CUPRINS:

INTRODUCERE.......................................................................................................................................3
CAPITOLUL I. DIMENSIUNI CONCEPTUAL PRIVIND FENOMENUL SĂRĂCIEI...........................5
1.1. Abordare generală asupra fenomenului sărăciei din punct de vedere istoric.......................5
1.2. Abordare conceptuală a fenomenului sărăciei........................................................................6
1.3. Factori care generează și mențin sărăcia în societatea contemporană..................................8
1.4. Tipologia sărăciei.....................................................................................................................11
CAPITOLUL II. CAUZE – EFECTE PRIVIND ABORDAREA SĂRĂCIEI ȘI INERVENȚIA
ASISTENTULUI SOCIAL.......................................................................................................................14
2.1. Cauzele și efectele fenomenului sărăciei.....................................................................................14
2.2. Intervenții asistențiale în domeniul sărăciei...............................................................................17
Concluzii și recomandări:.......................................................................................................................20
Bibliografie:.............................................................................................................................................22
ANEXE.....................................................................................................................................................24
INTRODUCERE

Sărăcia, ca fenomen, nu este străină nici unei societăți, elementele care diferă, fiind
dimensiunea sărăciei și reperul în funcție de care se apreciază extinderea și intensitatea acesteia.
Fiecare dintre noi a simțit uneori lipsa banilor. Aceasta este o experiență individuală și nu
înseamnă același lucru ca și problemă socială a sărăciei. Deși, banii sunt o măsurare a bogăției,
lipsa lor poate însemna lipsa bunăstării dar nu și problema socială a sărăciei.
Sărăcia ca problemă socială este o rană cu rădăcini adânci care afectează fiecare dimesiune
a culturii și a societății. Pe lângă menținerea unui nivel scăzut de venituri printre membrii unei
comunități, sărăcia include limitarea accesului la servicii ca educația, sănătatea, luarea deciziilor
precum și lipsa facilităților comunale ca apa, sanitația, drumurile, transportul și comunicațiile.
Mai mult, "spiritul sărăciei" permite membrilor aceleiași comunități să creadă și să impartășească
sentimente ca disperarea, lipsa de speranță, apatia și timiditatea. Sărăcia, la fel ca și factorii care
contribuie la apariția și menținerea ei, reprezintă o problemă socială și, de aceea, soluția trebuie
să fie una socială.
Din aceste idei luăm cunoștință cu faptul că nu putem lupta împotriva sărăciei prin
alinarea simptomelor, dar numai prin atacarea factorilor care cauzează sărăcia.
Simplul transfer de fonduri către victimele sărăciei nu va reduce sau eradica sărăcia ci
doar îi va alina simptomele pe termen scurt. Este de la sine înțeles că aceasta nu este o soluție
durabilă deoarece sărăcia este o problema socială și cere o soluție socială. Această soluție
reprezintă clara, conștienta și intenționata eliminare a celor mai mari factori ai saraciei.
Deși combaterea sărăciei – ca direcție a unor măsuri concrete a fost prezentă în politicile
sociale promovate în țara noastră în ultimii ani, deși au fost adoptate o serie de măsuri orientate
în mod expres spre ameliorarea situației celor săraci, situația reală nu este de natură a satisface
necesarul decent de trai al majorității populației.
Însă, Republica Moldova se luptă cu fenomenul sărăciei, astfel încât s-au înregistrat
