin
stropirea stanei de p iatră cu lacrim ile ad u n a te în trei ani), două
v arian te bretone (într-una din ele există, ca In basm ul rom anesc
O m ul de piatrăt episodul cu îndrăgostirea eroului de p o rtre tu l
fem eii) si cîte o v a ria n tă florentină, napolitană şi portugheză.
Acelaşi autor consideră basm-tip p en tru basm ele rom aneşti cu
acest m otiv pred o m in an t (în tipologia sa, ciclul celor doi fraţi,
tipul dioscurilor) basm ul lui N. Filim on, O m ul de piatră.
B asm ul este în tr-a d e v ă r cel mai izbutiL cu această temă. Ceea
ce îl face superior, de pildă, variantei destul de asem ăn ăto are
a lui G. C ătană, este finalul cu acea poveste în ă u n tru l poveştii,
care e de fapt relu a re a a tot ceea ce cititorul ştie pînă atunci,
însă, în clipa cînd interdicţia cuvîntului nu se mai respectă, după
fiecare lucru în tîm p lat şi spus, eroul se pietrifică : „Cum sfîrşi
Afin acreşte vorbe, sc lacu de p ia tră p înă la genunchi. Boierii din
divan, cum văzură această m inune, se speriară. Afin începu
iarăşi [...]. Zicînd şi aceste cuvinte, Afin se făcu de p iatră p în ă
la brîu. îm p ă ra tu l şi îm părăteasa, văzînd nevinovăţia lui Afin,
în cep u ră a plîuge şi a-1 ruga să înceteze din povestire." Insă eroul

1 M otivul este com un basm ului Frumoasa din pădurea ador­

mită, frecvent în apusul Europei.
- O vidiu B îrlea, loc. c i t , voi. II. p. 185.

XXVII
era de pe acum, sufleteşte, de p ia tră : ..el nu voi, ci m ersa
în ain te Cum sfirşi A fin această povestire, se făcu cu totul
şi cu totul de piatră."
De fapt, îm p ietrirea eroului este p re ţu l p lă tit de om pentru
ca povestea să p o ată exista. T ra n sp u n în d u -n e pu ţin în realitatea
basm ului, putem spune că dacă A fin n -ar fi spus îm p ăratu lu i si
cu rţii sale tot ce i se întîm plase, nim eni, şi deci nici noi n-am fi
p u tu t afla povestea. De aceea, ciu d atu l dialog din a lt basm , în tre
T ulim an, care îm pietreşte pe m ăsu ră ce povesteşte, şi fratele de
cruce care încearcă să-l oprească, are un ton eroic :
„— Taci, frate, nu mai spune, se ruga feciorul de îm p ărat.
Să răm ii încailea zdravăn d-aci în sus.
— Ba nu, oi spune m ereu.
Cind ajunge la vorba fem eii [...] se îm pietreşte T ulim an pînă
la subţiori :
— Taci, frate, nu m ai spune, îi grăieşte feciorul lăcrăm ând,
că te îm pietreşti de tot.
— Şi dacă !“ (Rădulescu-C odin, Tuliman.)
P rin tre în tîm p lă rile p etrecu te în basm ul O m ul de piatră şi
interzise de-a fi date în vileag, este şi zborul m iraculos cu buş­
teanul ielelor. A lături de calul năzd răv an alergînd .,ca v în tu l şi
ca g în d u l“ , b u şteanul ielelor, am in tin d vag rolile lui Iezcchiel,
este un vehicul în stare să în frîn g ă d istan ta şi tim pul. Cu el,
eroii stră b a t în tr-o clipă o „cale de zece ani" şi aju n g pe alt
tărijn la fel de tin e ri ca în m om entul plecării. V oinicul cel cu
cartea în m ină născut face un drum de trei ani, trei luni şi trei
zile pînă la casa p ărintească, iar la întoarcere face îm p reu n ă cu
nişte b a la u ri-lă u ta ri acelaşi drum în m ai p u ţin de o zi. Cînd voi­
nicul îşi pierde căciula în tim pul zborului, aceştia îi dau un răsp u n s
cu totul n eliniştitor :
,.— Stai, mă, să-m i iau căciula, că m i-a căzut d in cap.
— Ce stai d um neata de vorbeşti ? Las-o încolo, la nevoile,
căciula, că ea acum o fi cale de şase luni de departe..."
C ălătoria răm în e m iracolul fu n d am en tal al lum ii basm ului.
Voinicii stră b a t nouă m ări şi nouă ţări, aju n g la m arginea lumii,
se urcă în copacul cu vîrfu l în cer, coboară sub p ăm în t pe o
frîn g h ie de tei, şi totul cu grab a pe carc- le-o dă conştiinţa fap tu ­
lui că m arele lor duşm an este tim pul.

XXVIII
 N eputînd anihila cronologia, om ul şi-a fă u rit un tim p veşnic
în ă u n tru l poveştii, şi chiar p rin sim plul fap t de a povesti. Ca să
fie sigur că răm îne cît m ai d ep arte de sfîrşit, de m oarte, om ul a
p lasat tim pul basm ului „cînd făcea plopşorul pere şi răch ita
m icşunele“, „cînd se luau de gît lupii cu m ieii de se s ă ru ta u '1,
adică în tim pul acelei frăţii universale de la originile lum ii, cînd
încă nu se dezbinaseră vietăţile păm întului.

RUXANDRA NICULESCU
Basmele călătoriilor în timp
Staţi pe loc, că nu ştiţi voi
cc am aflat şi ce ştim n o i :
c-o veni vremea d-apoi
d-o fi anul ca luna,
luna
ca sapi amina,
xiptămina
ca ziua,
si ziua ca ceasul scurt
iar ceasul ca un minut.
G. DEM. TEODORESCU,
Poesii populare rom âne
 t i m ;k i ;ţ i : f a r a
b At r în k ţ l : şi v i a ţ ă
FARA DK MOARTE

A fost odată ca niciodată ; că de n -a r fi, nu s-ar mai

povesti ; de cînd făcea plopşorul pere şi răchita m icşu-
nele ; de cînd se băteau urşii în coade ; de cînd se luau
de gît lupii cu mieii de se sărutau, înfrăţindu-se ; de cînd
se potcovea puri cele la un picior cu nouăzeci şi nouă de
oca de fier şi s-arunca în slava cerului de ne aducea
poveşti.
De cînd sc scria m usca pe părete,
Mai m incinos cine nu crede.
A fost odată un îm părat m are şi o îm părăteasă, am în-
doi tineri şi frum oşi, şi. voind să aibă copii, a făcut de mai
m ulte ori tot ce trebuia să facă pentru aceasta ; a îm biat pe
la vraci şi filosofi, ca să caute la stele şi să le ghicească
daca or să facă copii ; d ar în zadar. In sfîrşit, auzind
îm păratul că este la un sat aproape un unchiaş dibaci,
a trim is să-l cheme ; dar el răspunse trim işilor că : cine
are trebuinţă, să vie la dînsul. S-au sculat deci îm păratui
şi îm părăteasa şi, luînd cu dînşii vro cîţiva boieri mari,
ostaşi şi slujitori, s-au dus la unchiaş acasă. Unchiaşul,
cum i-a văzut de departe, a ieşit să-i ÎB.timpine şi tot-
dodată le-a zis :
— Bine aţi venit sănătoşi ; d a r ce îm blif îm părate,
să afli ? D orinţa ce ai o să-ţi aducă întristare.
— Eu nu am venit să te întreb asta, zise îm păratul,
ci daca ai ceva leacuri care să ne facă să avem copii,
să-m i dai.
— Am, răspunse unchiaşul ; dar num ai un copil o să

5
 faceţi. El o să fie Făt-F rum os şi drăgăstos, şi parte n-o
să aveţi de el.
Luînd îm păratul şi îm părăteasa leacurile, s-au întors
veseli la palat, şi peste cîteva zile îm părăteasa s-a sim ţit
însărcinată. Toată îm părăţia şi toată curtea şi toţi sluji­
torii s-au veselit de această întîm plare.
M ai-nainte însă de a veni ceasul naşterii, copilul se
puse pe un plîns, de n-a p u tu t nici un vraci să-l împace.
Atunci îm păratul a început să-i Tăgăduiască toate bunu­
rile din lume, d ar nici aşa n-a fost cu p u tin ţă să-l iacă
să tacă.
— Taci, dragul tatei, zicea îm păratul, că ţi-oi da
îm părăţia cutare sau cutare ; taci, fiule, că ţi-oi da de
soţie pe cutare sau cutare fată de îm părat, şi alte m ulte
d-alde astea ; în sfirşit, dacă văzu şi văzu că nu tace,
îi mai zise : taci, fătul meu, că ţi-oi da Tinereţe fără
bătrîneţe şi viaţă fără de moarte.
Atunci copilul tăcu şi se născu ; iar slujitorii deteră
în tim pine şi in surle, şi în toată îm părăţia se ţinu veselie
m are o săptăm înă întreagă.
De ce creştea copilul, d-aceea se făcea mai isteţ şi
mai îndrăzneţ. îl deteră pe la şcoli şi filosofi, şi toate
învăţăturile pe care alţi copii le învăţa în tr-u n an,el le
învăţa într-o lună, astfel îneît îm păratul m urea şi învia
de bucurie. Toată îm părăţia se fălea că o să aibă un
îm părat înţelept şi procopsit ca Solomon îm părat. De la
o vrem e încoace însă, nu ştiu ce avea, că era tot galeş,
trist şi dus pe gînduri. Iar cînd fuse într-o zi, tocmai cînd
copilul îm plinea cincisprezece ani şi îm păratul se afla
la masă cu toţi boierii şi slujbaşii îm părăţiei şi se che-
fuiau, se sculă F ăt-Frum os şi zise :
— Tată, a venit vrem ea să-m i dai ceea ce m i-ai
făgăduit la naştere.
Auzind aceasta, îm păratul s-a în tristat foarte şi i-a
zis :
— D ar bine. fiule, de unde pot să-ţi dau un astfel de
lucru nem aiauzit ? Şi dacă ţi-am făgăduit atunci, a fost
num ai ca să te împac.

6
 — Daca tu, lată, nu poţi să-m i dai, apoi su n t nevoit
să cutreier toată lum ea pînă voi găsi făgăduinţa p en tru
care m -am născut.
Atunci toţi boierii şi îm păratul deteră în genuchi,
cu rugăciune să nu părăsească îm părăţia ; fiindcă, ziceau
boierii :
— Tatăl tău de aci înainte e bătrîn, şi o să te ridicăm
pe tine în scaun, şi avem să-ţi aducem cea m ai frum oasă
îm părăteasă de sub soare de soţie.
D ar n-a fost p u tin ţă să-l întoarcă din h otărîrea sa,
răm îind statornic ca o piatră în vorbele lui ; iar tată-său,
dacă văzu şi văzu, îi dete voie şi puse la cale să-i gătească
de drum m erinde şi tot ce-i trebuia.
Apoi F ăt-Frum os se duse în g rajdurile îm părăteşti,
unde erau cei mai frum oşi arm ăsari din toată îm părăţia,
ca să-şi aleagă unul : dar, cum punea m îna şi apuca pe
cîte unul de coadă, îi trîntea, şi astfel toţi caii căzură.
In sfîrşit, tocmai cînd era să iasă, îşi m ai aruncă ochii o
dată prin grajd şi, zărind în tr-u n colţ un cal răpciugos
şi bubos şi slab, se duse şi la dînsul ; iar cînd puse m îna
pe coada lui, el îşi întoarse capul şi zise :
— Ce porunceşti, stăpîne ? M ulţum esc lui D um nezeu
că m i-a a ju ta t să ajung ca să m ai puie m îna pe m ine un
voinic.
Şi înţepenindu-şi picioarele, răm ase d rep t ca lum i­
narea. A tunci F ăt-Frum os îi spuse ce avea de gînd să
facă, şi calul îi zise :
— Ca să ajungi la d orinţa ta, trebuie să ceri de la
tată -tă u paloşul, suliţa, arcul, tolba cu săgeţile şi hainele
ce le pu rta el cînd era flăcău ; iar pe m ine să m ă îngri­
jeşti cu însuţi m îna ta şase săptăm îni, şi orzul să mi-1
dai fiert în lapte.
Cerînd îm păratului lucrurile ce-1 povăţuise calul, el
a chem at pre vătaful curţii şi i-a dat poruncă ca să-i
deschiză toate tronurile cu haine, spre a-şi alege fiu-său
pe acelea care îi va plăcea. Făt-Frum os, după ce răscoli
trei zile şi trei nopţi, găsi în sfîrşit, în fundul unui tron
vechi, arm ele şi hainele tătîne-său de cînd era flăcău, dar
foarte ruginite. Se apucă însuşi cu m îna lui să le cureţe
de rugină, şi după şase săptăm îni. izbuti a face să lucească

7
arm ele ca oglinda. T otodată îngriji şi de cal, precum îi
zisese el. D estulă m uncă avu ; d a r fie, că izbuti.
Cînd auzi calul de la Făt-Frum os că hainele şi arm ele
su n t bine curăţate şi pregătite, odată se scutură şi el,
şi toate bubele şi răpciugă căzură de pe dînsul şi răm ase
întocmai cum îl fătase m ă-sa, un cal gras, trupeş şi cu
patru aripi. Văzîndu-1 Făt-Frum os astfel, îi zise :
— De azi în trei zile plecăm.
— Să trăieşti, stăpîne, sunt gata chiar azi, de porun­
ceşti, îi răspunse calul.
A treia zi de dim ineaţă, toată curtea şi toată îm pără­
ţiei era plină de jale. Făt-Frum os, îm brăcat ca un viteaz,
cu paloşul în mînă, călare pe calul ce-şi alesese, îşi luă
ziua bună de la îm păratul, de la îm părăteasa, de la toţi
boierii cei m ari şi cei mici, de la ostaşi şi de la toţi sluji­
torii curţii, carii, cu lacrim ile în ochi, îl rugau să se lase
de a face călătoria aceasta, ca nu care cum va să m eargă
la pieirea capului său ; dar el, dînd pinteni calului, ieşi
pe poartă ca vîntul. şi după dînsul carăle cu m erinde, cu
bani şi vreo două sute de ostaşi, pe care-i orînduise
îm păratul să-l însoţească.
După ce trecu afară de îm părăţia tatălui său şi ajunse
în pustietate, Făt-Frum os îşi îm părţi toată avuţia pe la
ostaşi şi, luîndu-şi ziua bună, îi trim ise înapoi, oprindu-şi
pentru dînsul m erinde num ai cît a p u tu t duce calul.
Şi apucînd calea către răsărit, s-a dus, s-a dus, s-a dus,
trei ziie şi trei nopţi, pînă ce ajunse la o cîmpie întinsă,
unde era o m ulţim e de oase de oameni.
Slînd să se odihnească, îi zise calul :
— Să ştii, stăpîne, că aici suntem pe moşia unei
Gheonoaie, care e atît de rea, îneît nimeni nu calcă pe
moşia ei fără să fie omorît. A fost şi ea fem eie ca toate
femeile, dar blestem ul părinţilor pe care nu-i asculta,
ci îi tot necăjea, a făcut-o să fie Gheonoaie ; în clipa
aceasta este cu copiii ci, dar mîine, în pădurea ce o vezi,
o s-o întilnim venind să te prăpădească ; e grozavă de
m are ; dară să nu te sperii, ci să fii gata cu arcul ca să
o săgetezi, iar paloşul şi suliţa să le ţii la îndem ină, ca
sâ te slujeşti cu dînseie cînd va fi de trebuinţă.
Se deteră spre odihnă ; d ar pîndea cînd unul, cînd
altul.

8
 A doua zi, cînd se revărsa ziorile, ei se pregăteau să
treacă pădurea. Făt-F rum os înşelă şi în frîn ă calul, şi
chinga o strînse m ai m ult decît altă dată, şi porni ; cînd,
auzi o ciocăni tu ră groaznică. A tunci calul îi zise ;
— Ţine-te, stăpîne, gata, că iată se apropie Gheo­
noaia.
Şi cînd venea ea, nene, dobora copacii : aşa de iu te
m ergea ; iar calul se urcă ca vîntul pînă cam dasupra ei
şi Făt-Frum os îi luă un picior cu săgeata şi, cînd era
gata a o lovi cu a doua săgeată, strigă ea :
— Stai, Făt-Frum os, că n u -ţi fac nim ic !
Şi văzînd că nu o crede, îi d ete înscris cu sîngele său.
— Să-ţi trăiască calul, Făt-Frum os, îi mai zise ea,
ca un năzdrăvan ce este, căci de nu era el, te m încam
fript ; acum însă, m -ai m încat tu pe m ine ; să ştii că
pînă azi nici un m uritor n-a cutezat să calce hotarele m ele
pînă aicea ; cîţiva nebuni carii s-au încum es a o face,
d-abia au ajuns pînă în cîm pia unde ai văzut oasele cele
m ulte.
Se duseră acasă la dînsa, unde Gheonoaia ospăta pe
Făt-Frum os şi-l omeni ca p-un călător. D ar pe cînd se
aflau la m asă şi se chefuiau, iară Gheonoaia gemea de
durere, deodată el îi scoase piciorul pe care îl păstra în
traistă, i-1 puse la loc şi îndată se vindecă. Gheonoaia,
de bucurie, tinu m asă trei zile d -a rîndul şi rugă pe
Făt-Frum os să-şi aleagă de soţie pe una din cele trei fete
ce avea, frum oase ca nişte zîne ; el însă nu voi, ci îi
spuse curat ce căuta ; atunci ea îi zise :
— Cu calul care îl ai şi cu vitejia ta, crez că ai să
izbuteşti.
După trei zile. se pregătiră de drum şi porni. M erse
Făt-Frum os. m erse şi iar merse, cale lungă şi mai lungă ;
dară cînd J’u de trecu peste hotarele Gheonoaiei, dete de
o cîmpie frum oasă, pe de o p arte cu iarba înflorită, iar pe
de altă parte pîrlită. Atunci, el întrebă pe cal :
— De ce este iarba pîrlită ?
Şi calul îi răspunse :
— Aici suntem pe moşia unei Scorpii, soră cu Gheo­
noaia ; de rele ce sunt, nu pot să trăiască la un loc ; bles­
tem ul părinţilor le-a ajuns şi d-aia s-au făcut lighioi.

9
 aşa precum le vezi ; vrăjm ăşia lor e groaznică, nevoie
de cap, vor să-şi răpească una de la alta păm înt ; cînd
Scorpia este necăjită rău, varsă foc şi smoală ; se vede
că a avut vro ceartă cu soră-sa, şi viind s-o gonească de
pe tărîm ul ei, a pîrlit iarba pe unde a trecut ; ea este mai
rea decît soră-sa şi are trei capete. Să ne odihnim puţin,
stăpine, şi m îine dis-de-dim ineată să fim gata.
A doua zi se pregătiră, ca şi cînd ajunsese la Gheo-
noaie. şi porniră. Cînd, auziră un urlet şi o vîjietură, cum
nu mai auziseră ei pînă atunci.
— Fii gata, stăpine, că iată se apropie zgripsoroaica
de Scorpie.
Scorpia, cu o falcă în cer şi cu alia în păm înt şi văr-
sînd flăcări, se apropia ca vîntul de iute ; iară calul se
urcă repede ca săgeata pînă cam deasupra şi se lăsă asupra
ei cam pe deoparte. F ăt-F rum os o săgetă şi îi zbură un
cap ; cind era să-i mai ia un cap. Scorpia se rugă cu
lacrăm i ca să o ierte, că nu-i face nimic ; şi, ca să-l încre­
dinţeze, ii dete înscris cu singele ei. Scorpia ospăta pe
Făt-Frum os şi m ai şi decît Gheonoaia ; iară el îi dele
şi dînsei înapoi capul ce i-1 luase cu săgeata, carele se
lipi îndată cum îl puse la loc, şi după trei zile plecară m ai
departe.
Trecînd şi peste hotarele Scorpiei, se duseră, se duseră,
şi iară se mai duseră, pînă ce aju n seră la un cîmp num ai
de flori şi unde era num ai prim ăvară ; fiecare floare era
cu deosebire de înindră şi cu un miros dulce de te îm băta ;
trăgea un vîntişor care abia adia. Aicea s tă tu ră ca să se
odihnească, iară calul îi zise :
— Trecurăm cum trecurăm pînă aici, stăpîne ; mai
avem un hop : avem să dăm peste o prim ejdie m are ; şi,
daca ne-o aju ta Dum nezeu să scăpăm şi de dinsa, apoi
suntem voinici. M ai-nainte de aci este palatul unde locu­
ieşte Tinereţe fără băirîneţe şi viată fără de moarte.
Această casă este încongiurată cu o pădure deasă şi
înaltă, unde stau toate fiarele cele mai sălbatice din lum e ;
ziua şi noaptea păzesc cu neadorm ire şi sunt m ulte foarte ;
cu dînsele nu este chip de a te bate ; şi ca să trecem prin
pădure e peste poate ; noi însă să ne silim, dac-om putea,
să sărim pe dasupra.

10
 D upă ce se odihniră vro două zile, se p regătiră iarăşi ;
atunci calul, ţinîndu-şi răsuflarea, zise :
— Stăpînc, strînge chinga cît poţi de m ult şi, încăle-
cînd. să te ţii bine şi în scări şi de coama m ea ; picioarele
să le ţii lipite pe lîngă supţi oara mea, ca să nu m ă zătic­
neşti în zborul meu.
Se urcă, făcu o probă, şi in tr-u n m inut fu aproape de
pădure.
— Stăpîne, mai zise calul, acum e tim pul cînd se dă
de m încare fiarălor pădurii şi sunt ad unate toate în curte ;
să trecem.
— Să trecem, răspunse Făt-Frum os, şi Dum nezeu să
se îndure de noi.
Se urcară în sus şi văzură palatul strălucind astfel,
de la soare te puteai uita, d ar la dînsul ba. T recură pe
dasupra pădurii şi, tocmai cînd erau să se lase jos la scara
palatului, d-abia, d-abia atinse cu piciorul vîrful unui
copaci, şi dodată toată pădurea se puse în m işcare ; urlau
dobitoacele de ţi se făcea părul măciucă pe cap. Se grăbiră
de se lăsară în jos ; şi de nu era doam na palatului afară,
dînd dem încare puilor ei (căci aşa num ea ea lighionile
din pădure), îi prăpădea negreşit.
Mai m ult de bucurie că au venit, îi scăpă ea : căci nu
mai văzuse pînă atunci suflet de om pe la dînsa. Opri
pe dobitoace, le îmblînzi şi le trim ise la locul lor. Stăpîna
era o zînă naltă, supţirică şi drăgălaşă şi frumoasă, nevoie
m are ! Cum o văzu Făt-Frum os, răm ase încrem enit. D ară
ea, uitîndu-se cu m ilă la dînsul, îi zise :
— Bine ai venit, Făt-Frum os ! Ce cauţi pe aici ?
— Căutăm , zise el, Tinereţe fără bătrînete şi viaţă
fără de moarte.
— Dacă căutaţi ceea ce ziseşi, aci este.
A tunci descălică şi in tră în palat. Acolo găsi încă
două femei, una ca alta de tinere ; erau surorile cele mai
m ari. El începu să m ulţum ească zînei p entru că l-a scăpat
de prim ejdie ; iară ele, de bucurie, gătiră o cină plăcută
şi num ai în vase de aur. Calului îi dete drum ul să pască
pe unde va voi dînsul ; pe urm ă îi făcură cunoscuţi tu tu -
lor lighioanelor, de puteau îmbla în tih n ă prin pădure.
Fem eile îl rugară să locuiască de aci înainte cu dînsele,
că ziceau că li se urîse şezîncl tot singurele ; iară el nu

li
aşteptă să-i mai zică o dată, ci prii mi cu toată m ulţum irea,
ca unul ce aceea şi căuta.
încet, încet, se deprinseră unii cu alţii, îşi spuse istoria
şi ce păţi pînă să ajungă la dînsele. şi nu după m ultă vrem e
s t şi însoţi cu fata cea mai mică. La însoţirea lor, stăpî-
nele casei îi d eteră voie să m eargă prin toate locurile de
prim prejur, pe unde va voi ; num ai pe o vale, pe care i-o
şi arătară, îi ziseră să nu m eargă, căci nu va fi bine de
ei ; şi-i şi spuseră că acea vale se num ea Valea Plîngerii.
Petrecu acolo vrem e uitată, fără a prinde de veste,
fiindcă răm ăsese tot aşa de tîn ăr ca şi cînd venise. Trecea
prin pădure, fără să-l doară m ăcar capul. Se desfăta în
palaturilo cele aurite, trăia în pace şi în linişte cu soţia
şi cum natele sale, se bucura de frum useţea florilor şi de
dulceaţa şi curăţenia aerului, ca un fericit. Ieşea adesea
la vînătoare ; d a r într-o zi se luă d u p ă un iepure, dete
o săgeată, dete două şi nu-1 nim eri ; supărat, alergă după
el, şi dete cu a treia săgeată, cu care îl şi nem eri ; dară
nefericitul, în învălm ăşeală, nu băgase de seam ă că,
alergînd după iepure, trecuse în Valea Plîngerii.
Luînd iepurile, se întorcea acasă ; cînd, ce să vezi
d-ta ? deodată 11 apucă un dor de tată-său şi de m um ă-sa.
Nu cuteză să spuie fem eilor m ăiestre ; d a ră ele îl cunos-
cu ră d upă în tristarea şi neodihna ce vedea într-însul.
— Ai trecut, nefericitule, în Valea Plîngerii ! îi ziseră
ele ou totul speriate.
— Am trecut, dragele mele, fără ca să fi voit să fac
astă neghiobie ; şi acum mă topesc de-a-n picioarele de
dorul părinţilor mei, însă şi de voi nu m ă îndur ca să vă
părăsesc. S unt de mai m ulte zile cu voi şi n-am să mă
plîng de nici o m îhnire. Mă voi duce dară să-m i m ai văz
o dată părinţii şi apoi m -oi întoarce ca să nu m ă mai
duc niciodată.
— Nu ne părăsi, iubitule ! părinţii tăi nu mai trăiesc
de sute de ani, şi chiar tu ducîndu-te, ne tem em că nu te
vei m ai întoarce ; răm îi cu noi, căci ne zice gîndul că vei
pieri.
Toate rugăciunile celor trei femei, precum şi ale calu­
lui, n-au fost în stare să-i potolească dorul părinţilor,
care-1 usca pe de-a-ntregul. în cele mai de pe urmă, calul
îi zise :

12
 — Dacă nu vrei să m ă asculţi, stăpîne, orice ti se va
întîm pla, să ştii că num ai tu eşti de vină. Am să-ti spui
o vorbă, şi daca vei priim i tocm eala mea, te duc înapoi.
— Prim esc, zise el, cu toată m ulţum irea, spune-o î
— Cum vom ajunge la palatul tatălu i tău, să te las
jos şi eu să mă întorc, de vei voi să răm îi m ăcar u n ceas.
— Aşa să fie, zise el.
Se pregătiră de plecare, se îm brăţişară cu fem eile, şi
după ce-şi luară ziua bună unul de la altul, porni, lăsîn-
du-le suspinînd şi cu lăcrăm ile în ochi. A junseră în locurile
unde era moşia Scorpiei ; acolo găsiră oraşe ; pădurile se
schim baseră în cîmpii ; întrebă pre unii şi p re alţii
despre Scorpie şi locuinţa ei, d a r îi răspunseră că bunii
lor auziseră de la străbunii lor povestindu-se de asem enea
fleacuri.
— Cum se poate una ca asta ? le zicea Făt-Frum os,
mai alaltăieri am trecut pe aici ; şi spunea tot ce ştia.
Locuitorii rîdeau de dînsul ca de u n u l ce aiurează
sau visează deştept, iară el, supărat, plecă înainte, fără
a băga de seam ă că barba şi părul îi albise.
A jungînd la moşia Gheonoaiei, făcu întrebări ca şi la
moşia Scorpiei şi prim i asem enea răspunsuri. Nu se putea
dom iri el : cum de în cîteva zile s-au schim bat astfel
locurile ? Şi iarăşi supărat, plecă cu barba albă pînă la
brîu, sim ţind că îi cam trem urau picioarele, şi ajunse la
îm părăţia tătîne-său. Aici, alţi oameni, alte oraşe, şi cele
vechi erau schim bate de nu le mai cunoştea. în cele mai
de pe urm ă, ajunse la palaturile în care se născuse. Cum
se dete jos, calul îi sărută mîna şi îi zise :
— Rămîi sănătos, stăpîne. eu mă întorc de unde am
plecat. Daca pofteşti să mergi şi d-ta, încalecă îndată şi
aidem !
— D u-te sănătos, că şi eu nădăjduiesc să mă întorc
peste curînd.
Calul plecă ca săgeata de iute.
Văzînd palaturile d ărâm ate şi cu buruieni crescute
pe dînsele, ofta şi, cu lacrăm i în ochi, căta să-şi aducă
am inte cît erau odată de lum inate aste palaturi şi cum
şi-a petrecut copilăria în ele ; ocoli de vreo două-trei
ori, cercetind fiecare cămară, fiecare colţuleţ ce-i aducea
am inte cele trecute ; grajdul în care găsLse calul ; se

13
pogorî apoi în pivniţă, gîrliciul căreia se astupase de
d ă râm ătu rile căzute.
C âutînd într-o p arte şi în alta, cu barba albă pînă la
genuchi, ridicîndu-şi pleoapele ochilor cu m îinile, şi abia
um blînd, nu găsi deeît un tron odorogit ; îl deschise, d ară
în el nimic nu găsi ; ridică capacul chichiţei, şi un glas
slăbănogit îi zise :
— Bine ai venit, că de m ai întîrziai. şi eu m ă pră­
pădeam .
O palm ă îi trase M oartea lui, care se uscase de se făcuse
cîrlig in chichiţă, şi căzu m ort, şi îndată se făcu ţărînă.
Iar eu încălecai p-o şea şi vă spusei dum neavoastră
aşa.

Povestit de tata, şezător în B ucu­

reşti. m ahal. U dricani. între 1833-
1844. P u blicat p en tru prim a oară
în „Ţ ăranul rom ân", nr. 11
d in 1862.
PETRE TS PI IIKS CU.
Legende sau basmele românilor, 1872.
 v o in ic i l t ix c i c a im k a
IN Mi NA NĂSCUT

A fost odată ca niciodată etc.

A fost odată o babă şi un unchiaş. Ei pină la vrem e
de bâtrîneţe nu avură nici un copil. Ce nu făcură ? Ce nu
dreseră ? Şi ca să aibă şi ei m ăcar o m iarţă de copil, nici
cit. Ba m erseră pe la descîntătorese, ba pe la m eşteri vră­
jitori, ba pe la cititori de stele şi ca să răm îie baba grea,
nici gînd n-avea.
A junşi la vrem e de bătrîneţe, începură a se îngrijura.
— Ce ne facem noi, babo, zise într-o zi unchiaşul,
de vom ajunge niscaiva zile de n ep u tin ţă ori de nevoie ?
Tu ştii că am făcut tot ce m i-a stat prin putinţă, ca să
ne dea Dum nezeu şi nouă un copilaş, care să fie toiagul
bătrînetelor noastre, nu s-a îndurat.
— De ! unchiaş, cine e de vină ? Tu ştii că am um blat
şi cruciş şi curm eziş pe la meştercse, pe la vraci, am făcut
tot ce m -au învăţat unii şi allii şi ca să avem şi noi o
m îngîiere p entru pîrdalnicele de bătrîneţe, că grele mai
sînt ! a fost peste poate.
— Ia să apucăm noi doi în două părţi, să ne ducem
unde ne-o lum ina Dum nezeu, căci tot degeaba stăm noi
la un loc amîndoi, două nevoi.
— Să ne despărţim , unchiaş. dacă tu aşa găseşti de
cuviinţă. D ară bine, cine să ne închiză ochii în ceasul cel
dc pe urm ă ?
— Că bine zici tu, babo ; stăi d a ră : ia să iei tu bas­
m aua mea care am avut-o in ziua de cununie, şi eu şte r­
garul cel vărgăţel, ce mi-ai adus de zestre. în toate zilele
să ne uităm la dinsele ; şi cînd vom vedea pe ele cîte trei

lv>
 picături de sînge. să ne întoarcem acasă. Acesta să fie
sem nul că m oartea s-a apropiat de unul din noi.
— Aşa să facem, unchiaş.
Cum ziseră, şi făcură. Se gătiră de drum , îşi luară
fiecare desăguţa d-a um eri, în care baba puse pe fund
basm aua bărbatului ei. iară unchiaşul ştergarul cel vâr-
găţel al neveste-sei, şi apucară unul spre răsărit, iară altul
spre apus.
Nouă zile şi nouă nopţi se duseră, se duseră, şi iară
se duseră. Întrebară şi pe bun şi pe rău. pe mure şi pe
mic ce ar face ei ca să poată avea un copil. Ceea ce le
spuseră să facă. ei răspunseră că au tot făcut, d ară în
deşert. Ei căutau să le spuie cineva altceva ce nu ştiau ei,
d a ră nu-şi găsiseră omul.
A zecea zi, sculindu-se unchiaşul. ieşi afară să se spele,
ca să pornească la drum mai departe. Cind luă ştergarul
să se şteargă la ochi, ce să vază ? Trei picături de singe
pe dînsul.
El îşi zise : ..Trebuie să mă întorc acasă, căci D um ne­
zeu ştie ce va fi păţit baba mea*\
întinse unchiaşul la drum . Nu mai căuta nici de m în-
care, nici de odihnă, şi se întoarse acasă cum plecase.
— Ce ti s-a întîm plat, babo ? zise el cum îşi văzu
jum ătatea.
— Ce să mi se întîm ple, unchiaş ? Iacă eu îmi căutam
de cale şi întrebam în dreapta şi în stînga, rugîndu-m ă
de toţi să mă înveţe ceva ca să putem avea un copil.
D ară întrebările şi rugăciunile mele le făceam în sec,
căci îmi răceam gura de surda.
Şi tot m ergînd înainte, am ajuns într-o pădure m are,
m are fără seam ăn şi m -am rătăcit prin bungetul acelei
păduri, de nu mai ştiam pe unde să ies la oameni.
Cind, odată văz înaintea m ea un moş, fleoş de bătrîn,
u ita t de m oarte şi de Dum nezeu. Eu îi spui după ce umblu
şi cum m -am rătăcit. Moşul, încărcat de zile cum era, se
pune jos, stă de vorbă cu m ine şi cu un grai blajin îmi
a ră tă drum ul pe unde să ies acasă şi-mi zice să mă întorc,
căci rîvna noastră a ascultat-o Dum nezeu.
— Şi ăsta a fost sem nul de pe ştergarul m eu ?
— Se vede că ăsta.

16
 A tunci şi ei se h o tărîră ca să nu se mai despartă şi să
răm îie să-şi m ănînce am arul îm preună.
Nu trecu m ult d upă asta şi baba spuse unchiaşului că
se sim te îngreoată.
Aoleo ! Unde era Dum nezeu să vază bucuria unchia­
şului cînd auzi d-o asem enea veste bună ! Umbla de
colo pînă colo de bucurie, şi nu mai ştia pe ce să puie mîna
şi ce să facă.
Şi aşa trecură zilele una după alta pînă la nouă luni,
cînd baba, cu ajutorul Maicii Domnului, născu un dolofan
de copil de drăguleţ, şi cu o carte în mînă.
A treia seară, cînd veniră ursitoarele, se întîm plă ca
unchiaşul să fie deştept. Pe dînsul. vezi, nu-1 mai prindea
somnul de bucurie şi de trei zile nu-i mai dase ochii în
gene, tot um blînd pe lingă babă ca s-o îngrijească şi s-o
caute la boală. D -aia şi cînd veniră ursitoarele, el nu
dormea, ci sta stîrcit în tr-u n colţ, ca şi cînd ar fi fost
M atracuca, sora doamnei.
Cînd începură ursitoarele să ursească, el se făcu num ai
urechi şi auzi tot.
Cea mai m are din ursitoare zise : ,,Acest copil are să
fie un Făt-Frum os şi are să ajungă bogat>;.
Cea mijlocie zise : „Pe acest copil, cînd va fi el de
doisprezece ani, are să-l răpească duh u rile releu.
Cea mică zise : ,,Daca va scăpa de duhurile rele, acest
copil are să ajungă îm p ărat44.
A tîta îi trebui unchiaşului să auză, ca să-i dea un
cuţit ascuţit prin inimă. El, vezi, nu se împăca cu ceea
ce zisese ursitoarea d-a doua. O grije m are îl cuprinse şi
de pe acum chiar începu a plănui cum să facă să-şi scape
copilaşul de un asem enea rău.
Pînă una-alta. copilul creştea, asculta pe părinţi şi
cartea cu care se născuse din mîini n-o lăsa. Cetea, cetea
m ereu pe dinsa şi învăţa, de se m ira toată lum ea de silinţa
şi în v ăţătu ra dm sului.
Cînd se făcu ca de nouă ani, ştia cîte în lună şi în
soare. El însuşi ajunsese să fie o carte şi toţi megiaşii
veneau la dînsul şi-l întrebau despre păsurile lor.
Unchiaşul se bucura, nu se bucura de fiul său, darâ
baba ştiu că nu mai putea de bucurie, văzîndu-1 şi frum os

17
şi cu atîta procopseală într-însul. Unchiaşul, vezi, era cu
cuiul la inim ă ; ştia el ce ştia, d a ră la nim eni nu spunea.
B ăiatul de ce creştea, d-aia se făcea m ai frum os şi
m ai învăţat. Tot satul îl cinstea şi îl asculta ca pe cine
ştie cine ; iară unchiaşul, de ce trecea tim pul, d -aia se
întrista.
Cînd era aproape de a îm plini băiatul doisprezece ani,
n u mai putu unchiaşul să ţie, trebui să răsufle.
El găsi de cuviinţă să spuie şi alor săi ceea ce era
să se întîm ple fiului lor. Şi astfel, într-o seară, cînd stau
cu toţii la foc şi povesteau şi verzi şi uscate, ca să le
treacă tim pul, unchiaşul se apucă de spuse tot ce auzise
de la ursitoare.
P-aci, p-aci era să m oară baba, m um a băiatului, de
întristare, cînd auzi unele ca acele ; săriră însă unchiaşul
şi fiul său, o stropiră cu apă şi d-abia, d-abia o mai învio­
rară. Iară băiatul se puse pe gînduri.
Şi mai plănui el ce m ai plănui, pînă ce, după cîleva
zile, spuse tatălui său ceea ce izvodise el să facă. T ată-său,
carele asculta in gura lui ca la o carte, se duse num aidecît
prin sat şi dete gură la toţi megiaşii că în seara cutare
şi cutare, adecă cînd era să îm plinească fiu-său doispre­
zece ani, ei să se adune toţi cu totul la biserică, ca să facă
rugăciune pentru fiul său, spre a-1 scăpa de d uhurile cele
rele. Vorbi şi cu moş popa ; şi toţi cu totul se făgăduiră
că va îm plini cererea unchiaşului. Şi asta şi făcură.
în seara aceea, cînd era băiatul unchiaşului să îm pli­
nească doisprezece ani, toţi oamenii din sat, bărbaţi,
femei şi copii, îm preună cu moş popa, se a d u n ară la bise­
rică pentru rugăciune. Şi viind moşul cu baba şi cu fiul
lor, tot cu cartea în mînă, m egiaşii îl băgară la mijloc,
şi rugăciunile începură. Se rugară ce se rugară, cînd
deodată se pom eniră că se um ple biserica de o ceaţă groasă.
A tunci căzură cu toţii în genuche şi scoaseră nişte rugă­
ciuni fierbinţi, de a r fi m uiat inim a nu ştiu cărui duh
rău. Ceaţa se risipi şi ei răm aseră teferi.
A doua seară, cînd erau la rugăciune, tot pe acea vrem e,
unde se pom eniră că se um ple biserica de şoareci, de
lilieci şi de bufniţe, şi începură a chiţăi de colo pînă colo
p rin biserică, a se sui pe oam eni şi a-i ciupi de pe unde
apuca.

18
 Toţi se speriară, pînă şi chiar moş popa. A tunci băiatul
unchiaşului, cu carte-a în mînă, căzu în genuchi şi începu
a se ruga cu foc. Aşa făcură şi unchiaşul şi moş popa şi
toţi m egiaşii cari se aflau în biserică. Şoarecii şi toate
lighioanele acelea pieriră.
A treia seară, dacă se adunară şi se puseră la rugă,
se rugară, se rugară pînă ce, către miezul nopţii, odată
începu a se cutrem ura biserica şi se auziră nişte pocnete
şi tunete, bubuituri şi duduituri îngrozi toare, ca de tunet.
C ăzură şi de astă d ată în genuchi, se rugară şi de astă
d a tă cu toată credinţa în Dum nezeu. Insă, ce sa vedeţi
d-voastră ? Tocmai în toiul rugăciunei, unde se cobori
un călugăr din tu rn u l bisericii, apucă pe băiatul unchia­
şului de subţiori, îl răpeşte din mijlocul lor şi se înaltă
cu dînsul în sus. N -apucară oamenii să bage bine de seamă
şi pieriră din ochii lor ca o nălucă. Ba că o fi răm as prin
turn, ba că o fi pe după biserică, ba că o fi pe colo. ba pe
dincolo. Aşi ! El s-a dus cu călugărul ce-1 răpise şi dus a
fost.
Toţi răm aseră ca căzuţi din cer de spaimă, dar un-
chiaşul şi baba m ai cu asupra. După ce se mai astîm părară
d in spaim ă şi după ce biserica se linişti, oam enii ieşiră
şi se duse fiecare într-ale sale.
Fiul unchiaşului, deşi răp it de călugăr, d a ră cartea
din m înă n-o iăsa. Citea m ereu şi în gura m are : iară
cînd fu de ajunse pe la m ijlocul cărţii, călugărul nu-1 mai
p utea ţine. V ru să-i smucească cartea din mînă. dară
băiatul o ţinea vîrtos. Luptîndu-se cu băiatul prin văzduh
ea să-i ia cartea, călugărul îl scăpă şi fiul unchiaşului
căzu într-o prăpastie adîncă.
Dum nezeu ştie cît a răm as el acolo, pînă s-a dezm eticit
d in am eţeala ce-i veni căzînd. Cînd se pomeni, el era tot
cu cartea în mînă. M ulţum i Dom nului că l-a scos din
m îna duhurilor rele şi că este viu ; dară alt necaz acum !
Nu ştia unde se află. Se scoală el d-acolo şi o porneşte
la drum . Şi aide, şi aide, pînă ce d-abia ieşi din prăpastie.
Apoi o luă într-acolo unde mila Dom nului l-o duce. Şi
apucînd spre soare-scapătă, se duse. se duse, zi de vară
p înă-n seară, fără să dea de vrun sat şi fără să vază pui
de om ; şi mai m ergînd ce mai merse, dete de un copaci
şi m ase acolo. N em încat şi nebăut, nu putea să doarm ă.

10
 Şi luptîndu-se cu foamea, cu setea şi cu nesomnul, se
socotea unde s-ar duce ca să iasă la lume. A doua zi o
apucă iarăşi spre soare-scapătă, d upă cum plănuia el,
pină ce dete peste nişte grăm ezi de căpăţîni şi oase de
oameni.
Şi apucîndu-1 nişte răcori reci de frică, începu a citi
pe cărticica lui şi înlătu ră oarecum groaza ce sta gata
să-l coprinză. îşi luă deci inim a în dinţi şi porni înainte ;
de ce m ergea m ai-nainte, d-aceea grăm ezile de oase de
om se înm ulţeau. El se făcu că n u le bagă de seamă şi
tot înainte mergea, pînă ce ajunse la un oraş m are, din
care num ai dărîm ături răm ăsese. Prea puţine ziduri mai
erau în picioare. Şi mai m erse ce mai m erse şi dete de
nişte palaturi foarte frum oase.
Acolo daca ajunse, bătu în poartă. El cugeta să ceară
ceva dem încare, că nu mîncase nu ştiu de cîte zile, si
să-l lase să mîie acolo, că era vrem e de cînd nu se odih­
nise ca lumea. Dară nu-i răspunse nimeni.
Mai bătu o dată. Dar ca să răspunză cineva, ba.
In sfîrşit. bătu şi a treia oară ; d a ră niţel mai tăricel.
De astă d ată se auzi un glas piţigăiat d in lă u n tru că-1
întrebă : cine este ?
El răspunse că este om ca toţi oamenii şi cere să-l
găzduiască.
Dacă îi deschise portiţa, ce credeţi că m i-ţi văzu ?
O um bră de om. un bătrîn cu barba pînă la genuchi, slab
şi pipirnicit şi cocoşat, de parcă m înca num ai vinerea.
El se cruci cînd văzu pe Făt-Frum os şi-i spuse că n-a
văzut om de cînd era copilandru. Acest bătrîn era por­
tarul curţii şi lăsat acolo să păzească palatul pînă s-o
găsi cineva care să desfacă făcutul locului aceluia.
Dacă intră Făt-Frum os înăuntru, bătrînu] îi puse o
m asă curata şi pe masă nişte pîine albă ca zăpada şi
nişte legumă bună de m încare, însă gătită fără m ulte
m eşteşuguri.
Băiatul îmbuca lupeşte, căci nici el nu mai ştia de
cînd nu mîncase. După ce m încă şi se sătură, se puse la
vorbă cu unchiaşul.
— Bine, tătuţule, ca ce să fie asta de n-am întîlnit
eu, cale de atîtea zile de cînd viu. nici un sufleţel de om
p-aici pe la voi, fără numai grămezi, grăm ezi de oase de

20
 oameni, risipite colea şi colea ? Ş-apoi şi aici la palaturile
acestea num ai pe tine te găsesc cu sufletul în oase, încolo
parcă ar fi în îm părăţia m orţii ?
— Ei, tătişorule, povestea îm părăţiei acesteia este mare.
Eu ţi-oi spune o cîtinică din ea. Să vezi dum neata, nepo­
ţelul moşului, această îm părăţie a fost şi ea odată m are
şi puternică. îm p ăratu l şi îm părăteasa locului n-aveau
copii. Ei, în loc să se roage lui D um nezeu ca să le dea un
m oştenitor, se apucară să um ble cu farm ece. U m blară ei
ce um blară şi dete peste un ferm ecător m eşter.
Acesta nu ştiu ce făcu, nu ştiu ce drese, că num ai
iată că îm părăteasa răm îne grea şi după nouă luni născu
o fată, mai frum oasă decît nu ştiu care zînă din cer. Ea
trăieşte şi acum. Este a tît de frum oasă, îneît s-o vezi şi
să n-o uiţi toată viaţa ta.
La trei zile, cînd veniră ursitoarele, o ursiră ca ea
să nu se poată m ărita pînă ce nu se va găsi cineva care
să petreacă o noapte în căm ara ei şi să scape teafăr.
Pasăm ite Dumnezeu pedepsea pe copil pentru păcatul
părinţilor. Nu num ai atît, d ară ursitoarele întinse pedeapsa
aceasta şi asupra îm părăţiei. Ele zise că din ziua cînd va
veni cel dintîi peţitor şi nu va izbuti să scape, toate ora­
şele şi toate satele să se dărîm e, precum le-ai văzut şi tu,
şi toţi oamenii să putrezească, să le răm îie num ai oasele.
Aceasta ca să îngrozească pe juni, ca să nu vie în peţit.
Vezi d-ta. şi ferm ecătorul acela care a făcut pe îm părăteasă
să nască fu pedepsit, căci um bra lui este care vine noaptea
de m unceşte şi chinuieşte pe bieţii tineri, carii se încum et
a răm înea în căm ara dom niţei.
M ulţi tineri s-au încum es pînă acum a face cercare
şi toţi au pierit.
Auzind unele ca acestea Făt-Frum os, zise portarului
că ar dori să vază şi el pe fata de îm părat.
— Fugi d-acolo, tătişorule, nu -ţi mai băga sufletul
în păcate. Fă-ţi cruce şi te depărtează de locurile acestea,
ca să nu-ţi pierzi viaţa. Păcat de tinereţile tale.
„Fie ! îşi zise băiatul, gîndindu-se la cele ce păţise
pînă acum, tot n-am eu la ce mai trăi singur prin pustietă­
ţile acestea", şi stărui ca să-l ducă în căm ara dom niţei.
P ortarul, daca văzu că nu este chip să-l oprească de
a merge, îl duse la fata îm păratului. Ei, cum se văzură,

21
 se şi plăcură. Se vede că ei erau făcuţi unul pentru
altul. Şi de unde sâ nu fie aşa ?
Biată fata îm păratului ar fi dorit să răm îie în noaptea
aceea băiatul în căm ara ei ; d a ră îi era milă de tinerelele
lui, cum de să se prăpădească o aşa bunătate de june.
Şi îm preună cu portarul mai cercară încă o dată
să-l facă a nu răm înea. Dară fu peste poate ; căci F ăt-
Frum os era de aceia cari, cînd îşi pune in gînd să facă
ceva. nici dracul nu i-o scoate din cap.
Şi aşa, cum veni seara, el se duse cu cărticica lui în
m ină şi stătu în priveghere. Ce făcu el, ce nu făcu, că
văzu albul zilei. A doua zi îl găsiră tot cu cartea în m ină
şi searbăd şi galben ca tu rta de ceară, de pare că muncise
cine ştie la ce lucruri grele şi cine ştie cîte nopţi, nem încat
şi nebăut.
Se deşteptă şi fata de unde dorm ea ea, şi cum îl văzu
în carne şi oase îi zise : ,,Tu să fii soţul m eu". Atunci,
odată, ca din senin, începură a învia oamenii de prin oraşe
şi de prin sate, slugile de prin curte ; şi toate cîte erau
cu suflet în ziua cînd veni cel întîi peţitor. începu să
m işte şi să se scoale ca d in tr-u n somn adînc.
Oamenii începură la lucrul lor, oştirea a da în tîm pine
şi în surle şi a veni la curtea îm părătească să se închine
cu slujba. De unde pînă aci era tăcere, m oarte, acum te
asurzeau strigătele şi zgomotul ce făcea m ulţim ea de
oameni şi de argaţi, m ergînd fiecare la lucrul său.
P ortarul se buimăcise la cele ce vedea. Nu ştia încotro
să-şi întoarcă privirea şi la ce să se uite mai întîi.
Făt-Frum os şi cu dom niţa ieşiră şi se ară tară la lume.
M ulţim ea striga de bucurie de se auzea în cer strigătul
lor. şi din fiecare gură ieşea vorbele : „Să ne trăiască
îm păratul şi îm părăteasa noastră46.
Făt-Frum os, daca se cunună cu fata, se aşeză în
scaunul îm părăţiei şi-şi tocmi oştile, boierim ea şi pros­
timea, cum ştia ei in legea lui. Toii răm aseră m ulţum iţi
de locmelele lui.
Şi petrecură ce petrecură cu fericire în căsătoria lor,
cînd în tr-u n a din zile îşi aduse am inte de tatăl său şi
de m um ă-sa şi se în tristă că nu ştia nimic de căpătîiul lor.

22
 îm părăteasa băgă de seam ă în tristarea lui, şi ca unul
ce-i era drag foarte, nu voia, vezi, să-l vadă nici o clipă
de ochi m ăcar fără chef. Prinse a-1 întreba. Iară daca îi
spuse, ea îl îndem nă să se ducă să-şi aducă p ărinţii şi să
trăiască cu toţii la un loc ca în sînul m ă-sii.
Făt-F rum os asta şi voia. Şi totuşi nu se în/dura să-şi
lase soţia singură. Ştia el. biet, ce va să zică singurătatea.
D ară înteţindu-1 şi încingîndu-1 dorul de părinţi, hotărî
să se ducă.
în ain te însă de a pleca, îm părăteasa, soţia lui, îi de te
un inel. ce zicea ea că ii are de la moşi. de la strămoşi,
şi îi spuse că are puterea, cînd îl scoate din deget, se uită
la dînsul şi doreşte, să se facă un palat cum seam ăn pe
lum e să nu aibă. Ii dete şi pe vizitiul curţii, om vechi,
credincios şi iute la slujbă, care să nu se dezlipească de
stăpînul său nici cît ai da în am nar.
Aşa căpuit şi pregătit de drum , plecă către satul unde
trăiau părinţii lui, după ce-şi luă ziua bună de la îm pără­
teasa, de la boieri şi de la ostaşi. D rum ul îi era să treacă
pe la îm părăţia lui Sefer îm părat, pe la Ţ ara zînelor şi
D um nezeu mai ştie pe unde.
Trei ani şi trei luni şi trei zile ţinu călătoria pînă să
a jungă la satul p ărinţilor lui. Şi trecînd pe la îm părăţia
lui Sefer îm părat, l-a întîm pinat dregătorii curţii şi l-a
p etrecut cu dragoste. Şi trecînd şi pe la Ţ ara zînelor,
acestea se întreceau care de care să-i arate m ai m ultă
cinste şi să-l petreacă.
Daca ajunse la satul părinţilor săi, trase butca dinaintea
bordeiului. T ată-său şi mă-sa nu-1 cunoscură. El daca
văzu aşa, ceru să-l găzduiască. B ătrînii priim iră şi-şi
cerură iertăciune că nu pot să-i dea mai m ult decît ceea
ce au, adică bordeiul lor. El se învoi şi mase acolo. Peste
noapte se scoală, iese afară binişor şi, uitîndu-se la inel,
îi a rătă că doreşte să se facă un palat înfricoşat în locul
bordeiului aceluia.
N-apucă să isprăvească bine de gîndit şi mi se ridică,
neiculiţă, nişte palate m ăreţe, îm podobite cu de toate
frum useţile, cu grădini falnice, cu izvoare limpezi, de
să te tot fi u itat la dînsele şi să nu te saturi. Dară încăm ite
pe d in ău n tru ? Aci e aci ! Căm ările, lăviţile, aşternu-
tu rile — num ai scum peturi.

23
 Cînd se deşteptară a doua zi unchiaşul şi cu baba şi
se văzură m uiaţi num ai în aur, se speriară. Se frecau la
ochi şi se u itau în toate p ărţile şi tţlu le veneau a crede
ochilor lor. Li se părea că visează.
Atunci in tră Făt-Frum os la dînşii. Ii scoase din uim irea
în care căzuseră şi se descoperi, spuindu-le că el este fiul
lor cel răpit şi că a ajuns îm părat.
Cind auziră de unele ca acestea, unchiaşul şi baba
m uriră şi înviară de bucurie. Apoi îl luară şi il pupară
şi pe o parte şi pe alta, iară el le săru tă mîinile.
îndată se făcu zvon în sat că unchiaşul şi baba se
procopsiră fără ştirea lui Dum nezeu şi alerga lum e după
lum e să vază cu ochii lor m inunea.
A jungînd şi la urechile stăpînului moşiei acest zvon,
se duse şi el de văzu palaturile şi răm ase cu ochii zgîiţi.
Acest om era pizm ătareţ şi zăcaş la inimă. Nu voia, vezi,
nici în ruptul capului să-l întreacă alţii, nici în bogăţie,
nici în procopseală.
Se duse deci acolo să se încredinţeze prin sine însuşi
de această m inune, şi daca văzu pe Făt-Frum os. a r fi
poftit dum nealui să-l ginerească, fiindcă avea trei fete.
Pofti pe Făt-Frum os ca să vie şi el pe la dînsul
p-acasă. ca să lege prietenie. Făt-Frum os, cu inim a curată
şi fără nici o vinovăţie într-însul, se duse. de ! de datorie.
Acolo daca îl văzură, stăpînul moşiei aduse vorba de căsă­
torie şi-i spuse că ar fi bun bucuros să-i dea pe oricare
va voi el să ia din fetele lui.
Făt-Frum os le spuse curat că el este însurat şi că are
de gînd să se întoarcă la nevastă peste puţin. Ba încă
le spuse şi cu ce putere făcuse palaturile alea frum oasele,
daca îl întrebară.
Pizm ătareţul de stăpîn al moşiei plănui atunci cu fetele
sale cum să facă să fure inelul din degetul lui Făt-Frum os.
P en tru aceasta, nu trecu m ulte zile şi poftiră pe Făt-
Frum os la m asă la dînşii, ca sâ se chefuiască şi să petreacă
îm preună, căci, ziceau ei, mai avea-vor zile să se mai
vază, au ba ?
Făt-Frum os, fără să-i plesnească prin cap ce plănuiseră
ei, se duse. D upă ce se chefuiră, m încînd şi bînd cît le
cerură inima, cînd fură să se scoale de la masă, zăcaşul
de proprietar ceru să le mai dea cîte un pahar să bea, la

24
botu calului, cum se zice. In p aharul ce de te lui Făt-
Frum os am estecă, fără să ştie el, nişte buruieni adorm i­
toare.
Cum bău, îl şi fură A ghiuţă. Căzu într-o am orţeală,
soră cu m oartea. Capul ii bănănăia într-o parte şi într-alta,
de parcă îşi rupsese junghetura. îl luară, deci, binişor,
îl puseră în tr-u n p at şi acolo răm ase pîna a doua zi. Pe
cînd dorm ea el dus, îi scoaseră inelul din deget şi îl
ascunseră.
A doua zi daca se deşteptă Făt-Frum os. îi fu ruşino
de ceea ce făcuse. El se căia şi se căina cum de să facă
el fapte de care nu m ai făcuse în viaţa lui, să-şi bea,
adecă, şi sim ţirile. El socotea, vezi, că a băut ca un nem er­
nic şi d-aia să îm bătase aşa.
Cum se deşteptă, se şi duse acasă, fără să bage de
seam ă că îi lipseşte inelul din deget. Acasă daca ajunse,
ia palatul de unde nu e. Pierise ca şi cînd n -a r fi mai fost,
iar în locul lui găsi iarăşi bordeiul părinţilor lui. Se mai
căi el o toană de neghiobia ce făcuse, d a r acum a prinde
orbul, scoate-i ochii, povestea ăluia.
Se hotărî, dară, să se întoarcă la îm părăţia lui, să
nu se m ai întîlnească cu nişte asem enea oam eni răi la
suflet. El zise şi p ărinţilor lui să m eargă cu dînsul, să
trăiască ca în rai. D ară ei se m ulţum iră a le răm înea
oasele în sătuceanul în care se născuseră şi poftiră fiului
lor o viaţă lină şi fără de supărări diavoleşti.
Bietul Făt-Frum os, trist că-şi pierduse inelul, tris t
că părin ţii săi nu voiesc a m erge să trăiască cu dînsul,
sta cu capul rezem at pe m înă şi se gîndea cum să facă
ca toate să iasă înde bine. Cînd deodată se înfăţişează
înainte-i vizitiul ce-i dase îm părăteasa.
— Ce ai, stăpîne, de eşti aşa trist, fără să te mîngîi ?
Au doară priim it-ai niscaiva ştiri rele de la îm părăţie ?
— Ba ştiri rele de la îm părăţie n-am priim it, dragul
m eu. Dară, iacă, iacă, iacă ce mi s-a întîm plat.
Şi-i spuse tot din fir pînă-n aţă.
— Ia lasă, stăpîne, n u te mai m îhni aşa p entru atîta
lucru de nimic.
— Ce stai tu de vorbeşti, om ule ? Apoi de nimic lucru
ied tu că am p ierdut inelul, aşa sculă rară ? Şi de puţin

25
 lucru socoteşti tu că este a mă despărţi de părinţi, fără
sa mai nădăjduiesc a-i vedea ?
— Ba nu. slăpine : dară ia să ne înţelegem la cuvinte.
P ărinţii îm părăţiei tale, daca nu vor să vie să trăiască
pe lingă d-la, poli să-i faci să trăiască bine şi aci, lăsîn-
du-le o sum ulilă bunicică de bani, de care ai, m ulţum ită
Dom nului, destui. Cit p en tru inel, apoi îm părăteasa,
doam na noastră, a avut de grije şi p e n tru aceasta. La
plecare, ea mi-a dai acest inel, cu poruncă straşnică ca
să ţi-1 dau num ai atunci cind voi vedea că m îhnirea um blă
să te biruie. Şi tocmai acum mi se pare că e tim pul.
Poftim !
Şi îndată scoţînd din sîn un inel, ca şi celălalt de
frumos, i-1 dete. mai adăogînd a zice că inelul acesta are
darul ca. uitîndu-te la el şi dorind, îndată se va înfăţişa
înaintea dum itale doi arapi, cari vor face orice le vei
porunci.
Tocmai atunci trecea p-acolo şi stăpînul moşiei, cel
cu pricina. într-o căruţă cu p a tru telegari, m ergînd în
treaba lui.
Făt-Frum os, cum luă inelul în m înă, se uită la el şi
pofti să iasă cei doi arapi. Îndată se pom eni cu doi arapi,
negri ca fundul ceaunului, că stau dinaintea lui, ageri
şi sprinteni ca nişte pardosi.
— Ce porunceşti, stăpîne ? ziseră ei.
— Să-mi luaţi pe chir ăla care trece în căruţă şi să
nu-1 slăbiţi pînă nu va scoate inelul ce m i-a tras din deget
m işeleşte.
Vezi că el pricepuse că beţia aia d-atuncea nu fusese
lucru curat : dar n-avusese ce-şi face capului, d-aia şi tăcuse
din gură.
Unde mi se repeziră, neiculene, ăi arapi, ca nişte
zmei şi ca nişte lei paralei, de nu-i puteai ajunge cu
praştia. în tr-o clipă fură acolo şi unul apucă caii de d îr-
logi şi mi ţi-i opri ca pe ei, şi altul apucă pe pizm ătareţul
de stăpîn al moşiei de piept, şi cît te-ai şterge la ochi,
fu şi dat jos ; şi unde mi ţi-1 începură a răsuci şi a-1
buchisi înfundat, de-ţi era mai m are mila d e d în su l.
Dacă ii cerură arapii inelul, el tăgăduia ca un nem er­
nic. Se pusese diavolul călare pe inim a lui şi nu-1 lăsa
nicidecum să scoată inelul la iveală. D ară ce credeţi, că
 arapii mi-1 lăsară num ai aşa, cu una, cu două ? Nici să
vă gîndiţi !
îl luară din nou la tărbăceală. Umbla prin m îinile lor,
de la unul la altul, ca o minge. îl rnai fătuiră, îl mai tru ­
diră, îl luară din nou la rapanghele, şi-l mai dară căţeaua,
de credeai că se pierde prin m îinile lor, şi ca să spuie,
nici cit !
Dacă văzură arapii aşa, că se încîinase şi nu vrea
să dea inelul, îl puseră jos. unul îi ţinea şi altul scoase
un c u ţit de la brîu, îl dele pe masat şi se făcea că vrea
să-l jupoaie de viu.
Văzu ăla că nu e glumă, că-i stă viata numai în tr-u n
fir de aţă şi, ca să scape de m oarte, spuse că la el este
inelul şi-l scoase de-1 dete arapilor.
A r fi voit oam enii lui. vizitiul şi argatul, să sară să-şi
scape stăpînul din m îna arapilor. Dar cine se putea
apropia de dînşii ? Numai cîte un brînci le da aceştia şi
se duceau peste cap, de se sculau schilozi.
Făt-Frum os privea şi creştea carnea pe el de m ulţu­
mire, cînd vedea că freacă ridichea becisnicului de zăcaş,
după cum i se cuvenea.
Priim indu-şi inelul, Făt-Frum os îl băgă în deget lîngă
cellalt şi se hotărî a se întoarce înapoi la îm părăţia sa.
Dete părinţilor lui vro două, trei pungi de galbeni, fiindcă
nu voiră a m erge cu dînsul, se găti. de drum , se urcă în
butcă şi porni.
D ară cînd se d esp ărţiră ? Plîngea şi lem nele şi pietrele
de jalea unchiaşului şi a babei. Vezi că pricepură ei că
n -are să se mai vază. Poate că în cer, d a r aci pe păm înt,
de leac.
Şi se duse. şi se duse F ăt-Frum os cale lungă depărtată,
care de aci înainte să găteşte, basm u mai frum os gră­
ieşte, se duse pînă ajunse la o poiană frum oasă, de
m arginea căreia curgea un îîuleţ. Aci îşi căută el loc de
popas. Fie, că-1 şi găsise, căci era o frum uşele, de nu te
îndurai să te depărtezi de dînsa.
Licheaua de stăpîn al moşiei, nici una nici alta, voia
cu dinadinsul să aibă pentru dînsul inelul lui Făt-Frum os
şi mai m ult nu. Se luă după dînsul şi cugeta, că mai cu
m arghiolit mai cu şoakla, mai cu prefăcătorii, să înşele
pe F ăt-Frum os şi să-i dea pui de giol la inel.

