Sunteți pe pagina 1din 95

I'f i,o"9

CONTEMPORANUL NOSTRU

:\,T SOFOCTE

qi
zoE

con dif ra urnanfl


DE

cu- tsu$ur-,ENGA

ry*ttRES

'l&.s

Ifu

t$\ qrb
CONTEM PORANUL NO.STRU

EDITURA ALBATROS o L974

I.
COPERTA col-EcfiEi: GH. MARINESCU

Spafiul

:i

Pdmintul acela, pe care avdzut Sofocle lumina zi_ lei, era.qi atunci,_ca_gi-astdzi, uscat de soarele parcd mereu 7a zenit al Eladei, fdcind cu putinld *i?".o_ lul cregterii din el a geometricilor copaci d.e marmord ce se inalld, la Olimpia gi la Deios, la Su_ niol ;_i_Ia Delfi, tdculi gi mindri, spre cerul rotund. Mereu calcinat, mereu apt si fbcd sd reverbere_ze piatra albd, lucioasd d marmo"ei cu vine palide,_gdlbui-cafenii gi-trandafirii, acest pe*ini rdspindeqtg qi acum parfumul ierburilor p" ;;;; il cdlca Og{tp in lungile-i rdtdciri: cimbrul p. ;;; prea pulin std roua, o sulcind mai aspri li miros decit a noastrd gi o izmd mai scurta. tf impod;L;;; de asemeni aceieaqi culori ale florilor itdrunte, albe qi trandafirii aprinse, de dafin safbatec, amar, pomenit de Dioscorides ca gi de Teofrast, crescind pe margini de riuri qi izvoare. Maci infldcdrati ocrotesc tambururile coloanelor cizute; asfodeleie, florile_uil5rii gi morlii, amintesc de fuinea ;" l;;; a lui Hades; crocugii cu al cdror gofraniu Ho;;; comparS_ peplurn-urile fecioarelor, se intind prim;_ vara,_1o-lari, pe pajigti; acantul, care f" Myf.u"u are sdlbdtecia locurilor acestora, sumbr", ali""it plin , stilizarea frunzei sale ornament durabil in " piatrd. Pe- cimpia qi colinele dulci care duc de la Teba la Delfi, mdslinii igi pun petele verzui, obosite, dea_ supra intortocheatelor tiunchiuri. Iar pinii iji ras-

*'

SOFOCLE

amurnindesc aromele rdqinoase mai cu seamb spre gurile aurii-roqietice. armonioase F" ao"tta, i".uttutt"te atunci cu mici' vdruite otobisericule ;;;il tttig;ratice, acum cu in istva, tdldzuieqte aceLaqi mare.care, Ia Corint' -t"Ui. "tai"i ca sineala de sublire, este ." a. " *tlf gofmi, f"ta iU l.t"t vadi fiece bob albastri qi, in a;-;i;ip." sp"I*" Tialasser', a1b5, liEneEtq .d9. ng ;"tt"l"^ valuiilor,- ca un mijioc fericit de abluliuni on"iticatoare. Se arati intr-adevdr vrednici marea ti'Ju1 ttuqi"t" unor zeite ale iubirii' s6 fi fost str6b6tutb il'dir-e epofo, iir chip. de. delfin, ai"rpt. Cnossos spie l-effi, intr-un simbolic peri;il;"^;tite-ii t ip"t de la moarte pe legendarul poet Arion. fti"mentul fluid-azuriu care inconjurb Ei intregeqte

la flntina Castaliei, de la oraeol la templul cu inscriplia-poruncd a cunoaqterii de sine gi cu ornphalos-ul, centru al lumii rationaLe, pind la teatrul de

tdlii ultime a spiritului, dupd ce toate tipurile de catharsi,s au fost pe rind incer'cate, de la palestri *

ultima treapti a amfiteatrului, ca simbol al liber-

deasupra templului. Cu golfurile ei addpostite qi prietenoase, cu ostroavele nenumdrate care scurteazd distantele depdr-1

#;;;"s;

tdrilor, marea era chezigia prosperitdfii gi liber-\ t5!ii grecului vechi.


De pe Acropole de pe indllimea sacr6 a polis-ului, mai cu seamd pe vreme.plumburie, cind contururile se confundd qi se topesc, vezi cerul cum se imbind solemn cu marea, intr-o grandioasi hierogamie, dind Atenei regala ei stipinire asupra lumii elenice. Acesta era spaliul Kalokagathi,ez, imbibat de valorile etice gi estetice care lucrau asupra sufletului grecesc, modelindu-l. IncS din secoIele VIII-VII i.e.n. spatiul elen incepuse a se particulariza, a evolua in sensurile sale proprii, purtind. semnele ordinii qi misurii vizibile in arhitectura sacr5. $i in special Petroponesul, de la Olympia Ia Bassae gi Ia Paleo{orint arati cu mindrie super.bele produse ale unei viziuni care organiza o lume mai perfectd, a artei, gi o integra armonios in naturd, regindind cosmosul gi datele lui intru frumusete qi sacru. Pind astdzi, blocurile de mar-

Elada era intinsfr*t""o"qittii qi"al hbertilii' -f-eAhile reastra deschisi i;rp;; aventur5 gi nSdejde. din inchisoarea cerului ti, il;;;"-;iipe, tt-*'"t''l care il linea inchis nemiil'n iiuf in au-'-"**a pe '"lr;rr"-;;iigurabila moira, chemindu-$i m.a1na' -." plutea tdlpi argintii; odiseu Cd;it,Z;i?u 'pe a,rq*il;"se involburate de Poseidon valurile "i ori mingtietoare,-imblinzite de Eo1' cipitind "fpu ;i;1,5 ;;6leiepciune; A1ax se curdta in Thalassa ii dupi nebunie 9i m[ceI' De aceea vederea mirii Xenophon' bucura atit pe gt"ci, dupd spusele lui tot' de pe ae sus de Delfi .u ,?- i"ir"raiuqte

Iar la

il
lt

ii

'l

'll ii

il

ii
ri rll

ii
ti
t,i
,l
I

rl
I

,l
I

il
I

Ll

rl
I I

al lui more de ta Olympia, din templul Herei sau il:t"; i;;; sau din fo"ii" prin care-intrau atletii divine" ;irtr, ti"" p"tia suu'acelaqi semn al ,'pdcii invocate ta inceputul marilor jocuri' inconjurate a" i"tU" qi copicii livezilor sfinte, printre care H.ri.t 1li Ltu".a iainic razele' Dar pe Acropole se spre innoada toatd mSrelia Atenei clasice' Aci' deosebiredeCnossossaudeMykene,toatedrumurile duc spre centru. Geniul elenic a cosmicizat qi ta.i"d, din cdriri qi'drumuri' urcuquri impli"L.rttirra simbolizind creqt;rea vielii, evolulia fiinfei, .,it"" spiritului, atingerea absolutului' Dac[ intri spre t""6 in6$ime prin vechea Agora' sto* etn.t*, lungul portic cu 48 de coi"urr.,"tr*i pe iinga Odeioi.$i ne 11ng5 altarul lui Ares'Ei sui ipre li"fuittiott (Theseion) pe drumeag"ft; capriioliu qi pini, ldsind in urmi Boul'eu'iiAit minuscul' $i .vezi trecind terion-ul gi un piezig printre ruine strad'a procesiunii panatenee porli irr.'r,"rp.rie9te pina h P'ropiiee, in fala unei din cu gratii, ,acum inchis5' Incepe qi de aci' ca 9i conl.eco11, un joc neaqteptat-de pers.pectivg 'Lu adincimi qi depirtiri impresion"ttlg' "ri.? iiTo"t", care schimbd in cnit' absolut reprezentarea, livresci despre Grecia 9i clara ei lume' Parapetete batrine sint dominate, intr-un joc fir6 sfirqit 5-i grav, hieratic, de volume 9i forme' de o colonaqa

61ilt

gralioasd aci, de o bucati de corniqd dincolo. In spatele porlii, urci doud rinduri de sciri gemene, de-a dreapta gi de-a stinga. Cele din dreapta sint incd, cele din stinga se bdnuiesc a fi fost. Un drum se face din ele $i suie pe uriaqele dale dintre coloanele porticului. Oe aci pornegte spre templu un fluviu suitor de piatr6 in care se mai strdvid apele rogii ale porfirei ori onyxului. Fluviul se umfld spre Parthenon, purtind parci nemigcatele pietre din fala gi din jurul lui: rotunde, tdiate, capiteluri in bucSli, tambururi inegale de coloand. Distanla iti pare mare gi grea, anevoie de parcurs, intre portic gi templu. Mergr cu capul mereu dat pe spate, ca de o mini nevdzut6, gi nu vezi decit templul, ca pe un mult agteptat liman al spiritului. Primdvara, marmora e acoperitd aproape ocrotitor de delicata obsesie singerie a macilor. inviorind greutatea apdsbtoare a amintirilor gi frumuselii, ugurind apropierea de mindrul sanctuar al Fecioarei mult intelepte. Privit de la bazl, templul se inchide in imobilitatea egipteani a coloanelor, dar se qi deschide in ordinea geornetricS, rationald a numdrului. Stabilitatea gi puterea qi vechimea locului acestuia binecuvintat sint covirgitoare qi azi ca qi ,,in timpul acela" gi din fiece canelurd, din fiece fragment rlzbate o formidabili impresie de iruplie a sacrului.

"il

K t'\
Irj
I

iit'

10

Foli'ocLE

11

'lil 1,1
I

ll

qi fruInduntru insi e viala, viala pietrei bdtrine um?al conditiei moase care a suferii un transfer istorie' ;; i" lunga qi Jt"*"iica eisuprapgseFragmentele qi $es^copeau pietrele .i. ,ia inlerior -"fo*ite incre9i inlelLplite' Can-elurile mari' fele "it", ;;;t .arati "r" ii*'pilt"i; pietrele acelui zid' alti direclie' ;;;;;;;, i"a".ptutu tietitu inspre priveqti citrg c'lm f;';;Ipl'ai" t"ial-aitt ttittga, un pilon.c?rq Fropi16e, igi arat6'fa\a-mutilati "nu u'.otoatta erodatd sau unghiul zidului in;tiiffit !,r!i, A"""nit un fel de coloani ry"pi:pl de /-Y:.'.q^e Hl"lTe^r:f exisienp, cu capitelul spart, ca .un intr-un Uii"ta ae turtuni. Pe ea se inscrie' ca a loculur' pr' ';uristorie ;;i ;i timpuiui insuqi, greaua a gi -vijeliilor dgare 1a cr6nic6 " "ititi"Ttor "."Ja trtuiaetii acela al solemnelor ei surori glas "du"at, "" rimase neatinse. Mutilarea are aci mai mult pai a;;il-l"Ge"r Ei'd*ere; implicata a pietrei e de conditia aproape, in neclintita ei mu'cenicie'de suferin!5 uman6. Soarta;i-;;i'-ta n-a ferit-o ce tragism aceea' + $i de cunoaqter.J-ait"potti"5l De piatra!. $i,.ce tiitod-ati multiplicat po"il
reroase

spune!
sens,

Ei

alti tt"*it!Lt"-pattt"ta'. oe plaa'.'9oth11-"-; nobil5--a-.9-tut t""-Oi"ttu doue cotouL" "t" formafin scriielitb o e ;; ;;;;;;..-s""-t"r capiteluri

-1upoate increaiUite poveqti despre destin pe ace6,---ttLdu te intorci' descoperi alt

"""i

ili

-ca o orrrui..tttafie discret[, c6ntinu6' care arati

mor5. Cariatidele grele, impasibile ale ErehteionuNikei, Apteros ca o jupe o margine de precipiciu de cdrie scumpd uitatd un copil uimit gi speriat, se potrivesc mai greu cu semnificaliiie iniliatice adinci ale sanctuarului. Aceeagi incongruenld poate e de gdsit qi intre piesele de sculpturl din muzeul contiguu gi templul cel mare. Superbele buc5li aparlin ln cea mai mare parte constructiilor in care, odatd, se integrau. In Muzeu sint armonioase statui de bdieli qi fete (Kuros gi Kore), cu zimbete ciudate pi trupuri bine c16dite; Moschoforul st5. ca un simbol prechristic de iubire gi jertfS, calm, senin; caii, splendizii cai ai lui Phidias, caii nopfii, nervogi, crispafi, dau pietrei nerdbdare qi zvicnet qi tensiune; Atena std rezematd in sulili, ginditoare, pe celebrul basoreiief, ciderea hainei e lin5. De fapt nici nu ,cade, ci st5; nu cade, ci existd pentru eternitate ca toatd str6lucita artd greceascd pe care o vedem imtbucdtdlitd astdzi qi care ne umple de admiralie, de entuziasm, ca gi de tristelea de a contempla ruinele unei vremi magnifice apuse fdr5 intoarcere.

petali sau ca o unghie find. In afara Parthenonucare-li oferd printre armonioasele interstifii dintre coloane o panoramd baroc6, de decor ireal, asupra Atehei, cu cer inalt gi un joc nesfirgit de lumini gi umbre ingeldtoare, descoperi mereu mar-

lui,

lui, fermecitorul templu al

.Sclruclo
12

ii

Dar pentru Sofocle acest spatiu tr6ia, privit.clm 9t1 prin^pietatea acelei vremi, prin funclionalitatea tui i"o"iio"td, prin valorile unei frumusefi de concep.;tJ:;;;;;1ei-unitara. In zilele sirbstorilor intregii patru.in.patru ani' ftH;i?;;;"Eii, ti""te din procesiunilor deveneala o stradd a ;;;-;;";"", tilngiD.tpa tot i.etul de concursuri' de frizi migc6toare. a; recitari, de jocuri atletice, pornea-1516iuita migcare a mullimilor, ca o incununare a resii"itatif"i. Strunindri-pi ne'astimpiralii cai crescuti -C6io"os, c615re!ii deschideau procesiunea sp-r.e in il""9ut consacrat zeilei protectoare ? ot-":Il-^11^"1?,1 ,*ori. aerieni, cu mantiile lor scurte, colorate.' r1lfiind'in briza diminetii. Dup[ ei veneau lnvlngat*p,rtile statuare, -unse "" yJ:1Y.11 torii: atlelii, narfumate, lucind ca bronzul in lumina soarelul purtindu-qi ii"*;^i="ii"i"tii a" poezie homericicare intonau forminr-urile si lirelei ca 9i muzicantii 'paian-wi de slav6. Bdtrinii oraqului si conducatoru' A;o*'i itt miini crengi de demnitarii care zeiffi;litt-;imbo1 "f pa.ii' din .arborele consacrat ai pistritori, i"L"i*Utecafi in-vftminte ?lb-u, ace.sti demnitatea umeri iiaaiiiii;; p,itt"" pL dreplii. lor apoi, in g-rafioase Se ingirau -de iiU"tiaUfor^ ateniene. neam inviluite in faldurile ..teorii". tecioarete piit"*-"rilor d'e culoarea crocuqilor proaslil"i. ele peti. "rt Frumoase, ;;1*"' cu migciri euritmice' venea i#i"t"" tinina in miini ofrande' Apoi

;;;d

intreaga cetate. $i toli, din toate cartierele Atenei, din toatd Atica, din intinsa lume greceasc5, din Ionia qi pini in Grecia Mare (adici sudul Itaiiei qi Sicilia), contribuiau la str6lucirea senbdrii. Aceste serbdri se ddtdeau gi la sfirqitul incununat de glorie al unor b6t6lii purtate de Atena in fruntea celorlalte cetdli greceqti qi atunci strilucirea lor depdqea nivelul obignuit, atingind o fald ce intra in istorie, a hegeinoniei Aticei, ajunse legendare. $i mai cu seami dup6 ce neasemuitul spaliu ai frumusefii eline era devastat, cum s-a intimplat de citeva
perqitror, pathosul serbdrii desfdqurate pe ruinele victorioase dobindea o exultanli noud. Astfel sdrb6toarea de dup5 grozava luptd de ia Salamina, din insula pe care Solon o numise ,7i,zd,toarea Salamtnd" slivind-o intr-un vestit poem rostit in agora pentru a-i deter,mina pe grecii sdtui de rSzboi s-o recucereascS, luptd care fusese intr-adev6r una din cheile miririi Alenei, a depdgit in splendoare mai tot ce se vdzuse pind atunci. Peplum-ul gofraniu oferit zeitei ocrotitoare a cetdtii a fost mai sornptuos ca oricind gi entuziasmul participanlilor s-a ardtat pe mdsura recunogtinlei cltre Atena Parthenos, salvatoarea de la dezastru, chiar dacd procesiunea a gerpuit, ca un dans fdrd sfirqit, printre ruinele fumeginde, aqa cum le lSsase sdlbateca trecere a perqilor.

ori prin nivdlirea unor ,,barbari" din rdsirit,

"t

;;;;

r*i,

COT.ITISMPORANUL NOSTRU

ffi

15

;ttlt

iil1i

iil

lntr-adev5r, cu neuitata victorie din magnifica perqi-

lui

european

de libertate, ca qi aceea de

Ia

i"r"fa au culminat luptele grecilor impotriva mereu ior, ttig"tind libertatea E1adei fatd de o Asie o

Valmy.

iir

1,lrt

amuninllatoare, uriag6, fdrd mdsur6, r9v-ar91!e 3a .iifti". be aceastd grindioasdziaanului 480 i'e'n' care ;-i[";indria cetEleanului liber.grec, primulaceea .*tfrot.,rt, in Europa, valoarea libert[!{' O:. " qi-\;-ii;*'a lui Soiocl'e, corul marinarilor din Saiili"" e;oslSvegte locuf sacru pentru orice grdc al veacului V i.e.n.:
O, tu, SalamLnd' uesti'td, De ualuri gi' aaluri' scdldatd' Ferzce gi' uegni'c sld'ui'td'lr

$i nu intimpldtor o anumitd traditie greceasc5 lega vielile celor trei mari autori tragi,ci ai secolului V i.e.n. de ziua bitdliei. Eschil, birbat in toati firea, 4 a luat parte luptind la inegala confruntare. Sofocle, adolescent, a condus, go1, paianul victoriei, iar Euripide s-a nSscut chiar in ziua luptei. Ecoul istoricei inclegtiri a dat nagtere Pergr,lor lui Eschil, tragedie in care eroul e Xerxes, comitdtorul de hgbris prin orgoliu nemdsurat. Iar eq4gtiinla libertqlii-dgbjn- 1 ditq atunci permeazd toatS opeif lui. SO-f-ocle care-qi i
,

(w.
Patriotism
.

596-598)

'[i'

folosite, strategia eroic, iei"""ia, au dat miinii de oameni hotbriti-o victorie i*potti"" armateior fdrd cap6t ale orgoliosului qi ;$;i""p;tutui xerxes, regele perqilor, victorie hoteritour! pentru intreaga Joarth viitoare a Europei' p""i" f" tit ae importantb, pentru istoria conceptu-

;"I;;;;ffiine

ul arzhtot' iubirea libertblii' facultdJile f6ri greg' des-

t S"t"*, *
li

de Gerrge Fotino' Editura pentru Din a'celaqi volum tiig"utr.rra universald, Bucureqti, 1970' p'- 29' sofocleene' .icare apar in ln' au fost extrase qi celelalte citate
agedii, traducere treaga carte.

ingdduie gi acel anacronism mai sus citat, de a pune t in gura contemporanilor lui Aiax, personaj miticistoric, elogiul inegalabilei insule. $i poate, mai mult decit oricar,e altul, Sofocle a reprezentat acest spatiu grecesc. Esc_hil, niscut la Eleusis, pdmint al inilierilor in ceiebrele mistere dedicate Denretrei, linea de o vreme putin mai veche,, mai legati {e traditii arhaice. In viziunea lui, omul1 nu se desfdcuse incd dintr-un univers global, ca gif cel homeric, dominat de zei qi de forle magice, ini care aclionau puteri de nestbvilit. Dacd priveqti bine , Orestia qi Cet, gapte contrq, Tebei, vezi pe o'm incd instrument, neajuns inci la mirimea sa naturald, prins incd intr-un fundal pe care e migcat. Tragedia Pergii, vestdgte o noui vreme gi o noud viziune, dar

it
I

tl',i

16

CONTEMPORANUL NOSTRU

s-oroeLE-

grecul cel nou nu apare pe scen6, libertatea qi eroismul rimin in culise. $*Cu Sofocie cel din Colonos, suburbie ateniani de pe lingd Kefisia, cregte spaliul insugi al Kaloks1 gathiei,, al cdrui centru este eroul qi ornul, cu putej rile lui cele mai adinci, rispunzind singur, demn, I responsabil gi fald in fatd cu fortele lumii, la intreb5rile mari qi grave ale vietii. S-a niscut intr-un loc cdnuia i-a vdzut frumuselea, sintetizind toatd natura greceascS. Este poate primul autor grec care a fdcut in opera lui loc peisajului, intr-un chip foarte liric de altfel. in Oedip la Colonos, corul ii infijigeazi bdtrinului orb atributele de rodnicie qi de frumusele ale p5mintului
grecesc:
COR'LIL
STROFA

$i nebdtut

Frunzi.g

de roade-rnpoudrat
de soore ori

Cu nimfele ce l-au hrd.ni.t Se plimbd-aci-n desf d,t Di.6nisos!


ANTISTROFA
1

furtuni;

I I

Venigi, strd.i,ne, -n (ara cailor Frumogi,, cum alta nu-i pe-acest Pdmint! Aici, e dalbul Colonos. Li-e drag priui.gh.etori,Lor Aici, cztm nu li-e drag urun alt meleag. De prin uil.celele uerzui, Di,n sum,bra iederd le-au,zi, aL lor Duios suspin pi,-ascunse-s prin Destqul trunzelor aL zeului

Sub roua ceruLui, gi zi, d"e zi, Dd flori narcisul, flori,, tot flori, Ce fruntea celor doud, zee mari, O-mpodobesc d,in uremi, strduechi. E plin de flori pofranul anriu. Aici, nicicind nu ali,pesc izuoarele din Kdfisos ce curg In und.e limpezi. perpuind. $i, zi de zi pdmi.ntul rodnicesc. Aici gi. muzelor li-e drag Sd. dd,n[uie tn cor; i,gi. mind.-aci. $i, Afrodi.ta carul ei, Trd,gind de hdluri aurii.

Srnopt

E gi un arbore cum ni,cdi,eri Prin Asia n-a rdsdrit $i. nici, pe insula lui Pelops cea Cu dorieni. Nesemd,nat Rdsare el gi-i, spaima ldncilor Ce-l urd.jmdgesc. Frumos e-ai,ci

i
I

,l i{i'ii

_t8

soFocLE

19

d'str uL M d'stinul' cel' cu f r unzele' alb Ca rncdieri; eI hrand drt

ce insearnnd un loc sacru gi o epifanie. De aceea spunea, de pildd, tot despre Colonos:
Sfi,n[i,t e-ntreg acest meleag. Poseidon, eI, $i, Prometeu, titanu-ad,ucd.tor de foc,

CiPnIot' Nu'l' Poate Vr!ryat' . t'ltit un urdimn4' nici ti'nd'r' nici Bdtri'n. Asupra I'ui' oegheazd Zeus'

$i'Atena

Strdier md'sliruIor sf inlili' cea cu ochi' pd'trunzd'tori"


ANTISTROFA
2

cint' Cetd.{ii pot mai mari sldtsi'ri sd'-i de zeu: E d'arul dd'ruit Sint caii cei ainiogi' Y nduile-i Pe md'ti' Tu aI lui' Cronns tiu' sldui" P o s eid'on, ind'Ila4i' cetates'-n Cdci tu at' nrtscocit Pe'acest Meleag gi hdlu-n stare-a-i d'omoli' Pe rePeni sirePi' gi ui'slele Cu cate mirut'nat tsislagii-gi duc Corabia sd'Ltind Pe mdn' $i se t'nttec st" nerei'dele ce d'd'nlui'esc O sutd sint - s-adincesc ori sal'td-n sus' $i-n oaluri (vv. 668-719)

lgi, au ld.cag ai,ci. Tu calci pe un pd.mint Ce-Ateni,i-i este-o paud,zd gi, cdrui,a ,9t ,,prdg de-arannd," i s-o spus. Cimpi,ile Di,n jur gi-l au pe Colonos ocrotttor $i, se fd.Iesc cu eI.. . ,Aga-i acest meleag! Strdine, prea pu[in S-a catn uorbi;t de el, dar e sld.ui,t de to[i,.

(w. 54-60; 62-63)

pietate": Se vorbeEte curent de unele


"ru

91lt"it6tateamister si el cu vioasi a lui SofoJt" titt inconjurl el' ca qi Eschil' i"*iit t"t" pia 9i lucruri

evla-

'

De aci a pornit Sofocle, din tradiliile locului aces- x tuia sfintit prin vointa zeilor luminogi, ai rafiunii, Atena gi Apolo, care au schimbat pe fioroasele Erinii, rizbundtoarel.e singelui v5rsat, in ocrotitoarele Eumenide. Finalul Orestiei,lui Eschil consemna acele fapte mitice, intr-un fel qi simplu, gi misterios in acelagi timp. In opera tragicului din Eleusis, in judecata zeilor care-l absolveau pe O;este, ucigaqul de mam5, dar rdzbunitor al tatSlui gi puneau capdt intunericului singeros, transformind pe intunecatele' Furii in pagnice divinitdti menite sI apere, din li-, vada lor sacr6, cetatea Atenei, era cuprins5 o tainicd exprinnare a unor lucruri greu de inteles gi care trebuiau si rimind putin inlelese pentru eei
g"

SOFOCLE

ordonat de pute-rile q--qlgpe lnale qi vegheaiJe-"eii luminii, exprimind acei care til;i;";-e-i*:pltsi1g;i de cdtre "gggpp!-e omul e stEirin' dac6 gtie sd-i qtidlPe spaliul-acesta " scrise qi p[streze tare a"ir"tttgt*" legile fixate' a raporstrictb nescrise, respectind geometria foarte qi riguros' in care gregelile jocul l"t Jfi"t

se mu$i. In simbolistica tradilionali eschilianb se ;;;;"-;"porturile dintre oameni si "puteri"' cicluri prefigurau ort^t"-*i"dtiiau desflsurdri de zeititilor Transfoimarea din evolulia "t*"it*ii' protectoare qi Ai;i;i-tali llezgea lor singeroase i" sacrs il'u; r"" tr*pt ni"1iry Atenei' in livada ciclu unui de la Colonos, i"tt*itu ta f'sctrit vestirea .tupe ry ist'oria umanitdtii' $i meta;;;;".i care avea "fi" foric vorbind, dacd Eschil anunJi vremea urmaqul si urrneze, ptiilii"ti* spaliuiui' Sof9c19' 91te siu, niscut in-acest spaliu,.-o reprezinti'.-Elratio-

aco-

lie pentru clasica erposi.tio, ca gi un etalon de raAga incit omul capdti rispunderi, trebuie sd ia in chi'puri care-l fac si se familiarizeze cu solitudinile, ,cu intreibdrile f6rd r5.spuns, cu optiunile fundamentale care duc spre prSbuqiri bri jertfe superioare, dind nagtere tragicului. Eroii sdi nu mai triiesc sub blesteme grozave,
seama gi sd d"ea seama,

portare a acliunilor gi de judecare a lor.

;;

;d-tp"liului .ot-i"ii"t,

turilor,

se PlStesc amarnic'

i1 sculptura Fiinla o*u.t""t.a apare la Sofocle' ca ochii (reconclasici p* o"". o tt" necontenit sub vremea tineretii struirea aorop-otli savirqinau-se in de vechiul artistului), dJ sine stdtbtoare' detaqatb Omul fundal, fn *a,i*" "uiutaH' in ronde-bosse' sint acesJia triieqte inc6 intr-o lume cu zei', darrar mai desrelegali i" tuii""i d; care destul de simpli convencind. Prezenli Aten ei in Aiar este o

asupra intregii case a Atrizilor din Argos, ori a Labdacizilor din Teba, impingindu-i .pe cei din neamul anatemizat la inexplicabile actiuni de exterminare. E destul s5 ne amintim de efectul magic ai lamentaliei corului de femei care insolegte, intr-un crescendo de rdu augur, incrincenata, inwitabila ciocnire dintre fratii invrdjbifi, Eteocle qi Polynike, in Cei Fqpte contra Tebei a lui Eschii. Zeii nemaifiind intotdeauna de fali gi lucrurile lumii nemaiatirnind in mod exclusiv de ei. nu mai sint atit de drepti ca la Eschil, iar rdul inceteazS, in oarecare'mAsurd, de a mai fi irafional. Astfel, venit din spatiul simbolic aI Colonosului, tin6rul a crescut odatd cu frumusefea noui din jurul lui, gi arhitectura qi sculpti.rra, arte prin excelenti ale proporliilor geometrice, ale organizdrii volurnelor gi formelor in spatiu, ii dau intelegerea din adinc

perpetuate, ca mijloace de acliune magic6, ineluctabild, din generafie tn generafie, aga cum se intimpld in t,ragedia eschilianS, unde maledictiunea apasl

CONTEMPORANUL NOSTRU

IL Timpul -

experien{a istoricl

a artei qi a leg6turilor ei cu omul. Ceea ce se petrece atunci cu spafiul grecesc este transfigurarea lui prin art5, expresie a unei umanititi care creeazd. in libertate. Treptat, printr-un nemaiintilnit trans- * fer existenfial, etie qi estetic, viala grecilor devine frumusele, frurnuselea se confundi cu viafa. Interpretarea vielii insdqi, a lntrebdrilor ei funda'mentale devine arti qi se r,ezolvi prin modalit5fi analoage. Miticul, perfect adecvat exprimat in arta arhaic6, scade spre eroic, cdpdtind, ea gi arta clasic5, niqte configurafii din ce in ce mai umane, m5surabile cu
instrumente ale geometriei interioare, aLe filosofiei si moralei qi esteticii. Fapta omului gi gindul sdu devin modulurile cu care se rndsoarb gi se j.udecd adevdrul qi frumuselea vietii pe toate treptele ei. Spatiul vielii se intinde acum, pentru Sofocle, pe orizontala raporturilor umane, pe verticala ordinei prestabilite, dar incerte pentru ratiunea simpld omeneascd, Si pe adincimile insondabile totugi ale sufletului din care ies rdspunsurile fatl de orice lntilnire posibild. In acest spatiu se invatA sui$ul la capitul ciruia se aflS centrul lumii, adevArata cunoaqtere de sine pi impdcarea cu zeii ii eludarea destinului. Cunoaqtere, suferintd, jertftl slnt numai citeva din treptele nece-sare ale acestui rsuig sinrbolizat de serpentinele care duc spre Delphi sau de $crpuitoarea cale spre Parthenon.

Timpul lui Sofocle, fiul lui Sophilus din Colonos, coincide cu virful piramidei care inseamn5, in istorie, evolulia Greiiei vechi. In 496, cind viitorul poet tragic se nd,qtea, secolul ce se va numi clasic, al V-lea i.e.n., numdra abia patru ani. Inceputurile civilizaliei egeene nu sint foarte indepdrtate inapoi in raport cu momentul supremei ecloziuni a lumii elenice. Comparindu-le cu acelea ale culturilor qi civilizaliilor afro-asiatice, egiptene, asiro-chaldeene, indiene, chineze, sau americane precolum'biene, ele se fixeazil tirziu. Dar in mileniul II i.e.n. apar in istorie, gi intr-o istorie nu prea clar5, Troia, Creta, Mykene. Spirala se desfigoari din Asia MicE spre inima Mediteranei, apoi intri pe p6rnint grecesc in Pelopones. Aci iau nagtere miturile, la confiniile proto-istoriei, vorbind pe de o parte de Minos, Pasiphae, Ariadna gi Tezeu, iar pe de alta de r6zboiul troian gi de nefericirile abd-. tute asupra casei Atrizilor. Homer gi Hesiod aveau sd consemneze in operele lor, in secolele VIII-VII i.e.n., qi miturile ;i rdzboaiele intimplatg pare{e, cu patru-cinci sute de ani inainte. Poezia lirici gi filosofia apar in secolele VU-VI i.e.n., cu o forfi concentrati, exprimind tot mai strins, mai convergent, o viziune asupra lumii. Iar secolul V i.e.n. inseamni plenitudinea unei culturi gi a unei civiliza\ii care a pus temeliile spiritului european. DupE aceea, dupi rdzboiul pe-

ji

27-

cm

SOFOCLE

i;l

ilfl
il #
i1

ll
lr

l'i

strdlucirii ei politice. Rivalitalile, inviaiG--;;;;,;: dictiile interioare ale rumii elenice, excesur de individualism au dus insd ra tot reiui ae nruniil*uri anarhice care au declangat fatalul rUzboi intri;';;,tSfi dup5 care a inceput deciderea, risipinea forl,c_

Tlf.t-a putut cregte individualis*ui-;;_Jl necesard in dezvortarea in trepte a societatii rr,r-,1.negti, de etiberare a per,sonatitifii. S"pr;maij;;i;_ nei a marcat in istoria Greciei punctui cui*inr,nl-rr

loponesiac, incepe declinul, aurit crepuscul al unei vremi de zei gi de eroi. A;adar, in citeva sute de ani, aproape intr_o jumd_ tate_de mileniu, o societate '.rman$ a evoluat, cu toatd structura ,gi suprastructura ei, intr_uo .frip surprinzdtor, fdri pereche in lumea antici. I;1r;g;i fgnopq grecesc ie- desfdgoard evoluti", p" toli" nivelurile, in toate.domeniile. In politi.e,'ni"eo""t, tranzilia de la societatea gentilic^d a vremii homerice. la_ democratia polis-u1ui fiber se face in mai putin de trei sute-de ani. gi lupta impotriva ti;;: niei, in care s-au distins figuri di ceteteni a"u.nii" legendar,e, ca Har,modios gI erirtogitori, a ft;; ;t se constituie o ciirism"i"l p; 1aey111-ta.traditie care exerriliul libertdtilor democratice a intlritjt. Numai astfel, congtienii de drepturile lor cesitatea de a-gi pdstra libertatea scump ;i';il';;_ btstiqate. au putut si se impotriveascd grecii, atit^ dJffti"i; amenintrrii asiatice care artfJr iar ti zaro6it. di numai

1or. Victoriile lui Filip al Macedoniei gi mai ales cea de la Cheroneea au insemnat incheierea nobilei lumi a Gneciei, iar expansiunea lui Alexandru, un fenomen de sfirgit de w, de sfirgit ,de ciclu. Pe bund dreptate, Aristotel putea proceda la clasificdrile din Poli,tica, vdzind, inlSntuirea formelor de guverndmint care s-au succedat, intr-un fel aproape clasic, in Grecia. Evolulia aceasta atit de rar5, de neobignuiti fati de celelalte civilizatii desf5gurate lent, pe milenii in antichitate, se poate urmdri gi in arti. Grandiosul arhaic, amintind insistent de arta egipteani qi canoanele ei (nimeni nu poate tigidui azi i,nfluenta masivd a Egiptului asupra Greciei in art5, mistere, filosofie), de la coloanele imense \a uoanele incremenite, la sfincqii de proporlii 'rnai modeste care abundd in special in tinutul Tebei, este urmat de o artd sever6, dar pe mdsura omului, i,n care trupul se desface in miqcare din vechea imobilitate. Cunoscutul Auriga, conducltorul de car, aflat acum la muzeul din Delphi este cit se poate de expresiv in aceastd privintd. Momentul perfecliunii il infAligeazd gi aci Atena, cu gcoala ei, de arhitec{i qi sculptori care au edificat complexul de pe Acropole dupi infringerea per;ilor, Mnesicles, Ictinos gi Callicrates, dominali de geniul incalificabii al lui Phidias. Aceasti art5. a unei cetdli libere ajunge la un echilibru clasic, izbu-

t-

CONTEMPOR,ANUi;N OSiIRE

SOFOCLE

rrl

tind in reprezentdrile ei sd umanizeze pe zei gi sd indumnezeiascd pe oameni, printr_o senindtate care inseamnd domnib raliunii'r.upr" tutur*-..forfJu facultiti ale minlii gi sufletul,ii o*urr"... Etapa care va uima dd expresie unei psiholosii unei f izionomii individualizaie ta niveiut' u;;i-;ffi si ;; portretistici. deqi meqtegugul nu face d;ii ;;;: reascd. gi Lysippos, qi
9i'p-raxitel,
ceata,.gratia au luat locul f,rumusefii grav"-;i.i ;u_ ;i_ :i:,.,,13t!"1t.9ti, d6t6toare de nobiili-iEei H su'. rar arta secoleror III gi II i.e.n. oscilebzd iirtre monumentalul excesiv (ve2i de pild6 Crt*"i Rhodos) sau miniaturalul Ae[cat^al ;tril;t;i;. di" d" ranagra.
f.tins ne.rfecfi-unea formald, dar au limitat_o la infdIlgarea trupu,lui omenesc ca atare. Moliciunea, dui-