rezultate bune privind reducerea sărăciei și încurajarea prosperităţii împărtășite, dar, factorii
principali care au contribuit la îmbunătăţirea situaţiei în trecut par să implice acum un rol mult
mai limitat, este menţionat în noul Raport al Băncii Mondiale privind sărăcia în Republica
Moldova. Pe parcursul ultimilor ani, Republica Moldova a înregistrat o creştere economică
rapidă, asistată de progrese semnificative în domeniul reducerii sărăciei şi prosperităţii partajate.
Creşterea economică a constituit 5 procente anual începând din 2000. În acelaşi timp, rata
sărăciei la nivel naţional s-a redus de la 68 procente la 27 procente în perioada 2000-2004 şi a
continuat evoluţia descendentă atingând nivelul de 11.4 procente în 2014. Cu toate acestea,
Republica Moldova rămâne una din cele mai sărace ţări din Europa, confruntându-se cu
provocări de menţinere a progresului.
2
 Raportul privind sărăcia în Republica Moldova 2016, include trei axe de studiu de
analiză: raportul privind „Reducerea sărăciei şi prosperitatea partajată în Moldova: Progrese și
perspective", care explorează tendinţele şi factorii determinanţi în domeniul sărăciei şi
prosperităţii împărtăşite şi studiile complementare „Piaţa muncii în Republica Moldova” şi
„Transformarea structurală a exploataţiilor agricole mici din Republica Moldova: implicaţii
pentru reducerea sărăciei şi prosperitatea împărtăşită". Studiul privind piaţa muncii include o
analiză detaliată a principalelor provocări privind cererea şi oferta pe piaţa muncii din Republica
Moldova, iar analiza transformării structurale se axează pe sectorul agricol şi considerarea
potenţialului acestuia în calitate de factor de progres.
După cum este indicat în Raportul principal, pe lângă creşterile atestate la nivelul
salariilor non-agricole, pensiile au fost factorul cel mai important ce a contribuit la creşterea
veniturilor pentru cele mai sărace 40 procente ale populației şi la reducerea sărăciei. Desigur
pensiile nu reprezintă instrumentul cel mai eficient pentru susținerea celor mai nevoiaşe categorii
de persoane. Piața muncii din Republica Moldova a contribuit la îmbunătăţirea situaţiei, dar
anume prin rezultatele de creștere a productivității muncii şi nu prin crearea unor noi locuri de
muncă – de fapt, ocuparea forței de muncă a scăzut în mod constant. Adiţional, există inegalități
persistente între spaţiul urban şi cel rural la nivel de educaţie şi acces la servicii, iar șocurile
macroeconomice și climatice sporesc și mai mult vulnerabilitatea persoanelor care nu au o
situaţie materială bună.
Prin urmare, scopul acestei lucrări este de a stabili direcțiile principale de a îmbunătăți
situația actulă a efectelor fenomenului sărăciei și a stopa sau cel puțin a stimula autoritățile de a
întreprinde măsuri eficace de a ameliora situția actuală.
În cadrul lucrării am efectuat o analiză aprofundată asupra acestei teme și urmează să
enumer un set de metode de cercetare, acestea sunt:
 Metoda de analiză a literaturii de specialitate;
 Metoda de studiu a rezultatelor de experiență existentă;
 Metoda observării unor elemente distinct asupra acestui proces;
 Metoda comparației unde se va pune accent pe mai multe elemente.
Lucrarea dată este formată din introducere , 2 capitole, concluzia și recomandări în acest
domeniu.
În primul capitol urmează să analizăm noțiunile introductive privind conceptul de
fenomen al sărăciei, evoluția acestuia, factorii care influențează sărăcia în Republica Moldova și
tipologia sărăciei.
În capitolul doi ne vom axa pe analiza cauzelor și efectelor care duc la situația dificilă din
Republica Moldova și implicarea asistentului social în rezolvarea acestei probleme majore.
CAPITOLUL I. DIMENSIUNI CONCEPTUAL PRIVIND FENOMENUL SĂRĂCIEI
3
1.1. Abordare generală asupra fenomenului sărăciei din
punct de vedere istoric