21
 Daca văzu pe Făt-Frum os că vrea să poposească, se
opri si el mai cit colea, după un m ărăciniş, şi aşteptă pînă
să adoarm ă.
Făt-Frum os nici că se gîndea la nişte astfel de m işelii ;
el întinse pe pajişte nişte scoarţe scumpe ce le avea, se
aşeză pe dînsele, m încă şi se culcă. Vizitiul lui cel cre­
dincios stătu de pază o bună bucată de timp, şi daca văzu
că nici apele nu se mai mişcă şi fiind şi ajuns de oste­
neala drum ului, puse şi el capul jo6 şi-l fu ră somnul.
Cînd văzu că am îndoi dorm duşi, ăla ieşi din crîng
binişor şi piş, pîş, ca o m îţă cînd pîndeşte la şoareci, se
apropie încetişor de Făt-Frum os, îi trage inelele din deget
şi p-aici ţi-e drum ul.
Iară daca se sculă Făt-Frum os şi văzu că-i lipsesc
inelele, crezu că vizitiul i le-o luat, ca să le puie bine, de
team ă ca să nu le piarză dorm ind, şi-l întrebă. Vizitiul
răspunse că doamne fereşte ! nu i le-a lu at el.
Acum înţelese că vreun fu r i le-a şters, şi se în tristă
nevoie mare.
Aşa supărat porunci de înhăm ă caii la butcă şi porni.
El nu ştia ca cine să i le fi luat şi n-avea pe cine apuca
de ele. Şi m ergînd el aşa şi ciudindu-se şi frăm întîndu-se
de m îhnire, se gîndea ca ce să răspunză el îm părătesei,
cînd l-o întreba de inele. Nu-i venea lui, vezi, odată cu
capul, să-l crează neştine că este neharnic, mototol şi
adorm it.
Tocmai pe cînd părerea de rău îl ajunsese şi mai şi decît
pînă aci, erau trecînd prin tr-o pădure m are şi deasă.
Dodată auzi nişte balauri de lăutari trăgînd din viori,
de gîndeai că m ănîncă foc, şi din ce în ce se apropriau.
Nu trecu m ult şi iată că lăutarii trecură pe lingă butca
lui Făt-Frum os, tot cîntînd, şi-i deteră bună-ziua. F ăt-
Frum os le m ulţum i şi prinse a-i întreba :
— D ară de unde veniţi, bre, oam eni buni şi unde vă
duceţi ?
Lăutarii răspunseră :
— Ne ducem să cîntăm la n u nta îm părătesei tale.
— Cum să cîntaţi la nunta îm părătesei mele ? întrebă
Făt-Frum os. căruia ii sări inima de frică.
— Apoi, să vezi dum neata. Un îm părat din vecinătate,
văzînd că este a tita diastim ă de vrem e de cînd ai plecat

28
 şi n u te-ai mai întors, s-a sculat cu oaste asupra îm pă­
răţiei tale, ca să silească pe îm părăteasa a lua de sot pe
fiul său. îm părăteasa s-a îm potrivit foarte, şi de două
ori s-au lovit oştile, şi de două ori acel îm părat a fost
biruitor. In cele d in urm ă, nici îm părăteasa nu mai trăgea
nădejde c-o să te întorci. Şi de m ilă ca să n u se mai p ră­
pădească oraşele şi satele şi atîta sum edenie de oaste,
s-a înduplecat a asculta cererea îm păratului şi mîine
le este nunta.
— Cum se poate una ca asta ?
— Iaca, se poate şi se prea poate. Dară fiindcă te
întorci, şi daca vaieşti să ajungi înaintea nuntii, lasă-ţi
butca să vie pe urmă, şi tu aideti cu noi.
Făt-Frum os n-aşteptă să-i mai zică încă o dată. Se
dete binişor jos din butcă şi porni cu lăutarii la drum .
Unul din lăutari îl luă în cîrcă, şi cînd îşi făcu v-înt, se
aruncă d rep t în slava cerului şi m ergea ca virtejul. Ar fi
voit el să m eargă ca gîndul, d ară îi fu team ă să nu ples­
nească fierea în Făt-Frum os.
O dată începu Făt-Frum os să strige :
— Stăi, mă. să-m i iau căciula, că m i-a căzut din cap.
— Ce stai dum neata de vorbeşti ? Las-o încolo la
nevoile, căciula, că ea acum o fi cale de şase luni de
departe, să mergi cu piciorul pînă acolo unde a căzut ea.
Şi mai m erse ce mai merse, şi se coborîră la scara pala­
tului îm părăţiei sale.
Aci daca ajunse, îm părăteasa şi toti boierii şi toată
oastea ieşiră întru înlîm pinarea lui. După ce-şi dară bun-
găsit şi bun-venit, îi povestiră cum îm păratul vecin s-a
sculat cu război asupra lor, cum oastea lui a spart oastea
îm părăţiei de două ori, şi cum se gătesc pentru a treia
lovire.
Apoi îm părăteasa îi spuse că ea a făcut acele m eşte­
şuguri cu lăutarii, ca să-l aducă mai curînd, că ştie cum
a pierdui ineM e şi ce-a păţit.
Pe cînd vorbeau încă, iacă un curier că se înfăţişează
înaintea lor şi dă îm părătesei inelele cu pricina şi îm pă­
ratului căciula ce-i căzuse din cap.

20
 Ea îi spuse că doi din acei lăutari, ce a văzut el în
pădure, a avut porunca : unul să-l aducă pe dînsul şi
altu l inelele.
îm p ăratu l se înveseli o toană ; dară era sup ărat foarte,
cum de să îndrăznească vecinul Lor îm părat să se scoale
cu război asupra îm părătesei sale.
Şi auzind gloatele de venirea lui Făt-Frum os, veneau
droaie să se înscrie la oaste. Se sculară, deci, cu mic. cu
m are şi făcu oaste ca frunza şi ca iarba. Făt-Frum os le
1.:>cmi şi le învăţă cum să m eargă la război. Şi-l ascultau
gloatele, că-1 iubeau nevoie mare. D-apoi boierii ? Nu se
lăsau nici ei mai pre jos. Vezi că şi el era drept, îndurător
şi viteaz.
Pornind la război cu o silă aşa de m are şi de grozavă,
sparse îm părăţia vecinului lor cutezător. Prinse în război
şi pe acel îm părat vrăjm aş, îm preună cu fiul său. şi
îi aduse de-i tăiară dinaintea îm părătesei.
Apoi întinzînd coprinsul său şi asupra acelei îm pă­
răţii, şi mai puind la cale toate cum să ajungă supuşii săi
să fie fericiţi, se puse pe trai şi tră iră veac de om nesupă­
raţi de nim eni.
Iară eu încălecai p-o şea etc.

C om unicat de fratele meu George

??i cules d in tr-u n sat din ju d e ţu l
VJaşca.
PETRE TSPIRESCU.
Legende sau basmele românilor, 1882.
 Î M P Ă R A T U L lîYIPIKTUIT

Era odată înt.r-o oaste trei cătane. Ele era b ătu te şi

chinuite in toate zilele, p en tru că nu putea face m ustrul.
Un căprari m ai milos le-au chem at intr-o parte şi li
zise :
— Ştiţi ce ? N u-ţi fugi voi cu m ine ? Nu pentru mine,
că mie mi-i bine aice, d a ră p entru voi, că iată cum vă
chinuiesc şi vă stropşesc în toate zilele, şi tot nu puteţi
deprinde m ustrul, şi are să fie vai de capul vostru de
veţi răm îne încă m ult aice în oaste !
— Foarte bucuroşi ! — răspunseră cătanele — D um ne­
zeu să-ţi deie sănătate, p en tru că tot se mai află cîte-un
suflet de om în oaste, care să se îndure de patim ile şi de
suferinţile noastre !
Cum era îm brăcaţi de m ustru, aşa au şters-o pe nevă­
zute şi s-au cam m ai dus pin lume. M ergînd ei am u cit
au mers, au ajuns la o apă neagră, foarte mare, şi văzînd
un pod de ceea parte, s-au rugat lui D um nezeu să vie
acel pod la dînşii, şi au venit. în d ată s-au suit pe dînsul
şi au trecut de cealaltă parte, şi apoi s-au dus şi s-^au tot
dus peste nişte cîm puri m ari şi au d at de o cetate îm preju­
rată cu zid de piatră şi cu porţile de piatră, şi au venit
la poarta cea mai m are şi s-au rugat; lui Dum nezeu să
li se descuie poarta şi li s-au descuiat. Cum au in tra t înlă-
untru, îndată li s-au încuiat poarta îndărăpt şi au răm as
aşa închişi. M ergînd ei pin cetate şi-ncolo şi-ncoace, au
aflat toate îm pietrite, şi curţi şi oam eni şi dobitoace şi
ierburi şi toate cîte num ai se afla în cetatea aceea. Văzînd
ei această m inunăţie şi poarta încuiată după dînşii, au zis
cu jale :

31
 — Hei ! vai de noi ! Aice o să perim , că încotro te
uiţi, nu-i nim ică viu, toate-s de piatră ! Ei se m ira foarte,
pentru că nu ştia ce să fie aceasta, şi cum de sînt toate
îm pietrite.
Im blînd ei în toate p ărţile pin cetate au dat peste
o casă cu 12 chei în uşă, d ară şi acestea de piatră. Ei au
privit m ult la dînsele şi după aceea au şi descuiat uşa.
Intrînd înlăuntru, au aflat toate îm podobite şi m îndre,
dară ce folos, că era toate de piatră. S-au dus din tr-o
căm ară în alta, pînă ce-au venit intr-o sală foarte m îndră
şi frum oasă. Aice era nişte mese întinse cu feli de feli de
bucate pe ele. Ei s-au aşăzat la una şi dau să m ănînce
din bucatele cele gustoase, d ară vai ! că şi ele era îm pie­
trite, m ăcar că-ţi părea acum a aduse de pe vatră. Ce să
facă ei, că-i curm ase foamea de flăm înzi ce era ? Au prins
să se roage lui D um nezeu ca să-i scoată şi din nevoia
aceasta şi să li deie ceva de m încare. Dum nezeu li-au
ascultat ruga şi au g rijit de dinşii. După ce-au ospătat
bine, s-au sfătu it să străjuiască fiecarele cîte-o noapte
să vadă că ce-i aice.
In noaptea dintîi s-au pus o cătană de acelea de strajă
şi au răm as pînă spre m iezul nopţii. A tuncia au venit
la dînsul o m ăgueaţă neagră şi foarte fioroasă şi se tot
vîria la el. El se fereşte, se m ai dă într-o parte ; d ară
m ăgueaţa cea neagră tot la dînsul, tot la dînsul. A tuncia
l-au îm plut frica şi au fu g it la ceialalţi în casă şi le-au
spus ce-au văzut. Ceialalţi s-au cam spăriat deodată şi
s-au m irat, că ce să fie aceasta ! A doaua noapte s-au
aşăzat altă cătană de stra jă şi cînd s-au a ră ta t acea m ăgu­
eaţă neagră pe la m iezul nopţii şi se tot băga la dînsul,
s-au înfricoşat foarte şi au fugit şi el la ceialalţi abia
apucîndu-şi sufletul de spaimă. Tot aşa au p ă ţit şi a
treia cătană.
A patra noapte au sosit rîndul căprariului. El s-au
pus de stra jă şi cînd era am u spre miezul nopţii, iarăşi
au venit acea m ăgueaţă neagră şi se apropia spre dînsul.
C ăprariul au prins a striga :
— Cine-i ?
M ăgueaţa însă n -au răspuns nim ică. El m ai strigă,
d a r m ăgueaţa tace ; el strigă la dînsa, ea tot tace. A tuncia
au răcnit căprariul deodată :

32
 — Stăi tu, m ăgueaţă neagră, ori duh n ecurat ce eşti,
că de nu mi-i răspunde-ndată, te-m puşc pe loc !
Acuma i-au răspuns m ăgueaţa zicînd :
— Mă rog să nu m ă îm puşti, că ţi-oi spune ceva !
El însă i-au zis :
— Stăi pe loc şi-m i spune de dep arte ce-mi ai de
spus, că de nu, pe loc l[i dau foc !
M ăgueaţa s-au mai rugat să vie la dînsul ca să-i spuie
de-aproape, pentru că-s lucruri tainice, d ară el nu s-au
învoit nicidecit. Pe urm ă i-au spus ea de d ep arte :
— Pe locurile acestea au fost o îm părăţie foarte m are.
îm păratul era tare puternic şi toate popoarele se tem ea
de dînsul şi i se închina lui. Văzîndu-se el tem ut şi m ărit
de toţi, au socotit că nu este altul mai m are şi mai puternic
decît dînsul în toată lumea şi au început a nu ţine samă
nici de oameni, nici de Dumnezeu, şi se îm protivia iui.
A tuncia şi D um nezeu l-au pedepsit pentru m îndria lui
şi: l-au prifăcut pe dînsul şi toată ţara lui în piatră. Noi
însă sîntem p atru fete de îm părat, pe cari ne-au luat
patru draci — cruce de aur în casă ! — şi acuma trebuie
să li facem în toată luna cîte doi copii, şi vai de noi bietele !
ce m uncă şi chin mai tragem noi de la dînşii ! Ferească
D um nezeu şi pe puiul de şerpe ! Dară ia voi, precum sînteţi
patru, de veţi vre, ne-ţi scoate din m îna lor şi veţi învia
şi sufletele acestea îm pietrite, num ai d e-ţi fi cu credinţă
tare.
— Da cum să putem noi face un lucru ca acesta ? —
întrebă căprariul.
— Ascultă num ai — zise m ăgueaţa cea neagră — noi
om veni în patru nopţi la voi şi-om şăgui cu voi. vă vom
hărăţi, vă vom vorbi şi vă vom ademeni, dară voi să nu
ni faceţi nimică, nici să nu grăiţi nimică cu noi, căci, cum
îţi călca sfatul acesta, îndată vă veţi priiace şi voi în
piatră !
După ce-au vorbit ea aceasta, s-au făcut nevăzută
dinaintea căprariului.
Căprariul, cam înfierbîntat cum era, au m ers în casă
şi li-au spus şi celorlalţi soţi, ce-au văzut el şi ce i-au
vorbit acea m ăgueaţă neagră. Cu toţii şi-au propus să
urm eze sfatul ei. A doaua zi cînd au înnoptat, au ieşit

33
căprariul afară de stra jă şi cele trei cătane au răm as
înlăuntru. Aşa au aştep tat ei plnă spre m iezul nopţii, cînd
atuncia au venit acolo p a tru fete. Ele era negre ca şi
dracii. Trei din ele au in tra t în casa la cei trei cătane,
iară una au răm as la căprari afară. După ce s-au aşăzat
ele cîte pe lingă unul dintr-înşii, au început a-i zadărî,
a-i hărăţi, a-i smomi să vorbească şi să se apuce de dînsele,
dară ei au răb d at toate, nici n u li-au grăit, nici n u li-au
făcut nimica. Şăzînd ele pină în tr-u n tim p de noapte
tot. nedîndu-li pace, văzură că n u isprăvesc nim ica şi
s-au dus toate de la dînşii.
A doaua noapte au venit ele iarăşi, d a ră acum a nu mai
era de tot negre, ca mai năinte, ci faţa li se făcuse albă
şi frum oasă cîf tot de-a dragul să te fi u ita t la ea ! Şi
acum a au şăguit şi i-au cosorît ele şi mai tare, d a ră ei
nu li-au răspuns nimică. Cînd li-au sosit tim pul, num ai
ce s-au făcut toate nevăzute deodată.
A treia noapte au venit ele albe şi frum oase pin’ la
brîu, şi s-au pus pe lingă dînşii, încă cu mai tărie, ca să-i
înduplece să grăiască cu ele, sau să li facă ceva, d ară ei
au răm as stăt.ornici ; nici unul nu s-au lăsat adem enit
de vorbele lor cele dulci şi de şăgile lor cele poznaşe.
A patra noapte au ieşit iarăşi căprariul afară de strajă,
iar pe ceialalţi trei i-au lăsat înlăuntru. A şteptînd aceste
trei cătane sosirea fetelor, s-au sfătu it între sine, ca în
astă noapte să rum pă tăcerea şi să vorbească cu dînsele,
fiind ele acuma aşa de frum oase şi de drăgălaşe, că ţi se
ducea inim a după dînsele, cînd le vedeai. N-au întîrziai
m ult şi au venit şi ele. Acuma era albe pînă la genunchi ;
mai trebuia încă noaptea aceasta, şi atuncia le-ar fi fost
scăpat din m ina dracilor şi ar fi înviat şi ţara. Şi acuma
au răm as o fată la căprari afară şi celelalte au in tra t
în lău n tru la cătane. Ele au început iarăşi să şăguiască
şi să se hărăţească, ca şi mai năinte. Dară cătanele, pă­
trunse de frum useţea lor, au v rut să se culce cu dînsele,
şi au grăit. A tuncia îndată au îm pietrit ei pe pat. iar ele
s-au făcut toate negre. Ca fulgerul au ieşit ele la căprari
şi i-au zis :
— Vezi ! aşa v-aţi Unut cuvîntul ? Acuma nu num ai
că iarăşi ne-aţi dat pe m ina dracilor, de la carii începu-
răţi a ne scoate, ci încă s-au îm pietrit şi soţii tăi !

34
 — Eu nu-s de vină ! — răspunse căprariul — eu m i-am
ţin u t cuvîntul, şi încă l-oi ţine şi m ai alte p a tru nopţi
ca să vă scot !
— Hei ! — ziseră ele — acum a-i pace de toţi ! Tu nu
ne-i m ai scoate ! D ară de un ficior al tău om ave noroc.
Deci dară, ieşi din cetatea aceasta pustie şi m ergi la apa
cea neagră ; acolo îi afla un pod şi îi trece pe dînsul. De
ceea p arte li întilni un om, şi te cere la dînsul peste
noapte ; el te-a prim i bucuros. La acesta să te năim eşti
pe un an ; el are o fată, şi ea a şăgui cu tine, a vorbi, s-a
hărăţi, dară tu să nu-i zici nim ica de rău, nici să nu Ce
anini de dînsa, că la anul te-i însura cu ea şi-i face un
ficior, şi acela ne-a izbăvi pe noi !
D upă ce-au vorbit ele acestea, au pierit d in ăintea
lui şi nu s-au mai arătat !
C ăprariul au ieşit afară din cetatea aceea şi s-au tot
dus pînă ce-au ajuns îa apa cea neagră. Aice au aflat
podul acela şi au trecut pe dînsul. Mc rgînd aşa pe lîngă
apă într-o parte, iată că au d a t peste un om şi i-au zis :
— Bună calea !
— M ulţăm esc dum itale ! — îi răspunse om ul — da
de unde eşti, dragu-m eu ?
— Ia din lume, de la ţara N eagră ! — zise căprariul —
şi îm blu şi eu num ai izbindu-m ă în toate părţile, ia ca
un biet sărm an !
— Ai tată ? — îl înt rebă omul mai departe.
— Zău, nu ştiu, căci aşa m -am irezit de mic sîngur
singurel, străin şi fără de nime ! — îi răspunse căprariul.
Om ului i s-au făcut m ilă de dînsul şi l-au îm biat la
sine peste noapte.
— Foarte bucuros ! Dumnezeu să-ţi de ie sănătate ! —
zise căprariul — că tot n-am unde să m în aiuria !
D upă ce-au venit acasă, au ospătat omul bine pe
căp rari şi pe urm ă s-au mai d at la vorbă ba despre una,
ba despre alta. In toate i-au plăcut om ului căprariul
foarte şi l-au în treb at pe urm ă, ori de nu s-ar năim i la
dînsul ? C ăprariul, bucuros, au lu at şi s-au năim it pe un
an d e zile. El era foarte harnic şi cum inte şi se pricepea
tare bine la orice lucru.
în anul acesta s-au întîm plat că om ul a făcut m ai
m ultă strînsoare decît avea in to ţi anii de m ai năinte,

35
 şi-i m ergea ales de bine. Cînd au fost la sfîrşitul anului,
s-au sfătuit omul cu femeia să deie fala după dînsul. una
că-i foarte harnic şi cum inte şi alta că şi fata se cam
trage după dînsul.
— Căci iot anul — zise omul — i-am văzut unul pe
lîngă altul şi n-am auzit nici un cuvînt rău din gura lui,
m ăcar că uneori îl zădăria ea prea tare : se vede dară că
se lovesc amîndoi şi s-or învoi tare bine în viata lor !
Noa ! Ce socoţi şi tu, femeie, s-o dăm oare după dînsul ?
Ea s-au învoit prea bucuroasă, pentru că nu o dată
au fost priv it şi ea şăgile lor şi au văzut că se au tare
dragi.
După aceea au întrebat omul pe căprari, cum îi place
în sat la dînşii şi ori de nu s-ar căsători acolo. C ăprariul
i-au răspuns că toale-i plac foarte şi că s-ar căsători şi
aice, că tot n-are ce să facă şi încotro să mai m eargă,
num ai dacă ar pute găsi undeva vreo fată care să voiască
a m erge după dînsul, că el n-are nimica, nici moşie, nici
bani.
Atuncia-i zise omul :
— Hei, dragul meu ! Nu moşia, nici banul nu face pe
cm, ci m intea şi hărnicia lui ! Şi pe tine te văd şi harnic
şi cum inte ! De aceea ştii una ? De-ţi place şi de voieşti,
eu îţi dau fata mea, şi te-nsoară aice şi te fă moşinaş
în locul meu, că precum văd eu., te pricepi foarte bine
în trebile casei şi-i pute trăi în bine !
C ăprariul n-au aşteptat să-l mai îmbie şi a doua oară,
ci s-au învoit îndatam are, una că-i plăcea fala, şi alta
p en tru că ştia că ea îi ursita lui.
După aceea au adus părinţii şi pe fată de faţă s-o
asculte ce va zice şi ea. Fata au prim it m ăritişul acesta
foarte bucuroasă, că prin aceasta îşi vedea îm plinite
num ai dorinţele sale.
Acum au început să se gătească de nuntă. Cînd au
auzit oam enii din sat că cutare om îşi dă fata după un
venetic, n-au vrut nicidecît să-l lase, ci-i zicea s-o deie
după un moşinaş din sat, că doară se află şi la dinşii
flăcăi buni, după care şi-ar pute m ărita fata.
Văzînd căprariul a tîta îm protivitură, s-au dat deocam ­
d ată îndărăpt, dară nevrînd părinţii, nici fata altm in­

30
 trelea, s-au învoit şi oamenii, mai ales după ce s-au
încredinţat şi ei că acest, flecău, m ăcar că-i venetic, dară
ţine cu dînşii ca şi cel mai bun flecău din sat, şi că şi de
altm intrelea îi foarte detreabă. Deci cu învoirea tu tu ro ra
s-au cununat căprariul cu fata omului şi au făcut o
n u n tă frum oasă. La anul, nevasta căprariului i-au făcut
un ficior cu părul de aur şi cu picioarele de m ărgări tari,
pe la cîntatul cucoşilor ; în zori de ziuă l-au botezat. El
au crescut aşa de tare, incit pe-a prînz au zis cătră
tată-său :
— Tată ! Cum pără-m i carte, că eu m-oi duce la şcoală
la în v ăţătu ră !
T ată-său i-au cum părat carte şi l-au g rijit de toate
cîte-i trebuia. Ficiorul au luat cartea şi s-au dus la şcoală,
num ai rugăciunile Sfîntului Vasile încă nu le ştia, dară
în doauă zile le-au învăţat şi pe acestea. Nici nu era de-o
săptăm înă, şi el ştia toate, era în văţat cumsecade. în d ată
au în treb at de tată-său :
— T ătuţă ! Ce feli de cetate este ia acolo, pe dealul
acela, peste apa cea m are ?
T ată-său ştia despre dinsul toate, p en tru că-i îm păr­
tăşiseră fetele cele patru, d ară n-au v ru t să-i spuie acum a
şi lui, socotind că nu li-a pute a ju ta nimică, fiind încă
crud la trup şi brudiu la m inte, şi au prins a cîrni şi-n-
colo şi-ncoace. D ară ficiorul n-au încetat, ci au tot zbătut
în tată-său ca să-i spuie ce cetate este aceea ? T ată-său
n-au avut, de la un tim p, încotro, si i-au spus toate cîte
au ştiu t el despre acea cetate.
Auzind ficiorul aceasta, şi-au luat cărticica subsuoară
şi s-au cam mai dus. După ce-au ajuns la apă, au văzut
un pod de ceealaltă parte şi au strig at pe dinsul să vie
încoace, şi podul l-au ascultat. Ficiorul s-au suit pe el
şi i-au zis :
— Să nu se afle. podule. că te d a tin i cu mine, că te
tai îndatam are !
Podul i-au răspuns să nu aibă grijă, că nu s-a clătina,
ci l-a trece lin de ceea parte.
El au ieşit bine la ţărm şi au venit pînă la pdarta
cetăţii. Cum au pus m ina pe poartă, îndată s-au şi descuiat,
şi întrînd în cetate, s-au dus pină-n curtea aceea, unde
fusese mai năinte tată-său cu cele trei cătane. Aice au

37
îngenunchiat lîngă o m asă jos şi au prins a cili, şi citeşte
şi citeşte, pînă ce afară s-au făcu întuneric ; apoi au
aprins o Îum înărică şi au c itit m ai departe. In tr-u n tim p
de noapte iată că au sosit o m ulţim e de draci — cruce
de a u r în casă ! — cu zicători feli de feli şi au început
îm p reju ru l lui a zice şi a cînta şi a face un vuiet şi nişte
grozăvii ca acelea, ca doară l-or abate de la citit, dară
n-au p u tu t nici în tr-u n m odru ; el nu se uita nici în tr-o
parte, ci şedea acolo şi tot citia necurm at. A doaua noapte
au venit încă mai m ulţi draci — D um nezeu cu noi ! —
cu cuptioare de foc şi cu o m ulţim e de lem ne şi to t îl
înfricoşa că l-or arde, c-or tu rn a jăratec peste dînsul,
ba că l-or azvîrli în cuptiorul cel de foc, ca să-l frigă
acolo ; ba că or face aşa, ba pe dincolo cu dînsul. D ară el
au răm as stătornic şi au citit tot în tru n a fără ca să-şi iaie
ochii de pe carte !
A treia noapte au venit ucigă-i-crucea cu iadul întreg
înaintea lui şi cu înfricoşări şi m ai cum plite decît înăinte,
d a r toate acestea n-au îngrozit pe voinic, nici nu l-au
stin g h erit d in citire ; el au răm as totuna lipcă cu ochii
pe carte. D eodată se fac ucigă-i-crucea nevăzuţi. Voinicul
rădică ochii de pe carte şi se uită îm prejurul său. Şi ce
m inune ! Toate s-au fost despietrit, toată cetatea şi tot
ţin u tu l ei, şi toţi oam enii şi toate dobitoacele şi toate
ierburile au fost înviat ! Şi acele p atru fete încă au scăpat
curate şi foarte frum oase din m îna dracilor.
D im ineaţa cînd au ieşit voinicul afară, au găsit toate
vii. T oată cetatea foia de viaţă, ca cum cetăţenii nici
n -a r fi fost îm pietriţi, unii m ergea într-o parte, alţii în
alta, fiecare după trebile şi treb u in ţele sale. De o parte
de cetate bătea dobele să se strîngă ostaşii la m ustru, şi
cum au auzit cătanele cele trei, cari înviaseră acum,
sunetul dobelor, au socotit că le strigă şi pe dînsele la
m ustru şi, îm brăcate cum era, au alergat îndatam are
într-acolo, p en tru că uitaseră acum a ce s-au fost întîm plat
cu dînsele. După ce-au înviat îm păratul, au venit iute
şi au îngenunchiat înăintea ficiorului, şi a u început a-i
m ulţăm i p e n tru binele ce au făcut el cu ţara lui şi cu
dînsul. A tunci ficiorul i-au răspuns aspru :
— Scoală de dinăintea mea, afurisitule şi blăstăm atule !
şi-m i spune cum de-ai putut tu, în orbia ta, să nu bagi

3»
în sam ă dorinţile şi trebui nţile oam enilor .si încă să te
pui cu D um nezeu în ceartă şi aşa să stîrneşti urgia lui
asupra unei ţări întregi şi să osîndeşti a tîta lum e şi atîta
am ar de suflete î Ridică-te acum a de dinaintea mea şi
această pedeapsă să-ţi fie în v ăţătu ră p e n tru tine şi p e n tru
toţi urm aşii tăi din sînge în sînge !
îm p ă ratu l s-au sculat ru şin at de jos şi, luînd coroana
de pe capul său, au pus-o pe al ficiorului şi i-au zis :
— Văd că eşti mai cum inte şi mai înţălept decît m ine
şi că te pricepi mai bine ce se cuvine lui D um nezeu şi
oam enilor, de aceea să-m i fii urm aş şi să îm părăteşti
tu în locul m eu !
Apoi l-au însurat cu fata sa cea m ai m are şi i-au d at
toate în stăpînire. Pe celealalte trei surori le-au luat
cele trei cătane, cari veniseră de la m ustru acasă, şi
p en tru că ele ştia cum m erg trebile în lume, s-au făcut
de-acum a sfetnici la îm păratul cest nou.
D upă ce s-au însurat ficiorul şi au pus toate în rîn -
duiala cea mai bună, au trim es soli după tată-său ca să-l
aducă la curtea sa. D ar el n-au vrut. Ficiorul au m ai trim es
de vro două-trei ori alţi soli şi mai m ari, d ar văzînd că
tot nu vine, au poruncit să facă un pod de au r de la curte
pînă acasă la tată-său. După ce-au fost podul gata, s-au
lu at îm păratul şi îm părăteasa şi toţi sfetnicii şi curtenii
săi şi s-au dus cu toţii la tată-său ca să-l roage să vie la
dînşii şi să petreacă apoi îm preună. Abia acum a s-au
înduplicat părinţii îm păratului ca să se străm ute la curtea
lui, p en tru că s-au încredinţat că-1 pofteşte cu tot adinsul
şi din toată inima, şi că şi curtenii şi sfetnicii lui îl doresc.
De aici înăinte au tră it cu toţii necurm at îm preună,
înţălegîndu-se foarte bine întreolaltă şi lucrînd cu toţii,
pe întrecute, p e n tru binele oam enilor din acea îm părăţie.
Aşa de bine trăia îm preună, cit li ieşise vestea în lume,
că îm părăţie m ai bine întocm ită şi mai fericită nu se
află alta !
I.G. SBIKRA,
Povesti poporale româneşti, 188(>.
 PKSCABl'!# IMFAKATLL

Apoi era odată un unchiaş, care din mica copilărie în­

văţase m eşteşugul pescăriei. Şi pescuind el azi aici, m iine
colo, poim îine dincolo, uite că de la o vrem e se aciolase ca
pescar la curtea unui îm părat m are şi vestit. Că o fi
făcut ori nu m are ispravă îm păratului, n u ştiu ; ştiu atita
că omul era şi la curtea m ăriei-sale tot sărac, aşa cum era
în v ăţat de mic, că nu vrea pîrdalnica de sărăcie să se
despartă aşa uşor de aceia la cari s-a încuibat, vorba
veche :
— Sărăcie, ce-ai cu mine ?
— M-am av u t cu tatâ-tău bine
Şi nu m ă-ndu r nici de tine.
Şi m ai ştiu că de la o vrem e îşi legase capul cu
o creştină, ca să nu m ai zică om ul m ereu-m ereu num ai
„vai de m ine“, ci să zică „vai de noi“ !
Acu îm păratul acela nu făcuse copii pînă la vrem ea
bătrîn eţii şi tocmai cînd socotea că i-a trecut făina prin
traistă şi că i s-a apropiat funia de steajăr, ce să-i vază
ochii ? Uite că îm părăteasa îi naşte o fată tare frum oasă.
B ucuria îm păratului ! A trim es ştafete în toate părţile :
la crai, la îm păraţi, la ghinărari, la toţi, la toţi... să vie
oam enii la chef, că avea de gînd să dea o masă, să se
ducă pomina.
D upă ce mai pune la cale şi alte treburi, cheam ă
inainie-i pe bietul pescar.
— Măi băiete, acu să te porneşti şi să-m i aduci la
m asă peşte cu solzul de aur.
— Păi de unde să iau eu, m ăria-ta, peşte d-ăsta ?

40
 — De unde-i ^ti. Vreau să se ducă pom ina de masa şi
de petrecerea ce-oi face-o. înţelesu-m -ai ?
— înţeles ; da dacă n-oi găsi ?
— încă m ă mai întrebi, ticălosule ? Iacă, atunci unde-ţi
stă capul ţi-or sta şi picioarele.
Bietul pescar ! Ii jucau ochii-n lacrăm i, dar n-a mai
scos o vorbă. Ştia el că îm păratul este din ăia cărora să
le sai urm a-n ciomag şi că zadarnic s-ar mai ruga de o
inim ă aşa îm pietrită.
Ce să facă ? S-a dus acasă la babă, de i-a spus focul
ce-l ardea pe suflet şi pe urm ă şi-a luat ziua bună şi s-a
dus în lume, după ce a povăţuit pe nevastă-sa să puie
gîncl la Dumnezeu, că el n-are să mai facă m ultă vrem e
um bră păm întului.
S-a dus pescarul, s-a dus, pînă acolo unde cică ,.n-are
m ărul cocean“, s-a dus pînă la M area Albă şi pe acolo,
pe m alul acelei ape, a tot rătăcit, sărm anul, vrem e de doi
ani, tot căut.înd şi uitîndu-se aşa. în uibu locului : de
unde ştii, s-o milostivi şi cu el Dum nezeu şi i-o scoate
înainte peşte cu solzii de aur.
Acasă-i răm ăsese baba plîngînd cu am arul ce li se
abătuse peste cap.
După ce s-a mai potolit, a luat m ătu ra şi a început să
deretice pe-acolea. Cind m ătura, uite că găseşte baba pe
jos un bob de piper. îl ia şi-l pune pe masă, dar, m inune !
Bobul fuge jos. Dacă vede aşa, îl ia şi-l aruncă în gură.
Atunci, să te închini, neicuţule ! Răm îne baba în­
greunată.
— O, Doamne ! zice ea cînd pricepe m inunea — unde
m i-o fi uncheşelul ? Poate s-ar bucura şi el cînd ar afla
vestea asta.
Iar m oşul habar n-avea de ce se întîm plase acasă.
Tot rătăcind pe m alul m ării, se întîlneşte cu un călugăr.
— Ce um bli pe aici ?
— Uite, părinte, păcatele mele. A prinz lum inarea mea
să num ăr banii altuia.
Şi-i spune tot, de-a fir-a -p ă r :
— U ite şi uite şi uite. S-a mai pom enit asem enea lucru ?
— Ba s-a pom enit, m oşule ; nu mai plînge ! grăieşte
călugărul. îţi d au eu peşte cu solzii de aur, num ai să-m i
dai şi tu ce-ţi cer.

41
 — Ce ?
— Ce ai neştiut la casa ta. Te învoieşti ?
Se gîndeşte moşul, se gîndeşte : „Ştiu că acasă am doar
baba şi pisica". Apoi, tare :
— Bine, îţi dau.
Fac ei legăm întul şi apoi călugărul îi zice :
— Acu aruncă, moşule, plasa, să vezi c-o să prinzi
peştele.
O aruncă şi, cînd o trage afară, ce să-i vază ochii
unchiaşului ? Plasa era plină ghioalcă de peşti cu solzii
de aur.
B ucuria lui ! I-a suit in tr-o căruţă, şi-a luat ziua bună
de la călugăr şi s-a dus la îm păratul.
Ala, omul naibei, nicidecum nu isprăvise cheful. A vu­
sese însă grijă să puie doi slujitori care stau la poartă
agea-agea să zboare capul pescarului cînd l-or vedea
venind.
Cînd l-a văzut însă îm păratul că vine, nu cu un peşte,
ci cu un car plin de p eşti cu solzii de aur, şi-a potolit
m înia ; ba l-a încărcat şi pe pescar cu d a ru ri m ulte, să-şi
m ai împace din nevoi.
Acu, dacă se duce moşu acasă, ce să-i vază ochii ? Un
copil, în carne şi oase, începuse să um ble în picioare.
— Bună ziua, babo !
— M ulţum im dum itale, uncheşel.
— Al cui e copilul ăsta ?
— Al cui să fie ? Al nostru ; ni l-a d ă ru it Dumnezeu.
Şi-i spune cum s-a întîm plat. „Să-l vezi ce deştept
e !...“
— Da, ce ? N u-ţi pare bine ?
— Ba-mi pare, de ce nu ? zice el cu ju m ătate de iţură ;
da-1 arsese, sărm anul, în inimă, că-şi adusese am inte de
făgăduiala d ată călugărului ! Apoi mai adau.se :
— E, să ne trăiască, babo !
Acu trece aşa vrem e m ultă. Copilul creştea, creştea
m ereu, într-o zi ca-n două şi-n două ca-n nouă. Şi-i
plăcea copilului, dragă Doamne, îi plăceau trei lucruri mai
de seam ă : cartea, scrisul şi sabia.
Cînd copilul îm plini optsprezece ani, se pom eniră bă-
trîn ii in casă cu un călugăr.

42
 — Bună ziua, moşule.
— S ăru l mina, părinte.
Şi se dau în vorbă. Da copilul, cum îl vede, iese afară,*
trage sabia din teacă, face cu ea cerc pe păm înt în ju ru l
lui şi sade să cetească.
C ălugărul însă, de colo :
— Moşule, am venit să-m i iau ce m i-ai făgăduit.
— Bine, părinte, trebuie să m ă ţiu de vorbă, că altfel
n-am nici o putere, zice m oşul plîngînd, şi spune şi babei
despre legăm intul ce făcuse.
— Vai de m ine ! M -ai lăsat f ă r’ de copil, zice ne-
vastă-sa, şi dă să se îm potrivească. D ar are cui ?
Călugărul nu le ia în seam ă vorba ; iese la fecior şi dă
să-l m îngiie ; dar, vezi, nu putea să in tre în cercul făcut
de băiat cu sabia.
Nu putea să intre în cerc p e n tru că, uitasem să vă
spun, călugărul acela nu era decît ucigă-l-toaca în chip
de călugăr.
Văzînd că nu poate cu vorbă bună, odată se repede
Sarsailă şi, apleeîndu-se. ia de gît pe feciorul m oşului şi
apoi, în tr-o clipă, se face nevăzut, în plînsul şi jalea
pescarului şi a babei lui.
Se duce, se duce călugărul cu Pescăruş — că aşa-i
era num ele băiatului — se duce pînă în tr-u n vîrf de m unte.
Acolo pune sarcina jos şi d ă să in tre în vorbă cu Pescăruş,
d a r ăsta nici acum nu-1 bagă în seam ă. Îşi face un cerc
cu sabia, in tră -n el şi-şi vede de carte.
Să fi văzut atunci cum icnea diavolul ! S-a schim bat
în chipuri fel şi fel, a g răit cu el cînd mai dulce, cînd m ai
răstit... zadarnic. N -a scos nici un grai din gura lui
Pescăruş.
Dacă a văzut aşa, l-a luat şi l-a suit pe un alt munte,'
m ult m ai fioros şi m ai prăpăstios. Socotea că doar-d o ar
l-o îngrozi şi l-o face să grăiască cu el, d a r n-a fost chip,
oricît s-a cercat diavolul cu vorba, oricît l-a sucit şi l-a
învîrtit, grăindu-i şi ca oam enii şi ca neoamenii.
Atunci, ce să vezi dum neata ? O dată s-a auzit : ,.poc !“,
de s-au c u trem u rat toţi m unţii, dealurile şi văile. Plesnise
diavolul de necaz.
Acu Pescăruş, răm as singur, a d at să plece spre casă,
pe m unţi în jos. Erau însă aşa de repezi şi de fioroşi, că

43
a venit bietul de el de-a be.stegala, tot m ereu şi tot m ereu
in jos, pînă ce a nim erit, spre m irarea lui, între două
1‘iare grozave care se băteau în capete. Şi num ai ce se
pom eneşte cu una din ele că-i grăieşte :
— Bine ai venit, băiete ! Ia fă bine de scoate sabia şi ne
taie capetele.
— Nu, că voi m i-aţi fost norocul. De nu m ă îm piedicam
de voi. mă prăpădeam pînă la vale.
— Ba taie-ne, că altm interi te mîncăm, se răsteşte fiara
cealaltă.
Pescăruş, dacă vede că n-are încotro, scoate sabia şi
face harşt ! capetele fiarelor, din cari în clipă se fac doi
feciori voinici, cari-i grăiesc :
— Să trăieşti, băiete, că m are bine ne-ai făcut ! De
cînd sîntem v răjiţi să stăm aşa ! Dacă vrei să ai num ai
noroc în viaţă şi să ajungi la m are cinste, fă şi la alţii
bine, cum ne-ai făcut nouă.
Ii arătă apoi drum ul pe m unte în jos. au d a t m îna şi
s-au despărţit.
Iar voinicul s-a tot dus devale, pînă ce a n im erit în nişte
m ărăcini. Acolo aude num ai plînsete şi suspine :
— Scăpaţi-m ă, oam eni buni, scăpaţi-m ă, că m are bine
v-oi face. ^
„Mă. ce să fie ?*‘ se gîndeşte flăcăul şi, dacă se uită Ta
m ărăcini, vede acolo o vizuină, şi la gura ei nişte pietre
straşnic de mari.
Şi-aduce am inte de sfatul celor doi flăcăi şi ce zice ?
„Ia să mai fac un bineu. Pune um ărul şi d ă la o parte
p iatra de la gura vizuinei. Şi atunci, ce să-i vază ochii ?
Din vizuină iese o vulpe, care-i grăieşte :
■— Bodaproste. Pescăruş, că m are pom ană îţi făcuşi.
— Păi cine eşti, de ştii cum m ă cheam ă ? Şi ce te-a
adus aici ?
— Află, voinice — îi zice vulpea — că eu sînt fata
Îm păratului Verde şi e a tît am ar de tim p de cînd, prin
fcrm ecele unor zmei, tata şi m am a şi toţi supuşii lor au
fost prefăcuţi în stane de piatră, iar eu am fost prefăcută
in vulpe, aşa cum m ă vezi. D e-atunci n-am mai văzut
pe-aici picior de păm întean şi m ă usuc de dorul tatei şi al
m am ei şi de dorul a tîto r lucruri m îndre din îm părăţia
noastră.

44
 — M are m inune î grăieşte voinicul. Şi unde au sta t
zmeii ?
— încolo, spre soare-răsare — şi-i a ra tă cu mîrta.
— Dacă-i aşa, o să m ă duc şi eu intr-acolo, să văd
nu le-oi putea face de petrecanie ?
Cînd aude aşa vulpea, cine poate povesti bucuria ei ?
— Ei, Pescăruş, de m ult îmi spune m ie inim a că num ai
tu ai să faci de petrecanie zmeilor. Şi cum văd, o să mi
se îm plinească dorul. D u-te înainte, flăcăule, că-n p a rtea
aceea unde ţi-am a ră ta t îi găsi nişte ziduri părăsite şi
acolo e palatul tatii, în care acum s-au încuibat zmeii.
Dacă-i fi iscusit în lupta cu ei şi de-i avea nădejde în
Dum nezeu, ai să scapi de zmei, ai să trezeşti la viaţă pe
cei îm pietriţi şi te-i face îm părat peste locurile acestea.
— M are m inune ! se gîndeşte voinicul, văzînd că-i
vorbeşte in acest chip o vulpe, şi m erge încotro i se arătase.
Ajunge la ziduri, in tră -n palatul ferm ecat şi nu vede
pe nimeni. Doar o m asă întinsă.
Stă acolea, scoate cartea, pune sabia lîngă el şi ceteşte.
Da odată in tră pe uşă cei doisprezece zmei.
— De unde eşti, mă ? Şi de unde ai venit, de ne calci
hotarele ?
El tace însă şi ceteşte înainte.
— Nu răspunzi ? se răsteşte tartorul lor. Ia luati-1,
băieţi, şi faceţi-1 mii şi fărîme.
Hi ! Să fi văzut, nene, ce foc pe bietul Pescăruş ! Sâ
se m ai îm potrivească ? Nu-1 line curelele.
L-au luat zmeii şi l-au făcut harcea-parcea, m ii şi
fărîm e.
Apoi, veseli ca niciodată, au plecat toţi după bleste­
m ăţii, d a r a grăit tarto ru l :
— Măi, de l-om m ai găsi aici, în carne şi oase, să
ştii că n-are să fie bine de noi.
Bag seam ă, zisese în tr-u n ceas rău, că, în lipsă-le,
Pescăruş a înviat, şi să vedeţi cum :
Zm eii aveau, fără să ştie, o strachină cu apă vie, şi
cînd s-au lu p ta t cu Pescăruş, a sărit o picătură de sînge în
apa din strachină şi a răsărit d in apă flăcăul şi m ai
voinic, şi mai frum os.

43
 Şi cum s-a văzut iarăşi om la loc. s-a pus la masa
zm eilor de-a mi n-cat ; ba a luat şi o ju m ătate de pîine de
a dus-o vulpei, căreia i-a spus ce a păţit. Şi atunci, să
vezi şi să nu crezi ! Cum a mîn-cat vulpea, s-a făcut fată
pînă-n brîu şi a început să grăiască :
— D u-te îndărăt. Pescăruş, că, d upă cîte-m i dau eu
cu socoteala, o să ne cotorosim noi de zmei. L uptă-te şi
rabdă înainte, că bun e Dum nezeu.
El ascultă povaţa vulpei şi se duce îndărăt la palatul
ferm ecat ; pune sabia acolea, înaintea lui, scoate cartea
şi ceteşte.
Da uite că vin zmeii şi. cînd îl văd, răm în încrem eniţi.
Mă rog, să le fi îm plîntat un cuţit în carne, şi n u da
sînge ; aşa erau de cătrăniţi.
— Faceţi-1 bucăţi, fraţilor, şi aruncaţi-1 ! răcneşte şi
acum tarto ru l plin de mînie. Cum ? Să nu fim noi în stare
să ne cotorosim d -u n ticălos ? Scăpaţi-vă de el cum îţi şti
m ai bine, că de-o învia şi acum, sîntcm pierduţi !
Şi odată-l iau cu p u tere şi-l curăţă pe Pescăruş de pe
faţa păm întului. Pleacă apoi năm eteniile la plim bare şi, în
lipsa lor, iar înviază voinicul, că nu-1 lăsase apa vie.
Stă la m asă de m ănîncă ; pe urm ă ia o pîine şi o litră
de vin de o duce vulpei, şi atunci, ce să vezi dum neata ?
Se face din vulpe o fată frum oasă, frum oasă : zînă
cu părul de au r !
Pescăruş răm ine înm ărm urit de frum useţea ei ; iar
fa ta îi grăieşte :
— Hei, voinice, voinice ! Pînă acu a fost ce-a fost ;
d ar de-acu are să fie mai greu. Să nu pierzi însă nădejdea
în Dum nezeu, că el e m are şi puternic. D u-te îndărăt, că-i
izbîndi şi acum !
Se duce voinicul şi in tră iar în palat. Acolo îl găsesc
zmeii. R ăm în încrem eniţi :
— Să ştiţi, m ăi, că ăsta o să ne răpună capul ! zic ei.
— Da n-a veţi frică, fraţilor, că ştiu eu să-l pedepsesc
p e n tru obrăznicia lui ! grăieşte unul din liaidoş. Ia faceţi-1
bucăţele şi aruncaţi-1 colea în cuptor, să vedem ce are să
m ai facă ?
— Aşa să facem !

40
 Şi se reped la Pescăruş, îl ciopăţesc şi-l vîră bucată
cu. bucată în cuptor, de arde cu totul.
Da au tocat a tît de m ult carnea flăcăului nostru, că i-a
apucat noaptea.
— Acu, băieţi, culcaţi-vă fără grija, că am scăpat de
o pacoste ! grăieşte tot cela mai haidoşul.
Şi se culcă zmeii, de încep toii cei doisprezece să rnîie
porcii la jir. D ar cu a tît s-au m ai ales ; că pe la m iezul
nopţii, apa vie iar a făcut m inunea şi Pescăruş, în carne
şi oase, s-a sculat, a pus m îna pe sabie şi a tăiat capetele la
toţi zmeii ; la toţi, la toţi, pe rudă, pe săm înţă.
Scotea, nu-i vorbă, bietul voinic sudori de m oarte, de
atîta m uncă. D ar acu scăpase de zmei.
Ia d-ale m încării şi duce în m ărăcini fetei de îm părat,
ca să se m ai întrem eze, şi-i spune toată isprava, de-a fir-
a-păr. Şi atunci m inunea de fată odată îi sare de gît, îl
cuprinde în braţe, il săru tă cu foc şi-i zice cu glas
mîngîios :
— Află, voinice, că pen tru iscusinţa ta te-oi lua de
bărbat, să fii îm părat peste ţin u tu rile astea. Ţi-e cu voia ?
— Mă mai întrebi ? zice el, înroşindu-se parcă.
Pe urm ă s-au luat de m înă şi au m ers la palatul ferm e­
cat, unde erau stîrvurile celor douăsprezece dihănii, şi
acolo alte m inunăţii a văzut Pescăruş. Că a luat fata de
îm părat strachina cu apă vie ; a stropit cu ea pe toţi
oamenii am orţiţi de a tîta am ar de tim p şi i-a sculat în
carne şi oase. Ba nu num ai pe ei, ci şi pe vitele lor.
Şi a început să se vărzuie lum ea încoa şi încolo ca mai
înainte de a o îm pietri zmeii ; iar îm păratul cel bătrîn,
tatăl fetei, făcînd ochi şi începînd să se mişte, începu să
grăiască către fie-sa :
— Măi tată, tată ! da m ult somn am mai dorm it î
— Apoi, îi răspunse fie-sa, ai fi dorm it dum neata m ult
şi bine dacă nu mai eram pe-aici eu şi Pescăruş.
Şi pe cînd îm păratul cel bătrîn nu-şi mai putea opri
lacrăm ile, îi povesteşte fata toată tirişenia din fir pînă-n
aţă, de răm ăseseră toţi cu gurile căscate ascultînd. Că, biet,
toată lum ea d-acolea socotea că s-a sculat din somn şi
nici nu ştia ce se întîm plase cu ea.
Doar stîrvurile zmeilor era cea mai bună m ărturie
fetei de îm părat.

47
 Să vă mai spui acum că. după ce s-a sfîrşit povestea,
îm păratul cel bătrîn a d a t binecuvîntarea lui şi a făcut o
n u n tă m îndră tinerei perechi ? A sta socotesc c-aţi ghicit-o.
I-a dat însă lui Pescăruş nu num ai fata, ci şi toată
îm părăţia, cu grijile şi bucuriile ei ; iar voinicului care
om orîse zmeii i-a răm as num ele Pescăruş Îm păratul.
Acu toate bune şi cu noroc. Au tră it ei aşa şi au îm pără-
ţit în bine şi belşug trei ani de zile.
D upă vrem ea asta, îm p ărătiţa tot vede că Pescăruş stă
pe gînduri.
— Ce ai, bărbate, de to t stai aşa, parcă-ti tot plouă ?
— N -am nimic. Mă gîndesc, ca omul, cum am fost şi
cum am ajuns. A devărată-i vorba că „după în tristare vine
şi bucurie^ !
— Şi după bucurie, în tristare ! m ai zice îm părătiţa.
D ar spune-m i curat : la ce te gîndeşti ?
— La nimic.
— Ba te gîndeşti, Pescăruş ; te gîndeşti la cheile de la
uşa odăii unde n u ţi-am d a t voie să descui. N u-i aşa ?
— Aşa e ! De ce nu mi le dai ?
— Ba ţi le dau ; uite-le, că m i-ai făcut şi tu m ult bine.
D ar la bun capăt n-o să te ducă dacă-i descuia.
El însă ia cheile şi se duce de descuie. Acolo ce vede,
se îngrozeşte. Trei cai ; se reped să ru p ă lan ţu rile şi să-l
omoare.
— Ce stăpîn ne-ai fost tu, Pescăruş, zic ei, de ne-ai
lăsat aici doisprezece ani ? De ce n-ai venit pînă acum ?
— Păi am venit acum. Ce să vă fac, ca să nu m ă
om orîţi ?
— Ce să ne faci ? Să ne aduci şeile, să încaleci pe noi
şi să ne scoţi la aer ; că e a tît am ar d e tim p de cînd n-am
m ai văzut lum ina zilei şi cîm pul cu florile.
El iese şi închide uşa, crucindu-se :
— A ltă m inune, Doam ne ! Ce cai să fie ăştia, de pot
vorbi ?
Le face rost de şele, dar cînd se întîlneşte cu îm părătiţa,
nu-i spune ce a văzut.
Ea ştia însă tot şi cînd a doua zi a plecat la biserică, i-a
g răit cu binişorul :
— Nu mergi, Pescăruş, să ne închinăm ?

48
 — Nu, că sînt bolnav.
A zis el aşa. d a r abia a ieşit pe poartă îm părătita, şi
els-a şi repezit cu o şea la odaia cu pricina, a scos un
cal şi a încălecat pe el.
— Cum să 1e duc. stăpîne ? Ca vîntul ori ca gîndul ?
— Cum ţi-e voia, călutule !
Şi atunci, odată calul s-a înălţat cu Pescăruş în aer, de
l-au sosit pe îm păratul cel tîn ăr sudorile m orţii. A avut
noroc doar cu îm părătita, că a văzut tot de la biserică şi
a început să grăiască cit a putut :
— Ho ! ho ! cal de zmeu, leu paraleu ! Să nu se clă­
tească nici un Tir de păr din capul şi de pe carnea stă-
pînă-tău, că o fi vai de oasele tale.
Şi atunci s-a dom olit calul, s-a lăsat pe păm înt şi a
venit cu voinicul în curte. Pescăruş l-a dus în odaia lui.
Şi tot aşa a spus Pescăruş şi a doua şi a treia zi, că e
bolnav. Iar cînd pleca îm părătiţa se plim ba cu ceilalţi cai.
Da tot supărat umbla.
— Acu ce mai ai. Pescăruş, de tot umbli îm bufnat ? îl
întreabă în tr-u n a din zile îm părătiţa.
— Ia, mă gîndesc şi eu că am avut nişte părinţi şi nu
ştiu ce-or fi mai făcînd de a tîta am ar de timp. Or fi mai
trăind, ori nu ?
Şi cînd zice aşa, începe bietul Pescăruş îm păratul să
plîngă de nu-1 mai putea opri nimeni.
— Nu mai plînge. îi zise îm părătiţa, ştergîndu-i la-
crăm ile. că e plîns fără rost. Ce om eşti tu cînd te gîndeşti
la ăla care le-a vîndut pentru fata îm păratului ?
— Păi bine. eu n-am inim ă ?
— Bine, stai d ar ! grăieşte ea.
Iese afară, se uită în dreapta şi-n stingă şi, cum era
năzdrăvană, a văzut tot şi-a început să grăiască :
— Uite. Pescăruş ! Maică-ta. în vrem ea asta, face de
mîncare. Fiindcă ţi-o dor de ei, d u -te şi, pîn-o fi m încarea
pe masă, tu o să fii acasă la tine.
■— Da bine, pe ce cal să mă duc eu aşa iute ?
— Cum ? Te faci că nu ştii ?
Ii dă apoi un cal, de mînca nor, şi-i grăieşte :
— O să soseşti la ai tăi tocmai bine, că azi e nunta
fetei pentru care te-a vîndut taică-tău şi, cum îi sosi

49
 acasă, au să Ic poftească la nuntă. Tu să n a le strici voia ;
să te duci, să joci, să petreci şi să faci cc vrei, dar la m ine
să nu te gîndeşti ; că de-i face asta, mie are să-mi fie fum
şi ţie are să-ţi fie foc !
— Bine !
Cînd s-a suit pe cal şi cînd s-a gîndit la ai lui, a şi
fost la poarta lui tat-său.
Pescarul, un moş şi m ai b ătrîn şi mai gîrbov acum,
îi iese înainte şi-i să ru tă m îna.
— Ce pofteşti, înălţate îm părate ?
— Ia, aş dori să răm în aici p u ţină vreme. Nu vrei să
m ă găzduieşti ?
— S-avem iertare, m ăria-ta, d a r nu putem , că sîntem
tare sărm ani. A ţi venit, pesem ne, la n u n ta îm păratului
no stru ; duceţi-vă acolo, că n-avem p utere să vă onorăm .
— Ba prim iţi-m ă, prim iţi-m ă, se roagă el — şi aşa îl
prim esc oamenii.
Nu-i vorbă, cînd grăia cu dînşii, i se furişa voinicului
cîte-o lacrim ă pe obraji.
Tocmai făcuseră m încarea. El in tră în casa unde des­
chisese ochii p e n tru întîia oară, şi oam enii l-ar fi poftit la
m asă, d a r li-era ruşine. El însă a stat. Din vorbă în vorbă,
P escăruş i-a în treb at :
— Da bine, moşule, dum neavoastră n-aveţi copii ?
— N-avem, zice moşul, da oftează lung şi-şi şterge
lacrăm ile cu m îneca cămăşii.
— Ba, zice baba, am avut unul şi ni l-a luat Dum nezeu.
Şi plîngînd şi ea, spune tirişenia din fir pînă-n aţă.
A scultă Pescăruş îm păratul, începe să lăcrăm eze şi n u
m ai poate răbda.
— Dacă l-aţi vedea pe feciorul dum neavoastră, l-aţi
m ai cunoaşte ?
— Cum să nu-1 cunoaştem , dacă ne e fecior, os din
oasele noastre ? Da o fi m u rit de m ult, m ititelul !
Se scoală atunci de pe talpă îm p ăratu l cel tînăr, se
duce lîngă bătrîn i şi le să ru tă m îinile.
— He, tată, ta tă şi m am ă ! A flaţi că chiar eu vă sînt
feciorul născut din bob de p ip e r şi vîndut pe neştiute
călugărului p e n tru peşte cu solzi de aur.
Şi le spune apoi tot ce a p ă ţit şi cum a ajuns.

50
 B ătrînii, cînd au auzit, nici n u m ai ştiau pe ce lum e
suit. Au plîns şi au rîs de bucurie, şi apoi au căzut în
genunchi, de au m ulţum it lui Dum nezeu cu lacrăm i că
le-a adus şi lor bucurie în casă, d upă atîta am ar.
Pe urm ă, cînd s-au m ai desşum enit ei şi cînd s-a zvonit
în sat despre sosirea lui Pescăruş, uite că îm păratul locu­
lui, cel care ceruse odată peştele cu solzi de aur, trim ete
ştafete, să-i vie şi feciorul m oşului la masă.
— Nu sînt slugă, să trim eată d upă m ine ca după slugi,
ci sînt îm părat ; aşa să spui stăpînului tău, grăieşte Pes­
căruş îm păratul.
Şi dacă a auzit aşa, a venit la casa m oşului chiar îm pă­
ratu l socru :
— Hai, m ăria-ta, că am sosit chiar eu ! a grăit el către
Pescăruş.
L-a lu at în tră su ră şi l-a dus la nuntă.
Acolo a m încat voinicul, a ju cat şi a petrecut. Cînd
era însă toiul petrecerii, ce se gîndeşte ? „Doamne, dacă
ar fi aici şi n evastă-m ea? ce bine ar fi !“
— Aici sînt ; am sosit ! s-a auzit atunci glasul îm pă-
rătiţei de la palatul ferm ecat. N um ai te-ai gîndit şi am
venit. Ce vrei ? l-a în tre b at nevastă-sa, care răsărise în
carne şi oase acolea înainte-i.
— Să jucăm amîndoi.
Au ju cat ce-or fi jucat, şi pe u rm ă l-a luat îm părătita
pe Pescăruş de m înă şi a plecat cu el p rin tr-o grădină
a socrilor. Au s ta t apoi la um bra unui pom, l-a pus pe
Pescăruş nevastă-sa cu capu-n poală-i şi l-a adorm it.
Apoi, pe cînd m îna el porcii la jir, îm p ărătita i-a scris
un răvaş cu aceste vorbe :
„Ai făcut rău că te-ai plecat tatălui, celui care te-a
vîndut p en tru fata îm păratului vostru. Şi ai făcut şi mai
rău că te-ai gîndit la m ine. Vei şti d a r că, pentru greşeala
ta, eu m ă duc şi te las aşa cum te vezi. Dacă în vrem e de
trei ani şi tre i luni nu m ă găseşti, eu m ă m ărit cu altul."
Apoi îm p ărătiţa lăsă răvaşul acolea lîngă el şi, la
un semn, îi piere lui Pescăruş şi calul care-1 adusese de
la atîte a d e p ă rtări şi hainele m îndre, lăsîndu-1 în trenţe.
Pe u rm ă fuge şi ea.
Cînd se scoală Pescăruş îm păratul, colea pe la prînzi-
şor, îl cuprinde jalea, nenişorule ! N u nevastă, nu cal, nu

51
 haine. Doar răvaşul, ca*re-i a rală toată soarta de aci
înainte, şi trenţele în care era înhăim urat.
Ce să facă el acum ? Că cine ştie cîtă d ep ărtare era
de aci pînă la palatul ferm ecat, acolo unde alt picior din
îm părăţia în care se găsea acum nici nu călcase vreodată !
„Şi după bucurie, întristare^, îşi zice el, aducîndu-şi
am inte de vorbele îm părătiţei, şi plînge. plînge, de nu-1
poate opri nimeni.
In starea asta, se duce la taică-său. Acolo se tîngu-
iesc şi părinţii de focul lui Pescăruş, d ar pescarul dă să-i
ţie inim a :
— Lasă, tată, că o să răm îi cu sculele mele de pescăria
şi n-ai să te prăpădeşti tu !
— Eu ? F erit-a sfîntul ! M-oi duce în lum ea mare,
să-m i găsesc nevasta. Aci am venit doar să-m i iau ziua
bună.
P ărinţii, biet, ce să-i facă ? Au mai tras ei o toană
de plîns, dar n -au p u tu t să-l oprească. A tîta doar că la
plecare i-a dat şi m ă-sa o azim ă în tr-o pereche de desagi,
să nu-i m oară de foame odorul.
Acu Pescăruş, dacă a plecat iar la cale lungă, s-a d»is,
s-a dus, pînă într-o vale. E ra pe-acolo un frig, de-i dîr-
diiau fălcile, şi în depărtare o /.are de lum ină. Cînd văzu
aşa, .se bucură omul, socotind că doar-doar o fi niscai foc
şi s-o mai încălzi. Da unde era pom ana aia ?
Acolo era o m oară. In tră înăuntru, şi m orarul, un
moşneag adus de m ulţim ea anilor şi a nevoilor, ridicîn-
du-şi genele cu cîrjile, ca să poală vedea, îl întreabă :
— De unde eşti, flăcăule ?
■— Din cutare loc.
— Păi ce cauţi pe-aici ?
— Ia, căutam şi eu o bîjă de foc. să mă Încălzesc.
— Hei, tată, zice moşneagul, norocul tău te-a adus
prin aceste locuri, că m oara asta este a unei zmeoaice
care m ănîncă oameni. Nu vezi ? Macin la oase din oam enii
pe care i-a mîncat. Cum te-o vedea, te-o mînca şi pe
tine, că nu i-a scăpat unul. Pe m ine m -a văzut cu un
picior în groapă şi cu altul afară, şi d-aia m -a mai lăsat,
să-i m acin oase, ca să-şi facă făină p entru pîine din ele.
— Vai de m ine ! se tînguie Pescăruş şi, pe cînd se
gîndea încotro s-o ia, uite că vine zmeoaica, care, uitasem

52
 să vă spun, n u era alta decît m am a zmeilor ucişi de el
la palatul ferm ecat.
— Iii ! Da frum os şi gras mai e ! zice năm etenia cînd
îl vede. F rip tu ri că-ca asta, mai ra r !
Şi pune să încălzească cuptorul.
Il închide apoi într-o odaie, de unde nu m ai putea
ieşi Pescăruş, şi mai iese pe vale.
B ietul voinic ! Um blase el cît um blase, d a r acu i se
înfundase ! îşi aştepta m oartea şi se rugă lui D um nezeu
să facă vreo m inune cu el ; cînd, cum se bocea de m am a
focului, uite o m uscă îi vine pe la nas. O d ă încolo, d a r
m usca iar vine şi a doua oară ; iar a treia oară îi grăieşte
aşa :
— Nu m ă m ai goni, voinice, ci, dacă vrei să-ti fie
bine, ascultă-m i sfatul :
— Ce sfat ?
— Uite. Toată puterea zmeoaicei, care o să se repeadă
să te îm buce în seara asta, stă în cei trei d in ţi pe care ii
mai are. O să vie ea întîi să te îm brăţişeze şi să te sărute.
Tu însă, cînd s-o apropia, să-i lipeşti o palm ă zdravănă,
că aşa o să-i saie cît colo u n dinte. Şi to t aşa să faci şi
m îine şi poim îine sară, că i-or sări toţi d inţii şi-i scăpa
cu viaţa, ca să-ţi vezi de cale unde te m înă dorul. Ai
înţeles ?
— înţeles, zice el, m ulţum ind cu lacrăm i în ochi. că
tot m ai avea u n pic de nădejde.
Şi cum n u era el să asculte de muscă, care îl îndem na
să scape de m oarte, la care n u se duce nim eni cu bucurie,
oricît de b ă trîn ar fi ? Ştii ce spune cîntccul :
Dc-ar fi m oartea ca mîndra,
M-aş duce singur la ca ;
Dar moartea-i întunecoasa :
Nu-i ca m lndra de frumoasa.