"iiii"-"ftiiL

il

Sofocle se nagte, cum spuneam, la inceputul secolului V i.e.rn. gi il urnptre in intregime cu viata lui, murind tirziu, chiar dup6 Euripirde, prin anul 404. Potril'irea dintre gioria Atenei qi existenla qi crea{ia poetului tragic constituie una dintre acele convergenle fericite, nu prea des lntilnite in istorie, in care poetul exaltd cetatea gi cetatea iI slSveqte pe poet. Traditiile qi legendele despre el, mai numeroase decit gtirile propriu-zis istorice, au fdcut din Sofocle un om care a trdit gi a murit fericit. Firegte, acestea ,au fost, probabil, ieftinele qi grdbitele con-

searbddS.

leclrer..rndetungi asupra omului pi expilcatie ralio_ nalizatd,_ pind Ia un anumit pu,nct, d raporturilo, sale cu destinul. Iar de aci, din'cur"iile ,i*liiritaiii. se coboard spre epoca elenisticdr-;16#drilil-'i; care sursele se istovesc Ai spiritul critic le fnlo_ ti,:?l: prosperd poezi,a pastoralH, *rAribr_ f.T.jj": literaturd de rafinatd rur $r o invenfie, livrescil ryi

In literaturd Ia fel. De Ia vastele ,poerne homerice in care zeii, miturile qi istoria .oexlitA intr_o -n*i"a (in sens schillerian) viziune *upra ru*ii,-ri "iirrl'" :i::::I"rt,clasic, Ia poezia trabicU, expr.ri.'"' iej

cluzii ale contemporanilor sau urmagilor care l-au vdzut incdrcat de glorii, vi,ctorios foarte adesea Ia Marile Dionisii, cu incepere din 468 i.e.n., .odati trezorier al cetdtii, de doud ori amiraL, qi aga mai departe. De aceea s-a gi pus intrebarea: cum de a putut un om cu o viafd atit de luminoasS, de nebintuitd de furtuni, sd arate in opera sa o fa!5 atit de sceptici, daci nu chiar, amar pesimist5, cu privire la soarta omeneasc5? Dar viala noastr5 exterioari nu este decit foarte arareori expresia existentei noastre gi confuzia intre intimpl5rile norocoase ale unei existenle qi fiinla insfui este gi naivd, gi regretatbild. Un artist de adincimea qi autenticitatea lui Sofocle, chiar dacd era inzestrat cu frumusete, inteligenti gi calitSli de mondenitate gi atrdgea succesul, nu putea lipsi de a privi vremea sa, de a fi cu ea gi a-i admira strd-

'

-airrt@
SOFOCLE
29

. *,"i"

Iucirea, precum_qi de a_i vedea gravele crize si a-i semnala carenlele. fnoorrgruu.rfa intre reuqita,unei exisrente r"olylggl".q tragic at unei opere pe deplin obiectivate nui inseamnd absolut nimic pentru intelegerea raportuiui intle autor gi iume. Din istoria viemii lri,apo;a-td Ia istoria urnani_ tdlii in surr":*_ umane. gi cu cit e mai in "s;.1 "aurre.uT*"oTtiliui mesurJ ,e perr""i? ," ^ isto"ica, cu . ;::lfirlii.experientra propriei "atit mai- pi,it"a datele Uiogr;fii ;*t"*plicarea ."u"tr?Luu Experienfa istoricd a lui Sofocle, a fost aceiea care strinuro p,rt"ritJ"JJ.ren"oti", una din A*-ri*tiu ;i de sintezd ginaito"ilor*li artigtilor, care fac sd se intilneascd iri cefe "tumai u,i_n ori in cele mai lumin'oase imonej urd,ri,"";h".;;;rere" con centrate are geniilor' copiiaria Ja"i.i..tiia 9i i le-au inspdirnintat invazjile pergilor; irr*p"t"f tinerelii ila insd, sub semirul'.r"gt".ii . r-r*igrorii ce pdrea siat, fird apus, a Atenei, A..v6zut tnecuta_ prin foc gi sabie vechea qi sfinta cgt,:-d-;tJitril'Ol, maturitatu" i_" fost contemporana cu reconstrur "X1{ "i;f,1,gX-":1,11: ;;^?;;lfiepricle -cresci'nd din timp_ul aceia extraordin""; ;;;;;"^1", rind de persona,lit"iu

,bilt

tl*td

-ilffi

A trdit aldturi de conducdtorul politic cel mai ciu_ dat qi mai compfi."t a fost sau nu "i "".frii?"ecii;

Arffi,Jt

f";;r;;#

l-.iri

prieten cu el, nu se qtie bins. Impreuni au participat ca strategi alegi de popor, p6ntru merife diferite, la rizboaie pe mare, ,ehiar dracd Pericle afirma rizind cd Sofocle e mai bun ca poet decit ca amiral. Herodot istoricul !a fost intr--adevdr prieten, ca gi Anaxagoras filosoful. Pe phidias il vedea mereu in rdstimpul noitror constrqslii de pe Acr,opote. $i toti, se pare, luau parte ]a prelegerile filosofului celui mai iubit de ei atunei, degi trdiau in aceeagi vreme Parmenide, bitrin, insofit de Zemon din Eieea in plind maturitat, cB gi Heraclit din Efes, cel pulin inleles, ca qi, mai tirziu, tindrul Socrate. $i mulli allii. Era, fdri indoial.d, o epoci de geneze in spirit, in nous-ul afirrnat de Anaxagoras, cum puline a mai cunoscut lurnea. ,In dorinta de a face din Atena oetatea cet5lilor, pericle a c'drui funclie de conducdtor incepe din 461 i.e.n., incearci gi risc5. totul, de la politic la filosofic gi estetic. Libertatea pe care a cigtigat-o democralia ateniani in ani gi ani, prin luptele deznos-ului gi infelepciunea gi jertfa unor conducdtori luminali ca legislatorul gi poetul Solon, Pericle a vrut s-o pdstrele ;i s-o exalte prin misuri indriznstrg, vii, sporind mult Adunarea Poporului ca $i numlrul cet5leniior e1igibili in funcliile de eonducere, scdzind puterea conservativului Ar,eopag, fdcin6 din disculiile purtate cu elegan!5 in agora centrul vielii politice. Inlele-

30

coNlpMPOnANur NosrRU

SOFOCLE

31

I
1r

i
ilr

cetdfile ligii s_amdsurilor-firegti, dar greu a6 a.celtat a.lmpotrivit .ffiro-n._ atenieni din ratiuni iirdgi fire$i, ?e orgoii;'lo.*"f, regional (qi muit-e gujdti'uu .iitii), marele strateg, cu acordul Adundrii a 'ieprimrt.insu;n: l^ono5uh1i, revoltele. Asa s-? intimplat in ,izdoiuf -i";;;?;i; Samos.ului, purtat pu *ir{ gT-U*."r" a participat ca amiral gi Sofocle (intre ++i qi +Sg i.enj.*"^"^,"' Desigur, un tirnp victoriile ,_"u-trinut taiit, serbdrile, mai fastuoase decit oricind. pericle ca gi gdsca intot'deauna elocinfa cea mai ."tAJ qi tonul cel mai potrivit pentru suslinerea planurilorcat., .or" fnir-

fiideg), care aveau sA se durile de intdriie, gre_oaie, masive,ridice purt. ,ica gratuitatea 6 r.rmu;l;; aurrufrr'; *1?:"0^': -utilitdlii, Laiil. Daca vreuna din

jlii aur gi ^:u. qi cbtosat.i.-rffii r,ril".r"i.iitjr. (qrn 1"nt).,


il;

gind ce inseamni unitatea politi,c[ pentru apdrarea impotriva. dugmanilor ;tit i.'-temutl din afar5, a per$ilor, gi ce importanfd are in aceaetA unitate un centru, el a dorit s6 fadA din Atena, cxare intr_adeve.r greul-luptei tn ,erUonieG $ys.gserul. Ligii din Delos. "irji.i".*r.-gi.in "..rt-'rco,p, a mutat. in 454,i.en. 9i tezaurut',qi capitata d{i I"'AtilJ ;; "opbri'a. r"JorT:lliiblld^t Apoj a inceput i*"aiat srrucrre gi impodobire a cetatii ocr,otiie e. ochii aibagtri, prdnuind impruunb cu prrioias'lui. patru monumente uriage, fr.pii.er;, Erecirteionul si tempt"i fviniiiipttr6t-(;i

adevdr erau admirabile gi nu linteau decit la glorificarea superbei cetdli:


,,Trdtm sub o rinduiald. poli,ticd. ce nu are de riunit legile altora; departe de a-i, i,mi.ta, sintem mai. degrabd, o pildd. pentru unii,. Numele sd,u este democralia, Ji,tndc6. oc?,rmruirea statului, nu se reazi,md, pe pu{zni, ci, pe c?,t mai mul{r,. In afacerile lor persona,le, to{i gefi.Jenii si,nt egali in fa[a legr,lor, d,ru_rnul la onorurl ln'uiala pubti,cd. este I deschis fiecdruia in rnd,sura i,n care opi.nia publicd, ii apre-', ci,azd. talentele,. dupd merit mai mult, dupd, clasa sociald.; sd,rd.cia nu este un motiu de znferioritate in ochi,i cetd,leni,Ior gi nu impi,edicd. de a se Jace Jolositor Statul,ui, pe oricine e in stare. Liberi, tn ui,ala noastrd publicd,, nu iscodim bdnuitori pwterea tiecd,rui.a di,n noi; rru ne supd.rd.m dacd, cineua i,gi trtgdduie ureo pld.cere ;i nici wu, auenl fatd, de eL priuiri dezaprobatoare care jtgnesc dacd, nu louesc. Degi, pdstrdm i.nsd. aceastd. i.ngdduiald in aiala ncc.stril, particulard, totu;i teama _rye-qpreSte de a tncdlca ord"iner.t Ttublicd; ne supunenL magistra[ilor gi, legilor, rnai ales'
\,

;;t;-;; i;ii;oni.i fi.t*;i

ucelorz, care si,nt spre ocrottrea celor ce i,ndurd. nedrepta-

tea gi acelor legi care, degi nescrise, acoTsdr de ocara tuturor pe ori,cine le nesocotegte. Am dat mtn{i,i nenumd.rate pri,lejuri, de a se mai, rdsufla de oboseli, ori prin eoncursuri, gi sacrificii, succesiue, ori i,n casele noastre prin "podoabele elegante, ce ne destatd. zilnr,c gi alungd supdrd.rile ui,e[ii. Oragul nostru mure

CONTDMPORANUL NOSTRU

SOFOCLE

33

Jasturi, i,nuti,le; a md,rturi,si cd egti, sd.rac nu e o ragi,ne; ru;inos este sd. nu cantj sd. scapi muncind. La noi, aceiagi pot sd se ocupe de afacerile lor personale gt de ,oameni publice; chi,ar muncitorii cu palmele potinielege Itreburile 'chestiunile politice. C6,ci, numai noi., pe cel ce nu se in_ :,tereseazd. d"e treburite statului,, tL soiotim nu co, pe LLn i orn cdrui,a ii, place lini,gtea, ci, ca pe o !iin[d. netribncd. ', Noi ;tim sd. ludm o hotdri.re aslrprq unei chestiuni gi cdu_ td.m a o cunoagte adi,nc, cd,ci, nu cred.em cd. uorba poate Ji, spre paguba ac[iuni,i,; dimpotriud, maz adtdmdtor ni se p&re a nu ne lumi,na indestul prin dezbateri,, inai,nte d,e a pitgi la lucr7tr..."r

Jdrd. a ne pierde insd, cetsa di,n energia noastr6,. Ne fotosi.m d,e bogd(i,e ca de un rni,jloc de acfi,une, iar nu pentru

lace sd, curgd spre d|nsu| toate bundtd[ite pd,mintului, gi, ne putem bucura de produsele ldrilor strdine tot aga de complet ca gi. de cele ale pdmtntului nostru propri,u. Iubim frumosul, dar cu simplitate, gi, culti,ud,m gtiinlele,

le,a consemnat Thukydides gi le aminteqte plutarh, ca linigtea convingerii sE coboare in inimile celor neincrezdtori. Dar nici asta, ca toate lucrurile omenegtr, n-a putut dura mult. Cum spun proprii lor istorici, atenienii erau cirtitori qi mdrefia lui periI
Thukydides, Rd,zboiul peloponisiac, cartea de M. Jakota, Brrcureqti, 1941, p. b0.

Era de-ajuns sd rosteasce frazel.e de mai sus pe care

II,

3b_46, trac{ucere

cle supira pe muili. Duqmanii din afar6, adicd toate celelalte cetiti grecegti, erau peste m6sur5 de iritali de grandoarea crescittrdd a Aticii gi, desigur, nu st5teau nici ei cu miinile in sin. Cli pentru a-l lovi pe ireprogabilul conducdtor s-au gSsit destule. Cea dintii a fost deschisi spr,e s'otia lui, Aspasia, mult invidiati pentru intelirgenta deschisd spre innoire qi frumuselea ei. Aci, Pericle a putut invinge, degi cu destuld greutate. A urmat Phidias, acuzat in chip ticSLos de a fi sustras LB livre de aur din cel cuvenit statuii zeilei. Condamnat, cel mai strdlucit dintre sculptorii vea'curilor a intrat la indhisoare, unde a qi murit. Apoi a venit rindul lui Arr:axagoras care, salvat odatd de invinuire, a fost silit, la a doua acuzatie, si plece in exil la Lamlxacos pentru a se $rstrage urii nebune dezlintu,ite impotriva lui Pericl, gi, prin ri,copeu doar, irnpotriva Iui. $tiind cI n-au s5 se mai revad6, conducdtorul l-a petrecut pe maestrul sdu, filosoful, pind la corabie qi l-a imbriliqat cu laerimi in ochi. Dupi citeva lupte mai pulin nonocoase, dupd invazia lacedemonienilor, atacur"ile s-au indreptat, indirjite, necru!5toare, spre omul potitic. O ciumd ingnozitoare sra abdttrt asupra Aticei gi, in spaimele acelor luni, maledicliunile atenieniior iI cbvirgeau pe Perircle. Iovit de moartea fiului s6u, vi,otirni a epidemiei, strategul propunea totugi cele mai bune solutii, gi politice gi militare. Dar

34

CONTEMPOR.S.NUL NOSTRU

sorocLE

li

nimeni nu voia sd mai ascul.te. Abia dupd vreun an, cind s.a vdzut cd mirsurile gi sfaturile l,Lri Pericle fuseserd cele mai potrivite, cele mai inlelepte, qi-au venit in fire concetdlenii. A fost prea ttrziu. Genialul om de care se leagd amintirda unicd a treizeci de ani care au durat par.cd un secol, ani de li'bertate, demo,crafie, fi,losofie qi frumusete, a cizut qi el sub flagelul ciumei. $i pentru Atena incepe dec5derea, fdrd si se mai opneascd, legat5 de intregul, lungul rdz,boi peloponesiac care a insemnat ruina u.nei culturi unice in lume prin semnificatiile ei de libertate a congtiintei, de demnitate qi raliune omeneascd.

Maturitatea pi bdtrinetea lui Sofocle au fost mlartore acestor intimpldri, c6d,erilor teribile, atit de nemeritate, ale prietenilor puternici gi intelepti, minali de cele mai nobifie ginduri la adresa semenilor qi a cetdtii. Deasupra Atenei, stdpinea imobila explozie a superbelor marmore festive iniltate de geniul secolului V in cinstea zeitei care patrona luminile ratiunii impreurndlcu fratele ei, Apolo. lntre marmore, uriagul mislin sirnboliza dorita paae. Dar jos, la poaLele colinei, in cetate, se zbuciumau uri gi patimi colcdiau, bintuiau flagelurile rdzboiului qi ciumei, erau loviti cei buni, izbuteau sd se ridice oameni de nimic, istoria pdrea a se desfigura lmpotriva binelui ;i a virtutii.

Cine era de vini? Zeii ori oamenii? De unde atita nedreptate, de unde mereu izbinzile rdulr.li? De ce, impotriva binelui dorit gi chiar sdvirqit, atita intuneric? Intre cine gi cine se duce sunda dar necrufitoarea iuptl cdreia nu i se vedeau decit efectele? Care sd fie cauzele gi care sint fortele ce se infruntd in aceasti 1upt5? Pietatea lui Sofocle suferise un amestec destui de i,mportant cu filosofia, mai cu searni cu cea a lui Anaxagoras, a,S'a incit rispunsuritre sale nu mai pubeau fi foarte simple. Ia,r lunga gi foarte diversa experienld istoricd acurnu,latS oofirpuses,e un cimp enorrn de observafie, in care se intrepitrundeau datele politice gi psihologice, ca,r.acterologice, religioase etc. fS,cind grea orioe generalizare. Pentru grecul luminat al secolului V i.e.n., pentru cetSfeanul liber din dernocralia sclavagist5, valoarea libert5!ii era poate cea mai scurnp5. Pentru ea se duseserd atitea rdzboaie gi cdzuserd atitea jertfe; ea insemnra mindria unei iu ni care-qi desdvirqise apogeu,l istori,c sub semnu'l exaltirii libertbtii democratice a polis-ului. $i fiecare atenian (cetdtean liber, fireqte!) avea con$tiinta parti,cipbrii la pretioasele tribertili cucerite in democratie, fiecare iqi afirma personalitatea intr-un fel de indivirdura'lism exacerbat, pdzit cu orgoliu qi gelozie. Fa!5 ins[ cu realit5!i1e inexorabile car'e dezrninleau chiar posibitritatea unei libertdti totale a insului, poetul tragic

PORAN

NOSTRU

SOFOCLE

reflecteazl adinc asupra cauzelor nelibertdtii, ale rdului qi vinovdliei. Sofocle priveqte vrernea sa in care s-au epuizat parc6 toate resursele, pozitive ori negative, ale istoriei gi4i trage pncpriile concluzii cu privire la viala qi acliunile eroilor tragici, intr-o interpretare din perspectiva secolului V i.e.n. Viziunea tragici a lui Sofocle nu ane labilitatea celeia a lui Euripide care, mai tinir, mai pulin pios, s-a lSsat inriurit cind de o doctrind filosofici sau de alta, cind de propriitre sale indoieli. gi nici evenimentul istoric sau mai bine zis referirera la eI nu apare tale-quale. Transfigurar,ea e perfecti Ia tragicuil din Colonos, aga incit nimic nu se poate suprapune in tragedie cu vreun model oricit de depdrtat

qi Kalokagathi,a familiarizaserd pe greci ln temerara lor incencare de cosmicizare a lu,mii interioare. Ajun$nd la cunoagterea aqa zicind istorici a sufletului omenesc gi a dezordinilor care se produ'c ln acest cosmos mic din pricina imperfecliunii relaliilor umane, a hamar^ ti,ei. ori a hybri,s-nlui, pe de o parte, iar pe de alta, avind, ca orn al secolul,ui s5,u, o reprezentar,e destul de exactd a ,,sectiunii de aur" a ,,nurndruLui",, in ondinea moral5 gi esteticd, aga cum se contura din nenumdratele implicalii qi legdturi intre prescrip-

lor celor mari, cu care paidei,a

Dar el interprreteazi miturile tragice ln naport cu ceea ce l-a inv5lat istoria, supunindu-le intrebdri-

istoric.

fiitre qi interdicliile legilor scrise qi nescrise, divine gi omeneqti, nu putea fi decit un spectator atent qi aom,pasionat al teatrul.ui lumii gi nu un actor intr-o t'ragedie. Cel care, ca Ulise, ,,a fait un beau t)oyage" (in cuvintetre uqor exsan'gui ale poetului francez din Renagtere), voiaj aI virtutii Ei cunoaqterii, nu va ., oonstitui niciodati obiect ori subie'ct tragic. 'ts De aceea Sofocle a rdm'as poate mer,eu senin in aparent5, chiar ldacd a ajuns el insugi la virsta pe care o d,eplinge la personagiile sale, ca aducdtoare de reie fdr5 sfirgit, qi chiar dacd spre incheierea zilelor sale (du,pd o traditie care incepe tot mai mult a fi pusd Ia indoialS), un fiu, Iophon, avut cu Nikostrata, l-ar fi deferit instantelor judecdtoreEti pentru a-l pune suirt interdicfie, iar el s*ar fi dezvinovdlit de acuza de seniLitate citind citeva pagini rece'nt scrise dtn Oedi,p la Colonos. $i despre el, ca qi despre Eschil, s-a vorbit ca despre nigte poeli piogi in sensul de iniliali. S-a amintit de un sacrificiu inchinat muzelor, sau de o addpostire in propria sa cas6 a unui trirn*is al zeului AscLepi,os, fapt care ar fi determinat eroizarea poetului dupd moarte. Dar comentatorii vremii noastre inteleg mai empiric, adici mai putin sau mai sdrac, aceste lucruri care in Antichitate insemn8u o solemnd gi reculeasd apropiere de adevirurile supreme ale vielii qi evoluliei omenegti, de puterile care se infruntd in lume fdri incetare.

-L

ft +

--ffi
III. Medita{ie
asupra condi{iei umane

perioare. Aqa $l cu poetul tragic care s-a ndscut la Colonos -p; q1 a fgst ingropat in mormintul famili;i ,;G, drumul spre Deketreie, in timp de rdzboi gi de b1b_ cadd a oraguil.ui. De dou6 orf s-ar fi ardriat in vis Dionysos lui Lyxandros, comandantuL trupelor ain Lakedemonia, pentru a-l deter.urrina sd dea -corbegiului funerar ingdduin{a de a trece prin spali"i-i* terzis.

luqesg Eschil, Sofocde, Dante ori Shakespeare, se L*qi de existenla lor numeroase fabu,le, dil;;oi" de tilcuire intr-un intetres oCImun a unor noime su_

din ele efecte moral-eroice qi'est6tice de neobiqnuite.inilfimi. Nu ori,cui ii este drat sd patrunae adevirurile u,ltime ale timpului sdu qi si f" ,or_ teascd in indur,er'ate sentinle genera'ri zatoare despre soarta .omului. $i atunci cind, in istioria culturii, a,par cinci, g_ase, zece din aceqti gtiutori *r" *, agigtat parcd la apoteza lui Oedip din livada nume_ nidelor de la Colonos, ca mitictrl Teseu, ti" .l,"
scoate

perfrct obiectivate, explicalii 'infelepiito"r"

Firegte, nu oricine poate asista la cele mai sfigietoare suferinfe ale fiinlei,omeneqti qi da, in opere
gi

De fapt, marii artigti, trec mai to{i prin ,,spafiil.e interzise",_ca ;i prin, ,,timpul interzir". O lriu1E d"r" se atinge de izvoarele miturilor se conta,mineazd ea insdgi de mister qi frumusele, oricare ar fi fost vi_ cisitudiniie cu care s-a intilnit in experienla istoricd.

La confiniile lumii noastre cnnenegti, in care orbecdim de cel.e mai multe ori intre efecte, Sofocle a intrat, in felul sdu, gi in zona cauzelor gi a explicat semeniLor sii unele din pricinitre durerii qi suferin{ei. Doar unele. Tragediile sofocleene rdmin departe de cadru'l unic ide evolulie conferit eroilor de Eschil gi nu creeazd tipologii stricte. Rdspunsul Ia intrebiri nu e unul singur, ci tot atitea citi eroi tragici slntg Ca qi Anaxagoras, Sofocle intelege diversitatea nesfirgitd a caracterelor, a eroilor, dupd cantitatea nous-uLui, inteligenla suprem5, inegal distribuitd intre o'anneni. $i totuqi, cele qapte tragedii care s-au pdstrut doar din toatl producfia 1ui dranratici, nu apar ca nigte fragmente disparate. In fiecare din ele, autoruL face viata mora'l qi estetic inteiligibil5 la alt nivel de evolutie. $tim, din toate referirile autoril,or ant,ici, cam care era extensia subimtelor, a registrului inspirafiei, la ar,rtorul atic, de la Triptolem, tetralogia cu care a primit cea dintii cununi la Marile Dionisii, la tratarea mitului lui Ulise (cind, se pane, Sofocle insugi actor, fdcea, in scena cu Nausicaa, un prea gralios gi feoninin joc cu mingea) gi,pini la cele pe care le cunoagtem. Ceea ce a rdrnas, s-a strtns parcl din esen@le scrisei sofocleene, ca un sinrtbure tare $i expresiv, apt sd furnizeze interpretiri intregi pentru geniul anal,itic qi sintetic al dranr:aturguil,ui, si dez-

CONTEMPOR,ANUL NOSTRU
SOFOCI,E

4t

li

umane. 'lr.'tUeaitalia lui Sofocl.e, provocate de atitea modetre istorice, lu,cidd gi amard ca a unui noodern, conti11ua, in altS epoc5, dupi a!.te criterii, pe aceea a lui Horner, care, in lliada, punea in guia lui Zeus o compasi,onati apreciene la adresa sorlii omeneqti, apreciere insoliti de plinsul cailor nemuritori dAryiti, od.atb, de el lui Pe1eu, tatlrl lui Ahir1e. Episodul e scurt gi zguduitor. Cu pritejul morfii 1ui patrocle, tatdl zeilor gi al oamenilor privind din Olimp Ia drama care se consuma pe cimptrl de bitaie, gi, vdzimd lacrimile teLegarilor oereq'ti, a rostit dureroase vorbe de milS qi neputin@ fate de scur,tutr gi asprul crug arL vielii muritorilori

v5luie neintrerupta sa meditatie asupra condifiei

Cunz le udzu tingui,rea, Pdrintele lumii 'din slaud' Dete cu mi.td. d,i,n cap gi in si,nea,Iui, astfel Ie zise: ,,Bielii mei, ca,i., de ce oare u-am dat lui, Pelew domnitorul, Un mn"ritor, pe voi doi, care nu gti$i de areme' gi mnarte? Ori, s-aue{i parte qi, uoi de durerea sd.rmani,Ior oameni'? Doard din tot ee pe lume e uiafid, rdsufld ;i mi;cd, Nu e nimic mai de pl.ins gi mai, necdjit decit omnl. llliada, Cintul XVII, w. 405-423)

hiar

Ai lui Ahile, cl,nd ei. auziser-aeumn cd, zace


Autorned.onte-i

Stan; mni, d.eoparte d,e tuptd.

jdlind telegari.i, cei, fatnici


clti,pu.l,

Mort cd,pi,tanul?,n colb subt arma lui, Hector. Zad,arnic


Ori. cu plesni,rea din bi,ci,, cu binele, ba cu mustrarea, Nu se urneau spre cord.bi,i. gi, nici,la rd,zboi, cu troienii. Steterd. (apeni, a$a ca un sti,Lp care std pe marmlntul Unui, bdr.bat rd4sosat or! aL unei. lemei rdposate. $i-unde stdteau neurni,fii, Ii,ngd. dalba md,i,astrd, teleagd, Plini. de mihnire-ncepurd d,in p,leoape sd, verse Siroaie Lacri,mi, ti,erbi,nli,, gi pd.tut; mlind,re[e d.e coamrt stufoasd Care La harn pe sub perne, cd,zuse d,e-o p,arte pi, atta.

rlinn ;i tot i-avnu.frea.tn tot

gi in Odiseea, infruntarea eroului cu toate tipuritre de puteri ale lumii, de Ia cea fizici, brut5, Ia magie, infruntare din care iese cuminlit gi purificat, este priviti de zei cu compasiune (in ciuda faptului cd Poseidon il urmeregte pe Ulise cu minia lui nestinsd), tocmai din cauza atotputerniciei destinului implacabil. $i din aceeaqi pricini zeii se impart in persecutori gi apiritori ai eroilor. Lumea lui Homer, tinind de viziunea sa arhaic6, este una vastd, cuprinzind toate forlele, pe oameni, pe zei qi destinul, forfe inegale, intre care rndruntul orn poate totugi deveni eroic prin paidei,a, care-l organizeaz6. l5untric Ai-l face sI se reaTizeze, ca pensonali,tate gi faim5, printr.o unici transoendere, in pofida destinu'lui. Este cazul lui Ahile, educat de Chiron gi poate al lui Ulise, protejat simbolic de Atena. $i poetii rnai tirzii se infioard in fata scurtei gi neprevezutei sorfi a oamenilor qi se intristeazi in fala

i*-

CONTEMPOR,ANUL NOSTRU

SOFOCLE

timpului irevensibil., ca Alceu. $i mai cu seami Theognis din Megana, poetuL gnomic, spune limpede tristetea conditiei omenegti, in refuzul ei:
Bi,nele cel mai, d,e pre! e sd, n-ajungd omat pe lurne. Soarele mult arzdtor mt-L oadd, ochii, ni.ci,c?.nd. lar cel nd.scat sd, coboare in clipd spre poarta di,n Had,es, Somnul sd.-l pri;ndd. odtnc:, i,ntroi,enit sub pdmint.r

ort, cei ce olt fost b?,ntuiti de twtu,na d,urerii, odd intr-o clr,pd, suf erin[a-le schi,mbatd. i,ntr-o adtncd, Jerici,re".

cinstea lui Melissos din Tdba, sfirqegte pe o note de surd scepticismi ,,Da.r pe ci,nd zilele curg, ti,mpul, aduce multe nenoroci,rt,. Istmica
Numai, ftzt zetlor si,nt r"rwulnerabili".
acest

$i pentru el, timpul este i,mplinitorul

lil, ini[at5 in

destinutrui.

(w.

425-428,

$i mai ritos, mhi direct, cuprind alte versuri generalizarea nefericirii, intr-o percu,tantd concizie:
Parte de rele an mulli, tnsd nu de aceleagi,. $tii, bine, Soarele nu oa aed,ea om tericit pe pdnttnt.z
(v\r. 167-168)

pitat gi smerit nu{ va lovi prea greu destinul. ln fericire ori in adversitate, inima celui vrednic se cade sd rdmind in dreapti cumpind gi virtutea lui
neclintitS.

lucru, pin6 chiar gi intr-un fragrnent de paian compus pentru o sdrbdtoare teban6. Pentru to!i, insd, remediul e unul: mdsura in toate, stdipinirea de sine care duce la virtute. Pe cel c,um-

$i pentru el, bitrnnefea e dureroasi gi spune ades

Chi,ar seninul, luminosul Pindar, poetul teban contemporan cu Sofocle, vorbea despre inegalitatea sortilor, despre alternantele de bucurii gi dureri, ca in Olgmpzca XIl, inchinati lui Ergoteles din Himena: ,,Adesea ce ri se inttm.pld d,escumpd.negte credin[ele noastre, uneori si,ntetn looifii in bu.curiile noestre, iar alt;
-

Sigur cd qi filosofii qi poetii au vorbit in general despre aceste lucruri, degi foarte frecvent $i cu o convingere nestrimutatd a nefericirii conditiei umane. Pentru cei mai vechi cauzele nefericirii st6teau, evident, in inexpli,cabilele hotdriri ale destinului, in minia zeilor ca atare sau atrasi de faptele reprobabile ale oamenilor, de hamarttn ori de #
hybris. Uneori, cum s-a mai spus, un btrestem ap6sa asupra unui neam intreg, sortindu-l unor lungi suferinle, ori chiar ducindu-l la pieire.

,,

liricd, greacd, traducere de Slmlna \Ioica, Edttura "*"t"tre Univers, 1970, p. 40 qi 35.

c+

c@

SOI.OCLE

Cu autorii tragici incepe investigarea mai de aproape Si expl.icarea raporturitror dintre destin qi eroul tragi,c. La Sofocle, mai cu seamd, lumea nu mai este vasta sceni care cl4)rinde laotajltd cerul $i pamintul, ca in opera lui Homer. Lu,mea se strimteazd qi se reduce, esenlializindu-se, Ia eroul tragic adus in prim plan. Vremea nu mai este nici ea a vechilor credinfe arhaice. Destinul nu se mai abate, nu se mai prdvale, ca o stihie, inevitabil, inexplicabil, asupra eroului, strivindu-l ca pe o gizd. In acest secol V, in cea mai nobili perioadd de inflorire a lumii grecegti, procesul rapid de nafionalizar geometrizase, intr-un mod superior, gi gfndirea gi operele de artd qi raporturile umane qi viala interioard ca microcosm, cu legile sale proprii. $i autorul tragi'c intra in r,elatia erou tragic-destin, ca intr-o ecuatie foarte grea, pe care voia s-o rezolve cu datele inlelepciunii personale oonoborate cu invdtiturile traditionale, incd puternice atunci, qi cu experienfa is--toric6 aqa de substa,nfiald in nesfirgitele vicisitudini la cane insugi asistase. '1 Poetu1 iqi privegte eroul mitic in condiliiLe libertdfii qi rationalizdrii aduse de secolul sdu gi inceancd sd descopere in el, fie ci se m.meqte Aiax ori Oedip, condilia omului eliberat fatd cu sine gi cu realitSlile grave a1e necesit5fii numite destin. Sol l i

strumente, deqi superioare qi imparliale, justifia? Pentru a orbtine pr,opriile sale rdspunsuri la aceste intrebdri gi la multe altele, Sofocle a proc-edat Ia noi decupaj,e in clasicile mituri gi a adus pe sCena aceiagi binecunosculi eroi. I-a pus in prezenlE cu intirnpl5rile tradifionale din nou pentru a observa, su nr,ai adincd atentie decit pind atunci, reactiile 1or. Spiritul aproape ,,detectiv" al lui Oedip care { cerceteazd eauze este, prubabil, inrudit indeaproape cu al lui Sof,oale, poetul trugic. Reactiile personagiilo'r inseamn5, de fapt, optiunile 1or, acelea oare Ie duc la sfirqituri trugice qi care restabilesc arrnonia universului tunburat, in moduri diverse. Urn ero'u sfirEeqte prin rnoarte ;i expiere ( (ca Aiax qi Deianira), altul prin implinirea legii (ca Electra), altul prin sacrificiu de sine (ca Antigona), altul prin inteleptire (la niveluri deosebite, Phil'octet gi Oedip). Optiunile, reale sau i{.uzorii, dup6

din rnersul gr6bit gi nemilos al faptelor ei, ce repede se inaltd qi ce repede cade omul, oricare ar fi calit5tile lui exberioare qi interioare. Dar cauzel.e ciderii sint ele iniuntrul sam in afara omuiui? Sinnpla intimplare determind priilougirile sau acestea se datoresc Ai se explici prin rispunderi de ondin moral. qi spiritual? Zeii au gi ei vreun amestec in aceste catastrofe? Sint ei oare numai puternici ori siurt gi drepfi gi lmptrinesc, ca niqte in-

foale a luat parte La un secol de istorie qi a inteles,

rt

L-

CONTEMPORANIIL NOSTRE

SOFOCLE

(!18-414), Phi,toctetes' (409).' Da1 je"Ja un. tip de probleunaticd inferiroard, Ia cel ry3i inalt, mai grav glmai ambiguu nivel. atr intrebd_ 4o"- +i rS,spunsurilor, eroii se irigird attfel. fVl"i i"iii vin ltr_,ptdtoyii, lezfuinicii, Aiax'qi phif-d;;;; ;;: dele ale eroisnnului in Jurpti incd din vremea poeme_ Lor hoanerice, care-i citaz|, in legdtura cu razboiul troian. Untrl este fiul lui poias, acela care a aprins, la mg5mintea erouflui, rugul pe care a arc inveninatul Heracles qi a dorbindit moEtenirea neasemuitu-

cu rdul, cu suferin@, cu nedreptatea. Din.aceste rdspulsuri inegale ia valoare, dar toate posrb+e pentru fiinfa omeneasci, se schileazi in tragedia sofocleeand o adevdratd scard a evoluliei, ?n mic, de la Ai,ar Ia Oedi,p la Colonos, dar in afara prinrului gi ultimul,ii t"r*"rr, .r., ""r"'rr' -coi1,cide, ingiruirea cnonologicd a pie5elor. Acestea por"uro {" ]q 4iof,scrisd in 4+l t.e.n. gi se inch^eie ;; pedin la Colonos, reprezenrtatd postu,m in 401 i.e.n. lntle. ele s9 aqazl, dupd ani, Anti,gona (442_'4411. trantnzenele_(487-482), Oedi,p rege (4291, Etectia

lutie al personajelor, dupd tr'eapia pe care se afli rn lunga, nesfirgita q*lg fiinlei spre desdvirgire. " De d,eci rdspunsuil diferit af er-oil", ;;;id;;ii 1rcr,

curn vom ved9a, exprimd capacitatea de ri;spundere moral.S a eroitror. $i.aceasta depinde gi variazd dupi gradul de evo_

tul II, w. 708-717). Cel5lalt Aiax, fiul lui Telarrr,or1, este pornenit de Hom'er in citeva rinduri ca

o vajnicd intrupare a forfei fizioe pe deplin increzdtoare in sine. Atit se sprijind in propriile sale puteri iupt5torul acesta, inc{t iriti pe zei gi sup5ri pe oa,meni. Trufia lui se dispenseazi de ajutorul celor de sus, oornsiderind cd pieptufi e suficientd pavdzd impotriva oricdrui fel de pericol, el neputinduni reprezenta altul decit acela fizic. De aceea Aiax ane in lli.ada cu totul alt6 semnificalie decit Ahile. Acesta din unrni, crescut de centaunul Chiron, miticul desc5l al Antichitdtii, gi-a ales intr-adevSr un destin eroic printr-o optiune tipicd pentru vechii greci gi dragostea lor de faimd nemuritoare. El a preferat m'oartea timpurie incununati de o rdsunitoare victorie, unei existente lungi gi puse la addpost de orice amenintiri d,ar care l-ar fi privat de glorie. Educatia lui Chiron fi ddduse, p lingd rizboinicie, in{elepciune, cultivarea talentelor
artisti,ce, poetice gi muzicale, gi chiar o oarecare m5sur5, in ciuda temperamentului s5u, in chip firesc violent, de lupt5tor. Cunoagtere de sine avea destuli ca si-qi cintdreascd reactiile qi si ia mdsuri pentru a le zE"gdzui, aga curn a f6,cut in irnprejurarea i'n care Priam a venit sd-i oeard corpuL fiului sdu mort. $i ca nu cunwa bitrinul tati, vizindu-gi pingirit eopilul, sd rostearscd plirngeri ori ociri ce I+ar fi supirrat pe fiul lui Petreu qi l-ar fi putut de-

lui arc, ldsat.apoi viteazului philoctet (Itiada, cin-

CONTEMPORANUL NOSTRU

SOFOCLE

49

meni de frunte dintre ahei. In, ceea,ee-l privegte pe_Aiax, chiar din ep,osuri se intneved,e o oarectare schimrbare indunt*l tul'ui tradilional de eroic care pane si se fi"or."f_ ingus* tat-lntr-un ghip notabil. CAsi, iatd, eroul dejJnu mai are ,multe dintre vechile sale atribute consti_ i'ncepeau ffive ,carethanatos, cu genos, gmesis, pai.iteia qi sfirgeau cu cu mo,artea, tn gloiie.