Din punct de vedere etimologic, conceptul de sărăcie aparține adverității deoarece evocă
în același timp decădere și vulnerabilitate, implicând preocupări religioase și etice. Soarta celor
defavorizați secole de-a rândul nu ia lăsat indiferenți pe oameni, astfel că s-a ajuns la reacții
instituționalizate, organizate în jurul ideilor ,,ajutor” și de ,,suferință”.
Sărăcia este o problemă veche de când lumea, problemă, pe care omenirea a încercat de-a
lungul istoriei să o rezolve, fapt despre care vorbesc și un șir de evenimente. Preocupările de
combatere a sărăciei au ținut la început de milostenia creștină, treptat s-au amplificat, s-au
diversificat și au fost instituționalizate1.
Printre evenimentele importante și intervențiile notabile ale puterii publice trebuie
remarcabile următoarele2:
 1601 – în Marea Britanie este adoptată ,,Legea săracilor”, care consfințește pentru prima
dată principiul responsabilității statului în asigurarea celor în nevoie, fiind considerată un
prim exemplu de strategie antisărăcie.
 1795 – apare ,,Legea Spennhambland”, care prevedea în egală măsură un supliment de
resurse indexat în funcție de dimensiunile familiei, suplimentul era destinat muncitorilor
cu salarii mici și era considerat drept o compensație.
 1834 – este adoptată ,,Noua Lege pentru săraci”, care marchează schimbarea concepției
dominante în epocă; astfel, a început a se considera că subvenționarea săracilor produce
tot mai multă sărăcie.
 1942 – este elaborat ,,Raportul Beveidge”, în cadrul căruia s-a propus o strategie privind
asigurările sociale, alocațiile familiale, serviciile naționale de sănătate, ocuparea forței de
muncă.
 În România și în Republica Moldova activitățile de ocrotire a celor săraci au evoluat
odată cu apariția asistenței sociale și inițial s-au structurat sub forma unor măsuri
regelementate prin acte juridico – normative, finanțate din bugetul public, în cadrul unor
instituții specializate.
În Moldova conceptul de sărăcie este, deasemenea, strâns legat de dezvoltarea sistemului
de asistență socială, de aceea este delimitat în câteva etape:
1) Dominația Imperiului Rus, când săracii beneficiau de diverse acte de caritate din partea
statului rus și din partea comitetelor obștești;
1
Milicenco S. Abordări multidimensionale ale fenomenului sărăciei. Note de curs. Ediția II revăzută. Chișinău,
2014, p. 7.
2
Ibidem, p. 9.
4
 2) 1918 – 1940 când Basarabia își dezvoltă serviciile sociale în componența României, se
emit legi ce prevăd protecția păturilor defavoriate;
3) Perioada regimului communist de după 1940, când a fost instituit Ministerul Muncii și
Protecției Sociale, care se ocupa cu pensionarea și subsidiile bănești. În acea perioadă se
promova ideea că societatea comunistă nu are săraci și, în general, nu are probleme ce ar
necesita asistența socială comunitară;
4) 1991 – prezent, odată cu declararea suveranității Republicii Moldova, sărăcia începe să
fie tratată ca o problemă socială, care își are originea în sistemul economic și nu în
decăderea morală a indivizilor. Drept urmare, sunt adoptate un șir de programe naționale
care prevăd atenuarea fenomenului sărăcie. Ulterior au fost elaborate cîteva programe de
reducere a sărăciei în Republica Moldova (14.06.2000 – Programul Național de Atenuare
a Sărăciei; 29.12.2000 – Strategia preliminară de reducere a sărăciei; 02.12.2004 –
Strategia de Creștere Economică și Reducere a Sărăciei).

1.2. Abordare conceptuală a fenomenului sărăciei

Fenomenul sărăciei este vizibil, real, dar conceptual de sărăcie este dificil a-l defini,
relativitatea definițiilor urmând firesc multitudinea de semnificații ce i-au fost atribuite. Precum
este și cazul multor alte concepte din științele sociale, conceptului de sărăcie i s-au asociat
diverse semnificații atribuite de către un autor sau altul, într-o țară sau alta, precum și în perioade
de timp diferite. În literatura de specialitate termenul de ,,sărăcie” este, în general, ambiguu sau
insuficient definit. Definițiile sărăciei diferă în funcție de importanța care se acordă diferitelor
sale dimensiuni, de diferențele majore dintre relațiile pe care le caracterizează, de scopul și
contextual în care se face evaluarea, precum și diferențele de percepție a realităților sociale.
Într-o țară săracă există o anumită ,,demnitate” a sărăciei, o aumare a ei ca ceva mai mult
sau mai puțin natural, și nu ca un eșec personal3.
Sărăcia este definită, în general, din perspectiva bunăstării, fiind considerată o stare de
lipsă a acestora, o privare de atributele bunăstării.
Din perspectiva complexității atribuite conceptului, există două tipuri de definiții care au
condus la modalități diferite de măsurare a sărăciei: (a se vedea Anexa Nr. 1)
 unidimensionale;
 multidimensional.
Capacitatea oamenilor de a fi integrați eficient în viața societății a fost pusă în centrul
definiției sărăciei și de experții ONU în cadrul Rapoartelor Dezvolării umane, dezvoltarea umană