D-aia, cînd vine zmeoaica şi-l sărută, odată se sm uceşte

Pescăruş din braţele ei şi în grabă îi trăsneşte una, că
vede cotoroanţa num ai stele verzi : pleosc ! peste falcă,
de-i sare un dinte.
— Iartă-m ă, voinice, zice ea. că ţi-oi dărui o pereche
de papuci.

53
 — Păi ce să fac cu ei ?
— U nde-i gîndi, te-or ducc în pripă, ca vîntul şi ca
gîndul.
O lasă, şi zmeaaica îi dă papucii, dar n u -i dă drum ul
de la moară, că tot avea gînd să-l mănînce-
A doua sară iar vine năm etenia, şi Pescăruş, du p ă
sfatul d at de muscă, îi mai cîrpeşte o palm ă de vede
hoanţa stele verzi şi-i mai sare un dinte.
— Iartă-m ă. omule, că ţi-oi mai da un bici.
— Cu ăsta ce .să fac ?
— Cînd îi plesni din el, nici fiară, nici om, nici duşm an,
nici piedică... nimic, nimic n u-ţi m ai stă în cale.
O lăsă şi acum. iar năm etenia îi d ă biciul. Aflase insă
că el i-a om orît feciorii, şi tot îi p u rta sîm bctele.
Şi a treia oară vine zmeoaica, cu o gură cît o şură,
să-l soarbă şi să-l înghiţă. Da Pescăruş se ţine zdravăn
şi acum şi... plesneşte pe zmeoaica aşa de puternic, că-i
sare şi singurul dinte ce-i m ai răm ăsese în gură.
— Aoleo ! răcneşte năm etenia ; lasă-m i zilele, voini-
cule, că ţi-oi da o pălărie.
— Ce să fac cu ea ?
— Cu asta. cînd îi pune-o în cap, nim eni nu te vede.
Poţi chiar să stai la m asă cu alţii şi n-au să te vadă.
Apoi zmeoaica, răm asă fără putere, începe să se
aolească, de se cutrem urau îm prejurim ile şi se cam duce
pe aci încolo.
Iar Pescăruş plesneşte din bici, de cad jos zidurile
în care era închis, ia pălăria şi papucii : apoi, cu biciul în
mînă, pleacă la drum , după ce-şi ia ziua bună de la muscă,
căreia îi m ulţum eşte cu lacrăm i în ochi.
Acu m erge Pescăruş cît m erge, pînă la o răspîntie.
Aci se g îndes te :
— Ia să văd, nene, m i-or folosi la ceva toate lucrurile
de la zmeoaica ?
P une papucii în picioare, ia biciul în m înă şi pălăria
pe cap... pe urm ă, ce să vezi dum neata ? Num ai cînd se
gîndeşte unde-1 m înă dorul, se şi trezeşte Pescăruş în
curtea caselor nevesti-sii, îm părăteasa de la palatul fer­
mecat.

54
 Tocmai atunci, însă, se îm pliniseră trei ani şi trei
luni. îm p ă rătiţa il aşteptase cit aşteptase, m ult şi bine,
pînă cînd, văzînd că se îm plineşte veleatul şi el n u mai
răsare de nicăieri, se logodise cu altul.
Cum e d-acu într-o săptăm înă, era nunta.
Ce să facă voinicul ? îşi pune pălăria în cap şi se duce
de se am estecă p rin tre slugi : m ănîncă, bea şi doarm e cu
ele, fără să-l poată vedea cineva. Ba auzea şi vorba şi
sfatul tuturor.
Acu îm părăteasa, după ce s-a d e sp ărţit de soţul ei,
a născut un fecior frum os, frum os, şi ăsta sem ăna cu
Pescăruş ca două picături de apă.
Şi, vezi dum neata, copilul — pesem ne unde era din
sîngele lui — îl vedea şi-l cunoştea, chiar cu p ălăria în
cap să fi fost.
— Mamă, uite tata !
— Unde e, maică ?
— Uite-1.
Se uită îm p ărătiţa încoa, se uită încolo, caută p rin
curte, caută şi slugile, degeaba.
Dacă nu-1 găsesc.. îşi văd oam enii de treabă.
Cînd să se culce, fecioru-său iar :
— Mamă, tata !
— Unde-i, m am ă ?
— Uite-1.
Iarăşi îl caută toţi, şi dacă nu-1 găsesc, încep să se
m ire :
— I se năzare copilului, ce să-i faci ?
Da în sara dinaintea nunţii, cum face, cum drege Pes­
căruş, că atunci cînd să se culce îşi ia pălăria d in cap şi-l
zăreşte un bătrîn, care spune îm părătiţei :
— Uite, m ăria-ta, e colea d upă sobă u n u l trenţăros.
L-am văzut eu. Ăla o fi tatăl băiatului, că prea seam ănă.
— Nu se poate una ca asta.
Il caută ea, d ar nu-1 găseşte, că Pescăruş iar îşi pusese
pălăria în cap.
Vine ziua nunţii. Cînd era petrecerea m ai in toi, copilul,
num ai el, vede pe Pescăruş şi începe să plîngă :
— Mamă, ta ta !

55
 — Ce tot spui tu, m am ă ?
Şi începe să-l bată pe bietul copil, care ţipa de sărea
căm aşa de pe el.
Acu, dum inecă, pleacă îm părătiţa la biserică cu lo­
godnicul, să se cunune ; şi se tot duc, cu m are alai.
Cînd la mijloc de cale, odată le răsare-n cale Pescăruş
îm păratul în carne şi oase ; le opreşte trăsura şi le g ră­
ieşte :
-— Ho, ho, ho ! Unde vă duceţi ? Mai sînt şi eu pe-aici.
Să vezi atunci ! Se strică tot cheful nu n ţii ; apoi ia
îm părătiţa pe Pescăruş de m înă, că-1 cunoscuse, şi vine
cu el la palat, unde se află tot ce a păţit.
Preotul aştepta la biserică, să facă cununia şi, dacă
vede că nuntaşii întîrziază, odată trim ete vorbă : „ce
mai aşteptaţi ?“
C are nu fu însă m irarea celor de la biserică, cînd
văzură pe îm părăteasa venind singură-singurică !
— P ărinte, m ai încet cu cununatul ; să mai stăm, să
ne dăm sfatul. Dacă eşti capul legii, rogu-te, dă-m i un
sfat.
— Ce sfat ?
— Uite, am avut o încuietoare cum părată de la un
negustor şi s-a întîm plat, după vrem e m ultă, că am pierdut
cheia. Am căutat, am căutat şi, dacă am văzut că n-o mai
găsesc, am făcut alta nouă. Ce se întîm plă însă ? Cînd să
descui cu cea nouă, am găsit cheia cea veche. Acu pe care
s-o opresc ?
— De, m ăria-ta, zice preotul. B ună ar fi şi a nouă,
c-o fi m ai de tîrg ; d a r e m ai bună a veche, că se potri­
veşte. Şi-apoi e bună vorba din bătrîni, m ăria-ta : „paşte
iarba pe care o cunoşti !“
— Aşa ? Vezir sfinţia-ta, d-aia n-am venit aici cu
logodnicul, că m i-a sosit bărb atu l cel dintîi, acela care
v-a înviat pe toţi şi a răpus pe cei doisprezece zmei. Acu
e bine să m ă cunun cu ăsta noul ?
— Nu e bine, m ăria-ta !
Şi atunci, cînd a auzit vorbele astea, s-a dus logodnicul
îm bufnat în treaba lui. Iar îm p ărătiţa şi cu Pescăruş au
făcut altă nuntă, şi mai m îndră şi mai frum oasă.

50
 Ba, de rîndul acesta, au adus la palat şi pe moşul şi
pe m ătuşa, părinţii lui Pescăruş, să tot trăiască !... Iar
binele şi belşugul din casa lor dă-1, Doamne, la toii duş­
m anii mei ; d a r dă-mi-1 şi mie.

Povestită de mecanicul, fiu de

sătean. Andrei I. Popescu, în
Techirghiol.
C. RAD ULE SCU-CODIN,
îngerul rom ânului, 1913.
 c r ă ia s a z i ni l o u

Bag samă lum ea asta n-a fost niciodată fără îm păraţi ;

aşa a rîn d u it Dum nezeu, ca unii oam eni să fie m ai m ari,
alţii m ai mici, iar cei m ai mici să se supună şi să asculte
de cei m ai m ari. Apoi, precum bine ştiţi d-voastră, cîte
ţări a tîţia îm păraţi, aşa era din bătrîni, toată ţara-şi avea
îm păratul şi tot satul popa şi m ergeau lucrurile stru n ă
de oable ; astăzi, fireşte, nu m ai poate fi aşa, că lum ea
s-a viclenit şi oam enii s-au s ă r ă c it ; la un îm părat îi tre ­
buiesc m ai m ulte ţări şi la u n popă mai m ulte sate, şi
tot nu-i mai vede om ul sătui.
Dar, zice că era într-o ţa ră departe, d ep arte şi e de
m u lt de-atuncia, era un îm părat, Îm păratul-R oşu. Şi el,
ca toţi îm păraţii, avea bunurile şi bunătăţile sale, d a r
bine zice zicala :
Unde-s turm e mari de oi
SInt şi turm e de nevoi ;
Unde-s turm e de miei blînzi,
Sînt şi mii de lupi flămînzi.
Adecă Îm păratul-R oşu avea m ulţi duşm ani, şi nici
să putea altfel, că doară :
Numai omul scrim an
Nu are nici un duşman.
Apoi el num ai sărac nu era. Şi cu duşm anii trebuia
să ţin ă luptă pe m oarte şi pe viaţă, că doară îm păraţii
n u se lu p tă iac-aşa ca ciobanii, să-şi dea o trîn tă, două
ş-apoi iar să se ogoaie ; nu, ei se bat ca ţapii, tot in

58
capete, pînă unul nu se mai poale mişca, adecă oştile lor,
că îm păraţii stau şi se uită, chibzuiesc, atunci apoi se
îm pacă şi se fac prieteni buni. Şi cînd a plecat îm p ăratu l-
Roşu la bătaie îm potriva duşm anilor, şi-a luat răm as bun
de la înălţata îm părăteasă şi de la cei trei feciori ce-i
dăduse Dum nezeu, apoi îi săru tă şi dă să iasă pe poartă
afară. A tunci îi plesneşte ceva prin m inte, îşi opreşte
calul — că m ergea călare, vedeţi d-voastră, ca gazdele —
cheam ă feciorii la sine şi dîndu-le o legătură de chei, le
zise :
— Vedeţi, dragii tatii, cheile astea sîn t de la palatele
noastre, care sînt atît de m ulte, cîte zile-s în tr-u n an
şi încă mai m ult cu trei : iată vă dau vouă cheile, nu
cum va să le pierd în cea cale lungă, iar voi fiţi cu m inte,
g rijiţi de m am a voastră şi de casă, şi în toate puteţi intra,
num ai în chiliuţa de cătră miazăzi, unde slujeşte cheia
asta ruginită, să nu intraţi, că de veţi intra, bine nu
va fi.
Apoi se duce îm păratul. Iar copiii răm în cu legătura
de chei în m înă sfătuindu-se că ce o fi avînd tată-său
în chilia de cătră miazăzi ? Deocam dată prind ei a căuta
prin alte chilii ; în tr-u n a aflară arm e fel de fel, răm ase
de la moşi străm oşi ; în alta află bani din toate ţările şi
de peste toate m ările ; bani de au r şi de argint, cum num ai
la îm păraţi se pomenesc ; în altă chilie află haine îm pă­
răteşti nouă şi vechi, răm ase din moşi străm oşi, toate
num ai posom anturi şi pietri scum pe ; în altă chilie află
scum peturi şi bogăţii, la soare parcă te puteai uita oleacă,
dar la ele ba. Şi caută feciorii îm păratului şi se m iră,
d a r nu prea, căci erau obişnuiţi a vedea asem enea scum ­
peturi. în urm a urm elor ajung la chilia de cătră miazăzi.
Aci stau locului şi se întreabă : Să in tre ? Să nu intre ?
Ar intra, se tem că cine ştie ce o fi acolo ? Nu cumva să
dea de ceva prim ejdie, şi nici n -ar fi voit să calce voia
tătîne-său ; n -ar intra ? d a r nu-şi pot stăpîni dorul de a
şti că oare ce-i acolo ? de ce să nu intre ? In urm ă se hotă­
răsc să intre, ce a da Dum nezeu, aceea va fi ! Şi v îrîră
cheia cea ruginită în zar (broască) şi suciră o dată, de
două ori, de trei ori şi de-abia p u tu ră deschide uşa aceea.
Iar după ce in tra ră -n lă u n tru , ce văzură ? Chilia era goală-
goluţă, nimic, d a r nimic nu văzură. Era cît pe-aci să iasă
afară, cînd feciorul cel mai m ic zăreşte aninat de p erete
ceva : o icoană cu faţa cătră părete. Haid să vedem ce o
fi aceea ? doară n u e chiar ferm ecată ! Şi lu ară icoana
jos şi se uitară la ea, dar... oh, Doam ne ! răm în înm ăr­
m uriţi lîngă ea. Pe icoană era pingălit (zugrăvit) un chip
d e m uiere atît de frum oasă, cum nu m ai văzură nicicînd :
am uţiră cînd o văzură şi nu mai p u tu ră ridica ochii de pe
ea. Veni vrem ea prînzului, d a r unde să se poată dezlipi
ei de lîngă icoană ? U itară tot, şi m încare şi băutură, şi
num ai la icoană priveau.
Îm părăteasa s-a r fi pus la masă. d a r nu-i era îndem înă
singură ; deci începu a striga după feciori — nim eni nu-i
răspunde, apoi începe a căuta pe tot locul, cînd în tr-u n
tîrziu îi află cu icoana în m înă. Se uită şi ea la icoană,
se m iră de frum useţea fem eii aceea, şi parcă ar fi voit
să fie şi ea aşa. în tr-u n tîrziu apoi m erseră la m încare.
D ar voia cea bună era dusă din curtea Îm păratului-R oşu ;
feciorii nu mai aveau voie la nimica, nici la m încare, nici
la băutură, că de lucru nici pînă atunci nu aveau ; de-abia
aşteptau să vie tatăl lor, să le spună cine e fata ori m uierea
aceea. Toată ziuliţa steteau feciorii cu icoana în mină,
ba şi noaptea, pînă cădeau obosiţi de atîta uitat, ca şi
cînd a r fi cosit ori îm blătit cine ştie cît.
O jum ătate de an se m unciră cu lucrul acesta, şi de
ce *se uitau mai m ult la icoană, de aceea ar fi voit să o
vadă mai m ult, şi tot din ce In ce li se m ărea m ai tare
pofta să ştie cine e ? şi... Dum nezeu mai ştie cîte gînduri
m ai um blau tinerilor prin m inte ! A r zice cineva, că ce e
o ju m ătate de an de a sta cineva aţin tit la un lucru pe
care nu-1 cunoaşte şi pe care ar dori să-l aibă. D ar nu-i
aşa ; o zi încă e m ult, ba şi o m inută e m ult, să se m un­
cească cineva cu gînduri de ale dragostei, cînd nici nu
cunoaşte pe fiinţa care i-a căzut atît de dragă. Dar peste
o ju m ătate de an se gătă bătaia şi îm păratul veni acasă.
Cît îi fu de m are m irarea, cînd îşi află copiii slabi, îm bă-
trîn iţi şi schim onosiţi, iar la plecarea lui îi lăsase pe
toţi frum oşi ca trei ruji.
•— Aţi in tra t la icoană ! — zise îm păratul.
— Am intrat, tată, răspund toţi trei feciorii cu un glas.

(30
 — Ştiut-am că nu vă veţi putea răbda ; aşa vă trebuie,
de ce nu m -aţi ascu ltat ? D ealtm intrelea şi eu sîn t de
vină ; de nu vă opream , poate că voi nici n u vă gîndeaţi
a um bla acolo.
— T ată — zic feciorii — fii b u n şi ne spune, cine e
m uierea aceea zugrăvită în icoană ? F ată e ori nevastă ?
Să cercăm, doar de ţi-o vom putea face no ră !
— Dragii tatii, n u e nevastă, e fată, e zîna zînelor,
e crăiasa lor, d ar e de cînd lum ea de b ătrîn ă şi tot nu
îm bătrîneşte, şi de nu se va m ărita, n u îm bătrîneşte în
veci, că num ai m ăritîndu-se îşi pierde pu terea de zînă şi
începe a îm bătrîni. Şade dep arte de aici în îm părăţia
zînelor, unde nu m oare nim eni ; oam enii păm întului însă,
care merg, nu se mai întorc, toţi se prefac în dobitoace
ori în stăni de piatră ; îi prefac zînele. M ulţi voinici au
cercat să peţească pe crăiasa zînelor, dar bine n -au
um blat, căzi zînele i-au ferm ecat, deoarece de s-ar m ărita
cumva crăiasa lor. atunci îm părăţia lor trebuie să se stingă,
căci e ursită de Dum nezeu atîta să trăiască, pînă vor fi
toate fete fecioare, şi călcînd num ai una cuvîntul ursi­
toarei, îm părăţia să se prăpădească, ele să piară deodată,
iar cea m ăritată să se facă om pămînte&n, supusă năcazu­
rilor acestei vieţi. D rept aceea puneţi-vă pofta în cui de a
mai gîndi la ea.
îm păratul credea că cu vorbele acestea a băgat m inte
în capul feciorilor lui, şi nu-şi aducea am inte că prin ele
mai tare le-a a ţîţa t dorul de a o vedea şi a o lua de m uiere.
A pus paie şi oleu in foc, apoi poftea ca focul să se stingă !
Aşa e lumea asta, iar d-voastră de nu vă place nu
ascultaţi, pe mine lăsaţi-m ă să o... m inţesc mai departe.
După cîteva zile, vine feciorul cel m are înaintea îm pă­
ratului, şi zice :
— Tată, lasă-m ă să-m i cerc norocul, să mă duc să
văd pe crăiasa zînelor.
— Eu te las, dragul tatii, ci ştiu bine că num ai în
zadar te-i osteni ; mai bine răm îi tu aici şi nici nu mai
gîndi la ea ; m ergem şi peţim fata Îm păratului-V erde,
care vine bucuroasă în casa noastră şi bine-ţi va fi.
— Ba, lasă-mă, tată, dă-m i bani de cheltuială şi haine
de- prem eneală, un cal bun de călărie să merg să o aduc
soţie.

fii
 — Bine, du-te, num ai .să nu te căieşti.
Şi s-a dus feciorul cel mai m are al îm păratului în
grajd şi ş-a ales calul cel m ai frum os şi a in tra t în chiiia
cu arm ele cele m ai nouă'şi m ai scumpe, şi şi-a um plut două
perechi do desagi cu bani, apoi a încălecat şi hai la drum .
Cînd iese de pe poartă ii stă în cale o babă b ătrîn â
şi urîtă şi-i cere ceva de pom ană, d ar el se face a nu o
vedea şi m erge m ai departe. Baba însă zise :
— D u-te, du-te, că acuşi vii tu iar în d ărăt ! Şi se
duse feciorul cale de un ceas pînă iese din oraş şi dă să
treacă un pod d in tre hotară, dar calul nu vru să m eargă.
Dă în cal, dă tare cu salcia, dar calul sta neclintit, că de
sub pod se auzeau răcnete ca de urs. Şi unde nu iese de
sub pod o m am iţă hîdă şi grozavă de i se ridică p ărul
m ăciucă în vîrful capului şi hai băiete îndărăt, de gîndeai
că nici pe acolo n-a mai fost. A jungind acasă, spune tă tîn e -
său cele m tîm plate.
— Nu ti-am spus — zice bătrinul — că aşa te vei
reîntoarce, cum ai plecat ? M ulţam Dom nului, că n-ai
um blat mai rău, doară ţi-a veni m intea-n belge (cap) !
Peste cîteva zile vine la îm păratul feciorul cel m ij­
lociu şi iar se roagă să-l lase, doară el va fi m ai norocos
decît cel m are. Ce să vă mai înşir vorbă ? Acesta încă
um blă ca cel m are. Acum stau ca opăriţi amîndoi, cînd se
iveşte cel mai mic, un drăguţ de fecior cit toată lum ea se
m ira de obrăjorii lui cei frum oşi, nici sem n de barbă ori
de m ustăţi, vine accla la îm păratul :
— Tată, cercat-au fraţii mei dar în zadar, a r fi
ruşine pe noi că nici unul să nu izbutim nici barem a
vedea pe crăiasa zînelor. necum a o avea de soţie ! Fii bun,
lasă-m ă să-m i .cerc şi eu norocul. Îm păratul începe a rîde
cu hohot, apoi zice :
— Dacă fraţii tăi mai m ari nu putură ieşi nici din
hotar afară, atunci tu o să intri în ţa ra zînelor ? Una ca
asta m i-ar plăcea să o văd, dar nu cred. G ată-te cum iţi
place, că deseară ştiu eu că cinăm laolaltă !
Copilul cel m ai mic, voios că-1 lasă tată-său să-şi
cerce norocul, pom i cătră stavă să-şi caute im cal potrivit
p en tru o cale a tît de lungă. Nu ieşi bine din curte şi se
întîlneşte cu o babă hîdă şi gîrbovită de greutăţile aces­
tei lum i :

62
 — Fă-ţi m ilă şi pom ană, dom nişorule, întinde babei
ceva. cu ce te-a m iluit Dum nezeu sfînlul.
Şi fiul de îm p ărat băgă m îna in buzunar şi detc babei
un pum n de bani.
— D um nezeu să-ţi fie de a ju to r şi să-ţi facă ţie după
pofta inimei, zise baba depărtîndu-se. Nu m erse feciorul
m ult şi se întîlni cu o a ltă babă, parcă m ai slabă şi mai
neputincioasă decît cea dintîi. Dădu şi aceleia un pum n de
bani şi aceea încă îi m ulţum i cum ştiu mai frum os. Cînd
era să se apropie de slavă, cum m ergea cu căpăstrul în
mînă, num ai vede că iese ca din păm înt altă babă cerşe­
toare în cale şi se roagă să o m iluiască şi pe ea. Şi feciorul
milui şi pe baba asia cu u n pum n de bani. A tunci baba
începu a plînge de bucurie şi a zice :
— D ragul m am ei (că m am ă-sa era, îm părăteasa, care
în chip de cerşetoare ieşise din p alat ca să cerce firea
copiilor ; m are ferm ecătoare şi strigoaie mai spun că era,
îngheţa apa în blid în postu Sf. Petrului, aşa ne spun
bătrînii, de aceea şi ieşise ea la fiecare fecior, ca aici în
cale să le cerce m intea şi curajul), dragul mamei, tu văd
că o să ajungi la crăiasa zînelor, dar de nu m ă vei asculta,
tot nu vei um bla bine. Din stavă alege calul cel mai rău,
du o trocuţă cu ovăz şi una cu ja r din v atra focului, tu
să nu lăcom eşti nici la un cal care va trage la ovăz. dar
de calul care va trage la jar, să n u te depărtezi. Arm e nu
lua din cele sclipitoare, ci zi cătră tatăl tău să-ţi dea
paloşul din holteie. Acela tot este ruginit, dar n u -ţi pese,
acela să-l iei. Bani n u lua cu tine, nici m erinde, lasă că
în locul acelora o să-ţi dau eu ceva, num ai vino la m ine
în palat.
Cînd gătă îm părăteasa vorbele astea de zis, se făcu
nevăzută şi feciorul tresări ca şi cînd s-ar trezi d in tr-u n
somn greu. Apoi m erse în d ărăt acasă, luă o tro cu ţă cu
ovăz şi u na cu ja r şi plecă cătră stavă. La troaca cu ovăz
ar fi tras stava întreagă, iar la cea cu ja r veni foarte
încet o m îrţoagă de gîndeai că o să cadă de slabă. Se uită
lung fiul de îm părat cum m îrţoaga îm buca cu lăcomie din
jar, d a r nu zise nimic, gîndea însă în m intea sa : dacă
mă voi duce cu schiloada asta, nu stau bun că o să ajung
departe ; num ai îm p reju rarea că m înca foc îl făcu să nu

63
crează că m am ă-sa l-ar fi păcălit. Calul însă îşi ridică
capul şi zise :
— Drag domnul meu, ştiu ce gîndcşti, dar nu te teme,
bun e D um nezeu şi bună m inte ţi-a dat de m -ai căutat,
gată-te de cale, dar pînă atuncea m ai dăm un v raf bun de
ja r să mă satur, apoi îmi porunceşte cum să m erg : ca
vîntul sau ca gindul ?
Şi m erse fiul îm păratului cu m îrţoaga acasă ; fraţii
cei m ai m ari nu-şi p u tu ră stăpîni rîsul cînd îl văzură cu
ce cal voieşte a pleca, ba cel m ai m are chiar zise în
batjocură :
— P are-m i-se că de ceilalţi te temi.
T ată-său încă nu se învoia odată cu capul a-1 lăsa să
plece cu acel cal, d ar după m ultă rugare, în urm ă zise :
— Acum fă ce ştii, eu nu mă mai amestec.
Şi dete feciorul un vraf m are de ja r calului şi m înca
calul la ja r mai pogan de cum a r m înca alţii ovăz, şi dacă
gâtă tot jaru l de rnîneat, sforăi o dată de to t scîntei îi
ieşiră pe nări, apoi se scutură de îi căzu tot părul de pe
el şi răm ase num ai un păr luciu-galben ca aurul şi era
acum calul mai frum os decît toţi cîţi îi avea îm păratul.
A tunci zise îm păratul :
— Cu calul acesta am um blat şi eu a peţi.
D upă aceea intră feciorul în chilia îm părătesei să-şi
ia răm as bun, iar ea îl să ru tă şi-i dete trei lucruri : un
inel, un ceas şi o lădiţă de aur. Aceste trei daruri aveau
un p re ţ foarte m are, deoarece inelul răspîndea lum ina
ca soarele, ceasul strălucea ca soarele şi dacă-1 puneai
pe m asă deschis, cînta m ai frum os decît toate m uzicile
din lume, iar lădiţa asem enea era strălucitoare ca un
soare şi cînd o puneai pe m asă şi o deschideai, ieşeau din
ea cele mai bune m încări şi băuturi ce sînt pe astă lume.
D upă aceea îşi încinse paloşul cel ruginit, îşi luă sănătate
bună de la tată-său şi de la fraţi şi hai la drum . Apoi 51
în treb ă calul :
— Domn, dom nuţul meu, dar cum să te duc : ca vîntul
sau ca gîndul ?
— Să m ă duci ca gîndul — răspunse feciorul şi înce­
pu ră a m erge mai întîi m ai lin, apoi tot m ai tare pînă nu se
m ai vedeau.

64
 La podul dintre hotare se auzi un glas răguşit înspăi-
m întător, dar calul nu se în frică, ci zbură peste pod cum
zboară o rîndunea peste firul de la telegraf. Şi s-au dus,
s-au dus m ultă lume îm părăţie, ca Dum nezeu să ne ţie,
că cuvîntul din poveste mai înainte este, m îndră şi fru ­
moasa, s-ascultaţi şi d-voastră : cine o va asculta, o va
învăţa, cine va dormi, bine va odihni : s-au dus pînă au
ieşit din ţara Im păratului-R oşu şi au aju n s în ţara tm -
păratului-V erde, unde sînt oamenii verzi, vitele verzi, şi
tot e verde ce vezi.
Şi au ieşit şi din ţara Im păratului-Vercle, care se
m ărginea cu îm părăţia zînelor ; şi în tre ţara zînelor şi
ţara îm păratul ui-V erde era o apă mare, ca D unărea ori
poate şi mai mare.
Lîngă apă era căsuţa unui om, care ţinea crîşm ă şi
era şi pescar. Acolo intră în casă :
— Bună ziua. om de omenie.
— Bună să-ţi fie inima, voinice, dar de unde şi
pînă unde ?
— Apoi. vezi, om de omenie, sînt drum ar. am venit, din
ţara Îm păratului-R oşu şi de m i-ar aju ta Dum nezeu, vreau
să m erg în ţara zînelor...
— Hm ! zdravăn fecior şi frum os ca o doamnă, ar fi
daună să m ergi pe acolo, că Doamne, m ulţi voinici şi-au
pus capul cari au cutezat a se apropia de cetăţile lor.
Eu aş gîndi să te laşi de gîndul cu care ai venit, mai bine
şezi şi te odihneşte, apoi d u -te în alte părţi, unde te va
îndrepta Dumnezeu, d a r acolo nu m erge că num ai eu ştiu
pînă la o sută de voinici cari au trecut pe aici şi nu s-au
mai reîntors.
— Fie ce va rîndui Dumnezeu, dar eu m i-am pus în
gînd că ori aduc pe Crăiasa zînelor, ori îmi pun capul.
Mai povestesc ei cît povestesc, apoi se îm bracă fecio­
rul in haine feteşti de ai fi ju ra t că-i o zînă, îşi ia inelul,
ceasul şi lădiţa într-o trăistu ţă şi dă să treacă g raniţa
peste apa cea mare. Pînă a nu pleca însă zice cătră gazda
casei :
— Bade, calul mi-1 voi îndrepta iar la d-ta, să ai
grijă de el pînă mă reîntorc.
D ar calul zice :
— Ba nu, eu voi m erge tot cu tine.
05
 Şi s-au dus. După ce au ajuns în Ţ ara zînelor. a zis
calul că tră fecior :
— D rag dom nuţul meu, ia-m i friu l clin cap şi-l pune
bine, şi cînd vei avea lipsă de m ine num ai scutură friul,
că eu voi fi la tine. Aşa au făcut. Şi s-a luat feciorul pe
jos, du-te, d u -te prin căldură de gîndeai că se topeşte.
Şi a m ers m ultă vrem e ; unde-1 lovea foam ea punea lă-
d iţa jos, o deschidea şi din ea ieşeau tot felul de m m cări
şi băuturi.
D upă cale de mai m ulte zile a ajuns la curţile zînelor.
Zînele se jucau în tr-o grădină frum oasă de nici raiul
d oară nu poate fi mai frum os decit grădina aceea. Linsă
poarta care e ra închisă, începe feciorul a plînge şi a se
ruga să-l lase în lăuntru. în d ată vin vreo douăzeci de
zîne, u n a mai frum oasă decit alta, şi încep a-1 în treb a :
— Cum ai cutezat, tu, fată păm înteană, să intri în tara
n o a s tră ? Nu ştii că om păm intean nu o iertat să in1re
aici ? Acum vei m uri, sărm ana, vai cie capul tău ! Ele
credeau că e fată, că parcă vă spusei că se îm brăcase
feteşte.
— Fie-vă m ilă — zise el — vedeţi că sînt o fată ne­
putincioasă, lăsaţi-m ă la voi, că am fugit în lum e de frica
p ărinţilor, care vreau să m ă m ărite, iar eu m ai bine am
fugit în lum e decit să-m i trebuiască bărbat.
Zînelor le fu m ilă de biata fată, o lăsară în ău n tru şi
o duseră înaintea crăiesei, căreia încă-i spuse că e fată
din lume, fugită de la p ărin ţi de frica m ăritatului. Şi cră­
iasa o prim i servitoare făgăduindu-i că-i va plăti sim bria
pe an ; atunci era anul din tre i zile în Ţ ara zînelor. Şi
sluji fata noastră vreo trei ani după olaJtă, şi învăţă toate
obiceiurile zînelor, şi se făcu prietenă cu toate zînele,
încît ele o p reţu iau ca pe o soră a lor. De m ulte ori se
chiar juca cu ele.
In tr-o noapte tîrziu scoase inelul din tră istu ţă şi-l puse
pe m asă în căsuţa ei, că avea o căsuţă chiar lîngă palatul
crăiesei, vedeţi d -voastră să fie de-a indem înă, cînd va
căpăta ceva poruncă. Şi cînd puse inelul pe masă, se
stinseră toate lăm pile şi lum inile d in palatele zînelor şi se
vedea în ele num ai de la inel, m ai tare decît de la soare.
Se spăim întară zînele, că ce lucru poate să fie, ieşiră toate
d in casă şi începură a căuta unde şi ce e ? Adecă m irarea

06
lor fu m are cînd văzură pe m asa slujnicei inelul acela
m inunat. Şi crăiasa chem ă pe slujnică la sine, să-i vază
inelul. Slujnica bună, bucuroasă m erse şi a ră tă crăiesei
inelul. Da unde nu pune crăiasa inelul pe deget, şi a tîta
îi părea de bine şi era de zece ori mai frum oasă.
— Copilă — zise crăiasa — dă-m i mie inelul acesca;
ce să-ţi dau pe el ?
— B ucuroasă ţi-1 dau, în ălţată crăiasă, dacă m ă vei
lăsa să-ţi să ru t mîna.
Crăiasa se învoi. Ea săru tă m îna crăiesei, şi crăiasa
răm ase cu inelul. D ar nu ştiu cum se .simţiră am îndouă,
parcă nu ca m ai înainte. Zînele celelalte începură a-şi
bănui ceva, d a r iară se îm bărbătau :
— E fată ca şi noi, a cinstit inelul crăiesei căci o lasă
aici în ţară la noi şi nu o alungă de unde a venit de groaza
m ăritişului.
Mai trecu m ultă vrem e pînă o dată, chiar pe cînd era
o petrecere m are în curiile zînelor, slujnica scoate lădita
d in tra istă şi o pune pe masă. Cum o scoate, cum se stin<*
şi lam pele şi lum inile de p rin feşnice, şi de la lădiţă se
vedea m ai bine decît de la soare cînd e cerul senin, iar
m ăsuţa slujnicei se um plu de m încări şi băuturi m ai m ulte
şi m ai scum pe decît ale zînelor, ba şi decit ale crăiesei..
M inunea era mare. în d ată sar toate de după m asă şi n ă ­
vălesc în căsuţa servitoarei ; acolo mîndrenii. cum doară
num ai în rai poate fi, toată casa juca în aur, m asa în ­
cărcată de m încări şi b ău tu ri şi de poame, care de care
mai bune şi mai scumpe. Veţi gîci acum şi d-voastră că
crăiasa a poruncit să m eargă slujnica în lă u n tru num ai ea
singură şi cu lăaiţa. Şi s-a dus.
— De unde ai tu lucrurile astea scumpe, zise crăiasa.
— De la m am a mea, răspunse slujnica şi nu m inţi,
adevărat vorbi.
— Ce să-ţi dau să-m i dai mie lădiţa ?
— Oh, în ălţată crăiasă, aceasta e scumpă, că în orice
lipsă ea mă lum inează şi mă n u treşte şi m ă adapă, d ară
nădăjduind că inâlţim ea-ta nu mă vei alunga de aici cită
vrem e oi mai avea de tră it zile cu păcate, văzînd că aici
am m încare şi băutură, a m ăriei-tale să fie dară... m i-i
lăsa să te să ru t o d a tă cu dulce...

G<
 Alunei crăiasa îi rase? o palmă, clar după aceea se căi
şi zise :
— Bine, aşa să fie, hai şi mă sărută, iar tu să-m i dai
lădita. Vă puteţi închipui ce săru tare dulce a fast aceea.
Dar, adevărul vorbind, după săru tarea asta se sim ţi
crăiasa, nu ştiu cum v-aş spune, dar toată roşie ca para
focului, cînd sim ţi buzele slujnicei lipindu-se de ale ei.
Zînele ar fi ju ra t că ceva schim bare a trebuit să se în-
tîm ple în nai ura crăiesei, d a r tăcură, vedeţi d-voastră ;
cine să cuteze a zice cuvînt nechibzuit despre crăiasă ?
Şi era făloasă crăiasa ; inelul nu-1 mai dep ărta din
deget si mai în fiecare zi punea o d ată lădiţa pe masă să
işi arate puterea ; nu mai ştia ce face de părere de bine.
O dată îi plesni prin m inte să facă un ospăţ mare, mare,
de la care să nu lipsească nici o zînă din lume, dar nici una,
ca tot poporul de zîne să se poată m ira de inelul şi lădiţa
ei, şi m irîndu-se cu a iît să o cinstească mai tare.
Şi se adună poporul de zîne din toate părţile, veniră
zîne de la apus. de la miazăzi şi de la m iazănoapte, zîne
bune şi zine rele. d ar toate frum oase, una mai frum oasă
ca alta ; zine şi pace ! Şi crăiasa nu le aşteptă cu nim ica
m încare, nici aprinse nim eni focul în bucătărie ori în
cuptorul de copt, că de vară era vară, iar lădiţa făcea ce
făcea şi sătura pe toţi cei din jur. D estul că se adunară
zînele din toată lum ea în tr-u n palat mare, şi se puseră
în jurul unei mese să ospăteze. Mesele însă erau goale-
goluţe, nici tăniere, nici furculiţe, linguri, ba nici feţe nu
erau pe mese. Deodată intră crăiasa în palat cu o lădiţă
în mină, şi îndată zînele toate puseră m înile la ochi,
noputîndu-se uita la ea ca la un soare. Încetul cu încetul
li s-au dedat ochii cu strălucirea şi începură a-şi lua cîte
una m înile de la ochi. M inunea era m are. D ar cînd des­
chise crăiasa lădiţa, atunci m inunea m inunilor ! Masa se
încarcă singură de m încări şi băuturi, la toată zîna tot
tăniere de aur, lingure şi furcuţe de a u r şi cuţite de dia­
m ant, la fiecare zînă p ah ar de au r şi m ari cupe de aur
pline cu b ăuturi scumpe. Acolo să fi fost la ospăţ.
D estul că se m inunară zînele, da se m inunară şi ospă­
tară, m încară şi băură, şi apoi începură a gusta struguri
şi alte poame scumpe, cari ieşeau ca din păm int, num ai

68
vedeau că se pun pe masă. d ar de unde ? şi cum ? nim eni
nu Înţelegea, a fară de crăiasa şi de curtenele ei.
Şi văzură soare răsărind şi soare sfinţind, d ar în-
tuneeîndu-se nu văzură, că lum ina inelului şi a lădiţei tot
mai tare era decit a soarelui. Veselia era m are. cinstea
crăiesei şi m ai m are ! .,în adevăr — ziceau zînele — noi
nu ne putem m ăsura nici în frum useţe, nici în m inte, dar
nici în putere cu zîna n o a stră /4
Şi crăiasa era fericită. Şi porunci zînelor să cînte toate
îm preună o cîntare de veselie. Iar zînele nu aşteptară să
le m ai spună o dată, ci începură o cîntare, d ar aşa cîn-
tară, îneît îngerii din rai să tacă înaintea lor. Doamne ce
d răguţă de cîntare. Toată ceata era beată de bucurie şi
fericire, apoi ridicară paharele în cinstea crăiesei lor vi­
teze şi le goliră pină în fund. după aceea iar începură o
cîntare şi iar o ciocnire de pahare şi tot aşa pină colo
câtră miezul nopţei. Atunci, tocmai cînd zinele scoieau
cin tarea cea mai frum oasă din gurişoarele lor, servitoarea
scoate orologiul şi-l pune pe masă în căsuţa ei. Să fi
văzut m îndreţe ! Soarele să se ascundă, că e num ai ca o
um bră pe lingă acel ceas strălucitor. Cînd îl puse pe masă,
gîndeai că toate curţile sint ocolite de sori, aşa lum ină
arunca. Apoi îl deschise şi începu ceasul a cînta. dar aşa
cîntare, incit zinele, că erau zîne, d a r răm aseră ca m ute,
nici nu puteau asem ăna glasurile lor cu cîntarea ceasului ;
înm ărm uriră odată, îngălbeni fiecare, se uita una la alta
spărioase ca o căprioară şi num ai tîrziu prinseră inimă,
după ce le chemă crăiasa cu ea, să vază ce e ? Şi-au m ers
toate îm preună şi au văzut ceasul pe m asă în căsuţa
slujnicei, şi nu se puteau destul m ira de frum useţea şi de
m ăiesti^a lui. Crăiasa se uită cit se uită, apoi făcu sem n
zînelor să intre în palat, că şi ea vine îndată. Şi in tra ră
zînele în palat zicîndu-şi : ,.Crăiasa o să cum pere şi orolo­
giul de la servitoare**. Iară crăiasa dacă răm ase singură
cu servitoarea, zise :
— Draga mea. de unde ai tu lucrul acela frum os ?
Iar servitoarea răspunse :
-— De la m am a mea le avui toate ; două lucruri îţi dădui
m ăriei-tale, şi mie îmi răm ase acesta.
:— Oare să mi-1 dai tu mie. zise crăiasa.

17 ^
 — Cam cu greu, m ăria-ta, că eu sînt fată streină şi
săracă iar cînd m ă ajunge jalea, îl pu n de-m i m ai cîntă,
să-m i m ai stîm p ăr sufletul : num ai atîta m îngăiere m i-a
m ai răm as în lume.
— Ba — zise crăiasa — tu răm îi p en tru totdeauna
aicia, la noi, voi aduna zîncle la o zi m are să te farm ece şi pe
tine ; să te facă zînă, şi n u vei mai şti în veci ce sînt
supărările : dă-m i m ie ceasul.
A tunci slujnica zise :
— M ăria ta, în ălţată crăiasă ! G raţie capului m eu ?
— G raţie, fa ta mea, răspunse crăiasa.
— Ei bine, m ăria-ta, dacă vrei ca şi ceasul acesta cu
muzici să fie al m ăriei-tale, atunci vino, şi în noaptea
aceasta dorm i cu m ine în căsuţa aceasta, în patul acesta,
ca să ştiu că am dorm it şi eu o d a tă cu crăiasa zînelor.
A tunci crăiasa... pliosc ! cu o palm ă peste capul sluj­
nicei ; aceasta însă tăcu. D upă aceea se gîndi crăiasa : „De
ce să n u dorm cu ea în tr-u n pat ? E fată frum oasă, patu l
ei e ca şi al m eu ; m îine-poim îiiie o facem zînă ; m ă
supun, ştiu că n u mă farm ecă ea ; cum nu m i-a fost nim ic
cînd m i-a să ru ta t m îna şi cînd m -a s ă ru ta t pe obraz, nici
acum nu-m i va fi.“ Apoi zise cătră servitoare :
— Auzi, fetică, dă-m i ceasul şi după ce se culcă toate
zînele, iată îţi dau cuvîntul m eu de crăiasă că viu şi
dorm im îm preună.
F ata se-nvoi. Crăiasa m erge făloasă cu ceasul şi-l pune
pe masă, iar ceasul începu a cînta pînă ce toate zînele
adorm iră cu capetele pe m asă, căzură ca m oarte de
ospătare şi de cîntecul cel p uternic al m uzicei din ceas.
C răiasa apoi m erse încet, în v îrfu l degetelor, p înă în
căsuţa slujnicei, care o dezbrăcă şi se culcară am îndouă
cuprinse una în b raţele alteia.
A doua zi cînd era soarele la prînz, se deşteptară
îm brăţişaţi... b ă rb a t şi nevastă. Ea începe a plînge tem în-
du-se de furia zînelor, d a r el o m îngîie, apoi se îm bracă
şi ies am îndoi afară. Nici urm ă d e palate n u m ai era,
mici um bre de zîne n u se m ai vedea. în m in u tu l cînd
crăiasa a d ev en it nevastă, c u rţile zînelor se cufundară
în păm în t cu zîne cu tot şi răm ase num ai căsuţa unde
dorm ea crăiasa cu feciorul de îm părat. Ceasul şi lădiţa
încă le înghiţiră păm intul. N um ai inelul m ai răm ase în

70
degetul crăiesei, care încă îşi pierduse p u terea de ztnă şl
răm ase o fem eie ca toate femeile, num ai mai frum oasă
decît toate. De atunci zîne nu mai sînt pe păm înt.
Acum zise feciorul cătrâ ea :
— D raga mea, aşa a fost să se înlîm ple, veacul zînelor
a trecut, iar tu a fost scris să fii soţia mea, crăiasa mea.
Fem eia răspunse :
— Văd că aşa a fost să se înlîm ple, d rep t aceea eu mă
las condusă de tine, unde ne-a îm pinge soartea acolo merg
cu tine.
Şi se luară la drum , şi-au m ers m ultă lum e îm părăţie,
ca D um nezeu să ne ţie, că cuvîntul din poveste m ai-
nainte este, m îndră şi frum oasă, s-ascultaţi şi d-voastră,
că cine o va asculta o va învăţa, cine va dorm i bine se va
odihni ; cui nu-i place, nu asculte, pe m ine m ă lase să
m inţesc pînă la capăt. Şi s-au dus m ultă cale lungă, tot
pe jos.
O dată îi plesneşte feciorului prin m inte că el are şi
cal, caută frîul, îl scutură şi se iveşte calul lui zicînd :
— Ce porunccşti, drag dom nuţul m eu ?
-— Să ne duci pe amîndoi dincolo de apă.
— Ca gîndul ori ca vîntul ?
— Ca gîndul !
Şi se su iră amîndoi pe cal .şi zbură calul cu ei pînă
la pescarul dincolo de apă. Şi era obosit calul, că mă rog
zburase cu ei trei ani de zile, cale lungă nu glumă. Cînd fu
la casa luntraşului, calul plesni de obosit. Ei sta tu ră cit
stătură, şi dau să m eargă acum pe jos, prin ţara îm p ăratu -
lui-V erde, cătră casă, în ţara îm păratului-R oşu. Acum însă
aveau un copilaş ca de doi ani. El luă copilul în braţe şi
m erg am îndoi, cale de o ju m ătate de zi. Cînd fu pe la
am iazi nu mai puteau de cald. A jungînd la un rîu dau să se
scalde. Lasă deci copilul pe ţărm u re jucîndu-se cu inelul şi
ei se bagă în apă să se răcorească. Un trăsn it de corb n-are
ce lucra, ci vine şi fură inelul de la copil şi luîndu-1 în cioc
zboară cu el în sus. Copilul începe a ţipa de părere de rău.
Ţ ată-său iese repede să vază ce e ? Vede atunci corbul
zburînd cu inelul în gură. Deloc ia paloşul şi fuga, aşa
cum era, după corb, că mă rog nu era vrem e de pierdut cu
îm brăcatul. Şi merge, şi merge, adecă fuge, corbul prin
văzduh iar el pe păm înt, pînă era chiar în d rep tu l

71
corbului, atunci aruncă paloşul şi nim ereşte pe corb chiar
în inim ă de scapă inelul din clonţ (cioc). D upă ce află
inelul s-e reîntoarce la soţie şi la copil, se îm bracă şi hai
la drum .
M ultă vrem e vor fi călătorit, cît ? nu se ştie, destul că
hăinuţele li se stricară şi călătoreau de ici pină colo,
cîştigîndu-şi m erinde cu lucrul m înilor, ori cu cerşitul.
A junseră zile grele. Odată, într-o zi cam pe la ojină,
sosiră în tr-u n oraş, chiar în oraşul de unde era el, d ar
n u spuse nevestei că doară ei a r fi ajuns la locul cătră
care călătoreau, ci in trară în tr-o crîşm ă slăbuţă, ia el o
chiliuţă şi se aşează zicînd :
— In oraşul acesta vom sta vreo două-trei zile, vom
lucra să ne adunăm bani de cale, să ne ajungă pînă acasă.
D im ineaţa se scoală el, m erge în boltă şi cum pără două
perii şi vacs şi le dă nevestei zicînd :
— Eu m erg la lucru unde voi căpăta ceva, tu stai
în piaţă lingă fîntîna aceea, colo pe piatră ; pe acolo vor
trece domni, ofiţeri, generali, vor zice să le ştergi papucii
de praf şi vei căpăta frum oşi bani, iar eu merg, voi
capăta nişte lem ne de tăiat ori altceva de lucru, num ai
să ne adunăm ceva bani de cale.
O lăsă şi se duse la curtea îm păratului, unde, de bună
seamă, zdrenţos cum era, nu-1 cunoaşte nim eni. In tră la
m aică-sa, la îm părăteasa, care îl cunoaşte şi porunceşte
num aidecît să-l îm brace în haine crăieşti, apoi povesteşte
el toate din fir în păr cum s-au întîm plat şi unde şi cum
şi-a lăsat nevasta.
D upă aceea se arată fraţilo r şi tătîne-său, care abia
îl mai cunoşteau, crezînd că de m ult a m u rit prin cea
lum e m are. T atăl său era slab şi bătrîn, nici nu mai putea
umbla, fraţii lui p u rtau treburile îm părăţiei. Bucurie m are
era şi-l întreba care de care că cu nevastă vine ? Cu
crăiasa zinelor ori cu alta ? El răspundea că pe poim îine
va fi aici cu m are pom pă : să se gate num ai de nuntă. Apoi
m erseră cu fraţii şi cu dom nii cei m ari la preum blare.
Cind au ajuns la fîntîna din m ijlocul pieţei, văzură o
femeie zdrenţoasă stînd pe piatră cu un copil lingă ea :
— Haideţi — zice feciorul cel mai mic — să ne şteargă
săraca acera păouen de praf, să capete şi ea ceva ! Şi

72
m erseră toţi. Ea le şterse păpucii şi fiecare îi dete cîte un
taler, doi. D ar ea nu-şi cunoscu bărbatul, cum era acum
îm brăcat crăieşte. Şi căpătă ea o m ulţim e de bani acum.
D e-abia aştepta şă vină seara, să spună b ărbatu-său cit
a căpătat. Seara, bărbatu-său dezbrăcă hainele cele scum pe
şi îm brăcă iar cele zdrenţoase şi m erse la ea, ducînd şi el
doi taleri, ce zicea că i-a căpătat şi el în aceea zi. B ucuria
fu m are. Ea ii spuse ce dom ni m ari au venit la ea şi ce
bani a căpătat.
— De voi căpăta num ai în două-trei zile cîte atîţia bani
— zicea ea — o să ne facem gazde. C inară şi se culcară.
A doua zi de dim ineaţă ii cum pără el un car de oale,
zicînd :
— Azi e tîrg m are aci, tu vei vinde oale şi eu iar voi
m erge la lucru, să m ai capăt şi eu ceva. Apoi el m erse la
m aică-sa, se îm bracă crăieşte, şi acolo cătră amiazi iese la
preum blare, cu un regim ent de călăraşi, el chiar în fruntea
regim entului şi călăraşii după el, spunîndu-le că tot după
el să m eargă, ori pe unde îi va duce. A jungm d în tîrg, el
m erge d rep t peste oalele fem eii celei zdrenţoase, şi regi­
m entul după el, de nici un hîrb n-a răm as întreg. Biata
fem eie începe a se boci şi plînge pînă seara, cînd îi vine
bărbatul.
— Ei, d a r ce ai de plîngi ? îi zise el.
— D ar cum n-oi plînge, că a venit un tîlh ar de general
cu u n regim ent de călăreţi şi toate oalele mi le-a spart ;
a tre c u t cu caii peste ele şi ce cîştigasem ieri, tot îmi
prăpădi azi, p răp ăd i-l-ar Dum nezeu din lum e !
— Nu te supăra, că iată eu aduc iar doi taleri şi pe
m îne ti-i tocm i bucătăreasă aici la curte, unde tăiai eu
lem ne azi şi ieri, m îne vei trăi bine şi vom fi într-o curte.
Şi au m ers dim ineaţa îm preună ; el a băgat-o în bu­
cătărie, apoi s-a pierdut de ea prin cele case m ulte. Colo
cătră am iazi o cheam ă îm părăteasa într-o casă, o îm brăcă
ca pe o zînă, ieşi bărbatu-său din altă casă şi atunci se
cunoscură şi m erseră în palat, unde erau domnii şi
boierii ţării adunaţi uitîndu-s» la icoana ce stătuse în
chilia dinspre miazăzi cu faţa cătră părete. Cînd o zăriră,
m ai înlem niră de m inunea ce le sta înainte ; era cu m ult
m ai frum oasă decum o arăta icoana ; iar de b raţ cu

7‘J
bărbatul şi cu copilul de m ină-i şedea aşa de bine, cum
nici spune nu se poate. Acum să fi văzut bucurie şi
desfătare ! Preoţii le cîn tară : îsaia clăniuieşte, ospăţul se
începu, m uzicele cintau şi toţi erau fericiţi. îm păratul, cel
bătrîn, chiar m uri de bucurie, iar cu lim bă de m oarte .lăsă
ca fiul acesta, cel mai mic, să răm înă îm părat in locul lui,
care lucru s-a şi întîm plat şi — de n-a m urit, şi astăzi
dom neşte.
Iar eu m ă suii pe o şea şi o spusei aşa. şeaua a fost
cam ruginoasă şi povestea m incinoasă !

Auzita în Na-iaud de lo un păcurar.

IO AN p o p - r e t k g A NU Ti,
Poveşti ardeleneşti culese diji
yursx p o p o r u l u i , I080.
 CKitNC U, VINATOKI L CODUL LUI

Zice că a fost odată un om şi cînd era să m oară, chcm ă

pe cei trei fii ai săi la pat şi Ie zise :
— Dragii mei copii, dacă voi m uri eu, voi să-m i faceţi
la m orm lnt un foc de nouăzeci şi nouă de cară de lem ne
şi din nouăzeci şi nouă cară de paie.
Şi d upă ce a m u rit bătrînul au adunat nouăzeci şi nouă
de cară de paie şi nouăzeci şi nouă cară de lem ne. In tr-o
zi, pe înserate, e ra u toate aci, dar cînd dau să le aprindă —
pace ! Lem nuşele erau jilave, iască n-aveau să scapere, iar
la casele din apropiere nu vedeau nici fum, necum foc. Se
uitară feciorii din toate părţile, doar vor vedea undeva o
zare de foc, dar nicăiri nu văd num ai în tr-u n vîrf de m unte.
— Ei — zice cel mai mic — voi staţi aici că eu m erg
după foc, colo în m unte, unde se vede zarea. Feciorul
acesta era Crîncu, vînătorul codrului.
Şi porneşte şi merge, merge, pînă se întîlneşte cu
Decuseară.
— B ună seara, vere ! zise Crîncu.
— B ună să-ţi fie inim a — răspunse Decuseară — d ar
de unde şi pînă unde ?
— Viu de la m orm intul tatii, răspunse Crîncu ; şi m erg
în m unte, că văzui o zare de foc, să cer de acolo oleacă de
foc .să aprind la m orm întul tatii.
— Şi cînd vroi să aprinzi focul la m orm întul tătîn e-tău ?
întrebă Decuseară.
— C hiar astăzi, răspunse Crîncu.
— Că azi nu poli !
— De ce ?
— Că eu sînl Decuseară.

75
 — Aşa ? Alunei stai num ai locului şi se puse Crîncu
şi legă pe D ecuseară cu mîirnie la spate şi apoi cu spatele
de un lemn.
— Aici să-mi stai, pînă te voi dezlega eu !
Apoi Crîncu m erse m ai departe. Şi se duse, se tot
duse pînă se întîlni cu M iez-de-noapte. Cu acesta făcu
chiar ca si cu Decuseară, apoi m ergînd mai departe
ajunse la D e-cătră-ziuă adecă se întîlniră. Cu acesta făcu
ca şi cu cei doi. apoi m erse pînă lingă foc. Acolo erau.
şapte uriaşi şi dorm eau în juru l focului şi o căldare m are
plină cu apă era la foc. El luă un tăciune de foc şi dă să
plece, dar iară i se pare c-ar fi păcat să facă pom enire după
tatăl său cu foc de furat, deci m erge în d ărăt şi zice călră
uriaşi :
— N-ai face bine să-mi îm prum utaţi o seînteie de foc ?
— Ba bucuros, dacă vei ridica căldarea aceasta de pe
foc şi o vei pune iar la locul ei.
Şi luă feciorul căldarea de o parte şi o puse iară la foc.
Acum, ziseră uriaşii :
— Noi îţi dăm foc, dacă vei fura fetele lui V erde-îm -
părat pe seam a noastră, că noi am cercat, d ar num ai
în zadar.
— Haideţi cu mine, zise feciorul.
Şi m erseră toţi pînă la curţile lui V erde-îm părat, apoi
el zise cătră uriaşi :
— Num ai pe horn putem scoate fetele, drept aceea, eu
m erg înainte şi voi cîte unul după mine. Şi intră Crîncu
înainte prin horn la vale, iar după el un uriaş, atunci
Crîncu îi taie capul de-i căzu capul pe horn la vale, iar
tru p u l pe coperişul curţilor de jos. Tot aşa făcu cu toţi
şapte uriaşii, apoi in tră în chilii la fete şi le săru tă pe
toate pe obraz, cum erau adorm ite, iar de la cea mai mică
luă şi inelul.
După aceea se duse la foc şi luă un tăciune, apoi m erse
pe la D e-cătră-ziuă şi-l dezlegă, de acolo pe la Miez-
de-noapte şi pe la D ecuseară şi şi pe ei i-a dezlegat, apoi
a m ers la fraţii lui, acolo la m orm întul tatălui său şi făcură
focul cel m are, care şi arse după pofta lui.
— Vai. ca m ult ai şezut ! ziseră fraţii lui.

76
 — M ult şi nici prea, că voi de m ergeaţi, cine ştie, poate
că nici acum nu eraţi aici !
Ei avură trei surori, fete m ari de m ăritat, şi le d ăd u ră
după cine le ceru mai întîi : pe cea mai m are după un
vultur, pe cea mijlocie după un h ă ră u (uliu) şi pe a tre ia
după un lup, d ar aceste trei dobitoace erau năzdrăvane.
îm p ăratu l Verde, la care omorîse feciorul uriaşii, după
ce le văzu dim ineaţa capetele înlăuntru, iar tru p u rile cît de
bivol afară, de bucurie porunci ca în îm părăţia lui să fie
toate cîrcium ile în cinste, tot omul care-şi va spune po­
vestea să m ănince şi să bea fără plată.
Cîrci um ile erau toate pline de oameni, unii beau vin,
alţii vinars şi m încau la m încări scumpe şi-şi povesteau
păţaniile.
Crincu, vînătorul codrului, încă m erse într-o circium ă
şi m încă şi beu, apoi le spuse toată povestea, cită vi-o
spusei şi eu d-voastră.
Cînd povestea Crîncu despre um blările lui pe la curţile
lui V erde-îm părat, fraţi-1 trăgeau de sum an să nu m inţă
aşa de tare. iar el zise :
— Cînd am om orît pe cei şapte zmei, am luat inelul
de la fata cea mică a îm păratului, iacă-1 pe degetul
cel mic.
Iar cîrcium arul a trim es carte la îm păratul, cum că
un fecior cu num ele Crîncu se laudă că el ar fi om orît pe
zmei şi că ar fi luat chiar şi inelul celei mai mici d in tre
fetele îm păratului.
Şi îm păratul trim ise num aidecît porunci m ari îm pără­
teşti ca adică Crîncu să m eargă la el şi să spună întîm plarea
din fir in păr, cum şi ce fel s-a întîm plat cu uriaşii ?
Şi m erse Crîncu la V erde-îm părat îm preună cu fra ţii
lui şi spuse îm păratului din fir în păr toată întîm plarea.
A tunci îm păratul zise :
— Voi trei voinici, cari aţi îm plinit cea din urm ă poftă
a bătrînului vostru tată, voi sînteţi vrednici să lu aţi
fetele mele de m uieri.
Şi se însurară feciorii toţi trei şi luară trei surori, pe
fetele îm păratului, iar Crîncu chiar pe fata cea mai mică,
care era cea mai frum oasă.
M ergînd astfel cătră casă, cei doi fraţi cu m uierile
lor mai înainte, iar Crincu mai îndărăt cu m uierea sa, iată

77
le iese în cale jupinul Pogan, un zmeu cu m ult m ai m arc
decît un om păm întean şi răpeşte, adică fu ră m uierea lui
Crîncu şi pe el îl omoară. Cîtă vrem e va fi s ta t el acolo
m ort nu se ştie, destul că in tr-u n tîrziu vine pe acolo
cum natul său, care ţinea pe sora lui cea mai m are, V ultu­
rul, şi cum vine, deloc ii cunoaşte şi aduce apă vie de-1
învie şi apă tare de-1 întăreşte, bagă în el puterea de la
trei bivoli, apoi zboară de la cum natul său.
Cei doi fraţi nu ştiau nim ic de necazul lui, că erau
m ult mai înainte. Deci el se luă, m erse şi m erse m ultă
lum e îm părăţie, ca D um nezeu să ne ţie, m erse pînă dete
de o căsuţă m ică în m ijlocul unei păduri. Acolo şedea
soru-sa cea mai mare. care era m ăritată cu V ultur.
— B ună ziua, soră !
— S ănătate bună. frate, d a r ce cauţi pe aici, că pe aici
om păm întean n-am văzut de cînd sînt aici ? !
— Oh. soră dragă, nu um blu de gras şi de buiac, ei de
necaz ; iată jupînul Pogan imi fură nevasta văzînd cu
ochii, nu mă ştii tu îndrepta unde sade ?
— Nu zău, eu, dar stai pînă vine bărbatu-m eu acasă,
că tot de la o fîntină cară apă cu Poganul şi tot cam într-o
vrem e ; el le va şti îndrepta.
Nici n-avu să aştepte m ult ; veni V ulturul de la fîn tin ă
cu două fedeleşe m ari pline de apă, iar cînd a fost în.tindă,
se făcu un fecior zdravăn şi frum os, să te fi tot u ita t la el.
— Bună ziua, cum nate !
■
— Fii sănătos, cum nate !
— Ce vînturi te poartă pe aici, prin ţa ra noastră ?
— Oh, cum nate, mi s-a intîm plat o pagubă foarte m are.
M orgînd cu nevasta de m înă de la socrii, m i-a ieşit
jupinul Pogan în cale şi m i-a fu rat-o ziua la amiazi ; acum
am venit să m ă îndrepţi unde şade, să-m i iau nevasta
de la el.
— Bucuros, cum nate, bucuros îţi ară t unde şade, d ar
nici n-ai lipsă să m ergi pînă la el, că pare-m i-se o văzui
venind la fîntînă după apă, hai să ţi-o arăt.
Şi m erse Crîncu cu cum natul său pînă aproape de
fîntînă, unde in adevăr întîln iră nevasta şi-o duse Crîncu
cu sine cătră casă.
D ar jupînul Pogan avea un cal năzdrăvan care îi da
de ştire cînd i se întîm pla ceva daună. Aşa fu şi atunci ;

78
calul începu a rîncheza de gîndeai că lupii îl mîncau. Şi
iese jupînul Pogan afară din curţi şi m erge la grajd :
— D ar ce cînii să te m ănînce îţi este ? Nu mai poţi
dc foame, ori te coace setea, ori ce te-a apucat ?
— Nu m ă sud ui, stăpîne — zice calul — că eu nu sînt
de vină ; nu rînchez nici de foame, nici de sete, dar Crîncu,
vînătorul codrilor, a prins pe stăpîna şi m erge cu ea.
— Cum dracul ?
— Aşa cum îţi spusei, stăpîne !
— Putem sta pînă voi m înca un ţipau de pîne şi voi
bea un cop de vin şi voi dorm i un somn ?
— Putem şi mai m ult !
Şi se puse jup în u l Pogan şi se ospătă bine, mîncă şi
beu boiereşte, apoi dormi una popeşte şi num ai după
aceea încăleca calul şi m erse după Crîncu, vînătorul co­
drilor, d a r în cîteva m inute şi fu ajuns şi om orît, iar
m uierea i-o luă din nou.
D um nezeu ştie cîtă vrem e o fi sta t el m ort, destul că
odată nim ereşte pe acolo cum natul său H ărăul şi-l cu­
noaşte ; şi dacă-1 cunoaşte se pleacă la el cu apă vie şi
cu apă tare, din apa cea vie toarnă cîţiva picuri şi-l învie,
ia r cu apa cea tare-1 întăreşte, îi dă putere, cîtă au şase
bivoli, apoi zboară de acolo.
D upă aceea se scoală Crîncu, vînătorul codrilor, fre-
cîndu-se la ochi şi vede că iar e fără nevastă.
D u-te C rîncule iar în lum e după ea. •
M ergînd aşa nim ereşte la o căsuţă la poalele unui
m unte, era num ai aceea singură, iar în lă u n tru află pe
soru-sa cea mijlocie, ce era m ăritată după H ărău.
— B ună ziua, soră !
— Să fii sănătos, fra te ! d a r ce cauţi pe aici. pe unde
num ai eu sînt om păm întean ?
— Oh, draga mea soră ; uită-le cum am p ă ţit cu
jupînul Pogan, care-m i fură nevasta ziua la amiazi, iar
pe m ine mă lăsă dorm ind ; acum aş m erge la el, dar n u
ştiu unde sade, să m erg să m i-o iau şi să o duc acasă ; de
aceea venii să te întreb pe tine, nu cum va ştii tu unde
şade ?
— Nu zău eu, frate, d a ră stai pînă vine cum natul tău
do la fîntînă, că-i dus după apă şi îndată vine ; el poale
că te va şti îndrepta.