814-815). Si a+a mrai departe, sint muLte mirtudespre o c.uprinzdtoare patdei,a cfueia i-a fost supus enoicul fiu al zeilei Theitis. Ty"i,. ins6 despr,e torate acestea in l,egdttrri cu Aiax eare, in 'afana vitejiei pe cimpul aE ba6lie, nu mai are alte atribute meritind admirufia. Dim_ pg$ydr obstinafia lui de a dobindi nurneLe de prim r6zboinic al taberei gnecegti dupd Ahile, incredrerea apfoape pryte ,pdsuri_ nn forfa fizicd, gi in propria valogrg, fl fac destul d,e timitet, faj6 de ceililli^oa-

termina s5-tr ucid5, Ahile a poruncit oamenilor sdi curdtirea gi impodobirea legului lui Heator. Poet qi ,muzician pe de altd par,te, el iqi petrecea tirnpul in cort cintindu-i lui -patrocle, sprinindu-i versuri; una din cele mai frumoase linii din lti,ad,a este -aceea, care conrcentneazd tdcerea prietenului ascultind: De altfel Patrocle qtie cite ceva despre' leacuri qi vindecdri tot de 1" 4{til9, care a invatrat gi megteiyg"t lui Asclepios de la Chiron (lli,ad,a,' XI, w.

rii

Ctr eroul tragic, lucruriil,e se adincesc gi rnodifi'cdrile aduse co'nceptului tradifional rnerg pind la disparilia unoria din treseturi. An'aliza lntreprins* de autorul tragic asupra conrdifi,ei umane apropie obiectivul d,e enoi qi ln'cearci o pittrundere, cum spunea rnrai inairnte, pin6 in lu,mea cauzeLor rnorale pi psihol,ogirce ale cdderilor ori transcenderilor negative sau pozitive. Pus sub h.lp6, mirit mult, devenit de sirre stdtltor, rnicar in aiparenfd, personajul tragic iqi anatl in desfigurarea conflictul.ui tragic, toate im,perfectiunile care creazl dezechilibrrul, acele elemente de terrrperarnemt qi carecter cirora li se dratoreqte incongruenta f'unciard dintre el qi lume ryi care-l poarti spre sfirgit, spre catastroph1. Datele personajului sint dozate bine qi foh,rte exact in raport cu ceea ce crede autoruL trragic cd, sint puterile acrilea atrase $i puse in funcfiune de actiunile orneneqti, de vorbe sau ginduri, adicd moira pi zeii. bc,plicatia tragicl existS in viziunea lui Sofocle gi ea este dat5, implicit, o'$e ca in orice m,are operd de art5. O furnizeazd poetul'ui vinov6tid esentiald a eroului, tirpul de hybri,s, cusurul tragic, lnfdtigat intr-o lntreagd tesdturl aare reproduce complexitatea legdturilor dintre om gi puteri. Sj fiecare tesdturd este altfel la fiecar.e erou, de.sfidind orice posibilitate de generalizare, orice progrurl gi orice conceplie specialS, separtnd net pe Sofocle de Bschil teologul ori de Euripide, ornul

[,-

50

CONTEMPORANUL NOSTRU

soFocLE

51

I I

sare risfrlnge aitit de bine lumea sa. Misurdtoarea aplicatd de tragicul din Oolonos vinovifiei omenegti tine de stricta sa sophrosane, care-l apropie, c;um sJa spus pe bund dneptatel, nrai mult de Homer decit de Socrate, in etic5. Dar gi induntrul m5surdtorii sint rnis,uri gi mdsuri, dupd telul urmdrit de eroi, dupi in5ltirnea lor morail,d, dupi mijl,oacele 1.or de acfiune qi arya mai departe. Cu cit sfnt rnai sus pe scana evolufiei, cu atit ins5. eroii se dispenseazi de soph,ros{ne, supunindu-se altor legi mai ha,lte, ,rnoi grave, angajindu$e c'u viata lor ca mizl. Pe ei nu-i rnai intereseazd linigtea rndruntd .a existenlelor comune, urici nu mai au nevoie de -ieftine certitudini. Vine un moment cruciial cind pancd ei singuri se mdsoarS, ei singuri se jud,ecd qi-gi iau rdspunsuriLe qi tnag consecintele. Voinfele l,or sint hotdrtte, statornice, neabihrte de ni;mic, nici mdcar de rnoarte, de care nu-i desparte nici o ezitdre. Dar hybri,s e pretutind,eni, de un fo1 sau de altul, rnai rnic sau mai important, lezind pe oameni sau pe zei, explicind mdcar partial ciderea tragic6, deosebit de adir:cd qi de dureroasi la Sofocle, mai adinci decit orice conservatorism rdligios ori politic care i-ar putea sluji de f,undal.
e Cedric H. Whitman, SoTthocles, Harvar"d, 1951, p. 9.

Scara incepe 'crt Ai,a$, aI cirei pe:nsonaj principal, cum 'am vdmtt, e lm'pmmutat vechilor traditii eroice ale Eladei. $i Sof,o'cle r,einterpret,eaz6", in lumina vinovbtiei tragice, soarta eroului din rdzboiul troian. Sfirgitul conflagraliei raduce in disputi armele lui Ahile pe cane Aiax se si nte vrednic sd le mogtenea'sc5 in calitate de cerl. o:nai viteaz bdrbert dupE fiul lui Peleu. Dar Atrizii hotlrdsc altfel gi armele merg La lIlise ce1 int'elept. Mini,a 'stirnitd in TeIamonian este uriagi gi se mndiz,eazi intr-o rdzbunare etrniarnici. Negtiind altcEva pe lurne drcit mijlro,acetre

Stud,g oJ Heroic, Humanism,

nei rdstoarni planurile lui ,crude sau rrrrai bine zis le schimb6 adr,esa, luindu-i pentnu o clipd mintile gi lSsindu-l pradi unei iLmzii. ln a,cest nroment de rdticire, Aiax iese din cort gi atac5 o cireadd de vite a argiemiflor, mdcelSrind-o, cu convingerea c5. ucide pe rnult urifii sdi du+mani. Fericit, se reintoar,ce in cort, unde continud si chinuiie un anirnal in cane vede pe Ulise. Tragedia inoepe aici, cu prezenla pe sceni a lui Ulise insugi, care caut6 sd desiugeasci urme a;l.e nebuni'ei ,ajunse deja la urechil'e oamenil.or. Zeila Atena ii eipare gi intr-un scurt dialog, impins rnereu mai departe de cele gapte intrebdri ale inleleptului din Ithaca, se prodtroe necesara erposi,tio din care afl5rn despre faptel.e sivirqite rnai inainte. Plin de rnild gi groazd

gi pe

Atrin,

fizice

ratle

forlei,

eX.

se ginrtdegte

$i pe detestatul

si-i ucidi lliise. Interruenfia Ate-

Qz

soFocLE

53

soarta vrdjr:rragrului s6u gi fur special de -fati de anormal, Ulise refrizd sd_f vadd pe Aiax qi comenteazd,r_ in scurte propozifii, *"r4, omeneasc5, intr-un chip aseandn6tor cu 'psalmistul:
de_

:fafd

oroane

Vrd.jmag trni, e, dar tot ilpting, cd-i, chta;r d,e pl,i,ns, Attt de zti,tregd. i-a lost ursi.ta hti,! $i cind,, gtndesc La ea, i,n gtn"d eu soarta-rni" $es.
Cd.ci oare ce sintern, ci,t ui,e{uim pe_acest

acelui care a sfidat puterea zeilor $i se \ra pr6bugi intr-um. chip tragic. Intr-adev5r, din toate cele care urmeaz6, se adun5, treptat, vinovdti;a lui Aiax. Corifeul il avertizeaz\" sE lraqe la o parte orgoliul in starea in care se afl.E:
Ci wu uorbi, trujag! Egti, prd,bugit

nw

zsezi.?

1v. 386)

Pdrni.nt? Doar nigte rfituci.ri,

gi,

unbre ilnar.
(vv. 122.:126)

Z.?itu insisti insd gi-I ,saoate pe neferi,citul Aiax ,clnqt.plgq5 singeroase,i iluzii, din cort, pentru a_i ,d;a lui Ulise o l,ecfie de urnilinfd, care -se cade a f,i unica atitudine a oamenilor fafa de cei ae sus:
,,,Inuald, dar minia zei,lor ni.ci,cinil Sd, n-o sttrnegti,, semele uorbe despre et Rostind,. Iar dacd ai, bral nua,i, atnjos gi,-aueri Mai, mnri ca altul dacd. ai,, rut. Ji, trufag! O zi.-i de-ajuns pentru-a-ndtfa sau ndrui Md,ririle-omenegti. pe cei ce_or fi smeri{i, Zei,i-i, iubesc, dar ei, urd.sc pe cei, trufagi,.

sa1e, face o aluzie inchina zeil.or:

Eroul insugi, intr-o replici dat5 Tecmessei, femeii dirmtd Ia refuzul 1ui de a se
Ah, prea md. stinjenegtt! Nu gtti. cd zei,lnr Eu nu mai si,nt d.atm sldn:ire sd.le dau? (vv.

589-590)

far Crainicul care vine cu vestea trirnisd de Calhas ca Aiax s5 nu iasi din cort in ziua acea, povestegt'e scena petrecut6 intre ercu gi tat5l. s5u la plecarea de acas5:
Dar Aiar, ctnd, d,e-acasd. ai plecat ,si, sfat Cuminte tatd.l sd,u i-a da:t, ca un ndbun ,4 tost. I-a s'pus: ,,CopiIuL rneu, sd, urei, sd-nui,ngi Pri,n Ld.nci, d,ar doar cu spri,jin de Ia zei sd. arei". EL insd., ca ieqit din minli, i-a spus senef:

(w. Prologul ne-ar -putea face s6 credern rizbunare

127-133)

a divinitifii luminilor ralional""ar.rpr"

intrrc

grozavl,

Ut

il-

ffi

SOFOCLE

55

,,O, tatd, Fi-un nenxerni,c, spri,ji,nit d,e zei, Sd-nuingd ar putea! . . . Dar eu.,, e7n md. fdlesc Cd. uoi irusi.nge chi,ar neajutat d,e zei,!,, Fd.los rd.spuns! Atena l-a mo.i i,nd,ernnat Ca sd,-gi, tntoarcd, bralul Lui, uci,gdtor Asupra celor care-i sint ilugm,arti. .Atunci, Cu aorbe groazni,ce eL i-a rdsptns: ,,pe altj Ahei,, zeigd, sd-i ajufii! Osta;ii, mei, Acolo unde eu uoi, !i, n-or d,a-napoi!,, Vorbind trufag, curl rur; se cad,e urati om, El urd, de nestins zeigei, i-a stirnit.
(\rv. 762-777,

total

neeornpatibiid c'u starea Oi bwrul nume al unLri erou gi adev6nrl go1 al veritabiLei sale condidezonorantul tii. Irnpins de riticirea rninfii sprepnobei, incerturmelor, Aiax nu r,ezistd mdceil. al cdrii, gi sucombd tragirc. Dar este oare Aiax nur-nai o victfuni a rdzbun6.rii zeilor? Sau rdsare, de sub v5lul pietilii, un ade-

Gravul lrybris comis de enou iese la iveatrd in cu_ vintele parce Si acum inspdirmintate ale aceluia care Xe reproduce. Este evident cd orgoli,ul nem5_ surat echivaleazd pentru grecu,l sucernic cu o sminteald, cu o nebunie neindoielnicd. $i cu atit rnai mul.t cu cit orgoliuJ lui Aiax se intemeiazd. pe puterca lui exclusiv fizici. Din toate comentariile, din unele rdspunsuri ale erou,lui se porate reconstrui legdturra dlntre cauze gi efect, adicd dintre hybris Ei pedeapsd in viala qi rnoartea eroului. Aiax a vrut cu ,orice pre! celi_ tatea de erou qi a oblinut-o irnpotriva vo'infei zeilgr...Drept aceea, intr-un mom6nt de curnp[ni al viefii sale, Atena fl. invald urnilinla unei situatii

evlavie gi probabil, de initiere, gi oare incepe s5-1. gdseasci insuficient? E adevdrat cI Aiax a fost juciria unei iluzii sub al cdrei innperiu s-a dedat la furios,uil. mdcel. Diar esenti'al nu e faptul c5 Ater.^a i-a provocat criza care l.a dus Ia dezonorare, ci felul in care eI a reacfionat dupi dezmeticire, alegind nnioartea. In nealitate nici nu se poate vonbi despne o alegere, ,c6ci in diianectica trragicului, instanla rez,olufiei dispare qi Aiax nu mai are de ales, ci se cufu,n'dd in sinrgura ieqire posibilS pentru el, a mortii. Aga cum se gise$te in momentul grravei aonfrundri cu o nemiloasd il'Llzi,e aruncati asupra lui de incruntata zei\6,, protectoare a mintilor lurrninate, el este absolut incapalbil si depigeascd

v6r rnai adinc qi mai turburitor d,espre o treapti de evolulie gi despre un ideal, despre un model urnan aL unei vremi dispdrtrte, judecat de un om al al'tei epoci, de un artis,t gi un qno cu alt tip de

o situalie limitS, neavind nici un fei de resurse interioare. Scara lui de valori e atit de s5-

CONTEMPORANTEIfrdSIED

6OFOCLE

gi,realizind irmposibiiitatea de ieqire sale, infelegind deci un mry,ment cd lurnea "" *i:fou."i* decit gi.o inchipuise in orbinea sa qi cd el L ,fii"i nu mai are l,oc in ea fiindcd nr1 mai qtie aticeva A;;r; lup_ tE, Aiax se sinucide dezndddjduit, .r.rirrd .e-* victima rdzb'ndrii ze'or gi impotriva lui de Atnzi gi de Ulii". ^De ra"i.qit" " "*ar"pterii fapt, ;i ; victima propri,ei sale deterrnindri, a treptei sale condilie umand pe care n-o poate transcende" de si de. a,cega. noaie spune, inti_u-n-""i#ii"r"'.," Ja -,e orice schimbane in el cu neputintd

racd, atit de frustd, lipsa d,e contact cu spiritului atit de totalb, incit erour io plur-zonele aoela care nu credea d,ecit in forli gi s^riaa ri"i", ;ffi-untrul acestei pseudovalori lumea, se prabunsegte i.n c_lipa in cane' intdeg; cl i-.irurut intr-o Astfel hEbri,s-ul orgoliului este pedeprii p"loiluzie. f""i* rea _fn ilnsdqi inqeldtoar,ea, iluzoria vatoare carel produsese. Aflat dintr-o datd in fa}a unoruii""jii djn cure ,,enrisrnul,, sdu fizic nu_il mai putea scoate

Cd.

. . , De cumua crezt. ti.rea-mi po[i. s_o schimbi,, o nebuni,e_ar

fi,.

(w.

nu credea in suferin!5, ba chirar o t6gdduia, cum spune Tec.rnessa (w. 317-320), devine erou tragirc sub presiunea nemiloas5 a unor adevdruri fixe privitoare la relaliile dintre el qi coordonata orizontalS gi verticald ale existenlei. Acesta e destinul luptdtorului, privi,t din perspectiva secolului V, de filosofie gi evlavie lurminati. $i nu intimplStor Ulise e ,martorul gi comentatorul ,catastrofei lui Aiax, d, sirnbolul pasiunii cunoscdtoare, care, din pricina misurii riguros pdzite, n-ar putea fi niciodatd erou tragic. El spune, cu totul deosebit de viteazul. s5u vrdj,mAg, care-i dorise o ru'ginoasd pieire, nurnai cuvinte de conlpasiune gi durere despre Aiax eane-i pqre o t'erirbil5 paradigmi a condiliei umane neluminate de gindire, de pietate. Sigur cE priviti din afari, mowa a fost atrasi asupra eroului din,minia zeitei Ei soarta lui e de plins, intdrind netncrederea qi pesirnismul care stdpfllreau minliie vechilor gneci. Ciderile stnt inexplicabile pentru cei, neavizali, lovituri'le venind de sus in orice clipd. $i Aiax, care inlel,ege mai pulin ca oricind soarta lui, poate rspune despre precarul echilirbru ai con'diliei urm;ane in care Ei el se g5segte:
.Agteaptd-te Oric?,nd la origice!

594_595)

llmtind irnposibilitatea oricdrei modificdri in structura sa, acest erou care nu gtia ."-i *ifu ii

...

CONTEMPORANUL N'OSTRU

SOFOCLE

59

Supunerea Ia voinfa celor mari i se pare o alti lectie a tragediei sale, pe care pare s-o accepte cu

ironie amarS:
zeilor Ei sint std.ptni, $i $i li se eade sd. te pleci! Aga nL-e dat: Poli ti, tsi,njos, dar celor mari te pleci.
De azi.,
a, sd.

md, supun puteri.i,


gti,.

Atrizilor ooi

(w.

666-669)

Dureros e cd Aiax moare rdzvrdtit, convins de a fi fost nedreptdfit de zei Ei de oameni, intr-un chip cu totul nepotrivit cu calitdtile gi vatoarea sa. Astfel se infitigeazd., la variate niveluri de intelegere, interpretatd de un om nou, din secolul V t.e.n., tnagedia unui vechi erou, lipsit de patdeia qi ntsupus la Kolokagathia gi care, confruntat cu alte stdri de lucruri deci;t acelea cunoscute de el, inlelegind cd sil:t mai multe in cer gi pe pSrnint decit poate cuprinde mintea noastr5, rru gdsegte alt drum, altd ieqire, decit in moarte. Cu Phil,octetes, se construiegte de cdtre Sofocle un nou destin tragic de lupt5,tor, cu unetre deosebiri gi adausuri fatS de Aiax. $i aci eroul &r ,o vointi indirjitd de a-gi pistra calitatea care depinde de r.enumitul siu arc, mogtenit de la Heraclm. Aruncat pe insula pustie a Lemnosului din pricina suferinlei ingrozitoare pr,ovocate de o rntrqcdturi de

garpe gi care-l fd,cea insuportaibil pentru ceila,$i iezboinici, Philoctet ajunge sd nutreascd o ur6 de rnoarte pentru aceia care l-au p6risit in drum spre Troia gi mai cu searnd pentru acelaqi Odiseu (Ulise) detestat qi de Aiax. Iar r,eveninea lui Ulise, insolit de Neoptolern, fiul lui Ahile, e privitd de bietul erou beteag cu o ostilitat'e p1in5 de furie' lntr.adevir, la o privire superficia,ld, pdrdsirea lui in suferinii gi revenirea rizboinicilor de la Troia pentru a-l I'ua numai din raliuni prractice, fiindcd onacolele au prezis izbindra prin arcul lui Philoctet, anatd din partea celorl'alli un interes nud, meschin, depl'orabil din punct de vedere al solidaritifii umane. $i corul, forurrat din vfulagii lui Neoptolem, se induiogeazi de starea lui, socotind+, cum este gi firesc, d,e plins, cu atit mai rnult cu cit eroisrnul personajului era neobignuit, qi vdzind in pedeapsa lui mina zeilor:
STROFA
2

Ce mi,ld. mi,-e cd.-n preaima-i' nimeni, nu-i, Sd.-i poarte gri,jd, bietuL om! Vai, oai! Ce pustni,c e! $i,un ocht pri'eten nu'i Sd. cs.te gi,-nspre eI. Mereu e ros De rdni, ce nici o cltpd,-i datt rdgaz. Sd,rmanu-i ndwcit! Cum zilele-,i $i-o mai tiri? Cum de-ale hranei, uai, Beteag crlTn e, mai. poate-a-gi' i'ncropi'?

L__

'llll

i:

CONTEMPORANUI, NOSTRU

rll liii
l,i

FOCLE

6t

ii. lit

Lli

Aici, e mtna zei,lnr!. . . De plins Mai sinteti, oameni, voi, cind mai presus Ca aJlii-afi tzbutit a vi-nitta!
ANTISTROFA 2

suferinlei gi alternanta inevitabild a bucuriei cu durerea, alternantd care i-a f5cut pe greci sd descopere valoarea mdsurii. El ii spune:
Ah, milii !ie-[i! Scapd-md'! La orice gms gtii! Ferice po[i, Primejdii te pindesc - sd Fi, azi, dar mi,ine nu! De-un rdu ci.nd scapi,Ia tdu
Gind"egte-te rnereu! Cind' sosrta $i,-a suris, Fii, gri.juli,u! Cind" ni.ci, gindegti,, te' nd'rui.egti!

De vild. nurre-o. fost eI! Nu mai. "si Prejos dectt acei, ce-s mai ile nea,m $i-i azi stingher gi de izbeli,gte, sdrac Li,pit pdmX,ntuLui.; doar ji,uine Cu-mpestrifate gi, stufoase piei. Toud.rd.gie-i tin.. . Beteag, tihnit De foame, ros d,e griji ce-s fdrd leac ... Ecoul ii rdspund,e doar! Dmr el, Cui nimeni gura i-o oa-nchide-n oeci, Doar el ti li,ne ison jalei lui, $i-i, duce vaierul in clepdrtdri . . .

(w.

502-506)

incE o dati corul va deplinge soarta grozavl" a eroului p core-l consideri la inceput fErE, hamartr,a, deci pe nedrept nSpdrstuit, impovdrat de incercdri ca nici un a'It orn pe lume:

$i

(w.

169-190)

nemilos. L,a fel gin_ deqte gi Philoctet insugi despre nestatornicia soar_ tei, atunci cind il implord pe NeoptoLem sd-l ia cu ei, sd-l scoati de pe inrsuld. El ii voribeqte cu pathos fiului lui Ahile, avertizindu-l, indirult, d* n5pasta care s-ar trrutea abate oricind gi asupra lui, sublfu:iind astfel caracteruI general urnan, tatat, ai

slpla gulrlatti, intr-un fel

Privind din afar5 pdtimirea eruului, corun vede in ea mina zeilor care l,oveqte in omul ridicat dea_

Dar ochii-mi' n-at; zsdzut, u:rechile-mi' N-w' wzit c-a tost urun atm De soartd. vitregit ca Phzloctet Ce n-a tdcut rd'u nimd'nui,, CE ilrqt a tost cu cei care-o:tt, fost drep[i.. (w.

682-686)

Ior ceea ce priveqte dreptatea zeilor, Philoctet proferd grave indoieli. El intreabd pe Neoptolem de unul qi de altul dintre eroii greci gi aude de rnoartea 1or, pe oare o deplinge. $i la sfrrqit, ca

il

i-E:

62

coNTEMPOnerqur. wosrnu

SOFOCLE

dirjindu+e irmpotriva zeilor, care pnccede,aze, aupe pdrqrea lui, ana@ra:

sd arate cit de intoarse slnt lucrurile lurnii, intreabi gi de Tergit lirnrbutul (co,nsiderat gi Ju'Ho_ -ql ca _un miqel), care trdiegtre incd. Din aceste pufi,ne date, philoctet trage, ca un om de rind. lipsit .du ini"t"pciune, niqtl concturii ;;dt";-i;

... Nu mor cei, josni,ci,;i, migei, Ba, d,i.m,potriud., zei.i-ntr_urm grijd. au; De soarta lor. Cum fac, curn d,reg, nu gti,u, d,ar ei Mereu di,n drumu,I cd.tre Had.es Li, tntorc Pe cei uicleni gi. ticdlngi,, pe cei cinsti,fi, $i drepli cu droaia-i due. Ce sd, mni cred? pe zei, Ctnd stnt aga ned.repfii, eu sd_i, mni, ytroslduesc?
(tl.
446_452)

Pe mbsur5 ce erou,l se descoper5 in adevbrata sa fiintd car nu e rea, ci numai dezordonatl gi supusd miniilor gi violenlei inerente temperamentului de luptdtor, gi Neoptolem qi corul iI cunosc mai bine. $i cind, dupd ce a rrefuzat si-i urrneze pe Odiseu gi Neoptotrern, rbmine sd se vaicire ingrozitor, iar5gi firS misur6, corul ii face, cu toate oompasiunea, niqte rernonstranle care-i dezvbluie, parlial, t'ipu1 de hybri;s:
Sdrmnmul d,e ti,ne, dar soarta.

observanli religioa,si ori mora16, ci dupd bunul s[u plac, in chip inegal, furtunos, ca qi Aiax.

tu

?,nsu!i,

Dar altddatd, cind ameninld pe presrylrsii sdi dugma,ni, dorindu-.Ie pieirea, ii -asigurd ca areptatea se va face, deoare,ce zeii sint drepJi:
,l

!i,-ai, arut-o. Doar tu [i-ai, ales-o, lar nu ureun altul mai, tare ca tine! Aueai inni,nte-[i o soartd. Mai. bund,, dar nechi.bzui,n{a-li, te-mpinse Spre-aceea mai, reo dec|t toate.

(w. 1096-1 r0r)

. gi, dacd zeii_s drepli _ ;i. O gti,u o sd pieri.gi,! ...


..

si,nt,

De altfel hotdririil.e s'a]e se cratind sarr se inddrdtnicesc ca qi pErerile sale, sernn cd eroul nu_qi cd_ l5uzeqte corabia vielii lin, dupd stricte legi de

(w. I 038_1 039)

Pe de altd parte, Neoptolem il previne gi el impotriva excesuflrui, a hgbri,s-ului pe care-il. comite neincetat Philoctet pi-I sfdtuie$te cu prudente:
rabde saarta datd, Lui ;:r:";^' Dar eei, ce i,ngigi gi-au td,cut ureun rdu, gi-n

Dator

sd.-gi,

"
eL

F-

CONTEMPORANUL NOSTRU

SOFOCLE

65

Se gi,-nddrdtni;cesc ofo cum taci tu azi * De ce-ar ti. pli,ngi,? - ce ierta{i? Cd, n-ar !i, d.rept. De Tu sfaturi nu prbnegti,, ba chi,ar te gi,-nci,ud.ezi $i c?.nd prieteni,i,-(i, dau stat, te ui,!i. pi.ezig, 'Ci,i,nos,la ei, de parcd, rdu-li, Dor ...

Vorbele nestdpinite aruncate pe seama aceluia sint judecate chiar cu oarecare asprirne, parcd in scopul urnei detagdri nete d,e punctul de vedere prea pensonlal, prea pdtirna$ gi evident nedrept af lui Philoctet fa!6 de inleleptul din lthacu.
Ci.nd !i.nta-i, e dreaptd, dator e

far in ura lui fatd de Odi:seu, corul discerne un raport extrern de expresiv, o rdlatie revelatorie.

,vv. 1315-1322)

tot

omn;L

ueninul; Pe-acela doar al!i.i,-I ales-au:, Iar eL Odiseu le - urmeazd porunca, Spre binele sdu gi-alor nogtri,.
(wv.
1

Sd.-gi stri.ge dreptatea. Dar gura Sd.-gi !ie, sd, nu-gi. aerse in uorbe

140-1

145)

Rezerva vizibild

in care, ie,gind ditr, lirnitele ingdduite ale schemei moral.e a tragediei, Philoctet se ndpusment

conuLui intervine

intr-un mo-

injurii asupra unui om, ca Si curn acesta fost exclusiva cauzd a nenorocirilor sale. $i aci, ca qi in Ai,ar, confruntarea eroului apdsat de toatd povara suferinldlor, cu fiul lui Laerte, are o semnificalie simboliLcb pe cane corul o spune deschis. Intr-o piesi ca $i in cealalt5, Ulise pare a purta vinovdtira pentru nipastele aare cad asirpra eroitro'r. Aqa il vdd, cel pulin, penso,nrajele tragice, lu,pt5'torii cei doi, ale cdror minli nu sint deschise lu,minilor revelaliei. In Ataq Ulise e martorul ales de Atena pentru a privi, am vdzut mai sus cu ce mild qi cu ,ce oroare, nebunia Telarnonianului. Acolo insd doan co'menteazS. In Phtloctetes, chiar acli,oneazd, repede gi hotdrit, &$a cu'm i,au oerut zeii prin onacole, convingindu-l pe Neoptolem sl ia gi arcul enouLui, dar gi pe insugi eroul, fiindcd altfel deciziile celor d,e sus nu se vor putea implini: dupd vorbele lui Helenos, rdzboiul troian nu se va sfirqi cu o victorie pentru greci, decit dacd Philoctet va veni si lupte in fala cetdlii, unde va fi ,si vindecat de miinile dibace ale celor doi fii ai iui Asclepios. Existd un pasaj, incb din prirnele pagini ale traffdiei, in care inteleptrfl ii dd lui Neoptolem, adol*cent pur gi nepriceput, sfaturii,e necesare pentru indeplinirea, cu orice pre!, a misiunii lor. A vorbi despre ,,viclenie" in a,ceasti i'mprejurare din parar
teqte cu

fi

[t_

com

lJOti'OCLE

tea I'ui Ulisel insearnnd a nu inNelege spiritul Iu_ crurilor. Prinlul inleleptilor, acela c5ruia i s; i;_ credinteazd intotdeauna'oere mai spinour" invslindu-J p" fiut tui Ahile ." ,e'*p""t -i.i.rrri, ;;-;; mintd gi sd se prefacd, ia asupra lui o teriUi.ld sarcrna care in ochii oamenilor poate apdrea chiar ;i apare imundd. De aceea au;fi; !_Fne tot ce "r" umiljn}d a-omurui ;." -;ti,. ,rrerbule yl ducd -f"t _a9 cap6t totul, ca sA la cu prelul nitdlii sale, deoarrye ary au porunc it ieii'ii dem_

jltfl".:l

Ierepctune toleranti fati nigte mijloace pe care -d_e $tiu inferioare, ..r rn tet ai'iaptatio beneuolen1g !: ^:i.:lu "pgleazd ta adresa Neoptolem. o" :ul,u orneneqti, adolescentuluiincd negtiutorutui orn_ punrndu-r o_ suspendare_a dreptdtii, pind la'rizol_ 1aryq_;rtualiei. Jenat, chiar niginaf, aar in.ercina l?.lnlAture. scrupulele sensibilutui tinar .u r:itl::-g=". pri;i;_ !?runcd, .de ironie, de sfat"*".t._ nesc, el urmareste un singur scop: si_l ficd sE acfioneze pentru cauza aheilor:

se amestecl cu !e$i yT f.l de int_elege,re a necesitdfii, .r., un fel de in_ u,milinfa

nu

poate schimba.

"i*io

::::

ODISEU

tu, Neoptolern, ald.star aL lui Ahit, Ce-a fost uiteaz i,ntre ui,tejii-ahei,, aici, 1 Karl Reinhardt, Sophoele, paris, l9Z1 (tradrrcere E. Martineau),
Vezi,

Pe $drmu-acestei, insule, pe-acest meleag Pusti.u gi neumblat, sedldat de ual, ai,ci, In Lemnos, eu L-am pd,rd,si,t e mult d,e-atunci Pe tiul lui Peds, cel ilin Malda, cd.-aqa Mi-m, porunci,t atunci mai.-mari,i mei... Era Beteag: pi.ci.oru-i ros de rand,-i zemui,a, lar el ati.t se ud,icd.rea gi-n jurul lui Atite a urlete, blesteme azui,rlea, Cd tabd.ra auia de.n-a.uean1, tihnd. ni.ci rd,gaz S-aducem zeilor prinns... Dar sd, tdsd,m Ce-a Jost! Nu-i areme-acurrl la uorbd.-a md.-nnddi, C6.-o d,ibd.ci. ed, stnt pe-o"ici, gi, tot ce-n gi,nd Mi.-arn Ws sd mi,-linlw! ci.nd nici, n-ar bdnui, O fi.-n zadar. $i.-acum rdm,i,ne sd, m-ajutj $i, tu! la uezi, de nu-i prin sti,nci oreo pegterd, Auind. doud, i,ntrd.ri., ca ianw soarele S-o poatd.Iua di.n du.td. pd,r[i., iar aara-n plin Zd,duJ prin ea s-adie oi,ntu-nzbi,etor rru La somn. Mai, ios,Ia sti,nga ta - de ua ti Secat zd.ri-pei un izuor. Vreo ci,[hsa pagi Sd Jaci, gi, pe td.cute-mi, spui de-n pegterd'-l Mai uezi, sa& s-o Ji. dus... Ce-ag mai, auea de spus, An, sd, {i-o spun, gi. mind-n mind.-om merge-apot.
NEOPTOLEM

p,

220.

Mdrite Odiseu, prea trudnic lucru rut-i' Sd, fac ce-mi, ceri, ed pegtera o gi zd.rii'.
5*

l','

68

CONTEMPORANUL NOSTRU

ODISEU

ODISEU
adcl nimic.

Dar unile-i.? SusI Sau jos o !i? Nu

E toatd-agoni,si,ta Lui... Am dat de el!


NEOPTOLEM
Mai, pe-ai,ci gi ni.gte zdrenle,Ia uscat, $i-s ph,ne d,e puroi, mi,nji,te-s cd, duhnesc.
ud.d,

NEOPTOLEM (urcat pe_o stincd,) Aicea, sus! Dar n-aud, pori,. ., n-eud, nimic,
ODISEU

Ia uezi! Pe-aJard,-o ti? .. . La


NEOPTOLEM

soare_o fi, itormi,nil.

ODISEU
d,e

Nduntru e pustiu.. ., lipenie


ODISEU

om!

L-am d,i,bdcit, nici urnbrd de-ndoiald nu-i; $i.-o fi. gi, eL pe-aLci, cd,-aga beteag gi,-olog Cum e d.e mnlt, departe iloar n-o ti pornit;
cate, poate, de-ale hranr,i, s-o fi dus, Ori, niscai. i,erburi, Ieac de rd.ni. de-or fi pe-aici.
Sd,-gi,

Dar ni,scai, lucruri, niscai, straie-acolo nu-s?


NEOPTOLEM

Doar nigte frunze pare-rni,-se-i. sl,nt culcug.