3
Zamfir E. Psihologie socială. Texte alese. Iași, 1997, p. 314 – 323.
5
fiind centrată pe progresul obținut de toate grupurile sociale din comunitate – de la cei bogați la
cei săraci. Acest specific îi oferă posibilitatea de a-l utiliza în calitate de evaluator al eficacității
programelor naționale și internaționale și drept un instrument eficient de lucru la nivelul
comparabilității mondiale4.
Cu toate că există o multitudine de cercetări cu privire la sărăcie, este destul de complicat
de a traduce conceptual în practică și a-l face operațional, păstrând totodată complexitatea
abordărilor uni - și multidimensionale. O definiție care ar combina cele două abordări ale
sărăciei, este următoarea: sărăcia reprezintă o stare de lipsă a resurselor necesare, care ar
asigura un mod de viață considerat a fi decent și acceptabil în colectivitatea dată. Relevanța
definiției este dată cu aspectele definitorii, la care se face trimitere, printre care 5:
1. Ce nivel al resurselor delimitează sărăcia?
Acel nivel care împiedică realizarea unui mod de viață considerat a fi normal, obișnuit și
acceptabil la nivelul unei colectivități. Deci, sărăcia nu reprezintă un mod de viața anumit, sub
cel considerat a fi acceptabil de majoritatea unuei colectivități, ci caracterul forțat de lipsă a
resurselor pemtru a putea duce un asemena mod de viață.
2. Pe ce tip de resurse cade accentul?
Este vorba în special de lipsa resurselor economice/financiare, care reprezintă sursa
general și esențială a celor mai multe activități.
3. Cât durează perioada de manifestare a sărăciei?
Orice persoană poate, în anumite perioade de timp, să nu dețină veniturile ce îi asigură un
trai minim decent. Însă, dacă rezervele de resurse acumulate compensează această lipsă
temporară și dacă unele tipuri de consum pot fi amânate, persoana respectivă nu poate fi
considerată săracă. Starea de sărăcie se instalează doar atunci când lipsa de resurse devine
suficient de îndelungată și nu mai poate fi compensată prin acumulări anterioare sau prin
amânarea unor tipuri de consum.
Sărăcia nu este doar o consecință, ci și o premisă defavorabilă a creșterii economice. O
supraestimare a sărăciei ar conduce la alocarea de resurse, iar o subestimare va aduce o alocare
de resurse insuficiente și plasarea unei părți a populației în afara protecției sociale.

1.3. Factori care generează și mențin sărăcia în societatea contemporană

4
Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare. Raportul Național al Dezvoltării Umane. Republica Moldova 1999.
Tranziție și securitate umană. Chișinău, 2000, p. 122 – 127.
5
Milicenco S. Op. Cit., p. 20.
6
 Frecvent, în evaluarea stării de sărăcie se pornește de la ideea că nevoile unei persone sau
familii nu variază, variază doar veniturile, ceea ce este fals. Analiza configurației sărăciei în
raport cu configurația nevoilor permite să delimităm 3 surse distinctive ale variației nevoilor 6:
 Sărăcia este mereu relativă la configurația specifică fazelor ciclului de viață; or, fiecare
fază a ciclului vieții conține nivelele sale specifice:
-familia cu copii are propriile nevoi, derivate din nevoile specifice ale copilului; studenții
au alte nevoi decât adulții deja integrați în sistemul economic;
-familiile de tineri se confruntă cu nevoia de a-și constuitui rapid gospodăria (casă,
mobilă, bunuri de folosință îndelungată);
-vârstnicii au nevoie și țin în special de îngrijirea medicală, capacitatea de a fi integrați în
societate și de a comunica.
 Acumulări existente – nevoile actuale sunt definite într-o măsură substanțială de
acumulările trecute. Spre exemplu, familia care are o locuință nu mai are nevoie de a o
cumpăra, dar plătește numai chiria.
 Totodată nevoile variază și în funcție de mediu: sărăcia în sistemul de viață tradițional
este diferită de sărăcia într-un mediu de viață modern, în primul caz sărăcia devine gravă.
Acesta este cazul diferențelor între mediul rural și urban; supraviețuirea într-un oraș
impune nevoi minimale care nu sunt neapărat valabile într-o comunitate sătească:
transport zilnic, sistem de canalizare, termoficare, chirie, rata pentru cumpărarea unei
locuințe.
Pentru evaluarea sărăciei și definitivarea unor pachete de acțiuni de reducere a sărăciei
este esențial de a acționa asupra factorilor care o produc și o mențin.
Printre factorii semnificativi identificăm următorii7:
1. Factorii structurali generali:
Într-o societate în care resursele sunt obținute prin efort personal și, mai ales, prin
activități de tip salarial, factorii producători de sărăcie se referă în mod special la cei care, în
diferite feluri, fac imposibilul pentru individ să producă veniturile necesare:
a. Incapacitatea de muncă din cauza vârstei, handicapului, maladiilor cronice, dependenței
de substanțe stupefiante, lipsei de calificări adecvate, incapacitatea temporară de muncă
condiționată de necesitatea de a îngriji copiii;