70
 Nici nu trecu m ult şi num ai văzură H ărăul (uliul) ve­
nind cu două fedeleşe pline cu apă, iar cînd fu dinaintea
casei se făcu un drag de fecior, de-ţi era mai m are
dragul de el.
— B ună vrem ea, cum nate !
— B ună să-ţi fie inima, da cum m ai trăieşti ?
— Bine, d ară pe tine ce vrem i grele te poartă pe aici ?
— Oh, Doamne ! cum nate, am dat de un necaz ! M er-
gînd cu nevasta de la socrii cătră casă, îmi ieşi în cale
jupînul Pogan şi-mi luă nevasta, iar pe m ine mă adormi.
O d ată am scos-o de la el cu ajutorul cum natului m eu
V ultur, d a r acum, m crgînd cu ea cătră casă, el iar m -a
adorm it şi m i-a luat m uierea şi-a dus-o cu el ; acum o
tot caut, d a r în zadar, nu ştiu în ce parte şade, de aceea
am venit pînă la tine să te rog, de cumva ştii unde şade,
să-m i spui, să m erg după ea.
— Nu trebuie să m ergi chiar pînă la curţile lui, că
pare-m i-se o văzui m ergînd după apă, vino să ţi-o arăt,
apoi grija ta e, cum vei m erge !
Aşa şi fu ; nevasta era la fîntînă şi-o luă Crîncu,
vînătorul codrilor, şi d u -te ! D ar calul iar spune lui
jupîn Pogan că-i fuge nevasta şi cela-i zice :
— Pot m înca două pîini şi bea două copuri de vin şi
dorm i două ceasuri ?
— Poţi. zise calul.
Şi m încă jupînill Pogan două pîini şi beu două copuri
de vin şi dorm i ca două ceasuri, apoi încălecă şi în tr-o
m inută îi ajunge şi pe Crîncu îl omoară, iar cu nevasta
pleacă spre curţile lui.
Dum nezeu ştie cît a zăcut el acolo în drum , destul că
cdată nim ereşte pe acolo un lup, era chiar cum natu-său,
care ţinea pe sora cea m ai mică. Şi se uită Lupul bine la
el şi zise :
— O, Doamne, acesta e cum natul m eu Crîncu, vînăto­
rul codrilor ; l-a om orît hoţul de căpcîn, jupînul Pogan !
O să-l înviu, sărm anul !
Apoi se luă Lupul şi aduse apă vie şi apă tare ; cu apa
cea vie mi-1 învie, iar cu apa cea tare mi-1 întări, îi dădu
p u tere cîtă este în nouă bivoli. Apoi se duse Lupul.
După aceea se scormoni şi Crîncu, vînătorul.

80
 — Doamne, ce greu am mai dorm it î
El credea că num ai adorm ise, apoi se uită după ne­
vastă, adecă ea — ca peri în palm ă !
A pucă-te Crîncule iar şi-ţi caută nevasta, ori te du
acasă fără ea, de rîsul satului ! Şi m erse Crîncu şi merse,
se duse m ultă cale şi nu dădu nici de o casă, nici de un
dobitoc barem i. In tr-u n tîrziu vede o casă lîngă o pădure ;
nici să-i fi dat rit bine e în lume nu i-a r fi p ărut mai bine,
decît cînd văzu căsuţa aceea, că era şi supărat si obosit,
d ar era şi lipit de Toarne şi gătase m erindele. Adecă în
casă şedea sora lui cea mai mică, care era m ăritată
după Lup.
— Bună ziua, soră dragă !
— Să trăieşti cu bine, fratele meu, dar tu ce cauţi
aici. pentru Dum nezeu ?
— Nu m ă întreba mult. soră dragă, ci mai bine pune-m i
ceva de mîncare, că apoi îţi spun eu toate, dar acum nu te
văd de foame.
Şi-i puse soru-sa de mîncă. apoi începu :
— Soră dragă, am d a t de un m are năcaz ; m -am însurat
şi cînd m ergeam cu nevasta la noi acasă, iată că-mi iese
în cale ju pînul Pogan şi mă adorm i, şi-mi fu ră m uierea.
D upă ce m ă trezii din somn, umblai pînă dădui de cum ­
n a tu l V ultur, acela iar mi-o clete în mîini, dar Poganul
m ă ajunse pe cale şi m ă adorm i şi-m i luă nevasta a
doua oară. Dacă mă trezii din somn mi-o mai puse o
d a tă în m înă cum natul meu H ărăul, d a r iar mi-o fură
hoţul de Pogan ; acum, bine că dădui de tine, doară
ştii unde şade, să mă îndrepţi la el, să-m i iau m uierea,
ca să ştiu că chiar capul mi-1 pun, tot nu m ă las,
pînă n-o aflu la el acasă, că sînt foarte tare înverşunat.
— Nu ştiu. zău eu. dragul meu frate, d a r acum trebuie
să vină de la fînUnă Lupul, cum natul tău, el de ştie de
bună samă te va învăţa ce să faci.
Nici nu sta tu ră m ult şi veni Lupul de la fîntînă cu
două fedeleşe mari de apă după cap. Cînd fu dinaintea
uşii se făcu un fecior frumos, de num ai ca el doară, d a r
altcum nu mai puleai vedea.
— Bună ziua. cum nate !
— Să dea Dum nezeu bine.
— Dar ce vint te poartă aici, pe la noi, cum nate ?

Bl
 — Bune v înturi şi nu prea, că uite cum şi uite cum
m i s-a întîm plat cu m uierea, adecă cu jupînul Pogan ;
acum vin La tine să mă Îndrepţi barem i unde şade, că,
d rep t spunîndu-ţi, eu n u ştiu păşi nici un pas în tara
voastră, n u cunosc nici un colnic, nici o potecă.
— De m ers — zise Lupul — n -a r fi m are lucru,
că îndată putem m erge chiar la el acasă şi să-i luăm
ch iar şi m uierea, dar d eparte tot nu o vei duce. De trei
ori ţi-a luat-o pînă acum m uierea, şi în tot rîndul te-a
şi om orît, noi te-am înviat, cum naţii tăi, şi te-am m ai
în tă rit ; întîi te învia V ulturul, după aceea H ărăul şi
acum eu. Tu ar trebui să-ţi însem ni (cîştigi cu orice preţ)
u n cal m ai năzdrăvan decît al lui ju p în Pogan, apoi să
fu ri m uierea şi s-o pui pe cal lîngă tine, ca ju p în Pogan să
n u te ajungă cu calul lui.
— De unde să-m i însem n eu cal mai năzdrăvan ca
al lui ?
— Hm, de unde ? în fundul iadului se află o babă ce
se chiam ă Vîjbabă, aceea are caii cei mai năzdrăvani. Mergi
şi slujeşte la ea u n an — pe acolo e anul num ai de trei
zile — şi capeţi un cal ; tu îţi vei alege calul care-1 vei
vedea m ai rău, num ai cu pielea pe oase, apoi să vii cu el
încoace. Cînd te va ajunge vreun necaz, gîndeşte-te num ai
la unul din cum naţii tăi.
Se puse bietul Crîncu pe cale şi nu se opri pînă în
fundul iadului, la Vîjbaba, unde ajunse chiar cu seara
odată.
— B ună seara, m ătuşe !
— Să trăieşti voinice ! D ar de unde şi pînă unde ?
— De departe, m ătuşe, chiar din lum ea albă, sînt un
biet fecior sărac, am venit, doar m ă vei băga slugă pe un an.
— Că te bag — zise ea — d a r bine să ai grije, de
n u-m i vei sluji pe plăcere, vezi parii cei nouăzeci şi nouă ?
Toţi sînt plini cu capete de om, în p arul al sutelea va
m erge al tău ; de m ă vei sluji însă omeneşte, atunci îţi d au
în tot anul cîte u n cal, care ţi-1 vei alege tu din stava mea.
— Şi ce lucru voi avea ? întrebă feciorul.
^— Oh — zise baba — ziua vei dorm i, iar noaptea vei
griji de o iapă ce am ; dar să grijeşti cînd va răsări
soarele să fii aici cu ea, că eu cu lapte de la iapa aceea îmi

82
fac cafeiul, iar de nu voi avea grije ele ea, de s-ar intîm pîa
să fugă acasă la minz, atunci mînzul o suge si eu neavind
cu ce-m i face cafeiul, le voi m înea pe tine. iar capul ţi-1
voi pune pe lingă cele nouăzeci şi nouă şi se îm plineşte
suta ; pricepuşi ?
— Pricepui.
— Şi te legi ?
— Mă leg !
— Te m ai întreb o dată : din bună voie te bagi la m ine
slugă, şi vei face tot ce zic ?
— Din bună voie m ă fac slugă şi voi face lot ce zici !
— Bine !
învoirea fu făcută. Baba in tră în căsuţă unde avea o
fată şi-i zice :
— Bagă bine de seamă, să poţi scăpa, că de nu, m iine
m încăm pe dracul, vezi că sîntem hăm esite de foame şi
nu căpătăm un om plinuţ, acesta ar fi num ai bun.
— Lasă num ai pe m ine — zise fata — bine că l-au
adus păcatele iui aci, că o să trăim o ţîră şi bine cu
carnea lui ; şi se dete peste cap şi se făcu iapă.
în d ată ce se înseră, se sui Crîncu vînătorul codrilor
pe ea şi hi, la cimp ! El n u se coborî de pe ea cît fu nopţi ta
de m are. D ar de c ă tră ziuă îl prinse un somn greu şi
adorm i ; atunci iapa-1 puse frum uşel călare pe un m uşuroi
şi se cam m ai duse.
Cînd se deşteptă, se mai făcea ziuă. Şi începe a plînge.
— Vai de m ine şi de m ine, că-m i pune baba capul
în par !
— Nu te tem e — zice u n H ărău m are, era cum natul
său — n u te tem e ; iapa ta nu e iapă, e zmeoaică, fata
babii, şi vrea să-ţi pună capul în par, ci nu le tem e ; acum
s-a făcut o cioară şi zboară chiar pe sub nori, ci m erg eu
după ea ; cînd o vei vedea aproape d e tine. tu să dai cu
căpăstrul în ea şi să zici : ,,Hi ! iapa babii cu un mînz după
tin e“.
Şi zbură H ărăul pînă în înaltul cerului şi acolo află
pe iapa babei în form ă de cioară şi mi ţi-o ciocăni şi mi
ţi-o flocăi, de gîndeai că n u -i m ai răm în pene şi mi ţi-o
aduse în jos. Cînd fu aproape de fecior, el dete cu căpăstrul
în ea şi zice : „Hi iapa babii cu un m înz după tine !“ Şi
in clipita aceea se făcu şi m erse acasă.
 — Bună dim ineaţa, m ătuşe ! dai* pare-ţi bine e/Mi aduc
iapa ?
— Pai e ca şi cînd mi-ai trage un rug pe spate !
Apoi dete feciorului de m incare şi-i spuse să m eargă
să se culce. Şi se culcă feciorul fără pic de grijă şi adorm i
ca omul obosit, iar baba o luă pe fată de trei parale şi-o
bătu, şi-o bătu pînă toată o învineţi, de ce s-a lăsat de a
păscut-o sluga toată noaptea. In deşert ii spunea fata tot
ctv ştia, că ea nu voi să creadă.
După ce înseră, m erse iar la cîmp. Şi nu se coborî de pe
spatele iepei toată noaptita, d ar colo de cătră dim ineaţă,
în zori de zi, îl lovi un somn nem aipom enit şi cum închise
ochii, îndată se trezi călare pe un m uşuroi, iar iapa ca în
palm ă !
începe a se văita, începe a plînge, dar iapa nu-i şi
pace. Atunci îi iese în cale un V ultur m are, era cum ­
natul său.
— Dar ce te vaiţi, cum nate ?
— Dar cum să nu mă vait, că uite cum am um blat şi
uite cum ?
— Nu te supăra nimic ; ea s-a făcut un miel sub o
oaie, vezi colo în m untele cela, eu m erg şi iau m ielul de
sub oaie şi-l aduc aici lingă tine ; cînd îl voi slobozi jos,
tu să dai cu căpăstrul în el şi să zici : ..Hi ! iapa babii cu
doi mînzi după tin e 4\ în cîteva m inute era aici V ulturul
cu un miel în gheară şi-l slobozi lingă Crincu iar acesta
îi dete una cu căpăstrul şi zice : ,,Hi ! iapa babii cu doi
mînzi după tine !“ Şi îndată fu făcută iapă şi Crîncu, vînă-
torul codrilor, se urcă pe ea şi hai acasă.
— B ună dim ineaţa, m ătuşe ; d ar pare-ţi bine că-ţi aduc
iapa acasă ?
— Pare, ca şi cînd m i-ai trage un rug pe spate !
D upă ce m încă bine, Crincu se culcă şi dormi, iar
baba se duse la fată şi o bătu, şi o bătu de gîndeai că o
prăpădeşte cu bătaia.
— Dar lasă-mă, mamă, că miel sub o oaie m -am făcut
şi ş-acolo m -a aflat, d a r la noapte tot trebuie să scap ;
vin acasă şi m ă fac un ghem, tu mă pune sub covată în
tindă şi apoi să şezi pe covată.
Seara iar m erse Crîncu la iapă. Nici nu tro'*u bine
de miezul nopţii şi începe feciorul a cucui (moţăi) şi

81
num ai să trezeşte călare pe un m uşuroi cu căpăstrul în
mină, supărat, necăjit, plîngea ca un copil ; acum cînd
îşi m ai îm plinise anul, acum să-şi pună capul.
D ar atunci i se ivi Lupul, cum natul său, şi-i zise :
— Nu te supăra nimic, cum nate, că va fi cum va
vrea D um nezeu ; hai la baba acasă, că iapa s-a făcut un
ghem sub covată în tindă, iar baba şade călare pe covată.
Eu voi intra în staulul oilor şi al caprelor şi mi-oi face
isprăvile mele, baba va auzi oile zvîrcolindu-se şi caprele
zbierînd şi va ieşi să vadă ce e ? A tunci tu intră fără frică
în tindă, ia ghem ul de sub covată şi mergi cu el în drum
şi-l trîn te şte jos şi zi : „Hi ! iapa babii cu trei mînzi după
tine !*‘
Aşa şi făcură, m erseră la baba acasă ; Lupul intră în
statul şi prinse num ai o capră, d ar aceea aşa larm ă făcu,
încît trebui să iasă baba pînă afară să vadă ce e ? In-
tr-aceea feciorul se furişă iute în tindă, luă ghemul de
sub covată şi fugi cu el în drum , unde oprindu-se dete cu
el de păm înt şi zise : „Hi ! iapa babii cu trei mînzi după
tine !*‘ Şi num ai văzu că ghem ul se face iapă şi intră în
curte.
— Bună dim ineaţa, m ătuşe ! D ar pare-ţi bine că mă
vezi ?
— D ar cum să nu ! — nu se p utu însă destul mira, că
de unde are iapa, că ea ştia că-i sub covată.
— Noa, m ătuşe, slujitu-te-am cum se cuvine ?
— Slujit ; m ergi acum în grajd şi-ţi alege un cal care
vei voi şi apoi te du în ştirea lui Dum nezeu.
Şi in tră C rîncu în grajd şi se uită peste toţi caii. iar
în fundul grajdului era o gloabă de cal roşu, dar num ai
pielea pe oase de gras ; de o poştă-i vedeai coastele. Pe
acela şi-l alese feciorul. In zadar zicea Vîjbaba, că : nici
dt ruşine nu-1 lasă să plece de la ea cu calul cel mai rău,
că el n u voi să prim ească decît num ai pe acela. Noa, zise
baba, după ce văzu că nu învinge cu el :
— De-ai ales din m intea ta, bună m inte ai, iar de
te-a în v ăţa t cineva, îi poţi m ulţăm i, că bine te-a în v ăţat !
Şi se luă Crîncu pînă ieşi de la baba, apoi după ce a
ajuns într-o pădure a zis calul :
— Stăpîne, fă un foc mare, ca să se adune ja r m ult,
să m ă satur odată, apoi să vezi ce cal ţi-ai ales. Şi făcu

8;>
 feciorul un foc mare, m are, din vreo treizeci de ste ja ri de
cei m ari şi d upă ce trecu locul tot, apoi v în tu ră spuza cu
pălăria de pe jar şi aduse calul aici să m ănînce ; şi m încă
şi mîncă pînă mîncă tot jarul, apoi se scutură o d ată de-i
săriră toate Cloacele de pe el şi răm ase ca uns cu unt de
frumos.
— Acum sui, dom nul meu, pe m ine şi-m i spune cum
să te duc, ca vîntul ori ca gîndul ? î
— Să mă duci ca gîndul !
Şi într-o clipă au fost la curţile lui ju pan Pogan, ale
zmeului.
Aci aflară pe nevasta, care chiar venea cu vasele pline
de apă, d a r nu mai pierdură pic de vrem e, ci o puse pe cal
şi d u -le copile î
A rm ăsarul zm eului din grajd atunci rîncheză o d a tă
încît toate ferestrile curţilor se sparseră şi ieşi zmeul
afară m înios să vadă ce-i.
— D ar ce cînii ai iar, foam e-ţi-e ? sete-ţi-e ? ştiu că
Crîncu, vinătorul codrilor, n-a m ai înviat să vină după
nevastă ?
— Ba chiar a înviat şi-a dus-o m ai înainte.
— Ce gîndeşti : pot m înca tre i pîini, pot bea trei
cupe de vin şi dorm i ca tre i ceasuri, apoi să plec după el ?
— Poţi pe dracul, că acum C rîncu e călare pe frate-m eu
cel m ai mic, care are de trei ori mai m are putere decît
m ine.
— Să m ergem d a r !
Şi se luară, ca vîntul tot pe sub nori în urm a Crîncului,
d a r nu era m odru de a-1 ajunge. Cînd zări oleacă calu]
zm eului pe al Crîncului, zise în lim ba lor :
— Frate, frate, mai înccată-ţi paşii că de nu plesnesc.
Iar calul Crîncului a zis, vezi bine, în lim ba cailor, de
nici zm eul nu pricepu :
— Bucuros îmi mai domolesc paşii, dacă vei arunca o
dată în sus pe zm eul în slava cerului, apoi să faci cu el
zup în fundul păm întului, ca nici de num e să nu-i auzim.
Şi calul zmeului aşa făcu ; aruncă o d a tă pe zmeu în
slava cerului, apoi făcu cu el zup ! în fundul păm întului,
de tot mii de bucăţele se făcu. Acum aşteptă calul C rîn­
cului pe al zm eului şi m erseră îm preună pînă acasă la
fraţii Crîncului. Aceia erau bătrini şi plini de copii, d a r

80
Crîncu, prin cîtc trccuse şi tot era voinic şi frum os, de
gîndeai că nici un gînd nu l-a m încat în viaţă. D ar
Crîncu aci p u ţin a stat, căci i-a venit veste că socru-său
trage să m oară şi-l chiam ă să ia el stăpînirea. S-a şi dus,
şi a răm as îm părat în locul socru-său, si a stăpînit cu
d rep ta te şi cu înţelepciune ; acum însă nu m ai trăieşte,
a m urit deodată cu d rep tatea ; Dum nezeu să-i ierte pe
am îndoi !
Iar eu mă sui pe iri cui
S a n u v i - o m a i spui .

A uzi «a şi scrisa în SînccI.

IO AN POP-RETEGANUL,
Poveşti (mieleiu-ţU culese din
ju r a poporului, 1888.
 TODORAŞ PURCARAŞU

Era odată un îm părat, şi îm păratu acela avea-naintca

palatului său un m ăr foarte înalt, atîta era de înalt încît
nu i se vedea vîrfu.
îm p ăratu era b ătrîn foarte. în tr-o noapte îm păratu
visă că d e va m înca un m ăr d in m ăru care era în faţa
palatului va întinări ca u n copil de-o zi.
A trim is scrisori p rin m ulte ţări şi răvaşe prin m ulte
oraşe, că cine se va sui în m ăru din faţa palatului şi îi
va aduce un m ăr din acel pom îi va da ju m ătate de îm pă­
ră ţie şi pe fata lui de soţie.
A lergat-au feciori de crai şi de îm păraţi, să-şi ccrce
norocu, d a r nici unu nu a p u tu t face nici o ispravă.
V enit-au feţi-frum oşi şi m ulţi viteji, care se luptaseră cu
zmei şi cu bălauri, d a r toţi s-au întors acasă cu buzele
drîm boiete.
O dată in tră la îm păratu purcaru său Todoraş şi ii
zise îm păratului :
— în ălţa te îm părate, să nu -ţi fie cu supărare că aş
voi şi eu să-m i încerc norocu, să mă sui în rnăr şi dacă
oi izbuti să aduc un m ăr, o fi bine şi de în ăltatu îm părat
şi o fi bine şi de mine.
— Apoi, iacă-ţi calea, fătu-m eu, num a să fii fecior !
încearcă şi tu, poate să fii mai norocos decît ceilalţi.
Todoraş purcăraşu, luîndu-şi m erinde pe o zi şi topo-
raşu său, începu a se urca pe tulpina m ărului, într-o zi
de dum inecă, pe cînd a început a se crepeţi de ziuă.
Se suia Todoraş cu spor, nu-i vorbă, parcă era o mîtă,
iar cînd se obosea, îm plinta toporu în tulpina m ărului,
se aş'jza pe el şi se odihnea, apoi iarăşi se suia.

88
 Trecuse prînzu, trecuse şi am iazu, se apropia ujina,
dar de vîrfu pomului nici pom eneală nu era să se vadă.
Todoraş se tot suia. Sfinţi soarele, şi ridicîndu-şi Todoraş
capu in sus văzu dasupra capului ceva întunecos ca un
nor. Atunci, apropiindu-se tot mai m ult de nor, auzi
deodată un glas zicîndu-i :
— Cine eşti, om păm întean ? Dacă eşti om bun, vino,
d a r dacă eşti om rău, să nu cutezi să vii aici, că am o
cătauă cu dinţi de fier şi cu măsele de oţel, şi dacă
te apucă, tot te-m bucă !
— Om bun, om bun ! răspunse Todoraş, şi îşi şi puse
picioru pe noru pe care îl văzuse el dasupra capului.
Cînd ajunse dasupra norului, mai m are îi fu m irarea
cînd văzu aici o casă frum oasă ca-n poveşti. £ ra casa
în care se afla o babă pe care o chema Sfînla Luni.
— B ună sara, babo ! zise Todoraş.
— M ulţam dum itale, fecioraşule păm întean. Da ce
ţi-o adus vîntu — păru. cioarele — picioarele şi corbii —
ochii pe aici ? Că pe aici fiinţă de om păm întean încă nu
a pus picioru !
— Nu m i-o adus vîntu — păru, cioarele — picioarele
şi corbii — ochii, răspunse voinicu nostru, ci eu singur
am venit, că sînt harnic de capu meu ! Şi vreau să mă
sui în vîrful m ărului ăstuia, să aduc un m ăr din el, să-l
duc îm păratului, că o visat îm păratu că dacă o m înca
din m ăru ăstui pom va întinări ca un copil de-o zi.
— Hei, dragu meu, d ar de greu lucru te-ai h o tărît să
te apuci, că eu sînt aici de-o grăm adă d e ani şi nu ştiu să
aibă m ăru ăsta virf. Da iacă, io ţi-oi da de cină, ti-i hodini
aici în noaptea asta, iar m îne dim ineaţă îi pleca cu noap-
tea-n cap la sora mea, la Sfînta M arţi. Io ţi-oi pregăti o
m erinde uşoară, din care oricît îi mînca, to t nu se va
gata şi îi încerca la sora mea, poate ea de nu o fi auzit
cum va de vîrfu m ărului, că e mai b ătrîn ă decît mine.
Todoraş după cină se culcă, iar dim ineaţa, luîndu-şi
m erindea uşoară şi toporaşu, începu iară a se urca pe
tulpina m ărului. C ătră sară ajunse la S fînta M arţă. Cînd
să se apropie mai bine, auzi un glas întrebînd :
— Cine eşti, om păm întean ? dacă eşti om bun, vino,
d a r dacă eşti om rău, să nu îndrăzneşti să calci cu picioci-

89
rele p-aici, că am o căţcauă cu dinii de fier şi cu măsele
de oţel şi dacă te apucă, tot te-m bucă.
— Om bun, om bun ! răspunse Todoraş şi se coborî
pe noru unde era casa Sfintei M arţi.
— B ună sara, babo ! îi de te bineţe Todoraş.
— M ulţam dum itale, fecioraş păm întean. Da ce ţi-o
adus vîntu — păru, cioarele — picioarele şi corbii — ochii
pe aici pe unde fiinţă de om păm întean n-a călcat cu
picioarele ?
— Nu mi-o adus vîntu — păru, cioarele — picioarele şi
corbii — ochii pe aici, ci eu singur am venit, că sînt vred­
nic de capu meu ! V reau să mă sui în vîrfu ăstui m ăr, să icu
d-acolo un m ăr şi să-l duc îm păratului, că s-a visat într-o
noapte că dacă va m înca d in m ăr va întinări ca un copil
de-o zi.
— Hei, dragu meu, d a r de greu lucru te-ai hotărî! să
te apuci, că eu sînt aici de o grăm adă de ani şi nu ştiu să
aibă m ăru ăsta vîrf. Dacă te-ai ostenit de ai ajuns pină
aici, iacă, eu ţi-oi da de cină şi te vei hodini noaptea asta
aici, iar m îne dim ineaţă vei pleca la sora mea S fînta
M iercuri, că ea e mai b ătrînă decît m ine şi poale ea îţi
va şti spune ceva.
M îne-zi Todoraş se sculă de dim ineaţă şi m ulţăm in-
du-i babii pen tru cină şi p e n tru hodină, îşi luă ziua bună
şi începu iarăşi a se urca pe tulpina m ărului în sus, doară-
doară va putea ajunge la vîrf.
Şi tot aşa călători feciorul nostru, de la S fînta M iercuri
la S fînta Joi, a trecu t pe la S fînta Vineri, pîn ă ajunse la
S fînta Sîm bătă, iar seara a ajuns la u n nor alb, de gîn-
deai că e făcut d in neauă. îţi lua vederile, atîta era de
alb.
Dodată auzi un glas din vîrfu l m ărului :
— Dacă eşti om bun, vino ! d ar dacă eşti om rău. să
nu te apropii, că am o căţeuă cu dinţi de fier şi cu m ăsele
de oţel, şi cum le-apucă, to t te-m bucă.
— Om bun, om bun ! S fîn tă D um inecă ! răspunse To­
doraş, bucuros că vedea vîrful m ărului, care era încărcat
d e m ere, roşii şi galbene, de gîndeai că sînt făcute din
aur. Todoraş se coborî şi puse picioru pe noru alb şi
m erse la casa Sfintei Dum ineci, care era aşezată în tre crcn-

90
 gile m ărului şi abia se vedea p rin tre frunze şi p rin tre
mere. Cînd dete cu ochii de S fînta Duminecă. îi dete
bineţe :
— B ună sara, S fîntă Dum inecă !
— Să fii sănătos, Todoraş purcăraş ! O, da de m ult
te tot aştept să vii aici la mine. Că am o fată m are şi la
naşterea ei m i-a spus U rsita că tu vei fi barba tu ei !
— Ba, eu nu pot să-i fiu bărb atu ei, că eu am venit
pină aici să duc îm păratului un m ăr de aici din vîrfu
m ărului, că el .s-a visat într-o noapte că dacă va m înca
un m ăr din pomu ăsta, va întinări ca un copil de-o zi, si
dacă-i duc m ăru, îmi dă ju m ătate din îm părăţie şi fata
lui de soţie.
— Bine — zise Sfînta Dum inecă — dacă asta ţi-i voia
şi ăsta ţi-i planu, eu num ai aşa te las să iei un m ăr din
pom să-l duci îm păratului, dacă mă slujeşti un an de
zile, altcum nu-ţi dau voie.
— F oarte bucuros te-oi servi, răspunse Todoraş.
A doaua zi Sfînta Dum inică se sculă de dim ineaţă şi
se îm brăcă să m eargă la biserică. Lui Todoraş nu-i dădu
alt lucru decît să m ăture şi să tăgăşască prin ocol. La
urm ă, înainte de plecare, îi mai spuse că într-o căm ară
este închis un zmeu, care i-a fost fu ra t fata, d a r p rin -
zîndu-1, l-a legat cu trei cercuri de fier şi l-a închis acolo,
lăsîndu-1 să m oară d e foam e şi de sete. I-a p ritit lui
Todoraş ca nu cum va să-l pună păcatele să-i doie apă să
bcie, că atunci zmeu prinde putere, rupe cercurile şi iară
îi fu ră fala.
Todoraş îi făgădui că le va îm plini pe to ate bine.
După ce plecă baba, Todoraş se apucă de lucru.
M ătură frum os to t ocolu, aşează toate lucrurile la
loeu lor şi învîrtindu-se pe lingă casă ajunse la căm ara
in caro era zmeul închis. Cum îl văzu zmeul, îi rugă aşa :
— D ragu m eu Todoraş, fie-ţi m ilă de m ine şi fă-m i
un bine. Dă-m i num ai trei picături de apă. că m i-e ta re
sete.
F iindu-i milă lui Todoraş de zmeu, m erse şi-i aduse
trei picături de apă. Cum înghiţi zmeu cele tre i picături
de apă. se um flă o d ată d in toate pu terile şi d in tr-o dată,

91
toate cele trei cercuri cu care era legat zmeu plesniră,
ieşi afara din căm ară şi furînd fata din nou o şterse la
fugă. Todoraş nu mai ştia ce să facă de năcăjit ce era.
Nu putea înţelege cum de zmeu căpătase aşa p utere m are,
num ai din trei picături de apă. Ce li va zice şi ce va face
stăpînă-sa cu el, cînd va vedea că nu-i nici fata, nici
zmeu ?
Maica Dum inecă veni repede acasă, căci ea ştia tot ce
s-a petrecut după plecarea ei de acasă.
— Vai de m ine ! d a r ce m i-ai făcut, Todoraş ? îi zise
b ătrîn a tînguindu-se. Ce să m ă ştiu face acuma fără
fată ? Na unsorile astea şi ori pe cine-1 vei unge cu ele,
dacă e m ort va învia, apoi mergi pînă unde vei da de
palatul zmeului şi dacă-mi aduci fata îţi dau m ăru.
— Bine, Maică Duminecă, mă duc şi pînă nu dau de
zmeu, nu m ă opresc şi am să aduc fata acasă.
Todoraş se pregăti în grabă m are şi se luă pe urm ele
zmeului. Cum m ergea grăbit pe drum , dădu peste un
uliu mort. Luă îndată unsoarea pe care i-o dete Maica
Dum inecă, unse cu ea penele uliului, şi uliul îndată se
sculă şi zbură şi, învîrtindu-se în zbor îm prejuru lui
Todoraş, îi spuse :
— Alelei, drag gazda-m eu, că bine am dorm it ! Cînd
vei avea vrun năcaz m are, vină num ai în p ădurea asta
şi eu te-oi aju ta că şi tu m -ai a ju ta t şi m i-ai d at viaţă.
Şi pornind din nou la drum , Todoraş văzu un lup
m ort, lîngă o baltă. Cum îl văzu, îl unse şi pe el şi lupu
îndată se trezi şi dînd ocol lui Todoraş, se apropie de el
şi îi zise :
— Oh, drag gazda-m eu, că bine am m ai dorm it ! Fi­
indcă mi-ai făcut un m are bine, şi eu sînt dator să-ţi fac un
m are bine. Cînd s-o întîm pla să ai vrun năcaz m are,
vino num ai, pe aicea, pe aproape, şi eu te voi ajuta.
Şi iarăşi plecă Todoraş mai departe, cale lungă să-i
ajungă, cum se zice dîn poveste, că-nainte m u lt mai este.
M ergînd aşa, ajunse la ţărm urile unui rîu. Fiind flă-
mînd, se aşeză jos pe iarbă şi scoţîndu-şi m erindea începu
să mînce, iar după ce se să tu ră bine, coborî la rîu să beie
apă. Aci văzu un peşte mort, m încat de cioare şi de corbi.
Luă unsoarea şi cum unse oasele peştelui, peştele învie

92
şi deodată sări în apă ca o suliţă. Todoraş se ridică să
plece mai departe pe ţărm u re în sus, cînd deodată vede
peştele ieşindu-i înainte şi-i spuse :
— Vai, drag gazda-m eu, da bine am mai dorm it !
Cînd vei avea lipsă de m ine, vino num ai la rîu ăsta si
eu te-oi ajuta, că şi tu m -ai ajutat.
Plecînd Todoraşu nostru mai departe, ajunse la fînlîna
zmeului. Cum ajunse se aşeză pe iarbă la um bra unei
sălcii m ari şi punîndu-şi fluierul la buze, începu a trăgăna,
incit şi frunzele începură a se legăna de cîntecu jalnic
a lui Todoraş.
D eodată fata Sfintei Dumineci, auzind fluieru, veni
să vadă cine cîntă din fluier cu atita jale, de parcă ţi se
ru p ea inim a ascultîndu-1. Cum o văzu Todoraş că se
apropie de el, îi zise :
— Hai repede să fugim, să nu ne prindă zmeu ! şi se
luară amîndoi şi fugiră.
C ăţeaua zm eului fugi repede la patu zmeului, unde-şi
dorm ea el som nu de-am iaz, şi îi zise :
— Heleleau, beleleau, drag gazda-m eu, scoală-te, că
nu ştiu cine a fu ra t pe doam na m ea !
— Da lasă, fure-o, că oi durm i o durm ită, oi bea o băută
şi-oi fugi o fugită şi i-oi ajunge.
Aşa şi făcu zmeu. Dormi cît dormi, apoi beu ce beu
şi se luă la fugă nebună după ei şi nu trecu ca de cînd
vă povestesc şi îi şi ajunse.
— Ai m are noroc, Todoraş — zise zmeu — că m i-ai
făcut un m are bine, atunci cînd m i-ai d a t trei picături
de apă, de am p u tu t scăpa din robia Sfintei Dumineci,
altcum te făceam una cu păm întu.
Şi luînd zmeu fata de mînă, s-au întors înapoi la pala­
tul său.
Todoraş se întoarse năcăjit la stăpînă-sa. Aceasta cum
îl văzu îl întrebă :
— No, dragul meu Todoraş, ce ispravă ai făcut pe
unde ai um blat ?
— Era să fie bine ! răspunse Todoraş, dar ne-a ajuns
zmeu din urm ă şi a luat iară fata.
— Acuma, dragu meu. să mergi ia B aba-A na-N ăzdră-
vana şi să o slujeşti un an şi o zi, iar după ce vei împlini
 anu, să-i ceri ca plată să-ţi deie să alegi un cal din slava
ei, care-i vrea tu. Da bagă de samă ce-ţi spun : baba
are între caii ei un cal cu şapte inimi, un cal năzdrăvan ;
îi vedea între toţi caii ei frum oşi un cal u rît şi slab, num a
osu şi pielea, tu pe acela să-l alegi şi al tu să nu prim eşti.
Cu calu ăsta nu te va mai ajunge zmeu.
Todoraş plecă îndată la B aba-A na-N ăzdrăvana. Cum
ajunse la ea. baba ii întrebă :
— Ce vînt le-a adus pe aici, ori poate ţi-ai u rît zilele ?
— Nu m i-am urît zilele, babo, ci am venit să te slu­
jesc cu cinste şi cu omenie, iar cind oi plini anu şi o zi,
în loc de plată sâ-mi dai un cal pe ales. care mi-o piăcca
m ai m ult.
— Bine, Todoraş — îi răspunse baba — d a r să bagi
de samă că. de mi-i pierde vreun cal, îl plăteşti cu capu.
Vezi stoborii ăştia im plîntau în păm înt ? Acolo-ţi va sta
capu !
In ocolu babii erau o m ulţim e de stobori şi în fiecare
stobor era îm plîntat un cap de om. Num ai un singur stobor
era fără cap şi stoboru striga în tru n a : „Dă-m i cap !
D ă-m i cap !*‘
B aba-A na-N ăzdrăvana era tare voioasă, crezînd că
Todoraş nu o va putea sluji un an şi o zi şi aşa îiva
pune şi capu lui în stoboru care cerea cap de om.
Baba chem ă pe Todoraş în odaia ei şi îi dete să mîncc,
iară ea se duse în ştălog şi începu a bate o iapă, de o
făcu toată vărgi pe spate şi îi porunci iepei aşa :
— Să te duci în codri, să crăpi un lem n gros în patru,
să te bagi în el, apoi să-l închei la loc, aşa ca să nu se
cunoască nici u n fel de urm ă, că dacă te va afla Todoraş
şi va veni cu tine acasă, va fi vai de pielea ta !
Baba veni apoi la Todoraş şi îi zise :
— N u-ţi dau alta de lucru, deeît să păzeşti o iapă la
păşune ; d a r de nu vei putea-o păzi, vezi stoboru acela
fără cap, acolo îţi va sta capu ! Dacă o vei păzi şi nu vei
pierde-o, îţi dau sim bria aşa cum ai dorit.
— Bine ! am s-o păzesc ! răspunse Todoraş.
Luînd iapa de căpăstru, plecă cu ea la păşune. A jungînd
la locu de păşunat, îm piedică iapa şi se trase ia um bra

94
 unui copac să se odihnească. Văzînd iapa că Todoraş
doarm e, îşi făcu urm a pierd u tă şi se ascunse în codri, unde
crepă în patru un lem n gros, se băgă în el, şi a încheiat
bine crepăturile, ca să nu se cunoască nici o urm ă, aşa
după cum îi poruncise B aba-A na-N ăzdrăvana.
C ătră sară, sculîndu-se Todoraş, mai m are îi fu spaim a
cînd văzu că iapa nu e nicăirea. Căută în dreapta, căută
în stînga, d a r iapă ca-n palmă.
Parcă a înghiţit-o păm întu, nu alta. Merge prin pădure
şi caută-n dreapta, caută-n stînga şi iapa nicăirea. Todoraş,
de năcaz, începu a plînge şi a se văi ta. că ştia ce-1 aşteaptă
dacă m erge la babă fără de iapă. Deodată îi ieşi în cale
uliul şi văzîndu-1 pe Todoraş al nostru plîngînd, îl întrebă :
— De ce plîngi şi te năcăjeşti aşa. drag gazda-m eu ?
— D-apoi cum n-oi plînge şi cum nu m-oi năcăji, că
iacă m i-a d a t B aba-A na-N ăzdrăvana să-i păzesc o afu ri­
sită de iapă la păşune şi scăpîndu-m ă somnu, a p ierit
şi nu o m ai pot afla şi dacă mă întorc la baba fără de iapă,
îmi taie capu şi mi-1 pune şi pe al meu în tr-u n stobor în
ocolu ei.
— Nu te năcăji, drag gazda-m eu — îl încuraje uliul —
stai p u ţin aci şi mă aşteaptă, că eu am să ţi-o găsesc şi
ţi-o aduc aici.
Şi num a ce văzu Todoraş că se adunară o m ulţim e d e
uli şi porniră să caute iapa. Nu trecu m ult şi iacă vede
venind iapa, fugind cît o ţineau picioarele, m înată de un
nor de ulii. Nu ştia ce să facă de bucurie şi cum să m ulţă-
m ească uliului, p en tru m arele bine ce i l-a făcut. Luă
iapa de căpăstru şi plecă cu ea cătră casa babii, voios că
a scăpat de m oarte.
C înd îl văzu baba că in tră cu iapa pe poartă, era cît
p-aci să crepe de năcaz. Todoraş duse iapa în grajd şi
m erse la b ab ă să-i deie de cină. D upă cină se duse să se
culce, ia r m îne-zi de dim ineaţă, baba îi dădu prînzu lui
Todoraş, iar ea se duse iarăşi la iapă şi-i trase o sfîntâ
de bătaie şi îi dete poruncă să se ascundă în păm înt, sub
rădăcinile unui copac m are, că dacă şi a doaua oară va
veni acasă, adusă de Todoraş de căpăstru, îi va pune capu
ei în stobor.

95
 După ce Todoraş prinzi, se duse la grajd, luă iapa de
căpăstru şi m erse cu ea la păşune. Puse piedicile în picioa­
rele iepii, iar el se trase la um bră să se hodinească. De la
o vrem e iară îl fură somnu şi adorm i. Văzînd iapa că Todo­
raş iară doarme, iară-şi pierdu urm a şi s-a băgat în pă-
m înt, la rădăcina unui arbore m are, aşa cum avea poruncă
de la stăpînă-sa.
A propiindu-se seara, Todoraş iară se trezi fără iapă.
începu iară a se tîngui şi a plînge prin pădure, căutînd
iapa.
M ergînd el prin pădure, se întîlneşte cu lupu pe care
îl înviase.
— De ce plîngi şi te năcăjeşti, drag gazda-m eu ? il
în treb ă lupu.
— D-apoi cum să nu pling şi să nu mă năcăjesc, că
m -am băgat slugă la B aba-A na-N ăzdrăvana şi m i-a dat
să-i păzesc o încînită de iapă şi acum a am pierdut-o a
doaua oară şi dacă nu o găsesc, îmi pierd capu.
— Oh, stăpînu meu drag — zise lupu — nu te mai năcăji
nimic, un bine m i-ai făcut şi cu un bine ţi-s dator. Stai
aci şi mă aşteaptă, că îndată va fi iapa înaintea ta.
Nu trecu m ult timp, cînd iacă vede Todoraş iapa ve­
nind în goana m are către el, şi în urm a ei o droaie de
lupi care o urm ăreau. Mai m are îi fu bucuria lui Todoraş.
cînd văzu iară iapa înaintea lui. O luă de căpăstru şi m ul-
ţum indu-i lupului, m erse cu iapa la baba. Cînd îl văzu
baba că vine iară cu iapa, se făcu foc şi pară de năcaz.
Todoraş băgă iapa în ştălog şi in tră la baba să-i
deie de cină. D upă cină Todoraş m erse de se culcă. A
doaua zi dim ineaţa, baba dete lui Todoraş să rnănînce.
ia r ea luă un zbiciu şi m erse la iapă şi, lovind-o fără milă,
îi porunci aşa :
— Să te duci, iapă afurisită, în fundu m ării, s3 nu
te mai găsească, că dacă şi acuma te găseşte, apoi nu
fac altceva cu tine, num ai să te belesc de vie.
Todoraş luă iapa şi plecă cu ea la păşune. O împiedecă
şi se aşeză iarăşi la um bră şi de la o vrem e iară îi fură
somnu. Cînd se trezi, iapa nicăieri. ,,Acuma-i acum a !
îşi zise Todoraş. pînă acum a am scăpat cum am scăpat,
d a r acuma mă tem că am sâ dau de dracu."

96
 Se luă năcăjit prin pădure şi tot merse, pînă ce ajunse
la un rîu mare. Aci se aşeză jos pe iarbă, că nu-1 mai
ţineau picioarele de obosit ce era. A runcînd ochii la apa
riului, num ai ce vede peştele pe care îl înviase el.
Cum îl văzu peştele pe Todoraş, îl întrebă :
— De ce eşti aşa de năcăjit, drag gazda-m eu ?
— D-apoi cum să nu fiu năcăjit, că uită ce am păţit.
Şi Todoraş povesti peştelui toată păţania lui cu iapa
şi îi spuse ce pedeapsă îl aşteaptă, dacă nu găseşte iapa.
— Lasă, drag gazda-m eu — zise peştele — nu te mai
năcăji nimic, că pentru binele pe care mi l-ai făcut tu
mie şi eu sînt d ato r să-ţi fac un bine. A şteaptă-m ă aicea
la ţărm ure, că nu peste m ult tim p iţi aduc iapa, că eu am
văzut unde s-a ascuns.
Cît ai num ăra pînă la o sută, iapa era înaintea lui
Todoraş în apă, în cu n ju rată de o m ulţim e de peşti, unu
mai m are decit altu. Bietul Todoraş nu mai putea de
bucurie şi. m uiţăm ind peştelui pen tru binele ce i l-a făcut,
luă iapa de căpăstru şi se grăbi să nu-1 prindă noaptea
pe drum . Baba, văzînd că se începuse a se înnopta şi
Todoraş nu se întorsese încă, era tare voioasă, crezînd
că de data asta nu o să mai găsească iapa şi îi va pune
capu în stobor. Cînd îl văzu baba că vine g ră b it ţinînd
iapa de căpăstru, începu să-şi sm ulgă păru din cap, de
năcăjită ce era.
Todoraş in tră pe poartă, duse iapa la locu ei şi o legă,
apoi intră voios la baba. Baba îi dete cina, iar el după
cină merse să se culce, că era tare obosit.
D im ineaţa după ce se sculă, m erse la baba şi îi ceru
să-i deie plata, aşa după cum le-a fost tocmeala. Că, mă
rog dum neavoastră, pe vrem ea aceea nu erau anii aşa
de lungi ca şi azi şi Todoraş îm plinise un an şi o zi.
Baba m erse cu Todoraş în ştălog, îi arătă caii ei fru ­
moşi şi graşi şi îi zise :
— Dragul meu Todoraş. fiindcă m-ai slujit cu credinţă,
iaca alege-ţi calu pe care îl vrei tu, care crezi tu că e mai
gras şi mai h/umos. că ai de unde să-ţi alegi.
— Eu, babă. mâ îndestulesc cu calu ăsta, răspunse
Todoraş. arătind un cal plin de bube, băligos şi slab,
de-i puleai num ăra coastele.
 — O ! bată-te focu tău ! zise baba m irată, din alîţia
cai frum oşi şi graşi nu ţi-ai aflat pe care să-l iei, num ai
pe rîiosu ăsta. Da ia-ţi unu din ăştia tineri şi frumoşi,
să-ţi fie mai m are dragu să te sui pe el.
— Mie nu-m i trebuie altu, num a pe ăsta, răspunse
Todoraş, şi nu se m ai mişcă de lîngă el.
Văzînd baba că Todoraş num ai pe acela îl vrea, nu avu
încotro vîşca şi fu silită să-l deie calu pe care-1 voia el,
după cum le era tocmeala.
Todoraş îşi luă calu, îl încăleca şi luîndu-şi răm as
b u n de la babă, plecă iară la fîntîna zmeului. Cind s-a
ap ro p iat de fîntîna zmeului, se dete jos de pe cal şi-l
slobozi să pască, iar el îşi scoase fluieru de la brîu şi,
aşezîndu-se jos pe iarbă, începu a cînta din fluier de
răsu n a valea.
Fata Sfintei Dumineci, auzind glasul frum os al fluie­
rului, alergă la fîntînă, să vadă cine cîntă cu alita jele.
Cum ajunse la fîntînă, Todoraş se ridică de jos şi
spuse fetei :
— Hai acum a să fugim, că acum a am un cal năzdrăvan,
care are şapte inim i şi cu calu ăsta nu ne mai poate ajunge
zmeul nici să crepe !
Fata nu stătu nimic pe gînduri, încălecară amîndoi pe
cal şi aşa alerga calu, de gîndeai câ-l duce vîntu.
Căţeaua zmeului iar m erse la stăpînu-său şi îi zise :
— Ileleleau, beleleau ! drag stăpînu meu, iară ţi-a
fu ra t nevasta.
— Las’ s-o fure, că oi durm i o durm ilă, oi bea o băută,
şi oi fugi o fugită şi i-oi ajunge.
— Li-i ajunge cînd ţi-i vedea ceafa şi cînd o curge
la deal apa ! zise căţeaua cătră zmeu.
A tunci zmeu, necăjit, băgă pintinii în foc de se în­
roşiră ca jaru, încălecă calu său care avea cinci inimi
şi se lu ă la goană după ei. Calu zm eului necheza de durerea
pintinilor cu care îl înţepa în coaste zmeul şi .striga cătră
frate-so, care avea şapte inim i, pe care călărea Todoraş
şi fata Dum inecii, zicîndu-i în graiul lor de dobitoace :
— Lasă-te m ai m ereu, frate, că acuşi ajung pintinii
u n u la altu prin coastele mele. zise calu zmeului.

98
 — D-apoi cum să mă las, Ini te, nu ar fi oare păuni să
m oară doauă suflete uurate, p entru un -suflet neuuri.it ? B i,
mai bine dă-i o trin tită zm eului tău, că vin şi eu să-ţi ajut,
să-l facem p ra f şi sfărîm e ! răspunse calu lui Todoraş.
Nici n u gătă bine vorba calu lui Todoraş şi zmeu e ra
trin tit la păm înt. Calu lui Todoraş se întoarse din loc şi
apropiindu-se de zm eu îl lovi o d a tă cu copita în m oalele
capului şi-l lăsă m ort.
Todoraş încălecă acum a calu zm eului şi p orniră mai
departe cătră casa Sfintei Dumineci.
Cum îi văzu baba, n u m ai p u tea de bucurie şi nu ştia
cum să-i m ulţum ească lui Todoraş, că i-a scăpat fata din
m înile zmeului.
Lui Todoraş îi căzu pic pe fată şi se învoi s-o ieie de
nevastă.
A doaua zi baba d ete un m ăr lui Todoraş şi îi trim ise
pe am îndoi în ţa ra lui Todoraş, să ducă îm păratului
m ăru. Cum îi văzu, îm păratu s-a bucurat foarte m ult,
şi Todoraş îi dete îm păratului m ăru. îm p ăratu l luă m ăru
şi îm bucă din el, şi îndată în tin ări ca un copil de-o zi.
îm p ăratu dete lui Todoraş ju m ă ta te de îm părăţie şi
fata cu cea m ai m are bucurie.
Todoraş, luîndu-şi nevasta şi pe fata îm păratului,
m erse la p ărinţii săi, dădu pe fata îm păratului d e soţie
fratelui său, iar el se apucă de domnie. Pe fratele său îl
făcu dom n m are, iar el cu nevasta, dauă n-or fi m urit,
şi azi trăiesc !

PiCTRK U G L i:?-D E L A P h C IC A ,
Po e z i i şi b as ine p o p u l a r e d i n
C r i s a n a şi P»anat, 1M Î 5.
 N O A PTK A ( I A L U N G A

Oameni buni şi lum e bună, a fost odată o îm părăţie

m arc ca aceea, care cuprindea p ăm în tu ri m ulte în lung
şi-n lat şi oameni şi mai m ulţi, ca furnicile. Şi-avea îm pă­
răţia asta tîrguri şi sate şi cetăţi cu \zidurile groase, de
puteau m erge pe ele p atru care cu boii-n rînd, d e m ai m are
m irarea. Şi îm părăţia asta e ra a lui V olbură-îm părat cel
putred de bogat. Avea îm păratul aista cătane, avea sale
si tîrguri şi cetăţi, avea averi peste averi, d a ce n-avea
el la viaţa lui ? Spune-i îm părat şi te-ai m în tu it !
Şi mai avea îm păratul V olbură cel bogat şi tre i fete,
da trei fete cît treizeci. Că erau ele frum oase ca fetele de
îm părat, da mai erau şi dezm ierdate şi a lin tate şi răz­
gâiate. de le m ersese buhul. Num ai într-o petrecanie
şi-ntr-o veselie o duceau. îneît se luase îm păratul pe
ginduri. da n-avea ce le face. că ţinea la ele, ca un p ă rin te
grijuliu şi drăgăstos ce se afla. Le căuta fetelor în coarne
şi toate voile li le făcea. Şi lapte de pasăre, dacă pofteau,
Ie aducea.
Amu fata cea mică mai e ra pe deasupra şi m are fer­
m ecătoare şi tot ea le smomea şi pe celelalte la cîte şi
mai cîte drăcii, care-i veneau în m inte. Că nu se săturau
fetele aiestea cu petrecerile din casa îm păratului, ci pof-
leau şi la petrecerile din casele altor îm păraţi vecini şi
se duceau, noaptea, pe ascuns, fără să prindă tatăl lor
de veste. De unde să prindă el gîndurile unor fete sprin­
ţa re şi nărăvaşe : Mai uşor e să păzeşti o tu rm ă de iepuri
decît o fată ! Păzeşte, atuncea, îm părate, tre i fete !
Da îm p ăratu l V olbură cel bogat nici nu ştia de d ru ­
m urile fetelor, că fata cea mai mică oprea soarele-n loc,

100
după ce apunea, şi-i c' j. drum ul abia cînd se întorcea
cu surorile ei acasă. Sta soarele şi-aştepta, că n-avea ce
face ! Nu se putea pune cu putere de fată fermecătoare*.
Şi azi aşa şi mîine aşa, fetele îm păratului petreceau nopţile
cu craii şi cu îm păraţii păm întului şi nim e nu ştia.
Num ai iacătă că. de unde, de neunde, au ştiricit do
petrecania fetelor de îm părat cei trei zmei de la apusul
soarelui şi le-au pus gind rău. De ce să petreacă fetele
aiestea num ai cu craii şi cu îm păraţii, iar cu ei ba ? Ian
să le iasă ei în cale şi să le răpească şi-apoi or mai vedea
ei ce-or m ai face cu ele, că frumoase, petrecăreţe, hazlii
şi iubeţe era u de ajuns şi Încă peste m ăsura cea cuvenită
unor fete cum inţi.
Că fetele de oameni de-ai noştri um blă tot cu ochii
în păm înt. de sfioase ce sint. şi se roşesc, săracele ca
rujile din grădină, cînd le spune careva o vorbă legănată,
că aşa-i jitia lor. Ele n-au cînd se hlizi şi se drîm boi pe
drum uri, ca fetele de dom ni şi de îm păraţi, ele cu nevoile
şi cu necazurile de mici copile. De-aici leagănă cu piciorul
cile un frăţior în covată, de dincolo răsucesc firul şi torc
caierul. N -au stare niciodată. Nici la jocuri nu le lasă să
răsufle feciorii, că le iau de hodinite şi de sprinţare. Nu
ca fetele aiestea de îm părat. Da ce-au avut de p ăţit cu
zmeii cu nim eni n-au îm părţit ! Că abia de acum începe
povestea, ca să-i m eargă vestea.
Intr-o bună zi, fata cea mică îşi cheam ă surorile mai
mari îm prejurul ei şi se alintă pe lîngă dînsele ca o mîţă.
Celelalte îi zîmbesc. c-o aveau dragă, da se lăsau uşor
prostite de cap de dînsa.
— Ce ai pe inim ioară, soră-surioară ? o întreabă ele.
— Tare mi-i urît traiul ce-1 ducem, surori-surioare !
Mă topesc de pe picioare de urît. le răspunde ea.
— Apoi ce-om face, ca să-ţi mai treacă de urît ?
— Să ne ducem la noapte tocmai la curţile lui M ărgă­
ri nt-îm părat, c-am ştiricit eu că dă o petrecere mare.
Ne-om mai veseli şi noi, că doară fetele lui Volbură cel
bogat sîntem !
— Dacă zici tu, apoi ne-om duce, soră-surioară, num ai
să opreşti iară soarele în Loc, ca să nu prindă bănuieli
tata. Cît a sta soarele pe loc, toată îm părăţia va dorm i
şi de noi nim eni nu va şti,
— Aşa am să fac. Pregă!.iţi-vă de drum !

101
 Se pregătesc fetele de drum şi fata cea mică de îm părat
opreşte M>arele-n loc, du p ă ce a -spus : „Să stea soarele
pe loc şi să nu curgă noaptea la vale, că ele au lungă cale
şi apoi le m ai trebuie şi vrem e de veselit şi de benchetuit,
cum îi obiceiul la curţile cele m îndre de crai şi de îm pă­
raţi".
Ies felele de îm părat d in casă, gătite şi împodobite,
tupiluş-tupiiuş, ca să nu le audă nici Pasărea m ăiastră.
F ata cea mică rupe d intr-o tu fă o ram ură de salcie şi o
descîntă, spunînd : „Salcie, sălcioară, ca vîntul ş i c a gîndui
zboară pină la curţie lui M ărgărin l-îm părat, unde în
noaptea asta să ne aflăm la petrecere ni-i d a t !“
S ' apucă fetele cu m îinile de sălcioară şi ea începe
a zbura cu ele ca vîntul şi ca gîndui. Da şi cei trei zmei
se aţineau în drum ul lor şi, cînd le-a v en it bine, au pus
ghiarele pe dînsele.
— De-acum îţi veni şi-ţi m ai petrece şi pe la curţile
noastre, le spun ei, că v-am dus dorul destul. Şi nici unu,
nici două, le duc la curţile lor. Fetele de îm părat, cîr-
m îr. n-au avut ce face, că p u terea zmeilor era m ai m are
decît a lor.
— Na. cc-om mai face, surioară ? o întreabă cele două
fete mai m ari pe cea mică. Aşa-i c-am sfeclit-o ?
Ce să mai răspundă fata cea m ică ? D e-am u zmeii s-au
făcut stăpînii lor. Da soarele răm ăsese pe loc şi fata cea
m ică nu l-a slobozit, ca să m eargă pe drum ul lui din cer.
Ba, dim potrivă, mai îi porunceşte o d a tă :
S o a re , soare,
O preşte-tc din călătoria ta cea m
Că noaptea va ţine
M ult şi bine,
Şi oam enii se vor scula
Şi şi-or da seam a că s-a-n tîm p lat ceva,
Şi pe noi ne-or căuta !
Asta mai era scăparea lor şi fata cea m ică ştia c-'
va începe noaptea cea lungă, tu tu ro ra să le-ajungă. Ş:
ţine noaptea aceea şi ţine şi n u se m ai face ziuă. De ia
o vrem e se satu ră îm păratul V olbură de somn şi se scoală
cu noaptea-n cap. Um blă el, tehui, de colo-ncoace, da
noaptea-i în toiul ei.

102
 „Măi, ce să fie asta !? M -am să tu ra t de somn, m -am
întors şi pe o p arte şi pe alta şi n u m ai am sta re în pat.
Ian să m ă duc să văd ce fac fetele ta tii !“
Se duce îm păratul la fete, da ia fetele de u n d e nu-s !
Le caută el in sus, le caută el in jos, d a fetele au in tra t
ca-n apă.
„Măi, ce să m ai fie şi a sta !?“
Cheam ă îm p ăratu l V olbură slugile, chcam ă el şi doica,
cheam ă el şi străjile.
— Unde-s, bre, fetele m ele ? întreabă el.
Da slugile şi stră jile d a u din um eri. Ei n-av eau ştire
de urm ările fetelor. N um ai doica tăcea.
—- Unde-s fetele, doică ? Răspunde, că doară tu le
păzeşti !
Vede doica prim ejdia şi nu se-ndură să tacă :
— Apoi, îm părate lum inate, fetele m ăriei-tale cam
um blau nopţile trela-lela pe cele d rum uri. Se duceau să
petreacă pe la alte curţi de crai şi de îm păraţi, că la curtea
m ăriei-tale nu mai puteau de urît.
— Aşa, se burzuluieşte îm păratul, um plau nopţile
trela-lela pe d ru m u ri şi tu, hoanghină bătrînă, nu m i-ai
spus nim ic !
— Aveam poruncă să-m i ţin gura, de la fata cea mică,
şi m i-am ţinut-o. Se poate pune o fem eie slabă şi nem er­
nică cu dom nii cei m ari ? Iacă tot eu trag după toanele
fetelor.
— Şi de ce nu s-au întors încă acasă ?
— Ş tiu eu de ce n u s-au întors ? Pe vrem ea asta erau
totdeauna în paturile lor. Nici eu n u dorm de m ultă
vrem e şi văd că noaptea asta lungă ţine întruna. Fata
cea m ică oprea soarele-n loc şi-i da d rum ul abia cînd
se-ntorcea acasă.
— Iaca, bre, o comedie ca asta ! Să vezi şi să nu crezi !
De-aceea m i s-a p ăru t mie că noaptea asta-i aşa de lungă ?
— De-aceea, înălţate îm părate !
— Apoi să ştii că li s-a în timpi at fetelor ceva. Tu
n-ai ştiinţă, doică, de întîm plare ?
— Ba am. Num ai cei trei zmei de la apusul soarelui
sîn t d e vină. Ei au pus stăpînire pe fete şi le-au dus la
cu rţile lor.
— Ce m -oi face. atuncca, sărm anul de m ine ? întreabă
V olbură-îm părat.
 — Trim ite străjile, înălţate îm părate, şi d ă de veste
oam enilor că ţi-au fu ra t zmeii fetele. Dacă n u le scapă
cineva pe fete din ghiarele lor, apoi stă soarele pe loc
şi nu se mai face ziuă. Se prăpădesc oamenii şi dobitoacele.
— Apoi de ce oare n u d ă fata m ea cea mică drum ul
soarelui ? mai întreabă îm păratul.
— Apoi tocmai de aceea nu-i dă drum ul, ca să ne de ie
de ştire că-s în stăpînirca zmeilor. Altcum nu ne poate da
de şlire.
— Că bine zici î Să m eargă străjile cu iaciii aprinse
şi să scoale lum ea ! Să spuie oam enilor ce cum pănă s-a
ab ătu t asupra îm părăţiei ! Poate se va găsi un voinic, ca
să-mi scoată fetele din prim ejdie. Dacă se-ntoarce cu
îzbîndă îi dau o fată de nevastă, pe care va alege-o, şi
ju m ătate din îm părăţie.
Merg străjile pe la toate răspîntiile şi bat tobele.
Strigă ei şi poruncile îm păratului Volbură, ca să le audă
tot omul. Da cine-şi pune m inţile şi puterile cu cei trei
zmei ? Nu se a ra tă nici unul şi noaptea ţine mai departe...
Da era în îm părăţia aceea şi un fecior de femeie săracă
Şi vădană. Şi feciorul aista era năzdrăvan. îl învăţase
m ă-sa toate tainele lumii, că num ai femeile sărace şi
vădane le ştiu. Şi se aruncase feciorul frum os şi viteaz
şi-i spunea lum ea F ăt-F rum os Brăcluţ-M îndruţ. Numai
în tr-în su l mai era scăparea îm părăţiei aceleia. Aude
m ă-sa strigarea străjerilor şi se duce şi-l scoală pe fecior :
— Scoală, băiatul mamei, că iacătă ce s-a întîm plat.
Au furat zmeii fetele îm păratului.
— Bine le-a făcut ! Să se sature de zbînţuială !
— Bine. nebine. da tu d u -te şi le scapă, c-apoi ţi-a
pus Dum nezeu m îna-n cap ! îm păratul îţi dă fata pe care
o alegi de nevastă şi ju m ătate de îm părăţie.
— A tuncea să mă duc, mamă, dacă zici dum neata,
da-i tare departe... Pînă ce ajung eu, noaptea asta lungă
o tot ţine înainte şi m or oamenii şi dobitoacele. Că cine
poate trăi fără soare ?
— Apoi ia şi tu brîul aista de lînă al m eu şi încinge-te
cu dînsul. Cit ai num ăra pînă la doi, ai şi ajuns la pădurea
de aram ă. în m ijlocul ei sînt curţile zm eului de aram ă.
Tu rupe o frunză şi cîntă. Zmeul de aram ă va auzi şi-ţi
va ieşi înainte. Ta doboară-1 şi du-te mai departe. Vei

104
da de pădurea de argint a zmeului de argint. Doboară-l
şi pe aista, că va veni, dacă vei rupe o frunza de argint
şi vei cinta dinlr-însa. Apoi mai ai de furcă cu zmeul de
aur. Aista-i cel mai viteaz, da tu nu te teme. Iaca, îţi dau
baltagul ista de la străm oşul tău. Cu el ai să-i dobori.
A scultă-m i sfaturile şi croieşte-o la drum !
Se-ncinge Făt-Frum os B răduţ-M îndruţ cu brîul m îni-sa
şi ajunge la pădurea de aram ă. Rupe el o frunză şi-ncepe
a cînta, de pădurea răsuna. îl aude zmeul de aram ă şi vine
ca un viscol asupra lui.
— Aşa, cîine de Făt-Frum os. ai venit să mă răpui !
Ian să-ţi arăt eu putere de zmeu !
Sar ei unul la altul şi se bat. Cit s-au bătut, pădurea
de aram ă răsuna. Da m ult de tot nu s-au bătut, că F ăt-
Frum os B răduţ-M îndruţ num ai o d a tă l-a pălit cu bal­
tagul şi l-a descăpăţînat pe zmeu. Iasă fala cea mai m are
de îm părat, plînsă şi despletită, şi se bucură.
— Să trăieşti. Făt-Frum os, că m -ai scăpat de cîinele
de zmeu !
— Să trăieşti şi tu. fată de îm părat, da mai aşteaptă
oleacă în curţile zmeului, că eu mă duc să le scap şi pe
surorile tale.
Se duce Făt-Frum os B răduţ-M îndruţ şi ajunge la
pădurea de argint. Rupe el o frunză şi cîntă. îndată U
aude zmeul de argint şi-i vine-n cale. Se bate Făt-Frum os
şi cu aista şi-l răpune. Iasă şi fata a doua din curţile cele
de argint şi se bucură, da Făt-Frum os îi spune şi ei să
aştepte, că se duce s-o scape şi pe sora lor cea mai mică.
A junge Făt-Frum os B răduţ-M îndruţ şi la pădurea cea
de aur. Rupe el o frunză şi cîntă. Da cînta aşa de duios,
că vuia toată pădurea. Vine, ca o vijelie, zmeul de aur.
Aista era mai înfricoşător decît ceilalţi. Cum vine. cum
sare la bătaie, că nu suferea să-i calce în pădure picior
de om păm înlean.
— Alelei, pui de căţea, ce câţi în pădurea mea ?
— Alelei, hoţom an de zmeu, de ce furi fată de îm părat,
cînd voie nirne nu ţi-a d at ?
Se pălesc ei u n u -n tr-a ltu l şi se luptă şi .se luptă... Pe
altul l-a r fi dovedit zmeul de aur îndată, da Făt-Frum os
B răduţ-M indruţ nu se lăsa dovedit. Învîrteşte el cu m eş­
teşug baltagul şi-i taie capul şi aistuia. Iasă fata cea
mică din curţile cele de aur şi se bucură.