ODISEU

Atita tot? gi-ncolo-i, uraigte? Nu-i nimic?


NEOPTOLEM

Pe omul dsta-al tdu sd.-I mi,i,la pi.ndd,-n drunt, Sd. nu dea Philoctet de noi... . Ah! ce n-ar da, l-ar da pe-ahei,i, to[i, doar-doar de m-o-ng;fdca. (Vislagul, ciruia Neoptoiem ii faee semn sd plece, indepdrtat.) NEOPTOLEM S-o dus . . . gi, drumul eL iL ua aeghea. De ai, Sd mai, tmi spui, ceua, rnai, spune-rnr,-o ascult!

Ba iatd. gi-un bi,rdac, ciopli.t in lemn d,e urun Cirpaci; mai sint gi, nigte ureascuri, pentru foc.

CONTEMPORANUL NOSTRU

SOFOCLE

7l

ODISEU
Vld,star aI lui Ahil, tu cu un rost uenigi, $i, aoi,rnci,a-li nu-i de-ajuns, de prei Ia bun Sfi,r1i.t sd.-L d.uci,. $i. de-am sd,-li, spun ceua ciudat, Ascultd,! Fai supus! Doar sub porunca-mi egti,.
N E O PT O LE

M (i.ng rijo rat)

$i, ce-mi uei, porunci?

ODISEU
Di,n
u

orbd,-ntoar c e-o - aga

Pe Philoctet sd,-I po{i cu vorba-mbrobodi,. Cind, te-o-ntreba de unde uli gi, ci,ne egti, Sd,-i spui, deschis cd. egti feci'orul Lui AhiI, Cd, drumul mdni,-l luagi sd te intorci acas', Cd.-ai. pdrd.si.t pe-ahei gi pe ai,slo,gi,i lor; te-au, ei! De rnoarte fd,-te cd.-i, urdgtt, cd'ci, ei' - td.i.Momit pri,n rugdmi,n{i, gi,lard' gi, pe-ai, Sd.-fi,lagi,, spunind, cd. Troi.a n-o cddea deci't gi, e! Dar c?,nd, te-ai dus, Pri,n bra[ul td.u -,si-a,sasd.-!i, dea ei, armele Ni,ci, uorbd. n-a mai, tost Ce le-auusese-Alul! Le-au dat lui, Odi,seu, Md,car cd,-ndritui,t erai doar tu. Sudd'Lmi Aruncd.'mi, cl,t poftegti,! Nu md. nri'hnegti, d'ar mari Urgi,i, zuirl.i,-uei, peste-ahet,, de nu m-osculli. Cd de n-orn pune mtna noi pe arcul Lui,

Tu patria Lui, Dardonos rl-o pusti.egti! Cu eI eu ochi,i rru pot da tu, d,a,! $i,-[i spun De ce, nu te-nfri,ca: pornit-ai, peste md.rd Sd, ui,i, ai.ci, d,ar n-ai, fost niei si.li,t gi, nici, Legat prin jurdmi.nt. lar d,nd ai, nogtri,-atunci,, Inti,i, gi-ntti,, veni.rd.-ai,ci, tu nu; erai Cu noi,. Eu, da! e drept. De rn-ar gd,si ai,ci, $,i-o fi cu urcu-n mi,i.ni,, cu mine s-a sfirgit. $i-n moartea rne& pe ti,ne te'oi, t?,rt . . . Fi.i, dar Di,baci,, capcane-ntinde-i, ctt poftegti,, sd.-! poli, Cu hapca lua nebiruitele-i sdge[i! Copi.le, nu-{i, std,-n fire-a fi, ai,clean o gtr,u Dar dulce-i rodul birui,n{ii, sd.-l'culegi! Fii indrd.zne!! Vom.Ji altdatd drep[i,. Fd, dar Ce-!i, spun! Ruginea lasd-[i,-o, o clipd, doar, $i-di ti qi, drept, cum altul nu-2, ctt uei, trdi! NEOPTOLEM (goudi,tor)
O, fiu aL Lut La,ert, mi,-e sci,rbd.-a fdphti. Ceua ce nici, s-aud nu rabd. Eu nu-s fd,cut
Sd. fi,u utclean; ni,ci, tata, zzce-se, n-a fost. Pe-acel ostag cu sila-s gata sd.-L i,ngtac, Dar nu pri,n ui,cleSug. $i,-apoi., olog cum e, Nu eL sd. ne i,nfrtngd. or putea, cd. doar Si,ntem destui,! Sd, te ajut am fost tri.mi,s Ai,ci, dar rru ureau ca sd. trec d.rep,t 1y6667or. Da, rege, ureau mai bi,ne-nuins sd, Ji,u, da-msi,ns Cu lruntea sus, d.eci,t sd.-nrsing pri,n uiclegug.

71

SOFOCLE

ODISEU

unui om aesti,t, gi eu am lost * !u, /Neui,rstnic tiind atunci - La uorbd len:et)os, Dar iute bra! aueam. Dar azi, mai, ros d,e ant, Cd uorbele duc lurnea udd nu faptete!
fi,u al

ODISEU

li-am

spus: I-om lua eu noi,

ilar doar prin uiclegug.

NEOPTOLEM
Dar nu

NEOPTOLEM

ruginos sd

minli

gi, sd,

tot minli,?

$i tu ce-mi ceri, sd, fac? Nu oare-mi ceri, sd. mint?


ODISEU

ODISEU Cind soarta mi-este-n joe, sd mi,n[i rugine 'mt-i,. NEOPTOLEM Cu ce-ndrd,zneald oare po{i, oorbi aga? ODISEU Cind mi,-este de tolos, nu goudiesc
sd.

Igl

ier

sd,-ngfaci pri,n aiclegug pe phi,Loctet.

NEOPTOLEM De ce prin ui,clegug? Cu uorba bund nu? ODISEU De uorbd. nu ud gti; cu NEOPTOLEM Pe ce s-o bizui? Pe . . . utnjogia lui? ODISEU
si.La

mint.

n-ai,

sd, po[i..

NEOPTOLEM

$i eu ce-oi tolosi,,la Troia de-ai


ODISET]

sd-I duci?

Ba nu, ci pe sd.ge[ile-i ce nu d,au greg.


NEOPTOLEM
$i, atunci cum
sd.

Cetatea n-o cd.dea decit pri,n arcul lui!

NEOPTOLEM
rnd,

pun cu el? Cum

sd,-L

infrunt?

Deci nu ooi, cuceri,-o eu,, crlrrl tu-mi, spuneai,?

71

SOFOCLE

ODISEU El, fdrd. tine, nu! Nici, tu fd,rd,-at sdu arc!

ODISEU

NEOPTOLEM

locului gt'-agteaptd-nlx-I aici! Eu plec' n7tr uredu sd' dea' d,e'o ueni' Cu mi,ne och,ii'
Stat,

Dar ile-i,
ODISEU

a1a,

eu arcu-i, trebuie sd-l iau!

De i,zbutegti,, tu uei auea-ndoit |olns.

NEOPTOLEM Cum i,ndoit? Sd-mi, spui, . . . gi n-am sd goudi,esc ODISEU Viteaz te socoti-uor to{i, dar
N E OPT O LE
gi, d.iba.ci,.

$i-aeum eu la cot'abi,e-I'pornesc pe cel te-a stat In pi'nd'd.'n ilrum; iar dacd z6'boui[i, Am sd'-I zoresc'nnptoi', iln"t oegmintat ago Cum nduii' eI i'-ar fi std'pi,n, sd, nu cunxua Sd, lie d,ibdci,t. EL li,-o uorbi-n doi, peri; tJreehea sd'-ti ciulegti' sd. prinzi ori'ce cualnt Ce de tolos [i-ar fi'- Las t'otu'-n griia ta; Md-ntorc la uisle-scum. . . Ne tie-ocrotitori' Chi,ar Hermes cel di,baci gi,-Atena, poznica ce seut aL uie[ii mele-a Jost! ea Cetd.li,i -

(w. 1-134)

M ( cu hotd.rtr e )

Atunci, orice rugi,ne-o las . . . La faptd. d,eci!


ODISEU
$i, n-ai,
sd,

Di*.,rrr*l lui Odiseu' ca $i argumentalia extrem de strinsa, fdr6 greg, din diatrogul care urrneaze cu Neoptofem, cdrstituie o pagini geniali de incer.u'"aupersuasiune.Laudainterlocutorultrialterrr:azn cu' inflexiunea arneninlEtoare a unui glas

ui,{i

pwa(a ce fii-am dat-o-a.u.m?

NEOPTOLEM
N-ai, gri.jd,

nu! Chezage-fii este vorba rneu

cure stiptne$te t'oate modutraliile qi 1e unificb tntr-o itr-uir sfat care devine tot mai presant' Ci ""ga, el indearnni la viclenie, e adevirat, cum spuneam mai sus; dar scopul fixat de zei trebuie atins cu orice rnijloace. Odiseu gtie, fiindcS, a vdz'a| atitea, care sini urgiile ce se vor abate asupra aheilor daci poruncile de sus vor fi incslcate. $i acesta

76

CONTEMPORANUL

soffi

.=:

pdrere.

tdriri. Eroul insd nu poate inlelege aoest lucru: el. nu face parte dintre inletepfi, ci dintre luptdtori, gi, ca gi in Azar, relaliile lui cu coordonata verticald a vielii lipsesc. De aceea eI revarsd ln vorbe gi in tinguiri de o violen!5 pufin greceasci resentimentu'l sdu impotriva lui Odiseu, singurul autor al nef,ericirilor sale, dupd propria-i gi atit de naiva-i

este-arg_umentgl suprem pe care-l serve$te ne$tiutorului Neoptolem. In fata voinlei zeilor care'hotdrdsc soarta oamenilor gi a cetdfilor, adicd istoria, Odiseu cel prudent qtie si facd sd dispard persodna sa neinseunnati in perspectiva marilor ho-

bunarea,

in vrenre ce Ulise qtie de hot5ririte zeilor binele ;i il il*dregte decit implinirea lor, spreireducobqtur., cum spune coruii. $i qiq craracterun' tibil al'acest'ei o'pozilii intre doi eroi de tipuri diferite, care nu se pot concilia {iindce tr[iesc in prt""ti deosebite, iqi trrage. explicatira finalul cu'
a:paritia
fata15.

lui Heracles care' singur-,. put-ea.s[-I. con;Gt pu eftitt t"t s6 ias6- din obrstin'alia lui

Revenind la versurile 1140-LI4S, in care corul ardta cd gtie, ca totdeauna, mai muLt decit eroul prins in cugca de arami a destinului, trebuie sd spunem c5 ele fixeazd un adevdr fundamental. Ne putern induioga teribil de suferin]ele lui philoc,tet, curn se lasd adinc migcat Neoptolem, a cdrui tiner.ete neexperil'nentatd oferd lui Sofocle posibilitdlile _unor fluctualii psihologi,ce gi afective remarcabile, legind, printr-un racord estetic mereu variabil, claritatea nezdruncinati a poziliei lui Odiseu. cu furtuna care-l agit5, ca pe o corabie fdrd cin-nd, pe eroul tragic. Intr-adevir, ca gi Aiax, Phiftoctet este o corabie f5ri cinmi care vede numai limitele suferinlei lui gi doregte numai rdz-

a,;"4"t, determinat, ca 9i- {iax, de condilia specitlia a enoului luptitor, Pli'loctet suferd ingrozitor a1e iera ta-ii dea sedm,a de cauzele mbcar- posibile jude suferi"lei, intr-o desfSgurare indepen'qutte decata'celo" din afar51. Dar i'n acetag-i timp,.Poe, tu[, din tdldzuiriie de acliuni - qi vonbe magrstrar conduse, desprirnde tipul d:e hybrt's al eroului, ace-ei"*,

iryi .u qi i"

cusurul acela tragi'c ca-re. hotSr6gte Ei p[catul 9i pedeapsa. Nern[sura lui este, aici ca' Ei in Azat,'priviti de omul m6surii, de Ulise, dar e rezolvatd nu'crud de At'ena ca acolo, ci prin convingere de c6tre Heracles. bupi luptiiorul cu destinul trragi'c, , urmeaz5, pe ,"uiu deierrninirilor de stare, monal6, psihologicS, femeia ca eroini a tragediei. Trah't'nzenele, departe de a fi o infdligare a prdbuqirii er'oului mitic (in
lJ.C.Opstellten,sophocless,nd.GreekPessirnism,Amsterdam' 1952, pP. 9l-92.

rI

CONTEMPOEANE NOSTB

SOFOCLE

79

persomaj feminin, pe.Deianir",

:p,ut" Heracles,. care nu apare decit jelui gi a muri), aratd ui-"ui" gi pentru a se m,elodramatic

dramd.

iT' :,:;,,??jf ;::,,ffi?;ff; pariunu a"*li"a, gelozia. Y::r!".fq"tl r.le rapr rr,agedia e slabd gi aratd mai irult a mel.oo_

ffiaili ;i-i s itiif ae

""r.

gi"

Electru temperarea, moderatia la care o imping pe eroind qi corul gi sora ei, supusa Chrisoternis. In a,ceasti tragedie illchinatd membrilor c,elor mai

""ir'roJ"l,

1i
l

urmd, s-au impdcat.

triva uno; ;t;iH"l"ilt

adicd rdzvrdtiridu

Cu Electra suim 9- {1eap!n mai inaltd in rispunderile morale. in tdriile a. grpqe superioare_de evoiulie ia'eroii marc heazd "ti"p care tuegici. De aci incolo, de la Etectra, ini"-am-in lor adwdrate, in mdsura i" o"rul"*;6ii""i] un trece dincolo de propria sa deterrninare,om poate d; fixatd de necesaia moira. ne aci incolo, ;;;;; nous_ul este din ce in ce. mai perceptibit in pA;;;;.i; tragice care vor fi ca.pabil" .i *oari"" -d;;;;r#: lle prin asumarea du dspu;4."i-Si prin sacrificiul de sine. O ondine,superioirf i*"p" sd_qi manifeste gxisten!3, cu legile 6i. morale qi-spiritriafi; ;;*": pra ordilrei omenegti imediate,'ingaduind-; ;;il_ gresare a acesteia,. printr-o oplidne pentru sufe_ jgrt-ra,' pentr.u r6lii"ai""-. E;;;i;;;" It_"{?: avea de infruntat judmata ca va ryl"y oarnenilor, .fii"" a celor mai anropiali, ,or soc,oti nebun,

tineri ai farniliei Atrizilor, Electrra este alta prin condilia ei decit in pimele ce i-au fost inchinate de cdtre Eschil qi Euripide. Schern5 pur5 ln Choeforele lui Eschil, meniti sd slujeascS, impreund cu Oreste, planuriLe zeilar, tiniri fatd alungati din palat gi ajunsd in col.ibd, al5turi de un om de rind
Euripi'de, eroina capdtd la Sofocle deterrmindri ccmplexe, de toate ordinele. Mai intii o opozitie fundamentafld sprijind structura piesei sofiosleene, opozitie hrdnitd in adinc de ratiuni psihanalitice ugor discernibile intre ma,mi qi fat6. Aci, Clytemnestrra a pierdut orice grandoarel (rnai pdstra oarecari urme in Orestia, unde izbu@a sI irnpresioneze cu jocuJ. unei i,nteiigente neobiqnuite gi si mai salveze cite ceva din aparente, in speciral cu privire la adeviratele motive ale crimei pe care o s[virgise im'potriva'sotului ei). Ea trdieqte in nigrte conditii care fac si dispari, odatd cu ori,ce urmi de decent5, masca pusd pe pati'mile-i ne.{nfrinate. Pasiunea crarnalS pentru Egist nu mai este in nici un fel acoperitS. Cu tragedia
1 C. M. Bowra, Soph,oclean 1970 (st. ed.), p. 239.

ln

lui

ifTfJ" tiil1lt,"",y5i; -in


suficienl

""o"-i

,a'"*irrii_

Tragedg, Oxford University

Press,

iill

CONTEMPORANUL NOSTRU

SOFOCLE

B1

$saqernnon gi ca atare numai el poate implini datoria r[zbundrii fatd de tatdl mort. pe Or-este, Electra l-a indepdrtat inr momenturl uciderii tatdlui lor, incredintindu-l unui slujitor care acum, Ia u1gep-utrll -trugediei, sosegte impieund cu Oreste qi Pilade qi face o concisd expozilie a fa,ptelor In ochii_ C_tytemnqtrei, Ellectra e vinivatd in primutr rind fiindcd l-a salvat pe frateil.e ei, pregitind astfel din prima c1ip5 a crirnei premizeL-e lerbundrii.- Aqoi, prezenfa neinnblinzitd a fetei cernite, atit de deosebitd de blinda, de temdtoarea Chrisotemis gi de Ifiandsa care nici nu apare, este un gfqnne, un repro$ perrnanent, viu, care otrdvegte zilele reginei ucigage gi a doua pricind care-i urnPoqt. fericirea gi ei gi lui Egisi (d.e aceea a gi imgsinat pentru Electra un fel de a scipa de ea, inchid,erea intr-o grote sdlbaticd, unde moartea va pune--capdt nesfirqitei plingeri a fiicei nesupuse, g"q ii va spune surorii saile, Chrisotemris). Intilnirile dintre cele doui femei sint deosebit de violen'te, cdci nici una nu-gi a'scunde sentirnentele reale fatd de cealalti gi-gi aruncd arnindoud acu-

acest ucigag gi complice la moartea lui Agamem_ non, ea are acum copii pe care-i preferd cu mult acelora din prima cisdtoiie. pe aceia Clytemnestra ar vrea s5-i vadd dispdrind. Ea gtie ci Oreste se afl6 departe, dar faptul ci trdiegte o., umple de groazd pe mam6: e descendentr-il masculin al 1ui

zatii qi invective amare. Ori, evident, moralmente, Electra se afld pe pozilii de absoluti superioritate Ei ura marnei sale, care nu inceteaz6 sd o ameninle cu tot felul de pedqpse posibile, i'nseamni o enormd presiune asupra fiinlei ei. $i acestei presiuni Electra a trebuit sd-i reziste atita amar de vreme. Rdspunsul ete unul neschimbat, exasperat de urd, de persecufie, d,e incertitudinea agteptdrii. Personajul tragic al Electrei igi aratd determinirile psihologice, morale, de caracter, intr-un chip foarte logic, foarte strins, fati de conditiile care le-au produs. Lupa mdritoare a lui Sofocle, pune in vatroar, p rind, efectele condiliondril.or

Prima aparilie a Eloctrei are loc intr-o auri de jale, de neconteniti pllngene. Ruga ei cdtre divinit5lile ,,de jos", rdzbundtoare, incheie un monolog care cuprinde pricinile nestimsei dureri a singurei fdpturi din pal,atul din Argos, tinind vie amintirea stdpinului, a basileu,lui ucis migelegte. Totu[ e spus aici, in inldnluirea dureroasi a versurilor, de

asupra caracterului tragic.

Ia

cu vorbe scurte qi dure oa un strigdt, pini la agteptarea lui Oreste, Electra infdligeazl intre aceste date esenliale ale acliunii tragice, gi propria ei
situa!ie:
. . . $i,

r,elatarea

morlii lui

Aga'rnemnon,

ficuti

tdios,

nici o temeie, atard.

.it.

82

CONTEMPORANUL NOSTRU

SOFOCLE

83

De mine, o, tatd., nu-fii pli,nge sttrgitul Migelnic, gi, jalruca-(i moarte! Ni.ci, pli,nsul nu-mi seacd, ni,ci jalea amard,, Ci,t nnapteo-am sd ud.d eu sclipirea De stele gi, ziuulumina de soare. Din pragul palntului, tatr,i. Voi pltrrye intr-una, preann tilomela Cind Wii gi-i pierde . . .

Odatd sfatul priveryte conservar@

fiinfei fizice:

Dar jatea-fii cea peste misurd $i td.r' Lecuire curind te-o ucide Pe tine...
(w.
140-142)

(w.

Altidatd suferinla
100-108)

ii

este judecatd

in

raport

cu

aceea a consingenilor:

?,ntr-una I Cd doar sd, m-audd....'o Corul care furtrd indati in sceni gi incepe un dialog cu eroina, recunoagte nefericirea fetei gi fapta ticdloasi a Clytemnestrei, ba chiar proferd un blstem la adresa ucigaryei de sot. In schinnb, rprob6 excesul de j'ale al Electrei in numeroase replici, in oare indeirnnul l,a mdsurd e qpus cu intetrepciune, dar qi cu detaryarea celui care poate vedea mai departe, nefiind irnplicat in relatia tragicd.

lie gi rizbunare | ,,. . .$i celor I Ce-ar trece pe-acolo jdli-m-oi,

Tntr-un chip neobignuit pini acurn in tragediile prin care am trecut, Etrectra fuce aluzie la hybrisuI ei, adici la etrcesul de j,ale gi de rizvritire, incrinrinabil ea orice e)rces in ochii grecilor claiici. ln acel'aqi tirnp ins6, ea sugereazd ne,cesitatea excesului in scopul auzirii glasului care cere aten-

De ce fi-ar fi jalea mai mnre ca celor Ce-{i sint in pa.Lat de o seamd, $i-un singe? Ci oezi-gi surorile tale: C hr i s 6terni,s, I! idna sa ! Pe tratele aezi,4, pe-Oreste . . .

(w.

155-160)

lucrurilor:

Ldsarea in seama zeilor ii este sugeratd in continuare, deoarece Zeus are incd stipinirea tuturor
. . .In sea.mn-i

tu

lasd.-gi

Durerea gi nu te-nciuda peste fire!


(vv. L76-r77)

$i tot mdsurd gi dep6rtare de exces reconrandi corul avind pe de o parte in vedere starea de
6r

l'{

ffi

soFocLE

85

fapt, de servitute gi urnilinrfi, in care se afli Elec_ tr3, ia1.. pe de alta lalrful de nenorpciri pe care_l aduce ldsarea in prada-durerii nestdpinite:
seamegi fii mai domoall la borbd! Tu oare nu-$i oezi ndruirea $i,-a ta injosire de astd,zi? Tu insdli., Din marea-{i mi,lwire gi-ati,ta Gilceaud-[i, sporegti gi arnerul gi,_obida, Sttrnind. duSrrudni.e-mpotriud_gi, $i urd., qi orajbd.. Cu cei ce_s puternici, Nu-i, bine-a te prinde la sfadd.
Ia.

de care hybris-ul ei este rdspunsul constrins, inevitabil:


neuola! Pornirea-mi, Aprinsd mi- e nestdoi,Iitd, Eu bi,ne-mi, dan seamn. Tn tnarea-mi, durere Cit zi"Ie-mi si.nt date, eu ca,pdt Nu-i pun nici jdlirii,, nici urii. ..
N euoi,a md.-mpi,nse,

(vv. 221-225)

(vv. 213-220)

l
I

Drar la fiecare replic5 . a tinerelor care alcituiesc coruf, 9*ir? are un rdspuns plin de durerea ei ascutitd qi foloseqte, pe iind, lrgumentele stdrii ajunse la capitul rdbddrii, adicd-moartea tatdlui rdmasd nerizbunatd, neim,plinirea vielii ei prin Iipsa de sot gi de copii, virsta destul de inaintatd qi scursS in suferinfd, istovi,rea, singurdtatea, con_ dilia infer]oard,, de _s,1nrj'ni,cd, in caie e linuti de rnama ei, hainel.e zdrentuite gi, mai ales, indoiala cu privire la venirea lui Oreste. Toate acestea au adus-o in halul in care se afld, recunoscut de ea insdgi ca nefiresc. $i toate acestea constituie pen_ tru Electra necesitatea, pe care o strigd in doui replici, mai cu seam5, prietenelor, nece"sitatea fa$i

,,!ini minte" gi sd ,,aducd a,minte". In lipsa altcuiva vred,nic, Electra ia asurpna-gi obligtia de a deveni un ,,mernento mori" pentru ucigaqii care au turburat echilibnil lumii qi atr valoril'or morale qi spirituale. De aceea spune, panci mai explicit chi,ar, a doua oard, hotdriroa ei i'nevitabil5, ln ciuda oricdror consecinte, oricit de funeste, ca qi faptul cd igi asumd riscul grav de a fi acuzatd de
lipsd de mdsurS:
Prietene, ru;gi,ne mi-e sd. m-auzi,{i, Tot ud,icdrindu-md . . . Din fire cd,-mi,

Anank,6 intervine gi in explicalia datd mai departe atitudinii ei. Fii,ca de basileu qtie gi ce e mdsura, qi ce e demnitatea. Dar fa!5 de ineohitatea care a triurnfat sfiddtoare in purtrar,ea celor doi ibovnici criminali, Clytemnestra gi Egist, domnind gi bucurindu-se de roadele tic6loqiei 1or, cineva trebuie sd

i,egii,

l,

,r[*

SOFOCLE

87

'

crezi.nd. lerta[i_md! Dar ce sd. Jac? ce lemeie mai. d,e neam, Cind gi-a adzut pe tatd,I ei, cum eu pe_al meu Mi l-am ud.zut, n-ar face aga? . .

Ve{i,

Siliti sint! $i

li

(vv. 254-289\

drojdiile deznddejdii

$i la.sfirgitul lungii replici afidm qi terrmonul suferinlei ei, momentul clnd va trrece a,supra altuia implinirea datoriei: venirea lui Oreste. Dar acesta intigfg, qi eroina.se afld ta capltuf puterii ti-ia
:

. . . Dar eu m6. sting, Tot agtepti,nd tntorsul, Iui. Oreste-acas,, Sfi,rgit sd-i, pund chinul.ui ce-ndur . . . Dar, 7sai, Zdbaua lui, mi,-a spulberat ndd,ejd,ile ... Ni.ci una rtu mi.-a ma,i rdmas! . .. pri,etene, Eu cumpdtul cum sd.-mi, mai, friu? $i, sd, mrt plec Eu, lor, mai, pot? Ctnd. te-a rdzbi,t, elnd. totu_i rdu In jurut td,u, te tnrd.ie,sti chi.ar fdr' sd urei,.

arnintirea ticSlo,giei cumise de oei doi, dar urrnirind qi teluri etice superioare. Ea intretime, in ciuda aparenldIor care vorbesc a1tfel gi in ciuda sfaturilor tuturor care o imping s5 accepte stdrile de fapt, ea intrefine o credinti neclintiti in dneptatea care se va faee gi care va trebui sd triumfe, gtiind c5, daci ea va abandona cursa suferinlei, sacrificiului de sine qi rizrbundrii, lumea valoriil,or, gr'av atinsS, gnav zdruncinati, s-ar putea prdbugi. Electra spune, cu profundd convingere, necesitatea de restabilire, prin sacrificiul acceptat al fiinlei sate, a echilibrului turbunat aI universului:
Ce-i. astd.zi, [d.ri,nd. qi, ur

i,dU;:;;:-:*^

Uitare, i,ar ei ucigagi.i, S cd4ta-u or, tot nei.spd.gindu- gi. pd.catul Prin moarte, atunci gi credinla $itcinstea-au s[ piari din lumea aceasta. (v!. 245-250)

(w.

303-309)

Cu o luciditate extraordinard, cu o acuitate rari a reflexului de situafie, dar gi cu o rard indlfi,me moral6, Electra igi supune, printr-,o voinli uriag5, fiinla fizied tra suferin-!6 gi privafiuni, devenind'fi un spectaool ciudat pentru ceila,lli, finind treaz6,

Aqa incit nobila fiic5 de basilei care e mereu lnvinovdlitd de hgbrzs, de lipsi de misurd, nu are o hamartto de felul aceleia a rizboinicilor eroi tra.gici ca Aiax qi Philoctetes, adicd de necunoaqtere de sine, de lipsd de soar5 rea15. de va;lori. AflatS pe o treapti mult mai inaltd de evolutie psiholo-

8S.

CONTEMPORANUL NOSTRU

SOFOCLE

89

urd gi ameninfare? Desigur cd ni'ci caracterul Electrei n-a putut r5mine "ult,lf. $i-o spune deschis, deqi in tr6acdt, finalul replicii mai sus ci,tate (vers BbB_309): ,,'. . . Ci;A te-a rd,zbit, cnnd tutu-i rdu I In jurul tdi, te'tnrdiegti, ghiar fdr' sd, urei,,, atestind modificdrile neaorite aar inevitabi'le in psihologie gi oanacter, survenite din pricina necont,enitei osmole petreeute intre ,,"rrrul"" o,anr,enilor oare comunicd sau din pricina unui mi_ care opereazd. Ia nivelurild cele mai adinci T"tiyo a_re runler. .ubrrnentuil. rdului afecteazd masa binelui, gl-rla1 dac5, uneori, la periferie gi degi ;Ji;j bjn9l9 este irnpins -numai la o riposfe pot"irrida cu'natura raulur pe care altfel ar ignor,a,o gi n_ar putea_o in_

I ^.*. mai poate sluji via,t^a eroiriei, redusd i; ;;j nifestdri de durere gi

comite'un'hybris voit * iefei -".i mdsurd, al violenlei gi uril, excesul ,"ffi"i"ddJ. limitele unei oondilii vddite de inferioritutu t.: meii. Ea r6spunde astfel tuturor presiunil.,or exer" citate asupra ei pe variate planur^i, intr_un fel de consecven{d oare ar putera fi tax,at6 de monomanie dac5 n-ar exista dedesubtul ei o luciditate ,"1""t9a1e_. A;a se explicd gi deznddejdea ei fdri -"r_ qrni Ja aSzgl vegtii mincinoase d"espre moartea lui Oreste. Instrumentul dreptdlii pojibite dispdrind,
miqetregte,

rit

gic5, morald gi spiritual[, Eilectra cea care accepti sa se usuce ca un pom nerodi,tor, pentru a inde_ pliini o datorie a congtiinfei sale naf ae tatel ;;;_

gi rSzbunare trece o otravd subtild produsd ca un anticorp fafi de grelele otrivuri aruncate de sfiditoarea purtrare a omoritorilor lui Aga'momnon. Aqadar, o oarecare deformare a caracterului ar putea sd se adauge cauzel,or aare ,co'ntri'buie La hybris qi la suferinfa tragic6, scdpind chiar vointei eroice a Electrei gi impietind asupru tota,lei nevinovSlii a Dar pe de alt6 parte, figura tragici a fetei cregte mSnetie fal6 cu gravele, totalele scideri a'le marnei eare nu nu,rnai ci gi-a ucis soful gi trdiegte sfiddtor cu cornplicele ei, dar igi urdqte copiii Ei e feri'citd de vestea mortii lui Or,este, ba sdrbitoregte ca pe o victorie de repetabil.S memorie ziua mortii lui Agamemnon. Fem,eia denaturati ca solie qi mamd aonstituie u,n fundal negativ pe care cre,ste gi se detaqeazd intr-o paralelS antiteticS. eroina, pdstrdtoarea tradilii,lor, virtutilor, intr-un cuvint a valorilor casei Atrizilor gi in general a unei idei clare de dreptate gi apdrdto,area lor pasionatd, cu inimd vajnic6, indirjit5, din care a dispdrut orice preocupare cit de cit metafizici qi de care parcd s-au indepdrlat zetiL.
e,roinei pretinse de unii,exegeli.

$i Electra a prirnit ceva din mediutr in care triieqte qi, poate, in toatd ofensiva ei de vaier, urd
vinge.

in lntunecati

Albin Lesky, Die tragische Dichtung der Hellenen,


1964,

Gottingen,

p.

126.

vu

ffi

SOFOCLE

9l

li,

brumet. Antig'ona este, sub_ raportul reliefului, in plind lu_ rnin5, cu contururile Cele mai clare. na ating" in5llimi spirituale, ridicindu-se foarte sus pe #;pi;i; "ti, conditiei femeii, ba chiar pe acelea ate condiliei ge_ neral umane. Intre Anti,gona qi Electra sint iserinndri, gi -ca _intre Aiar ql nfilloctetes. $i ln aceastd tragedie a Labdaciziilor_ ete vorba, .a in trageaia $i Atrizilor, de niqte inrudiri, de o ,,p,arent6., carei.r.e spre curioase probleme an,tropologice sau chiar biologice, de ereditate, care deteimii5 qi anatogii J; destine. Pentru Sofocle, faunilia lui Ciedip pJ"rU, in 9ei mai r_eprezentativi membri ai ei, nifte^trese.i turi care-i deosebesc de ceilalli oarnemi, intr_un fel anurnit. In tragedi,a eschiliand, fiii acelui ciudat tati mureau unul de mina celuilalt, purtali spre inciie_
r Cedric H, Whitman, op, cit., p, gI.

7n Electra, refuzul enoinei de a se plia in faf,a argumentului forfei, iq fala situafiilor- de fapt'se fice in ntamele unor elsrentare legi morale'gi a unei dreptdli irnplinite in cele din uind de sosirea qi intrarea in actiune a lui Or,este. Sacrificiul a fost de folos in sens.rl unei finalitdli comune, iar eroina n* s-a distrus trre sine, nici nu s-a aflat in vr,eun fel de di,alog de intimitate cu z,eii. Contururile ei au o consistenJi irnpresionarntd, spt deosebire de acelea ale lui Aiax, cane pirea a fi departe, i;

rare qi moarte de ni$e puteri greu descifrabile, obscure, mai degrabd irationale. Cei, gapte contra Tebei sfirgea cu moartea fratilor invrijbili, ca o dureroas5 pagini ce consemna intirnpldri greu de explicat, datoritd u,nui blestemr venit s6 stingd un nearn nefericit al cirui nume a rimas a fi rostit cu milS gi spainnd de oarneni in h.r,me.
Erau vinovati, nu erau vinovati? Polynike gi Eteocle mureau fdrd sI gtie de ce, intr-o pornire violenti, irezistibili de stingere reciproci, neoprifi de nirnic. Oa de obicei la Sofocle, vin, oricit de ambigui ins6, explicaliile tragice. Firi indoiald, blesteanul nu lipsegte a fi pomenit nici aci. In toiut conflictului, dupd condamnarea Antigonei, corul de bdtrini, singur in sceni, rostegte un cuvint din acelea care concentreazi gi inlelepciunea gi amSrilciunea unei sceptice priviri asupra vielii, aruncind asupra zeilor eauzele suferinfei omenegti:
STROFA
1

Ferice si,nt cei care uia[a gi,-au dus-o Crufrafii. de arnaruri! Cind zeii Cdmimtl cuiaa ar uoi, ca s6,-l surpe, Urgii nesJtrgi,te ei, zui,rle Pe gi,rul urmagilor Lui. . . Aga e
Ci,nil wld. din Tracia ui.nhtl Ndprasnic gz ualuri, gi uaturilrid,icd, De scormone tot din adincu\i
\

CONTEMPORANUL NOSTRI'

SOFOCLE

93

De mnre ,si-n sus o\rtejegte ni,sipul Cel negru, iar ldrmul, nd,prasnic Izbit de talazuri, in ouiet auiegte.
ANTISTROFA
1

Ctnil omul se crede cd-i cel mai, Fertce, atunci il pinilegte pi,erzareo.
ANTISTNOFA
2

Pe to[i, Labdacizii, pe neamal acesta Il add ndpd.d.it de nd.paste, Din oremuri, strdbune. O otrstd, se stinge $i atta-i. urmeazd, asuprd-i Tred,nd,u-i blestemnl. [Jn zeu Ampotriad_i Pornegte gi nu-i oreo scdpre... Cind azi licdrea o nddejile esupra Acestei din urmd, mtd.d,i,!e clin neamul Oed,i.p, azi, a mar[ii, ld.rtnd, De ea agternutd gi nesdbuita-i. Vorbire au stins gi, aceastd, ndd,ejde.
STROFA 2

Mereu schimbd.cioasa nddeide pe unii-i Ajutd, pe al[ii-i ingald In tot ce ades uguratec oiseazd. Nddejdea lurig se strecoard 7n om, find aine elipita, sd calce-n Jdratec . . . Ah, ta,re-n$eleaptd-i' Zicala oestitd: cinil" omalui ilrumal Pierzdrii urun zeu i-l ileschiile, Lu.i zeu-i, aratd. tot rdul sub chipul De bine. Rd,stimp d,oar tugarnic! Cdci, iatd., curind nd,ruires,-L pfr'ndegte! (w.

582-625)

Ce orn aa putea in trufia_i,, tnfri,nge Puterea ta, Zeus? Dar numai, p" itn"

Ce-i fdrd, istbu nu te_o_nfringe ureod.atd. Tu Jfua bdtrtne[e d,omni,_aei, In aeci pe Oti,mptl cu uluitoarea_i Lumind. Ca i,eri, Zn zsecie Aceeagi e legea aceasta a Jirii!