6
[Online]: http://europarl.europa.eu/at-your-service/files/be-heard/eurobarometer/2011/poverty-and-exclusion-
amongst-senior-eu-citizens/aggregate-report/ro-aggregate-report-poverty-and-exclusion-201101.pdf (accesat pe
11.04.2019)
7
Milicenco S. Op. Cit., p. 24.
7
b. Incapacitatea sistemului economic de a oferi locuri de muncă, lipsa structurală a locurilor
de muncă poate apărea în contexte diferite – competiția pe piața mondială, recesiunea
economică, subdezvoltare, proces de structurare a sistemului economic;
c. Sistemul de distribuție a veniturilor: distribuția veniturilor poate fi înaltă polarizată
datorită inegalităților accentuate în sistemul salarial; dezechilibrele de performanță dintre
ramurile economiei; sistemul de impozitare este un sistem de negociere colectiv care să
apere drepturile angajaților; polarizări salariale determinate de situațiile de monopol;
sistemul de impozitare este un sistem important de reglare a distribuției veniturilor;
d. Incapacitatea de producere a unor bunuri și servicii prin efort propriu. Unele bunuri
necesare sunt produse și prin efort propriu, mici reparații și amenajări în special la nivel
scăzut de resurse. Această capacitate devine esențială. Ea reprezintă totodată o sursă de
câștiguri suplimentare în activitățile pe cont propriu, iar la o limită se poate transforma în
activitate economic principal de producere a veniturilor, devenind o activitate orientată
spre piață.
1. Factori globali conjuncturali:
a. Incapacitatea economiei de a produce sufiecient de eficient, astfel încât efortul personal
să producă cel puțin veniturile minime necesare;
b. Incapacitatea diferitelor configurații economice sectoriale de a produce venituri
satisfăcătoare;
c. Inexistența unor condiții instituționale și tehnice care facilitează sau blochează activități
pe cont propriu producătoare de venit;
2. Factori derivați – cultura și sistemul social al societății:
a. Comportament deviant și stil de viață neadaptat exigenților pieții muncii;
b. Adaptarea la situația de sărăcie și acceptarea ei – lipsa de încredere în forțele
proprii,demoralizarea,care produc o scădere a efortului și a investiției în dezvoltarea
propriilor abilități;
c. Nivel de aspirație scăzut este o cauză a lipsei de mobilizare a efortului personal, a lipsei
de interes pentru dezvoltarea personală;
d. Deficit de capital uman:lipsa de educație și calificare, investiție scăzută în formarea
copiilor;
e. Situații individuale care reduc șansele, de exemplu, pentru persoanele eliberate din
penitenciare;
f. Lipsa de oportunități pentru tineri – deficit de educație, lipsa locurilor de muncă, locuri
de muncă disponibile, dar cu nivel scăzut de calificare;