105
 — Să trăieşti, Făt-Frum os, că m -ai scăpat din robia
zmeului !
— Să trăieşti şi tu, fată de îm părat ! Cred c-ai prins
am u m ai m ultă m inte din p ăţania asta. Aşa-i că rînduiala
fetelor nu-i să bată drum urile ?
— A sta-i cam aşa, F ăt-Frum os ! O să m ă strîng şi cu
de pe d ru m u ri la casa mea...
Şi-l fu ră fata cea m ică pe Făt-F rum os cu privirile,
iar aistuia îi pică fata dragă.
— D e-am u hai şi-om porni la surorile tale, că te aş­
teap tă !
— Mai stăi puţin, Făt-F rum os !
Se întoarce fata cea m ică cu faţa la curţile cele de
au r şi b a te -n păm înt cu piciorul de trei ori. C urţile celea
se prefac deodată în tr-o basm a de aur. F ata o ia şi-o
pune la brîu. M erg ei la fata a doua. Bate fata cea mică
de două ori d in picior şi schim bă curţile cele de argint
într-o basm a de argint, pe care i-o dă surorii s-o pună
la brîu. La curţile cele d e aram ă a b ă tu t num ai o dată
din picior şi le-a schim bat în tr-o basm a de aram ă, pe
care i-a dat-o surorii celei m ari. T ustrele aveau cîte o
basma la brîu.
— D e-am u să dau d ru m u l soarelui, a spus fata cca
m ică :
Incepe-ţi iară, soare,
C ălătoria cea m are !
Şi soarele îşi începe, drăguţul, călătoria cea m are, care
n -are alinare. Vezi că se m ai hodinise şi el, cît îl ţinuse
fata cea m ică pe loc. Da deodată caută fata cea mică
sălcioara şi n-o m ai găseşte.
— Ce^ne-om face, F ăt-F rum os şi fetelor, hăi, că eu
sălcioara n-o m ai găsesc şi alta n-am de unde lua. Ne
prinde ziua m are pe coclaurile aiştia şi-i prim ejdie, că
ies toate jivinele păm întului după m încare şi ta re le m ai
place cărniţa de fată m are ! Ca să scăpăm de ele, trebuie
să-i întrecem pe M urgilă şi pe Noptilă.
— Cît despre asta, apoi să n u vă fie frică ! le linişteşte
F ăt-Frum os pe cele tre i fete. Ian su iţi-v ă voi două pe
um erii mei, iar tu. fetică, vino la badea-n b raţe ! C-apoi

106
brîu l m am ei ne duce ca vîntul şi ca gîndul pînâ acasă.
F ăt-Frum os B răduţ-M îndruţ aburcă cele două fete pe
um eri şi pe cea m ică o ia la piept şi zboară cu ele, ca
v în tu l şi ca gîndul, peste tot păm întul. L-ajunge el clin
urm ă pe M urgilă şi-l întrece, l-ajunge şi pe Noptilă care
trep ăd a din picioare de n erăb d ăto r ce era, şi-l lasă pe
cale. Zorilă tocmai se pregătea să intre cu alba în îm pă­
ră ţia lui V olbură-îm părat, cînd hop ! şi Făt-Frum os cu
fetele-n pragul casei.
— Vai de m ine şi de m ine — se crăm ăluieşte îm păratul
— voi sînteţi fetele tatii ?
— Noi sîntem , ta tă ! Ne-a scăpat din ghiarele zme ilor
Făt-F rum os B răduţ-M îndruţ.
— Şi ţi-ai ales partea, voinicule ? îl întreabă îm păratul.
— Ales. Iaca asta-i pe care-o ţin la piept, răspunde el.
— Apoi a ta să fie şi ju m ătate d in îm părăţie !
A u ita t îm p ăratu l V olbură de supărare şi s-a b u c u ra t
tare m ult. Cînd a mai b ă tu t fata cea mică din picior o
dată, de două ori şi apoi de trei ori şi-a văzut curţile
cele de aram ă, de argint şi de aur, le-a iertat şi zbînţu-
ielile tinereţilor, c-aşa-i a p ă rin ţilo r lăsată p artea pe
păm înt : să ierte greşalele copiilor rîzînd şi plîn^înd.
Da nici îm p ăratu l V olbură n u s-a lăsat cu una. cu
două şi le-a m ă rita t iu te-iu te pe tustrele fetele. Le-a
găsit şi celorlalte două nişte fecioraşi de crai şi le-a
făcut vînt la casele lor, ca să m ai uite ele ele zbînţuieli,-
iar el de grijile lor. Şi după nuntă, i-a d a t lui F ăt-F rum os
B răduţ-M îndruţ ju m ătate de îm părăţie, ca s-o albă pe
vecie. Şi s-a bu cu rat şi m am a lui F ă t-F ru m o s . B răd u ţ-
M îndruţ de norocul ce-a d at peste feciorul ei.
Iar la n u n ta lor cea m inunată m -am d at şi eu pe lingă
v a tră şi-am ascultat ce povesteau nuntaşii, ca să ştie şi
urm aşii, şi-am prins şi eu povestea asta de coadă şi-ani
ascuns-o, ca să nu se vadă. Iacă aşa cu dînsa am scăpat
şi v-am spus-o de cînd a înserat, ca s-o auziţi şi să n-o
u ita ţi cît trăiţi.
PETRU REZUS.
Do c h l ţ a împărătiţa (Basme -şi
poezii populare din Ţara-de-Sus),
197 :i.

107
 F IN TINA STIC 'U Ş O A R E I

A fost. odată ca niciodată, a fost un îm părat bătrin

nevoie mare, că i se îm preunase genile şi sprîncenile cu
cîrjile ochilor de bătrîn ce era ; barba îi era colilie şi
lungă... să stai să te cruceşti ; dinţii încailea uitase de
cînd îi căzuseră, iar picioarele... da ce mai vorbă lun^ă,
zi-i coclit şi lasă-1 la pustia-ncolo.
îm p ăratu ăsta m ăcar că era aşa de bătrîn, tot nu
vrea să m oară, că se îndădulcise cu viata, clar ş-aşa
neputincios, iar nu-i venea bine. Deci, se hotărî să dea
sfoară in ţară, cum că cine s-o găsi să-i aducă apă de la
fîntîna doam nei Sticlişoarei, cu care dacă se spală omu,
se face copil ele 12 ani, îl procopseşte cu ju m ătate din
averea lui.
Fiu-său ăl mai m are (c-avea trei feciori) îi zise :
— Ce să mai dai sfoară-n ţară, tată, păi eu de ce sînt
p-acilea ? de florile m ărului !... Dă-mi un rînd de îm bră­
căm inte, dă-m i bani îndeajuns şi un cal d-ăla de m ănîncă
jăratec şi las' pe mine.
— Bucuros, taică, dacă te prinzi să-m i aduci.
Şi-i dădu îm păratul ce a cerut, iar băiatul plecă. Se
duse el ce se duse şi ajunse în satul D espuiaţilor. Cum
ajunse acolo îi căzu cu tronc o despuiată şi dacă îi căzu
cu tronc, o îm brăcă frum os şi-o şi luă de nevastă, răm îind
acolo.
A şteaptă bietu tată-său o lună, aşteaptă două, trei,
un an... băiatul nu mai venea.
Dacă văzu şi văzu. fecioru său ăl mai m ijlociu vru
ca să se ducă şi el ; tată-său se învoi, d ar ş-ăsta, tot ca
ălâlalt. răm ase în satu D espuiaţilor.

108
 Trecu ce trecu, şi iacă şi băiatul ăl mai mic ceru voio
lătină-sâu să încerce şi el să vază n-o putea aduce apă
de la fin tina doam nei Sticlişoare ?
— Măre, măi nevoiaşule. tu să faci m ai m ultă treabă
decît fraţii tăi ? Nu văzuşi că ei coşcogeamite rum ânii,
zdraveni, una-alta, şi n-o nem eriră, şi tocmai tu te
găsişi ?...
— Doar nu s-o prăpădi lumea, taică, de m i-ei da şi
mie un rînd de haine, bani de cheltuială şi cal.
— Lumea nu s-o prăpădi, d a r mi te-i prăpădi tu. lot
ca şi fraţii tăi, zise îm păratul începînd a plînge de ciudă.
— L as\ taică, nu mai plînge, că n -au m u rit nici ei ;
d ar de !... cine ştie unde or fi ; lasă-m ă să m ă duc, să m ă
încerc şi eu să-ţi fac un bine, că dum neata destul te-ai
necăjit cu mine. 1
— Fie-ţi pe voie, băiete, zise îm păratul în tr-u n sfîr-
şit, văzînd că n-o scoate la căpătîi cu el.
— Da’ calu dum itale din tin ereţe mi-1 dai, tată ?
— Ţi-1 dau. Fă de te urcă-n pod şi vezi de caută p rin ­
tre frîu ri p-ăl care-o fi m ai vechi, d ă-te jos cu el şi
d u -te de-1 sună la cîte trele grajdurile, strigînd :
„T ptruu ! cal bălan d in tincreţele tatii*'.
Se duse b ăiatul la grajdul dintîi şi scutură frîu l stri­
gînd, cum l-a fost învăţat tată-său ; cînd colo, ce să vază ?
se pom eneşte c-o răpciugoasă de gloabă, de ţi-e ra m ai
m are scîrba să te uiţi la el, şi slab şi ciugulit de cioci.
— Fugi d-aci, m îrţoagă, îi zise flăcăul dîndu-i una
în cap cu frîul, şi se duse la grajdul d in mijloc. Acolo
dacă ajunse sună frîul şi-i ieşi înainte tot calul ăla ; iar
51 goni şi trecu la grajdul d-al treilea, gîndind că d-aci
încailea va ieşi un cal mai bun ; cînd colo-i iese înainte
lot ăla.
— Ci ca piei d in ochi-mi, jiganie, zise răstit băiatul,
ridicînd m îna să-i dea iar cu frîul în cap.
— Nu da, stăpîne, se rugă calul, că cum a-m b ătrîn it
tată -tă u , aşa am îm b ătrîn it şi eu ; ci pune să taie m înjii de
la 60 de iepe şi să-m i dai să m ă adăp cu sîngele d-o curge
din ei, iar de m încare să-m i dai orz ciu ru it şi fîn ghizdăa.
verde, cosit din noaptea do S fîn tu Gheorghe.
 Cinci auzi el pe cal vorbind In ăst chip, îi păru ră u
de ce făcuse şi se duse la el, îl m îngîie şi porunci să i se
dea ce-a cerut.
A treia zi, cînd se duse în grajd, răm ase pironit lo­
cului ; calu se îngrăşase, ochii ii erau ageri ca la u n
cîrlan, iar din pintece îi crescuseră 12 aripi.
— Aşa te vroi, căluţu m eu, zise fecioru-rnpăratului
sărutindu~l.
— Ai, stăpîne, că n-avem vrem e de pierdut, îm păratul
e bătrîn, să n-apuce să m oară pînă venim noi, c-apoi
degeaba o fi apa din fintîna doam nei Sticlişoarei.
— D rept ai, căluţule, răspunse flăcăul şi puse şeaua
singur cu m îna lui, îl închingă bine, sări pe el, şi plecară.
Cum ieşiră d in poartă calul îi zise :
— Stăpîne, ia te mai înţepeneşte şi-n coamă, să nu
cazi jos, c-avem să um blăm ca vintul. Şi se repezi in
slava cerului.
U m blară ce um blară p-acolo şi dăd u ră de casele Sfintei
Luni ; in tra ră în curte ; calul se puse să pască, iar stă­
pân u-său in tră în casă. Cum îl văzu Sfînta, îi dete de
m încă un corn de prescură, de bău un p ah ar de vinişor
şi-l întrebă unde se duce.
— Mă duc, sfinţia-ta, la fîn tîn a doam nei Sticlişoarei
să iau apă, să se spele tata, ca să se facă iar copil de
12 ani.
— liii ! flăcăiaşu m am ii, cin’ te-a trim is, nu te-a
trim is ca să te crească, ci să te prăpădească ; întoar-
cc -ie-n d ărăt mai bine.
— Ce să m ă m ai întorc, sfinţia-ta, ajunsei pînă aici,
m erg înainte acu, ce-o fi o fi...
— Atunci, zise S fînta Luni, ţine pieptenele ăsta, să-l
ai la nevoie.
Şi m ai dîndu-i şi m erinde, băiatul plecă, d upă ce-i
să ru tă mîna, şi-i m ulţum i p e n tru bunătatea ei.
D-acilea, dacă plecară, m ers eră ce m erseră şi ajunseră
la S im tă Sîm bătă, care, cînd fu să plece îi d ete în d a r o
gresie, iar d-acilea cînd porniră, nu m ai um blară m ult şi
iacă d ăd u ră de fîn tîn a doam nei Sticlişoarei, care era
im presurată de tot felul de jivine spurcate.

1.10
 Ce să facă ?... Se puse şi băiatul în genuchi şi rugă
pe Dum nezeu să facă ceva să gonească tiarele dim pre-
ju ru l fîntînei, ca să poată lua apă. Şi fiindcă era bun la
D um nezeu, că era d rep t şi-şi iubea părintele, dădu D um ­
nezeu o ploaie, d a r ce ploaie ! că se speriară toate fiarele
şi fu g iră care încotro, să se ascunză, iar băiatul detu
fuga, luă apă şi cînd să plece, dete cu ochii de-o piatră
pe care scria : „Cine-o veni să ia apă din fintina doamnei
Sti-clişoarei, să in tre în casa de aram ă, să intre şi în a de
argint, să in tre şi în a de a u r“. In tră băiatul prin ale
d e aram ă şi de argint şi nu văzu nimic, d a r cînd in tră
în a de aur, găsi pe doam na Sticlişoara culcată cu fata
în sus şi-i scoase inelile din degete, d a r do frică îi crăpa
buza şi-i pică o p icătu ră de sînge pe obrajii ei ; apoi
ieşi afară, încălecă şi plecă.
Cum se d eşteptă doam na Sticlişoara, şi văzu că i-a
p ierit inelul din deget, d ete fuga la fîntînă să vază dacă
a luat cineva apă din ea ; cînd să se uite în apă, cum era
de lim pede ca lacrim a, i se a ră tă şi picătura de sînge pe
obraz. Atunci, n u se m ai p u tu ţine de necaz şi chem înd
toate fiarele, începu a le bate, întrebîndu-lc cine a venit
de-a luat apă. Ele se tînguiau şi răspundeau că nu ştiu ;
num ai un zmeu şchiop şi chior, care se ascunsese sub
talpa casei, îl văzuse pe flăcău, şi spuse că se prinde să
alerge după el să-l prinză, dacă l-o face mai m are peste
ăilalţi zmei.
Doam na Sticlişoara se învoi, iar zmeul o şi porni, şi
nu în m ultă vrem e îi ajunse, că alerga ca gîndul.
Calul sim ţi că se apropie şi zise lui stăpînu-său să
se uite înapoi şi să-i spuie ce vede.
— Văz o flacără mare, zise feciorul îm păratului.
— A runcă pieptenele, stăpînc, grăi calul, că e rău
de noi.
B ăiatul îl aruncă, şi se făcu o pădure deasă de n u se
putea strecura nici păsările p rin tre pomi, dar zm eul hoţ
n u se dădu prins, ci se făcu un stol de cioci şi zbură pe
d -asu p ra pădurii venind ca gîndul spre ei.
— Ce m ai vezi, stăpîne ? în treb ă calul, după ce mai
trecu niţel.

31L
 — Un stol de cioci văz.
— A runca şi gresia.
Cum aruncă gresia se făcu îndărătul lor un stei de
piatră.
— Acum să stăm să ne odihnim niţel, stăpîne, zise
calul abia suflînd, iar băiatul descălică, şi calul începu să
pască.
Zm eul se tot căznea să roază stinca. d a r de unde ?
c-aia era piatră, nu era plăcintă cu brînză şi văzind că
n-o nem ereşte. se rugă de feciorul îm păratului să facă
o găurice cu paloşul că vrea num ai să-l vază la faţă,
să vază cum e.
Băiatul, prost, cum auzi îi şi făcu pe voie. Zm eului
alîla i-a fost, că din găuricea aceea făcu gaură m are şi
scoase capul.
— Ce-ai făcut, stăpîne î zise calul, prinzînd de veste,
săi repede pe m ine că ne răpune nam ila spurcată.
încălică băiatul ş-o luară la goană, d a r degeaba,
zmeul îi sosea de pe urm ă, se şi apropiase bine, că sim ţea
cum îi dogorea ceafa suflarea zmeului. N ădejde nu mai
era, aştep ta doar, ha-ha, să-l înhaţe, cînd văzind calu
că nu m ai era încotro îşi m ai strînse o d a tă puterile şi-şi
făcu vînt, dar tot degeaba, că nu m ai putea, şi zmeul îşi
întinsese ghiara, cînd feciorul de îm părat şi calul văzură
venind o femeie, care trecu pe lîngă ei ca fulgerul.
— Am scăpat, stăpîne. zise calul, ţine-m ă strîns în frîu.
P asăm ite fem eia era Sfînla Sîm bălă, care văzuse
de d ep arte pe zmeu cum fugărea pe feciorul de îm părat,
şi încălecînd pe piuă se repezise să-l scape. Şi l-a şi
scăpat, că zmeul, cînd a văzut-o, n-a ştiu t cum să se
întoarcă mai iute înapoi.
Cînd se întoarse S fînta Sîm bătă, pofti pe băiat în
casă, iar calului îi dete orz am estecat cu niţel jăratic, ca
să se mai întrem eze ; băiatul îi m ulţum i că l-a scăpat de
prim ejdie şi-i dădu şi Sfintei niţică apă de la fîn tîn a
doam nei Sticlişoarc. D-aci dacă plecă, trecu şi pe la S fînta
Luni. îi dădu şi ei, şi apoi plecă spre casă.
Cînd îl văzu tată-său, nu m ai pu tu de bucurie, doar
că nu sărea în sus ; ar fi sărit, nu e vorbă, d a r nu putea de

112
 bătrîneţe. Puse mîna pe sticla cu apă. se spăla pe ochi şi se
făcu tam an ca cum ar fi fost de doisprezece ani.
Trecu ce trecu şi doam na Sticlişoara dete sfoară in
ţa ră cum că cine a fost vrednic d-a luat apă din fîntîna
ei, să vie că-1 va îmbogăţi şi îl va lua de bărbat.
Auzind feciorul ăl m are al îm păratului, îşi lăsă şi
despuiată şi tot şi se duse. Doam na Sticlişoara l-a în tre­
bat că el a luat apă ?
— Eu, vezi bine. păi cine ? a răspuns el.
— Ei, cum era apa ?
— Iaca ca toate apele, cum să fie ?
Sticlişoara l-a priceput şi l-a gonit cu ruşine, iar
el s-a întors acasă la tată-său, d a r fraţilor nu le-a spus
ce i s-a întîm plat.
După el plecă şi fratele ăl mijlociu, d ar păţi tot ca
el şi se întoarse ru şin at acasă.
Tocmai mai la urm ă auzi şi feciorul ăl mai mic al îm ­
păratului. El cum auzi şi plecă, şi cum ajunse, intră in
casă şi spuse că el e ăl care a luat apă din fîntînă.
— Cum era apa, cînd ai luat din ea ? întrebă doam na
Sticlişoara.
— Ca toate apele, răspunse băiatul, d a r pe o piatră
am văzut scris că cine-o veni să ia apă, să intre în odaia
de aram ă, apoi în a de argint şi, la urm ă, şi-n a de aur.
Ii m ai spuse cum, cînd a in tra t în odaia de aur, a
văzut-o culcată cu faţa în sus, cum i-a luat inelul şi cum
cînd a săru tat-o i-a crăpat buza şi i-a picat o picătură
de sînge pe obrazul ei.
— D rept că tu eşti, care ai luat apă din fîntîna mea,
şi tu-m i vei fi bărbat, zise doam na Sticlişoara, d upă ce-i
spuse aşa.
— Da, zise băiatu, d a r să m ergem în îm părăţia mea,
că şi eu sînt fecior de îm părat.
— Să m ergem , d a r să iau şi palaturile m ele că m i-e
m ilă să le las aici.
— Apoi se poate ?
— Da, ia biciu ăla de foc, de după sobă, îl în v ăţă ea,
şi plesneşte cu el în trei colţuri ale casii, că se va face
un m ăr de aur.
B ăiatul făcu aşa şi băgînd m ărul în sîn, îşi luă neva.stn,
o puse pe cal, şi p-aci ţi-c drum ul.

113
 Tată-suu, cînd îi văzu aleasa inimii, îl lăudă, că era
frum oasă peste poate doam na Sticlişoara, şi făcură n untă
de tinu trei săptăm îni cu chef şi băutură, iar eu încălecai
p-o şea şi spusei cum putui povestea.

C om unicat dc d-nu Bibicescu,

care-1 a re de la un student din
şcoala norm ala, M arincscu Rafail.
D. STANCESCU,
B a s m e c ul e s e d i n g u r a p o p o r u l u i ,
131)2.
 rA T A N A ÎMPAuATIîLUI

A fost odaia în tr-u n sat un copil părăsit, lăsat la m ila

oam enilor de cine ştie ce n ecăjită de fem eie. Şi l-a lu at
pe o rfanul acesta o babă b ătrîn ă şi bună şi l-a crescut.
Num e i-a pus Florea, adică cel d in flori, căci ştia ce ştia
baba aceasta. Era adică ea o vrăjito are d in tre cele bune,
lăsate p e păm înt să mai aline suferinţele şi durerile
oam enilor. Că baba aceasta ştia cîte şi m ai cîte leacuri
bune p en tru toată boala, cîte şi m ai cîte descî.ntece de
orbalţ, de deochi, de făcătură, de vătăm ătură, de m ană
şi de pocitură, cîte şi m ai cîte farm ece şi v răji priincioase
omului.
Că de descîntece rele şi de farm ece şi vrăji îm potriva
firii oam enilor şi lucrurilor n u se ţinea, cum se ţin alţi
v răjitori vrăjm aşi şi alte v răjitoare blestem ate şi uricioase
ca M uma Pădurii. Şi ducea v răjitoarea aceasta bună m are
război cu un v răjito r vecin, care era u n răulcan fără
pereche pe lum ea lui, bată-1 m înia lui Dum nezeu. V răji­
torul acesta îngheţa apele vara-n am iaza mare, num ai
dacă îm pletecea un băţ între degete, iar de oameni n-avea
frică. Dacă se uita la 0111 în ochi, îl îm pietrea şi putea
face cu dînsul orice vrea, aşa o putere înfricoşată avea.
De aceea oam enii nici nu-şi puneau p uterile lor puţine
cu ale lui, îneît ajunsese v răjito ru l acesta m are să stăpî-
nească nouă sate, num ai pe-acel al babei nu-1 putuse
supune din pricina ei. Vezi că şi baba Catinca avea p u tere
m ultă şi v răjito ru l cel m are n-o putea birui. Şi-l chema
pe v răjito ru l acesta Param on şi num ai cît îi auzeau oa­
m enii num ele şi se îngrozea pielea pe ei de groază.

115
 Şi cînd, la răsăritul soarelui, l-a găsit baba Catinca în
si râtul cu flori, se spune c-a b ă tu t din palme de bucurie.
Şi aşa de drag cum l-a avut d in prim ăvara aceea, l-a
avut toată viaţa şi ca o m am ă bună i-a fost băiatului, şi
]-a scos din scutece, şi l-a pus pe picioare, şi l-a în v ăţat
a merge, şi l-a învăţat a se purta în rînd cu lumea.
Şi de drag ce-1 avea. a p regătit baba Catinca o alifie
■fermecată, pe care o ştia din străvechim e m are, şi l-a uns
pe băiat, cînd avea doisprezece ani, din creştetul capului
pînă-n vîrful degetelor de Ia picioare. Peste tot trupu]
]-a uns cu alifia aceea, num ai a tît a u ita t să ungă : tălpile
picioarelor. Şi se bucura baba Catinca şi-i spunea bă­
iatului :
— I-Ie. hei, m ă băiete, num ai să creşti tu m are, c-apoi
nu m ai am grijă... Tu ai să-i faci capătul vrăjito ru lu i
Param on... Că iacă alifia asta-i ferm ecată şi-o cunosc
num ai cîtiva oameni. Dacă te-ai uns cu dînsa, apoi n-ai
frică de săgeată, de suliţă, de sabie şi de orice lucru ascu­
ţit care răneşte omul. Nu se prinde nici o zgaibă de pielea
ta şi eşti toată viaţa c u rat ca ghiocul. Aşa că tu să ţii
m inte că eu te-am uns cu alifia asta. Să n-ai grijă în
bătălii şi-n vălm ăşaguri de oameni, că ţie aşa ţi-a fost
m enit să fii cătană îm părătească şi să înveţi m eşteşugul
războiului, ca să biruieşti gadina asta spurcată, care asu­
preşte oamenii din cele nouă sate.
Şi băiatul a ţin u t m inte, că n-a avut altceva ce face.
S-a făcut fecior şi n-a u ita t vorbele babei Catinca. Şi
ţinea şi el la babă, aşa cum se ţine, că băiatul orfan aflase
că n-are nici mamă, nici tată, şi se legase şi el de un
suflet de om, care i-a arătat dragoste.
Şi cînd a venit chem area la oaste, a plîns feciorul că
se despărţeste de baba Catinca. iar aceasta l-a m îngîiat cu
vorbe bune, aşa cum se m îngîie de părinţi feciorii care
se duc la asem enea slujbă grea şi cu prim ejdie.
— Du-te. dragul babei, şi fă-ţi datoria cătră ţara ta,
j-a spus ea, că tu eşti m enit să scapi satul de v răjito ru l
Param on, căruia nici îm păratul nu-i poate da de hac.
— M-oi duce, babă, m -oi duce, da cătănia îi lungă
şi nu ştiu dacă te-oi mai afla în viaţă cînd m ă întorc.
— D u-te şi fă-ţi datoria, că de aflat mă vei afla şi
tare bine li-a părea.

116
 Ştia baba Catinca şi toaca-n cer cînd bate şi cînd
ii spunea ea asem enea vorbe, apoi se gîndea la o întim -
plare care mai dep arte se va povesti, că povestea de-abia
a început şi m ai ţin e m ult. Da şi m ai m ult ţinea pe v re ­
mea aceea veche şi cătănia la îm păratul. Se ducea omul
fecior şi se întorcea b ărb at în toată firea. Şi cîte zece-cinci-
sprezece ani nu m ai dădea pe acasă. B ătea drum urile îm­
părăţiei cu oştile, ba în tr-o parte, ba într-alta, pînă la
d racu -n praznic, de i se făcea leham ite de viată. Că îm ­
păraţii, ca îm păraţii, se războiau în tre ei p en tru fel de
fel de pricini şi p en tru nim ică şi trim e tea u oştile să se
bată. M ureau bietele cătane ca furnicile, cînd le calcă
in picioare cireada satului, şi se înroşea păm întul de
sînge închegat.
Şi-a um blat feciorul acesta al n o stru Florea pînă la
capătul păm întului, acolo unde este bulboana cea m are,
şi s-a o ştit el cu toţi craii, da săgeată, da suliţă, da
sabie nu s-a prins de el, că era ferm ecat. Doară îl unsese
cu alifia ei ferm ecată baba Catinca. Şi avea num e m are
de oştean fără frică, da şi anii trecuseră ca apa. Se dusese
feciorul la oaste cînd avea douăzeci de ani şi-am u avea
treizeci şi cinci, bătuţi pe muche.
Şi socotind el că a învăţat totul ce are de învăţat de
la cătanele cele bătrîne, s-a cerut acasă. Era am u şi el
câtană îm părătească de cincisprezece ani şi-a spus mai
m arilor săi că a slujit destul. Să-i m ai dea drum ul şi
acasă, că i s-a făcut dor de sat şi de baba Catinca.
— Apoi să-ţi dăm, dară, drum ul, au spus aceia. Slujba
ţi-ai îm plinit-o cu credinţă şi de p u rta t te-ai p u rta t tare
frum os. N-avem ce zice. Num ai ne pare rău că prăpădim
o cătană îm părătească tare bună. Acasă ce-ai să faci, câ
tu te-ai deprins cu m eşteşugul războiului. Cătana îm pă­
rătească răm îne cătană cît trăieşte.
— Ce-oi face eu veţi auzi. Am de b ătu t un război şi
mai înfricoşat cu vrăjitorul cel m are Param on. Baba
C atinca trebuie să fie tare bătrîn ă şi nu mai ştiu cum dă
piept cu ticălosul de vrăjitor. Cine ştie ce cum pănă îi pe
capul oam enilor din satul meu !
— Ho, ho, s-au m inunat ghinărarii cei mari, d-apoi
acel P aram on e v răjito r mare, da boier şi mai m are !

117
 — Poate să fie, că boieria n u-i p e vecie ! A belit el
d estul lum ea pînă acum. Cînd m -am dus eu la oaste,
avea gardurile pline de piei de oam eni necăjiţi. Am să-l
belesc şi eu de piele, d upă n ărav u l lui, şi am s-o p u n pe
gardul meu.
Au d a t d in cap ghinărarii aceia a îndoială şi-au slo-
bozit-o de la oaste pe cătana îm păratului. Vine Florea
în sat şi trage la casa lui.
— Unde eşti, babă Catincă, strigă el, c-am venit de
la oaste şi m i-i dor să te văd ? Mai trăieşti ?
— Mai trăiesc, m ai trăiesc, se aude glasul babei din
casă.
Da îi iasă înainte lui Florea o codană de fată cu lipici,
de s-o strîngi în b raţe şi s-o m ănînci de dragă !
— Cine eşti tu, fată, hai ?
— Apoi eu sînt baba Catinca şi cu atîta dor te-am
aşteptat, îneît am întinerit.
— Glasul parcă l-aş cunoaşte...
— Apoi dă, dragul meu, cit bine am făcut eu oam e­
nilor ştii şi tu. A m u m i-am făcut eu şi m ie u n puiu ţ de
bine, că ţie îţi trebuie nevestică tînără, n u o hîrcă de
babă. M -am d a t de trei ori peste cap şi m -am întors la
starea m ea de fată. Placu-ţi ?
— Cît despre asta, nici n u m ai încape vorbă. De s-ar
putea da peste cap toate nevestele şi m îndrele cătanelor,
cînd se întorc acasă d upă am ar de ani, ca să fie ca tine !
T are-m i p are bine, Catincuţă, c-ai în tin erit ! Vină la
badea să te pupe !
O pupă cătana îm păratului pe Catinca şi se bucură
fata. Cu un ochi rîde, da cu unul plînge. Ea, săraca, îşi
istovise toate p uterile ei cele bune, întinerindu-se. Că
este aşa o lege străveche a vrăjitoarelor bune. Dacă ele
îşi folosesc puterile p e n tru binele lor, apoi şi le pot
folosi num ai o dată şi apoi îs fem ei slabe ca toate fem eile.
Cunoşteau, d upă cum se vede, vrăjitoarele cele bune din
străvechim e u n leac şi p e n tru b ă trîn eţe şi-l foloseau şi
ele, da num ai o dată. Am u leacul ista s-a prăp ăd it şi,
dacă om ul îm bătrîneşte, apoi îm bătrîneşte, n u m ai în tin e­
reşte, cît îi hăul, m ăcar că-i răm îne inim a tînără. Num ai
ea, pîrdalnica, a r m ai vrea să zburde ca în tinereţe, da de
unde pu tere în ciolane b ătrîn e ?

118
 — Da de ce cu un ochi rîzi şi cu unul plingi, C atincută ?
în treab ă cătana îm păratului. Că noi ne-om lua şi tare
bine om trăi şi-om îm bătrîni iară am îndoi. M are farm a-
zoană şi hăituşcă de fată-m i eşti !
— Apoi eu, dragul meu, m i-am p ierd u t toate puterile,
cu care ţineam piept vrăjito ru lu i P aram on şi el ştie ce-am
făcut pen tru tine. A slobozit vorbă că are să-m i puie
pielea în gard. Şi pe-a m ea şi pe-a ta.
— Să îndrăznească, fată hăi, că de-am u e u i-s năna-
şliI ! Nu-s eu cătană îm părătească ? Să încerce să se
trag ă-n unghii cu m ine !
— Apoi are să îndrăznească !
Şi a îndrăznit. T rim ite v răjito ru l Param on poruncă
să iasă şi oam enii din satul al zecelea la clacă. Să iasă,
că baba Catinca n u m ai este şi el nu se m ai tem e.
— Să n u iasă nim e la clacă ! a poruncit şi cătana
îm păratului.
N -a ieşit nim e la clacă. Param on şi-a îm pins de la
sp a te slugile, ca să facă rîn d u ială cu sărăntocii aceia
din sat. A îm pins P aram on ju m ătate din slugile lui soco­
tind că-s destule. Le iasă însă Florea, cătana îm păratului,
în ainte şi mi ti-i taie pe toţi haidăii vrăjitorului, de n -a
scăpat nici unul. Lui nim ic n u i-au p u tu t face, că era fer­
m ecat şi n u se prindea de dînsul nici săgeată, nici suliţă,
nici sabie.
V răjitorul Param on nu se lăsă. Mai trece o vrem e şi,
p e la culesul bucatelor, trim ite el poruncă oam enilor
d in sat să-i plătească dijm ă, aşa cum plăteau şi celelalte
nouă sate. Să-i plătească dijm ă din vite şi din bucate,
p arcă oamenii aveau prea m ulte !
— Nu dă nim e dijm ă ! a poruncit iară cătana îm păra­
tului.
Dacă n u dă nim e dijm ă, atuncea vrăjito ru l Param on
trim ite a doua ju m ătate de slugi, ca să-i cum inţească pe
oam eni. T are bine ! Iasă şi cătana îm păratului şi mi ţi-i
toacă pe toţi. A scăpat num ai o slugă şi s-a întors, vuîe-
tîndu-se, la v răjito r :
— Ne-ai trim is la m oarte, stăpîne şi jupîne ! Esle în
sa tu l acela o cătană a îm păratului, de care nu se atinge
nici săgeata, nici suliţa, nici sabia. Ne-a om orît pe capote
şi-a făcut m ovilă din slujitorii tăi. Cu aista nu ne-a m ers !

119
 — Alia, a răcnit vrăjitorul Param on. ALsta-i Florea
şi l-a uns baba Catinca cu alifia cea ferm ecată. Am să
mă ung şi eu şi-am să m ă duc să-l în fru n t !
îşi face alifia cea ferm ecată vrăjitorul cel m are P a­
ram on. Şi-o face din o sută şi una de ierburi şi le des-
cîntă cu o mie şi unul de descînteoe, apoi se unge cu dînsa.
S-a uns singur, că nu voia să-i cunoască tainele altcineva.
Da. ungîndu-sc cu alifia, vorbea cam aşa :
— Lasă că ştiu eu unde-i locul cu pricina, cătană
îm părătească ! Baba Catinca a u itat să te ungă pe tălpile
picioarelor şi iaca, acolo tc-oi nim eri eu. Da eu am să mă
ung mai întîi pe tălpi, ca să nu uit.
Se unge v răjito ru l cel m are Param on cu alifia aceea
şi se unge din creştetul capului pînă-n tălpile picioarelor
şi-apoi pregăteşte o traistă cu spini înveninaţi, îşi ia
platoşa, sabia şi suliţa şi porneşte la drum .
— De-amu îţi fac eu capătul, strigă vrăjito ru l cel
m are Param on.
Şi vine el. ca o negreaţă, asupra satului, ca să-l prăpă­
dească. Da nici fata nu sta degeaba. înţelege că vine
cum păna cea m are, şi-şi aduce am inte că n u l-a uns pe
Florea pe tălpile picioarelor.
— Florea, Florea, vine gadina de vrăjitor şi ai să
dai luptă cu dînsul !
— Să vie, că nu mă tem î
— Să vie, să vie, da eu am u itat să-ţi ung cu alifia
cea ferm ecată tălpile picioarelor. Tu să stai în tr-u n loc,
să nu te mişti, că hîzania păm întului cine ştie ce-a mai
scornit, să te răpună î
— Oi sta, oi sta cum zici tu şi l-oi răpune eu.
— Ai să-l răpui, dacă-m i vei asculta sfatul. V răjitorul
Param on s-a uns şi el cu alifia cea ferm ecată, că o cu­
noaşte şi şi-a făcut-o. Da de uns s-a uns singur şi n -a
ajuns cu mîinile să se ungă în tre um eri. A răm as o palm ă
de piele neunsă. Ia, acolo să-l loveşti şi nu altundeva, că-i
faci capătul.
— Acolo am să mă aţin şi-am să-l lovesc.
Iasă cătana îm păratului înaintea v răjitorului Param on.
— Aha. fecior de lele — îl batjocoreşte vrăjito ru l pe
Florea — vină să-ţi belesc pielea !
 — Aha, vrăjito r spurcat, lasă că-ţi arăt eu î N-ai
să mai beleşti tu lum ea ! Ţi-oi da clacă şi dijm ă, ca să te
saturi !
Se încontrează ei şi se lovesc, da amîndoi erau ferm e­
caţi şi nu-şi puteau face nimic. Răstoarnă, atunci, v răji­
torul traista cu spinii cei înveninaţi, ca să calce călana
îm păratului în tr-înşii şi să piară. Da de unde să se lase
înşelat Florea ? Stă pe loc şi nu se m işcă şi tot chiteşte să-l
lovească pe v răjito r în tre um eri. Şi nu ştiu cum îi vine
bine şi deodată aruncă suliţa cu toată puterea. Suliţa
vîjîie şi nim ereşte tocmai în palm a aceea de piele neunsă
d in tre um eri a vrăjito ru lu i Param on. Acesta num ai a
icnit şi-a picat străpuns de suliţă.
— Ehei, fecior de lele, bine te-a învăţat cine te-a
învăţat unde să ţinteşti, că iacă eu n-am ştiut şi-am
m uşcat cu gura din lut !
C ătana îm păratului s-a ţinut de cuvînt şi-a belit
pielea v răjitorului Param on şi-a întins-o pe gard, ca să
se usuce. Şi-aşa a scăpat satul de v răjito ru l P aram on şi
i-a m ulţum it lui Florea, cătana îm păratului. Iară acesta
s-a în su rat cu Catinca şi dacă n -au m u rit încă, apoi trăiesc,
că poate m ereu întineresc, num ai noi îm bătrînim şi
faptele altora povestim şi apoi m urim . Da povestea asta
cu cătana îm păratului a răm as în veac şi m i-a povestit-o
tata şi v-o povestesc şi eu, ca s-o ţie m inte m ereu şi cei
oe-or veni după noi, că aceasta-i o poveste din război.

, PETRU REZUŞ,
Doc'iiţa împărătiţa ( B a s m e şi
poezi i p o p u l a r e d i n Ţ a r a - d c - s u s ) ,
1^72.
 O M U L DE P I A T R A

A fost odată un îm părat şi o îm părăteasă, am îndoi

tineri şi frum oşi, d a r nu făceau copii.
in tr-o zi veni la îm păratul un arap buzat şi-i zise :
— Sâ trăieşti, lum inate îm p ărate ! Am au zit că
îm părăteasa nu face copii şi am adus buruieni pe care
cum ;e-o bea, răm îne grea.
îm păratiil luă buruienile de la arap şi porunci să-i
dea cri îm părătesc şi u n rînd de haine de a u r ce-ţi lua
vederile de frum useţe, apoi chem ă pe îm părăteasa şi-i
cieie buruienile să le fiarb ă şi să le bea. îm părăteasa
chemă pe bucătăreasă şi-i dete buruienile să le fiarbă,
fără să-i spuie de ce treab ă sînt. B ucătăreasa, neştiind
piuerea lor, gustă d intr-însele şi apoi le duse îm părătesei
să le bea. Nu trecu m ult tim p la m ijloc şi răm asă grea
împărăteasa şi bucătăreasa. Ia r cînd veni vrem ea, născură
armimoaă cile un coconaş, m ai frum os decît to t ce este
frumos pe lum ea aceasta, şi le puse num e : unuia D afin
şi riUiia Afin.
Li ir-o zi îm păratul plecă la bătălie şi, lăsînd pe fiul
său in locu-i, îi dete o m ulţim e de chei în m înă şi-i zise :
— Fiule, în toate casele ce se deschid cu aceste chei
să intri, iar în casa ce se deschide cu cheia de a u r să n u -ţi
calce piciorul, căci nu va fi bine de tine.
Cum plecă îm păratul d in oraş, fiul său in tră prin
to:\ie casele şi văzu o m ulţim e de pietre nestim ate foarte
frum oase, d a r nu-i plăcu nici una d intr-însele : în cele
din urm ă, ajunsă şi la casa ce se deschidea cu cheia de
aur, stătu p u ţin înaintea uşii, se gîndi la porunca^ce-i
de:îesă tată-său, dar, biruindu-1 nerăbdarea, in tră înlă-
 u n tru şi văzu un ochean de sticlă, se u ită prin el şi văzu
un palat cu totul şi cu totul de aur, încît la soare te
puteai uita, iar la dînsul ba. Şi într-însul, şedea doam na
C hiralina, tîn ă ră copilă, floare din grădină, frum oasă ca
o zînă.
D upă ce o privi mai m ult tim p pusă ocheanul iarăşi
la locul lui şi ieşi afară cu ochii plini de lacrăm i.
N u trecu m ult tim p şi îm păratul se întoarsă de la
bătălie biruitor, d a r în Joc să-i iasă fiul său înainte, să-l
prim ească cu bucurie, ieşi num ai îm părăteasa şi-i spuse
că fiul ei este bolnav. îm p ăratu l pricepu num aidccît de
unde-i vine boala şi chemă pe toii doftorii şi doftoriţele
d in lume, d a r toţi îi ziseră că pînă n u va d a fiului său
de soţie pe doam na Chiralina, el n u se va însănătoşa.
îm p ăratu l trim isă soli peste soli la doam na C hiralina,
d ar fu peste p u tinţă, căci tată l ei nu voia să o m ărite.
Auzind feciorul îm păratului toate acestea, hotărî să
se ducă el însuşi să o ceară de la tatăl ei. Aşadar, spusă
toate acestea fratelu i său de cruce şi într-o zi, plecară
am îndoi şi se făcură nevăzuţi. M erseră zi de v ară pînă
seara şi ajunseră la m um a C rivăţului, b ă tu ră la uşă şi
ieşi înaintea lor o babă zbîrcită şi în treb ă ce caută. Ei
răspunseră că cer să-i găzduiască pîn ă a doua zi şi să le
spuie pe care d ru m să apuce ca să ajungă la îm părăţia
doam nei Chiralina.
Baba se uită la dînşii cu m ilă şi apoi le zise :
— V-aş priim i îii casă cu m are bucurie, da m i-e frică
că va veni fiul m eu şi vă face p re am îndoi sloi de
gheaţă ; duceţi-vă m ai bine la sora m ea cea m ai mică,
că ea poate să vă găzduiască şi să vă spuie şi d rum ul la
doam na C hiralina.
Feciorul de îm părat plecă înainte şi ajunsă la m um a
V întului tu rb a t ; plecară şi de acolo şi ajunseră la m um a
V întului de prim ăvară, b ă tu ră la uşă şi ieşi o fem eie
înaltă, şi tînără, şi frum oasă. A ceastă femeie, cum văzu
pe feciorul de îm părat, îi zise :
— D ragă Făt-Frum os, ştiu că ai plecat să cauţi pe
doam na C hiralina ca s-o iei de soţie ; d a r n u vei putea
să ajungi pînă la îm părăţia ei, fă ră aju to ru l fiului m eu.
R ăm îneli aci, d a r trebuie să vă ascunz foarte bine ; căci
 cum o sim ţi fiul meu că se află la mine oam eni după
tărîm ul cellalt, vă om oară.
Zicînd aceste vorbe, plesni de trei ori din palm e şi
îndată sări după sobă o pasere de a u r cu ciocul de dia­
m ant şi cu ochii de sm arand, şi-i băgă subt aripi pe
am îndoi : apoi se sui iarăşi pe sobă.
Nu trecu m ult tim p şi se auzi o dulce v îjîitu ră de
vînt care aducea un miros de tran d afiri şi de rosm arini,
uşa se deschise singură şi in tră în casă un flăcău frumos,
cu părul lung de aur. cu aripi de argint şi cu băţ în mină,
îm pletit cu de tot felul de ierburi şi flori. Cum in tră în
casă. zise m ă-sei :
— Manlă, m ie-m i m iroase a om după tărîm ul cellalt.
— Ţi-o fi m irosind, mamă, d a r p-aicea n-are ce căuta
oamenii după tărîm ul cellalt.
V întul se linişti şi se pusă la masă ; iar după ce mîncă
o strachină de lapte dulce de căprioară şi bău apă de
m icşunele din tr-o oală de m arm ură, se puse la povestit.
Mă-sa. văzîndu-1 cu voie bună, zise :
— Fiul meu, ia spune-m i, unde este îm părăţia doamnei
C hiralina şi cum ar face cineva ca să o ia de nevastă ?
— G reu lucru mă întrebaşi, m am ă ! Dar aide ! treacă-
m eargă. îm părăţia doam nei C hiralina este departe de aici,
cale de zece ani ; d a r această cale se poate face cit te
ştergi la ochi, daca cineva s-o duce în pădurea cea neagră
de lîngă gîrla de păcură, care aruncă cu pietre şi foc pînă
la cer, şi daca o încăleca pe buşteanul Ielelor, cu care poate
să treacă gîrla ; însă cine aude şi va spune cuiva, acela
să se facă de piatră pînă la genunchi. După ce va ajunge
la îm părăţie, trebuie să facă un cerb de aur şi să intre
într-însul. ca să ajungă în odaia îm părătesei şi să o fure ;
cine aude şi va spune cuiva, să se facă de piatră pînă
la brlu. După ce o va lua de soţie, m um a Crivăţului, de
pizmă, o să trim iţă un ovrei cu nişte cămăşi frum oase şi
mai subţiri decît pînza păianjenului, doam na C hiralina
o să cum pere cămăşi ; şi daca nu le va uda cu lacrăm i de
tu rturică, cum se va îm brăca cu dînsele, va m uri ; cine
aude şi va spune cuiva, să se facă cu totul şi cu totul
de piatră.
 Pe cînd V îniul spunea toate a rostea, feciorul de îm părat
adorm isă ; iar feciorul bucătăresei răm ăsesă deştept şi
auzise tot.
A doua zi, după ce plecă V în tul d-acasă, feciorul do
îm părat întrebă pe m um a V întului daca i-a spus fiul
său ceva ; dar ea, tem îndu-se să nu se facă piatră, îi
răspunse că n-a aflat nimic.
Atunci, feciorul bucătăresei şi col de îm părat luară
drum ul înainte, si se duseră zi de vară pînă seara, d a r
cînd fu pe la scăpătatul soarelui auziră un zgomot şi un
urlet mare, apoi văzură o gîrlă m are de păcură aprinsă
aruncînd pietre pînă la înaltul cer. Feciorul de îm părat
se sporit' : d ar feciorul bucătăresei îi zisă :
— Nu te tem e de nimic şi vino cu mine în această
pădure şi fă ce ţi-oi spune eu.
A jungînd în mijlocul pădurei. zări buşteanul Ielelor,
încălicară amîndoi pe dînsul şi. dîndu-i pinteni de trei
ori, se prefăcu într-o căruţă cu doisprezece cai de foc şi
într-o clipă se înălţă pînă la Yintul tu rb a t şi se pogorî la
porţile palatului doamnei Chiralina. Apoi. după ce se
deteră jos. căruţa se prefăcu iar buştean, şi ei răm aseră
dinaintea unui palat de zam fir-piatră şi cu porţile de
chiparos ; iar la una din ferestre, sta doam na C hiralina
îm brăcată în haine de aur ţesute cu m ărgăritar.
Cum văzu doam na Chiralina pe feciorul de îm părat,
prinsă o aşa de m are dragoste de dinsul, încîl căzu la
grea boală şi ajunsă la ceasul morţei.
Ce nu făcu bietul îm părat ca să o scape ? Dar toate
erau în zadar. în cele după urmă. veni o babă şi-i zise :
— Lum inate îm părate'! să tiăieşli întru m ulţi ani !
Daca vrei să se facă sănătoasă fiica îm părăţiei tale. să
cauţi cerbul de aur care cîntă ca toate păsările şi să-l
aduci în casă num ai Hei zile, şi vei vedea cum se va
face sănătoasă.
îm p ăratu l puse să strige pristavul în toată îm părăţia ;
iar după trei zile, feciorul bucătăresei lovi buşteanul de
trei ori şi se făcu un cerb de aur frumos, apoi băgă în-
tr-însul pe feciorul de îm părat şi se puse dinaintea
palatului.
îm păratul, văzînd cerbul, se dote jos şi înlrebă pe
feciorul bucătăresei dacă-i cste de vînzare.

J-J5
 — N u-m i este de vînzare, ci de închiriere., răspunse
cu sem eţie feciorul bucătăresei.
— Ei bine ! ce să-^mi ceri ca să mi-1 dai num ai trei
zile ?
— Să-m i dai o mie de bani de aur.
Tocm eala se făcu şi îm p ăratu l luă cerbul şi-l băgă
în odaia doam nei C hiralina ; apoi să dusă la treab a lui.
Cerbul, cum se văzu num ai cu doam na C hiralina, începu
să cînte un cîntec de dor, de plîngea lem nele şi pietrele.
Doam na C hiralina adorm i, iar feciorul de îm p ărat ieşi
din cerb şi o să ru tă pe frunte, apoi in tră iarăşi în cerb.
A doua zi doam na C hiralina spuse fem eilor sale că
a visat de două ori că a săru tat-o un june frum os. A tunci
una din femei, fiind m ai pricepută, zise doam nei C hiralina
că pe d ală ce va începe cerbul să cînte, să se prefacă că
doarm e ; şi cum va sim ţi că o săru tă cineva, să puie
m îna pe dînsul.
Cum veni noaptea, cerbul începu să cînte un cîntec
de jale. Doam na C hiralina se prefăcu că doarm e ; şi cînd
veni Făt-Frum os să o sărute, îl strînse în b raţe şi-i zise :
—- D-acurn înainte nu vei mai scăpa, că m ult am d orit
să te dobîndesc.
Ei se giugiuliră ca nişte porum bei pînă-i apucă ziua ;
iar cînd fu pe la prînz. veni îm păratul şi cu fiul bucătă­
resei ca să-i dea cerbul. Doam na C hiralina începu să
plîngă şi nu vrea nicidecum să se desparţă de cerb ;
dar fiul bucătăresei îi zise încetinel :
— Cere de la îm păratul voie să petreci cerbul pînă
afară din oraş. căci acolo ne aşteaptă o căruţă cu doispre­
zece cai de foc. în care o să ne suim cu toţii şi o să ne
ducem la îm părăţia lui Făt-Frum os. iubitul tău.
Doamna C hiralina ceru şi dobîndi de la îm păratul
această voie. şi petrecu pe cerb cu m are alai pînă afară
cin oraş ; atunci Afin lovi cerbul de trei ori în b u rtă şi
înclală se făcu dintr-in su l o căruţă cu doisprezece cai
de foc ; apoi luind pe doam na C hiralina c-o m ină şi pe
Dafin cu alta. sări într-însa şi se făcură nevăzuţi. Şi d upă
cc' um blară zi de vară pînă-n seară, ca cuvîntul de poveste
ce d-acilca încolo se găteşte, ieşiră pe ţărm ul cellalt şi
ajunseră în ţara lor.

1 :r>
 îm păratul, cum priim i ştire despre sosirea fiului său,
îi ieşi înainte cu m ulţim e de oşti, apoi îl însoţi cu doam na
C hiralina şi făcu n u n tă îm părătească, care ţin u tre i zile
şi trei nopţi.
In tr-o zi. doam na C hiralina şedea la fereastra palatului
şi se uita la drum , cînd iaca u n ovrei cu căm ăşi de vîn-
zarc. Doam na C hiralina îl chem ă sus şi luă două căm ăşi
mai subţiri decît pînza păianjenului şi se îm brăcă cu una
dintr-înseie. Nu trecu m ult şi se îm bolnăvi a tît de greu,
încît ajunse pe m îna m orţci.
Afin află de boala îm părătesei şi in tră pe la m iezul
nopţci în odaia unde dorm ea ea, apoi o stropi peste tot
cu lacrăm i de turturică, şi ieşi afară ; d a r strejarii de la
uşe se duseră la D afin-îm părat şi-l p îrîră că l-a văzut
sărutînd pe îm părăteasă.
îm păratul, cum auzi, se făcu foc de m înie şi porunci
să taie capul lui Afin. D ară cînd ajunse la locul de pier­
zare, Afin zise îm păratului :
— M ulţi ani să-ţi dea Dum hezeu, îm părate ! P e n tru
toată frăţia şi dragostea m ea căferă tine, te rog să strîngi
pe toţi boierii cei m ari ai îm părăţiei, că am să spui îna­
intea lor u n m are cuvînt, şi apoi vei porunci să-m i taie
capul.
îm p ăratu l porunci să se adune divanul îm părătesc, în
care să fie de faţă şi doam na C hiralina ; şi aducînd pe
Afin, îi zise :
— Spune, nelegiuitule, aceea ce ai de spus.
A tunci A fin începu aşa :
— A fost odată u n fecior de îm părat care prinsă d ra ­
goste asupra unei fete de îm părat de pe tăi îmul- cellalt ;
şi fiindcă nu putea să trăiască fără dînsa, a plecat îm pre­
ună cu fratele său de cruce, ca ori s-o găsească, ori să-şi
răpuie capul p rin pustii. După ce îm blară lum ea în cruciş
şi curmeziş, aju n seră la m um a C rivăţului şi o ru g ară să le
spuie drum ul care ducea la fata de îm părat d upă care
plecaseră ei. M uma C rivăţului îi trim ise la m um a V întu-
Jui de prim ăvară, care îi găzdui şi le făgădui să întrebe
pe fiul său. Ea s-a ţin u t de vorbă ; căci cum a venit fiul
său, l-a întrebat, şi el a început să spuie aşa : îm părăţia
doam nei C hiralina este departe de ei cale de zece ani ;
d ar aceasta cale se poate face intr-o clipeală de ochi dam
s-o găsi cineva care să se ducă în pădurea cea neagră de
lingă gîrla de păcură, care aruncă pietre şi toc pînă la
cer, unde va găsi buşteanul Ielelor şi va încălica pe dînsut
ca să treacă gîrla. După ce va ajunge la îm părăţie, trebuie
să facă din buştean un cerb de au r şi să intre într-însul
ca să ajungă în odaia doam nei C hiralina şi să o fure.
După ce o va lua de soţie, sora V întului turbat, de pizmă,
o să trim ită un ovrei cu nişte cămăşi mai subţiri decît
pînza păianjenului, şi daca nu va şti să le ude cu lacrămi
de turturică, cum se va îm brăca cu dînsele, în trei zile
va m uri.
După ce V intul spuse toate acestea m ume-sei, o ju ră
că de va spune cuiva ceea ce a auzit, să se facă cu totul
de piatră.
A doua zi, feciorul de îm părat întrebă pe m uma Vîn­
tului dacă a aflat ceva de la fiul său ; d ar ea, tem îndu-se
să nu se facă piatră, îi zise că n -a aflat nimic. Iar fratele
de cruce al feciorului de îm părat nu dorm ise în noaptea
aceea şi auzise tot. A stfel fără să spuie feciorului de
îm părat această taină, se duse îm preună cu dînsul în pă­
d u rea neagră, încălecară pe buştean şi trecură gîrla
dincolo.
Cum sfîrşi A fin aceste vorbe, se făcu de piatră pînă
la genunchi. Boierii din divan, cum văzură această m inune,
se speriară. Afin începu iarăşi şi zise :
D upă ce ajunseră la p alatul doam nei C hiralina. fratele
de cruce lovi buşteanul de trei ori şi se făcu un cerb de
aur, şi băgă pe feciorul de îm părat într-însul, carele prin
această şiretenie se cunoscu cu fata şi o fură.
Zicind şi aceste cuvinte, A fin se făcu de piatră pînă
la brîu. îm p ăratu l şi îm părăteasa, văzînd nevinovălia
lui Afin, începură a plînge şi a-1 ruga să înceteze din
povestire. D ar el nu voi, ci m ersă înainte zicînd :
— D upă ce îm păratul se cunună cu doam na C hiralina,
nu trecu m ult şi îm părăteasa cum pără două cămăşi de la
un ovrei, se îm brăcă cu una d intr-însele şi îndată căzu
la grea boală. Afin, ştiind din ce venea boala, în tră pe
la miezul nopţii Ia îm părăteasă şi, găsind-o dorm ind, o
stropi cil lacrimi de tu rtu rică şi o scăpă de m oarte.

IU
 Cum sfîrşi Afin această povestire, se făcu cu totul şi cu
totul de piatră ; iar D afin-îm părat şi cu doam na C hiralina
plînseră trei zile şi trei nopţi, apoi luară tru p u l cel im -
p e trit al făcătorului lor de bine şi-l puseră în odaia lor,
ca să-şi aducă am inte de dînsul totdeauna.
După aceea ei tră iră m ai m ult tim p şi născură un
copil.
în tr-o dim ineaţă. D afin-îm părat intră în casa îm pără­
tesei şi-i spusă că a visat o fem eie îm brăcată în haine
albe, care i-a zis că, daca voieşte să învieze pe fratele
său cel îm pietrit, să taie copilul lor şi să ungă piatra cu
sîngele lui. îm părăteasa spusă că şi ea a visat tot un
astfel de vis ; apoi unindu-se amîndoi. tăiară copilul şi
stropind piatra cu sînge, începu să se mişte, apoi învie
cum se cade şi zisă :
■
— O, Doamne ! da greu somn am dorm it.
. . — E l e l frate, răspunsă îm păratul!; iii fi dorm it m ult
şi bine, daca nu tăiam copilul ca să te stropim cu sîngele
lui.
‘ A tunci Afin se crestă la un degit cu cuţitul şi lăsă
să curgă sîngele său peste copil, care înviă num ai într-o
clipă ; iar îm păratul, de bucurie, porunci să se facă veselie
imare în toată ţara.
Şi încălicai p-o şea şi v-o spusei dom niei-voastre aşa.