Ni,ci uremea-n rotirea_i zeiascd,

Nici somnut ce-n mreaja_i pe

togi,

ne cugninde,

Spusa corului are aerul. naivei pietdli vechi care punea totul pe socoteala zeilor, gi inillarea gi pribugirea oamenilor, contestind o,rice putere de decizie a acestor,a. Irnaginea ndpastei care se abate pe neagteptate asupra fiinlelor omene$ti are puteqea elementelor, a vi,ntului sdlbatec din Tracia gi \apiditatea de extensie gi cour'runicare a migcSrii valdxilor. Bdtrinii cred incd in blestemul care se intinde, dl'n generalie in generalie, lSsind un neailn intreg fdr5. iegire, blestem pornit de un zeu implacabil.

cm

SOFOqLE

95

'f.Apol, o antitezd coplegitoane opune soarta zeilor, neatingi nici de sonxn, nici de timp, sorlii omenegti cdlduzite de iLuzi,e, de mincinoasE rj5dejde. Viziunla
lor-despre

incit..qi nddejdea piere din peisajul compo;;;;i"* esentiale ale existentei. pesimri,srnul negru al acestor bdtrini nu mai lasd loc vreunei initi;tiv; u*""L, ridicind. legea mdsurii ca pe o ,re..L6toa,re ,"Ui" nev5zut6, in mina zeilor. Oii,ce n[d,ejde este o iluzie qi o ispitS, orice inrceput de acliune o capcand. pier_ zarea e abisul inspre care fiecare clip5 ie duce, in_ pelindu-te cu amdgitoarea feri,cire. * De_ fapt corul aci nu exprirnd decit un punct de vedere al_ sdu,- al virstei care a palticipai la prea multe cdderi, la prea numeroase- dezaJtre. Acesti bltrini ai Tebei au asistat, probabil, ta ciuma-Jin cetate, la descoperirea groz5viilor din viala lui Olaip, Ia orbirea- erouluil la moartea aeznaadiauiie a locastei, 7a rdzboiul celor gapte impotriv"a tui Eleocle, la moartea celor doi fii ii trri Ouare- A.* ei o vdd pierind pe Antigona gi concluziile io" ,u*_ bre sint tr:ase din fapteG tot'atit de sumbre ce se sdvirqesc ln umbra cetatrii do,minate de enigmatica figurd a sfinegirlor. Pi stru deop_arte gi cornenteazd,, in friea qi evlavia 1or. Dar ilt"l"g prea pulin ce se petrece in realitate gi care sint.fortele care se infruntd in fala lor. $i fiecare inlelege foarte pulin, dacl nu de loc, pe

i*u

qi

viali.gi

desti,n e

atil de sumbrd,

;,chiar de la zei, pornegte tot ce .s-a-nt?,mgilat" (v. 279). Replicile minioase al,e regelui ii schimbd curind pdrerea. $i o foarte frumoasd traudd a omului, demnd de inillimea liricd a lui Eschil, se i{firipi din spusele bdtrinilor, d omului mai mult fob<,
decit

celilalt. !|5a'gig! din Arrtigoncl se datoreqte inlx mare partffibilitatii de comunicare intre eroi. ! Solitudinea e partea fim5nuia qi nu doi gindesc la fel, pe acelagi nivel de existenli. Disarmonia in acest mic univers se nagte din divergenla liniilor de atenlie ale personagiilor care dialogheazb f5rd s5 se ilrtilneasci in sensuri. De acee@,r@e purtat incoace gi lncolo de pirerea unuia gi a altuia, mai intotdeauna influenfat de ultilna neplici pe care a auzit-o gi destul de inegal in valoarea replicilor, neizbutind sd rimi,n6 ferm in convingeri. Vestea adusd de paznic cd legul lui Polynike a fost acoperit cu pdmint i'n ciuda asprelor interdictii aruncate de Creon, prilejruieqte corifeului o intrebare tirnid5, speriatd, dar de bun sim!, dacd nu cumva

sapiens!

STRAFA

ma,ri, mi,nuni; Mai, mari, ca ornul insd, nu-s! Purtat de u?,nt, strd.bate md,ri, Pri,n huld, gi pnn ztal spumns,

In lume-s malte

CONTEMPORANUL NOSTRU

Prin ual uuind uijeh,os. fdrd istou, Cu pLugul lui trus de catirt Rdstoarnd. brazda in pd.mint. O, -n ueci, neistouit pd.rntnt!
El. an de an, A,NTISTROFA
1

Ndscocitor, a prins in Ia! Jiui.nele de prin pdduri,

ce e! e armd,sqri,i incoma[i, I-a tnhdmat, i,-a pus la jug, Cum a-njugat eL de prin mu,n{t.
P

$i pd.sd.ri.le di.n ud.zdull, A prins in i[e de nduod $i pegtii, di,n adinc de md.ri. IVIai cad tot in capcana lui. $i fi.arele de prin ctmpii, ui,clean $i, de prin mun[t

Pe taurii cei nemblinziti.


STNOIIA
2

El, stngur, zborul gi,ndului, $i-al uorbi,i, dar le-a dibdcit


De geruri aspre qi furtuni, Cd.-i spornic ta,re-n nd,scociri!
Frumoasa poartd a leilor rampanli de la MYkene, intr-o largd perspectivd a Argosului,

$i gtze-a cirrnui, cetd[i. A izbuti.t a se fert

'linutul stipinit

de

nefericita familie a Atrizilor.

reprezentind pe Oedip

de pe un vas grec

in fala

Sf

TFragment din impresionantul amfiteatru /de la Delphi, de pe a cdrei ultimd treaptd se zeregte, in depdrtare, marea.

SOFOCLE

9?

Si tot ce fi.-ua, ua-nJrunto.;' Pe Hades doar a-l ocoli, El nu ua izbuti. nr,ci,ci,nd, Mdcar cd,Ieacu| multor boli Ce n-aueau leac, eL l-u gd'si't!

Antr,strofa 2 aduce o nea$teptatd deviere a laudei inspre indoial5 cu privire Ia indreptarea omului c5tre cele bune. Nesigur in ciil,e sale, acesta poate, in egald m6surd, face rdul sau binele, respect[ sau incalcd legiie:
E iscusit cum ni,cr, gi,nde;tr.; Spre rdu o ia, spre bine-apiti; C in sti- u a I e g il e - o n'r ene g tL $i, jurd.n$,ntul ciltre zei? Cetatea-L ua-ndlla i.n sld.ui,. Dur nu e uredni,c de md,riri De ua cdlca el legile, De-o ft. a"m r6.u, de-o fi trufag. Atare orn ntci i,n aL vrueu
Cd.min
Sd,

;i

nici i.n suJleLu-mi


\--!

nu-gi gdseascd loc nicicind!


(

v: Do,-D

t,

-'
$#fi$
Decor grec pictat de Henry Catargi in Cyclade, fdcut parcd spre a ilustra sumbra apdsare a oestrnului

$i in acest final r5sun5 o urrmb de te'mere gi o dorin{a voalate de detagare de fapta incriminatd

98

CONTEMPORANUL NOSTRU

soFocLE

99

gi de autorul ei, degi lucrurile sint spuse cu'totul impersonal, fdr5 adresd anumitd. Altddat5, corul se face ecoul unei acuzatii pe care preon o aruncd, pe ne'drept, fiului s6u. Hemon vine s$-l induplece pe indirjitul tatd s5-gi retragd nebuneasca porunc5 de a se d,a mortii Antigona, logodnica Iui. Dar, in culrnea fmriei, Creon il invinoviteqte de o patirn6 j.osnici pe care ar nutri-o pentru tindra fat5. Corul, la i.nceput sugerind un ti,mid indem-n la ilrfelegere, rrostegte, dupi refuzul obstinat al regetrui, u,n fel d,e imn de slavi cStre Eros, f5cindu+e a accepta (sau chiar acceptind) argumentul celui puternic, al regelui:
STROFA
1

ANTISTROFA

Tu chi,ar gi pe cei ce-s cu duhul dreptd,lii. duci, inspre fapte neilrepte, $i.-i duci,Ia pierzare. Tu astdzi, gi vrajbd Stirnigi tntre oameni de-un stnge. Ajunge-o priaire n:i,rlitd din ochii, Focogi ai teci.oarei, trumoase, $i ea, stirnitnare de pofte, alllhtri De rnarile legi ale Fi.rii, Conduce-omenirea. In aeci se luca-oa Cu noi, Afr:odi.ta, nenuinsa.

Ii

(w.

781-800)

O, Eros, nentri,ntule Eros, cad pradd 7n mreiele tole atllia $i-afi[in! Tu noaptea ili Legem odihna Pe moi, obrdjori teciorelnici. Pribeag, tu strdbati peste md,ri,, peste ualuri. Pdtrunzi, gi-n birloguri ile tiare! Ni,ci, zeii, cei oegnici nu scapd, de tine, Nu sca,pd nici, ornul oremchnc. Pe cel cb L-al, pri,ns tu tn mrejele tale O mare sminteald-L loaegte.

cointinuare, corifeul mdrturise$te a vdrsa giroaie de lacrimi la vederea Antigonei, pornitl spre 15cayu1 cel veqnic. La fet se pdstreaz| in urmdtoarele dou6 replici din dialogUl cu eroina

$i in imediata

aflatd in pragul morfii, l5udind soarta ei subliniind optiunea neobignuitei fete:


Sldn:itd. tu astd.zi, purcezi, spre aI mor{i.i, Ld.cag d.e ld,rtnd., dar n-ai, Jost De-o boald., de-o mali.rnd, grea mistu,itd, $!i ni,ci, n-ai, pi.erit, tu pnn spadd, Ci i.nsd[i., iltn to{i, mrnitnrii, ai, zsrut-o Din ui,a{d,-a porni, inspre Hades.

aleasS,

(v:t.. Bt7-822,

7'

ffiffiffi #gsii.t;;;.:
100

CONTEMPORANUL NOSTRU

Apoi, mai departe, recunoscind parcd participarea Antigonei tra alt6 conditie decit la cea comund a muritorilor, corifeul ii spune, cu o umi'li,nt6 care mancheaz5 deosebirea dintre ei si ea:
", , Noi? Oameni, Din oameni, aremelnici! Tu insd, de zsie P orn"i,nd irupr e moatte, sLd:t:itd, Vei !i,, ed-ai auut o ursttd, ca zeii.

$i api intirind:
Pe mor[i a-i cinsti este foptd, smeritd,.

Dar cirmuitorul na rabdd, Sd,-i, calci, o poruncd. Ori, Jirea-gi, trutagd Te-a ilus la pierzare. (w,

872-875)

'

(\rv. 835-B3B)

Oa in replicil.e u,nmdtoar,e corul sA arunce eroinei o invfur,ovdtire dir,eeti de hybris comis prin trufie gi, intr-un anumit fel, moptenit de la tat6l sdu. De altfel gi Creon face de citeva ori referire-la caracterul tare, voluntan, atl Antigonei, la structura ei mentalb nmbignuitS, neasemdndtoare cu a Ismenei, dar analoagd cu cea a pirintelui. Corutr repet6 acum ceea ce gi corifeul a mai spus odatd, in versurile 47L472:

Spre Dike, spre jillut htalt al zeilei.


Ci,nd, dat-at nd,uald., sttrnitd. De-a ta seme{ie, cdzind, ht pd,catul P drintelui, tdu ispdgi-zs ei!

(w. 853-856)
I

1or cuvint e o consolare cu argumente anodine despre moartea atitor fS,pturi de obirqie divin5. PenduHrile acestea, contratin:npul in care bdtrinii cetSlii se manifesti pot fi puse pe seama virstei, a pierderii reflexului de situatie gi a unei coherenfe scdzute in inl5nluirea argumentelor care ii impresion'eazd pe r{nd, in chip egal. Pe de altd parte, tot inaintata etate qi experientra acr.rmuliatd ii vor fi invdfat prudenla, circurnspecfia gi indispensabila captare a bundvointei celor mari in preajma cirora trdiau. Sau destinul schirnbitor, n6,prasnic, ii uimegte, in ciuda inlelepciunii lor teoretice, descumpdnindu-i gi ldsind sd se producd o discrepanfd dramaticd intre planul ideilor general urnane in care cred qi faptele realului care desfid orice preqtiintd, rdvdqind reactiile 1or. J'Diferenlele intre planurile inchise, fir care fiecare I Ai,t personaje triiepte, se arati i:: caracterul ori-

In ultimul

tq e\ ob

rl,,

t02

CONTEMPORAN

soFocLE

103

tearna de. moart" unui egoi,sm aproape :Tpj::-i: " neocolit: $i o spune
Inti,i.,
asa stnt eu,

-'t,ri-Crl,"r,""J1?r#j o prinde pe o aduce fe f1d,_fricos, iu, fllls::d-* l::*^:l-ul::J:*: viaf,a. c"'pur,-ir,, orice fiinld inferi'oard,

carua.

JG;;'il ffiffi; il"l,rei" ;J;ff#:


,"oo.

lui pr,oaspdt5, nestabflizali inc5, s-ar putea zdtuncina prin actul de nespunere al unei fete care ar putea sluji de riu exempltr cirtitorilor. $i ca orice tiran, nu crede decit in puterea ocirmuirii qi in eficienla ei cu care se mdsoari valoarea caracterului celui care conduce. Creon are ceva din pozitivismul indirStnic Ai din necre'dinta, din indiferenla-faf6 de cele sfinte a lui Penteu, regele Tebei dln Bacantele lui Euripide, pe oare se va rd?buna crud Dionysos, zeutr ignor.at.

or*iou?rll#hu-o

(w.

439-440)

In consecimtd, carracterrrfl lui Creon

t@y"{!.qtt dinle,

a personajului din implicaliile extrraordinare ale textului dramatic) cd actualul rege, frate al Iocastei, a rivnit de m',tt dom'ia cu'm-nat'irui sdu qi a nepotilor. El d_esfdpoard o tioicl psihotogie ae iiran de r,eprobabild in mentalititea uriui orn liber latit din secolul V), oare ignoreazd orice in afard de anlicarea cu orice pre! a poruncilor lui. In ciocnired cu Antigona, el nu e purtrat decit de gtndr_rl cd dornnia

din alt univers de ginduri, de crede idei. De curind uncat pe tn-onr, dup6 moar_ tea recentd a fiilor_ lui Oedip, 6l inca nesigur pe st5pinirea pe eare doreqte sd gi-o i,nsugeasci intr_un " mod destul de evident, care-l trdd.eaz6. Inletegem dintr-un subtext plin de sugestii (ca gi f" Sfr"["ul peare, unde poti reface irntreaga biognafie anterioard

carnale, vulgard ipotezd atit de nepotrivit5 intr-o farnili'e de basilei gi rnai cu sea,mi fali de irnaculata calitate a Antigonei. Mai cumplit5 e bdnuiala i::dreptatd asupra prorocului orb, a bdtrinului Tiresias, care vine, trirnis de sem,nele oraculare intre sare trdiegte, sd-l prevind de oonsecinlele dezastruoase, fatd de zei, ale misuritlor luate impotriva

este afectat de o suspi,ciune de fond, care-l face sd presupund despre fi.ecare o josnici sl*biciu,ne. El considerS la inceput cd paznicii au fost mituili pentru ca lequl lui Polynike si fie inrnonmlntat. La acest nivel, sigur ci bdnuiala ar putea avea acoperire. Dar el pierde, in incSpitflnarea lui fatald care sporegte, ca un rdu augur, pe mdsurd ce actiunea se desfSgoard, el pierde misura pini qi i'n suspiciune. Pe Hemon, fiul sdu, logodnicul Antigonei, il suspecteazS, cum am vdzuI, a fi pradd unei pasiuni

coNTEMponawur,xoStnu

sot'ocLE

105

inmorrmintdrii.tui polynike. Ca oriunde se aratd, aduce vestea miniei zeitror qi lminenla unor catastrofe, dar aproape ca intotdeauna, nu e erezut decit cind acestea s_.,au declangat gi nu rnai pot fi oprite. Aqa ci nici bdtrinril nd gdseqte calea spre coimunieare qi inlelegere. Jignit qi iriiat de suspici,unea pe_ rygelui cdruia i-i revelai fireasci $,catuiui, aceea de a fi inversat ordinea "utio" a lly""rTil-gr_insroqind o fiinla vie (pe Antigona), qi t lisind- fdrd sepultu_rd urq mort (pe polynit<i;, firesias pleacS, neascultat de indirjirea .o"rito"ru a rui Creon, inapoindu.se intru ale sale, intru .Au Ji"i_ natorii, intru tdcutul diarog cu 1umea de dincoro spre care privesc ochii sdi cei nuimai lduntrici. Prea tirziu invald Creon, cel care constringea pe altii sd 9e pleee legilor bunului sdu plac, unei ordini superioare cu regite ei cdrora"*Tstenia oamenii trebuie in primul rind, sd li se supund. .{bia confruntarea cu rnoartea-r trezegte diir grava iluzie a puterii care nu.se,priveqte delit pe siile gi nu crede decit in sine. Pienderea lui Hemon qi a sofiei, Euridice, ndruiegte vanele sale inchipuiri de'cirmuitor puternic qi-l aduce intr-o stare toC atit de jalnicd, in singur5tatea gi in congtiinla erorii pu *rL a s6virjilqr-ca a lui oedip. f4$Ar-"c, solia lui touorr, apare ca o umbrd temiToare, roste$te o singurl replicd gi dispare inahizin-

virstnic'l tilcuitor

aparilia perechii de surori are qi aceeagi functiune qi aceeagi semnificatie intr-o tragedie qi-n cealaltS. Ele se separd gi se definesc intr-un fel foarte elar incd de la inceput fati de situalia existentd. Cele slabe, fricoase, ascultltoare o acceptd in ciuda nedreptililor strigdtoare care au generat-o gi chiar in ciuda faptului ci in fundul sufletului sint rdnite de spectacolul inechit5lii triumfitoare. Ele slnt sclavele tuturor prejudecdtilor comune privitoare la conditia de inferiorit'ate a femeii gi nu indrbznesc, din prudenld sau din teamd, sd se angajeze in ceea ce li se pare o aventuri firi ieqire, adicd sd se asocieze la irniliativa suroril.or lor atit de bdrbate, de a rdsturna aceste stdri de fapt. Orice gind de rizvrdtire Ie este strdin gi supunerea 1i se pare singura atitudine gi poslbild, gi potrivitd. $i degi afectiv ele sint ling6 surorile 1or, incercarea de ieqire din opresiunea imprejurdrilor nefiregti li se pare nebunie gi impotrivir,e zadarni,cS. AdevSrat este c5, la un mornent dat, impinsS, de comp'asiune, de solidaritate fr5!easc6, Ismena igi infrtnge o clipd frica gi acceptd sd fie dusd la moarte irnpreun6 cu Antigona. Dar aceasta

du-se i'n mulenie Si in moarte, striviti de soarta fiului ei. SupusfGsfiM-Dreediteazd in Anttgonn pe ChrSrsothemis din Electra, adici termenul contrastant pentru punerea in 'uraloare a caracterului gi voinlei iegite din comun ale eroinelor. De altfel

<com

SOTOCLE

..

107

repud.iazd cu o consecvent6 care marcheazi net lipsa oricdrei comunicdri reare"i,ntre ele si aorinta enrinei {e a4i. asurna rdspunderitre in i;tregimL, pentnl niqte raliuni care sint numai ale saLe gi"care nu pot fi intelese nici de Ismena, nici de Hernon. El are, intr-u,n anumnit sens, oarecari asEmdndri cu Is_ mena. Adinc ataqat de frurnoasa qi pura sa togod_ dul legat fi aq tatdl siu prin daioria supufrerii TlgS: filiaLe, el se afld, fdri putere, in drumuf Sio"u"ui ciocniri intne Antigona qi Creon, care_,L sfulberi. Hemon va sucomba indeciziei saie, urmlndu_ii i" mparte logodnica atit de iubitd, atit de pulin in!eleasd.

Antichitatea, ea a inv5lat din suferinla tat5lui, care sint cu adevdrat re)aliile intre puterile lumii gi care sint valorile reale. In aceastd lumind tilmdceqte in-

teleplita

trage qi ca,re a trecut prin vicisitudine ca prin elementul siu firesc:


. . . N-au Jost dureri, Ndpaste, i,njosi,ri, gi ni,ci ru,gi,ni, n-w.t, tost Ce-asuprd-ne sd nu; Ji nrtpd.dit. ..

fati intimpldrile neamului din care se

(w. 4-6)

Aqadar; er,oina e singurd. Spre deosebire d,e Electra care, trchisd in universul ei de urd si rdzvrdtire. ag,lepta totugi pe Oreste, el"tig-o-;)r; cine agtepta, nu riai are cFffiF-cdmunica. ";-;; "r;i r-piicatd in nurneroase relalii de f,amilie, ea nu irai searndnd insd cu cei din jur, pentru cd alt nivel de cumoa$tere. $i iri acest {rdieflt^g.pe bto'sicfr" la sorocte ca la cei mai mari dramaturgi ai tumii. mu tr"b;; ;t u:.yitg cd Antigorna lg insolit pe tatdl ei, Oedip, pe ' cdile _lungi ale durerii,qi ispigirii, ale meditali^ei care l-au dus la reooncilierea cu zeiii, cA a asistat la strania-i apoteoz6. Ca participantd la cea mai sfigietoare tragedie a destinului pe care a cunoscut_o

Pe de altS parte, Antigona a mogtenit sau a invSfat de la tatdl ei felul ir: care se prirnegte suferinla, neclintit gi demm. Corifeul spunea odatd, adrnirativ :
Ce di,rzd, fire are ea! Ca tetdl ei, Nu gtie-n fa[a suf eri,n{i.i, a se-ncli,na.

@"t

i;;";jul,

."i

(vl

471-172)

Dar tocmai aceastd dirzenie qi hotdrtrea nestrdrnutatd ii sint socotite de ceilalli o abatene ciudatd de la dreapta, s6ndtoasa purtare a omului normal sau socotit ca atare de ei. Chiar sora ei, Ismena, pusd la curent cu intenliile de acliune ale Arntigonei, se indoieqte de integritatea rnentali a curajoasei fete, datd fiind distanla enormd dintre firdrdzneala in-

co@

SOFOCLE

r09

mentarutr

treprinderii gi mijfoacele realizirii. De aceea co_

ii e negativ:

Te ilu de arei! !i_i, fapta laptd de nebun; Dar eredincioasd egtt aceloi cari. dragi.
fii_s

(vv. 98_99)

Nu e de mirar,e cd regele Creon care vede_n toate un sens inferior gi peiorrativ, o acuperd cu ir*.ti;;. Pentrrl el, A_ntigbnb, ca rrlaaita dintr-urr-;";;;; care el e evident cd nu_l iu,begt'e, ;;.d; ;t";#: cane. Deosebirea pe care o faie intre cete douJ zurori exprirnd aeest punct de vedere:
Smi,ntite-s amtnd,oud, udd,! Dar una azi S-a nd.ucit; cealaltd.-i, d,:in ndscare a6a.

(w.

561-562)

Spunind acestea gi rdmi,ni:ld tot tirnpul pe aceeasi pozilie de violentd contestare a I; Ia capdt de Antigo"", i""J"_ai-;,#r";;ij ".ti,-ii-irri;il1" 1f,"_tit ruer.vulgare despre sacrificiu, dar consemneazd si unicitatea encinei !g r.anort cu credin!" ;i iJJ"f*ii" cornune ale celor din jur. Dar ce-o deterrnind,pb gog@feasa fatd s6 aclioneze aga gi cum izbutegte-sd. dep6geasc;, singuri ht;; g:"r"gl",giile tragice, limiteie conditiei r"lut--ua rgl ouce viafa in chip norrnail intre ai sii, ca o

tlnb'rd care se pregitegte pentru viati gi rostul existenlei ii este iubirea, a$a cum ii spune lui Creon cftrd il vede plin de m6surra urii qi a resentimentelor: ,,!ubi,rea-i, rostul t:i,etti mele! Ura, nu!" (v. 523). -D I PorundAGSSETiiFT-ffii Creon de a lisa neturgropat I lequl fratelui ei Polynike c6zut in bdtdlie, impotriva pnopriei cetiti gi a propriului frate, o scoate dih echilibrul firesc Ai o face si acfiorreze rapid pentru indeplinirea ritualului oonsacrat morlilor, ritual fdrd de care acegtia nuAi g6sesc odihn5. Hotlrirea Antigonei e luat6 i,mediat, fdrd nici o Sov5ire, cu,m se vede din cele citeva replici schirnbate la i,nceput cu Ismena. Ast'a inseamn6, desigur, qi congtiinfi clard a adevdratelor vatrori pe oare vrea sd le salveze, dar gl un cara'cter tare, cu putere de decizie neinfrintH, fdri teaml de moarte. Evaluarea raporturilor e f6cutd de Antigona cu repeziciune qi partea dreptifii celei adev5rate, a celei zeiegti, a legilor nescrise dar veqnice, e luat6 indatS. Gindul rnortii pe care o are de infru'ntat n-o inspiimlntd. I se pare ,,aga frumos sd mort, cu sufletu-mpd.cat" {w. 71-72). Ac}iunea se sdvirgegte repede, dupd repudierea Ismenei, care gi-a ardtat slibiciunea qi teama. Antigonei nu-i e f'ricd sd fie singuri qi leapddd fdrb sd clipeascd toate leg6turile cu lumea in momentul i,n ca,re ia fatsila decizie (qi Hamlet renunld intr-un fel asemdndtor, tot atflt de repede gi neconditionat, la verigile care-l legau de viat5,

co@

soFocLE

p-eltru a se dedica in intregime datoriei filiale eare-r obliga si rdzbune moartea] p.in iupte-;;G;;te, L --- --r'" "ere6rurue ' tatdlui). " ,,rl.,ipsa de _ezitare cu care rupe toate relaliile omenegti trddeazd,.cum spuneam, o certitud.ine ie$ite {ig -cgmun a. ierarhiei ""iorifo" tradifionale. De 'r altfel toatd infruntarea di"il A"tigodii arrJn'se

lllffi '}lntff :lililelor-d-ive"g-".1ts::Jn'iiqn:*


"ili#rffSLi,l,,iELXJtT care Ocupi,ndu-se de trragedia [itig;r*, pe o consid,era ,,rl,ne, di,ntre cdle mai, iuii*u, i,n toate pri.uin_ 5_ tgle cea_mai, ilesduirgitd, ;,p;;i d,e artd, a tuturor v t:i,mpurilor.,. Hegel iil-ai""genfa dintre cei doi o infruntari "ga*"
_

ordin ce se reJerd, gi, Ia ea, ca sord,; ea igi tmpli,negte cr a dator i,e a inmo r mintd.ni,, as culttnl, dc - pt.etqtea jtq:gastgS*..3.*-pgr&Bt -tratrele-sd.u. Fddnd acest lucru, ea inoocd Legea zeilor. Dar zeii. pe care ea ii cinstegte sint zeii subterani a.i Hadesului (Sofocle, Antigona, o. 457: fl (6uorxog r$v x&ra SeSv A[xq), zeii interiori. ai, sentimentului, ai i,ubi.rii, ai singelui gi nu zei.i, luminogi ai. aiefii'i' li;bere, consti.ente de si.ne, a poporului. gi a statu,lui,"r
sa
"

*,"p,

;:hr:asrring

Generalizarea hegeliani are adevSrul ei gi raportul ei de pe,rspectivd, dar la analiza mai adi,nci a lucrurilor, acested se dovedesrc mult mai complicate, cum
desf5goard, aparent, numai intre Creon, conducitor al cetitii gi ddtdtor de legi in ea qi intre Antigona, sora celui ucis, care-gi face datoria de farnilie. Dar, cum am vdzrrt, in pa'rte oini aci, nu asta explici totul. Nr.lcleul conflictulvi e strins in citeva replici mult citate, devenite cL^asice pentru definirea ciocrnirii tragice:
CREON
. . . Vorbegte

a doud Up""i pentru Antichitatea elind. 4 - de interese tipicd

o arati varietatea fesSturii tragice. Conflictul

se

interesul familiei,-il. ore c&-pito, femeia, Antigoma, buo are ca patos bdrbatul, Creon. polgnike, Iuptind, tmpotrh:a tnai.ntea por[ilnr "iiilU sd.u natal, cdzuse lebei., iar prinir_o lege anunlatd public, Creon, domni,torul, ameninid o, *oo*"o pe oricine ar acorda onoarea l,nmormnnfifuii acestui dr,tgman of orosului. ,Aceastd. porun-cd., sub rap,artur eaclusiu ar binerui pttblic Ai, al statului, ,Antigoi* nu o consiilerd, c' un
ndsta.rea comunitdti,i,

El spunea: ,,Totttl este consecuent tn aceastd, tragedi,e: Iegea pu,bti,cd a stattttui, gi inti.ma iubi,re d.e famili,e ,si !.atoria tald. de frate stau fa[6 in !ald,, combdtind.u_se:

scurt

gi,

fdrd,-ntortocheri,: gtiai,

Ori, nu, d,e-opreligte& ce-o poruneisenv eu?

r Hegel, G.W.F,
pag.
473.

Prelegeri' de esteticd,, Brrcureqti, 1966, vol. I,

tlz

coNTEMponaffiostau

soFocLE

113

ANTIGONA $tiarn! Cd iloar porunca-{i auzit-ut, to[i,,


CREO]V

$i-aktnci curn d.e-ndrdznisi


"A,NTIGONA

tu legile

sd_mi, calci?

punctul de vedere gi puterea, iar Ia Anti,gona pretul merge pini la pnopria jerttire. Miza ei in aceaste infruntare e o mizd rar purs6 in curnp6n5, viafa, de care ea se va despdrfi repede, cu hotdrire qi fir5 govdire, dat6 fiind inSltimea valorilor pe c'are le apdrd gi de a cdror existenti ea es,te absdlut De aci, deosebirea lntre calitatea opfiunii acestei protagoniste qi a optiunii, daed qi ci,nd exist5, h celelalte per,s'onaje tragice. Antigona a exercitat intr-adevir optiunea ei tragici cuprinrsd in vorbele: moartea! . ,. ,,Noit afn ales ce-afn urut, Eu (v. 559). N-a fost niei obligat6 de dezonoare s6-gi ia viata, trezindu-se dintr-o iluzie, ca Aiax, nici nu s-a supus ordinului ven:it de la uunbra unui erou, care apare ca un deun er machi.na in Philoctetes, nici nu $i-a asurnat r6spunderile unei rdzbundri, mtd.t agteptate, rnuLt legdnate, incheiate cu o dubld ucidere in Elec'tra. Nici tatdl ei, Oedip cel >r mult incercat, n-a avut ilr a$a m5surd libera ei alegere. Prin aceEnta, "A.ntigAna S_sifircazE-jsa.r.[e-sus . ,Ea a.optat-pentnl
sigurd.

i
I

Nu Zeus mi,-a dat aga porunci! Ni.ci. Dike _ ea, Ce std cu zeii din Infern - atare legi Nu a dat omuluL lar eu porunca ta N-o socotesc atit de tare-nc?,t pe otn Sj;l fo.cd.-a-nfringe chiar gi, legile zei.egti, Cd-aceste legi nu sint in slotsi scrise, nu! Dar pe aecie-s legi gi nu-s de azi, d,e ieri, De cind or ddiruti, n-o gtie ni,ci un om. $i sd le calc d,e frica urunuia, oricit De tare-ar ti? Sd md,-osindeascd, zeii? . . . Nu!
(v'rr. 446-4b9)

Aci se-nfruntd intr-adev6r doui voinle tari ca dou6 l*g.de spadd, pe doue tipuri ae adevaruri ;;;il: patibile, pe doud planuri de gindire gi de valori Care nu se pot intilni. Fiecarrre din cele doud personaje este, cu orice pnet, consecvent cu sind. Dar pre,t merge la Creon pnn6 Ia oricare viat5 din 3cest pe care e gata sd o sacrifiee pentru a-$i apera Jur

;i CEmin;-gi*c.,c$ii aac6 echilibrul lumii nu s-ar fi stri,cat prin porunCa xcesivd a lui Creon. Dar ata, a aba'nd,onat totul, aleglnd rnoartea. Tot ceea ce trdise, chintesent6 de

re@egetUftle.__cu

spii@

lurneq. Cum

CONTEMPORANUL NOSTRU

SOFOCLE

rls

- eu, De Perseforw gd.zdu,igi Tnrnesc - d,ecit toli.;iPornesc Ce-am tost mni urgisi,td, Eu azi, ctnd nu-mi, bd,tuse-al utelii greu soroc, Venind spre uoi, nd.dejdea dno,r nfi legdnd, Cd. fri.e, tatd-ti ua fi, drag Si-fii oa fi. drag '$i lie mnmd., anm gi !i,e, trate ilrog, Sd oiu la uoi! Cd.ci ew pe aoi, u-arn tmbdiat; Gdteala martii o-am td.cut; cu stropi stintjti Mormlntu-am prinosit . . . Eu, Polgni,ke, eu Te-arn ingropat! Rd,splata? Vezi-rni-o! $i drept Era - socot - ei,nsti,rea mnrli,i, sd-li-o dat. Cei buni o si,mt! . . . Copi,i de-aoeann, ori sot ce-ar Murit, ei putrezeau fdrd mormint, dar eu Cetatea n-o-nfruntam! Cu gtndu-aga. rn-arn dat: Cd. sol de-ag ti pierilu,t, eu sol imi, mni gdsearn. Copi,lul de-mi, pi,erdeam, cogtil c-un alt bdrbat

durere, pri,n mortii ei pe care-i pregdtise ea pentru ultimul dru'm, se schirrlbase in intelepciune gi subtiase legdturiLe cu lurnea, f5cind-o apt6 pentru dialogul cu cei de dincolo. Spaima de moarte a paznicului r5,milre de,parte de Antigorna, c,are atrege pe 'Thanatos ca pe un mire mai durabil. $i ceea ce pare regretuil. sfigietor al tinerei fete fati de ceea ce lasi in urmi ar putea fi considerat o pagind de inegalabil5 psihologie tragic6: O, groa.pd,, tu! Culcug al nunlii, mele, ht; Ldcag ce-rni fi-oei vegnic xtb pdnttnt! Pornesc Spre tine-acu,rtL, spre mnr{i.i mei cd. mul$i mi-au Jost

Ag ti wut... Dar frate cum oS mai, aueaT Cd doar 9i tatdl meu gi maied-mea tgi au La Hd.des azi,ldca; .. V,ezi, darl tu, trate d.rag, De ce cinstire eu li-am dat mai rnult dectt Ori,cui! lar Creon, regetre, m-a-rutinuit. Cd-o fdrdelege-aqr sd.uirgi,t. . . 7n mi,na lui Sfnt azi. Md d,uce spre mnrnfint. Eu n-am gtiut . r. if De-al m.nfiii drag desfdt; eu so! nu am o,aut, I lVici prune n-om al.dptat. $i singurd - cd to[i. Wt-au pdrdsit d,e uie azi spre-al morlilor 'fr Ldcaq cobor . .-. Ce lege-a zeil.or eu, arn cd.lcat? Sd.-mi m,ai ridie ochii spre ei? gi spr{jin cui Sd, cer? Vai, ce cucerni,cd am tost! Ior azi, Ca pe-o necredincioasd tDti mi. socotese. Da.r ilacd zeii cred cd-i d,rept sd.-ndur ce-ndu.r, Prin pdtimiri eu uina" mi-o aoi ispd+i; Gregeala-mi, reeunosc! O* al:lii, vinwafii De-or ti, dea zeii-atit sd pdtim.eascd, ei! At?,to d,oar, ctt pe nedrept eu pdtimesc!

(w.

891-928)

$i.ultimele-i cuvinte furainte de a fi dusd la moarte;

fi

Q, Teba, tu, pdmtnt strd,bun! O, Zei, strd,buni ai, alpr mei. Strdbuni! Ce zornic ei, md, duc! Prhsili, cnrmnci ai Tebei, voi, Ce-ndurd, uLtimul zsldstar
6t

116

CONTEMPORANUL NOSTRU

tt7

Regesc

Cd,-aga cucerni,c rn-arn

- ;i

de la cine, uai purtat!