8
 g. Mediul social incitant la comportamente și stiluri de viață contraproductiv, lipsa
capacităților tehnice și de disciplină a muncii, dependența de suportul social,
descurajarea, discriminarea;
h. Stil de consum: pe lângă lipsa resurselor, modul de utilizare a lor este și acesta un factor
important care produce sărăcia, pentru cei cu puține resurse, lipsa unor priorități care să
echilibreze modul de viață, utilizarea lor contraproductivă constitue o sursă a sărăciei.
3. Factori din cadrul politicii sociale:
a. Deficitul de protecție social:un nivel scăzut al transferurilor sociale, utilizarea lor slab
eficientă sau fără priorități clare și adecvate reprezintă o sursă importantă a sărăciei;
b. Crizele sistemului de securitate social. Scăderea sau modificarea bruscă a sistemului de
securitate socială formează situații de sărăcie necompensate.
c. Incapacitatea colectivității de a oferi protecție socială eficace populației împotrivă
diferitelor speculații în periaode de tranziții. Falimentul băncilor și al fondurilor de
investiție, falimentarea întreprinderilor au reprezentat un factor al sărăciei în ultimii ani;
d. Incapacitatea colectivității de a proteja membrii săi de deposedare criminală de propriile
resurse – vârstnicii care rămân fără locuințe în urma înșelătoriei, hoție, exploatarea
criminală a forței de muncă în economia subterană, corupția, escrocheria;
e. Incapacitatea de a proteja împotriva diferitelor calamități naturale și de a compensa
prejudiciile.
Lista factorilor care generează sărăcia rămâne, desigur, deschisă. E clar că orice evaluare
complexă a situațiilor de sărăcie și, ulterior, desfășurarea acțiunilor de reducere a sărăciei nu
trebuie să se reducă doar la suportul economic, și trebuie să conțină posibilități de acțiune asupra
tuturor factorilor gereratori. Sau, compensarea lipsei de resurse fără a acționa asupra factorilor
generatori perpetuiază starea de lipsă și nevoia de compensare a ei; mai mult creează o stare de
dependență în sensul că ea nu reprezintă o soluție la problemă, ci o perpetuiază în mare măsură 8.
Un model sistemic interacțional este ,,Pentagonul” sărăciei 9, care fixează 5 grupuri de
factori care generează și mențin sărăcia, a fost elaborat de Wolf Bloemers, professor la
universitatea pentru științe aplicate din Germania (a se vedea anexa Nr. 2) .
Cercetătorul menționează că dacă abordăm sărăcia ca fenomen social și ca situație de
viață, trebuie să avem în vedere doauă dimensiuni:cea obiectivă și cea subiectivă.

8
Zamfir E. Strategii antisărăcie și dezvoltare comunitară. București,2000, p. 32-38.
9
Neculau A., Ferreol G. Aspecte psihosociale ale sărăciei.Iași, 1999, p. 46 - 50
9
1.4. Tipologia sărăciei

Conceptul de sărăcie a evoluat de la abordarea absolută la o interpretare relativă și