NI COI A E F I L I M O N .
„Ţ ă r a n u l român". ] 3^2.
 ŢARA VISULUI

A fost odată într-o vrem e ui lată o fată frum oasă, cum

nu era alta, şi fata asta, M aria, era singură la părinţi. Şi
cinci au început a roi peţitorii, iaca face ce face M aria şi se
duce num ai D um nezeu ştie unde şi după un an se întoarce
acasă cu un copil din flori. Apoi dacă l-a făcut, a fost bine
iăcut şi i-a pus num ele Busuioc, dar linişte şi pace n-a mai
a v u t fata in lume. Că aşa-s oam enii răi şi năpăstuiesc
fetele fără noroc. A lăsat fata asta satul şi casa şi s-a
p răpădit pe cele drum uri, robind pe la uşile creştinilor, dar
de spus n-a spus cine-i tatăl copilului, că n -a r fi crezut-o
nim eni.
Copilul cel din flori s-a dovedit însă năzdrăvan. C rescut
cu cîntece de dor şi de jale şi spălat cu lacrim ile m am ei lui,
copilul s-a ridicat cu încetul de la păm înt şi s-a ales din-
tr-însul un fecior închinat, de nu-i găseai părechea. A tita
m îngîiere mai avea biata fem eie în zilele ei.
A curs aşa viaţa acelei m am e pînă într-o bună zi, cînd
a îm plinit fecioraşul ei douăzeci de ani. în tr-o dim ineaţă
se scoală Busuioc din somn şi se pune pe plîns şi plînge şi
plînge, de se scutură cămaşa pe dînsul.
— Ce ai, dragul m am ei ? îl întreabă m ă-sa cu inim a
sărită din loc.
— M amă dragă, am visat un vis tare frumos. Se făcea
asa c-am aju n s în Ţ ara Visului şi m -am în su ra t cu zîna
care stăpîneşte ţara aceea. M -am trezit şi-am dat de viaţa
asta ce-o ducem şi pe care n-o m ai sufăr. Mai bine m or !
începe a plînge şi m ă-sa. îşi da ea seam a că-i în p ri­
m ejdie feciorul. Ştia ea ce ştia. Cînd era fată, visase şi ea

w<)
 un Făt-Frum os, se dusese după dinsul în Ţara Visului,
trăise cit trăise cu el şi, cînd s-a trezit, s-a văzut cu un
copil din flori. Vai şi-am ar ce va păţi şi feciorul ei ! Sfj
vede că are firea ei şi a visat şi el. Dar poate-i va trece...
Il descîntă m ă-sa pe Busuioc de plînsori şi de dor, dar
toate se dovedesc degeaba. Feciorul, cînd se trezea din
■somn, plîngea şi mai am arnic. Noapte de noapte, se visa
in Ţ ara Visului cu zîna lui, pe care o avea în inim ă şi în
m inte. De m încat, nu m ai m înca şi se topea din picioare.
— Mamă, eu am să m or de dorul zînei !
Dacă vede m ă-sa şi vede că nu-i a bine şi i se p răp ă­
deşte feciorul, îşi ia inim a în dinţi şi-i spune : ţ ^
— D ragul mamei Busuioc, eu te-oi îndrum a pe calea
cea bună, că pe ea am m ers şi eu. Poate-i ajunge la o izbă­
vire, num ai n u ştiu care va fi, că eu am fost fată şi m -am
ales, cînd m -am trezit, cu un copil din flori. Cu tine nu ştiu
ce se va întîm pla, dar taina Ţării Visului ţi-oi dczveli-o
cît îmi stă în p u tin ţă din ce-mi mai aduc am inte.
— Intîm ple-se, mamă, m ăcar ce se va întîm pla, num ai
aju tă-m ă ! Am ştiut eu că este o Ţară a Visului, unde
trăieşte zîna mea, că eu num ai pe ea o visez, iar ea mă
aşteaptă.
— Am să te ajut, dragul meu ! Apoi iaca toată păţania
mea, aşa cum m i-a fost scrisă-n stele. Şi eu visam toată
noaptea şi tînjeam după un Făt-Frum os. Intr-o zi, luîn-
du-m ă cu plînsul şi cu dorul, am aju n s într-o vale necu­
noscută şi, cum eram însetată, am băut d intr-un izvor.
Acel izvor, dragul mamei, era izvorul uitării. Am să te duc
să bei şi tu dintr-însul.
— Să m ergem, mamă, că nu mai am stare !
Se duc ei pînă-n valea aceea şi se opresc la izvor.
Feciorul dă să beie, punîndu-se în tr-u n genunchi, dar m ă-sa
îl opreşte.
— Mai adastă, dragul mamei, ca să-ţi mai spun cîteva
vorbe, că după ce vei bea din izvor, te aşteaptă altă viată
şi pe asta ce-ai dus-o o uiţi. Cît nu ţi-i aduce am inte de ea,
ai să fii a lt om şi poate vei da şi de zîna ta şi vei fi fericit.
D ar dacă va fi să te trezeşti din viaţa cea nouă, să te întorci
la mine, c-am să te aştept. Atunci ai să-ţi aduci am inte de
m ine şi de viaţa trăită pînă astăzi. Alte vorbe nu -ţi mai

131
spun. e-ar fi degeaba. După ce bei din izvorul acesta, uiţi
da mamă şi de casă vşi eu nu ştiu ce să-m i doresc, să râm ii
fericit cu zîna ta, sau să te întorci la mine.
11 sărută mama pe Busuioc şi-l boceşte. El se apleacă şi
bea clin izvorul uitării şi-ndată a uitat totul şi a in trat aşa
ea intr-o somnie. Se făcea că este călător şi o caută pe zîna
iui. De ştiut, nu ştia de cînd bate drum urile. A tîta ştia :
trebuie s-ajungă la un capăt, că altfel m oare de dor. \
Cum um bla el aşa pe un drum b ătu t de mii de oameni
înaintea lui. i se face milă de dînsul, c-a picat aşa necaz
pe capul lui, şi începe să plîngă şi să suspine : :
— Mamă dragă, de ce m -ai mai născut pe lume, ca să
fiu de jale şi de am ar ?
Şi iaca i se a ra tă o fată tînără, frum oasă şi prinsă, ca şi
dînsul, pe care o cunoştea. Fata aceea era m ă-sa. U m bra ei
de fată mai colinda pe drum urile acelea, care duceau s p ri
Ţara Visului.
— De ce plîngi tu, feciorule ? îl întreabă ea. i
— Apoi. iaca plîng, că nu pot da de zîna din visurile
mele.
— Am să te ajut ca să dai de zîna ta. Ai b ătu t destulă
cale pînă acum, dragul meu ! O preşte-te şi te odihneşte
sub copacul acela şi-ai să capeţi povaţă în vis, cum am
căpătat şi eu.
Se opreşte Busuioc sub copac şi se odihneşte. îndată
adoarm e şi i s-arată zîna. care-i spune :
— Acum vin cele două vămi, care ne despart. Dacă le
vei trece, ajungi în ţara mea. Lasă plinsul şi suspinele şi
iii tare ! Iaca. vine vam a durerii, care-i cea dintîi.
Se ridică Busuioc de sub copac şi porneşte la drum.
Şi se face deodată o linişte mare, apoi feciorul prinde a
auzi glasuri de oameni. Tot mai m ulte glasuri. După liniştea
a:*eea. începură a-i i i m urechile. Auzea glasuri care-i spu­
neau toate durerile lumii, pe lîngă care ale lui erau floare
la ureche. ..Vai de mine şi de mine, ce vaier e pe lum ea
as*a ! spune Busuioc. îm i vine să mă întorc, ca să nu mai
aud jalea şi am arul oam enilor !kk
(and să se întoarcă însă. deodată îl seacă şi-l arde şi
durerea lui. Atunci începe şi el a se văieta şi se duce înainte
pe drum ul lui. am esteeîndu-şi glasul cu celelalte glasuri.
Ş: merge el ce merge, văielîndu-se. şi iarăşi se face liniştea

i'.U
cea m are dinainte. „Aha, atu trecut de vama m in a ■ o a re
ce vine d u p ă d în sa ?ki
N u trece m ull şi iarăşi începe a auzi. Dar acum auzea
cintece de dor. Auzea nişte d a te c e aşa de duioase, de i se
topea inim a :
Dor şi dor şi-atîta dor,
Doamne, b ine-ar fi să m or
Decît aş arde de vie,
Pe drum la îm părăţie.
Să mă plîng că vieţuiesc
Şi-n toată clipa doresc.
Că de dorul cui >tiu eu,
P arcă stau p e jar :mereu
Ş i m ă d u c şi tot m ă d u c ;
D e - a tî ta d o r m ă usu c...

Acesta era cintecul m ini-sa. I-a cunoscut glasul cei din

tinereţe.
Ascultă Busuioc cîntecele acelea de dor şi i se face
inima ca o bucată de ceară.
— Vai de m ine şi de mine, cît dor nestins mai este
pe lumea asta ! îm i vine să mă întorc, ca să nu-m i mai
Irigă inim a cîntecele acestea.
Dar1 iarăşi îl cuprinde dorul cel nestins, care-1 poartă
şi pe oi pe drum uri după zîna lui din vis, şi m erge mai
departe. îşi uneşte şi el cu cîntecele acelea de dor şi d n tec u l
lui. Acum se învăţase şi el a cînta :
Nu-i fecior
F ără de dor,
Dar nu-i dor ca dorul meu,
Că-m i stă pe inim ă greu
Ca un m unte
Şi nu-i punte,
Ca s-ajung p în ă la el,
Eu cu dorul singurel ;
Singurel cu draga mea,
Să-m i sting dorul meu cu ea.
Cum a cintat Busuioc cîntecul de dor, cum s-a făcut
iarăşi linişte mare. „Aha, am trecut şi de vama a doua, de
vama dorului. Oare ce mai vine ?“

133
 Acum vine vam a dragostei ; Busuioc aude un glas legă­
n a t de fată.
Cînd se uită el m ai bine, o vede pe zîna lui din vis.
— Tu eşti ?
— Eu, Busuioc Făt-Frum os ! Iaca, ai ajuns la mine. De
aici începe Ţara Visului şi-ai să dai şi tu vam ă dragostei, ea
şi m aică-ta. Ce-ai visat s-a îm plinit. R ăsplata este a ta.
Eu sînt Zîna Visului. Fiecare fecior m ă visează, d a r num ai
unii ajung pînă la m ine şi se bucură. A tîta-i fericirea lor,
ca şi a fetelor care-1 visează pe Făt-Frum os.
Busuioc a luat-o pe Zîna Visului de m înă şi i s-a uitat
în ochi. Era fata pe care-o visase şi după care plînsese.
Bucuros. Busuioc a spus :
— Vama a treia e vam a dragostei. Se vede că num ai
aici e fericirea oam enilor !
— Num ai aici, dragule. Trăieşte din plin ce-ai visat şi
ogoieşte-ţi dorul ! Şi m aică-ta şi l-a ogoit cu Făt-Frum os
din vis şi acela-i tată l tău.
Şi ţinîndu-se de m înă, Zîna Visului şi Busuioc s-au
în d rep tat către nişte curţi m îndre.
— Aici voi trăi visul m eu frumos, zîna m ea ? a în tre b at
Busuioc.
— Aici. Vama a treia este cea mai m are. Vrei să treci
de dînsa ? ori nu !
— Nu vreau să trec.
— A tuncea să cauţi să nu treci de vam a dragostei !
H otarul este apa cea m are, pe care o vezi în depărtare.
Dacă te scalzi într-însa, eşti pierdut. Şi m aică-ta s-a scăldat
ţi s-a întors acasă cu tine, ca o fată ce se găsea.
— Nu voi trece ! a răspuns Busuioc.
Şi s-au pus pe-un trai fericit ca-n vis. Tim pul se oprise
în loc şi Busuioc nu mai ştia pe ce lum e-i. Zîna Visului
îl prinsese drag şi ţinea la dînsul ca la ochii din cap. Dar
las’ că şi Busuioc era fericit, că-şi văzuse visul cel mai
scum p îm plinit.
Şi toate au m ers de m inune pînă într-o zi. Busuioc se
prim blase cu Zîna Visului şi se giugiulise cu dînsa. E ra o

134
 zi de vară călduroasă şi Busuioc a vrut să sc scalde în apa
cea m are şi lată.
— Nu ie scălda, Busuioc, i-a spus, înspăim întată, Zîna
Visului.
— Ba am să mă scald că mă topesc de căldură ! De tine
nu mă mai desparte nimeni pe lum ea asta. Hai şi te scaldă
şi tu cu m ine !
— Lasă-m ă m ăcar pe m ine pe mal, ca să te scap de
prim ejdie. Ai să mă vezi pe mal şi-ai să te întorci la mine...
— Da nu-i nici o prim ejdie, draga mea, hai şi ne-om
scălda !
— A tuncea facă-ţi-se voia, Făt-Frum os ! Aşa-i dat ca
să se sfîrşească orice vis în viaţa asta !
Şi dezbrăcîndu-se amîndoi, au in tra t în apa cea m are
si lată, ca să se scalde. Şi apa aceea era apa aducerii-am inte,
care despărţea Ţara Visului de Ţara Vieţii. Cum a in tra t
Busuioc în apa cea rece, cum s-a trezit şi şi-a adus am inte
de viaţa trăită cu m ama lui. Şi s-a inspăim întat tare şi a
strigat :
— Mamă dragă, ajută-m ă ! Du-m ă înapoi în Ţara Visu­
lui. că tare-s nefericit !
Şi a văzut-o pe mama lui aplecată deasupra lui şi cău-
tîndu-i ochii, în care se fugăreau m inunile din Ţara Visu­
lui şi a dragostei... Şi era m am a lui ofilită şi bătrînă după
atîţia ani de aşteptare şi de dor...
— Te-ai trezit, dragul mamei ?
— Nu m -aş mai fi trezit, m am ă !
— Te-ai scăldat în apa aducerii-am inte ca şi mine,
dragul meu... De acum vei trăi şi tu viaţa pe caire am
trăit-o şi eu ca fată...
— M amă dragă, de-acum sufletul m eu n u m ai are
pace... îm i vine să-mi iac seama...
— Apoi tu, dragul meu, n-ai auzit glasurile durerilor
şi cîntecele de dor ale oam enilor ? Te vei obişnui şi tu cu
durerea şi-i p u rta şi tu în viaţă dorul cel nestins, cum îl
port şi eu...
Şi mai spune povestea că Busuioc, feciorul cel din flori,
s-a d at cu viaţa, aşa cum se dau oamenii, şi-a tră it şi el

133
în lum ea asta albă şi neagră, s-a însurat cu o lată din Ţara
Vieţii şi a avut copii şi, dacă n-a m urii încă. apoi îi mai
duce dorul Zînei Visului, cum i-1 ducem şi noi.
Iară eu, aşa cum m i-a fost scris, v-am spus, oameni
buni, o poveste, ori. un vis.

PETRU REZUŞ,
D o c h iţa im păn V .iţa t B a s m e şi
p o e z i i p o p u l a r e d in Ţ a r a -d e -S u s ) ,
)!/72.
 MOARTF.A-N'AŞH

Trăia dem ult, undeva departe, într-o ţară aşezată la

coadili m ărilor spre soare-răsare, un copil sărac, răm as o r ­
fan de m um ă şi de tată. Fără ntci un sp rijin din p artea ru ­
delor, bietul copil, ca să se arănească, m erse în argăţie pe
la unu, pe la altul, de-şi agonisi un codru am ar ele mălai
şi hăinuţe p en tru iernile geroase. Stăpînii îl băteau, copiii
îl batjocoreau văzîndu-1 gol, zdrenţuros şi desculţ. Alţii îl
porecleau şi-i născoceau vorbe grele de ocară, care-i spin­
tecau inima, iar din ochi îi izvorau lacrim i fierbinţi, de-i
ardeau obrajii.
Cu d t creştea, cu atît stăpînul îl bătea mai m ult şi-i
cerea să trudească cu sudori am are, din zori şi pînă-n
amurg.
Copilul creştea, suferinţele se în teţeau şi greutăţile
sporeau.
Cui să-i spună el durerile ce-i înăbuşeau sufletul ?
Nim ănui ! Doar păsările cerului îi ascultau glasul său
m inunat, cînd prin codri, colindînd cu vitele, îşi astîm păra
dorul de m um ă şi de tată, povestind durerea sa în pustiu,
codrilor şi m unţilor, cerului şi apelor.
C um inte cum era şi m uncitor, îndem înatic la toate, fe­
tele, cînd îl vedeau, îşi dau coate. Era acum băiat mare,
voinic şi frumos. P en tru că e ra slugă şi sărac, fetele se fe­
reau să se prindă-n horă lîngă el, că de, le ride lum ea !
Lîngă el juca o singură fată şi aceea săracă, clar pricepută
şi cum inte nevoie mare.
Nu trecu m ultă vrem e şi se căsători cu această fată.
Sărm anul băiat era fericit alături de soţia lui, cu care

137
se-nţelegea şi la bine şi la rău, şi vara şi iarna. După ci ta v a
vreme, căpătară şi un prunc cu plete de aur, frum os parcă
era ru p t din soare.
Plini de bucurie cum erau, începură să alerge prin sat,
din om în om şi din casă-n casă, să caute un naş care să le
boteze copilul, precum cerea obiceiul. Dar cum era sărac
de curgeau petecele după el, toţi îl batjocoreau, îl în fru n tau
şi nim eni nu se-ndura să-i fie naş.
D eznădăjduit, în tr-o bună zi, îşi luă răm as bun dc la
soţioara lui şi, cu lacrim i în ochi, plecă să colinde lumea
in lung şi-n lat, cu gîndul de a-şi găsi norocul, adică nnşul
care să-i boteze copilul.
M ergînd aşa p rin lume. află o m ulţim e de oameni, care
nu se-ndurară să-i asculte rugăm intea, văzîndu-1 aşa de
zdrenţuros.
Dacă văzu ce văzu, îşi urm ă calea la-ntîm plare unde-o
da sorocul şi norocul. N ădăjduia că va da peste un om drept,
care-i va fi naş. Colindînd în neştire, b ă tu t de vînturi, de
ploi şi arşiţă, lih n it de foame şi ostănit, ajunsă la un rîu
mare, ce-şi m îna valurile ca o vijelie la vale. Tăie un co­
pac, îl trase în rîu şi trecu pe celălalt ţărm . M erse în ţara
aceasta zile întregi, însă nu dădu peste picior de om. Vedea
num ai pustiu, ierburi, nisipuri, şerpi şi fiare sălbatice. Cu
inim a cît un purice, dar cu nădejdea în suflet, m ergea tot
înainte.
Iată că într-o zi, pe la chindia mare. se-ntîlni cu un om.
Era îm brăcat în haine cam neobişnuite şi cu o barbă albă,
ce-i ajungea la genunchi. Se dete-n vorbă cu moşu.
Moşu începu să-l ispitească :
— Ce vîn tu ri te-a pus pe astfel de drum uri fără că-
pătîi, pe unde picior de om încă n -a îndrăznit să calce ?
Omul nostru se u ită cu băgare de seamă şi n u văzu alte
urm e decît pe ale moşului. Lăsă capul în jos, apoi zise :
— Moşule, sînt om sărac, vin de la m arginile lum ii şi
caut un om d rep t care să-m i fie naş, ca să-mi boteze copilul
de curînd născut în tr-u n bordei sărac.
— Cu voia ta, eu aş p u tea să-ţi fiu naş, zise moşul.
F runtea săracului se lum ină de bucurie, apoi zise :
— Dacă-i aşa. atunci este drept să-ntreb pe cine am
ales ca naş ?

138
 — Da — răspunse m oşul — eu sînt D um nezeu !
— Cum, dum neata eşti Dum nezeu ? O, ce nenorocire,’
zise săracul.
— De ce nenorocire, om ule ? Nu te bucuri că Dum ­
nezeu ţi-a ieşit în cale ca să te ajute ?
— Nu. nu m ă bucur !... Dacă eşti Dum nezeu, atunci
nu-m i eşti naş, fiindcă dum neata nu eşti om drept ! Dacd
eşti Dum nezeu, p e n tru ce ai lăsat în lum ea asta atîtea rele
şi pacoste ? P e n tru ce pe unii i-ai făcut bogaţi, da pe alţii
săraci lipiţi păm întului ? Aaa... nu, nu, dum neata nu eşti
un om drept. Şi unui cîine i-ar fi m ilă de trupul m eu, gol
şi p lin de răni, de picioarele mele din care curge sînge, de
inim a m ea plină de venin, da ţie n u ţi-e milă, cum nici la
cei avuţi n u le este m ilă de cei săraci.
F ără să-şi fi luat nici bună ziua de la Dumnezeu, plecă,
cu sufletul îndurerat, mai departe.
In ziua urm ătoare, se întîlni cu un alt moş, căruia-i
povesti ca şi lui Dum nezeu rostul plecării sale în lume.
B ătrînul, care-1 ascultă cu luare-am inte, îi răspunse :
— Aş putea eu să-ţi fiu naş !...
— Toate sînt la locul lor, da eu n-aş vrea să fiu pă­
călit şi te-aş ruga să-mi spui cine eşti dum neata, adăugă
săracul.
— Eu sîn t S fîntul Nicolae, în toată lum ea cunoscut.
— Sfîntul Nicolae ? E ! Păi nici dum neata nu eşti om
drept. Oare aşa sînt oamenii cei drepţi ? Spui că peştele e
de post, dar din peşte curge sînge ? Apoi bună ziua, nici
cu dum neata nu fac nici u n tîrşag, p entru că nu eşti om
drept, precum nu este nici Dum nezeu.
S fîntul Nicolae răm asă cu privirca-ncrem enită de în­
drăzneala săracului, care-şi luă toiagul şi traista pe spinare
şi-şi văzu de drum.
A tre ia zi, se-ntîlni cu un alt om în cale, care, auzind
plîngerea călătorului sărm an, se învoi să-i fie naş.
Om ul acesta era deosebit faţă de alţi oameni. Era u n
vlăjgan m are şi urît, faţa păroasă, ochii negri seînteietori,
care te sfredeleau cu privirea crudă ca de fiară sălbatică.
V orba îi era scurtă şi lovea ca o săgeată. Pe şoldul stîng
atîrn a o sabie m are îngrozitoare, pe care se prelingeau

139
picături de singe încă cald. îl cupr insera fiorii privi ndu-1
incă o dală din creştet pînă-n călcîie. Nu mai cuteza să
spuie nici o vorbă. S tătu puţin ca să-i vină curaj. Ba să-l
întrebe, ba să nu-1 întrebe cine este ? îşi luă inim a-n dinţi
şi-i zise :
— Bine, nasule, drept ar fi să ştiu şi eu pe cine am
ales să-mi fie naş ? De aceea, le-aş ruga, spune-m i cine
eşti dum neata ?
— Chipul m eu şi sabia ar putea să te facă să ghiceşti,
S in t m oartea.
— Dum neata, m oartea ? zise trem urînd de frică săracul.
— Da, chiar eu, întări ea.
— Atunci, să ştii că este bine. Mă învoiesc să-m i fii
naşe, pentru că eşti om drept. D um neata nu sprijini nici
pe cel bogat, nici pe cel sărac. Mergi la fiecare şi ia ră în ­
d u rare curm i firul vieţii şi celor bogaţi şi fericiţi, şi celor
săraci şi oropsiţi. Apoi, mă bucur că am făcut o alegere
bună, am avut m are noroc. Un lucru n-o să-ţi placă, fiindcă
sin i sărac şi n-am nimic în afară de petecele de pe m ine
şi acest: toiag.
— T otuna este pentru mine. avut ori neavut, tînăr
ori bătrîn, sabia mea nu alege, tin d vine sorocul. Lasă tu
sărăcia la o parte, că te voi aju ta să ajungi om bogat, zise
moartea.
După o cale lungă şi întoarsă, săracul.ajunge cu naşul
său la bordeiul unde m uierea lui îl aştepta cu fiul său ne­
botezat.
Boteză naşul pruncul şi se făcu o mică veselie, la care
ceilalţi oameni din sat nu veniră, din m îndrie, în casa
săracului.
Naşul îl îndem nă pe omul no stru să se facă vrăjito r
dacă vrea să se-m bogăţească. El, care nu se pricepea în
farm ece şi descîntece, cu părere de rău, n u p u tu face pe
plac naşului.
M oartea, însă, nu se lăsă ; începu să-l dăscălească, spu-
nîndu-i că va fi de ajuns să aibe în m înă u n troc ori o că-
n u ţă cu steblă de busuioc, fiindcă va prim i de la el puteri
nevăzute. Va putea şti cine din cei bolnavi m ai poate lungi
firul vieţii şi cui i se curm ă firul vieţii, privind locul unde
se aşeza ea cu sabia. Dacă o va vedea la picioare, îi poate

140
proroci că mai are ele trăit si ca e scăpat, d a r daca o va vo­
dca pe la capul bolnavului, atunci poate4 să spuie ca totul
este în zadar, că leacurile lui nu mai au nici o pu tere tă­
m ăduitoare.
Finul nu stătu mult pe gînduri şi s-apucă de colindat
şi deseîntat prin casele bolnavilor. Cu cit trecea tim pul,
cu atît devenea om de vază. m are filozof, vrăjito r şi cititor
în stele. îl căutau îm păraţi şi regi, bogaţi şi săraci. Pe toti
îi vrăjea şi le deseînta fără deosebire. A junsă om bogat, că
nu mai avea ce să facă cu banii. D upă ce-şi adună comori
însem nate de aur, către bătrînete, se lăsă de vrăjitorie,'
ducînd o viată liniştită lingă solia şi fiul său, pe care-1 în­
sura cu o m ireasă cum inte şi frumoasă.
Trăi aşa în linişte şi-n pace, pînă ajunsă la adinei ba-
trîneţe. G îrbovit de ani şi alb ca zăpada, se gîndi că de
m ulţi ani nu-1 mai văzuse pe naşul său şi că s-a r cădea să-i
m ulţum ească pentru binele ce i l-a făcut. După ce sosi,
naşu. răm asă cam m irat că i-a luat-o înainte, fiindcă el
avea de gînd de m ult să treacă pe la finu-su. Se gostiră
pînă la un timp. cînd naşul, ca să-şi arate bucuria faţă de
fin, îl luă pe acesta de mină, coborî nişte scări pe furca pă-
m întului în jos, trecură pe subt mai m ulte tunele şi a ju n ­
seră în inim a păm întului. In fata lor. se deschisă o boltă
m are, lum inată ca ziua, ca cerul cu stelele. Un om uriaş ţi­
nea păm întul într-o furcă m are cu trei dinţi şi nici nu sim ­
ţea greutatea. Omul sta nem işcat ca o stană de piatră şi nu
băg'a-n seamă pe nimeni. Aşa prim ise poruncă de la stăpînul
păm întului ; el să ţie păm întul în m îinile lui, că aşa i-a fost
rînduit.
Pe bolta păm întului erau aprinse nenum ărate lumini,
d in tre care m oşneagul luă seamă că unele s-aprind sub
văzul lui, iar altele se sting de la sine.
Rămase m irat cînd văzu pe naşu-su cum stinse nişte
lum iniţe, iar pe altele, gata să se sfîrşească, le aprinde din
altele stinse.
— Nasule, ce poate să însem ne asta ? In fundul păm în­
tului. unde-i noapte neagră ca m oartea, ard lumini, din care
tu pe unele le stingi, iar pe altele, gata să se stingă. ;e
aprinzi ? Naşul, grăbit, nu răspundea nimic, necontenind
să aprindă sau să stingă luminile.

HI
 Finul, plin de nerăbdare, întrebă pe na.? din nou, si de
data asta îi răspunse :
— Vezi, fiecare vietate de pe păm înt are aici cîte o lu ­
m ină. Lum ina fiecăruia arde pînă omului nu-i iese sufletul.
L um inile ce au ars şi s-au stins arzînd pînă la capăt, sînt
oam eni care au tră it pînă la adinei bătrîneţe. Lum inile care
se sting, deşi sînt abia începute sau pe jum ătate arse, arată
cile zile a avut de vecuit omul ori copilul ce i s-a curm at
firul vieţii mai devrem e.
Ascultîndu-1 pe naş, îşi dădu seam a că este cu adevărat
m oartea şi sim ţi cum de spaim ă îl seacă la ficaţi.
— Naşule, d ar eu, bunăoară, am pe-aici vreo lum ină ?
— Uite, chiar lum ina asta din faţa ta, care-şi poto­
leşte încetişor pîlpîitul, este a dum itale, spuse naşul.
M oşneagul răm ase uluit cum i se stinge lum ina vieţii
şi sim ţi deodată cum se înăbuşe, şi zise :
— Naşule, sim t că m ă înăbuş, nu mai pot sufla, naşule,
nu m ă părăsi, ajută-m ă să-m i văd copilul şi soţia !
Moşul se apropie de lum inarea sa şi din lum ina ei
aprinse un muc de lum inare, de cine ştie cînd stins, şi
o înfipse în locul lum inii ce se stingea. Atunci sim ţi cum
îi reveni puterile şi glasul.
Naşul privi cu m înie şi-i zise :
— In lum ea asta, în afară de tine, nim eni nu m -a în ­
şelat, lungindu-şi viaţa prin viclenie. Da să ştii că peste
zece ani, în aceeaşi zi, să fii acasă, că am să viu să-ţi curm
viaţa.
Şi cu asta. naşul îl apucă de o m înă şi ca o nălucă zbură
cu m oşneagul în -sus, pe lîngă furca păm întului, şi ieşi la
lum ină. Se despărţiră m ulţum iţi şi unul şi altul ; însă vre­
m ea trecea pe nesim ţite. în tr-o zi, iată-1 pe naş, după cei
zece ani, că-i deschide uşa casei.
— E, finule, acum a sosit ziua cea de pe urm ă. Ia-ţi
răm as b u n d e la toate cele păm înteşti, fă-ţi iertăciune cu
cei ce răm în în viaţă, că de data asta nu m ă mai poţi în ­
şela. Eu îndeplinesc porunca stăpînului meu, care n u iartă
de m oarte nici pe cel bogat, nici pe cel sărac. P regă-
teşte-te d ar !
Moşneagul, auzind cuvintele acestea, porni să plîngă
ca un copil. In zadar îi curgeau lacrim ile şiroaie peste
obrajii zbîrciţi. că m oartea nu se-ndura.

142
 ■—^ Te rog ca pe un naş ce-mi eşti, m ai lasă-m ă trei zile
să trăiesc, şi-ţi voi fi recunoscător.
— Apoi, deşi cei m ari s-ar putea m înia pe mine, îţi
m ai dau îngăduinţă trei zile, însă atunci să fii pre gătit aici,
în casa ta de m oarte.
— M ulţum esc din suflet, nasule, zise moşul, şi se des­
p ă rţiră cu gîndul să găsească alt mijloc să-şi mai p re lu n ­
gească zilele.
Nu mai era de glum it cu m oartea. M oşneagul în grabă
îşi pregăti o pereche de desagi cu galbeni, îi anina pe cal şi-i
dădu drum ul fără ţintă. Merse nopţi şi zile şi poposi lingă
poiana unor păduri fără capăt. îşi odihni calul şi îşi făcu
socotelile pe unde i-ar putea pierde m oartea urm ele, si o
luă din nou la drum lung. fără pulbere.
S trăbătu cîmpii, păduri, trecu ape şi ajunse într-o pus­
tietate. „Aici sînt scăpat, zise el. Nu este picior do om, şi
m oartea caută locuri unde este lume*4, se bucura m oşnea­
gul. M erse el aşa o bucată bună de drum , sub dogoarea
unei călduri de cuptor. Era amiaz de zi. ll prididise setea,
că a r fi băut apă şi din urm a boului. M ergea în neştire, tot
u itîndu-se-n urm ă, să vadă dacă nu-1 urm ăreşte naşu-su.
Se opri în tr-u n tufiş, unde era u n izvor, şi iute coborî
să-şi astîm perc setea.
D ar cum se aplecă să soarbă o înghiţitură, în luciul apei,
zări chipul naşului său şi apa i se op ri-n gît.
— Aşa ne-a fost vorba, finule, să ne-ntîlnim aici ?
— Iartă-m ă, naşule. ce era să fac, care m uritor din lu­
m ea asta n -ar fugi de m oarte dacă-ar şti cînd îi vine ? în-
gînă cu glasul aproape stins.
Şi deşi era setos, îl ridică de la izvor m oartea şi se po­
meni cum îl duce ele m înă pe alt drum .
— Naşule, noi m ergem, da nu vezi că m i-am u ita t ca­
lul, căciula şi desagii cu aur ? Lasă^mă să m ă duc să-i iau
cu mine. Şi începu să se văicărească ca o m uiere.
— N-aş vrea ca în ceasul ăsta să te superi pe mine,
du-te şi caută, deşi n-ai să m ai găseşti nimic. D u-te, dar.
M oşneagul plecă, caută în zadar, însă spre m irarea lui,
nu văzu nimic. Num ai o grăm adă de coţofene se băteau în­
tre ele şi se certau pe căciula lui, do făceau o larm ă parcă li

143
s-a r fi întîm plat un lucru cine ştie ce mare. Se-ntoarse ta
naşu-su şi-l în treb ă :
— Naşule. acum sim t că sînt în m îinile tale, dacă vrei,
spune-m i de ce se bat şi se ceartă ooţofanele acelea pe
căciula m ea ? Nu pot lua căciula din pricina lor ; ce să fie
oare asta ?
— E, finule, nu sîn t acelea coţofene, ci sînt m uierile şi
soţia ta, care se om oară plîngindu-te că ai m urit.

C ulegător : C ristca Sandu-Tmnoc.

In fo rm ato r : T raian P reda, de
ani, com una Bogovina — Ti-
moc — Bolicvaţ, K.S.K. Iugosla­
vi-.t.
Făl - FrumoH cu părul, d e a u r
(liasme populare r o m â n e a ţ i , II),
1U&T.
 IH)I I K IO Itl B K Ţ I

Zice e-o fost odată de dem ult doi feciori : o petrecut

îm preună la făgădău. După ce o p etrecu t — s-o cam îm­
b ătat — o zis :
No am u u n ’e morem ? M erem acasă, o m erom în
.şăzătoare ?
— Ba hai m erem în şăzătoare.
Pe u n ’e trăbuia să m argă în şăzătoare, era un drum
cam Iun»', trăbuia de cungiurat. Zice :
— Plai trecem — că era un drum pin ţînţîrim — hai
trecem pin ţîn ţîrim mai de-a dreptu.
— Bine !
Aşa o făcut : o trecut pin ţînţîrim . Cum era ei beţi,
să-m piedecă de-o cruce. Pică unu şi dă cu nasu de păm int,
îşi zdrobeşte nasu. El. de mînie, zice, dă cu picioru-n...
m orm întu-acela u n ’e era crucea :
— Noa — zice — mă ! Cine eşti tu acolea îngropat în.
m orm întu-aiesta. dacă nu-i hi m îne sară cu m ine la m asă
să m încăm amîndoi d in tr-u n blid, să te zvîră păm întu,
să nu te pri mască, pînă-n nai tu ceriului să te zvîră !
Şi cu astă vorbă o plecat în şăzătoare. Acolo în şâză-
toare s-o petrecut, or giucat. cum îi datina feciorilor ş-a
fetelor, ş-apoi o plecat acasă, fără să-şi mai am intească
că ce-o grăit el cîn o fost bat de-o m ărs în şăzătoare.
Cîn o fost a doua sară. de-o gătat mama feciorului
cina. ş-o pus-o pe masă. o-auzit num a la uşă : cioc, cioc.
— D a!
Şi vede că să deschide uşa : da cine intră în casă ?
Un fecior mare, gal ban ca ceara, îm brăcat cu haine cum
îmbraci m ortu, în picioare cu şăluari de pînză.

3
 -— Bună sar a !
■— Sara bună î
Fără ca să-l poftească cineva, ş-o aşăzat după masă.
— No — zice — hai, pofteşte, c-ai zis că să m incăm
am îndoi dintr-u.n blid. Io — zice — ţ-am ascultat cuvîntu
cum ai zis, io nu po să calc cuvîntu, c-ai zis că să nu m ă
prim ască păm întu. Aşa c-am vinit.
S-o dus fecioru ş-o m încat, cam spăriet, cam tăţi s-o
spărietu-să în casă, tăţi o-nlem nit de spaimă. O m încat,
n-o avut ce face.
— No, uite colea : dacă eu ţ-am asculta cuvîntu cum
m -ai poftit, ş-am vinit, aşa trăb ă să vii şi tu cu m ine !
— Păi fă bine lasă-m ă, că nu poci mere, că... Fă bine
iartă-m ă dac-am greşit.
S-o rugat părinţii, s-o rugat ceia fraţi.
— Oo ! Nu să poate ! Dacă eu am vinit de pe ceia
lume. tu cum să nu poţi m ere de pe iasta lum e ? îi m usai
să vii cu mine.
N-o avut ce să facă. O ieşit afară. După ce-o ieşit afară,
l-o petrecut şi părinţii, şi ceia fraţi — o ieşit cu lam pa,
că era-ntunerec, ca să vadă. Cît o ieşit afară, nu l-o m ai
văzut : nici l-o mai văzut pe cel m ort, nici o m ai văzut pe
cela viu. Şi d intr-o dată aceia s-o trezit într-o grădină
atîta de frum oasă !
In grădina-aceea era fel de fel de pomi şi fel de fel
de peri şi de m eri : altu-nflorea, altu atunci să cocea. O
m îndrenie aşa cum nu să mai poate pe păm înt. Era o fîn-
tîn ă frum oasă-acolo în m ijlocu grădinii, ş-asupra fîntînii
era u n p ă r cu nişte p ere-atîta de frum oasă, şi galbine, şi
dulci ca m ierea. O zis m ortu cătă cela viu :
— No — zice — uite colea : de ţi-e foame, ia pere
d-estea şi m înincă. De ţ-a hi sete, bea apă din fîntîna
asta, ş-apoi dacă nu mai ai ce face, culcă-te.
Şi cela o plecat.
— Io — zice — mă duc la treaba mea.
După ce-o plecat cela, fecioru o luat pere de-acelea, o
m încat : atîta de bune ! Dup-aceea i-o fost sete, o băut
apă, n-o av u t ce să facă, s-o d a t şi s-o-nlins a um bră şi
s-o culcat. Ş-o durnit. O dată în tr-u n timp, s-o strezit că
vine cela ş-îl hurducă, m ortu.

14G
 — Scoală-te, Larioane, scoală-te !
Să deşteaptă cela.
— Hai — zice — ce-am d u rn it !
— Ai d u rn it bine : ’şa-i c-ai d u rn it bine ?
— Vai, bine-am durnit.
— Da' — ’ice — ştii tu cît ai d u rn it ?
— D-ap-oi hi d u rn it vo d o u ă-tri ceasuri.
■
— O sută de ai ai d u rn it !
— Vai de m ine : o sută de ai ! Nu să poate !
— Ba atîta ai durnit.
Cela n-o crezut.
— No — zice — uite : vrei să mai stai aicea, să mai
dorni să mai ?
Zice :
— V reu !
— No — zice — io m ă duc iară-n treaba mea, tu răm ii
mai d eparte — zice.
Ia r o-s c-o m încat fecioru pere, iar o bău t apă, s-o
m ai preum blat pin livada aceea frum oasă, ş-apoi o zis
că s-o pus iară-a um bră — o m ai sta t acolo, s-o m ai
uitat — s-o-ntins iară a um bră sub p ăr şi iar-o d u rn it
un somn. Şi ia ră -n tr-u n tim p o venit acela m ort şi l-o
sculat.
— Măi Larioane ! Scoală-te !
S-o sculat.
— D urnit-ai bine ?
— F oarte bine !
— Da ştii tu cît ai d u rn it ?
— Oi mai hi du rn it două-tri ceasuri.
— Ai mai d u rn it o su tă de ai. Amu ai două şute de ai
durnite.
N-o v ru t să creadă nici ca cît. S-o m ai preum blat ei
am îndoi tot pin livada ceea, s-o uitat. Cînta păsările
care de care mai frum os. Şi iar-o vinit, o zis că, la păr,
ş-o zis :
— No — zice. De vrei să te duc pe ceea lume, bine,
de vrei să mai stai aici să mai bei, să m înînci, să dormi,
io te las.
— Mai stau ! Mai stau să mai m înînc pere de ez’ bune,
o-apă u n ’e m-oi duce, ştiu că de estea pere n-oi m ai
m înca veci, şi să beu apă de az’ bună.

147
 -— No zice — ram îi mai departe, io iară mă duc la
treaba mea.
O mîncat. pere, o băut apă, s-o pus şi s-o m ai culcat
un somn. Cîn o vinit a treia oară cela, m ortu, do l-o
s c u la t: ...^ ......
—- No — zice — cum ai du rn it, Larioane ?
— Foarte bine ! Vai, aşa urî somn dulce n-am d u rn it in
viaţa mea ! y
— No-amu ştii tu cît ai mai d u rn it ?
■— D-ap-oi mai hi d u rn it vo d o uă-tri ceasuri.
— Ai mai d u rn it înc-o sută de ai ! Am u ai tri sute de ai
de cîn ai plecat de-acasă.
— Nu să poate !
Zice :
— Uite colea : dacă vrei să stai aici, răm îi aicea pen­
tru totdeauna, c-aicea n-ai nici un lucru, nici o grijă, stai,
mînînci, bei, te petreci aicea, te distrezi ţă tă v iaţa ta.
Dacă vrei să te duc acasă — zice — uităte-acolo u n ’e-o
fost casa ta părinţască, nici n u m ai asam ână, nici n u 'm a i
este nici naţie de oameni, acolo-s altă naţie de oameni, i
şchim bat tăt, şi păm întu, nici nu-i m ai cunoaşte satu tău
cum o fost cîn ai plecat şi cum îi am u cîn li-i videa !
El n-o vrut să creadă nici ca cît.
— Nu şi nu ! Vreu să m ă duci acolo de u n ’e-am plecat,
pe păm întu părintăsc.
— Haida. că te duc.
Num a-o dată s-o gîndit şi, ei, o spus aşa m ortu — ca
să nu uit. — zice :
— U ită-te. io te duc pe ceea lume, da să bagi de sam ă :
cine te-a-n treb a că u n ’e-ai şezut pînă-n tim pu-aiesta de
tri sute de ai, şi ce-ai făcut, cu ce-ai trăit, tu num a la
acela să spui care s-a apuca că te-a-ngropa, te-a-nm or-
m înta, la altcineva să nu spui.
— Bine, aşa oi face.
O zis că num a o d ată apar şi s-o trezit, să şi trezesc
acolo de la locu de unde-o plecat. D rept lucru, c-acolo
u n ’e-o fost casa tătîne-so şi u n ’e-o fost, nu s-o m ai cu­
noscut, nice sat, nici, o-s că era oameni — grăia-n altă
limbă, nici nu grăia lim ba aceea cu care s-o născut el,
care-o grăit el cu părinţii lui.
,,Hai de m ine şi de mine, da ce să mă fac ?“

148
 El o-s câ era atîta de frumos la faţă, ş-at,Ua de tînâr şl
de voinic, şi o fată aşa arăta cum n -ar hi trăit pe păm m -
tu-aiesta. T ăt îl întreba oamenii :
—■ P ă u n e -a i tră it tu de tri sute de ai ? Un’e-ai fost ?
— A pă un o-am fost, nu poci spune, num a ia acela
cine s-apucă că m -a-ngropa.
S-o d at ş-o cătat pe la sfat .să vadă a găsi ceva registre
pe la popi pe-acolo pin cataloagele-acelea. Ş-ar hi d at de
veste că d e iri sute de ai a r hi fost cutare şi cutare şi ar
hi aflat pe-acelea tim puri c-o fost aceia oameni atunci
pe-acolo.
Ş-o-s că l-o chem at preotu din comuna aceia, zice :
— U ită-te, să-m i spui mie, câ io — zice — te-oi înm or-
m înta, că io-s popă, io te-oi îngropa — zice — şi dacă
să-ntîm plă ceva, ş-aşa.
Ş-o-s că s-o pus am îndoi pe scaun, popa de-o parte,
fecioru de-o parte, şi-o-nceput a-i spune, de cum o plecat
la ciişm ă, cum o fost în şăzătoare, cum o vinit m o rtu la
masă, cum l-o dus, cum o stat el acolo-ntr-o grădină
frum oasă, tăt-tă t. Şi-o-s că de ce povestea, bătrînea. De
ce povestea, tot bătrînea ; şi tot bătrînea. Aşa, cin o te r­
m inat povestea, atîta o fost de bătrîn, o-s că num a s-o
lăsat-în tr-o p arte — nici videa, nici, acelea bătrîn eţe le-o
avut ca un om de tri sute de ani — o-s că num a s-o lăsat
intr-o parte, ş-o fost şi m ort !
Şi popa apoi s-o apucat şi 1-o-ngropat. c-aşa i-o fost,
aşa s-o apucat, le-o fost povestea.
Şi cu asta s-o sfîrşit.

Inform ator : P re rii p M ii r ia . L e ^ u -

\usaud.
OVIDIU BlRLEA,
Antologie de proză populară
epică, III, 19GG.
(A daptarea textului, tip ă rit în
tran sc riere fonetică, ne aparţine.)
 M A M A CIUMII
Di: LA M ARG INEA LUMII

A fost odat-un îm părat ş-avea trei feciori. Ş-a crescut

în curtea palatului u n pom de nu i se vedea vîrfu. Şi-m pă-
ra tu ăsta nu ştia ce poam e face pom u ăsta. Ş-a spus la
feciorii lui :
— Cine-i v-aduce poame din accst pom, va fi-m părat
în locu lui !
A voit ăl m are să se suie pă pom în sus. S-a suit ce
s-a suit, şi n-a m ai putut, s-a dat înapoi jos. Mijlociu la
fel. Al mai mic, ce ’ce :
— Tată, mă sui eu.
— Suie-te, mă, dacă poţi !
— Da, m ă sui în felu urm ăto r : să-m dai m erinde cît
pot să duc în spinare, să-m dai o lulea, o roată de tutun,
u n am nar ş-o crem ene ; o ploscă cu apă ş-un toporaş cu
gîtu d-o jum a dă m etru dă lung.
Ce-a cerut băiatu, îm păratu i-a dat. Ş-o pereche de
colţari. ca la stîlpii de telegraf, să s-agate dă pom.
Să suia, ce să suia, înfingca toporu în trunchi şi sta
pă el şi hodinea, scăpăra, fum a tutun, să hodinea ; iar
pornea el aşa m ai departe. S-a dus el cît s-a dus, zîle
lunge să-i ajungă ; peste un tim p vedea o căsuţă în vîrvu
pom ului acolo ; jos nu să mai vedea păm întu. Să suie
m ereu ; aşa cum spusei, cu m eşteşugu ăsta.
Cînd s-apropie de casă, acolo sus, povestea spune ca
era locuinţa Sfintei Duminici, şi toate poam ele le-aduna
ea şi jos nu da drum u la nimic. Cînd l-a văzut pe el — l-a
chem at P etrişor —, cînd l-a văzut Sfînta Duminică, îi
spune :
— Bun sosit. Petrişor ! De ce-ai venit tu pe la m ine ?
 — M-a m înat tala, zîce, să-m dai şi mic* poame d-aicea,
să vadă şi el ce fel de poame e.
— Ştiu că-i în curtea voastră crescut pomu ăsta.
S -ajunse-ntr-o sărbătoare şi S fînta Dum inică — c-a/a
spune povestea — avea o fată m are.
‘Ce : — P etrişor. na cheile de le toati odăili ; plim bă-te
pîn ele şi vezi ce-i pe la mini, p-aici ; că eu mă duc la
biserică.
Ş-avea o odaie sîcîiată [sic] ş-ncuiată :
'Ce : — ’n odaia asta să nu intri ! Da cheia tot i-a dat-o
lui, şî de la odaia aia.
Fata ei sta la bucătărie, îi gătea mă-sii m incare, cin’ o
veni de la biserică.
Um blînd el pîn toati odăili, vede el fel de fel de frum u-
seturi. Da ce-i vine lui în gînd ? Da de ce să nu in tru
şi-n odaia asta, ce ştie Sf. Dum inică c-o descui şi mă uit
şi eu acolo ? Nu ştie ea !
A descuiat uşa. Cîn’ a descuiat uşa, iese un zmeu
afară. I-a fu rat fata şi-a fugit cu ea. Probabil că zmeu
ăla a vint de mai m ulte ori ş-a-ncercat s-o fure, da D u­
m inica l-a prins, şi l-a arestat acolo.
Cin’ vine Sf. Dum inică de la biserică, îl vede» supărat
şi fata nicăieri.
— Ce-ai făcut, pîrlitule, ’ce, m i-ai d at drum u zm eu­
lui şî m i-a fu ra t fata ş-a fugit cu ea !
De necaz, i-a d at brînci dă pă scară jos, băiatului, în
văzduh în jos. Venind el d-acolo vîjiind, pîn aer, pă la
ju m ătatea pom ului — aşa spune povestea — s-a-ntîlnit
cu trei zmei, pă trei cai, c-atunci erau cai năzdrăvani,
zburători. S-au făcut ro ată-m p reju r şi l-au prins în mîini,
l-au prins viu, n -a m urit. L -a-ntrebat ce-a păţit. Le-a spus
povestea cum i s-a-n tîm p lat cu Sf. Duminică, acolo, sus.
— Da, m ăi Petrişor, ştiu, zice ; zmeu ăla-i tare bogat,
care-a fu ra t fata Sf. Duminici. Ea se jeleşte tare, da nu
mai poate să plece d-acolo.
— Da, ’ce, îţi dau calu meu, că şî noi avem năcaz pă
el. Are, ’ce, şase aripi ; d u -te la el şî eu fug după soare
să vie-ncoa.
I-a dat calu lu P etrişor şî calu ştia unde sade zmeu
ăla. S-a dus acolo, a găsît-o plîngînd pă fată,, a furat-o,
a pus-o pă cal şi p-ici ţî-i drum u.

151
 A m ers ce-a m ers. Da /m eu avea cai cu douăzeci si
p a tru do aripi. Intr-o clipă l-a si prins si i-a luat-o. Da
nu i-a Tăcut, nimic, l-a iertat.
— C in te-oi mai prinde încodată îţ' iau gîtu î
S-a dus cu calu la zmeii ăia, îndărăt.
— N-am putut, bă, s-o iau ; el avea cal cu douăzeci
şi patru de aripi.
Zice :
— Să te duci cin* l e - o m mina noi, e - a i n j i n î e r i nu
poţ, i-o iei.
— Unde ?
— Să te duci la m arginea lumii, la Mama Ci urnii, c-are
o iapă, ’ce, o păzeşti trei nopţi, şî-n fiecare noapte face
cîte-un m înz ; dacă-i reuşi s-o păzeşti în trei nopţi, bagă
de samă, ’ce, ca are să-ţ dea un mînz, c-ai făcut sărviciu
ăsta ; tu să nu iei decit pe ăl mai u rît şi mai slăbănog,
ăla să-l iei, c-ala-i mînz cu douăzeci şi p atru de aripi.
Ei, ce-a făcut băiatu ? S-a d at jos pe păm înt ş-a ple­
cat la m arginea lumii, la Mama Ciumii.
M ergind el pă drum , să-ntîlneşte c-o cioară, ba nu,
înlîi c-o lupoaică cu picioru ru p t de vînător. Şî el a v ru t
să tragă cu arcu, s-o-m puşte dă tot. Da lupoaica :
— Nu m ă-m puşca, Petrişor, ’ce, pansează-m ă la picior,
că m ult bine ţ-oi face şî eu.
El, fiind om bun, aşa a făcut ; probabil, cum spune
povestea, vorbeau şî anim alele p-atunci. ştiu eu ! ?
A legat lupoaica la picior şi i-a d at drufnu. A -ntins-o
m ereu, m ai departe, să m eargă la m arginea lumii, la
M ama Ciumii.
M ergînd el cale lungă să-i ajungă, se-ntîlneşte c-o
cioară cu aripa ru p tă de vînători. Cioara i-a strigat :
— Petrişor, vindecă-m ă la aripă, că m ult bine ţ-oi
face !
A legat-o şi pă aia, a pansat-o şî i-a d a t drum u.
Iarăşi a luat drum u să se ducă înainte. M erge ce merge,
pe m arginea unei ape m ari vede-un peşte mare, ieşit afară
pe mal şi să zbătea să intre în apă şî nu rnfii putea.
— Petrişor, bagă-m ă-n apă, că m ult bine ţ-oi face
şi eu.
— Poi, c u m să te bag eu. că tu eşti m a r v !

152
 — Ia o pîrghie şî bagă-m -acolo ! Că ştiu un’ te duci :
la Mama Ciumii de la m arginea lum ii !
A tăia t o pirghie din zăvoi, a băgat-o sub el şi l-a
ră stu rn a t în apă. Eeei şî-ş ia drum u să se ducă înainte.
Peste cîtva tim p a sosît acolo, la m arginea lumii. Ea
cînd l-a văzut, bucuria ei.
— Eeei, bine-ai vinit sănătos, P etrişor ! (îl ştia cum
îl cheamă, dacă era năzdrăvană.) Da ce-ai vinit pe la
mini ?
— S ă-ţ văz de iapă 'trei nopţi şî să-m dai şi mie un
mînz.
— Da, îţ’ dau, să-m vezi dă ea ! (Ea era năzdrăvană.)
Dacă n-ai să poţ, îţi tai capu.
Şi era un par acolo, în grădină, fără cap, că era acolo
num ai pari cu capete.
— Uite ăla cere cap, dacă nu poţ vedea dă ea !
S-a hodinit, s-a culcat băiatu, i-a d a t m încare şi s-a
dus la iapă.
7Ice : — Te faci lupoaică la noapte ! Piei din faţa lui,
să te faci lupoaică, să in tri-n lupi, să n u te m ai găsască,
să vie fără tine acas* !
El, noaptea călare pă ea, să n-o piardă. Cu b ăţu -n
mînă. H oaţa de iapă a pierit, l-a lăsat călare p -u n moşoroi
ş-a fugit ! Cîn’ să pom eneşte aproape dă zîuă, iapa n i­
căieri. Cat-o-ncolo, cat-o-ncoace... nicăieri ! Vine la el
lupoaica aia d-a legat-o la picior.
— Petrişor, ’ce, uite iapa ta colo, în haita aia dă lupi.
Uite a făcut un mînz, uită-1 după ea puişoru ! Stai aci că
ţi-o aduc eu !
S-a dus lupoaica ş-a început s-o zgonească ; îi striga :
— Ţăăă. ţăăă. iapa babii ! Vino-ncoace !
Ş-a venit la el, i-a pus căpăstru-n cap ş-a dus la m ă­
tuşă acas? şî i-a dat-o în prim ire, cu m înzu după ea.
— Bravo, Petrişor ! Să ştii că eşti băiat deştept, că m i-ai
văzut de ea ! Uite m încare, hodineşte-te !
Sara bate iapa cu biciu de foc : — Să te faci cioară,
’ice ! Să te duci în slava cerului, să nu te mai găsească,
că te omor !
A doua noapte s-a făcut cioară, ş-a zburat sus. în tr-u n
stol de ciori. A mai făcut alt mînz, a făcut doi pui dupfi ea.
Cioara aia d-a vindecat-o el, a venit la el şi i-a spus :
 — Uite iapa ta, în stolu dă ciori, sus ! Ea s-a făcut
cioară ş-arc doi m înzi după ea. Stai aci că ţi-aduc eu !
Cheam ă cioara aia toate ciorii şi le zgoneşte ş-o aduce
la cl. I-aduce iapa, îi pune frîu -n cap ş-o duce iar la m ăture.
— Bună dim ineaţa, babo !
■— B ună dim ineaţa, fiule, din curvă făcut !
N-a mai p ăţit treaba asta, să nu-i piarză nim eni iapa.
— Ei, m ai ai o noapte, ’ice, acu-i acu ! Dacă-i scăpa
eşti bun scăpat !
Se duce din nou la ea şi-i spune :
— Să te faci nisipariţă, să in tri pă fundu m ării-n
noaptea asta ! Acolo nu m ai vine după tine !
Ş-aşa a făcut. S-a făcut n isip ariţă ş-a in tra t pă fundu
m ării. C ată el iapa încolo, cată-n sus, în jos, şi nu mai
didea de ea dăloc.
Răsare soar’li. Să duce pă m arginea apii s-o caute,
pîn zăvoaie. Peştili ăla dă l-a scăpat el d ă la m oarte
scoate capu din apă. Ala probabil a fost şefu peştilor,
peste toţi :
— Petrişor, ’ice, iapa ta e nisipariţă, e pă fundu nisi­
pului îngropată cu trei pui d u p ă ea. Stai aci că ţi-o scoţ
eu acu a fa r’ !
Ş-a d at ordin la toţi peştii, ce peşte o găsi s-o scoaţă
a fa r’ din apă.
Toţi peştii a u um blat pîn ap ă ş-a găsit-o în nisip, ş-a
scos-o afară. S-a făcut iar iapa înapoi cu trei m înji după ea.
Se duce la m ătuşe :
— B ună dim ineaţa, babo !
— B ună dim ineaţa, fiu din curvă în curvă făcut ! Ei,
stai aci să-ţ d au u n pui, un m înz !
Şi la ăi d ă avea hăripi m ai puţine, şase şi douăspre­
zece hăripi, le-a d a t m ătuşa m încare, i-a-ngrijit, i-a ţăsă-
lat şi i-a făcut graşi şi voinici. Ala d-a avut douăşpatru
dă hăripi, năzdrăvanu, l-a lăsat jigărit.
— Hai, maică, să-ţi d au u n m înz că m i-ai făcut treabă !
Uite, ia-1 p ă ăsta ! Dă bunăvoie ţi-1 dau p-ăsta frum os,
sau pă care vrei ?
El d ă colo : — Nu, maică, p-ăsta prăpăditu, m ăcar
să-m i trăiască el !
— Nu, m am ă ! Ce faci tu cu ăsta urîtu şi slabu’ ce ? !
Că nu poate să m eargă nici pă drum .

154
 ■— Oricum ar fi, îl iau p-ăsta !
— Ia-1, m înca-te-ar cin’ te-a învăţat, ’icc baba !
L-o loat dă căpăstru ş-a m ers cc-a mers. Cum spusei,
probabil că ea îi vorbea p-atunci :
— Slăpîne, ’ice, nu m ă duce ca p-un prost ! Şî dă-m i
o tigaie de jăratic să m ănînc ! (Aşa m încau atunci caii
năzdrăvani.) Cînd i-a d at d-a m încat jăratic, cîn’ s-a
scuturat m înzu o dată s-a făcut înger nu cal, cu douăş-
p a tru dă hăripi !
— Sui-te pă mine, şi ţin-te bine. că ştiu acum a unde
m ă duci. Să furăm fata Sf. Dum inică dă la zmeu că şi
calu zm eului e un frăţior de-al meu.
Cîn’ s-a aruncat pă el, intr-o clipă a ajuns acolo, ş-a
fu ra t fata.
Calu zm eului necheza în grajd şi-l striga :
— Stăpîne, ’ce, a venit P etrişor ş-a fu rat pă doam na
ta şi stăpîna mea !
— Bea, m urgule şi m ănîncă ! Cîir om pleca, tot l-a­
jungem !
— Nu-1 mai ajungem , că-i tot un frăţio r d-al m eu
ş-ăla, ’ice !
Cin’ a auzit zmeu, aşa cu capu gol, s-a aruncat pă
cal ş-a plecat. Nu l-a mai prins. Ş-au început să să strige
caii-ntre ei :
’ice calu lu P etrişor : — F răţioru meu, trîn teşte zmeu
tău şi să vii la mine, să-ţ dau orz palat !
Cîn’ a auzit calu zm eului aşa, cîn’ s-a scuturat o
dată, a d a t cu el d ă păm înt, şî s-a dus la fraţii lui, acolo.
Ş-a încălicat el p-un cal, fata p-un cal. S-au dus la
Sf. Vineri, la Sf. D um inică în sus, i-a d at fata ş-un cal şi
el s-a dat jos pă păm înt, i-a dat o traistă dă poam e să vie
acasă, să-i aducă poame d-alea, ce erau -n pom u ăla.
Cin’ s-a dat el jos d-acolo, în casili lu ta-so, îm păratul,
n u m ai era nimic, era p ustiu acolo. Cîte veacuri, cîţi ani
n-o fi trecu t pînă a făcut el treaba aia !
Ş-am term in at povestea !

Povestit cîc Foi toc Ion. de 70 ani ;

cules în noiem brie 19(53.
GHEORCHE V RA BIE,
Basmul cu Soarele şi fata de îm ­
părat,
 LI PI I. CU CAP DE FIER

Un copil orfan, adecă fără m am ă şi fără tată, a plecat

prin lum ea m are, cum pleacă om ul necăjit, să-şi capete
pînea de toate zilele, care o cer toţi oam enii de la Dum ­
nezeu sfîntul. Şi s-a dus copilul, s-a dus ca omul năcăjit,
care nu ştie nici unde a plecat, nici cînd se va întoarce ;
s-a dus şi s-a tot dus, m încînd ce căpăta cu cerşitul, îm -
biindu-se slugă şi la unul şi la altul. Unii mai cu inim ă
bună şi cu suflet în d u răto r îi întindeau cîte o bucătură,
alţii mai nălîngiti în ră u ta te — de care sîn t cei mai m ulţi
în lume — îl alungau cu sudalm e, îl am uţau cu cînii,
ori că-i im proşcau vorbe necălite.
Cîte un suflet creştinesc se m ai afla însă şi atunci,
care, cum m ai zisei, îl m ai m iluia şi-i m ai spunea cîte o
vorbă bună din inim a curată. O m uiere, la care dorm ise
în tr-o noapte, îi dete şi ea în v ăţătu ră, colea, la plecare :
— D ragul lelii, du-te unde te va milui D um nezeu,
num ai cu omul spîn să n u îţi faci treabă, că mai toţi oa­
m enii spînateci sînt pestriţi la m aţe. Ascultă-m ă, dragul
lelii, că eu n u -ţi vreau rău l şi de mă vei asculta, bine vei
umbla, de nu m ă vei asculta, tu vei vedea ce vei păţi !
Şi făgădui copilul că va asculta sfatul m uierii, îi m ul-
ţăm i de sălaş, apoi se duse pe aici încolo.
Şi a m ers el m ultă lum e şi ţară şi nu şi-a căpătat
stăpîn, că era pe vrem ea aceca cînd sînt bucate cam p u ­
ţintele, cînd toţi se cam feresc de guri m ulte. D ară aju n -
gînd în tr-u n sat se întîlneşte cu un boier spîn, num ai
ici-colea avea cîte un fir de păr în barbă, de gîndeai că
i-ai pus-o cu fusul.
 — Und<' um bli tu, mai ştren g aru lt\ acum in vrem ea
lucrului, fără nici o treabă ? De unde eşti ? Ce cauţi pe
aici ? Cum te chiam ă ?... Ce ? Nu răspunzi ? Dară a.şa
de răstit şi de repede îl întrebă pe bietul copil. încît acela
mai că nu căzu jos de frică şi spaimă. Sînt adecă unii
oameni dosnici, grei la vorbă. încît şi draeu-i ocoleşte,
le face cale : aşa era şi boierul nostru din poveste.
Copilul răspunse apoi mai plîngînd şi trem urînd ea
varga, că era orfan sărac, că umblă a cerşi, pînă ee va
da de un om al lui Dum nezeu să-l prim ească în slujbă.
— Aşa ? zise boierul, atuncea nu mai m erge nicăiri,
hai la m ine şi te bagă slugă, iată-ţi dau sim brie bună,
m încare şi haine : învoit eşti ? Şi se învoiră tare lesne,
tot cum vru boierul, căci doară el nici pricepere nu avea
să ceară sim brie, cît s-ar fi căzut, şi chiar de ar fi cerut,
spinul avea num ai m înă de luat, d a r nu şi de dat. iară
moş A rvinte zicea că aşa vor fi toţi spînaticii pînă va pieri
lumea. Destul că ei se învoiră şi copilul răm ase slugă la
spinul. Ziua mai lucra ce putea pe lingă cea casă, iar
colea pe înserat îl trim itea stăpînul la cai pe hotar, să-i
păşuneze. Iară cînd ieşea pe poartă afară, îi striga de
auzeau toţi vecinii :
— Apoi hai dis-do-dim îneaţă acasă, că am lucru cu
caii, dară bagă bine de seamă, cum zic eu : dis-de-dim i-
neaţă să fii aici !
Şi m erse copilul la cai. După ce ajunse la hotar, îm­
piedecă caii şi se puse cu capul pe un muşuroi şi aţipi.
Se trezea el din cînd în cînd, îşi mai căuta caii, mai gîndea
la vorbele m uierii, mai la boierul lui cel cu barbă rară şi
iar mai adorm ea. Destul că după atîta zoală îl cuprinse
un somn aşa de proclet de adormi ca m ort, colea cînd fu
de către ziuă ; şi nu se trezi pînă în prînzul m are. Nă­
cazul copilului, de ce a dorm it atîta. cum de nu s-a trezit
mai de dim ineaţă ? Plîngea de frica stăpînului.
Dară acum ce era să facă ? Noapte tot nu putea el
face, deci îşi dezlegă caii şi m erse acasă. Boierul îl aştepta
în portiţă cu o bîtă bună şi dă, dă pînă se strînseră
vecinii în tălălăul lor. Doamne, cum mai plîngea bietul
copil şi hăranca de jupîneasă nu zise batăr o dată cătră
spinul să nu mai dea. ba încă îşi rînjia dinţii şi zicea :
„Bun e somnul ? Pînă pe vrem ea asta dorm slugile ?“
 De la o vrem e, clupă ce i se urî boierului de bătut,
îl lăsă spunindu-i că soaţă la asia să nu mai facă. Peste
zi iară mai lucia ce lucră pe lîngă casă, iară de cătră
seară ii dete poruncă să m eargă de mas la cai şi pînă în
ziuă să fie cu ei acasă. Şi se duse copilul şi dacă ajunge
în cîmp, îşi făcu voie bună cum bietul putu, ca să nu-1
fure somnul.
Nici nu dormi mai toată noptiţa (nopticica) dară de cătră
ziuă căzu ca m ort de somn şi nu se mai trezi pînă la prînzul
cel bun. Doamne, năcazul lui ! Nu ştia ce să facă. Ar m erge
acasă — ştia ce-1 aştepta la stăpîn ; n -a r m erge — ce să
facă ? Unde să poată el scăpa d inaintea stăpînului ? El,
biet de copil sărac şi strein era silit a m erge acasă la
boier.
Şi m erse biciul băiat acasă şi mai m încă de la stăpîn
o dragă de bălaie, pînă-1 scoaseră vecinii. Peste zi mai
mocoşi ce putu pe Ungă casă, iară seara îl strigă stăpînul :
— Măi băiete, g ată-te odată de m ergi la cai, apoi vezi
de-mi stai iară pînă la prînz pe cîmp !
Şi se duse sluga. Şi cîntă şi deseîntă şi jucă şi flueră
toată noptiţa, num ai să nu-1 prindă som nul ; cine l-a r fi
văzut cîntînd şi jucînd ar fi gîndit, că de zburdat e cu voie
bună, dară la el se nărăvea zicala :
Joc dc frică,
Pe nim ica ;
Joc de foame.
D răguţ Doam ne !
Mai toată noptiţa o petrecu copilul aşa ; dară obosit,
flăm înd, b ă tu t cum era, m ai cădea de pe picioare, deci se
pune jos să odihnească p uţin şi cum se pune cum adoarm e
şi n u se m ai trezeşte pînă a doua zi cătră amiazi. A tunci
văzînd că iarăşi a greşit, începe a plînge şi a se văita de
n u alta, fără gîndeai că se prăpădeşte de plîns. Se duse
totuşi acasă ; ce va vrea D um nezeu aceea va fi, gîndi
copilul. D ar vai cind ajunse acasă şi încercă să se roage
de iertare, boierul nu-i dă răgaz, ci mi-1 încinge cu o bîtă
pînă tot îl face sînge. A tunci dă Dum nezeu că se iveşte
Sfîntul P etru pe acolo şi începe a sfădi pe boierul :

158
 — Nu te temi de Dum nezeu, mişelule, de baţi în aşa
m ăsură pe bietul copil ?
Iar pe copil îl luă Sfîntul P etru de m înă şi-l scoase din
m înile boierului. Boierul nici sim brie p e n tru slujit, nici
ceva de m încarc nu-i dete, ci-1 petrecu din ochi blăstă-
mîndu-1 si pe el şi pe Sf. Petru.
După ce ieşiră din sat, scoase Sf. P etru un corn din
traistă şi-l dete copilului zicînd :
— Copile, nu mai um bla slujind în această săcreată
de lume, m ergi în satul tău, şi cînd vei fi la bordeiul
acela, unde te-ai născut şi care este al tău. atunci te uită
în cornul acesta, dară mai curînd să nu te uiţi în el, şi
ce vei vedea pe lingă tine uitîndu-te în corn, tot e al tău.
D ară omul e om şi pace, poftitor de la fire, ar vrea
să ştie cîte un lucru p entru care şi-ar da chiar şi viata,
dacă nu l-a r fi cunoscut. Aşa se întîm plă şi cu copilul,
în d ată ce se depărtă de Sf. P e tru de nu se mai vedea, socoti
că oare să se uite oleacă în corn, dară de ce văzu se spăi-
m întă şi m ai scăpă cornul din mînă.
Adecă, Doamne sfinte, bietul copil era ocolit de bidigă-
niile cele mai u rîte din lum e : cîni, m îţe, lupi, urşi, vulpi,
lei, crocodili şi cîte nu m ai sînt pe păm înt şi pe sub soare.
Toate cu gurile căscate, toate cu dinţii ageri şi cu ghiare
ascuţite, toate hăm îite de foame. Acum văd că sînt prăpădit
de tot, zise copilul. D ară un lup cu cap de fier îi zice :
— Băiete, ce-m i dai să te m întuiesc de bidigăniile
acestea proaste ?
— D ară ce să-ţi dau, răspunse copilul, că doară vezi că
n-am nimic, că boierul pe care l-am slu jit nici oleacă de
m erinde nu m i-a dat, necum să-m i dea ceva sim brie !
— Nu face nimic, zise lupul cel cu cap de fier, dacă
îmi făgăduieşti că nu te însori în veci, eu te scap de
fiarele acestea spurcate.
— îţi făgăduiesc, zise copilul, n u m ă voi însura
în veci !
— Bine, zise lupul, eu te m întuiesc, d ar apoi de nu te
ţii de vorbă, e vai de tine. Şi num ai o dată se rîn ji
lupul cătră fiarăle cele u rîte şi toate o lu ară care încătrău,
apoi se depărtă zicînd : ţine m inte ce ţi-am spus ; să
nu te însori, că e vai şi-am ar de capul tău de nu asculţi.