(v. 937-943)

tem firi patfuni care incheie o qi plini de durere:


CORIFEUL

viali fdri

prihand

rnoartea cu o admirabild gi neclintitd hotdrire $i care nu aornite decit o singurS nedneptate, la adresa lui llemgn (cici omisiunea nurnelui lui ca qi repetarea faptului cd va muri p[rdsitd de tofi nu e numai un semn de decenld la fecioara de slnge regesc care nu pcnnenegte nimic despre drragoste, ci qi expresia convingerii de a fi fost abandonatd). plingeiea cu pomenirea gropii, invocarea pe rind a celor care o 3$teaptd sub pdmint, fiecare cu rrr'demia Iui, fiecare dat'orindu-i grijirea di'n unm5, apoi nestabilirea clard a,faptel,or in legdturi cu inmor,mintarea lui polyn$e pe care singurd ea a sivirgit-o, ca gi argumentele care,au determinat-o la a,oeasta, argurnente ale singelui, ale a,rrticei rudenii (parent6), argumente cane se cad auzite de redutabilii zei subpiminteni qi intdrite de mdrturia eel,or morli, alcituiesc un bocet ritual menit s5 atragd atenlia lor binevoitoare qi protectia lor asupra aceleia care va cobori indatd in irnpirdliLa umbrelor. Bocetul e explicafie, disculpare, reoonciliere cu cei de dfulcolo, dar gi aruncare a vinovdtiei asupra celor care au condamnat la rnoarte o fiinld cu,cernicd, fdri vind, un fel de bles-

Dar ordinea spuselor, natura expiicafii,lor trddeazd oalitatea acestui ultirn discurs al eroinei care a ales

t. Imi uine sd, uit gi de lege, $i rw-mi. pot opri, nici. gi,roi,ul de lacrimi,,

Ci,nd insumi. udd astd.zi ce ochi,i-mi. udzurd,

Ctnd. vd.d, pe-Anti,gona pornttd. Spre-al nun[ii, culcug: ld.cagul cel uegni,c.

ANTIGONA
STROFA 2

Priui[i-m.d,, zsoi., cetd,{enii. dtn [ara-mi Strdbund! Eu calea nentoarsd. Chinr azi. uoi, strd.bafe-o ... Tu vezi,-m6, Sowe, $i,-aruncd-mi tu raza di.n urmd! Cd, Hades, ce-n ueci, i,t, adoarme pe oameni,, Spre [d.rm,u-Acheronul,ui,, iatd,, . De ui,e m.d duce. Eu n-am auut parte De-a nunlii, cunund. gi.-n pragul Culcugului, n'?,eu eu n-am auzi.t i,mnul Nuntirii,. $i, azi. a rnea nuntd, Cu tluuiu-Acherdn eu o fac pe zsecie.
.

CORIFEUL pornegti spre aI mor[i,i Ld.cag de [d.rtnd,; dar n-ai, fost


Sld.ui,td
astd.zi,

tu

IIt'

CONTEMPORANUL NOSTRU

SOFOCLE

119

De-o boalrt, de-o mnltmd, grea mish.titd, $i, nici n-ai pierit tu prin spadd, $i tnsdli, din toli muritorii, ai arut-o Din uiald-a pomi inspre Hade* ANTIGONA
ANTISTROEA
2

ANTIGONA

s"Eore 3 \/ai, cum igi, bat joc ei de mine! Pe zeii


rneu! Agte aptd,- mi Tu moartea! De ce sd,-(i, aud ale tale Batjocuri, din uiald,? Tu,lard, $i uoi, pdminteni ai,ldni-mi strd,bune! Izuoqre- ale Dikei,! V oi,, cringuri' Sfi,nfii,te-ale Tebei. cu ml,ndrele-i care, Sd fi,ti milrturie cum ni,rneni, Prieten, md. pltnge porni,nd eu ee lege-i, Aceasta? spre hruba ce-mi, fi-aa Mormi,nt curn n-a fost niciodatd.. , Vai mi,e, Eu incd.-s in anld.. ., dar oare Mai, sint pmntre oameri? Departe-s ile cei. cari Trd,i,esc.. . St de mar{i, sl,nt departe!
P dmi,ntului,

Eu gtiu pouestirea stirgitului jalnic Pe stinca lui Stpylos unde Acea frigiand,-a lui Td,ntal odrasld,, Se stinse din oia[d, gi unde, Ca iedera scai col.dcit6, au strfns-o P ietroaiele stincii. Tntr -una-i, Bdtutd. de ploi gi zdpezi - mi se spume lacrimi gi lncrirni, sd,rmnna, $i Ii curg printre gme gi,roaie gi, &nii-i Sint Leoarcd d,e plinset. Ursita.-mi Gdtegte gi mi,e o astfel de moarte!
CORIFEUL

CORUL
Spre Di,ke, spre jil[ul inalt al zei.fiei, Cind, dat-ai, nfutald, sti.mLtd. De-a ta semefie, cd.zinil, tu pdcatul Pdri,nteht i, tdu i,spd4i-v ei!

Dar, uezi,, ea zei,ld, era gi di,n vi{d, Zeiascd, grurcede. Noi? Oameni

ANTIGONA
oi,e

Din oameni arernelnici! Tu insd. de Pomind, inspre rnoarte, slduitd Vei, fi, cd-ai auut o ursi,td. ca zezi.

.AN?rs?nori.3 Ce gtnduri, de jale trezegtt ht in mi,ne 1forbinilu-rni de jalnica soartd

120

SOFOCLE

L2t

fost gi, a noastrd,! Cumplitd, au auut Labd,acizi,i,, Vesti,lii! Vai, grel"e pdc,ate-ale mnmii,, Sd,rmana, gi-a ei, dezmi,erdare-n Culcugul nuntirii cw tata. . . pe care-l Nd.scuse! Voi, mie, sdrmana, De ci,ne arn lost zdmisli,td.! Louitd. De bldstem Si, fd.rd nuntire Pornesc eu spre ei gi, cu ei am sd.-mpart eu Ld,cagul cel uegnic. Ah, frate, Ah, trate, ce-amaruri mi-aduse A ta cu.nuni,e! De-acolo, Din mnarte, pe tnine md. smulgi, tu azi vielii,!
U r sitd.-

A. tatii,, ce-a

Nu !i,-ua in'juru-m,i,, sd.rmona!


Vai,, ni,meni, mi.-o pli,nge uri,sta-mi, arnard..

(w.

801-BB2)

CORUL Pe morli e-i cinsti este faptd, smeritd,. Dar ctrmuitorul rat, rabdd, Sd-i calci o poruncd,. Ori. tirea-[i, trutagd Te-a dus la pierza.re. A,NTIGONA
EPODA

zenituri ralionale nu ajung sA lumineze


acestea.

Sacrificiul Antigonei gi urrmrarea ei in moarte de cStre Hemon purifici de nebunie vizduhul Tebei poluat grav de neintrelegeri qi fatale inddritnicii gi i,nteleplesc cu intirziere pe cei remagi in urmd, ca qi in Romeo qz Juh,eta, printr--un catharsis i'niltdtor. Dar efectuL tragi,c e gi aaela cd intrebdrifle posibile rAlmin fdrd rdspuns in fata chiar a unei astfel de jertfe. Sacrificiul a fost sau nu de folos (in sensul evident al finalitdlii fdri scop)? Moartea Antigonei a dus spre ceva, a lurninat ceva, a puts undeva o sdmin!5 de exemplaritate gi in ce z'on6? Clarele

Un lucru e sigur: diruirea de sine a fe-

toate

Pe drumnl nentors md, vor duce, vai tni,e, De ni,meni, jdlttd, gi Jdrd, PrLeteni, gi ldrd nunti.re; gi. raza Cea sftntd, de soare eu n-oi mni, Vedea-o ureodatd, gi, ni,ci, un prieten

cioarei insearnni o putere nou5 a voinlei omene$ti, o depdqire certd a conditiei nu nu,mai feminine, dar urnane in gerneral. $i cu aceastd tragedie sofooleand ni se pare cd se deschide in viziu,nea poeti',lor tragici ai Eladei o nou6 etap5. A fost o vrerne cind numai zeul se jertfea, ca un gtiutor ce era, apa cum se intirnpla la Eschil, la care se deosebeau atit de mult tragediile cel,or de sus, ca de pildi trilogia Prometeu, de tragediile oamenilor supugi unui destin iralional, onb. Cu Anti,gano intrim intr-o etapl post-prorneteicS, irn care oamenii inva!6 sd se jert-

122

SOFOCLE

tzg

najelor. *In toatd istoria qi _mitologia anticd, nu se aflI paradigmd mai cump,Iitd peatru cdderile qi in[li5rile fiinlei omenegti decit Oedip, cel care a bdut ioat6

feasei ei _ingigi pentru nigte varlori superioare, aga incit echi,librul rdsturnat de nebunia qi ,rugtiirrl" altora sI se restabileascd prin moartea lor. Si nu din'intimplare qie ares poetut din colonos n""mut labdacjzilor pentru desc[iderea spre o nou6 treaptd ft: evolulia condifiei umane. Acest nearn atit de bintuit de suferintd, atit de neomenegte parcd in_ cercat de destin, a putut da destinului'rdspunsurile cele mai demne, mai dirze, neplecindu-se sub tdioa'sa, inexorabila sa poruncd. chiar in abisur durerii, ciliva din neamrul lor au g5sit in ei nenumi_ rate rsulse pentru a trece dinculo de moarte, prin_ tr-un fel de transfigurare. pledoaria Rniigonei inaintea mortii, -fdcutd in fala nevdzufilo, ,"i aiHa_ fe_sqlui qi a umbrelor care i-au fost dragi, este- un de preludiu la ceea ce va insemna sfiigitJ t"td_fel fiui siu, i'n ordinea grudului de evolulie'a p"rso-

ale u,nei experienle uirnane dintre cele mai complete. Tnecind prin cele mai bune gi mai rele ale vietii, firdltindu+e prin strdlucite virtuti de suflet qi intelect pin6 la cunoagterea gi actiunea superioar5, eroul. crade in strdfu'nduri de intuneric, incdl,cind raporturi sacre, ficindu-se vinovat de uciderea tatdlui siu, Laios, $i de incest la care ajunge prin cdsdtoria cu propria sa mamd, Iocasta, dind nagtere unor fii care-i sint gi frafi. Astfel, Oedip se aratd ca un alt fel de Ulise, pe alte niveluri de cunoaEtere intoarsd, inillat gi cobo'.r{t de zei, lovit pini i'n pragul, pirrd la limita puterii omului de a

mitul nefericitului rege atr Tebei, Sofocle d,eseneazd u,n model trragic prin excelenrfi, reficind
dupd gindul gi interpretarea sa, ultima parte a vietii lui Oedip. Cetatea este bintuitil de urgie: ciu'rna face ravagii, * pustifurd cu pestilenta ei viefile oarnenilor gi puterile germinative ale naturii; Totul se u:suc5, nimic nu mai poate prinde via!5. Spusa preotului lui Zeus zugr5vegte sinistre irnprejurlri, cu o putere de evocare izbitoare. In vorbele lui, Sofocle pune amintirile sale proprii despre flagelurile pe care le-a cunoscut de utsu, despre r5zboiul. peloponesiac gi mai cu sea,md despre grozer\ra citrnrrd care a secerat, in apusul gloriei, Atena. De aci adev5rul r5scolitor al scenelor de jale gi vaier, de rugi a cet5fenilor

indura. Retruind

drojdia dunerii, fdr6 gtiinld gi f6rd vrere. pentru lumea veche, doar numel,e lui auzit incrincena simtirea. Pentru lu,mea noastrd mitur evocd neobignuite explordri de psyche in legdturile cele mai adinci qi mai obscure ale corditiei unilane originare. Dar pe lingd acestea, rdmin gi vechile gi exterioarele date

tz4

SOFOCLE

Lza-

{- cdtre zei qi c6tre regele tror. De aci gi frumuselea celui. care, std, aa un pdrinte lurninat, ilr fruniea cetdtii gi de la care toti agteaptd izbdvirea. CI pericle va fi fost, mdcar o chp8, in gindul poetului,
investit cu citev,a atribute ufu'p"nJo"ajultii toagic, n-ar fi i,nnpmibil. Meditafia asripra sorlii s_a iniu_ necat mai crincen la poetul tragic confruntat cu lntimpldritre unei istorii vitrege fn a cdrei indiferu3lg. fatS de virtute qi valori el vedea mina implacabild a moirei. $i analogia pfuri 1a un punct, intre soarta eroului Titig gi a celui istoric, intre Oedip gi Pericle, poate fi gi a gi fost aruncaie ca o ipoiei5 explicativd a pathos-ului tragic din aceastd pies6. Unde este la eroul mitic hgbris-ttl, care avei sd-l piard5? Cu,rn se v5,d la eroul tragic, placat pe tradilia mythos-ului, di nensiunile iradilionalei Cum se pierd, se cigtigi sau se mdifici acele dirnensiuni

ei. Arnintirea faptei se pSstreazd vie, lng6duind


nddejdi noi:
"A,cegti,

"

in care se rqgdseau, aproape obligator,


g-i cu,c,erirea,

inlelqrciunea gi rdzboinicia? Oedip a devenit erou al cetitii printr+ cucerire sui gen6ris, cucerire a u{nor pozitii ale intelectului gi ale spiritu,iui, printr-o inzestrare speciald. preoiul o ,purre chiar in prima repli.d, reiterind motivele incre-derii manifestate de cetate in acela ce avea sd-i fie cirrnuitor. Cindva, el a izbivit Teloa de monstrul care o. biltu]a impunindu-i un tribut singeros qi a reuqit si dezlege faimoasele intrebdri Jnigmatice. De aceea a binemeritat de la patrie, devenind eroul

intemeierea

copii gi eu csre-n cdninul tdu Ne-am stfrrw, in tine tru oedem rLrL zeu,, ci-un om, Dar care-n pacostea ce ne-a louit nzai pofii Prielnici sd, ni-i, Jaci, pe zei. Cd,ci tu, abi,a Ajuns ai,ci, ne-ai dezlegat de-a mai pld,ti, Noi, Sfi,nm,Iui tribut. $i asto td.r'ca noi, Sd.-ti, ti oorbib san dat untn sfat, ci doar prin han Zei,esc ne-ai izbfu:r,tcurn to[i, o spu,n gi,-o cred $i. azi,, std.fine-al Tebei, iar rugd.mu-te, Oedip, ajutd-ne! Cd sfat {i-o da urlrrl zeu, Sau doar urun maritor, totuna e! Cd.ci tsd.d Cd cei hirgi[i, de ai.a[d,-s sJetnici in[elep$i.. cel Cetatea izbd,uegte-o tu - tu, omul Mai, bun! !i-e tai,ma-n joc. Te cheamd.lara ta: I-ai fost cinlua mintuitor; mai fii-i gi azi Cu-acelagi sirg! Sd n-aibd,-a sryne csreua, Cd, i-ai lost domn ca-ntti s-o izbd.aegti, 1i-apdi De ri,pd. tu s-o dai. Cetatea-nal[d-ni-o $i-acum! Cu sprijin de la zei ne-ai Jericit Ctndua; sd-i lii gi azi izbdui,tor! $i. ilat De-gi aa mai li sd.-i fii tu fdni dornn, cum egti, $i ozi,Tnd,ear sd. nu domnegti peste-un pustiu, Ci, peste oanneni sd. fii do,rnn! Cdei ce mai, sint Cetdlile !d,rd. ostagi? Mai sint cetd{i? lar nduile td,rd, uislagi,, ce nd,ui mai sint? (vv. 33-bD

126

CONTEMPORANUL NOSTRU

SOFOCLE

Repetata rugdminte a izbdvirii revi'ne in variate reludri in vorbirea indureratd dar bine intoarsd a lbdtrinului preot, e>rprimind opinia intregei cetdti despre valoarea conducdto'rului care-i apdrd destinele. El este un inalt detindtor al virtutii intre oameni (,,tu, omul cel mar, bun*) qi un suslinut de zei, acoperind din toate punctele de vedere exigen{ele tipologice ale eroului. Fii,ndci gi infelepciunea ii e prieteni pe cit poate fi unui om. Dar despre aceasta nu mai vorbegte preotul gi nici ceilalti interlocutori; la ea se referd doar enoul in citeva rinduri. Odat6, semn aI bogdtiei mi'ntii, aI feluritei puteri de conjectunare, Oedip mirturisegte ci gindul. sdu plin de griji, ,,pe multe cdn a prtbegit", in c5utarea de solulii de scdpare. Altddatd afir,m6 (gi cam prea vddit apodi,ctic suni afin:natiLra lui) cu o incredere nesfirqitd in puterea inteLectului sdu:
Eu taina o uoi. iscodi. gi,-am s-o dezleg!
(v.
132)

s5 de monstru $i enigmel'e sale se simte obligat cea **iA"o" qi actuala tain6 dnept o continuare soart6, ezLegarea' i.";;lt $i Je-i natar."sc[ aceeiqi prea sigur qi prea .,roiba sa sun6 dintr-o dati bu, care indrdznetr pentru un context a'tit de surnbru, in mai mul't stirse sirnte'mtttia zeilor ce nu trebuie

E drept ci el rdspunde in fetul acesta Lui Creon, care, intors de Ia Delfi cu siatul oracolului (ace1a ca ucigagul lui Laios s5 fie ciutat qi pedepsit) qi intrebat de Oedip de ce la rnoartea fostului rege nu s-a gdsit nimeni si-l r6zbu,ne, riposteazi aruncind vina pe Sfinx, care i-ar fi silit si lase taina neatinsS. $i atunci, sigur, eroul care a izbivit cetatea.

blestemului care utrnwz6, atit..de de-p t.U"t, de necru!6tor, aruncat fe$a.+ului incl necl; noscut aL crinrei impotriva bdtrirnuiui rege' tace sa crearsca tensiunea sc'enei printr-un fel de disonan!5' direct in expnes-ie e;i,"t"-" nerndsuri netnecirt6 incb pasiune in irnbr6-ait""ia, dar t'r5dind un exces de lui Tiresias, proliqarea unei cauze ciudate. Sosirea id."l or.b, adaugi atmosferei incircate, parcl de {e citev"a note noi. V6zitorul, intristat iA.., "rrgur, vedenii sa interioani, incearci si evite, prin vorbe m aoi peri, clarificlrile pentru oa're a fost ehemat qi pextru care Oedip insistd atita. El iqi duce gtiinta ."'p. o dureroasd povard 9i ar dori s5 se sustrag6 obtigaliei de a ,,spl'ne", considertnd ci incercdrile destlinului s" supoite mai lesne fdrd prerqtii.ntd.^Dar intr-un dialog foarte strins qi cu o stranie desfiqurare crescindi, Odip, prad6 unei nelinigti r6u vestitoare, vrea s6-1 silea'scd si spunb adeviruil' despre vinovai. $i din replici in replici, din infruntare i'n infruntare, se instaleazd o tensiune nepotlivi!3 pentru erou care, iritat, reaclioneazE cu violenf6"

ijlu"*toea

128

CONTEMPORANUL NOSTRU

SOFOCLE

L29

dezviluind o fa[5 necunoscuti incd in seninul s5u portret de pini atunci. Iar prorocul, reticent din compasiune la inceput, dar nemaisuferind nedreptele invinuiri aruncate de rege, tnansfor,mate repede in invective vulgare, spu,ne tot, i'ntii mai invdluit, apoi tot mai rispicat. El dezvdiluie hamnrtia lui Oeditrr, pricinile qi tipui de hybris co'mis. Prin r5u1 pe ca,re-l ascund'e in sine ca pe o 'nefastS sdmintS, a sdvirqit qi sivirgeqte incd regele Tebei faptele incrirninabile. ,,Tu-mi spui, cd te-nci,udezz dr,n ucna 'rnea. Nu uezt cd-n tzne-t, rd,ul?" iL admonesteazi Tiresias pe rege, punind degetul $i pe fatalele cusururi care-I vor pierde, ,ruorba" (,,uorba ta ?,tr, Da ,aduce mult necaz" vv. 324-325, gi ,,sd,Ibateca
mi,nze".

TIRESIA,S

Dar tocmai ea

i,zbinda ta

te-a

gi,

pi.erd,ut.

(vv. 441-443)

s Sibilinicele, incurcatele vorbe ccrnlin pe lingd pricina nespus5 pooneniti qi mai inainte a unei legdturi taini,ce intre interventia Sfinxului in soarta lui Oedip gi linerea ascu'nsi pini acurn a secretului mortii lui Laios, contfur gi o a'dresd destul de sigurd Ia relalia dintre proverbiala victorie a unui intelect ornen'esc Ai orgotiul care, derivind din aceea, il duce la pierzare. Cdci de fapt, in pie.sd, condilia lui Oedip este conditia omului reflexiv, a girditorului prea increzdtor in aapacitdtile de cunoaqtere ale intelectului s5.u qi care refuzd orice obstacol in calea acestuia. De aci jacta,nla lui superbd, dar generatoare de hybris, iu care exprimd decizia de a p5trunde qi misterul morfii lui Laios. $i tocmai in increderea fdrd abatene a eroului in intelectul sdu sti gre;eala cea mai gravd. Hgbris-ul orgoliului spiritual se nurrndri printre cele mai grave la vechii greci, ca qi in gindirea creqtini mai ttrziu. Nimic nu pdrea mai degdnfat, mai periculos decit o minte prea iscusiti omeneascS, lipsit5 de umirlinla cerutd de zei qi care ar fi putut treoe dincol,o de lirniteie, de barierele fixate de ei spelei uma,ne in cunoaqtere. Oedip pare s5 aib6 o astfel de minte depdqind sta-

Mai presus de aceste date temperarnentale ins5, bdtrinul atinge sursa cea gravd a nefericirilor Lui Oedip. ln furtunoiul lor dialog, cind eroul nu des-

un moment dat cuvintele lui Tiresias, aru,ncd'o ironie cu privire la faimoasa lui ispravd din tinerele, dezlegarea intre,bdrii.or Sfincurcd la
acEsta

ii

xului:

flRE,S/A,S

$i tu nu o dezlegi? N-ar, tost


OEDIP

tdlmaci, dibaci,?

Tu-mi iei in ri.s i,spraua cea mai mnre-a mea!

coNrpivtpoRANul NOSTRU

soroCr,

rea qi marginile omului de rind, qi cu care. indriznegt;, ca ui temerar ce se af16, si scrutez,e qi s5-dezviiuie taine. Dar zeii i-au dat harul, ei 1l vor Fi pedepsi pentru excesul cutezantei furtelectuaile, pentru cd-ei plstr,erzd balanta strictd a celor bu'ne 9i a celor reie, qi glndurile ca 9i faptele, ca $i vorbele muritorilor'sint mdsunate de ei cu o mdsuri al cdrei tiig cade neiertitor cu o ghilotini cind ceasul destinuiui a sunat. Punind in erourl teban attta noblete qi atita strdlucire intel,e,ctual6, ei au aruncat in el 9i furnintra pierzirii, care i'ncepe sd incolleasc? qi sA creasce repede, cudnd dupi enunlarea situ'atiei tragice a cetSfii. I'ntnat irn transa Peri'culoas[ care vesfqte dezastrul gi cdderea eroului, fdri intoarcere, Oedip este impiedicat, de nefireasca sa surexcitare, sd mai pdstreze cuvenitele misuri, qi merge din exces in exces. Parci de undeva, din fo'ndul iralio' nal, scitrlat sub strinsura evenimentelor, de friul raliunii lurniaroase, un alt eu a ieqit 9i vorbeqte tot mai tare, mai violent, mai agresiv, mai incoerci.1

tunburat o$linda ' Desti,nul a absent gi a scos la apelor pure din care suprafatE. milurile ashgbns-ul e
cunse, incredibil de intunecate. Quem

bil.t

didz uult, przmum dementat, spuneau rornanii, observind probabil nigte modifi,ciri adinici in cei care se apncpiau de sqadenfele fixate de fatum, ipostaza latind a moirei. De aceea trdsdturile nobile ale carac' terului lui Oedip nu se mai percep dup[ ce intrd in dialogul scrignit cu Tiresias. Prins in v5lrn5gagul de ife care-l poartd fSrd rSgaz spre pr5pastie, regele Tebei face loc, pe rind, in glndirea sa, unor argumente false privitoare la oa'meni. Tiresias e cel dintii lmpotriva cdruia se revarsd cu vofbe nechibzuite gi cu suspiciuni care uluiesc chiar pe un cititor al zilelor noastne, in care mult sld,bitul. sentiment al sacrului recunoagte, mdcar ca valoare tradilionaid, valoarea prorocului. Felul in care Oedip forleazd pe omul lui Apolon e dintr-o datd nepotrivit, adevdiul neafli,ndu-se cu sils. Mai departe lucrurile se agraveaz6. treptat qi cel mai bun gi mai i,nlelept dintre oarmeni batjocoreqte pe trirnisul zeiLor, acuzindu-l de crim5. Situatia aceasta este probarbiL una arhetipal5, deoarece Oedip tnece prin ea ca gi Creo,n inaintea pierzaniei in Antr,gona, ca gi Penteu in pr,eaj-

lupiter per'

r Nu slntem de acord cu acei exegetl sofocleeni care vdd in Oedip un total nevinovat, oprimat de un destin orrb, sdlbatec (sa, de pild5, Aram Frenkian ln remarcabila carte Inlelesul wferintei umane, E.P.L.U., 1969).

ma catastrofei din deja pomenita tragedie a lui Euripide, Barantele. ,,Criza", ca sirnptom al declangirii destinului, aduce la suprafati motivele interioare care justificd actiunea echilibrantd a acestuia. $i in spefl este vorba de i,nvinovdtiri mcrilege, de i'nsulte aruncate unui personaj tabu care nu intim-

9'

1?'

--_----_--

CON-EMPORANUL NOSTRU

SOFOCLE

nl6tor este unul qi acelaEi in cele trei piese tragice-

bar iati

aceastd scen6-cheie:

OEDIP
Tiresins, tu co,re toate Ie' pd'trunzi' gi' $i. ce-i iertat a' fi gtiut, ce a"scuns Se cad.e'a !i', gi' tainele pdnti'nht"Iui

?IRESIA,S ,Ah, La^sd.-md. sd. plec! $i soarta crede-md, Mai, bine ne-onl rd.bdo.o-aga, gi, tu gi, eu. OEDIP Gregegti ctnd, nu ne ld.muregti. Uri,t !i-ard[i, 'Tu dragostea cetd.!ii,'care te-a hrd,nit. ?IRESIA,S Dar ;ti,u cd. uorba ta i[i ua aduce mult Necaz . .., gi, ca. sd. nu gretesc gi, eu aga....

dar gtii' $i. pe-ate ceralnti - !i-s oclui' orbi, -Ca f"ao-t azi tn greu prd'pdd' Std'p'i'ne' tt't', Doar tu-i, pott, !i. izbd.ui,tor. Itri' zsor tt' spus Trimigii mei cum Febus ne-a poad'quit: o. spus fL tdm'ddui[i De-aiest ptriol - ucigagi' i'i uom atLa Ci,nd,^ pe-ai lui, La:los $t-apil,I'a mnarte, ori surghiun z-om os?'ndi" Cu-aL proroctrii, ta,le har 9i' tilcuind ,4L {as drilor cirtpit, alung d'- ac est prApAa gi, Tebo" mlintuiegte-o! Ei' sd-i fii, gtergi'nd $i, lie, mie-mi, fi,i. izbdui,tor, Pd.catttl cel'ui mnrt! Ni'e viala-n rnl'na ta' S-aju[L cit poli e tot ee-n lume-i rnai' frumos'
?IRESIAS (sorbind, Pentru sine)

OEDIP Pe zei,, de gtii ceua, tu nu ne-o td.inui, Ci, spune-ne-o! Noi to[i. rugdmu-te-n genunchi,.

"IRESIA,S Sinte[i cu to[i nebuni! Nu uot. d,ensdlui, Nici,c4nd amnrul meu, mai bi,ne zts . . . pe-al tdu.
OEDIP Ce spui? 1l gtii, gi ni-I ascunzr,? Ori nu-n[elegi Cd,-n chipu-acesta ne trd.dezi, gi {ara-li pierzt?

gti e groaznic lucru, aai, cind nu-i de utun Fol,os acelu,i cate-ar gti; dst adeud,r Eu iI gtiam, dar L-am ui'tat. . . cd' nu uenearn'

?IRESIAS

OEDIP

Dar ce-i.? De ce imi egti, ati't de abd'tut?

nu oreau: gi, nici, sd m-amdrdsc. In uan md,-ntrebi, cd, n-arn sd.-ti spun rumic.
Sd. te-arndrd.sc

80Fo

ls4 --couroMPoRANUL

Nosrnu

OEDIP Cti,nos ce egti, curn altul rw,-i! $i-o inimd' De piatrd,-ai tnciuda-o tu. .. N'ai sd. oorbegtt? Vrei sd, te-a.rd,!i nepdsdtor? Nenfi'uplecat?

.A.cel urwr gi, chiar l-a sdu;irgit, md,car Cd, ru cu mlna tn, egti tuJ De n-ai orb,

Ag sptne chiar cd tu, doar ?IRE,SId,S @u minie)

tu l-ai,

li

sdui,rgit.

"IRE,SIAS cd' te-t*iudezi ilin oina rnea. Nu oezi Tu-rni spui Cd-n ti,ne-i rd'ul? Da! Fi md mai' doienegti?
OEDIP

Aga? Atunci i,li, cer ca finduieli,Ior Pe care tu le-ai, dat sd. te suptui! De azi, Sd nu-ndrd,znegti a-mi mai oorbi nici,cinil! Nici, lor! Cd,lara tu li,-o spurci, pi,ngdritor ce egti!

OEDIP

Dar

ci,ne, ctnd

Cetatea ta, n-ar

td'ar au'zi batioconnd fi eL tare inciudat?

Nerugitnt cusint ai spu"s! $i oare crezi, Cd-ai sd. rd,mti nepedepsit? Te-ngeti amnr!
TIRESIA,S

"IRESIAS Ce aa sd, tie tot ua fi, chi'at de'ag td,eea.


OEDIP

In rnine-i tarele-adetsdr
OEDIP

...

gi el mi-e scut.

Atunci cu-ati,t mnt milt se


TIRESIA,S

cad,e sd'-rru oorbegti.

$i

ttt, ile

unde-l gtii? Din rnegtegugu-$i. . . wu!

O oorbd n-am sd scot mai, mttlt. Tu n-ai' iled't: Dd-[i drumul ci,t poftegti sd.lbaticei ntitui!

?/RU,SrAS

Eu ile la tine-l gtiu, cd m-ai, sitit sd-I spun. OEDIP (batjocoritor)


Ce-ai, spus? Mai, spune-mi,-o, cd, eu. n-alrL in[eles.

OEDIP

Din fire mi,-am iegt't, d'ar i[i' uoi spu'ne tot Ce bdrwiesc...In ochii mei, cel, ce-a urzi't

SOF'OGLE

13?

TIRESIAS N-ai in[eles? Ori, poate arei, sd'-[i, spun mai, mult.
OEDIP Prea dumi,rzt rut sint
Mai, I6.maregte-md.!

?IRESIAS
Ni,ci,

gind, cdci, cred,

?,n

adeudr

gi.

in td.ria lui.

OEDIP
Tu? Alloi, da! Tu insd, nu. Cdci, beznd. e $i-n mintea gi-n urechea ta, cztm [i-e gi,-n ochi!
?IR,ESIA,S

?/RESIAS

It

cau[i.

tu pe uci,gag? Egti, insuli, tu!

OT:DIP

De md. mai" deJdtmezi.,

sd. gtir' cd'-ai, s^o pd'legti,!

drmane, tu- mi arunci, o c6.ri, gi,-nuinui,ri, Pe care-acum asuprd-[i, ta[i, te uor zui,rli!
S

OEDIP

"IRESIAS Sd.-[i, spun gi ce-a mai, Jost?


OEDIP

Sd'

te-nci'udez mai, mult?

Tu-n beznd. uia{a-[i, duei. Cum poli sd.-mi, laci Ori celor cari,lurnina zilti-o pot uedea?
"/RESIAS N-ai, Jost ursit sd, cazi prin urerea rnea Apolo e de-ajuns . . , gi, eL te-o pedepsi! OEDIP

TAU,

Po[i, spune tot ce urei,; d'ar az uorbi tn ui.nt.

sd,

Atii,!

TIRESIAS
Tu, fd.r' s-o gttt, cu cei, de-un singe te-ai Legat, Ce ru1inos! Nenorocirea nu [i-o uezi'7 OEDIP
Te uei, cd.i,

Ast lztcru Creon l-o Ji ndscocit? Sau tu?


ago.!

nu

crezr?

,-

de-mt mai, uorbegti,

?IRESIAS Nu Creon t[i ua

fi

pierzania, ci, tu!

SOFOCLD
138

139

CONTEMPORANUL NOSTRT'

Te-aS

OEDIP
O, u oi,, a7s eri,, md.ri,ri,, di,bace-ndemi,nd,ri, Voi tace[i. uia{a d,e riunit. .., d.ar pizmui,ri Sti,rni,{i! AI ldrii, sceptru, tdr', sd.-L fi. cerut, Cetatea rni I-a dat, i,ar azx de Creon, uechi, Prieten, e riuni,t. Sd, mrt rd,stoarne area; Md. sapd.-n chi.p uiclean;i de-asta-a gi tocmit Pe-acest cofcar, pe-d.st urd,jitor, un peltltuan Ce cind, e uorba de ci,gti,g e numai, oclti, Dar ctnd igi, tace meserin-i, tare orb.

fi-nudlat eu mi,nte, dar egti, om bdtrtn!

CORIFEUL Doar ci.uda, pare-mi-se, D-a sti,rni,t pe eL pe Oedi;p ca sd uorbi{i aga. Dar nu $i De sfadd,-rni. arde-acum, ci. doar sd, chi,bnnm Ca sd-m,plinim gi ctt nai bi.ne-oracolul.
?IRESIA,S Egti rege, dar gi er.t., cq, de Ia om Ia om Pot sd.-li rdspund. Eu rry,-{i, si,nt lie rob, ci, doar Apolo mi-e std.pin. Lui ii sl,ujesc! gi nicz Lui Creon ocrotire n-am sd,-i, cer nicici.nd. Ili spun: md-nuinuiegti cd.-s orb. Dar oare ttt, Cu ochi,i-!i, buni,, tu ndruirea nu [i,-o uezi? Nici unde stai,? $i, nici, cu ci,ne ui,a[a-!i, duci2 Din ci,ne te-ai, nd.scut o gtii,? $i, nici, cd-ai, tdi,

(Lui
Sd.-rni. spui,: ai,

Tiresias:)

fost ureod.atd. bun Ttroroc? $i ci,nd.? Sfi.nrul i,n cetate ghi,citonle-gi, .Ci,nd Rostea, cum n-ai, gd,sit ni,ci un cuu|nt ce-ar ti Putut-o izbd.ui,? Nu ori,ce on';, doo,r un Proroc sd.Ie dezlege-ar fi, putut. Ori, tu, E limpede, tu i.n al pdsd.ri.lnr zbor Nici, n-ai citit, nici,Iuminat d,e zei, n-ai fost.

Iar eu Oedi,p negti.utor, neti,Lcui.nd Al pd.sd.ri.lnr zbor, doar cd.-am sosit qi,-am
Tnchis, prin dibd.ci.a-mi, gura SJinrului,.

gt,

urei. sd. md gonegti. d,in scaunul regesc? $i, Li.ngd. Creon tu te gi uezi. pro[d.pit? Ve{i" i,sp6.gi,-o greu gi, tu, gi, eL, aoi d,oi, Pd,rtngi Ia uneLtin! (Ridicd atrueninfrdtor brafrul spre Ti.resi.as.)

$i

Ah, tu ce m-ai, trd.dat,

m,ortj, ;i. ui.i,, de ti,ne se-ngrozesc? In mers Cumplit, blestemal crunt p,e care maicd-ta $i. tatdl td,u [i, I-au zui,rlit te ua loai,, Te-o alunga de-aici. Tu astd.zi uezi; curind Doar bezna-ai, s-o mai uezi. $i unde uaietu-[i Nu ua uui.? Ce pegterd di,n Citeron Nu-l ua-ngina, ctnd. taina nungii,-ai, sd. ti,-o gti.L? . . . Cumpli.t li,man la care-ai tras, feri,ce-nti,i, Plutind,! Nici, cd, presi,m{i. ce alte groaznice Urgi,i, te aor loui., ce-n rind cu-ai tdi, copii

$i

140

CONTEMPORANUL NOSTRU

SOFOCLE

T4L

Te-or a7eza. , . $i,-acurn pe Creon

sd.-L

d.efaimi

OEDIP

$i, proroci,rea mea! Dar om pe lume nu-i, Mai. greu de soartd, nd.ruit deci,t vei, fi.