15;)
 Doam ne m ulţăm escu-ţi, zise băiatul depărtîndu-se cu
cornul în mină : Doamne m ulţăm escu-ţi, de nu-m i trim e­
tea! lupul acesta în cale, bidigăniile acelea m ă sfăşiau şi
mă mîncau.
Şi m erse copilul la drum , du-te, du-te, pînă ajunse la
satul lui, chiar într-o scară pe vrem ea cinei şi trase aţă
la bordeiul părăsit în care se născuse. Dacă ajunge acolo,
pune cornul la ochi şi se uită o dată prin el spre bordei
şi prin grădina plină de buruieni şi de scai m uscăneşti.
Adecă : Doamne sfinte ! In locul bordeiului se făcu
din chiar senin o curte m are ca cele grof eşti, iar prin
ogradă şuri, grajduri, vite, oi, boi, vaci, bivoli, cai, toate
cu argaţi, la gura şurii stoguri, de nici la un grof nu puteau
vedea m ai altcum , iară el din copil sărac se făcu un drag
de ju n e ca un brad. Acum plînse copilul de bucurie şi
zise : „Doam ne m ulţam !“ Apoi se urcă pe tre p te la deal
în casele cele de marmox*ă, acolo îl aşteptau argaţi de tot
felul şi-i în tinseră o m asă de se ospătă, apoi îi făcură pat
de odihnă ; trăi în seara aceea şi el o dată şi bine, cum
nici nu visa că poate trăi om păm întean.
D im ineaţa, cînd se sculă, era tot satul adunat îm pre­
ju ru l curţilor şi pe drum cu pălăriile în m înă. Nu se pu­
teau destul m ira cum s-a p u tu t aduna în tr-o noapte atîta
bogătate la un loc ? Ce să vă spun, acum m ai tot satul
se afla neam cu el, dară cînd luase lum ea în cap, nici
chiar adevăratele neam uri nu voiră a-1 cunoaşte şi a-1
milui. El însă era to t bun ca şi m ai în ain te ; a ju ta pe
oricare lipsit cu bucate, cu haine, cu sfat, cu ce pofteau
cei năcăjiţi. Acum începură a se aduna la el neşte neam uri,
unchi, m ătuşi, şi alte rude stîndu-i de cap să se însoare :
— Noa, nepoate, bine că ţi-a dat D um nezeu rînduială
de bogăţie, acum a să te însori, dragul m ătuşii, să-ţi iei o
fată bogată ca tine, c-ar fi pagubă să stai aşa, să îm bă-
trîn eşti fără soţie.
— Aşa, zău, dragul unchiaşului, zicea cîte un unchi
care m ergea num ai să se ospeţe.
— N u-i m ai dau două cu două, ca să se însoare şi să se
însoare. In zadar le spunea feciorul că nu se va însura în
veci ; în zadar una, în zadar alta, că bunele neam uri
doreau din to t sufletul să-l vadă om întreg, cu m uiere,

1G0
căci — ziceau ei — omul e num ai de ju m ătate om pină
nu se însoară. Şi a tîta s-au pus cu gura pe el ca cioarele,
pînă în cele din urm ă le spuse feciorul verde, că iată să
nu se încerce în zadar a-1 însura, că el a făcut prinsoare
şi legătură cu lupul cu capul de fier să nu se însoare
în veci.
— Oh, dragul unchiului — zicea unul din unchii cei
noi, căci vă spusei că în năcaz şi în sărăcie n-avea unchi ;
oh, dragul unchiului, doară noi, un sat de oameni, nu o
să ne lăsăm la un lup, fie m ăcar de tot de fier ! Hai să te
Snsurăm, n u te mai gîndi la lup, lupii um blă prin cîmpii
şi prin păduri, n u prin sate ! D estul că mai m ult cu pu­
tere a îl făcură să se însoare — zisa ăluia :
— Dragoste de silă ! Dor de milă, ori de nevoie, cum
vă mai place ?
Şi-l logodiră cu o fetişcană de aici din sat şi puseră
term inul de cununie şi veni şi acel term in, popa le cîntă
Isaia dănţuieşte şi-i p u rtă pe la icoane cu cununiile pe
cap. iară după cununie plecară spre casa m irelui să se
ospăteze. In cale insă le iese lupul cel cu capul de fier şi
dă după mire. M irele lasă m ireasa şi începe a fugi, du-te,
du-te, lupul după el ; m irele dă de un cal şi se urcă pe
el şi fuge, şi fuge şi mai tare. dar lupul tot în urm a lui
fugea ; m ult vor fi fugit, că num ai deodată se treziră
c-au ieşit din lum ea asta şi-au dat în lum ea cuvioşilor,
m irele înainte şi lupul după el. Dacă ieşi m irele din lum ea
aceasta văzu o casă şi trase aţă acolo, legă calul de gard
şi dă să intre în casă. Şi chiar intră pînă în tindă, iară
de aici dă să intre înlăuntru. D ară Sfînta M iercure de
cîupâ masă. că a Sfintei M iercuri era căsuţa, strigă
dinlăuntru.
— Cine vine ?
— Om bun. maică sl’întă, răspunde feciorul.
— Om bun ? Hai înlăuntru : spune-m i ce cauţi, cum
ai cutezat să intri în lum ea cuvioşilor, un om păm întean,
ce eşti, ce cauţi aici ?
— O, maică sim tă. zise feciorul, uite cum umblai şi
uite cum am p ăţit cu un lup, şi-i spune toată întîm plarea,
precum v-o spun şi eu dum neavoastră, şi apoi mai zise :

]<;i
 — Acum mă urm ăreşte, ştiu că m inteni e aici, iii
bună, de poţi spune-m i. ce să lac. să nu mă ajungă ?
Şi la Sfinta M iercuri i-a fost milă de fecior şi i-a zis :
— Nu te teme. aici nu va veni, că şi de vine ne dă
de ştire un căţeluş, ce îl am cu trupul de fier şi cu dinţii
de oţel, care l-ar zări cale de o zi şi atunci va lătra o dată,
şi cînd va lătra, atuncea tu să încaleci şi să pleci. Acum
vino înlău n tru şi te odihneşte. Apoi i-a dat S finta
M iercure două cocuri de pine şi i-a zis :
— Unul îl m ănîncă cînd te-o lovi foamea, iară unul
îl pune în traistă şi nu te atinge de el, că bine-ţi va prinde
la vrem e de năcaz. Eu de a ju ta t nu te pot ajuta, fără-i
m erge la soră-m ea. la S fînta Vinere, aceea doară te va
putea ajuta.
Şi cînd a auzit cinele lătrînd, a să ru ta t m îna Sfintei
M iercuri, s-a suit pe cal şi du-te copile ! Şi s-a dus, s-a
dus, m ultă lum e-m părăţie, ca D um nezeu să ne ţie, că din
poveste m ultă mai este, m in ară şi frum oasă, să ascultaţi
si d-voastră : s-a dus pînă la S fînta Vineri.
— B ună ziua, S fîntă V inere !
— B ună să-ţi fie inim a, voinice ; dară ce vînturi te
poartă pe aicia. pe unde om păm întean n-a m ai um blat ?
— Oh ! m aică Vinere, iată ce um blu pe aici şi iată de
ce ; spuse Sfintei V ineri toată povestea, după cum vi-o
spusei şi eu d-voastră, apoi mai spuse că iată acum fuge
dinaintea unui lup cu cap de fier ; fie-ţi milă, m aică
Vinere, scapă-m ă de m ă poţi dinaintea lui.
— Oh, dragul m ătuşii, bucuros te-aş ajuta, dară nu
pot ; fără vei m erge la soru-m ea, la S fînta Dum inică, că
doară ea te va scăpa.
— Apoi plec. dară — zise feciorul — să nu m ă ajungă
lupul.
— Ba nu pleca, hai în lă u n tru să te omenesc cu ce
m i-a dat D um nezeu sfîntul, hai şi te odihneşte, că vom
şti noi cînd se apropie lupul ; eu am un căţeluş de fier
cu fălcile de oţel, care cînd îl sim te cale de două zile,
latră de două ori.
Şi in tră feciorul în casă la S fînta V inere şi se odihni
şi-i dete două cocuri de pîne albă zicîndu-i :
 — Unul îl m ănîncă pe cale, iar de unul nu le atinge
deloc, ci— 1 ţine num ai în traistă, că bine-ţi va prinde la
vrem e de năcaz.
Şi a m ai stat cît a mai stat, au mai povestit laolaltă şi
cînd au auzit cinele lătrîn d de două ori, săru tă m îna Sfintei
Vinere, se urcă pe cal şi se cam duse.
Calea e ra departe de la casa Sfintei V ineri pînă la a
Sfintei Duminici, dar feciorul m ergea ca alungat de lupi ;
adecă calul fugea, iară el sta în şea. D upă m ultă cale şi
oboseală ajunse feciorul la casa Sfintei Dumineci, se
coborî jos de pe cal şi in tră în casă :
— B ună ziua, S fîntă D um inică !
— Bună să-ţi fie inim a, voinice ; dară ce vînt te
poartă pe aici, că în ţara asta încă n -a in tra t om pă­
mântean ?
— Oh, Sfîntă Maică Dum inică, eu fug din lum ea cea
păcătoasă a noastră alungat de un lup cu capul de fier,
venit-am să te rog să mă scapi de el. Apoi îi spuse toată
întîm plarea din fir în p5r, după cum vi-o spusei şi eu
d-voastră.
— Lasă, voinice, nu fi supărat, că în bun loc ai in trat,
griji-voi eu şi de tine. Vino în lă u n tru şi te odihneşte şi
te oaspătă, că am eu un căţăluş de fier cu fălcile de oţel,
acela adulm ecă lupul cale de trei zile, şi cînd l-a sim ţit
că se apropie, va lă tra de trei ori şi ne va da do ştire ;
atunci apoi vei pleca mai departe după cum te voi în­
văţa eu.
Şi s-a odihnit feciorul şi s-a ospătat, iară cînd a lă tra t
cinele de trei ori, s-a gătat de cale. Maica D um inică i-a
dat două cocuri zicîndu-i :
— Din unul m ănîncă pe cale, cînd îţi va fi foame, iar
de unul nu te atinge că bine îţi va prinde în vrem e de
lipsă. Apoi i-a mai dat un brîu şi i-a zis :
— Vezi brîul acesta, vei ajunge la o apă m are, atunci
scutură num ai brîul peste apă şi se va face o p unte de-i
trece peste ea ca pe uscat, iară după ce ai trecu t apa,
ridică brîul în sus şi puntea s-a ridica de peste apă ca
să nu te poată urm ări lupul, căci prin apă nu s-a încum eta
să treacă fiindu-i capul foarte greu şi iem îndu-se de
înecare.

1G.Î
 Şi s-va luat feciorul şi s-a dus pînă a aju n s la o apâ
marc, acolo a scos brîul şi l-a scu tu rat peste apă, iară
înaintea lui s-a făcut un pod. Doamne ! — pod m are de
aram ă şi a trecu t feciorul ca pe uscat, pînă de cea parte,
apoi a ridicat brîul în sus şi podul s-a făcut nevăzut. Apoi
s-a pus feciorul la u m bră şi s-a odihnit, dară aşa tare
l-a prins som nul de a adorm it ca m ort. Cînd s-a trezit,
s-a văzut ocolit de trei cîni m ari, albi. El se cam Sperie,
dară cînii îi ziseră :
— Nu te teme, drag dom nul nostru, noi iţi vom fi de
bună tre b u in ţă pînă te vom «scoate ia r în lum ea voastră.
Acum isîntem în iad, d ară n u te speria deloc ; pe m ine m ă
crhiamă Vede-Bine, sînt de la Sfînla M iere ure, pe acesta-1
chiam ă Aude-Bine, e de la S fînta Vinere, iară acest gros,
butucănos e U şor-ca-V întul-G reu-ca-Păm întul, el e de la
Sfînta Duminecă. Acum haideţi să plecăm p rin iad, pînă
vom d a de crăiasa iadului, care e m am a lupului cel cu cap
de fier.
Şi se luară la calc, feciorul înainte, iară cînii după el,
şi s-au dus, dus. m ult prin cel iad, pînă au dat de o casă
la poalele unui m unte. Acolo şedea C răiasa iadului, m am a
lupului celui cu cap de fier. Doamne, ce bidiganie proastă
mai era aceea : o babă bătrînă, lungă, deşirată, seacă,
neagră, cu neşte dinţi ca hecela şi cu unghii ca secerile.
— D ar ce um bli aici în ţara m ea ? zise bătrîna.
— Am venit — zise feciorul — să m ă bag slugă.
— Bine — zise baba — eu am lipsă de slugă, să
umble la capre ; bagă-te la mine.
Şi sc învoiră şi ieşiră cu caprele la păşune prin m unţi:
babei, iară cînii se ţineau tot de fecior.
Cînd ajunse lupul cel cu cap de fier la apa ce des-
părţeşte ţara cuvioşilor de către iad, pe unde trecuse fe­
ciorul, nu se încum etă să treacă, tem îndu-sc de înecare.
Deci se duse pe ţărm ul apei tot în sus, pînă a dat de izvo­
rul apei, că doară acolo va fi apa m ai îngustă, să poată
trece peste ea, ori că n u va fi aşa afundă. Şi m ergînd
lupul aşa. ajunse la gran iţa iadului, unde se b a t m unţii
in capete ca berbecii şi nu stau să se odihnească decît
ziua la amiazi, dară şi atuncea num ai cit clipeşti din ochi
o dată. Stă lupul oleacă şi răsuflă de două-trei ori, pînă
sc lasă m unţii de bătaie, atunci fuga să treacă p rin tre ei,

1G4
^ a r vai ! îl apucă m unţii între capete şi mi-1 bontănirâ
de nu putea ieşi, nici înainte nici îndărăt. Se văieta bietul
;up, dară aşa se văieta de tare. încît plîngea iadul dc
mila lui. Şi l-a auzit m am ă-sa şi s-a dus pină acolo şi
plîngea şi ea dc mila lui. cum il burduşeau m unţii şi de
putut ieşi dintre capelele lor — nici vorbă. Pină a doua zi
la amiazi stătu Crăiasa iadului lingă m unţi şi se uita cu
jale cum îi băteau copilul, dară cînd fu a doua zi la
amiazi. cînd stau m unţii în loc o clipită de se uită unul
în ochii celuilalt, atunci îl prinse b ă trîn a pe lup de ureche
şi-l trase afară. Dară nu-1 putu scoate destul de repede,
ci-i ajunse oleacă vîrful condei m ai îndărăt, cînd începu
bătaia m unţilor şi-i ciontară m unţii coada ; de atfenci n-au
lupii coadă lungă ca vulpile. M crgind lupul cătră casă cu
m um ă-sa, începe a-i povesti toate păţaniile.
— Nu pol. mamă. învinge c-un om, cu un blăstăm at
de fecior tînăr. îl sprijineşte Sf. P etru şi toţi sfinţii, oricît
îmi sfărm capul cum să-l prăpădesc, cu el n u-i chip s-o
scot la cale după legile noastre. De trei ani de zile fug
după el. Chiar cînd ieşea din cununie, l-am lu a t la goană,
era să-mi pun capul şi lot nu-1 pot prinde în cursă. O dată
ora cît pe aici să pun brinca pe el. dară mi-1 smulse m ai din
ghiară Sf. M iercuri din rai. Altă dată îl scăpă Sf. Vineri
şi a treia oară Sf. Duminecă. De la apă i-am pierdut
urm a de tot. şi stau să turb de năcăjit.
— Lasă-1. dragul mamii. că acum tot nu scapă dc tine,
că e slugă la noi, Iu te bagă sub masă, fă-ţi acolo o groapă
şi pînă cinează apucă-1 de picior şi-l trage la tine.
Doamne, cum se mai bucură lupul cînd auzi vorbele
cele m înglietoare ale mamei sale.
Feciorul era Ia capre. Bine-Vede zice odată :
— Stăpîne. chiar acum a sosit lupul la apă. iată că
vrea să treacă, dară nu cutează ; uite, uite. se duce pe
ţărm urile apei Ia deal. acum ajunge unde se bat m unţii
în capete. Iată-1, in tră p rin tre m unţi. Bine-A ude zice :
— Ian tăceţi, auziţi-1 cum se văietă ! Cheamă pe m u­
m ă-sa să-l scoată.
— D ară nu vezi, zice Bine-Vede, cum fuge stăpîna
noastră tot bocindu-se într-acolo ? Iată ajunge şi ea la
m unţi, uite... îl scoate : i s-a ru p t coada lupului, iată-i
vin...

2 165
 — Auzi, auzi — zicc B ine-A ude — stăpîne, despre
tine vorbesc, cum să te piardă.
Som norea de G reu-ca-P ăm întul-U şor-ca-V întul dor­
m ea dus.
Seara cînd m ergeau cătră casă, să m ulgă caprele, zise
Bine-A ude :
— Stăpîne, eu aş zice să nu intri în casă la cină, că
uite, cum şi-au făcut legea, să te prăpădească în vrem ea
cinei, lupul e în groapă sub masă.
G reu-ca-P ăm întul zice :
— Stăpîne, bine că ştim unde e lupul ascuns, acum nu
mai avea nici o frică, ci bagă de seamă, ia-m ă cu tine
inlăuntru.
Şi după ce au ajuns acasă, baba se puse în strungă să
m ulgă caprele ; şi m ulse două, scăpă nouă şi haideţi la
cină. In tra ră în casă, înainte G reu-ca-Păm întul, apoi fe­
ciorul. Bine-V ede şi B ine-A ude au răm as lingă staulul
caprelor, culcaţi cu botul pe labe. G reu-ca-Păm intul îndată
ce ajunge în casă se trin teşte sub m asă cu lim ba scoasă,
după cum e obiceiul cînilor.
Baba vrea să-l alunge, dar el m orm ăieşte o dată de o
prind fiori de m oarte. De frică tace baba. Feciorul cinează,
apoi m erge la capre să se culce şi G reu-ca-P ăm întul
după el.
— Vai, m am ă — zice lupul, după ce iese feciorul —
vai, de mai sta num ai o clipită cinele acela pe mine. mă
omora. Am fost, mamă, în tre m unţi şi m -au bătut două
zile si două nopţi, dar aşa obosit n-am fost ca acum.
— Lasă, dragul mamii, că m înc seară li-i aştepta în
vatra focului ; el s-a pune să se încălzească, ori s-a apropia
să-şi ia foc în pipă şi tu atunci trage-1 în foc şi-l p ră ­
pădeşte.
B ine-A ude toate le auzea şi le spunea la stăpînul său.
A doua zi m erg iar cu caprele la păşune şi seara cînd
vin, era lupul în v atra focului. Bine-V ede văzuse bine,
cînd a in tra t şi spuse stăpînului său. G reu-ca-Păm întul
m ergînd cătră casă, se tăvăleşte într-o m ocirlă ca bivolii
şi cînd ajunse acasă, colea pe vrem ea cinei, hop în vatra
focului, m ocirlit cum era, şi nu avea cine ce-i face, să
sară jos de acolo, pînă gătă stăpînul său de cin a1;, atunci

10G
iese şi el, m erge la staulul caprelor şi se puse cu botul pe
labe la picioarele stăpînului său.
Acum iar începe b ătrîn a a plănui cu fiul său cum să
prăpădească pe feciorul de la capre.
— Mamă — zise lupul cel cu cap de fier — eu de
frica cînelui aceluia voi fi silit să-m i iau lum ea în cap,
ian fi bună num ără cîte coaste m i-a ru p t, cum a sta t
culcat pe mine ! Mă lipise, mamă, de era pe-aci, pe-aci să
m ă năduşesc.
— Lasă. dragul m am ii, că punem capăt la toate ; cine
a răm as în lum e nerăzbunat, care a voit a trage deget
cu noi ? Deseară, cînd vine din cîmp, tu te bagă sub
pragul uşii şi cînd va trece pragul, tu trage-1 de picior
la line, şi-1 m ănîncă.
B ine-A ude auzea toată vorba şi o spunea stăpînului
său. Seara cînd m ergeau cătră casă, zice Bine-V ede :
— U itaţi, colo ! lupul se bagă sub pragul uşii, vrea
ce vr^a ! D ară G reu-ea-P ăm întul zice :
— Lăsaţi-1 num ai pe brînca mea, num ai îmi arătaţi
unde s-a ascuns.
De cum au ajuns acasă şi pînă au plecat iară cu caprele
la păşune, G reu-ca-P ăm întul n u s-a m ai m işcat de pe
prag ; se făcuse urm ă în prag de greu ce era ! După ce
plecară la păşune, zise lupul cătră m am ă-sa :
— Mamă, eu nu m ai in tru nicăieri, că n u m ai pot
îăbda, cînii aceştia mă omoară, mai bine mă duc cît văd
cu ochii, decîl să rabd eu aşa caznă şi ocară, apoi chiar
la m ine acasă.
— Nu te supăra, dragul m am ii, lasă că potopim odată
feciorul, apoi cînii, or cînii m ai întîi apoi feciorul ; dară
pe toţi odată — nu se poate. Mîne de dim ineaţă voi zice
să-şi lase cînii acasă, apoi tu vei face un staul ţeapăn de
fier, cu pari de fier şi cu nuiele de fier, acolo vom închide
cînii, apoi vei m erge şi vei m înca feciorul, iară după ce
vei veni acasă, îi vom omorî cînii.
Bine-A ude auzea toată vorba, şi-i spunea stăpânului
său. G reu-ca-P ăm întul zice :
— Nu vă tem eţi, pînă m ă vedeţi pe mine, acum chiar
şi de aceea să răm înem acasă, să ne lăsăm stăpînul singur

167
ia capre, iară do va da de ceva năcaz, să ne strige num ai
pe nume. Şi aşa făcură.
A doua zi dis-de-dim ineaţă se scoală feciorul să m eargă
la capre. B ătrîna era sculată de m ult. Cînd dă feciorul să
strige cînii, zice baba :
— Nu mai duce după tine atîta haram de cine. că nu
am copt de unde-ţi da m erinde, să lo îm părţi şi lor. Lasă
cinii acasă, că voi griji eu de ei. Şi feciorul se învoi.
Cît ce pleacă feciorul la capre, lupul cel cu cap de fier
aduce pari ca grinzile de groşi şi nuiele de fier ca mîna
de groase, şi făcu un staul şi-l acoperi tot cu fier, apoi zise
cătră m um ă-sa să înceluiască (înşele) cînii înlăuntru. Şi-i
înceluie bătrîna, încă lesne şi-i închise tot cu uşi de fier,
apoi lupul fugi în ru p tu l capului în cîmp la fecior. Cînd
îl zări Bine-Vede, zise cătră G reu-ca-P ăm întul :
— Mă, scoală, că lupul fuge drept la stăpînul nostru,
dară G reu-ca-P ăm întul dorm ea dus. A tunci Bine-A ude
aude glasul stăpînului strigind : „CînLşorii mei. nu mă
lăsaţi, că mă prăpădeşte lupul !“
— Dară scoală, somnoreo, zise Bine-Aude, n-auzi tu
cum ne strigă stăpînul nostru ? Iar G reu-ca-Păm întul
dorm ia dus pe altă lume. Cînd era aci pe-aci să se apropie
lupul de fecior, Bine-V ede şi B ine-A ude sar pe G reu-ca-
P ăm întul şi-l deşteaptă :
— D ar scoală odată, somnoreo, să ne scăpăm stăpînul
din brîncile lupului !
Şi se deşteaptă G reu-ca-P ăm întul şi num ai o dată se
frecă de gardul cel de fier şi gardul tot ferfen iţă se face,
apoi o luară la fugă şi ajunseră la stăpîn mai în grabă
decît lupul. Şi mi-ţi-1 apucară pe bietul lup şi m i-ţi-l
hăţiră şi tot mii de bucăţele-1 făcură : de atunci nu mai
sînt lupi cu capul de fier !
Apoi m erseră acasă şi-apucară pe bătrîna, pe Crăiasa
iadului, şi-o întinseră şi o hăţiră, pînă gîndiră că i-ar fi de
ajuns, apoi o lăsară şi cînd căzu m oartă din gu ra cînilor,
se văzu ieşind din ea un fuior de fum, care se făcu muscă,
şi zbură spre fundul iadului. Aceea aruncă duh u rile cele n e­
curate pe astă lume, duhul lenei, al beţiei, al lăcomiei, al
curviei, al clevetirilor şi alte duhuri rele de care sînt
bîntuiţi oamenii cei răi.

1G8
 Iar feciorul se întoarse cu eîni cu tot pe cale îndărăt.
Cînd ajunse la apa cea mare, scutură brîul peste ea şi se
făcu pod de trecură în rai. Acolo m erse la Sf. Dum inecă,
îi m ulţăm i de aju to rin ţă şi plecă, dar G reu-ca-P ăm întul
nu mai vru să m eargă cu el.
Dacă ajunse la Sf. V inere, iară-i m ulţăm i şi B ine-A ude
răm ase acolo ; la Sf. M iercure răm ase şi Bine-Vede, iar
în schim b p en tru el îşi luă calul, care stătuse aici de cînd
intrase mai întii în rai, că doară p rin rai nim eni nu um blă
cu cai. Apoi m erse tot pe calea care venise şi ajunse acasă
mai voinic de cum plecase. Şi ce gîndiţi, cîtă vrem e o fi
trecut de cînd plecase dinaintea lupului cu cap de fier ?
Nici o m inută ; că ospeciorii nici n u se aşezaseră bine
pe după m ese cînd ajunse el acasă, apoi in tră şi el după
m asă şi se ospătară. Eu încă fui la n u n ta lor, am a ju ta t
cîte ceva ; am tăiat lem ne cu sapa, am cărat apa cu ciurul
şi-atîta m încare şi b e u tu ră am căpătat, de nici acum n u
m i-i foame, iar dum nealor de n -o r fi m urit, m ai că şi azi
trăiesc.

Poveste din popor, auzită şi

seri sa în V îl ce! ele 1îele.
IOAN POP-RETEGANUL,
Povesti ardeleneşti culese din
gura poporului, 1883.
 1REI COPII SĂRACI

Trăiau, la o m argine de ţară, trei copii săraci, fără

m um ă şi fără tată.
în tr-o zi, au plecat ei în lum e aşa goi, desculţi şi flă-
m înzi, să caute un stăpîn şi să se pună toţi trei slugi la el,
ca să se poată juca îm preună. M erseră ei ce m erseră şi
aju n seră la m arginea unei păduri. Se opriră puţin să se
odihnească, apoi văzură o tu rtu re a şi începură a se juca,
spunind unul altuia :
T urtu rica, tu rtu rea,
T recc moşu pe colea,
Cu doi pui de tu rtu rea.
— D a-m i-i mie, m oşule î
— Nu ţi-i dau, cocoşule !
— Da di ce, m ă m oşule ?
Moşule, cocoşule !
De tu m ie nu mi-oi da,
Eu pe tine te-oi tăia,
B ucături mi te-oi făcea.
Pe surcele te-oi frigea ;
Cu dulceaţă te-oi m înca,
F rate, de s-or pom enea.
Ş l tot rostind ei versurile astea cu privirea către tu r­
turică, văzură că tu rtu ric a zbură p rin desişuri, iar din
capacul acela se scoborî o pocitanie de om negru buzat,
cu un corn n eg ru -n cap şi o gidă în m înă, da la coadă un
alt cap ca de cîine avea. Se uită fioros la copii şi-i întrebă
răstit :

170
 — Cine v -a-nvăţat să călcaţi pe moşia mea, m ăi tică­
loşilor ?
— Nu sîntem ticăloşi, sîntem şi noi trii copii săraci,
fără părinţi, şi m ergem pe sub soare să căutăm un stăpîn
ca să-i slujim cu credinţă, răspunse copilul cel m ai m are.
— V reţi să fiţi slugi la necuratul, la căpcăunul ?
— Ne este totuna. Slugi la diavolul ori la boieri este
acelaşi lucru. De m uncit este şi la unu şi la altul.
— Bine, vă iau slugi la -mine.
— Să fim îm preună, stăpîne, că sîntem fra ii şi ei»
sînt cel mai mic, şi-m i este frică fără frăţiorii mei,
— Pe toţi trei vă iau.
— Da ce să lucrăm ? în treb ară copiii.
— Nimica. Tot anul o să staţi şi o să dorm iţi, să vă
jucaţi, faceţi ce vreţi voi, num ai la căpătîiul anului să-m i
răspundeţi la trii întrebări. Dacă n u veţi răspunde, unde
vă stau picioarele vă vor sta capetele.
Copiii stă tu ră puţin pe gînduri şi, cum nici un bogă­
taş n u -i prim ise să-i slujească, se-nvoiră. La anu, pe
acelaşi loc, trebuiau să vie să-şi prim ească sim bria.
V rem ea trecea şi copiii hoinăreau din sat în sat, ago­
nisind cu greu o bucătură, cîte o bucătură de pîine.
Căpătîiul anului se apropia.
Fratele cel m ic le spusă celorlalţi doi :
— Hai să fugim de aici, că vine necuratul şi ne omoară,
că noi nu ştim ce ne-ntreabă.
— Ba nu, noi doi răm înem aici. Vorba e vorbă şi ce-o
fi o fi. Şi aşa o să m urim de foame. Mai bine să ne încer­
căm norocul cu căpcăunul, poate că-1 păcălim .
Cei doi fra ţi răm aseră, iar cel m ic plecă să-şi piardă
urm a în lum e. Şi m erse el. merse, cind colo, după trii zile
şi trii nopţi de drum uire, căzu ostenit sub o salcie plîngă-
to are şi adurm i în tre ierburi şi fiori m irositoare.
Pe cînd copilul dorm ea dus, în salcie se suiră nişte
căpcăuni, salcia se scutură şi începu să plîngă cu lacrim i
ce cădeau ca nişte stropi m ari de ploaie pe faţa copilului.
Copilul se d eşteptă şi, cînd îşi aruncă p riv irea în sus,
fu gata să dea un ţip ă t de spaim ă, însă salcia, văzîndu-1
cam fricos şi prostuţ, şi m ai tare plîngea ca să-l spele

171
 bine şi să-şi vie-n fire. B ăiatul se linişti şi privi in salcie
cum pe trei crengi stă cîte un căpcăun şi num ai cu un
picior se ţin şi nu cad jos. El sta nemişcat, cu sufletul
la gură.
Copiii necuratului s-apucară să vorbească, fiecare lău-
dîndu-se, care m ai de care a făcut mai m ultă rău tate şi
batjocură în lume.
Mai întîi vorbi cel m are :
— Iată ce m inune am făcut : am închis izvoarele de
apă din cutare ţară şi toată lum ea o să piară de sete
cu-m părat cu tot.
— Da cum ai putea să dai d ru m u la apă ? întrebară
ceilalţi fra ţi îm peliţaţi.
— La fîntîna din pădurea cu bujori, este o salcă culcată
cu b u rta pe apă. Lingă ea, m ai la deal, este un ştiubei,
dacă se sapă, se d ă de o lespedă m are de piatră. Dacă
se scoate lespecla, apa iar izvorăşte, se pornesc pîraiele
şi rîurile în ţoală ţara insecetată !
Copilul sta în iarbă p itu lat şi num ai băga-n cap tot
ce auzea...
Cel mi jlociu începu şi el să se laude cu isprăvile făcute :
— Eu am dat fetii îm păratului o boală grea să m ă
pomenească. Am um plut-o de buboaie, că nu m ai poate
să şadă jos si nici să se vindece vreodată.
— Păi bine, d a r cum s-ar putea ea vindeca de boala
asta ? în treb ară ceilalţi căpcăuni.
— Uşor de tot. Să se scalde cu apă din frunze de rugi
şi să se afum e cu tămîie.
Da copilul p itu lat tot auza şi prindea vorbele necur
râtului.
Atunci, mai la urm ă, răm ase să vorbească căpcăunul
cel mic, care îi avea pe copii în argăţie. Şi-ncepu să se
laude şi el cu m inunile ce le-a făcut :
— Eu m -am în tîln it cu trii copii săraci şi i-am luat
argaţi. Dacă m i-or răspunde la trii întrebări, bună p lata
le-oi da. De nu, capu le-oi tăia.
— Bine, da ce în treb ări sînt acelea aşa de grele, de
n-o să poată răspunde copilaşii ?
— în tre b are a întîia :
De unde m -am născut ?

172
 în treb area a doua :
De unde am m încat şi cu ce am m încat ?
Întrebarea a triia :
De unde am băut apă ?
— Şi cum ar trebui să-ţi răspundă ca să fie bine ?
— L a-ntîia întrebare :
Din tru p u lui m um ă-ta.
La a doua :
Din capu lui m um ă-ta şi cu m ina lui m um ă-ta.
La a triia :
Din apa cea vie.
Le veni ceasul şi plecară bucuroşi de blestem ele şi
grozăviile făcute, căci s-a auzit cîn tatu l cocoşului săl­
batic în m unte, şi ei s-au grăbit să se ducă la casa lor,
unde îi aştepta să le dea porunci tarto rele căpcăunilor.
Copilul se sculă dis-de-dim ineaţă, pe ochi negri se
spălă cu roua dim ineţii de pe iarbă şi flori, apoi m erse
îndărăt la cei doi frăţiori, să le spuie cele auzite.
F răţiorul cel m are şi m ijlociu stăteau trişti şi se gîn-
deau că n-o să ştie să răspundă, că o să-i înfigă în gidă
şi o să-i frigă pe frigare la foc de cătran, şi nici n-o să
se sature cu ei.
M are însă le fu m irarea văzîndu-1 pe fratele cel mic,
venind vesel spre ei.
— Fraţilor, n u vă tem eţi, am aflat taina toată. Ştiu
întrebările şi răspunsurile pe care n ecu ratu l are să ni le
pună. Apoi, le povesti tot ce văzuse şi auzise. F raţii
se b u cu rară şi băgară pe ureche cele spuse. Pe urm ă,
începură să se joace nepăsători.
Mai trecu ră cîteva zile şi s-apropie sorocul. Se-m pli-
nea un an de slugărie la necuratul.
Iată că venea căpcăunul cu sacul cu bani, d a r şi cu
sabia şi gida, gata pregătite să le ia capul.
Întîi îi despărţi u n u l de altul. Pe unul l-a suit în tr-u n
stejar, pe altul în tr-u n cer, iar pe fratele cel m are l-a
chem at mai departe la ispitit.
— Ia spune, băiete, că altfel te m ănînc fript. De unde
m -am născut ?
— Din tru p u lui m um ă-ta.
—- Da de unde am m încat şi cu ce am m încat ?

173
 — Din capu m umii tale şi cu m îna m um ii tale.
— Şi apă de unde am băut ?
----- Din apa cea vie ai băut.
— Da de unde ştii să răspunzi aşa de bine, mă pirli-
tule ?
— Din capul meu ştiu, adăugă fratele cei m are.
— N a-ţi o desagă de poli de au r şi du -te să nu te mai
văd în. ochi, iar căpcăunul răm asă scîrţîind din dinţi de
necaz.
Copilul luă banii şi plecă. D upă aceea, se dusă la fra ­
tele cel mijlocaş şi începu şi pe asta să-l întrebe, ace­
leaşi întrebări pe care le pusese fratelui mai m are. Mijlo­
caşul răspunsă foarte bine şi căpcăunul răm ase m irat,
de unde este m inunea asta ca nişte feţe păm înteşti să ştie
lucruri pe care num ai el şi fraţii lui le ştiu. Ii dădu şi lui
o traistă de poli de au r şi-i. zice să plece mai repede, pînă
nu-1 loveşte.
La urm ă, m erse la copilul cel mai mic. Ii spusă să sco-
boare din copac şi, stînd cu m îna pe sabie, îi pusă şi lui
întrebările. El răspunsă m inunat de bine, încît necuratul
fu gata să plesnească de ciudă. Văzind că n-are ce face,
îi dădu şi Iui o tra istă plină cu poli de au r şi plecă
iute după fraţii lui.
Mai la vale, s-au întilnit tu strii fraţii săraci şi tare
s-au bucurat că au scăpat cu viaţă şi cu a tîta bogăţie.
Da n-au stat m ult de vorbă, că s-a auzit o ceartă m are
la o casă din pădure, ridicată tocmai pe un stei de piatră..
F răţiorul cel mic a d at desagii celorlalţi doi şi el
s-a-ntors să vadă ce este cu cearta aceea, într-o pădure
unde nu este picior de om. S-a apropiat de uşă şi a auzit
bătăi şi în ju ră tu ri p rin casă, în tre doi copii. El deschisă uşa
şi, cînd colo, în faţă erau doi pui de căpcăuni, care se bă-
teau şi se certau pe avuţia lui tată-su.
— Ce vă certaţi bă şi n u tră iţi ea fraţii ?
— Cum o să trăim ca fraţii ? Nu vezi că sîntem căp­
căuni necuraţi, ne m încăm frate pe fra te şi tată pe
copii ! ? !
— Şi p en tru ce vă certaţi ?

174
 — T atăl -nostru a m u rit acum, şi-a tăiat beregata de
m înie că n-a p u tu t să-i Înşele pe trii copii caro au fost
slugi la el. Ne certăm pe averea ce-a răm as de la el. Pe
n uiaua aceasta, pe fesul roşu şi pe să-cui ne ccrtăm , că nu
putem să le îm părţim .
— Da la ce este bună nuiaua, măi băieţi ?
— Te aperi în lum e cu ea. De vrea cineva să sară la
tine, doar o ridici în sus şi duşm anul se preface în stei
de piatră.
Şi copilul luă nuiaua să fie a lui.
— D ar fesul la ce vă trebuie ?
— Fesul e şi mai bun. Dacă vreai să te faci nevăzut,
îl pui în cap şi te faci o muscă, că nu te vede nim enea
şi poţi totul să vezi şi să auzi.
Copilul luă şi fesul să fie al lui.
— D ar la ce este bun săcuiul ?
— Din săcui se bea şi se m ănîncă, iar bunătăţile nu
se mai isprăvesc. Şi copilul luă şi săcuiul pe m înă şi le
zise cu glas poruncitor :
— Ascultaţi, eu am să vă-m part averea lăsată de ră-
posatu vostru tată. M ergeţi la copacu ăla m are şi de-acolo
să vă luaţi la-ntrecere. fugind către m ine. Cine o ajunge
mai întîi, ale ăluia vor fi toate cele trei lucruri. Puii de
necuraţi se depărtară, apoi se luară la-ntrecere. Cînd
aju n seră lingă el, el ridică în sus n u iau a şi căpcăunii se
făcură două steiuri de p iatră neagră ca noaptea. Vorba
aia : cînd doi se ceartă,, al treilea cîştigă. A junsă din
urm ă pe fraţii săi, duseră toată averea acasă la ei, o m ai
şi-m p ărţiră pe la ăi săraci, apoi plecară în ţa ra îm păratului,
unde secasă apa şi lumea să prăpădea de sete.
Cum ajunsă acolo, se-nfăţişă la-m părat si-i spusă :
— Eu pot să dezleg izvoarele, să pun în m işcare apele
şi să scap de la m oarte lum ea şi ţara ta.
— Dacă ne dai apă, ne dai viaţă, iar eu îţi dau îm pără­
ţia m ea şi pe fiica mea să-ţi fie m ireasă.
Copilul, deşi era mic, d a r era priceput, m ersă la sal­
cia unde necuratul legase pe vecie izvoarele. Săpă, scoasă
lespedea de p iatră şi dete peste o vînă de apă, care ţîşni

175
ca era gala să-l aline de toartele cerului. Avu noroc că-şi
pusese fesul pe cap şi se făcuse nevăzut, că altfel o
păţea.
îm p ăratu l şi lum ea din toată îm părăţia s-adunară să
cadă la picioarele acestui copil năzdrăvan, cu p u teri n e ­
văzute. Poporul ingenunchie şi-i săru ta m îna, iar el, pe
care-1 vedea că e mai răutăcios, ridica nuiaua şi-l prefăcea
în stei de piatră.
îm p ăratu l îi dădu fiica să-i fie m ireasă. Dar el îl în­
fruntă, spunîndu-i :
— Cum, îm părate, o să m ă-nsor eu mai întîi, cînd am
doi frăţiori mai m ari ? Iată, să-ţi fie ginere şi să te m oşte­
nească fratele m eu m ai m are şi nu eu ; vrei să am necaz
m ai la urm ă cu ei ?
Şi îm păratul făcu o n u n tă îm părătească, iar fratele lui
m ai m are lăpădă ţoalele rupte, se-m brăcă în cele de a u r
îm părăteşti şi fu încoronat ca îm părat, şi trăi fericit pînă
la adînci bătrîneţe.
Nu stătu nici aci m ult. îşi luă fratele m ijlociu şi plecă
în ţara unde aflase că este o fată d e-m părat plină de
bube. gala să moară. Urcă pe frate-su în spinare, iar el
îşi pusă fesu pe cap şi ca gîndul zbură pînă la fata-m pă-
ratului.
în ţara asta, veniseră toţi v răjitorii din apus şi răsărit,
fără ca să poată a ju ta cu ceva pe fată. El, cum ajunsă,
spusă-m păratului că o poate înzdrăveni. îm păratul, vă-
zîndu-i aşa rupţi şi prăpădiţi, crezu la început că sînt
niscaiva înşelători şi hoţi. dar, din deznădejde, prim i şi
încercarea acestor copii.
Copilul ceru să i se aducă un sac plin cu frunze de
rugi şi tămîie. Fiarsă bine frunzele şi se s-căldă fata cu
apa din frunză de rugi, iar m ai apoi se afum ă cu tăm îie.
D upă p u ţin ă vrem e, fata să-nzdrăveni. îm p ăratu l îndata
îi făgădui fata de soţie şi toată îm părăţia. Fiind cel m ai
mic. rugă pe îm părat să-l ia ginere pe fratele mijlociu.
Şi iar altă nuntă, alte petreceri, alte încoronări de-m pă-
raţi, d a r de el nici o g rijă n-avea. Um bla tot desculţ şi
zdrenţuros, aşa cum ora învăţat şi crescut în sărăcie de
cînd era mic.

17fi
 Nu râm ase nici la fratele m ijlocaş şi plecă în lume.
Cind vrea sa m eargă m ai repede, punea pe cap fesul şi
ajungea odată cu gîndul unde vroia. Dacă-i era foame,
băga m ina în săcui, lua de m înca şi bea şi de nim eni n u se
tem ea. M ergea aşa d in sat în sa t şi din ţa ră -n ţa ră şi da
m încare la cei săraci, că săcuiul lui era fără fund, şi unde
întîlnea pe stăpînii cu slugi şi oamenii răi, ridica nuiaua
şi-i prefăcea în stei de piatră, ca să-l pom enească cei n e ­
căjiţi şi robiţi.
Colindînd în lung şi-n lat păm întul, văzu m ulte lu ­
cruri v ru te şi nevrute. Ba se sui şi în cer, că doar nu-i
era greu, dacă avea fesul cel roşu la îndem înă. N-avu
de lucru şi astupă toate găurelele de pe bolta cerului,
pe unde curgea apa cînd ploua. Odată, cînd zbura spre
zările albastre, ridică nuiaua şi apa se prefăcu în pie­
tricele de gheaţă, că fu gata-gata să om oare m ulte vie­
tăţi pe păm înt. Se plim bă el p rin lună şi prin stele, se
lu p tă acolo cu oameni care aveau picioarele cît prăjinile,
capul cît baniţa şi m îinile cît rîşchitoarele. Cînd a v ru t
unul să surpe pe el un m unte, copilul a ridicat nuiaua şi
om ul se prefăcu in tr-u n stei de piatră, căzîndu-i jos
din m înă u n glob de aur, pe care-1 băgase în săcui.
Trecuseră m ii de ani de cînd el zbura ca gîndul din
stea în stea şi, cînd sim ţi că-i vine dor de fraţi şi de p ă ­
m înt, se lăsă ca gîndul în adîncurile văzduhului şi porni
în zdrenţele lui vechi spre palatul frăţiorilor.
M ergînd puţin cam îngîndurat, că i-a v en it vrem ea
de-nsurat şi n-are nici un rost pe lume, băgă de seam ă că
păm întul e ra copt şi pîrjolit de a rşiţa soarelui, că n u mai
are pe el nici iarbă şi nici viaţă. Toate pieriseră ! Nu
mai erau nici oameni şi nici ierburi. Num ai palatele de
m arm oră ale fraţilo r m ai străluceau în bătaia fierbinte
a soarelui. Nu-şi putea da seam a nici cînd au m u rit şi
nici unde sînt îngropaţi.
Soarele îşi aruncă razele dogoritoare din belşug, că
era gata-gata să-l topească, dacă n u-i trecea prin m inte
să-şi pu n ă fesul pe cap şi să fugă la coadele m ărilor, la
m arginea păm întului, unde ar p u tea găsi o în g h iţitură
de apă să se răcorească.

177
 Cînd ajunsă acolo, găsi m ările secate şi, în m ijloc de
m are, m ai răm ăsese un peşte m arc, cu solzii de aur, şi cap
de femeie, care spunea că este M um a-Păm întului.
Copilul bău din apa m ării de-şi potoli setea, jar
M um a-Păm întului îi spusă că dacă nu plouă într-o zi,
două, are să sece şi apa m ării adunata într-o afundătură,
şi cu asta viaţa pe păm înt se sfîrşeşte, iar pe păm înt nu
vor fi decît v înturi sălbatice şi nisipuri veşnice.
— Lasă să piară tot. să pieri şi tu. M um a-Păm întului,
dacă n-am avut noroc să-mi găsesc vii frăţiorii, zise copilul
cel năzdrăvan.
— Dar de unde ai venit tu, copile, de nu ţi-ai găsit
fraţii ?
— M -am ab ătu i prin stele şi am zăbovit prea m ult
căutîndu-m i pe acolo o m ireasă pe plac.
— Dacă dai apă să răsară ierburile şi să fie din nou
viaţă în ape şi pe păm înt, eu îţi d au o m ireasă, pe Fiica-
Păm întului, care este mai frum oasă decît Zîna-Zînelor.
Băiatul îşi am inti greşeala ce o făcuse, dînd în băierile
cerului cu nuiaua, prefăcînd picăturile de apă în gheaţă.
Pusă fesul pe cap şi să sui în creştetul cerului. Se
uită bine şi văzu toate găurelele, pe unde trebuie să plouă,
înfundate cu gheaţă. Dădu o dată puternic cu nuiaua,
gheaţa căzu, şi ploaia începu să pice pe păm înt.
Dacă nu i-ar fi d at în gînd să-şi puie fesul, ploaia
l-a r fi strivit, azvîrlindu-1 pe păm înt. Ploua de parcă s-ar
fi vărsat m ările din cer. Din izbitura apei, i-a căzut însă
din săcui globul de aur. In tr-u n tîrziu, zburînd el în jos,
spre păm întul întunecat de apă, a văzut o flacără pu­
ternică, care a lum inat tot păm întul.
Cînd ajunsă jos, găsi păm întul înverzit, plin de ier­
buri şi de vietăţi. Găsi oraşe şi sate cu lum e veselă care-şi
vedea de m unca cîm pului sau păşunatul vitelor. Gîndi el :
„Globul m eu de a u r o fi făcut viaţa pe păm înt ! Poate
l-o fi fu ra t om ul acela, înalt cît casa din soare, că aşa
m inune n-am m ai văzut.u
Merse la palatele fraţilo r săi şi-i găsi cu îm părătesele
şi pruncii, petrecînd şi veselindu-se, căci, după un somn

178
greu si lung, s-au sculat şi iarăşi sînt fericiţi îm preună
cu tot poporul.
Cei doi fraţi-îm p ăraţi se în trista ră văzîndu-1 aşa
singur şi goi şi desculţ, num ai cu o nuia, un săcui şi
un fes. încercară să-l însoare cu o fată bogată şi să-l îm ­
brace în haine de m ătase şi de purpură, însă zadarnic,
cînd n-ai pe cine. El se sim ţea m ai bine în zdrenţele lui.
îşi luă în curînd răm as bun şi plecă la M um a-Păm întului,
la m arginea m ărilor, călătorind pe aripile vîntului cu fe­
sul roşu pe cap.
M um a-Păm întului cînd îl văzu, m are-i fu bucuria.
S trigă o d a tă şi toate vietăţile m ărilor se adunară ca să
m eargă s-o caute pe Zîna-Zînelor, fiica ei, ce plecase să
se scalde în m ările cele albastre de la miazăzi.
Plecară în căutare, peştii zburători pe deasupra, iar
în apă toate lighioanele m ării scorm oniră. Iată că fiica
M um ii-Păm întului fu înştiinţată şi, punîndu-şi aripi de
zefir, zbură la palatul de cleştar unde era chem ată. Toată
curtea strălucea de bogăţie şi de frum useţe, num ai copilul
cel sărac sta cu genunchii jerpeliţi, cu picioarele sîngerînde
şi cu pieptul gol, acoperit de cîteva petice ce abia se mai
ţineau. Z îna-Păm întului. cînd îl văzu aşa de frum os şi
priceput, se bucură. Ba, proasta de ea, se bucură şi de
felul cum era îm brăcat, fiindcă nu văzuse voinici pînă
atunci şi nu-i păsa că este rupt. I se părea ei că poate
aşa trebuie să fie hainele la oameni.
M um ă-sa îi spusă că a r avea d orinţa să-i fie voinicul
acesta ginere, şi ei să stăpînească amîndoi păm întul, ste­
lele şi cerul. Zîna zîmbi de fericire şi, ruşinoasă, d ădu
în semn de aprobare din cap.
A tunci se făcu o n u n tă m are, la care au fost chem aţi
nuntaşi toţi îm păraţii păm întului, p rin tre care se aflau şi
cei doi fraţi ai săi. îm brăcat în haine de au r şi p u rp u ră
alături de frum oasa lui m ireasă, el fu ales de ceilalţi îm ­
p ăraţi stăpînul lor, şi o ţin u ră în veselie şi petrecere, o
lună şi-o săptăm înă, de cînd se punea luna de vedea ca
secera.

179
 Poate că o r fi trăind şi-acum a in pace şi fericire, stă-
pinind popoarele lumii, de n-o fi m urit m ai de m ult, d upă
cum n-am auzit.
Şi mai da ti cîte-o pura
Ca vă spusăi povestea-aşa
D e-ajunsărăm soarele,
Cu picioarele.
Iar lu n a
Cu m îna.

C ulegător : C ristea Sandu-Tim oc.

In fo rm ato r : P a tru a lui Călin al
lu i S andu, corn. Zlocutea. jud. Ne-
g otin-C raina-Jugoslavia

Tinereţe fără bătrineţe (Basme

populare românesli, I), 1967.
 DRAGAN CKNUŞA

O-s ou daca nu m -aş da a povesti,

ca un p urice-a plesni,
poveşti astăzi pe la noi pe icea n-ar mai fi ;
că nu-s de cînd poveştile,
nici de cînd m inciunile,
că-s c-o zi-două m ai încoace,
de cînd se potcovea m iţa cu coajă de nucă
şi m ergea la sfînta rugă...

O fost odată un îm părat. Ş i-m păratul cela avea trei

feciori : doi erau cum inţi şi un u l era prost. Acela, cît era
lum ea şi păm întul, el num ai în cenuşă se juca. Văzînd
îm păratul că-i a tît de prost şi-i a tît el de cenuşer, n u i-o
m ai avut grija şi baiul lui.
însă într-o zi, s-o lu at îm păratul cu-m părăteasa şi s-o
dus la preum blare, şi-au d a t prin hotarul zmeilor, ş-au
venit zmăoaica, ş-au întunecat lumea, ş-au lu at soarele,
şi luna, şi stelele, şi luceferii, ş-au lu at şi ochii la-m păratul.
L-au adus îm părăteasa de m înă p e-m păratul acasă chior.
Au spus îm păratul, zice :
— Vai de m ine şi de mine, m ăi nevastă — zice — văd
p rea bine c-o-ntunecat lum ea şi m -o-ntunecat şi pe mine.
Ş-au chem at feciorii la dînsul.
— D ragul tatii ! — ce. Am trei feciori, da unul — zice
— nu-1 m ai num esc că este şi el, că-i aşa cum o d at
Dum nezeu sfîntul. Voi, ca doi feciori de-m păraţi, să m er­
geţi, să lum inaţi lum ea şi să m ă lum inaţi şi pe m ine.

181
 — Voia-ţi este, tătucă — zice — plecăm
Ş-au luat feciorii straie de prim eneală,
şi b a n i d c c h e l t u i a l a
şi c a l d e c ă l ă t o r i t .

Ş-au m ers trei luni de zile. La trei luni de zile, au

aju n s la o crişmă, la un hotel m are, unde beau n u -
m a-m păraţii, şi craii, şi m iniştrii. S-au băgat la hotelul cela
ş-au băut, ş-o m încat douăzeci şi p atru de oaie. La două­
zeci şi p atru de oare, cînd la socoteală să plătească. 11-0
avut bani cu ce să plătească. Li-o luat crîşm arul şi le-o
arestat. 'Ce :
— Pînă joi dim ineaţa le punem un term en, dacă nu se
află nimeni să li scoată.
jo i d i m i n e a ţ a
li s e c i u n t ă v i a t a !
U n d e le s t ă c a p u l , ic s tă p i c i o a r e l e
şi u n d e le s t ă p i c i o a r e l e le s tă c a p u l !

A tunci D răgan Cenuşă, el fiind viteaz, însă nu ştia

nime că el este viteaz, au venit la tat-su acasă, ca cum
vorbea el prost.
— Tată ! Tă — zice — ţi ma lesi să ma duc si eu după
urm a fraţilor mei !
— Măi prostule ! Te rog fereşte-te dinaintea mea. că-s
destul de am ărît şi destul de necăjit, nu mă mai necăji
şi tu.
— Ba nu, tătucă — dî să ma lesi să ma duc şi eu — zice.
A tuncea-m păratul a luat paloşul şi cind l-au aruncat
odată-n uşă au in tra t pînă-n m ănunchi.
— Ei — zice — tată, ta tă ! — zice. Vezi — zice — că
nu ţi-o azutat D um năzău sfîntul să-l zvîi în m ine, că
l-a svîlit în ută ! H atuncea — zice — io m ă duc, tată !
Ce :
— Du-te, m ăi prostule ! - - zice — te rog de pe capul
meu, să nu te m ai văd.
— Da — zice — tătucă ! Să-n dai ieputoara care-ai
fost dum neata m ire, si taua, si buduganu, si frîu ! — el
vorbea prosteşte !
Atuncea zice :

182
 — H e-he-hei ! — zice — măi prostule, tu caţi potcoave
de cai m orţi !
— Ba — zice — nu, tătucă, — zice — unde le-oi
găsi, a mele să fie.
— A pă-a taie să fie, dragul tatii.
Ş-au luat D ragan Cenuşă o covată de jăratec ş-au
trecut pe lîngă cai şi toţi caii forăiau şi zvîrleau. însă-o
venit un cal jupuit, am ărît, care num a coastele se vedea
de dinsul, ş-au pus gura pe jăratec şi l-au m încat d in tr-o
dată. El pe-acela l-o prins în frîu. S-au dus în pod ş-au
cătat paloşul, şi buzduganul, şi şaua ş-au pus-o pe cal,
şaua şi buzduganul, şi paloşul. Ş-au m ers la m ă-sa. Zice :
— Mamă. să-m i faci o tu rtă de cenuşă !
'Ce :
— Vai de mine, dragul mamii, cum să-ţi fac eu tu rtă
de cenuşă ?
— Hei — zice — mamă, cum ? Ia şi cerne cenuşă prin
sită şi — zice — moaie-o cu apă caldă, şi pu-ne-o-n cenuşă
să se coacă.
A tuncea o luat m ă-sa şi-o făcut, şi el, după ce-o copt-o,
o scuturat-o, şi-o suflat-o, şi-o legat-o într-o batistă şi-o
pus-o în taşcă, ş-au încălecat pe cal. S-au în trebat ca­
lul, ’ce :
— Cum să m ergem, stăpîne ? ca gîndul. ori ca vîntul ?
Zice :
— Dacă-om m erge ca vîntul, ne prăpădim ! Dacă-om
m erge ca gîndul, tot la fel ! însă — zice — m ergem lin ca
vhnul,
trcm urînd p an u n lu l !
S - o d u s lin ca v î n t u l .
trem u rin d p a m in tu l !

Au ajuns la crîşm ăreasa-aceea. S -au dat jos de pe cal,

ş-au legat calul la gard, şi s-au băgat înăuntru.
— B ună ziua, crîşm ăreasă !
— M ulţăm esc dum itale, voinice !
— Să-m i dai u n pahar de rachiu de trei bani.
I-o d a t un pahar de rachiu de trei bani, şi el o scos
o bucăţică de gustare de cea neagră, de cenuşă, şi-o
m încat. L-au în treb at crîşm ăreasa :

va;*
 — Voinice ! Ce fel de om eşti dum neata de m ănînci
aşa o bucăţică de pine neagră, şi bei dum neata un pah ar
de rachiu de trei bani ?
— AIIt mi-i b ău tu ra mea, şi-atît m i-i m încarea mea.
—■ Sînt doi feciori a-m păratului Roşu care-o b ăut
ş-o m încat douăzeci şi p atru de ceasuri şi n-o avut la
urm ă cu ce să plătească. Şi dacă n u se află nim e să li
scoată pînă joi dim ineaţa,
jo i d i m i n e a ţ a
Y\ st* c i u n t ă v i a ţ a î

A tuncea el o ieşit la căluţul lui afară, şi-o strig at :

— Căluţul m eu î — 'ce — fraţii mei sînt aici. Ce să
facem să-i scoatem ?
Zice :
— Bagă rnîna în urechea m ea stingă şi scoate-un pum n
de galbeni nenum ăraţi .şi — zice — dă-i pe m asă nenu­
m ăraţi.
Au băgat m îna în ureche şi-o scos un pum n de galbeni
n enum ăraţi şi i-o pus pe masă.
— Să le dai drum ul — zice — la aceia doi feciori.
A tunci o d at ordin crîşm ăreasa şi li-o d at drum ul. Ei,
de bucurie că le-o d at d rum ul şi nu li spînzură, au încă­
lecat pe cai ş-o plecat la drum m ai departe.
El o mai stat cît o mai stat în crîşm ă şi pe-urm ă o
ieşit dintr-acela hotel, s-o suit călare pe cal cu spatele
la capul calului şi cu gura la coada calului, ş-au prins
calul de coadă, şi striga :
— Diee ! Diee, calule !
Atunci au în tu rn a t feciorul cel m are capul. Zice :
— Vai de mine, măi frate — zice - vine prostul după
noi si ne face de toată ruşinea, hai să-l omorîm.
îns-acel mai m ijlociu o spus :
— Măi frate, nu-1 omorîm ! Că — zice-i tot fratele
nostru şi tot sîngele nostru. N e-a prinde bine, că ne-a
căuta de cai şi ne-a păzi pe noi unde-om dorm i noi.
Zice :
— Măi prostule !
— Ti-i, m ăi fraţilor ?
— Rămîi m ai napoi că ne faci de raş n \
— A m tă r ă m î n . măi fraţilor-.
 O răm as m ai înapoi. Tac-o m ^rs ei ş-o ajuns la podul
d e aram ă. Cînd o ajuns la podul de aram ă, ei acolo
n-aveau voie să facă foc. O strm s lem ne pînă la m iezul
nopţii. La m iezul nopţii s-o aprins lem nele singure. Ei o
frip t cîte-o bucată de slănină, şi cu pîne, şi-o b ă u t cîte-un
p ah ar d e vin, fără să-i m ai deie lui D răgan Cenuşă. El
o scos o bucăţică de tu rtă de aceea şi-o băgat-o-n gură
şi-o m încat. Cind o băga în gură, D um nezeu i-o fă-cea
m iere, p en tru că el era viteaz, însă nu ştia nime.
— Măi prostule ! Tu să caţi de cai, că noi dormim.
— Oi că ta, m ăi fraţilor.
Insă ei s-o pus la culcat fără grijă. El s-o pus sub
căşiţa podului. Iacă n u m ult se durează, vine zmeul cu
calul de aram ă. Cînd o ajuns calul pe pod, o sărit calul
odată-n sus.
— Die. cal. m înca-te-ar corbii. Că — zice — doară nu-s
răcori de-a lui D răgan Cenuşă pe aici. C-am auzit de
num ele lui, da i-oi ni încă eu capul lui !
— Ba ţi-oi m înca eu a tău, cu -aju to ru l lui D um nezeu
sfîntul. S-o d at în lu ptă de la m iezul nopţii pînă-n prînzul
m are, l-o om orît cu tot cu cal, şi-o d at drum ul la slele şi
la luceferi.
A tunci s-au sculat ceia :
— H e-he-heei ! Scoală, m ăi prostule, şi cată ele cai,
că se tem zmeii de noi, c-o d at drum ul la stele şi la
luceferi !
S-o sculat el şi-o cău tat de cai. Ei. au băut, au m incat
ei, însă lui D răgan Cenuşă nu i-o d a t nimic. A u încălecat
pe cai şi-o plecat m ai departe. A u m ers trei zile şi trei
nopţi. La trei zile şi trei nopţi o ajuns la podul d e argint.
— No, m ăi prostule ! Tu să caţi de cai, că noi ne
culcăm !
Iar-o strîns lem ne pînă la m iezul nopţii, la m iezul
nopţii s-o aprins lem nele singure. O frip t cîte-o bucată de
slănină şi cu pîne şi-o b ă u t cîte-un p ah ar de vin. Zice :
— Noi ne culcăm şi tu să caţi de cai, şi să ne păzeşti
şi pe noi.
— Oi căta, m ăi fraţilor î
El iară s-o pus sub căşiţa podului. Nu durează m ult,
iacă vine zmeul cu calul de-argint. Cînd o ajuns pe pod,
o d a t calul odată, o sărit în sus de pe pod.
 — Die, cal, m înca-le-ar corbii ! Doară nu-s răcori de-a
lui D răgan Cenuşă pe-aici, că ni-o m încat u n frate ca
o floare, că i-oi m înca eu capul lui.
— Ba ţ-oi m înca eu a tău c u -aju to ru l lui D um nezău
sfîntul. S-o d a t în luptă de la m iezul nopţii p în ă-n p rîn -
zul m are, şi l-o om orît cu to t cu cal, şi-o d a t drum ul la
lună. în să s-o sculat ceia de dim ineaţă :
— H -e-e-e-i ! m ăi prostule ! Scoală şi cată de cai,
că se tem zmeii de noi — zice — c-o d at drum ul — zice —
la lună.
S-o sculat, el o cătat de cai. Iar-o m încat ei toţi, da
lui D răgan Cenuşă n u i-o d a t nimică. însă-o-ncălecat pe
cai, ş-o plecat m ai departe. O plecat iară, trei zile şi
trei nopţi, şi la tre i zile şi trei nopţi, iară o ajuns la podul
de aur. Cînd o ajuns la podul de aur, au strîn s lem ne pînă
la m iezul nopţii şi la m iezul nopţii s-o aprins lem nele
singure. O frip t ei cîte-o bucată de slănină şi cu pîne,
şi-o băut, şi-o m încat. însă D răgan Cenuşă nu m ai avea
nim ic ce m înca acuma. ’Ce :
— Măi, prostule !
— Ce, m ăi fra ţilo r ?
— Să câţi de cai, că — zice — noi ne culcăm.
— Măi fraţilor, pîn-aici ! Aici — zice — uibe ce : în
iaznoapte aveţi să staţi în tr-a ju to rin ţa mea. ’Ce : N a-vă
aieste două săbii care le aveţi în m înă şi na-vă aieste
două pietri şi pu n eţi-v ă sub căşiţa podului, şi-aiscuţiţi
săbiile. Cînd îţi vedea că tre m u ră pămîntu.1 m ai straşnic,
să săriţi să m -aju to raţi să n u m ă lăsaţi. Că de n u -ţi sări
şi n u -ţi ajutora — zice — n u ştiu zău cum are să fie,
c-asta-i noaptea dintîi şi de pe urm ă.
A lunei o căzut în genunchi amîndoi.
— Te rog, dragă frate, iartă-ne, că n-am ştiut ce
facem, că am gîndit că zmeii se tem de noi.
— Ei — zice — n u-i nimică.
El s-o pus la capătul podului. O v en it — nu durează
m ult — o venit zmeul cu calul de aur. Cînd o ajuns odată
p e pod, o sărit calul d rep t în sus.
— Die. cal, m înca-te-ar corbii, că doară n u -s răcori
de-a lui D răgan Cenuşă pc-aici, că ni-o m încat doi fraţi
ca două flori, că i-oi m înca eu capul lui.
— Ba ţi-oi m înca eu a tă u cu-ajuto.ru lui D um nezeu
sfîntu !

I8f>
 S-o dai în lu p tă do la miezul nopţii pînă-n prînzul
m are, n u s-o dovedit nici cela pe cela, nici ista pe ista,
una de tare, şi ei amîndoi, şi caii. O trecut un corb pe sus.
O strig at zmeul :
— Corbu, corbule ! Adă-m i o cană de apă caldă şi una
rece. Cea caldă toarn-o pe D răgan Cenuşă, şi pe calul lui,
şi cea rece toarn-o pe m ine şi pe calul meu, şi ţi-oi da
un hoit şi-i mînca.
A tunci o strigat D răgan Cenuşă :
— C orb u, corbu le !
U'şte - te- m l- a r v i n e rea,

adă-m i o cană de apă caldă şi una rece. Cea rece toarn-o

pe m ine şi pe căluţul meu, şi cea caldă to am -o pe calul
zm eului şi pe zmeu, că ţi-oi da şapte hoituri şi-i mînca.
Iară corbul d in şapte hoituri s-o bu cu rat şi-o m ers
ş-o adus o cană de apă rece şi u n a caldă. Cea fierbinte
o turnat-o ju m ătate pe zmeu, ju m ătate pe calul zmeului,
şi cea rece a tu rn at-o pe D răgan Cenuşă şi ju m ătate pe
calul lui D răgan Cenuşă. Cînd l-o prins D răgan Cenuşă
pe zmeu o dată, şi cînd l-o izbit o dată, l-o izbit pînă
susuori în păm înt, şi-au scos paloşul şi l-au tăiat, i-o zbu­
r a t capul de la tru p u l lui. Ş-atunci căluţul lui cînd l-o prins
o d a tă pe calul zm eului şi cînd l-o izbit o d a tă de păm înt,
o crăp at d rep t în două.
Zice :
— Amu mă duc şi eu s-arăt şi eu la fraţii mei cu cine
m -am lu p ta t şi cu, să vadă şi ei.
S -au dus sub pod. Cînd s-o dus sub pod, fraţii lui
m orţi.
— Alelei ! —■zice. Vorbeşte, poftim — zice — cu m or­
ţii, dacă ai cu cine vorbi ! C ăluţul m eu ! Ştii tu ceva ?
'Ce :
— Ce-i, stăpîne ?
— Fraţii mei îs m orţi. Ce fac eu am u ?
Zice :
— Nu-i nim ică — zice — las că-i înviu eu.
Şi-o m ers căluţul şi-o su flat o dată pe dînşii, i-o
înviat.
— H uuu ! Da greu am d o r m it!

m
 — Dorm eaţi voi ele veci, m ăi fraţilor, dacă nu eram eu.
M ăt fraţilor : acum a uitaţi-vă şi voi — zice — cu cine
m -am lu p tat şi eu.
Cînd o văzut fraţii lui, o-ncrem enit.
— Acum a — zice — lum ea-am lum inat-o, am u
— zice — mă duc să lum inez şi pe tata. N a-vă iepşoara
mea, şi staţi aici.
O luat ei iepşoara, însă Drăgan Cenuşă s-o d at peste
cap, s-o făcut un şoarec şi-o plecat pînă la curtea zme-
oaicii. Cînd o aju n s la curtea zmeoaicii, şi-o făcut bortă
pe sub talpa curţii şi-o ros podelele, şoarecul, ş-au in tra t
în casă. Insă zmeoaica de pe cuptor o sim ţit, o prins a
am inusa :
— H, h. h, h, h, î Tem niţa vă mănînce, curve. îmi
d aţi că-m i pare c-o in tra t răcori de-a lui D răgan Cenuşă
p rin casă ! Că ni-o m încat trei feciori ca trei flori.
Fetele dau încoace, dau încolo, dau pe dincoace, n u
găsesc nimică. Şoarecul ţup dincoace, ţup dincolo, ţup pe
horn, şi o pus gura pe racliţa tatîni-so şi pi sub bortă,
cu ochii tătîni-so, şi să te duci, băiete !
Iacă o ajuns la fraţii lui.
— No. măi fraţilor ! Mi-o a ju ta t D um nezeu sfLntul
şi am luat şi ochii tatălui. De-acum înainte încălecăm pe
cai şi plecăm.
.în să zmeoaica de-acasă o strigat către fete :
— Tem niţa vă m ănînce — zice. U itaţi-vă — zice — c-o
fu ra t ochii tatîni-so. Să m ergeţi repede, una să vă faceţi
u n măr. şi una să vă faceţi o fîntînă. Eu am să le dau aşa
un gust de straşnic c-are să m ănînce mere, şi-or mînca,
şi-or crăpa. Dacă nu. am să le dau o sete a tît de straş­
nică : cînd or bea apă. 01*crăpa.
însă ei toţi o-ncălecat pe cai. Fetele de zmeoaice o
plecat înaintea lor pe sus, şi una s-o făcut o fîntînă, şi una
un măr. A jungînd fraţii lui, văzînd înaintea lor un m ăr :
— Vai, măi frate ! U ită-te colo ce m ăr m îndru şi
frumos. Noi pînă nu m încăm un m ăr din m ărul cela, noi
tot crăpăm !
— Staţi, fraţilor, să m ănînc eu întîi şi pe urm ă-ţi m înca
şi voi — zice — aveţi răbdare.
O m ers D răgan Cenuşă înainte şi-o făcut cruce cu
paloşul : s-o făcut tot sînge.
—• V-o tre c u t gustul, măi fraţilor ?

188
 — T recut !
— Ei, vedeţi ee-aţi v ru t să m încaţi ?
— Vedem, m ăi frate. M ergem înainte.
Iaca ce văd înaintea lor : văd o fîntînă.
— Vai, m ăi frate, aşa de straşnic ne-o pălit o sete, şi
pînă nu bem oleacă de apă din fîntîna-accea — zice —
noi tot crăpăm.
A tunci el o strîns odată calul cu pintenii, şi cînd şi-o
fă c u t calul o viteză, a fost pe fîntînă, şi-o făcut cruce cu
paloşul, s-o făcut tot sînge.
— V-o trecut gustul, măi fraţilor ?
— Trecut !
— Ei, vedeţi ce-aţi v rut să beţi ? Acum, m ăi fraţilo r !
Ui taţi-v ă ce : n a-vă iepşoara m ea şi s-o duceţi acasă să-i
daţi drum ul între herghelia cu cai în grajdul cel mare.
Şi spuneţi la tătu ca că voi aţi lum in at lum ea, voi aţi
lum inat pe tata, să spuneţi că n -aţi auzit de num ele meu,
nici nu m -aţi văzut pe mine. Că eu mă duc pe unde m i-a
aju ta Dum nezeu sf intui :
prin codri,
prin sihăstrii,
prin pustietăţi,
că vine zmeoaica c-o falcă-n cer şi cu una-n păm înt şi
de ne prinde pe toţi, ne face p raf şi cenuşă.
?Ce :
— Măi fra te — zice — noi fiindcă te vedem că eşti
aşa u n viteaz dum neata, nu no ducem, unde mergi d u m ­
neata. m ergem şi noi.
?Ce :
— Nu mai staţi pe gînduri şi la poveşti mult. plecaţi
înainte că vine zmeoaica după mine.
Şi el atuncea o rupt-o de fugă.
prin codru
prin sih ă strii,
prin p u stietăţi.

O m ers tim p de un an de zile. Şi o ajuns la un viteaz.

Viteazul cela i se spunea — un m eşter — care i se spu­
nea M areu Arm ănaş.
— B un noroc, M arcule A rm ănaş !

18î)
 ■— M ulţumesc durui laie, D răgan Cenuşă ! Ţi-am auzit
d e nume, da n-am crezut pînă n u te-am văzut.
— Dragă m eştere, şi M arcule A rm ănaş : poţi să-m i
faci căucia asta să n-aibă pe unde intra un fir de ac ?
Zice :
— Da !
Im ediat i-o-m brăcat-o-n cinci m inute to ată-n oţel.
— Acum — zice — M arcule A rm ănaş : să-m i faci o
bom bă de nouăzeci şi nouă de m ăji !
I-au făcut o bom bă de nouăzeci si nouă de m ăii.
Zice :
— U ite ce ! — El o pus m ina pe cleşte şi-o ţin u t
bom ba-n foc. Iac-o sosit şi zmeoaica !
— Te rog, m eşter bun ! Ce vrei pe lum e aceea-ţi dau :
b ă n ă re t şi ce-ai plăcere îţi dau pe lum e, num a te rog
fă-m i bortă să m ă u it cu ju m ă ta te de ochi, să vedem ce
fel de om îi D răgan Cenuşă, că ni-o m încat
trei fcciori
ca trei flori,
şi două foto
ca doua zînc !
‘Ce :
— Fă-i bortă să se uite cu ju m ătate de ochi.
I-o făcut bortă, s-o u ita t cu ju m ă ta te de ochi.
— Vai de m ine ce m în d ru şi frum os îi ! Fă-m i bortă
să mă uit cu tot ochiul.
— Fă-i bortă să se uite cu tot ochiul.
'Ce :
— Vai de mine, m îndru şi frum os ! Fă-mi bortă să mă
uit cu amîndoi ochii.
I-o făcut bortă, s-o u itat cu am îndoi ochii.
— M eşter bun ! Ce vrei pe lum e, aceea-ţi dau. Fă-m i
bortă să bag capul, să-l văd din cap pînă-n picioare
cumsecade.
;Ce :
— Fă-i bortă.
însă el s-o d a t dinapoia uşii. Cind o tra s cu borul o
d a tă în uşă, o făcut b o rta ! Şi cînd o băgat capul zmeoaica,
şi cînd o căscat gura să-l soarbă, cînd i-o ţîp a t bom ba cea
roşă pe grum az, cînd o scos capul baba, şi cînd o să rit

190
odaia în înaitu cerului, şi cînd o picat jos, şperlă *i
cenuşă s-o făcut d in tr-în sa ! Ş-au ieşit D răgan Cenuşă
afară.
— M ulţăm esc lui D um nezeu sfîntul, c-am scăpai şi
de baba asta spurcată odată ! Amu, măi M arcule A rm ă-
naş : ce bine vrei tu p en tru binele care mi l-ai făcut mie ?
'Ce :
Nu vreau nici un bine. De şapte ani de zile de cînd mă
bat după fata-m p ăratu lu i Verde şi nu pot s-o iau ! C înt-un
cocoş de tre i-p a tru poşte de loc, se scol santinelele şi n u
pot s-o fur !
— Hai cu mine, că n -or m ai cînta santinelele, nici
nimic.
S-o lu atam în d o i ş-au plecat. Zice :
— Hai, că unde-s doi, nu-s tre i !
S-o luat ş-o plecat. M ergînd pe drum , ce să vadă îna­
intea lor ? Un om to t punea urechea la păm înt şi iar-o
lua ! Tot punea urechea la păm înt şi iar-o lua.
„M are ţi-e puterea. Doamne ! Ce să asculte om ul ista
ici la păm înt ?“
— Măi omule, ce faci tu aici ? Tot pui urechea la pă­
m înt şi iar o iei ?
— Hă, eu ascult cum creşte ovăsul.
— Da tu cine eşti ?
— Eu — zice — sînt Ochilă !
— Şi tu auzi cum creste ovăsul ?
'Ce :
— Aud !
— Da bine — zice — ce faci cu ochiul ista dinapoi ?
— Hă ! Cu doi ochi dorm , şi cu unu] mă uit ! Şi eu
văd şi pe lum ea asta, şi pe cealaltă lume.
— Şi ce vezi tu ?
— Ce văd ? văd tot ce vrei pe lum ea asta. Văd dum i­
nicii cum m erg oam enii — zice — la biserică, cum iese dia­
volul înaintea lor, şi li-ndeam nă să se bage-n erîşm ă, şi
beau, şi-apoi de-acolo se-m bată, se prind la bătaie, se taie
cu cuţitele, se om oară, apoi eu — zice — m ă duc în tr-u n
colţ şi-atîta ce rîd pînă-m i ies ochii ca cepele-afară —
spune diavolul.
— Măi — zice — hai cu noi, că — zice — unde-s trei
nu-s patru !
— Hai !

m
 S-o luat şi s-o dus mai încolo. M ergînd mai încolo,
ce să vadă ? U n om se-nvîrtea în loc c-o botă şi n-avea
loc s-o zvîie.
— Măi omule, cc faci tu aici ?
— De şapte ani de cînd m ă-nvîrt roată cu bota a.sta,
şi n-am loc unde s-o svîrl.
,,M arc ţi-i puterea, Doam ne !u
— Tu cine eşti ?
— Eu sînt V întul !
— Măi. hai cu noi că unde-s patru nu-s cinci !
— Hai !
M ergînd mai încolo, ce să mai vadă ? Vede pe Puşcă-
ţîn ţa r : dacă era pasărea d u p ă soare sau după lună, el
acolo trăgea cu săgeata şi-o puşca.
— Măi P u şcă-ţîn ţar ! De ce nu dai tu pace la păsări să
trăiască, de ce omori tu toate păsările ?
— Hî ! Dacă-s flăm înd î Cum să nu om or ? Să m ănînc
şi eu — zice — că asta m i-i m eseria mea.
— Mă, hai cu noi. că unde-s cinci, nu-s şase.
— Hai !
M ergînd el prin păduri, căuta un băţ d rep t şi nu-1
găsea. Iacă. nimică vorbă, vede el : ista copac sucit, celalt
în cea parte sucit, puşi unul peste altul, strîm bi, în to t
felul.
„Măi, oare cine strîm bă toţi copacii ăştia, şi toate lem­
nele astea de nu le dau pace să crească drept ?“
M erge mai încolo, iacă dă peste Strîm bă-L em ne : lua
copacul de la vîrf şi-l sucea şi-n cealantă parte, şi-n
iasta parte şi li punea peste olaltă să crească, şi li-m -
vîrlea roată.
— Măi Strîm bă-L em ne ! De ce nu dai tu pace la
lemne, cum le-o lăsat Dum nezeu sfîntul pe faţa păm în-
tului .să crească, de ce le strîm bi în tot felul ?
— Măi, n u taci, că cum strîm b lem nele astea, aşa te
strîm b şi pe tin e !
— Tu pe m ine ?
— Eu p e tine !
Cînd i-o ars o botă de fier la fund :
— Vai, fra te D răgan Cenuşă, n u m ai da ! Că ţi-am
auzit de num e, da n-am crezut pînă nu le-am văzut, hai
ne prindem fraţi de cruce.

102
 — Hai că — zice — unde-s şase, nu-s şapte !
Bun ! Iacă se iau ei şi m erg înainte. M ergînd m ai îna­
intea lor, ce să vadă ! Vede un om c-o falcă-n cela capăt
de m are, şi cu-o falcă în ista capăt de m are.
„M are ţi-i puterea, Doam ne ! Ce să m ai fie şi aceia ?"
Setilă î Cînd sorbea o dată, sorbea toată m area şi-apoi
m ai sta şapte ani pînă ce strîngea şi iar o sorbea. M erge
D răgan Cenuşă la dînsul.
— Măi Setilă ! B ătu -te-ar D um nezeu sfîntul — după
cum eşti b ă tu t de D um nezeu — de ce sorbi tu to ată apa,
şi laşi tu peştii şi să se necăjească pe uscat, şi toţi oa­
m enii te blastăm ă că — zice — n -au m orile cu ce cerne
făină şi n -au apă, şi n -au nim ică ! De ce nu dai tu pace
— zice — la apă să se strîngă, oam enii — zice — ca să nu
se pedepsească d in cauza ta ?
—■ Hî ! Dacă asta m i-i m eseria şi m i-i sete, că — zice —
m i-i sete.
— Măi, hai cu noi, c-ai să te vezi tu odată sătul. Hai,
că — zice — unde-s şapte, nu-s opt.
S-o lu at şi-o m ers m ai înainte. Iacă, m ergînd mai
nainte, ce găseşte ? Douăzeci şi p a tru de pluguri ara. şi-un
moşneag înapoi m înca brazdele şi tot striga :
— A raţi, araţi, că-s flăm înd !
„M are ţi-i puterea, Doamne ! Ce să mai fie ? Aista
trebuie să fie Foam etea."
— Măi, om ule ! De ce nu dai tu pace la oam enii iştea,
şi la vitele astea şi li pui şi ară, şi li necăjeşti şi m ăninci
brazdele napoi ?
— Dacă eu sînt Foam etea, ce să fac ?
— Măi, hai cu noi, că ti-i vedea odată sătul.
Hai, zău, măi D răgan Cenuşă, că ţi-am auzit de nume,
da n-am crezut pînă nu te-am văzut. Că pe mine, de cînd
mama m-o făcut, eu în viaţa m ea sătul n u m -am văzut !
— Hai că — zice — unde-s opt, nu-s nouă !
S-o luat ei toţi opt şi-o plecat înainte. O m ers oi toţi
opt înainte. Cum o m ers, o văzut douăzeci şi p a tru de
6tînjeni de lem ne, ard eau şi-un m oşneag în v îrtit de două­
sprezece ori pe lîngă foc, şi-a douăsprezecea oară i-aj un­
gea capul pe picioare.
O strigat D răgan Cenuşă :

193
 — Măi fra ţilo r ! Pîn-aicea am venit cum am venit,
d a de ici — zice — n u ştiu zău încolo cum ar fi ! Da
zice — nu-i facem nim ic, ne punem toţi cu capul sub
cojoc la m oşneag !
S-o pus toţi cu capul sub cojoc la moşneag.
Cînd s-o-ntins m oşneagul odată înainte, D um nezeu ştie
cîte hectare de pădure o r u p t ! Şi cînd a puşcat m oşnea­
gul un vînt :
m unţii s-o cutrem urat,
şi văile s-o tu lb u rat,
şi pădurilc-o p i c a t !
O strigat D răgan Cenuşă :
— Hooo, ta tă ! N u ne-m p u ţi aşa de tare !
— H e-he-hei ! M ulţăm esc lui D um nezeu sfînlul că d in -
tr-u n vînt m i-o d a t Dum nezeu opt feciori lîngă mine. Ai
a vut noroc, D răgan Cenuşă, că-ai venit cu bine, d ar să fi
venit cu rău, nu ştiu zău cum era ! D e-am u haideţi cu
m ine că io-s cîrm a înainte !
L uat D răgan Cenuşă şi-o plecat înainte. M oşneagul cînd
o ajuns la m are, o tra s cu n a re a cea de ger, o-nghcţat
m area şi-o trecu t dincolo peste m are.
L-o oprit soldaţii, sentinelele.
— Ho, m oşule !
— Ho o fost tată-to cînd s-o suit pe m ă-ta şi te-o
făcut pe tine un prost, n u eu !
S-o luat, s-o dus la-m păratul. B ătut în uşă.
— Da, da. Poftim !
— B un noroc, în ălţate-m părate !
— M ulţăm esc dum itale, m oşule ! De ce-ndrăzneşti aşa
de tare, că cîţi p eţito ri m i-o v e n it la fată, n -o -n d răzn it
aşa ca dum neata ?
— Ei, în ălţate-m p ărate ! Stăi, că şi eu m -am gîndit,
că-i m ai m ult nisip în m are, decît cetină pe copac, decît
frunză pe p ăm înt ! T rebuie : să stăm , să bem, şi să
m încăm, să gîndim , în lum e cum să tră im ?
— Ei — zice — m oşule — zice — ai d rep ta te — zice.
Da — zice — dum neavoastră — zice — veniţi pe drum —
zice — trebuie să vă dau o odaie, să vă culcaţi, şi-apoi
dim ineaţa om vorbi.

194
 — Apoi ! — zice — aşa, înăltate-m părate, că n-am
venit să-ţi peţesc nici poarta, nici uşa, nici să te văd de
frum os ! Am venit să peţim fata !
Bun ! Li-o lu at şi l-o dat o odaie. Insă o tu rn a t — li-o
d at o odaie de-aram ă — şi-o tu rn a t treizeci şi opt de
focari pe lîngă odaia-aceea, tot cu foiuri.
— Pînă la m iezul nopţii, să m i-i faceţi toţi scrum !
Iacă pe la m iezul nopţii, se prinde a roşi casa. Strigau
toţi că crapă de căldură, şi nu m ai pot, ard cu totul ! O
s trig a t D răgan Cenuşă :
— E, moşule ! D um neata cu douăzeci şi p a tru de
cojoace, să te vedem ce poţi plăti.
Cînd o tras m oşneagul cu narea cea de ger, o pus
gheaţa de doi stînjeni pe casă. Ce s-o fu rnicat întîi că
li-i cald, a doilea că crapă de frig ! He ! li-o făcut cum o
fost mai bine de sta de jucat în cărţi.
— A pă — zice — am u vi-i cald, am u vi-i frig ! P e n tru
m ine-o fost num ai bun cum a fost întîi aşa roş, nici cald,
nici frig, num a bine să m ă culc !
Iacă dim ineaţa — ei jucau în cărţi — iacă dim ineaţa
m înă îm păratul servitoarea să scoată zgura-aceea de-acolo
afară. M erge servitoarea, ei jucau în cărţi, se sfădeau
d in tre cărţi. Servitoarea pune urechea la uşă şi-ascultă.
Da spune V întul :
— Măi P uşcă-ţîn ţari !
— Ce-i ?
— Ia sim ţeşte, vezi cine-i la uşă ?
— Măi, servitoarea-m păratului.
Cîn trage-odată m oşneagul cu narea-aceea de ger,
i-o-ngheţat pălm ile şi-obrazul pe uşă ! Trage fata, trage :
i-o răm as pielea pe uşă, şi obrazul, o bucată de piele de pe
obraz, şi m erge în casă la-m păratul.
— în ălţa te îm părate,
graţie capul meu,
graţie, fătul meu,
— zice — ei joacă-n cărţi.
— C urvă să-ţi fie ţie obrazul tău, şi-acela ce te-o -n v ăţat
pe tine ! — ra n ţ ! o palmă. Da cum poţi să spui tu m in­
ciunile astea ?

195
 — Dacă n -ar fi adevărat, înălţate-m părate, să-m i tai
capul !
Se duce îm păratul, deschide uşa, îi vede.
Cînd i-o văzut, o-ncrem enit !
— Bună dim ineaţa !
— M ulţăm esc dum itale, în ălţate-m p ărate
— Ei, cum aţi dorm it ?
— A dracului îţi m ulţum im de hodina care n e-aţi
dat-o ! De la o vrem e atîta cald ne-o fost, c-am gîndit că
crăpăm de căldură ! De la o vrem e atîta frig ne-o fost,
c-am îm prum utat cîte-un cojoc d e la moşneag, ne-am
îm brăcat şi ne-am încălţat. Da ori fata, ori capul !
Zice :
— Da ! — zice. V-oi da fata. Staţi, să vă fac o m încare
să m încaţi, că doară nu-ţi m erge ca de la o casă pustie de
la mine, ca de la un îm părat.
Da Foam etea şi Setilă :
— Da. da, înălţate-m părate, da dacă n -a r d u ra m ult !
Gmm ! Gmm ! el înghiţea noduri, că-i e ra foame.
Setea num ai cît se lingea, cînd o auzit de b ă u tu ră !
Iacă li-o făcut o masă, zicem bunăoară aşa cam d e
douăzeci de kilom etri de lungă : care cu pîne, vagoane
cu pîne, bivoliţe, boi, vite tăiate şi buţi de vin, şi-n
cealaltă parte, şi-n istalantă parte, pe două părţi.
— Măi, vedeţi voi m încarea asta ?
— O vedem !
— In douăzeci şi p a tru de ceasuri să-m i lingeţi cu
lim ba pe jos ! De nu, unde vi-i capul, vi-s picioarele, şi
unde vi-s picioarele, vi-i capul.
El anum e a pus-o ca să n-o poată mînca, ca să li
omoare, să nu le deie fata. Iacă, nim ică vorbă, o strig at
Foam etea şi cu Setilă :
— Mă ! Noi de toţi sîntem nouă oameni. Voi luaţi-vă
o m ăsuţă cît socotiţi că-ţi mînca şapte oameni, da nici mai
m ult, nici mai puţin, num a atîta — zice — cît îţi putea
m înca în douăzeci şi p atru de ore, că eu, cu frate-m eu,
cînd mă dau, îs prea porcos !
Apoi ei şi-o luat o m ăsuţă p en tru şapte oameni, cît
or socotit c-or m înca în douăzeci şi p a tru de ore.
Cînd ş-o d at Foam etea, o-nghiţit cu vagon, cu pîne, cu
care, cu ce-a fost, cu boi, cu totul ! In trei ceasuri o lins

196
cu lim ba pe jos ! Setilă aşa de straşnic o supt poloboacele
cu vin, c-o sărit o doagă-n ceia capăt de lume, ş-o doagă,
în ista capăt de lum e ! ’Ce :
— Mă ! V -aţi h răn it ?
— Nu !
Gm ! o-nghiţit şi masa lor cu totul. Ceia o răm as
flăm înzi.
— Mai dă-ne, înălţate-m părate !
— Va mai da Dum nezeu c:ă-i m are şi puternic, că
m -aţi sărăcit cu totul !
— Ori fata, ori capul.
’Ce :
— Da ! V-oi da fata — zice — uiiaţi-v ă ce : — zice —
fata m ea — zice — da eu am să dau fata : cine m i-a lua
un ciur de apă, să-l poarte îm prejurul lumii plin, ca să
mi-1 aducă înapoi iară plin.
A tuncea o strigat Drăgan Cenuşă :
— Măi V întule ! Treaba ta este.
O luat V întul un ciur de apă plin şi l-o p u rta t roată
îm prejurul lum ii şi l-o adus înapoi iară plin.
— No, înălţate-m părate, v-am adus ş-aista ! Ori fata,
ori capul. Zice :
— Da ! V-oi da fata — zice — are-o m ătuşă, şi tu m î-
nă-ţi unul — zice — care ştii că-i mai voinic d in tre voi, şi
cine m i-a aduce o cofă de apă, dacă-a v en it baba m ai iute
cu apa, atunci să vă luaţi catrafusele să plecaţi de-aici ! Şi
de-a veni unul dintre voi, să ştiţi că atuncea vă dau fata.
Pe cine-a m înat ? Tot pe Vîntul. M ergînd V întul cu
baba pe drum , ’ce :
— Hai, dragul m ătuşii ! Aşa avea şi m ătuşa un fecior
de-a inînuţa de-a dreap ta
sem ăna cu dum neata !
Ia să-ţi cate moşica o ţîră în cap, nu cum va eşti dum ­
neata ?
Şi căutînd în cap, i-o pus un ciolan de zmeu sub cap
şi-o adorm it. Da Ochilă s-o uitat.
— Măi P uşcă-ţînţari !
— Ce-i ?

197
 Ia sim ţeşte ce-i cu Vîntul, că baba vine cu apa şi
"Vintul nu.
A tunci P uşcă-ţinţari zice :
— A re-un ciolan d e zmeu sub cap !
Cînd o tras o dată cu săgeata i-o sărit ciolanul cel de
OTfieu de sub caip, şi V întul s-o uitat. O m ers ş-o lu at apă,
şi cînd o făcut a doilea pas, şi cînd i-o ţip at un picior în
fund la babă, o sărit baba de trei stîn jen i în sus !
__ Ai, tu hîrcă b ătrînă ! Da tu eşti în stare să m ă-nşeli
tu pe m ine ?
Şi-o m ers, şi-o dus apa.
Şi-m păratul, văzînd că i-au adus şi apa, n^au avut ce
face, o treb u it să-i deie fata. Şi s-o luat şi-m păratu să vadă
cum a r să treacă m area. însă cînd o ajuns la m are, o tras
m oşneagul cu n a ra cea de ger, şi-o-ngheţat m area, şi-o
tre c u t dincolo. Cînd o fost îm păratul cu-m părăteasa pe ]a
m ijlocul m ării, o tras G erilă cu nara cea de foc, şi s-o slo­
bozit îm păratul cu birjă, cu cai cu tot în fundul m ării, şi l-o
m încat peştii. Şi ei o plecat mai departe. Pe fiecare de unde
l-o luat, acolo l-o lăsat. La urm a urm ii s-o băgat pe la
M areu  rm ănaşu şi i-o spus :
— M arcule A rm ănaş ! De astăzi înainte, Dum nezeu
sfîntul să-ţi ajute şi m ulţum esc p en tru binele ce m i-ai
făcut.
— Să trăieşti şi tu D răgan Cenuşă, că m i-ai făcut şi tu
.mie un bine.
Ş-au plecat D răgan Cenuşă mai departe,
p rin codri,
p rin sihăstrii,
prin pustietăţi
şi-au ajuns la o babă.
— Bună ziua, moşică !
— M ulţămesc dum itale, dragul moşichii !
— Vai, moşică — zice — n-ai oleacă de apă, să-m i dai
să beau, că Doam ne sete m i-i !
— Hai, dragul m ătuşii. Da tu nu vezi că de şapte ani
de cînd suflu şi stopăesc în fasulele astea să fiarbă, şi nu
mai fierb !
— D-apoi de ce, m ătuşă ?

19 8
 — O strîns un balaur toată apa cîtă este pe lum e şi
cine dă cap de om, la acela dă apă.
Zice :
— M ătuşă ! Ia două cofe de apă şi du-te pînă la balaur
şi spune-i că o zis D răgan Cenuşă să iei oleacă de apa.
— Vai, dragul m ătuşii, mă tem că m -a m înca !
— Nu te teme, m ătuşă, nu te m înîncă.
S-o dus baba pîn-acolo şi-o ieşit balaurul afară.
— Ia, tem niţa te mînce, hîrcă, apă mai repede, şi du
la om, că i-i sete.
O lu at două cofe şi le-o băut, şi-o mai lu at două, şi-o
m ai bău t două. ’Ce :
— Ia mai iute apă şi fugi de aici !
O mai luat două cofe ş-o mai băut înc-o cofă şi ju m ă­
ta te ş-o venit cu ju m ătate de cofă-acasă. Insă D răgan
Cenuşă o băut ju m ătate de ulcică de apă, s-o săturat. Zice :
— M ătuşă — zice. De ce o strîns balaurul ista toată
a p a aicea ?
Zice :
— Cine dă cap de om, la acela dă apă. Şi toată lum ea
o dat. Am u trebuie să deie îm păratul pe fata lui cea mai
m ică la balaur, ş-atuneea dă apă la toată lumea.
— Bine !
S-au luat şi el şi-au plecat şi el cînd o ştiu t că vine
fata-m păratului.
Cum o venit, nim ică vorbă, o luat toată lum ea apă cu
poloboace, cu ciubere, cu ce-o avut, toată lum ea o luat apă.
D upă ce-o lu at toată lum ea apă, atunci s-o ferit toată lu­
m ea la o parte. Insă D răgan Cenuşă s-o d at înapoia fe­
tii. ’Ce :
— Te rog, dragă fată, fereşte mai în tr-o parte, că-i
păcat de dum neata aşa o fată frum oasă să iasă bala asta
sp u rcată să te m înînce.
’Ce :
— Vai, voinice — zice — m ă tem c-are să te m î­
n înce — zice — şi pe dum neata, şi pe m ine.
’Ce :
— N -avea frică, d ă-te mai la o parte.
S-o dat mai la o parte. Cînd o ieşit balaurul, cînd i-o
ţîp a t paloşul pe gît, şi toporaşul după cap, o scos şi-o tăiet

199
trei zile şi trei nopţi. Cînd pocnea cu coada o d ată-n he-
leşteu, împroşca toată lumea. Au strigat :
.— Oameni buni ! Săriţi şi m -ajutoraţi, şi nu m ă lăsaţi,
că-i foarte m are şi foarte greu, şi nu-1 pot tăia.
Nici unul nu s-o băgat, că toată lum ea s-o tem ut. O luat
şi-o făcut nouăzeci şi nouă de căpiţe de vară, şi i-o tăiet
vîrful lim bilor şi vîrful unghiilor şi le-o legat într-o ba­
tistă, şi restul l-o ars în foc şi l-o suflat în vînt. Şi-o spus :
— D ăruit să fie de la m ine de astăzi înainte, apă !
U nde-a călca vaca cu piciorul
şi boul cu piciorul
pe tot izvorul
şi pe tot părăul, să fie apă, şi pe tot dealul !
Ş-au spus cătră fată :
— Pleacă acasă, c-am să vin eu pe la tine m ai tîrziu..
Şi s-o lu at m ai departe, şi-o plecat prin codri şi prin
zăhăstrii. Plecînd mai departe, o ajuns la alt bordei.
— B un noroc, moşule ! — acolo a văzut un moşneag.
— M ulţăm esc dum itale, dragul moşului.
— Vai moşule. N-ai o bucăţică de carne să-m i dai să.
m ănînc, că Doamne, flăm înd îs !
— Hai, dragul m oşului ! Cum nu ţi-a r da moşul o ţîră
de cam e, d-apoi — zice — uite că tot îs frip t pe piept, şi tot
îs pîrlit, că — zice — vine
omul cît şchiopul,
b arb a cît cotul,
călare pe ju m ă ta te de iepure,
şinmi pune cazanul cu carne pe piept, şi tot m ă frige, şi tot
m ă pîrleşte, şi-mi m ănîncă carnea de pe piept.
’Ge :
— Lasă, m oşule, fă foc — zice — n u te teme, n u ţi l-a
m ai m înca de astăzi înainte.
’Ce :
— Vai, că bine-i face — zice — să-l poţi omorî !
Atunci, nimică vorbă, m oşneagul o făcut foc.
Zice :
— Am şi eu — zice — trei feciori şi vînează zi şi noapte
şi cînd vin acasă — zice — num a nu pot să găsească o bu­
căţică de cam e fiartă.

200
 El o cău tat carnea dacă-i fiartă, ş-o văzut că nu-i fiartă,
zice :
— Mai dă foc, moşule. Da — zice — vine-ndată ?
Zice :
— Amuş, am uş soseşte ! Că de trei ani de zile — zice —
eu am u ştiu de cînd vine.
Mai stă D răgan Cenuşă, se mai preum blă, mai în v îrte
prin cazan, mai m estecă el pe-acolo, iară m ănîncă o bucă­
ţică de carne, şi-o caută, şi m ănîncă o bucăţică de cam e,
că-i e ra foame, zice :
— Moşule ! V ine-ndată ?
— Amu, am u trebuie s-apară.
Num a ce vede că in tră un moşneag.
— H -ă-ă-ă ! Voinice : treci-m ă pragul la tindă.
— Dacă ţi-a trebui carne ţi-i trece, şi-i m înca !
T recut pragul la tindă.
— Vai, voinice — zice — treci-m ă m ăcar pragul la
casă.
— Cum ai trecut pragul la tindă, aşa îi trece şi la casă î
Trecut moşneagul.
— H e-he-he ! — zice. Cum are să m ănînce m oşneagul
carnea de la un voinic tîn ăr de pe piept !
— Ii m ai m înca pe...
Cînd o pus m îna pe cazan, şi cînd o ţîp at D răgan Ce­
nuşă m îna-n piept la moşneag, şi cînd l-o izbit o d a tă de
păm înt.
— Stăi, să m ănînc eu carne de pe p iep t de la tine, n u
tu de la m ine !
Şi i-o pus cazanul pe piept, şi-o m încat carne de la
dînsul de pe piept.
Zice :
— Moşule ! Ia cazanul şi pune-1 pe foc !
O lu at cazanul şi l-o pus pe foc. Şi s-o dus la un carp en
care bătea cu crengile în înaltul cerului. Cînd o tras o dată
cu paloşul, o despicat carpenul şi l-o băgat cu m îinile şi
cu barba în carpen, şi-o tras afară paloşul, s-o strîn s
carpenul.
— Acoilo-ai să răm îi pe toată viaţa ta — zice.
Şi s-o dus înapoi la moşneag.

201
 — Moşule ! De astăzi Înainte, nu ţi-a m ai m înca nirne
carnea !
— Bine, dragul m oşului, m ulţăm esc lui Dum nezeu
sfintul că i— ai făcut capătul şi n-o mai veni pe capul meu.
Iacă sosesc şi feciorii din pădure.
— Tată ! Mai este ceva de m încare, ori nu mai este ?
— Este, dragul tatii, p u ne-ţi-vă la m asă şi m încaţi.
S-o lu at şi s-o pus la m asă la m încare. După ce-o m încat,
o spus :
— Măi, fraţilor ! De astăzi înainte, nu va m ai m înca
nim e carnea de pe piept, ceea ce v i-ţ aduce voi, aceea va
răm îne şi-ţi mînca. H aideţi cu m ine să v -arăt şi eu cine
v-o m încat carnea atîţia ani de zile.
Cînd o mers, n-o mai găsit carpenul acolo, o fost smuls
din păm înt şi pe unde o m ers, ca cum ar fi a ra t cu tracto­
rul, aşa e ra o urm ă de m are. Insă D răgan Cenuşă nu s-o
lăsat,
— Măi fra ţilo r ! P înă unde s-o dus el, pîn-acolo mă
duc şi eu, pînă n u -i tai capul, nu m ă las. H aideţi cu m ine
şi voi.
S-o lu a t şi s-o dus. P înă unde-o plecat ? P în la borta
iadului. Cînd o ajuns la borta iadului, zice :
— Măi fraţilo r ! Am u facem o funie de tei.
O făcut o funie de tei, Dum nezeu ştie cît de lungă. ’Ce :
— U itaţi-vă ce : m ă legaţi de susuori şi-m i daţi d ru ­
m ul înăuntru, că eu cînd am s-ajung p e păm înt, eu am să
trag de sfoară c-am ajuns. Şi cînd am să scutur de funie,
voi să m ă trageţi repede în sus.
El s-o legat de susuori şi i-o d a t drum ul. Cînd i-o dat
d ru m u l pe la jum ătate, num a auzeai nişte răgnete şi nişte
ţipete, şi nişte văituri acolo, că num ai l-asurzea cu totul.
Insă el de ce-i auzea, de ce să-şi dea drum ul m ai tare în
jos. Iacă o aju n s pe lum ea neagră în iad. Insă el ce-o fă­
c u t ? S-o dat peste cap, s-o făcut un băiat de ţigan c-o
scripcă. Şi-o prins a cînta. Cînd l-au văzut dracii, altul
plîngea, altul rîdea, altul juca. ’Ce :
— Vai de m ine — zice — dragă m uzicantule — zice —
toată viaţa noastră te ţinem aici, num a să ne cînţi.
Da el cînta, nu cînta, da cu ochii tot um bla să vadă pe
faraonul cel m ai m are, care e ra cu carpenu-n barbă. Era

203
un cuptor do nouă slînjoni do lem ne caro ardea, şi el era
după cuptor, sta cu carpenu-n barbă. Zice :
— Vai d«e m ine — zice — toţi staţi, şi boţi, şi m incaţi,
şi vă veseliţi, de ce înălţatul îm părat un ochi îi plînge şi
unu-i rîde, şi c-o mînocă suflecată, şi una ba ? Ce şade
aşa su p ărat acolo după cuptor ?
— H e-he-he ! Drăgan Cenuşă i-o făcut treaba asta,
d a om pune noi odată m ina pe dînsul !
— Cît. îmi daţi mie să-i scot eu carpenul cel din barbă ?
— Hă ! Ce să-ţi dăm ? Vnei să fii îm părat peste toată
lumea, îm părat eşti peste toată lumea. Vrei să-ţi trim item
bani cu vagoanele acasă, bani cu vagoanele-ţi trim item
acasă.
?Ce :
— Uite ce : eu imi ies pe uşă şi — zice — înălţatul îm ­
p ărat să-m i iasă pe fereastră că are să-i sa ră carpenul din
barbă.
A tunci el o ieşit pe uşă, şi faraonii o spus : ’w
— Inălţate-îm părate, im bagă capul, vezi cum va de-i
un v răjito r şi îţi sare carpenul.
O băgat el carpenul, pe borta acea pe unde a fost acolo.
Cînd o ajuns capul, însă, D răgan Cenuşă o fost ajuns. O
scos paloşul de sub m anta de la dînsul şi cînd o ajuns
capul, cînd o tras odată cu paloşul, o picat tru p u l dincolo
şi capul cu carpenul dincolo. Şi iei du-te, băiete, la bortă,
la fugă ! Scutură de funie, ce să mai scuture ! Ceia s-o fost
dus, o văzut că nu mai vine. o plecat, l-o lăsat pe lum ea
neagră. El o luat ş-o fugit şi de iasta parte, şi-n cea parte,
şi dincolo. Iacă dă într-o grădină cu flori. A jungînd în
grădina cea cu flori, nişte flori frumoaso, straşnice, se uita
el pe-acolo p rintre florăria aceea. Aude ceva răcnind :
— Vai, si vai ! Vai. şi vai !
El se uită-n dreapta, se uită-n stînga. nu vede pe nim c î
Se u ită-n sus, vede-ntr-un copac trei pui de p ajură răc­
nind. Se suie pe copacul cela în sus.
— Măi puilor, ce răcniţi voi a tîtd e tare ?
’Ce :
— Vai de m ine, de şapte ani de zile de cînd ne face
m am a pe noi, şi cînd sîntem mai m îndri şi mai frum oşi,
vine-un balaur şi no m ănîncă.
Zice :

203
 — (Lasă, ca de astăzi înainte n u v-a mai m înca !
Au venit el .şi .s-o pus acolo pe pui ş-au stat. Iacă vine
balaurul. ’Ce :
— Măi balaurule ! B e astăzi înainte dăruieşte-m i-i mie.
— Apoi — zice — dăruiţi să-ţi fie, D răgan C enuşă, î»
veacul veci, amin, să nu li mai aibă nim eni .grija !
•S-*o-ntors b a la u ru l napoi. Insă puii ceia de p a ju ră
ce-au făcu t ? 'Ce :
— Vai de m ine, dacă vine m am a — zice — te m ănîncă
■şl te strică.
L-o făcut un purice şi l-o băgat sub pene. Au venit
p ajura.
— Dragul m am ii, sînteţi ori nu sînteţi ?
— Sîntem m am ă — zice — nu răcni, şi nu plînge, că
<ie astăzi înainte, nu ne mai m ănîncă, şi n u ne m ai are
nim e grijă, că i*e-o şcos un viteaz.
— D ragul mamii, unde s-o dus viteazul cela ?
— Mamă, zboară spre răsărit.
O zburat spre răsărit, n-o găsit nimică.
— D ragul mamii, spuneţi-m i că eu crap !
— Mamă, d u -te spre m iezul nopţii.
O zburat spre miezul nopţii : n-o găsit nimică. Zice :
— Dragul m am ii, spuneti-m i — zioe — că eu crăp '!
?Ce :
— D u-te, mamă, spre miazăzi !
O zburat spre miazăzi, n-o găsit nimic.
— Vai de mine, dragul mamii, spuneţi-m i, că crăp !
— Mamă, ţi l-am arăta, da mă tem că 'li-i strica.
— Nu te teme, dragul mamii, nu-i fac nimică.
CLnd l-o a ră tat înaintea ei, de- trei ori 1-o-nghiţit şi
iară l-o borît şl l-o făcut mai m îndru, şi mai frum os, şi mai
viteaz de cum o fost.
— Noa, dragă viteazule : ce bine vrei tu p en tru binele
ista care mi l-ai făcut mie, şi mi-ai scos puii de la m oarte ?
— Nu trebuie nici un bine să-mi faci, num a să m ă
scoţi pe lum ea albă.
'Ce :
— La grea m uncă m ă pui ! Da hindurea. că m i-ai
so'as puii de la m oarte, tot atîta te-oi scoate. Să pui o suta
de care de friptură, o sută de care de pîne. şi o su tă de
”291
care de huţi de vin după» capul meu : cînd oi irxvîrti capul
în dreapta,, să-m i dai o friptură, şi-o pine, cînd oi invi-rti
capul în stingă, să-mi dai un c*uu)i> de vin.
însă; el s-o suit după capul ei, şi-a$a o făcut cam i-o
spus paj ura.. Cînd afpnoape să-l sci->ata, ‘ce :
— Mai dă-mi ceva sâ mani ne. că te scap-1
Atunci el o tăiat de susuoară, şi-o? tăiat; de sub ge­
nunche şi* din talp a de la dînsul trei bucăţi de carne şi-o dat
şir-o m încat. Cînd l-o scos pe lumea aibă :
— Dragă viteazule, de unde-a fost! carne a asta aşa de
dulce-a mu lai urm ă ?
Zice :
— D-apoi nu vezi — zice — c-am tăiat de susuoară
şi de-sub genunche şi din laipă şi ţi-am d at şi-ai m încat ?
— N-am ştiu t că ai o carne a.şa rie dulce, eă-ţi m m carn
eu capul pe cea lume, nu te mai scoteam pe lum ea a s ta !
Da hindurea, că mi-ai sco« puii d e ]a m oarte — 7ce — n u
te m anîne !;
D e-atuncea spune c-o-s c-o răm as la om aieste tre i
borte : sub genunche, susuoară şi-n talpă.
Insă D răgan C enuşă au lu at ş-au- plecat la îm păratul#
— Bună ziua, înălţate-m părate
— Mulţămesc, dum itaîe, viteazule (
— Ei, înălţate îm părate, arn venit şi t u să-m i dai fata
după m ine, că eu ţi-am scos-o de 3a balaur.
— Dacă dum neata mi-ai scos-o, să-mi arăţi dovezile 8
Atunci i-a a rătat vîrful lîm b.loj, şi vîrfu l unghiile.]. Ce :
— Da, adevărat este î
Şi s-o lu at şi s-o cununat cu fata.
— Dragă înălţate îm părate şi la iă — z:ce — de astăzi
înainte plec şi eu acasă la părinţii mei eu fem eia mea, că
şi eu sint fecior de-m părat, şji eu am Îm părăţie, şi v-ui
pot să stâpinesc ca şi dum neata.
Atunci, nirnică vorbă., s-au lu at si-au venit -cu fem eia
lui acasă, Insă fraţii lui erau amirtdoi însuraţi* ta k s u e ra
cu ochi şi m ă-sa trăia.
— Bun noroc, tată şi m am ă, .vi fraţilor !■
— H e-he-hei ! Mul ţasnesc dum itaîe, Drăgxn Ce:.' u*ă î
Ai m ai ajuns pe-acasă ?

:>©5;
 — Am ajuns şi eu, tată. şi-am venit să trăiesc şi eu
îm preună cu nevasta m ea pe lingă dum neavoastră.
— Foarte bine, D răgan Cenuşă !
însă D răgan Cenuşă o lăsat nevasta acasă, şi, cum era
obiceiul lui, el m ergea la vînat în pădure. Insă cum natele
lui, ce s-o gîndit ? Ea, fem eia lui D răgan Cenuşă, era
foarte frum oasă. ’Ce :
— Tu ! B ărbaţii noştri ar să se deie cu fem eia lui
D răgan şi pe noi ai- să ne lase. Da noi hai să-i otrăvim fe­
m eia lui D răgan Cenuşă.
Ce-o făcut cum natele lui, ce-o lucrat, i-o o trăv it fe­
m eia lui D răgan Cenuşă. Cind o venit Cenuşă din pădure,
o găsit fem eia m oartă. O spus tat-so, zice :
— D ragul tatii D răgan ! N u bine-ai venit acasă, să tr ă ­
ieşti şi tu îm preună cu noi, iacă şi fem eia ta este m oartă.
Zice :
— Văd, tată, că au m urit, dară n-am ce să fac — ’ce :
V eniţi toţi, cu fraţi, cu cum nate, cu ’m eata, tată şi ’mea La
m am ă, cu m ine să stăm oleacă de vorbă la masă.
— S-o pus cu dînşii la masă. ’Ce :
— Tată ! Ţi-aduci dum neata am inte — zice — cînd
ai m ers pe hotarul zmeilor şi-o venit zmeii, şi-o-ntunecat
lumea, şi te-o-ntunecat şi pe ’m eata ?
— M i-aduc am inte !
— Şi-ai trim is pe fraţii iştia ai mei doi să m eargă să
lum ineze lumea, să te lum ineze şi pe dum neata ? Ţi-aduci
am inte ?
— M i-aduc !
■— Ci cînd am venit eu la dum neata şi cînd arn zis să
m ă laşi şi pe m ine — fraţii mei era la-nchisoare, dacă nu
m ergeam eu joi dim ineaţa, dim ineaţa avea să li se ciunte
viaţa ! Şi cînd am venit şi-am spus : „tată, lasă-m ă să m ă
duc eu !u şi-ai aruncat paloşul în uşă pîn ă-n m ănunchi ?
Nu ţ-o a ju ta t D um nezeu să m ă tai ! Şi m -am dus ş-am lu ­
m inat lumea, şi te-am lum inat şi pe dum neata, şi —
zice — nu m^am d a t ! Pînă şi m oarte — zice — am gustat,
şi nu m -am dat, şi — zice — am u ani venit şi eu să trăiesc
cu fem eia m ea îm preună cu dum neavoastră şi v-ati în ­
d u rat şi m i-aţi otrăvit-o. cum aţi făcut, aşa să v-ajute
Dum nezeu !
 Şi s-o luat ş-o lăsat fem eia acolo m o a r La ş - a u pi
Şi s-au dus p rin pădure. S-au întîinlt c-u.n moşneag cu
nişte oi.
— Bună ziua, m oşule !
— M ulţăm esc dum itaie, Drag an Cenuşă ! D a undvj
Î l* duci ?
—■ Mă duc unde-oi găsi viaţă fără de sfîrşire
— Rămîi aici că — zice — aici este viată fără de sfîr­
şire ! — 'ce. N a-ţi cîrja asta, şi na-ţi oile astea : peste tot
locul să umbli cu oile astea, însă num a acolo sub p ă d u re a -
aceea să nu m ergi — acolo era treab a iadului, unde dădeai
în iad.
Şi moşneagul o plecat. El tot băga oile să se bage acolo,
oile tot fugeau înapoi ; tot le băga acolo, spui, ele tot f u ­
geau înapoi.
Fugind oile înapoi, se pune el pe-un dîmb şi şede. O
trecu t o pasăre pe sus şi-o lăsat trei pene pe braţe ia dînsui
şi trei picuri de sînge. El s-o u itat la aceia trei picuri de
sînge, zice : ,,Alelei, dragă, aşa o fost nevasta m ea în
f a t ă c-aieştia trei picuri de sînge, şi-aşa o fost în păr
c-aieste trei pene".
Ş-au înfipt cîrja în tr-u n dîmb, s-o strîns toate oile pe
lingă dîmb şi el o lăsat oile şi cîrja acolo, ş-au plecat
acasă. Cînd au plecat acasă, n-o mai găsit casă, nici grajd,
nici nim ică : o fost crescut iarbă, li-o cufundat Dum nezeu
cu totul în fundul păm întului. Era un nuc cu crengile de
aur, care bă tea cu dînsui în înaltul cerului, însă şi nucul
e ra ru p t jum ătate. El o despicat nucul cela, şi s-o băgat în
nuc, şi-n nuc o răm as şi-n ziua de astăzi.
Şi m-iiin s u it p e - o s c a r ă
Şi v - a i n s p u s - o în ia s a r ă

P o v e s t i t d: Cfh Zlot a r d iu F u n d u
Moki.'W.
OVrDKJ BIKLEA,
Antologic de proză populară
epică, (, 196G
(Reprodus d u p ă volum ul : Pe-
trea Făt-Frumos, e d i ţ ie îngrijiţi)
de O vidiu Bîrlea, 1967.)
 BIBLIOGRAFIE SELECTIVA

I. C olccţii
Petro l s p i r e s c u , Legende sau basmele românilor3L adu-
vate din gura poporului, ediţia a 11-a^ Bucureştii, Tipografia Aca­
demiei Române (Laboratorii români), 1882. Republicat în O pere , I..
Kdiţie îngrijită, note şi variante, glosar şi bibliografie de Aristiţa
Avramescu. Introducere de Corneliu Bărbules<\v. Bucureşti, Edi-*
tura pentru literatură, 1069.
I o n S b i e r a , P oveşti poporale româneşti. Din popor luate
vi poporului date , Cernăuţi, Editură proprie, 1886.
T e o f i l F r i n c u - G e o r g e C a n d r a, hom dnîi din M un­
ţii A puseni (Moţii), Bucureşti, Editura Gr. Luis, 1888.
D u m i t r u S t ă n c e s c u , Basm e culese din gura poporului,
Bucureşti, Editura Ig. ITaimann, 1892.
G e o r g e C ă t a n â , P oveştile Bănatului, culese din gura
poporului de..., Gherla, 1803.
Ioan P o p - R e t c g a n u l , P oveşti ardeleneşti, culese din
gura poporului , ediţia a Il-a, Braşov, Editura- Ciurcu* 1912.
C. R ă d u l e s c u - C o d i n , îngerul românului. P oveşti ţi
legende din popor, Bucureşti, Editura Socec-Sfetea, 1913.
A l e x a n d r u V a s i l i u , P oveşti şi legende , Bucuroşii,
Editura Cultura naţională, 1927.
M i r a C e d r u , Legende şi poveşti |1929].
* * + Antologie de literatură populară română , ]J, Bucuroşii,
Editura Academiei, 1956.
O v i d i u B î r 1 e a, Antologie de proză populară cpică, 1-111,
Bu-cureşti, Editura pentru literatură, 1966.
O v i d i u B î r l e a , P*etrea Făt-Frum os (Poveşti populare
româneşti). Ediţie îngrijită de..., Bucureşti, Editura pentru lite­
ratură, 1967.
* * *, Basm e populare româneşti, I-1I, Ediţie îngrijită de
loan Şerb. Bucureşti, Editura pentru literatură, colecţia „Biblioteca
pentru toţi", 1967.

208
 Petre U g l i ş - D e l a p e c i c a, Poezii şi basme populare
din Crişana şi Banat-, Bucureşti, Editura pentru literatura, 1968.
P e t r u R e z u ş , Dochiţa împărătiţa. Basme şi poezii popu­
lare din Ţara-de-Sus , Bucureşti, Editura Minerva, 1972.
Gheorghe V r a b i e , Basmul cu Soarele şi fata de îm -
jHirat, Bucureşti, Editura Minerva, 1973.

II. Studii

B. P. H a s ci e li : Cuveni e den bătrini, II, Cărţile poporane

ale românilor in secolul X V I în legătură cu literatura poporană
cea nescrisă. Studiu de filologie comparatii'ă, Bucureşti, Noua Ti­
pografie naţionala C. N. Puidulescu, 1879.
B. P. H a s d e u : Etym ologicum Magnum Romaniae (cuvlntul
Basm), Bucureşti, Editura Socec, 1880-1898. Ediţie curentă : Ety-
?nologicum Magnum Homaniae , tom II. Ediţie îngrijită şi studiu
introductiv de Cîrigore Brîncuş, Bucureşti, Editura Minerva, 1976,
p. 249-280.
L. a z ă r Ş ă i n e a n u : Basm ele romane în comparaţiune cu
legendele antice clasice şi în legătură cu basmele popoarelor în­
vecinate şi ale tuturor popoarelor romanice. Studiu comparativ
de.... Bucureşti,Lito-tipografia C’arol Gobl, 1895.
A d o 1 f S c h u l l e r u s : Verzeichnis dar rumănisclien M ăr-
cheu tmd Mărchenvarianten nach dem System der M ărchentypcn
Antti Aarncs zusamm engestcllt von. Helsinki, Suomalainen Tiede-
aUatemia (F.F.C. 78), 1928.
G. C ă 1 i n e s c : Estetica basmului, Bucureşti, Editura pen­
tru literaturi!. lWîfr.
Mircoa E 1 ; a d e : De Zalm oxis ă G engis-K ha n , Paris,
Payot. 1970,
N i c o 1 a e 11 o .> i a n u : Stereotipia basmului, Bucureşti,
Editura Univers, 197,3.
O U e o r g h e V r a b i e : Structura poetică a basmului, Bucu­
reşti, Editura Academiei, 1975.
C o n s t a n t i n N o i c a : O interpretare a basmului „T in e­
reţe fără bătrîneţc .si viaţă fără de m oarte", in „Steaua", an.
X X V II, nr. 4 (347), aprilie 1976.
O v i d i u B î r 1 ea : Mică enciclopedie a poveştilor rom ă -
neştz, Bucureşti, Editura ştiinţifică şi enciclopedică 1970.
 CUPRINS

P re Jcifă . ..........

Tinereţe fără bătrîneţe şi viaţă fără do moarte

(Petre l s p i r e s c u ) ................................................................................... 5
Voi n;cui cel cu cartea i:i mină născut(Petre lspirescu) . 15
Împăratul împietrit ([. G. S b i e r a ) ..................................................31
Pescăruş împăratul (C . R ă d u l e s c u -C o d i n ) ............................ 40
Crăiasa Zînelor (Ioan P o p -R e t e g a n u l ) ....................................58
("rin cu, vină torul codrului (Ioan Pop-Reteganul) x * 75
Todoraş Purcăraşu (Petre Ugliş-Delapecica) . . . . 88
Noaptea cea lungă (Petru R e z u ş ) ............................................ 100
Kîntîna Sticlişoarei (D. S t ă n c e s c u ) ................................................108
Cătana împăiatului (Petru R e z u ş ) ............................................ 115
Omul de piatră (Nicolae F i l i m o n ) .......................................... 122
Tara Visului (Petru R e z u ş } .........................................................130
ttoartea-naşc (Cristea S a n d u -T i m o e ) ...........................................137
Î )oi feciori bc(,i (Ovidiu B î r l e a ) ..................................................145
^ ;im a Ciumii de la marginea lumii (Gheorghe Vrabie) . 150
T^pul cu cap de fier (Ioan P o p - R e t e g a n u l ) .............................15<>
tfVci copii săraci (Cristea S a n d u - T i m o e ) ....................................17»)
T)răgan C enuşi (Ovidiu l i i r l e a ) ..................................................1Bl

Uibliografie selectivă . ....................................208

211
 în s e r i a
PATRIMONIU
tt' i jrws «3‘ literatu rii rom âne t/fa^sci j

EDITURA MINERVA

publică scriitori clasici români într-o largă selecţie,

cuprinzînd operele lor fundamentale ;
textele sînt însoţite de un capitol de referinţe critice
intitulatRepere istorieo-literare'*, care constituie
un tablou sinoptic al receptării lor de la apariţie
pină în contemporaneitate
 Din catalogul acestei serii
pe anii 197(>— 1977

CI r. A 1 c x a n d r i* s v u
POEZII. PUC)/A
I. L. C a r a k i a 1 c
TEATRU
G. C ă 1 i ii r s c u
OPERA LIII, MIHAI EM1NESCU
M iro n Co s t in
LETOPISEŢUL ŢARII MOLDOVEI
G o o i* iţ o C o ş b u c
POEZII
P» a r l)u I) (' 1 a v r a n v o a
TEATRU
Io n Ghica
SCRISORI CĂTRE V. ALECSANDRI
I. H e 1 i a rl (* - R a d u 1 c s c u
POEZII ŞI PROZA
P anait Istrati
CHIRA CHIRALINA. MOŞ ANO.HKL
K. L o v i n o s c u
ISTORIA LITERATURII ROMANE CONTEMPORANE
( 11)0 0 - 1037 )

C o n s l a n 1i n N e ^ r u z z i
PA CAT EL E T 1N EI IEŢELOR
C c z a r I’ c t r e s c u
ÎNTUNECARE
L iv iu Rob roan u
RĂSCOALA
Ioan Slavici
MAR A
I o n e l T o o (1 o r o a n u
LA MEDELENI
 La apropierea cifrei jubiliare de
100 de titluri.

Seria ARCADE
a Editurii MINERVA

se bucură de o audienţă largă

în rîndul cititorilor,
exprimată prin tirajele solicitate

Seria realizează
cunoaşterea mai bună
a scrierilor reprezentative, clasice,
ale literaturii naţionale,
prin selecţii edificatoare,
postfeţe la obiect şi bibliografii selective
 A pariţiile anului 1976
în seria
ARCADE

V. A 1 o c s a n <) r i
POEZII
(ed. a 11 -a)
C. r. A I o x a nd r c s r u
SATIRE ŞI FAHULE
Ion H vbu
POEZII
(ed. a II-a)
L u c i a n HI a a a
CE AUDE UNICORNI L
D i in i t r i e C a n t e m i r
DESCRIEREA MOLDOVEI
(od. a II-a)
O. C a line s r u
*UN
Pa n a i t C o r n a
POEZII
Io n C r o a 11 «.»a
POVESTIRI
A n 1 o n II o 1 b a n
NUVELE
G. I b r a i 1o a n u
ADELA
<od. a II-a)
M i h a i 1 K o 14ă 1 n i <• o a n u
SCRIERI LITERAR 10
N i o o 1 a o L a 1)
POEZII
E. L o v i n o s r u
MEMORII
C o n s t a n t i n N e g r u zzi
NEGRU PE ALH
Ant on Pan n
PILDE ŞI ISTORIOARE
C a ni i 1 P e l i ’c s r u
.TOCUL IELELOR
Liv iu Rebrcanu
CIULEANDRA
M i ha i 1 S a d o v c a n u
CREANGA DE AUR
D u i 1i u Z a m f i r e s c u
VIAŢA LA ŢARA
 r.ector : Ml HAI DASCAl.U
Te hnoredactor : POMPI1JU STATNAI
B u n c/c? ti] m r 20. X I . 197fi. T ir a j 36 IJ5 c x . i'r o -
ş a t c 32 615. c x . L e g a t e 1/1 3500 e x . C o li e d . 12,7*
C o li li p a r 15,5.

Comanda nr. 60 526

Combinatul Poligrafic ..Casa Sfinteii*
Bucureşti — Piaţa Scînteii nr. 1,
Republica Socialistă România