Te-ntreci cu uorba-fii. ?.ncilci,td gi-n doi, peri,,


TIRE,SIA,S

OEDIP

$i tu nu o ilezlegi? N-ai

fost td,lmaci, ilibac:i?

$i sd-t aud, uorbi,nd aga, curn oare-L gtot Rdbda? ... Ah, moartea sd te ia! Hai,, du-te-dcun1, De zor, te du-napoi gi, piei di,n ochii met!
?IRESIA,S

OEDIP Tu-mi, iei, tn ri,s i,spraua cea mai, mare-a mea! ?IRESIA,S Dar tocmai, ea

Dar nici, n-ag fi oenit, de nu m-ai, fi. chemat.


OEDIP
De-ag

izbi,nda ta

te-a gi pierdut.

Eu nu m-ag

li

gtiut

cd, spu,i.

ati,tea nerozii,

OEDIP Ctnd (ara mi,-am scd.pat, ce-mi pasd ce ua


?IRE,SIA,S (cd.tr e copilt

fi,?

fi zorit sd. nfi te-aduc aici.

tl

cd.lfun)

?IRESIAS

Atunci,
.OEDIP

sd,

plec. Du-rni pagi,i, tu, copi,Lul rneu!

Eu dupd. tine-s un nerod? Pd,rin{ii, td.i, Md. socoteau ci,ndua cd. sint om in[elept.
OEDIP De ci,ne spui?

Da, ducd.-te! Tu gfr,nfui,nle-rni ce{uiegti,, Cind stai aici. Te dru., rut mrt mai chi,ru.ti! flRE,SIA,S (pornind, i,nci.ud,at, spre i,eqi,re) Md duc, dnr mai, intii sd.-li, spun de ce-arn ueni,t: De tine nu md, tem, cd.-n mine sd loaegti, Nu pofi. Acel de urma, cui de malt tu arei Sd, dai zatrli.nd ameninfid,ri. cel ce.a ucis

la

stai,

al cui fiu oare

si.nt?

TIRESIAS

Azi i[i, aei

gti,' gi.

naqterea

,si,

moartea ta!

-,

ililti

r42

CONTEMPORANUL NOSTRU

soFocLE

743

cred, toli strd;tn Un pri.pd,git. Dar se ua gti cd.-i un teban, Un bd.gtinag . . . gi-atunci prea. bine nu i-o fi! Azi, oede ua orbi.! E mn auut - sdrac Ya Ji.! Un-orb dus de toiag, cergind tot prin Strd.i.ni. $i. ua afla cd. alor fu,i, copii, Le-a to'st gi. tatd. . . . dar gi lrate eL Le-a fost; Cd, mnicd-si i-a lost gi fiu, i-a f ost gi sof; $i cd, pe tatd,l sdu gt L-a ucis! . . . Te du-n Palat! $i sd, trd.min[t in gtnd tot ce {t-am spus. lar de-ai, sd. atli cd,-am prezis gregit, sd, spui Cd,-n megtegugul meu si,nt un nepriceput!

Pe Laios este-aici. Cd.-i

un

(w.

300-462)

A*l a,cuza pe Tir,esias de a.fi urzit om,oru[. lui Laios, apoi a-l face ,,cotcar... vrijitor... pehlivan" (v. 386) qi a-i repro$a setea de ciqtig, inseamnS a fi pierdut reflexu,l de situalie cu totul, intr-o rlbufnire de minie care cregte ca un val. Dar a-l batjocori pentru infirmitatea lui care este o infirmitate 'c sacre, insotiti de obicei cu caLitatea de proroe al zeului sau de poeta uates, i,nrseamni depdqirea oriclrei urme de bun sirnt, iegirea din zona normaluIui. La fel, intrarea in com'petitie cu venerabilul personagiu pentru pu,nerea in valoare, cu o gelegioasS, puerild lduddroqenie, a propriilor facultdli divinatorii gi pentru contestarea faaultitilor lui Tiresias, denoti o dereglare a unor fu'nctiuni irnpor-

tante care controleaz5 m5suna. De aceea, Oedip nici nu aude lucrurile teri.bite pe care i Ie spune betrinul despre cel,e pe oale si se intimple, despre bez'na la care eI i:rsuqi va fi oond,annnat (cici e parcd o i'n; grozitoare geoinetrie procustiand, o recip-rocitate 9i o aompLernentaritate f6rd greg in actiunilg qi 1qc; liunile tragice). Din exces in exces,- gindul lui itrimb in furie se inidreapti lnlpotriva lui Creon pe cane fil bdnuiegte, brusc, de a cornplota pentru a-i lua tronut qi de a-I fi mituit pe Tiresias ltr acest scop. Ci mecanismul declangator al acestor stlri este unu'l singur, o dovedegte faptul ci 9i Creon nutrea aceleagi p6reri qi trSia sub aceeaqi suspiciune in Antigona, proferind acelea,gi acuze la adresa aceluiaqi personaj. Nous-ul s-a intunecat in nobilul rege teban, care ajunge si vrea chiar rnoartea 1ui Creon, firi nici o justificare, cu o in'dirjine nein!,eleasi:

Ce sryi? Surghi,unul? Doar att't? Eu moartea'li,

oreau, (v.
623)

Abia intervenliiIe conjugate atre Iocastei Ei a1e corului reuqesc s5-l domo'leasci in suspiciun'iil.e neinterneiate, fdrl ins5 a-l convinge:
Hei bine, ducd-se, chiar ilacd-ar li sd mor, Sau, rugirws d.e-ar Ii sd' liu ilin lara mea

L44

CONTEMPORANUL NOSTRU

soroclE

145

Gonit. M-a-nduiogat dosr uorba ta, dar rut; "A.llti. Pe eL orictnd, oriund,e-I uoi, ure! (w. 669-672)

lndatd dupS a.ceaste scen6 incepe pentru erou teribila tdlSzuire intre bSnuieli qi certitudini cu privire !.a raporturile intr,e persoanja lui qi fostul rege al Tebei, Laios. Din tot ce ira spus Tir,esias, n-a auzit decit destrlre omor. $i eunn iese Creon din scen6, incepe i'scodirea febrild a Iocastei. Cu destuld abilitate, dar qi in negtiinld de oauz6, aceasta ii di asigurdrile ei naive. I,ntre ele, una il loveqte cu deosebire: bdtrinul rege ar fi fost ucis la intretdierea a trei dru,muri, venind dinspre Delphi qi dinspre'

fi de acum incdo, pentru spiritul gi natiocinant a[ lui Oedip, descoperitorul detectiv de taine, rdspu,nzdtorul legendar la intreb6ri, i.nstrurnentele care-.,lvor duce spre adevdrul cel de nesuportat. Intr-o alternau:!5 de fh,rx gi reflux de spenante gi dezrddejdi, eroull se intilnegte cu stirile ultime atre conditiei u:rane. Cu o acuitrate unici a puterilor ralionale, cu o dorintd nezdru,ncinatd de a aflra pinl la capdt adevdrul faptelor gi vinovdtiilor" cu un curaj eroic, nefericitul sdvirEitor de crirne pe care niciodati n-ar fi acceptat sd le comit6, trece prin toate ordaliile durerii, ale r.lmiil.inlii, ale dispeIntrebirile vor
I

Daulis.

punderii pentru propriile sale fapte, _doi,martori ai trecutelor intimpldri: slujitorul regdlui Laios, care se aflb in suita aceluia cind s.a petrecut cruda intilnir,e, vestitorul trirnis din Corint pentru a anunla prezumtivului rnoqtenirtor, lui O editp, moart ea-prequpusului sdu tat6, Polybos, regele Corintului. Din felutr in care ei igi debiteazi ptirile, eroul cercetdtorjudecitor al propriei sale sorli, deduce cind br.r,curia ^ increzStoare in-falsitatea ortacolelor, cind abisul confirrndrilor sfigietoare a1e unui destin duqrndnos, al,e unei prS,bupiri premeditate de zei qi spus, pre-. nronitoriu, de oracole, de proroci. Miryc6ri'Ie sufletepti ale erouil.ui descriu dramatice penduliri care dovedesc incd o dat5, in mod perem-

rdrii. El face si se perinde prin iata lui, fdri si se teaml6, tiind,cd are in cel mai ina'lt grad simtul ris-

ptoriu, precarul echilibru al conditiei

umane

bintuite fdrd incetare de furtuni neprevizute, rdv5qitoare. Dupd vestea morlii lui Polyhos care-I liniqteste o clip5. fiind,ci dezminte zisele onacolul.ui des$i"e paricid,rl odio. sivirpit de erou, urrneazd indatd completarea neindoielnicd. De la acelasi vestitor, el aflS inceputul adevdrului despre naqterea sa gi anume c5 nu e fiul riposatului rege aI Corintului. EI insugi, vestitorul l-a prirnit in brateie sale, de la un pdstor. In acest punct aL investigatiei, Iocastra schileazd o impotrivire netl irnpotriva continudrii neobignuitei anchete. Tenace, sustilrut de tdria lui

effi

fdrd

aai

-egal, Oudtp- nu.slibeqte unndrirea descoperi o6irqia!

felului
.

de

Ba nu te-ascult, pind, ce tai,na n_o dezleg.

(v.

1 06b)

!C-um se vede, eroul suferd acu,m un fel. de fascinaa. propriei sale taine, el, dezlegdtorul tie a" t"i"a,;i regpinge, mai departe, cu asprimE qi ironie, i;tdi_ mintata avertizare. a-Iocasteil .r" ptora pi,".ipit"t din,scen6, presimfind parc6 cele ce vor urrna. Ea nu-l va mai revede? pA- so_!u] gi fiui c"ci,-int"fu_ gind amarul joc A adtinuiuiii,neputtna suferi "i, du_ lu:q qi .ruginea,..se va sinucide, spfinzurind;;;.Anat i.htr-o noud-,,criz6,, de alt tip, eroul are din nou. infelegerea obnubil,atd in fafa'spuselor--.i,-"i
.

Pe lume? Care te-o fi zdrnislit Cu Pan, aL mru.n[ilor hoi,natr? Ori cu Lorias, ati poientle-i Si,nt d,ragi,? Sola, poate s-a-nd:rd,git Cu-aI mru,nteluL Cilene domn gi zeu. Ori Bachus, zeu sd.ldql:u,i,nd Pe munfiii-nnl[i, in brale s-a trezit Cu un srgar ce-i oa fi dat Vreo ni,mfd de pe Helicon? . .. Ades Cu nimtele se dezmierda!

(w.

1098-1

109)

l?:,,luttot Tarrr:

crede cd sotia sa se teme sd afle de'pojibit"-i oUirqi" umil5 de care slar ruqina gi o ac-uzd de vanitaie. O clipS' e atit de eonvins de'acesi 1u,cru i""itl;;: tepte sd incul'ce gi corului o curioasi incredere ca_ f-l..f*uo sd presupund, cu totul in contratirnp ri_ tuatia, naqtere-supranaturali, din vreo oli*t?-ri "r y/reun zeu. Lirisrnul acestor strofe este un f;r*;t_de odihnd in chinuit" t"rrsi,rr,,;;-;HilCopi,le, care di,n fecioarele Cu hngd ui,ald, te-a ailus

se reintrd i'n ultinra faz6, a cercetbrii cu confruntarea dintre trirnisul din Corilrt qi pdstor. Printre reticenldle gi goviielile rdspunsurilor, intrebirile necruldtoare ale iui Oedip rnerg spre inevitabila tint6, clci adev5rul ii apare acurn r.egelui ca o supremi indatorire fa!5 de sine gi fatd de cetate:

$i brusc

Fi. m,ie groazd mi,-e

s-aud. . . , dar trebuie!


(v.
1 170)

Ad,ev6rnrl iese l,a iveali dupd citEva replirci. SlSvitul rege al Tebei este copilul dat, pe muntele Citeron,

din miinile pSstorului lui Laios in miinile vestitorului din Corint gi dus la regele Pol/bos, de la care a fugit mai tirziu, ca s5 nu se irrnplineasrcd profeliile.
10.

com

SOFOCLE

149

Dar Ia o riscr,ce de drurnuri, pe cind se intorcea de la Delphi, unde consultase'oiaco1ul, i_. ;;;; p" regele I-.aios, adevdratul sdu tatd, pe ;G;;:i".L_ noqtea. -Ajuls la Teba, a scdpat cefatea de fecioara g3 a.ri'pi gi gheare, Sfinxul, qi, drept rdsplatd, ot" filut mina Astfel,. vbduve, Iircasta, adicd leginei tur .marne. sot gi fiu al aceieiagi femei,' frate " ",isii"i"i al propriilor copii,. u,cigaq de tate, ddip, on;"i.ul mgi-bun, mai inteligeni gi mai drept, seirede cat fdrd voia lui, in crirnele pi spurcdciunile ""r'r"cele mai lngrozitoare, de u.n.aqli" .ird, ar" re-i aratd nimicnicia fiinlqi omenegti qi"Uuir"A-,'L"u itu;i"'pu_ rati.onale atunci cind nu se recunostea leeea l:llbl qara tre zer sr care este smerenia. Zeii il umilesc"pe l Oedip ca intr-o.lecfie d;td ;;;ilo; p;n;;;:ifi: vdta sd nu se incrbadd tn terlcir,e o"i qUinl; iorr Groaza sorlii-ral,",,preaestinate, are o curnplitd gi unicd exemptaritlt6 evotutria i"treguiJi;; u,man. Dar in acetragi il thp, opliunea lui il t*3"-, are o grandoare fdrd seamd,n, chiar daca,p?; vezutd in alte conexiuni, opliunea aaes,tui erou tragic ar putea fi consideratd diept iluzorie, fiindcd ci_ pare sd. fie ales, dinaintea negterii""-"f l1-"g9, _ sa,[e. de inconsistenla i*"gi"iil, fugitive .rri* fiv.dqit tii intre care a crezut ce polte pune"ordi". ,rtio_ "1. nald durabild, de cursele Jparent' neAre,pte-p.;;"
t
Maurice Bowra, ogt. cit,, p.
210.

dovedit a'tunci clnd a hotdrit sd afle, cu orice pre!, adevdrul, qi ru-r-gi di rnoartea in oare Iocasta, ca $i Euridiae in Antzgone,, ca gi Aiax, s-au refugiat. Asumindu-gi r5spunderea faptelor de par.c5 intr-adevSr ar fi fost ale sale, dl o ira i'naintea destinului gi se pedepsegte in qtiutrl,l fel, cutr'emuritor, inrpungindu-qi globii ochilor cu acele de Ia paftdlele rochiei purtate de Iocasta in mornentul sinuciderii. Astfel l pederpsirea este rispttnsuL s6u con tient la rSul s5- I virqit incongtient, este poate gi o infruntare eroici a destinului, dar mai ales este inceputuL dru.mului spre purificare, prin suferintd, de toate cusururile qi nebuiniile, este o ipostazd a sacrifirciului de sine neces{ar pentru reinstaurrar,ea donrniei bineil.ui cu orisit de nestabilul sdu echilibru. In or,birea sa ca gi in exilul voluntar in care porneqte, eroul dd proba .adevdratei sale nobl'efi. De4i a fost singur i:r incercdri qi rirrnine singur pind la sfirqitul tragediei, cu cerul in,chis in fata abisului sbu de dur,ere, deqi zeii nu se arat5 niciieri, datoria a f,ost indeplinitd integral de eroul tragrc qi poate dusd chiar dincolo de cit puterile omene$ti sint in stare si ducd. Toatd superioritatea lui Oedip se vddegte in frumuselea desfiqurdrii afective de Ia sfirpit, in r5.rnasui bun fatd de lunnea pe care o p5r5segte, nu intr-un amurg al zeilor, ci intr-un crepuscttl al oamenilor eroici. Lauda beanei in care sra cufundat e deplorarea in-

i le-a intins desti'nul, Oedip are totugi acelagi euraj vt

CoNTEMPo-RE

UL N6SIRI'

|dg.l" r,o'p.rtut,pa"eJ sc.I un intuneric atit


de des.
op.

crederii excesive in lruminile ra{iunii, l-a pierdut. Durerea qi iubirea-pentruincredere ce to!i, chiar pentru glacialul Cpon, u rdrzu*ul sdu amestecat" la inspdimintdtoarel" f"uii"J ifl'a*tirr,rlui. Nici un blestem, nici o,impr;CL*"8"*" cuiva nu mai tu'burd acurn tinisltita Ja-;;.* Eroul gi-a inferes hybris-ur si r-a .otioannn"tr l.J"rte te atinsd in rrpegl"_-*i*f!lr? rard treaptd esnumai cu Oedip. Scrisd probabit i: -a2q i".;:, fi;ldioasa poemd tra_ gi,cd fdcea loc unui intunelJt leuiorrisr.r, generat, curn q)unearn inainte, de meditaira asupru destinu_ lui unui errou at, istoriei ae^iliiir"rr"a atternantd a fericirii si nipastei, i"i,fia"i9;Ticdderitor, de strdlucirea si intuneea rea noirs_r.rlui'in " oanaenii alegi ai Iumii, pe care tradifronald, ii "=,li i{t"r"il;iea qi supuneau Ia cele mai grele i"'.""cjri. trJ".f;rri ; putut fi efectuat ae gJniuf -' rnaturitate dinsnre Ferlcrl,i"iS"f"ofe, aflat in plini e;;i iPI9. 9 glip, u-ul *a li ii -it"ib111",. rvrerqlratia asupra indlfdrii pi cdderii, asupra Iui are in Oed.ie rege'adinil;;adevdrul destinusumbru aI tragediitor sha,f,o.n*ri"#i*u*u"qi plindtate si complexitate' aceeagi* pou"i.-'uii.a a confruntdrii dintre eroi si puterite tr*i-"""

,Ia Cotronos

poeti tragici gisesc ciile impicirii, reconcilierii oarnenilor cu puterile lurnii, cdifle afin:nirii binelui ale caracterel"or nobile qi a(e acliunii binefdcitoare in luone.

gului semnifica\ia Furtun'i'i lui Shakespeare: cei doi

a avut, spre sfirgi,tuL carierii dramratiur-

;i;;J tri""i

Cil;_;;ai
p.2lt.

tibhrk"rpu"re jl*ii
spusr

insd. ldsind_o intr_


oed.i.p

';;;;;,

Reinhardt,

cit.,

Iegit, ca din neguri de haos, din durere, ce!. mai nefericit orn din lume, Oedip, apare la Colonos pe neqtiute. Bdtrinul orb vine drx de rnind de Antigona, care l-a urmat in exil qi se agazd pe o piatri in mar"ginea cringului sfint al Eumenidelon. Aici este ultimuL popas atr eroului, in lumina blindi a u,nui ,,pdmi,nt sfi,nftt", ,,pflin de laurt, de mdsli,ni, Si, att", apdrat de teribilele fecioare, fo'stele Erinii, zeitSti ale singelui qi rizrbundrii, gi acurm temute din pricina puterii 1or, deqi au devenit ocrotitoarele cetSlii Atena, in noua lor calitate de Eurrnenide. In chip ciu'dat au indreptat zeii in'coace paEii rdtdcitorului orb care afld cu uimire unde se afl6 gi, in citeva intrebiri care sintetizazl. tipul sdu de inteligenti iscoditoare, analiti,cS, se infor.rneazS. despre particularit5lile I'ocului. Din rdspunsurile disparate, el iEi trage proprii[e concluzii, inlelegind c5, in curind, chinurile sale vor lua sfirqit. O invocafie citre redutabilele Eu'rnenide curprinde toate cele intirnpl.ate in rlstimpul dintre tragica pr5bugire qi momentul de fa!5, rdstimp lung, dureros, de solilocvii gi meditalii chinuitoare asupra pnopriei existente qi a conditiei

SOFOCLE

153

umane

sa-i
lul:

fi

general, de tdcut dialog cu zeii care revelat nigie aoev;;#-ffida,mentale Dar


_--- rurr

in

eri,r-

Sld,uitd.-ntre cetd[i, gi.-al cd.rei, nume-i dat De Pallns, prea puternica! Ah, mild'-aue[i' De cel ce_a lost Oedip, i,ar azi o umbrd.-i o,llirun_rro,

Slduite zee, uoi,_cu ochi, spdimi,ntd,tori, Curn eLr, cdleind, p"_o"",ri'-*",Lii,-i" aoi, tntii Fdcui popds, d,e_mi. ascultali. ooi,runo *"o, p e. chi.ar Apot o t_ as cuuott i' ni iit,riari It[i-a prorocit. Tot mt_a;";';;"r-"rmart sftrgi, Doar dupd. ani, in "t troro_r'r-olJ," oioiu_oiunr,

ca ni.meni alt ", " t p d,mtnt. v u ot,- ii"',i" irr r, 3ntii, AIe T enebr etor strdt: einu g "' " i_ a-in"ii,'ru," ",
P
e-

Acolo s-o sftrgi, sarmana "aAi"rr. uia{d._a rneq,! Acei cari m_au pri,mi,t, u"t+ii Jt,'ol, ouno, Ndpaste ao, "di s o, "' aio- o," ; -eh, "" si f utg erur i"i 2 n*. Xrt:.y:t:t, euu wu ?)oN, doo,r uoi, m-ali i,ndemnat sd plec Ia d,rum, s pr e crtnsut a o s tlu t"r .if ;,tir,,i*l in dr umulneu, Ni.ci.ctnd, eu n-ds ft, ail r*tt-i"'"it? an uot znegt ?:r! eu nu-l pirnor:ii """""#, {n"irof,u, o, Nici i,nd,rdgesc _ nici iat "n rnr mi_ar fi, s d, s t au p e a c e s t p, r* r r*ii t-i" uryyuor. fost !, O^, tt", trnptini[i,_mi? "ii azi ce ii_" erZ"t, Apolo-atunci! De uiafd, d,ezteg"ti *7, De zor! Ori socotili cd. tnrd. ui"inli" ,ru-, Sd, mor, md.car cd-am pdtimit

Sldui,tele zei,le_mi, d.a_uor

;ffi:: ";::,Tf

"#::,

"

ac

es

rege este nr-mai implicalie a eroului, pasionati, chinuitoare, in pnopriul siu destin, in desfiqur6rile, in incercirile grele al,e unei existenle intii exultante, apoi oprimante, Oedtp la Colonos, fdrb de care pt'ima tragedie nu mai poate fi ginditS, deqi este rotundd in sine, adurce, treptat, dlstantarea. Orbirea a pus o staviLS. i'ntre erou gi lume, o deosebire care prin privarea de irnaginile lumii din afari intoarce privirile inspre alte zone ale vi'e!ii. La addpostul cecitdlii a putut sd-gi redepene amintirile fdrAdelegilor, neturburat, qi sb se obiectiveze fa\6. de e1e, slSbindu-le legdtura cu proprla, vechea iui fiinli. Oedip s-a privit indelung Ei s-a judecat" Concluzia lui are o surdd qi panci tinguiti resignare pe care o ccrmunic6 oarnenilor cu o umilinli, cu o srnerenie de necrezut la fostul rege aI Tebei atlt de rnindru. Dar ea are qi demnitate girinlelepciune, intr-un fel atit de amestecat, incit inlelegi ce departe e incS de pe acurn eroul de oameni. Dan departele este dobindit

Scurtul monolog spus parci cu jumdtate de voce unor fdpturi supranatura,le pe care in sfirqit Ie simte aproape, marocheazi unul din r-rLtimeLe momente de hnplicalie ale eroului tragic. In vrenn'e ce Oedt'p

CONT@ soFocLE
155

;;;"il:urT ffi"rili,'iirH'lfirl_ E#rffi;:A'-o.trdie$;;;"pii.ii'i'pncdinvdldturle Vin acurn in sc


dinc6ro

prin sine, prin distantarga disponibilitatitor normale interioarE,. prin epuizarea at" pe coordonata orizontald. a relafiei ;;-#;;f,. "ea"pur rii.,aoe eroul se afld incd intre aceqtia $i,";ii;'il chip dramatic. La cupdtul drurnuiu! :!q.iig ;"i;i"i bere, mai intii. porentridlui lolt'p"in excesivd soar9i, feleplire si suferinp iir"?i"'.ffi'=qr_a aqoi, prin in_ retras antenele de cdtre iume. p*sdfi"d;*" ti-u L"""u, ultima. rrecisiva cdldtorie. cringutui, in oragu,I atlirlll"il "ir". ;;;;;;'riltfie.," r"T?#, i"o,rrnorqul oreo rl "si Iu'mii de

i_"ji#*;j:lr
Ti

i#ilili:,,r.T: vergente. Ismena u dragoste, dar gi de dorin{a de a-r_vesti "ar"e-&u'a.r^ii p.ueiri"^dl rro, oracole date de zeu, oracole anunfd iertaiea mult chinuitu_ "are lui oedip si investir; hr a" a sdvirsi bi_ vrere, intr-o neobienuiid,

mi""1i-ri*""r;ilrirEi!?'##3ft

#i:ni$;k*[l*1fiTfi"'?","5:4*fl;T3i:

teaptS sd-l atragi fiecare de partea lui, fiindcd locul ln care el igi va gdsi sfirgitul va avea vi'rtuti quasidivine, ocrotitoare. Acunrn se gribesc sd vind spre Oedip, rirrnind s5-1 aibi al5turi pentru a invinge, in priimul rind Creon, apoi Polynike. Viclean, minios, dispretuitor, fdlarnic, Creon incearcd, pur qi simplu, un rapt al bdtrinului qi al celor douS fete, irnpiedi,cat la timp de Teseu, craiul Atenei, care-I ia pe Oedip sub protectia sa gi-i readuce fetele. Polynike arati o fald mai blaji,n5, mai indureratd; qi el insi e purtat de interes qi rnai cu searn[ de un interes potriv,ni,e cet[fii satre de bagtin6, Tebei. Inqelat de rnezinul sdu Eteocle care a l'uat dornnia, Polynike a plecat in Argos unde s-a cisdtorit qi a f6-

u;,llll,

de oracole asuDra actuatilor ducdtori ai Tebei. piiiii'i"i'bedip, intre con_ care a intrat o nestinsi aihoniJ. C.i i"i'."re_l izgoniserd pe bdtrin din cetate revind, abia as_

;;;;; ;: l:F.X'1lf,? ;"""H[fffitJr firil";;;;J;"


"""g1fi"

q:*;

.i;e;;;;#;

alianle prin a cdror mijlocire sd oblind tronul uzurpat. Ceea ce umnSreqte el e si aibd sprijinuil. lui Oedip, de eare a vorbit oracolul, declarindu-l invincibil, in slujba luptei sale;i a celor qase aliali ai sdi lmpotriva Tebei. $i despre unul gi despre celSlalt ins5, Oedip acum gtie totu'l: faptele treciute la adresa lui, interesul acut ascuns sub rnas'ea afectiunii qi a compasiunii, pe car,e toli iL nutresc astdzi, gi cele ce se vor petrece cu ei miine. Limpezita minte a ceIui care a suferit ca nirneni altul pe lume a cipStat, in bezna din afard, co{npensatoria inlelegere a lucrurinor dinduntru gi harul divinatoriu de la zei. Respingindu-i gi chiar blestemindu-i pe amindoi, el

ctt

r56

CoNTEMPoRANUilToETEIi

SOFOCLE

t57

ii

nu vorbe$te de l,a sine, nu dd dovezi d: gf gi cru_ zime cum cr,ed cei doi interlocutori ai sdi, .ur._r, l:gt:,.tg"d asupra ziselor gi acliunit"; e-;pri"iid_ puncr de vedere, propria lor simliret Oeaif instrumentul zeilor gi ar sorfii, pnoferina *5r.se face care vor produce efectele ce trebuie sd vinJ.""-r. Si;i
spune

lui

Cr,eon acest adevdr:

C?.t egti,

'

Dar nu-n pala:tu-mi, sd. md, d,uci,, ci sd m_a,sezi !oa1 nrin tmprejurimi, ca Teba sd, qi,_a pit Feri,, cind peste ea ureo pa,coste_ar cdd.ea Din partea [d.rii,-acesteia. Va fi._n zad,ar, Cdci, alta-i soarta ta: rdzbund.torul duh AI rneu pe ueci ua fi_ntre uoi,. Iar Jiii mei, Se uor alege doar eu-o polmd. d.e pd,m?nt Di,n [ara rnea' ce le ua mmmtnt. Ji, Ursita Tebii-o qtiu mai bine ,eu _ nu aezi? $i-o gtiu, cdci Febus, et, gi, tatd.l sdu, ch,iar Zeus, Cari adeodr grd.i,esc, mi,_au spus_o gi,_s chezagi.

. . . Dal lor am sd le spun tu de uiclean. Tu sd. md. iei uenigi,

(w.

?81_793)

Deci ura nu e a lui, cd,ci el nu rnai poate simti in clipa aceasta cind, u,g" .*ii;p;";lri i.ruii, rrri "-

In ctipa

cea

din urmd.-i stri,nsd uia[a mea!


(v.
b8b)

Suferinla,Iui e de a fi tocmrai acum confruntat incb o datd cu amintirile impungbtoare, arzdtoate, tocmai cu acelea pe care ar fi vrut si le uite. Ori scoaterea cu sila din starea de dinaintea sfirgitului care ar fi trebuit,sd fie 'doar de pregetire qi reculegere 9i incer= carea de a-l lmpinge inapoi in tlupt'eLe Ei nebuniile nearnului s6u inseamrnd iar5gi un gruv pdcat din partea cel,or care sivirgesc irnpiile actiuni. Acum s-ar cidea ca eroul sE ,ailbd parte de linigtea aceea cu care, inconjurali, s5 poati intra ln rnarea trecere cei infelepli, distanlin'du-se treptat de lu,me, ca de pildd Andrei Bolkonski tn bdrbdte tile qi gti'utoarele pagini dtn Rd,zboi, gi pace. Eroului ,acesta tragic insd nu-i este hdrdzitd linigtea in af,ar5, ca un semn indubitabil al nebuniei celor din nearnul s6u care-I cbnd,arnnd odatd nnai mult. Turburat in afard, dar deja distanlat induntru, Oedip [e aruncd nu blesternele sale, ci ale zeilor. Ei sint ln lurne, el nu mai e in lume qi ceea ce rostegte nu e o de'cddere din distanlarea in eare se af16, ,ci un rezultat al vederii in partea cealailtd, in ,,dincol,o". Aga incit vorbele pro'ducind efectele gtiute asupra fiilor sdi ;i asupra" lui Creon, cdruia ii ureazS,o'bdtrinefe la fel de ama* rd gi de pustie ca a sa, nu-l rnai angajeazi: ele nu-i mai aparlin qi deci ,nu-l rnai leagd. Tot ce face Ei tot ce spune acum bitrtnui orb fl'mpdcat cu zeii este, ca in limbajul c5rlii indiene,citateTnai inainte, al Bha*

cffi

soil

15e

gauud Gitei,, fird fruct, deci nu izvorite din dorinla proprie, !i tgt.1!"furii, neur.'mirlnd vreun ldl personal. Vechile indirjiri, deznddejdi 's_au stins in 9"Aip, care a irnleles dupl atita dlrere qi incerrcare, cit erau de mari puterile pe care voise,'in cutezanj ta-i, sd le infrunte, qi cit erau de flirnitate puterile omului. EI gtie acum deosebirea intre cei ce sint in afara vremii gi intre cei de sub vreme, care suferd necontenitele schirnbdri in neoprita succesiune a stdrilor, adesea contrarii. Ca din-gura unui vdzdtor gi a unui filosof sund vorbele pe care i le spune lui Te_ seu in legdturd cu cele viitorare d,espre cet6lile grecegti qi'despre lucrurile Lumii:
O, drag copil aL lui, Egeu, d,oar zeii, _ ei, _ Nu-mbdtrinesc gi, moarte n_au. Incoln-i tot D e -atotputernicia ar emii rdzsd;it. Pdmi,ntu-gi pierile ul.a.ga lui.; se zsa slei.

$i, pentru un nimica

tpt se ua alege prat (w.


607-420)

Din ea...

continue line t-a limitele ingiduite de zei pentru oameni, spre a-l incredinla pe Teseu de foloasele ce Ie va trage de pe urma'ociotirii bi'etului prlbeag. In lumina acestei noi i'ntelegeri igi vede Oedip $i soarta, saNurmai ndbunia nui ae atumci l-a fdcut sE se pedepsea'sce atit de nemilos pentru faptele pe care nu le-a vrut gi a cdror rdspundere deci n-a avut-o. Cu atita rugine gi urnilinli Ie rdspunde bdtrinul acelora care-i zginddresc cumplita rand, discutrpindu'se, itl repetate ri'nduri. Odati spune: Iar taptete-mi,le-am indurat Le-a'n sd,rsi.rgit. , .

$i curprinzdtoarea lui viziune gi profelie

sd.

gtili

ilnr rut
(vv. 26*2651

Ori mai, ti.rziu, prin asta trecern to!i,. Ce_i azi, Mai drag, i[i. aa Ji, mti.ne-amnr ... gi.iardqi, itrag !i-o ti. Cu Teba-i tot aSa; e pace_acurn, E bdnd, pace i.ntre uoi. Dar zile, nnp[i,
S-or scurge gi-ntr-o bund,,7i porni_uor ld,nci.

s_o topi; Ticd,logii,le sporesc; nu tot un dult. Domni,-u a-ntr e pni,eteni, gi. cetdli. Curi,nd,

$i trupul ornenesc; cred,inla

Altddatd pomeneqte de excesul sdvirqit, dindu-gi o


ped,eapsd prea grea:

Ttrnu dtrerea-rni s-o mai ihts gi-am in[eles Cd, turia-rni de'atu'nci yrea greu mi-a pilepnt Gregelile mai. oechi.. . (w, 436-438)
...

160

soFocLE

161

Un dialog intreg cu corifeul care readuce, din curiozitate, fierul rogu ln vechirle rini, sund ca un vaier prelung ti lca o dezvinovdlire printre lacrimi de povara vechilor pdcate. Acum insd totut a fost ispdgit. Oedip mdrturisegte
purificarea:
Srnerit, fd,rd, p6,cat, oenii,
ad"us

CORUL
ANTISTROFA
1

ile zei.

..

Ce auiet! Auzi.-l, ce groazni,c Vuiegte! EL Zeus nl - se zbtrlegte azui.rle . . . Ah, pd,rul mi De spaimrt ;i fiemar ... gi tremur!

condarnnarea gravului exces,.eruul cdzttt in beznd a aflat h.lmina cea adevdratd gi va atinge, in cele din urirn5., o stare superioard, asemdndtoare cu cea a
:gi

Din suferintd gi indelungd, intristatd reflecfie asuqra plopriului destin, prin I'ntelegerea nybns-ului

(v.

286)

$i fulgeru-apri,nse i,ar cerul.


Vai,, ce ne-o aduce? Mi-e groazd,, fulgerul nu se pomegte Zadarnic. Ailuce cu sine-o Ndpastd,. . . Tu, cerule rnq.re, Tu, cer ldrd, margini! ... O, Zeus!
Cd.ci

zeiflor:

OEDIP
Copi.ii mei,, copiii, n'Lei,, ar atea urun orn De-aici sd.-l eaute pe aredni.cul Teseu?

OEDIP Copile dragi, sorocul aielii mi-a bd,tut; Hotarul mor[ii.-l trec gr, nu-I pot ocoli.

ANTIGONA Cu ce gind, tatd., urei OEDIP Ah, trdsnetul lui Zeus, inari,pdt, auunt, M-o lua-n Infern! Dali, zor, pe rege_I cd.utali! (Trdsnetul se
awd.e
sd.

ANTIGONA !i.:I aducd.-ai.ci?

Dar tu de unde-o ;tii? Ce semn !i,-o spune-acum?


OEDIP O gtiu, prea bi,ne-o gti,u. $i-acum, dagi zor, chema[i, Pe regele acestei, {dri, sd. tsi,nd.-aici!

mai pu.ternic.)

(Trd.snetul rdsuni

tot mai puternie.)

162

CONTEMPORANUL NOSTRU

163

CORUL STROFA 2

CORUL
ANTISTROFA
2

Ah, iard.gi, vuiegte, ouiegte Vdzduhul. Ah, mtld. sd.-li' tte, O, zeule, mild,, cl,nd astd.zi Un hid dar 2I duci tu tn bezna ,Acestei, [drine natale! .. . Ah, fr,-mi tu pnelrnc! Prt'mind azi Pe-un om ttcdl,as, o rdsplatd Amard tu crufd-mi.-o mie! O, Zeus, tu ascul,td,-mi azt, ruga!
OEDIP Vent-ua regele? $z.n or'ald,-am sd' mai ti'u Atunci? $i-am sd. mai fiu std.pin pe mintea mea?

O, fi,ule, ui,no! Ah, vino! Egti,, poate, pe alte meleaguri,,

Ori poate-n ui,Iceaua Tn care Tu zeului. md.ri,i,, Posdidon, Jertf egti, urerrn taur; dar uino, Cd !i,e, Cetd{ii gi. celor "4i tdi le-ar uroi o rdsplatd, Strdinul cu care-ai. fost darni,c Tu tnauti.. Zoregte-te, rege!
(Sose;fe Teseu.)
TESEU

Dar

astd. hdrmd.laie ce-i? Ce [ipete


gi,

Se-au.d? L-aud,,

ANTIGONA
l

Ce taind.

urei sd-i sPoued,egti?

E trdsnetul lui Zeus? Ori poate-i grind,ina Ce ctm.pul ni,I-a potopit?. . . ,Sd te agtep{i, La origice, cind zeu-i, cel ce le-a porni.t.

pe strd.i,n [i,pnnd. Dar ce-i,?

;ii

OEDIP
EL bine mu,It Mi,-a mai Jd,eut S d,-t rdsy'idtesc,

OEDIP Ah, rege, cit de mru,It doream sd. ui,i,! Vrun zeu Te-a gi. adus gi-o fi. spre ferici,rea ta.

ardau si, eu,la rtndul meu, ct rm i- am J d'gdd;t'tit- o'atunci'!


gi'

TESEU

ill.

adrasld. a lui; Laios, ce-i? Ce s-a-nttmplat?

li
I

r64
i

CONTEMPORANUL NOSTRU

sorocLE

165

OEDIP

Eu md, sftr,sescl Dar mai nai,nte ureau sd,-mi fii,n Cuui,ntul ?neu, ce lie ;i Cetdgii-am d"at.
TESEU

Dar tu ce senlne ai
OEDIP

cd,-n

pragul morgi,i egti?

Ai. morfiii mele crainici zeii sint. $i semnele Pe care ei ni le uestesc nu-ngald, nu! TESEU Bd,tri,rrul meu, gi-aceste semne care-or
fi,?

OEDIP

Sint htnetele ce uui,esc, sint fulgere, Sd,geli. de foc zutrlite de un bra[ nenuins,
TESEU Md,-ncred

in spusa ta, cd. totul s-a-mplini,t Curn at prezis, Deci, spune-mi, spune-yni ce sd !ac!

OEDIP

,)

l|i ooi densdlui,, o tiu aL lui Egeu, Cet:a ce-n ueci comoard [d,ri,i ti va fi; Nu se aa istoui ni,cicind... De rrctnd eu

Te duc acurn! De azi eu n-an; sd. mai. liu dus De mi,na altuia. Eu ili. uoi, ard.ta Al morli.i mele loc. Sd nu-L ard.li, nicicui! Nici und,e-mi am ,normint. Aga-li ua fi el scut Ce te aa apd.ra cun'L n-o pot ta.ce mii, De scuturi, gi, de ld,nci eu care arun popor Veci.n t!i, uine-n ajutor . . . O taind. e! Rdmii,e-aga! Nu-i aoie sd. gi,-o spun. Doar tu Vei gti.-o ci,nd noi, doi, acolo-onn fi. . . Ai,ci, Ni,ci lnr copilelor n-o spun, nticar cd, dragi Imi sint.In pragul marlti cind uei fi, tu doar U rmagului destd.i,nui,egte-i,-o! Iar el, La fi,ndu-i,, alui, sd,u. Cetatea doar aga !i-o uei feri,. N-or pustii,-o cei, nd.scu[i Din brazda Tebei nu! Chi,ar gi cetd[i cu buni, Ci,rmui,tori pornesc adeseori pe-un ilrum Gregit. Dar zei,i,-i ud.d, chiar gi ti,rziu, pe cei, Ce le-au cd,lcat porunclle, ld,stnd"u-se De turi.e condugi,. . .Tu, fiu al lui, Egeu, Nu face-aga! Ce-{i. spun acutn, tu o gtiai. Dar sd. pornirn de zor spre acel loc! Un zeu Md. cheami,-acum! Copilelnr, urmafi.-rnd,! Azi, eu uL-s cdlduz, cum pind, astd.zi, aoi, Mi,-a[i, tost. De mind. nu md, mai [i,ne[i! Ldsali, Ca singur sd. md.-ndrept spre slintul Loc de aeci Ce Soarta-mi, hd.rd,zi.t-a-n glia-acestei, gdri! . . . Pe-ai,ci,. . ., pe-aici,! Mi-aratd, drumal Hermes, el, AL morgilor cirmacr,, gi. zeea din Inf ern.

CONTEMPORANUL NOSTRU

SOFOCLE

i7) ro'

tu! Cinilua i,n oehii mei erai, . . . pentru mine egti. Acum Eu pentru cea din urmd, oard.-s mingi,iat De raza ta, Spre Had,es o pornesc, E cel Di,n urmd, drurn! . . . O, cea mai, dragd, gazdd,-a mea, Tu, fard. fi,i teri,ce-n ueci, gi-al tdu, popor! $i tot belgug! . . . Nu md. uita[i., cind, n-oi mai !i!
. . . Lumind.,

"Azi beznd,-adlncd,

(Oedip, urmat de Teseu, de Antigona gi, Ismena, pleaed..) CORUL


STROFA

Ce-n pragul pe care'l toci'rd gi'raguri', $iraguri, de oameni, stai stra.id' $i tatri intr-una-n adi'ncul lui Hades! Te rog gi, pe t;r'ne, o, tiicd' A Gli,ei., pe ti'ne-a Tartarului tiicd', Indeamnd,-l pe Cerber sd.lase Drum slobod acestui' strdin ce pornegte Spre-a Umbrei c?'mPie! . .. O, zee A somnul,ui, uegni'c! Ah, Moarte, te chem eu Pe ti'ne ' ' ' Ah'

*n"-*',Iil"

fl*
CRAINICUL

norni,.1

O, zee, ascunsd, priuirilor noastre; O, Hades, al urnbrelor rege, O, Hades, spre uoi o eucernicd rugd. Ndl{a-uoi, sd.-mi, fie iertatd! .Ah, faceli dgl, ca bdtri,nul sd. poatd,, Cru[at de amaruri gi, chi,nuri,, S-ajungd-n ci,mpia aceea a tnorgii, Acolo-n ld,cagul lui Stgr sd. coboare!

Doar doud, uorbe, cetd.[ent', gi am qtus tot: Oedip e mnrt! Dat'ctnn? $i-n ce impreiurd'ti'? E-attt de uimi.tor cd nici nu s-ar ptt'tea In prea pu[i'ne uorbe'a pouesti' ce-a fost!

CORIFEUL

Ctnd chinuri gi.-at?,tea nd,paste


Asupr
d.-

SdrmamtM-a sfirgit?
CRAINICUL
Cu greu

ne

dr ep

se-

ab

dtur

d,,

,4r fi o dreptate ca zeul sd,-i tie Prielni,c gi iar sd.-I inalle.


ANTISTROFA
V oi, ze e stdpi,ne- ale- ad|ncuh.ti Gli,ei,, Tu, Cerber, di.hanie htdd,

ce aia$d'-a mni"auutJ

Azi oia[a ce-1i tira s-o dus, sd' gti'i!

CORIFEIJL

Dar curn? 7n chinuri'?

San,

urun zeu s-o ti-ndurq't?

CONTEMPORANUL NOSTRU

SOFOCLE

169

CRAINICUL Sd te uirneqti, gi, alta nu! Ci,nd, a'pornit De-atci, o gti,i gi, tu, cd. !a[d.-ai, - di.n ai lui nu-i,doar d,e cdlduz; fost Nici urutl fost-a Ba, di,m,potriud' el e cel ce ne-a.-ndrumat Pe toli. Ajunse-aga i,n pragul cel sti,ncos ,AI unei od.gd.uni ce-n trepte de aram.d-ad?,nc Se-ntige i,n pd.mtnt. La o rdscruce-n drum, C d- aici' d,rumeaguri, s e-nturcau,, J dcu popas Aproape de-o adi,ncdturd-n stinci.; pe-al ei, Perete-i. scris cum gi,-au jurat Pi,ri.tous $i, cu Teseu prieteni,e-n ueci,. A stat Departe tot atit de-acel crater adi,nc, De sti.nca zisd. a lui Thdrikos, de-un pd,r Sd.lbatec, seorburos gr. de-un mormi,nt sdpat In sti,nci,. A stat oledcd jos. . . gi, straiele-i, Ce-s zdrenle doar, zui,rlindu-qi-le, a strigat La fete ca s-aducd, apd dinizuor, Sd,-Si. facd cea d,in urmd. scaldd.-a Lui,; gi-apoi Cu stropi sfinlili sd. tacd prinosiri . . . S-au dus Inspre colnicul.ce-l pedeau i,n ta[a br, $i care-i, aI Demetrei., frna griului Car e- a-ncot(i,t. Apoi,, porunca-i, implinind, S - au gi, intor s, I- au ?,ynb d.iat gi,-nu e gmi,ntat Curn cere dutina.l-a rners la,suflet ci,nd Vil,zu cd,Iui pe urerea-i s-a tdcut . . . Deodat', De sub pd.m,i,nt, se pri,nse Zeus abubui; De spai,md,-atunci, f eci,oarele au ;i-nghelat

in genunchi, zbucnind In hohote de plins, jdlind, cu pumnii,-n

$i

tatii, i,i cd.zurd,

pdept

Izbind,u-se. Ci,nd

eL

a au,zit acest

Jdli,t gi,-aceste li,pete,la pieptul lui, Strfngi,ndu-le,le-a spus: ,,Copile dragi, de azi Voi tatd,'nu oeli mai auea . . ., eu nu mai sint! Am Jost! De astdzi, grija hranii,-mi zilni'ce Voi, n-o s-o mai aue(i! Ce greu u-a Jost, o gtiu, $i, ci,t o-a[i rnar, trudi,t. O rsorbd. doar ud. spun $i ea ud, rdspldti,-ua-ndeajuns: nu-i, om Ce u-a iubi.t atit cit u-a iubit acel Pe care nu-I qeti maiauedea, cit ue[i trd'i!" Tustrei,, plingtnd, cu holwte, se-mbrd[igau. Dar plinsu-a ogoi.t gi, bocetul s-o stins.' E li,nigte! Deod,atd.-a rdsunat ur4glas, gi. pd,ru-n cap ni, s-a zburlit. Strigind: ,,Oedi,yt!" - [Jn zeu rnereu striga: ,,Oedip, Ce spaimd,-am tras! Hei, tu, Oedtp, ce-orn agtepta de rw pornim La drum? Nu-i areme de pterdut!" . . . Oedip pe loe A gi,-n{eles: un zeu l-a lost strigat! Atunci, EI a chemat pe regele Teseu gi, ctnd In preajmd,-i, a venit, i-a spus: ,,Prieten dra,g, zdlog Tu mina dd-le-o lor copilelor Al unei uechi, prietenii, gi. da$i'-i-o $i, tsoi, copile dragi! Fdgd.dur'egte-mi azi Sd nu le,pdrdsegti nici,c?,nd, din urerea ta, Cd aei ti bun gi-n uia[d..spriiin le uei Ji!"
,

I7O

CONTEMPORANUL NOSTRU

SOFOCLE

171

Teseu,, cu suJletu-i ales, indui,ogat' S-o gi jurat cd' dorul i-I''ua implt'ni'. Apoi,, O ed'ip, cu mi,i'nile-i, orb ecd,ind, $t - a mi,ngit'at copilele :,,!ineli,-v d, Voi, firea, ltice rlragi, pleca[i, de'atci, gi nt'ci' Sd are[i,'sd. auzi[i ori sd. oedeli ce nu'i Ingd.dui,t! Zori{i, rd'n$'nd, doar Teseu! Doar el se cad.e-a ;ti ce-o sd se-ntimpl,e-acurn!" . . . A spus! $t urerii lui, ne-arn inclinat. Plingi'nd In hoho\ fii,cele-au porntt, ;i, noi cu toli' 7n urma lor, id,It'nd. Doar d'liua pagi' am rners ' ' ' Ci.nd, capul l'amintors . . . bd,trinul nicd'i'eri! Doar regele era! EI miinile-i pe ochi $i, Ie - a;ternus e- aga curn parcd,- ar f i zd'ri't O groaznicd. priueli';te. O cli'pd.-apot' N oi, l-am u d.zut ing enunchind ;i, prosld'ui'nd 7n rugr, Pdmi'ntul 9i OIimpuL zeilor. . . . Cum a munt Oedip,'nu-i om s-o poatd gti, Ci, d,oar Teseu! ,Cd' n-a piem.t prin trdsnetul Lui, Zeus; ni'ct ui'ietii n?r, s-au porni't pe m'd'ri' Sd-Itti rdptt. Vrun zeu l-a Luat, ori s-a d,eschis Pdmi,ntu-n fa[alui. gi L-a-ngtngit; cru[at De suf err'nle-a fost; fi-a$a, eL neid'h'nd, e uimi'tor Nicr, chi,nuit de boli, s-o dus - crede cd'-s smi'ntit; Cum'nimeni nu s-a d'us. Veli Crezare ca sd,-rni da{i', d,e ooi n'am sd rnd' rog'

Sfirqitutr l'ui Oedip, al ginditorului care a trecut prin drojdiile durerii, nu este ornenesc. Dupi atitea incerc5ri cuxrilplite, rnai grozave decit moartea, el nu va mai cunoa$te mxoartea, ai va trece ditr'colo, ca prea puline fdpturi din istoria infelepciunilor tradi{ionale, ea Ilie, prorocul vechilor iurdei, bunioar5, intr-un fetl indi,cibii. Desigur, la sfirqitul iniliatutrui nu pot asista decit aitii ca eI, pentru cd nu le sint date ,muritoril.or de rind decit fabulele gi nu adevSrurile. Doar Teseu, miticul Teseu are ing5duin|a de a privi, uluit, apoteoza eroului, care nu numai ce nu se petrece in scen5, dar e povestite de un crainic ce i-a vdzut pe Terseu in clipa irnediat urmStoare inSltdrii lui Oedip. $i totugi, citi deosebire intre zisa 'Iui Prospero, magul din Furtuna despre conditia umane (We are such stuff as drednxs are rna.de on end our ltttle Ii,fe is rounded usi.th a sleep), atit de fragild, de inconsistent5, gi,soarta teribild, eroicS, a lui Oedip, ce1 care gi-a depdqit conditia prin suferinti gi respundere asumate, cel care prin strSlucirea rninlii gi prin

(w. 1456-1

666)

inleleplire, prin imbundtSlire a fiintei satre, cu pietate gi smerenie, atinge capitul drurnului. Ca o uriaqS forli rnitic6, Oedip, ajuns asernenea zeilor prin curaj gi putere rnorald, prin autodepS6ire, std, model de depagire a condiliei umane, in fata tuturor oamenilor din orice etapd a istoriei lurnii. Puterea spiritului, nesfirgitS, dd omului tdria de a infrunta

CONTEMPORANUL NOSTRT'
I ilr

IV.

Modernitatea lui Sofocle

t-

obstacol,ele intuneric,ului cu demnitate Ei cu dorinla de slujire a binelui gi a lu,minii. De'la Aiax qi Philoctet, luptdtorii, care incep abia suigul pe scara eroisrnului, la Oedip, care o incununeaz6,, poetul tragi,c a ,cuprins, in putina sa operfl rdmas6, citeva din treptele neincetatei evolutii care e istoria umanitS{ii gi istoria spiritului. Senectutea inteleptiti a lui Sofocl,e a dat lurnii, dupd intunecata priveligte a strdfundurilor durerii din

Oedip rege,lrnaginea drurnului strimt al urcuqului spre,nldejdile izbdvirii, ale transfigurdrii, ale luminii din Oedi,p la Colonos, lectie a evoluliei gi a implinirilor, a nous-ului triumfdtor.

Nici un exeget sofoclean n-a putut duce pini la ultirmele consecinte punctul s[u de veder'e, opiniile sale, dacd interpretarea i-a fost lineari qi perspectiva univocd in analiza tragedlilor. Intotdeauna te iz' begti de contrarul posibil al lucrunui pe eare l-ai spus: cu privire la libertate sau la necesitate, la descoperirea limitelor, Ia calitatea optiunii, la cauzele clderii ,eroilor, la.destin sau la responsabilitate, la pietatea sau la atitudinea conforrni cu ratiunea a poetului tragi,c. Orice argumente, oricit de tari in aparenfd, se poticnesc de un detaliu nev5zut, de o mdr,r;nti piatrd care desfide cuprinderiile globale gi explicatiile cu pretentii unificatoare. Este semnul grav, solemn, neindoielnic al geniului care a spus mai rnult decit ar fi putut sd inteleagi epoca sa, atit de rnult incit fiecare fragment de istorie s6-gi trag6 propriiie concluzii 'din infiti$area unor mituri in ipostaze umane acoperite de noimele existenlei gi gindirii secolului al V-lea i.e.n., spuse intr-o poezie strins6, esenlial6. De aceea au pornit de la Sofocle atilia antici qi moderni gi contemporani, inspirindu-se din opera sa prin lectiuni ficute mereu altfel, mereu din alt u,nghi. Bogitia lui de sensuri a hrinit o posteritate impresionantd de la greco-latini pind la Hugo von Hofrnannsthal, Gide, Giraudoux, Cocteau, O'Neil, Anouiilh etc., etc. Dar cu Sofocle se petrece un fenornen 'care e specific nurnai foarte marilor creatori: ddruind tuturor din propria lor sub-

CONTEMPORANUL NOSTRU

SOFOCLE

175

stanli, ei rbmin veq'nic egali'cu sine in substantS. Inepuizabili in conotatii, ei trec din generatie in generalie, apar qi dispar gi iar reapar, neatirngi de dintele timpului, strdlucind de lumina unor adeviruri generale care se pot aplica in orice etapi istorici oricSrei fiinte utrn'ane pe orice treapti de evolulie. Racordurile istorice se fac ugor dacd o armbiguitate adinc5, de fond, deschid,e opera inspre viitor ca un prezent perpetuu. $i ce altceva inseamn5 perrnanenta coliziune subterani a argumentelor privitoare la ,cdrrzet infSligate de tragie in structurile satre? Inaintezi printre efe ca printr-o fremit5toare pddure Etiutoare gi reticeni t5 in acelagi timp, care spune pe jumdtate, cu reluctanfd, intr-un fel sibilinie, ca in oracolele zeului venerat de poet, intimpl5rile gi determiniritle 1or. I1i este intinsi taina ca o ispit6, ca o tentatie a intelectului, gi te sirnli un Oedip in adincS incertitudine. Trebuie sd gtii sd te feregti de cursa in care te poate arunca oricind orgoliul intelectului. Ornul se cuvine sd gtie, dar cu mdrsurd qi nnai cu seami fdr5 si cornitd hybris-ul cel rnei grav, acel al orgoliului inteIectual. De aceea partea lui este incertitqrdinea, expresie pe planul gindirii a echili'brului existenlial precar, nestabil, sub presiunea crud5, aparent absundd., a destinului. Nici rdspunsul exclusiv al pietdlii, nici rispunsul exclusiv al explicaliei ralionale nu sint rispunsurile

lui Sofocle, care nu e nici agnostic, nici pesimist fdrh ,md,sur5, dar nici nu gdsegte justifi,ciri suficiente in motivirile ratiunii. Arn vdzut ce rar coincid dou5 pireri sau doui atitudfuri, ce greu se intilnesc doud credinte de aceeaqi forli, de acelagi calibru, ce lips6 de comunicare real5 e intre oameni care.urmdresc fiecare, parc6 orbe;te, propria direclie a detenminirii sale. Omul de rind se pleacd ternitor, in fala zei0.or, considerind ci toate relele, ciderile, incerrcdrile vin de La ei care sint rbibunltori, fiindci sint puternici qi nici nu indrianesc s6-qi puni intrebarea despre dreptatea lor. Cel in care simtul moral sau ideea de dreptate, rdsfringeri ale nousului, iqi fac loc, se confruntd altfel cu viala qi indatoriril,e ei, ierarhizindu-qi valorile gi incepind sd schifeze opliuni. Cei citiva care ajung la indrizneaia unei rnari increderi in rafiune qi la folosirea inteligenlei superioare pentrru dezlegarea unor incurcate taine. sint amarnic pedepsili gi se qi pedepsesc singuri pentru a fi depdqit ni te standarduri umane dincolo de care nu se poate trece. Nu se qtie ins5 pind la sfirgit cine are dreptate gi ce este de dorit pentru om, fiindcd cel care a fost lovit mai f5ri ,mi15 giseqte calea reconcilierii qi a apoteozei, asemenea eroilor. $i atunci unde este adevdrul? Cine il detine, cine il exprirnd? Un singur exemplu ni se pare indestuldtor in aceastd privin!5 qi-l vom lua din Ai.ar. Acolo, dupd

176

CONTEMPORANUL NOSTRU

SOFOCLE

I77

moartea eroului, sosegte fratele siq.r Teucros, care inoepe o destul de lungd disputi cu Atrizii, cu Agamemnon gi Menelau, rpentru ingroparea lui Aiax. Infruntarea in cuvinte e rSsunitoare ca o incruciqare de arrne, aprigd, nemiloasi. Menelau i[ acuzi pe erou de a fi fost nesupus qi vanitos in tirnpul

forla fiic6 pe eare o intrupa mai inainte Aiax,


acum Teucros:
. . . Nu cei uinjogi,

gi

Cu spete

largi sint

cei, mai, tari,

ci-or

bi,rui,

vielii:

Oriunde acei ce-nlelep|ete gti,u gindi.. . .


(vv. 7 249-1 25t)

De ureri,i, noastre sd,-L supunen'L n-arn putut Cind eL trdi.a, uom izbuti.-o azi., cd.-i, mort! lar d.e te-mpotriuegti,, te uom siti sd fi,i, Supus . . . Pe ci,nd trd,ia, n-a urut a se pleca Porunci,lor . . . Aga,e-n lirea omru,Lui, De ri,nd, gi,.rdu, sd, nu asculte de cei mari,.

(w. 1066-1

071)

$i mai departe:
Ci,ndua
gi,

Aiar lanlog

gi.

trutag a tost. . .
(v.
1 08?)

Agadar basileul n-a vezut in Aiax decit aceste atribute, toate negative: om de rind, riu, !an!og, trufag. La fel Agarnemnon vine cu acelasi argument, atit 'de sdrac Ai neconvinrgdtor, a'l superiorititii sale de neanr gi stare qi cu un suveran dispref faf6 de

Insultdtoarele vorbe ale celor doi Atrizi nu rimin fdrd ripostd. Teucros, gi indurerat, ,si indigna-t, scapdri in cuvinte iminioase. El ii socoteqte nu numai ingrali pe cei doi ,basilei pentr-u a{e ciror treburi personale s-a dus intregul rdzboi irnpotriva Troiei, dar i inqeidtori qi serneli firi indreptdlire ,i necucernici fald de moarte. Aspr,ei gitrceve ii pune, cu greu, capdt Odiseu care asistase qi la deschiderea tragediei, iar acum o inchide. Prezenfa lui, neimplicatd faptic, ci doar prin comentar in desfigurarea piesei, inseamnd o singurd garantie, dar rnajor6, de obiectivitate a judecStii care amendeazd strimba sau micar subiectiva, porliala gindire a celorlalti. Ei vdd fiecare altceva in oameni, in lucruri, in intirnpl5ri, fiecare cu psihol.ogia stdrii in care se afl6 gi pe care vrea s-o pdslreze qi care singurd i se pare valabili (ca Menelau, Agamemnon, Creon ori Clytemnestra fatd cu adevdrul).

t7B

CONTEMPORANUL NOSTRU

soFocLE

t79

neadevirat gi Aiax qi Tecmessa qi Teucros. Eroul crizd mirturisea Atenei dorinla s5lbaticd de a-l vedea pe inlelept ,,i,ns?,ngerat, sub bictu-mi, sufletul sd,-gt d,ea" (v. 110) qi-l socotea viclean. Tec*rnessa la rindul ei crede, ca de obicei, omul de rind lovit de nenoro,cire, cd zeila a concedat la 'moartea eroului Aiax numai ca sd-i facd hatirul lui Odiseu:De PaIIas,
fr,ica, uaini'cd-a lui Zeus, ne-a fost Tri,mi,s d.st rdu, sd.-i tacd'-n plac lui' Od'iseu.

$i chiar despre impartialul Odiseu, cred gi_vorbesc in

$i toate acestea in vr'eine ce Odise'u se cutremura de soarta eroului, de criza in care itl aruncase zeita luminilor rafionale, incd de la ince'put, zicind:
Ce-i, drept, ca eL pe nimeni alt rru l-am gtiut. Vrd.jmag i,mr, e, dar tot i,l pli,ng cd.-i, chi,ar de pltns, Ati.t de ui,tregd i-a fost ursi,ta luz! $i, ci,nd gtndesc la ea, i,n gi,nd eu soarta-mi !es. Cd,ci, oare ce sintem, ci,t uie{ui,m pe-acest Pd,mi,nt? Doar ni.gte nd.luci,ri qi, umbre doar.

(w.
952-953)

121-126)

(w.

$i mai apoi, cu putina rninte pe care o presupulgau sclavilor gi,mai ales femei{or oarnenii liberi ai Greciei vechi, ea igi inchipuie intr-o falsi reprezentare pe Odiseu rizind gi ocSrindu-l pe erou chiar dupi moarte. Curios e cI izbutegte sd convingi qi corul de aceasta. Insugi Teucros este rob acestei preju-

Aici Odiseu arat6 adevdrata sa naturd superioard compasionat5, capabild sd se proiecteze in suferinla . altuia ca intr-un ta twam ori budi. gi sd inleleag5 x
din ea fragilitatea intregii conditii umane, vorbind el ca Prospero din Furtuna ori ca psalmistul: puluts
et umbra sum. Prezenla sa in tragedie ca qi falsele opinii despre el ale celor,lalti semnificE, pe de o parte antinomia dintre i,nlelept qi lume, dintre ,,curninfenie" qi mintea co,mund, iar pe de alta adoptarea unui etalon antitragic (fiindcd e un etalon al mdsuni, in sine, dacd se poate spune aga) pentru judecarea nem6surii. Astfel a,mbiguitatea expriimatd de atitea oglinzi divergente, de atitea rnici gi deosebite falete ale adev6rului, se rezolvd trlrin inserarea faptelor tragice
l2*

al lui Aiax. De acolo uirnirea lui extremd cind il aude oerind iui Agarnemnon, cu sila, ingropbciunea
cuvenitd viteazului iizboinic:
Vrd.imng di.ntre-argieni, azi, I-ocrotegti

decSli comune despre Odiseu ca duqman inverqu_n1!

:"*-:t . ^^^. (w. 1382-1383)

180

CONTEMPORANUL NOSTRU

SOFOCLE

l&l

fdrd preventii Ei pnejudecdti, fdcut de eroul prin exaelen!6 anfi-tragic, stipin f5r5 dubiu al rnisurii in toate, antidotul soartei tragice, rer-nediul hybrisului. Dar e singur.a tragedie sofocleand in care zeii qi'rndsura sint prezen{i la ac{iunea tragici derivatd din nemdsurd. De la Aiax incolo, sufletul omenesc rdrnine singur in incercare gi suferinli qi eroare. Ambiguit5tile cu pri.vire ia cauz6, incertitudinea funciard a omului nu se mai raponteazl, la factori exteriori care ar putea da explicalii, ci rimin irnplicite, ascunse. $i ner5spunsul e tragic Ai in Electra, dar mai cu seamd in Antigona gi Oedip rege. Iar daci in Atar ne gdseam dincoace de a'mbiguitate, in Oedtp Iu Colonos trecern dincolo, intr-un t6rlm al altor explicalii in car,e numai Teseu, cu ochii acoperiti, poate intra. Rdrninerea omului cu adevdnuril,e sale frragenentate, partiale, imperfecte, variabiL,e, dupd retragerea din lume a zeil,on care las5 insS nevizutele lor legi, implaeabile, asupra vielilor omenegti qi lovesc arnarnic in acestea constituie incd un factor al modernit6{ii lui Sofocle spr,e deose,bire de Eschil. In so'litudinea sa ddtdtoare de forle, in nenumdratele gi chinuitoanele sale sol.ilocvii, or.nul igi anati bog6{ia gi adincirnea puterilor interioare. Se reface de c5tre poetul tragic intr-un fel de corolar al arnbiguitb$ii de fond"oferit6 de cr,eatia sa, o irnagine foarte cofiN-

intr-o rami de conrentar filosofic general uman,

ascunde inexplicabile conrplexit5$. Zonele tem.pera-

mentul unei tensiuni tragiae lnalte suplinind ,un profil uman slab (sd ne gindim de pildd Ia paloarea, la lipsa de sonsistenld a lui Oreste sau a ELectrei ln Orestia,Ia caracterul monoeord aI lui Xerxes din Pergi,z,la nedefinirea lui Eteoele din Cei gapte contra Tebei,), spre deosebire de Euripide, analistul" pasiunilor in chip exclusiv, Sofoele iryi desfd,qoard nedbignuitele calititi ale puterii de analizd pe numenoase planuri a1e fiintei o,menegti. Caracterele lui au din aceastfi priein6 adevdrul frapant degi insesizabil al statuilor secolului de aur in care umanul se inf[.. figeazd intreg, in mdrime natural.*, deqi respiri gi

uriaqd culroaqtere a sufletului, a tuturor straturilor fiinlei. De aceea scriitorul a fost cel rnai interesant analist al ornului dintre cei trei tragici. Spre deosebire de Eschil care ficea adesea din lirisrn instru-

plexi a onr,ului din toate acele oglinzi divergente strinse laolalti de geniul sofoclean, ajutat de o

mentului, ale afectului, ale voinfei, ale sensibilitd$ii, ale rdspunderilonmorale sint investigate pe nesimtite qi selipesc in arnestecuri variah nn monologuri gi dialoguri, in exultant5 sau vaier. Personajele se ipostaziaz$ in adevdrul lor dupd stare qi. vlrst5, dupd deterrnindrile prinse in tot felul de intricatii. Pagini d,e analizi psihologic6 plind de analogie cu via!a se gdsese, de pi1d5, gi in Ai,ar, unde Teueros face un excetrent portret iui Tetramon, bltr[nul tat6 al lui

IB2

CONTEMPORANUL NOSTRU

SOFOCLE

183

selor, de gradatie, qi de suspense, ca in Phil,octetes, dar mai ales in Oedip rege. Poetul cere pietate qi in special smerenie a inimii pentru evitarea excesului gi dobindirea aretd,-ei qi pentru neiritarea zeilor, dar

\lectya !i ln Anti,gona se adaogd aceluiagi coniext. Astfel, Sofocle, cu toate diferentele luate'l,n seami, poate fi,considerat in citeva directii drept un precursor al psihanalizei. Voinlele enorme, mai mult sau mai putin libere, pe care le-a pus in migcare, se hr5nesc din motivafii psihologice diverse, a,mbigui, care se descoper6 succesiv ori intdrindu-se ori hrdnind, cum spuneam, nedumeririle noaetre. Jocul adesea divergent aI motivafiilor, ca qi bogSlia gi varietatea migcdrilor interioare- inseamnd o sursi fecundd de dinamicd a pie-

Aiax gi aI siu, remarcabil5 consemnare de psihologie senild (in care regdsim ceva din infiligarea lui Priam de cdtre Homer) qi in Phi,loctetes, unde Neoptolem e nestatornic qi influentabil gi generos ca un adolescent. Impinsd cu oarecare pnidentd, explorarea psihologicd atinge totugi, oricit de in treacdt, gi zonele pe care vre'rnea noastrd tine sd le aduci la lumind di,n u,mbrele lor eterne. $i in Electra si in Oedip strifulger6 in motivalii unele retalii arhetip,ale de tipul faimoaselor ,,complexe,, reluate pini la obsesie de creatorii gi de critica modern5, purtina asupra obscurei vieti a subcongtien:tului. De asemenea ideea de frustralie care poate fi gdsiti gi in

deschide o nobili carieri vointei omenegti superioare inchinate datoriei, dreptdfii, sacrificiului. CSci dincolo de meditatia umbriti de melancolii a poetului secolului al V-lea al Greciei clasice, asupra libertdfii onnului, crezutd totald qi grav dezrninlit5 de ,,intimpldrile" destinului (chiar i'n acela,qi secol), care trddeazd limite de nedepiqit ale conditiei umane impuse de atitea gi atitea determiniri, de la biologic la social, psihologic qi filosofic, dincolo de tristefi gi suferinfe, partea fireasci a oonului pe acest pimint a$a cum au considerat+ toate intelepciunile tradifionale, opera lui Sofocle aduce citeva valori care nu pot ingela, care sint menite s5 reechilibreze viafa in raport cu adevdrurile comune, neperceptibile decit in fdrirnituri qi in rdsfringerile de oglinzi concave ale fiecdrui om in parte. E adevirat ci in afard de gindul ci zeii pot aduce oricui gi mai cu seami cetror rnai fericiti gi ajungi mai sus pierzania, vorba r, cu recurenfd rnaxirnd in tragediile lui Sofocle este ^ Agteaptd-te onci.nd,la ori,Si"ce. Dar acesta nu e marca u,nui pesirnism negru, care contestl posibilitatea fericirii pentru om, ci e strigdtul luciditdtii extremg mereu in gard5, mereu treazd" ca sd evite excesui qi sd impingd Ia infelepciune starea in care sufletul e su,pus unei adevdrate secfiuni de aur pe plan rnoral-psihologic, unei frine superioare a congtiinlei.

CONTEMPORANUL NOSTRI'

SOFOCLE

185

zorile epocii post-prometeice pentru 'oamenii

Legea rnEsurii este pri:rna lectie imptrieitd, deductibilf din valorile morale qi estetice ale operei lui Sofoele, lectia Kalakagathtet,, datil de intr,eaga cre$tere a paide-ei grecegti. Cel in stare si se supuni acest'ei legi care garanteazl, cosmicizarea, adi,c6 ondonarea lurmii interioare, poate s5 fac6 si se strdvadd in fiinla lui ceva din lumea nepieritoare a nous-ului, care inseamni lectia stdplnirii de sine, a potenlirii bune a cuvintului, faptelor qi gindului, lecfia demnititii. De aci incolo se desghide calea eroismului in acfiune, a discerndmintului superior in lumea valorilor, a opfiun'ilor reale, a sacrificiului de sine, ultirna treapt6 a perfeefiunii moraLe. Ajuns aei, eroul izbutegte sd tneaed dineolo de suferinlb prin cele ,mai grele vdmi ale sr.derinlei, infeleglnd-on acceptind-q qi asurninduSi-o cu cele mai lnalte rdspunderi pentn* ac$iunile lui. Aceasta este lectia trui Sofocle care a deschis
de

tatea tragic6. Asernenea lui Oedip al sdu, Sofocle s-a addugat, printr-o unanimd acceptare a divinititilor tutelare ale locului, perrnanentel,or naturii qi spiritului grecesc ca qi intregii umanitbti. El poate fi regisit pretutindeni, dar ,mai cu seamd in Atena, dar mai cu seamd in Oolonos, in orice r[suflare a vdzduhului, a apelor, a pdrnintului. Cum zicea Jean Mor6as:
Oliuiers de C,6phise, harmonieur feui,llage Que l'6sprit de Sophocle agite auec le\sent!

ffiffiffixlk,#*i i -{j"!JJ* i@

atunci gi de astdzi. $i atunci ca gi acum spiritul poetului predomnegte peste ruine de temple armonioase acoperite de flori gi ierburt cu arome amare, peste livezi de ,mdslini qi portocali, peste flntini vechi gi lirnpezi, ale e6ror cristaluri vorbese neineetat, peste teatrele in trepte risipite, cu profuzi,une dinspre Atena spre cele rnai depdrtate lrlsutre $i pe eare se agite ine#, peplum-urt gi eoturni, ar&tind pin5 azi suprema lndrituire a veehii Elade la regali-

CUPRINS

I.

Spatlul

II. Tlnrpul -

experienla

istoricb

23

III. Mcdlta{ie asupra condi{iei umano . .


IV. Modernitatea Iul Sotocle

39

I73