subiectivă10. Fiecare dintre cele trei tipuri prezintă avantaje și dezavantaje cu implicații asupra
evaluărilor. În ultima instanță operaționalizarea oricăreia dintre ele se realizează prin intermediul
unui standart de viață prestabilit pentru identificarea persoanelor sau a familiilor sărace.
Este evident că diversele modalități de abordare conduc la diferite estimări ale amplorii
fenomenului sărăciei. Nici una din aceste abordări nu poate fi apreciată drept mai bună; sau,
alegerea uneia dintre acestea trebuie să pornească de la obiectivele analizei și de la informațiile
disponibile și utilizabile în ralizarea acesteia. Desigur, nu în ultimul rând este necesar să se aibă
în vedere una din concluziile de bază ale studiului realizat de EUROSTAT (Raportul cu privire
la evoluția sărăciei în statele member ale UE 1995) Sărăcia este o problemă națională și, prin
urmare, cere o soluție națională.
În conștiința colectivă se simte nevoia de a distinge sărăcia, care caracterizează un larg
segment al populației, de o sărăcie mult mai profundă, caracterizată adesea de lipsa oricăror
mijloace de viață, chiar mai accentuată decât o sugerează termenul de sărăcie absolută pentru a
desemna o asemenea stare de sărăcie sunt utilizate expresii ca: sărăcie severă, sărăcie extremă.
În continuare vom elucida unele considerente cheie în ceea ce privește sărăcia absolută și
cea relativă.
Sărăcia absolută este un concept care intenționează să stabilească un standard universal,
sub care în orice comunitate o persoană este considerată săracă.
Abordarea absolută a dominat în primele cercetări privind problema sărăciei și este în
general adecvată măsurii sărăciei în țările mai sărace, fiind asociată deseori cu minimul de
existență. În urma unei cerecetări desfășurate în 1899 în Regiunea York,Marea Britanie,
Seeborn, Rontree, a caracterizat minimul de existență ca fiind o stare în care familia obține cel
puțin veniturile minime necesare pentru ca membrii să își mențină existența fizică și sănătatea.
Astfel, conceptul de sărăcie absolută intenționează să stabilească un așa standard
universal, sub care, în orice colectivitate, o persoană este considerată a fi săracă, în sensul că îi
sunt afectate funcțiile esențiale vitale. Aceste nevoi umane sunt, de regulă, interpretate ca fiind
nevoi fizice – hrană, adăpost și vestimentație. Dar, ființele umane nu sunt doar fizice, ele mai
sunt și ființe sociale, ale căror necesități se stabilesc prin intermediul relațiilor și rolurile sociale.
O încerecare de a da acestui minim absolut o interpretare mai complexă a fost făcută la
Conferința Mondială a Biroului Internațional al Muncii de la Geneva din anul 1976 11, în urma
10
Milicenco S. Op. Cit., p. 56.
11
[online]: https://www.ilo.org/wcmsp5/groups/public/---europe/---ro-geneva/---sro-budapest/documents/
publication/wcms_238657.pdf (accesat pe 11.04.2019).
10
căreia s-a concretizat că necesitățile umane de bază includ două componente importante, care se
recomandă a fi puse la baza programelor de dezvoltare socială, internaționale și naționale.
Conceptul de sărăcie absolută este adesea supus unor critici extrem de severe. În general
aceste critici pun în evidență incapacitatea acestui concept de a lua în considerație relativitatea
nevoilor umane. Această critică, deși preferată la mulți analiști ai problemei privind definirea
sărăciei, este în mare măsură incorectă, consideră ceretătorul român Elena Zamfir, care pune în
evidență doar faptul că nevoile fundamentale trebuie să aibă o definire relativă în condițiile socio
– culturale ale unei anumite colectivități, dar nu pentru că nu ar exista asemenea nevoi.
În multe țări, abordarea absolută se utiliează pentru determinarea oficială a veniturilor
minime necesare în perspectiva colectivitate. În Germania și Australia se calculează valoarea
unui ,,coș” de bunuri și servicii necesare subexistenții. În Danemarca, Belgia, Olanda și Irlanda
nivelul sărăcii absolute se consideră a fi nivelul legal care corespunde venitului minim asigurat
de stat. În Franța abordare absolută a determinat instituirea, în 1988, a venitului minim de
inserție – a venit destinat să asigure indivizilor venitul minim vital. În Republica Moldova se
calculează lunar valoarea coșului minim de consum în baza metodei normative de stabilire a
pragului absolut de sărăcie, care a constituit în medie pe lună pentru o persoană 1850 lei
(2019)12.
În depndență de diferite criterii se stabilesc diverse decalaje care au fost înregistrate
pentru populație în diferite trimestre ale anului 2018 (A se vedea Anexa Nr. 3).
Sărăcia relativă reprezintăun concept mai funcțional, renunțând la pretenția de
universlitate.Ea se concentrează pe identificarea condițiilor minime acceptabile într-un context
socio – cultural concret. În acest fel, conceptual este mai eficient în analiza sărăciei din cadrul
fiecărei colectivități, pe baza acesteia conturându – se o imagine mai realistă a stării ei la un
anumit moment.
Relativitatea nevoilor are două semnificații distinct, prima fiind inclusă și în conceptual
de nevoi fundamentale universale: nevoile fundamentale iau forme diferite în raport u conceptual
concret și dezvoltarea socială care duce la apariția altor nevoi.
Abordrea relativă este rezultatul unui dublu proces social, care a avut loc în secolul al XX
– lea, în mod special în țările occidentale: primul proces se referă la dezvoltarea spectaculoasă a
producției și, prin aceasta, a ofertei de bunuri; or, explozia producției a generat o explozie a
nevoilor.
În concluzie, este important de subliniat, totuși că, în planul concret al evaluării sărăciei,
difernța dintre aceste două modalități de definire a sărăciei nu este la fel de netă. Aceasta pentru

12
Hotărârea Nr. 285 din 30.04.2013 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la modul de calculare a mărimii
minimului de existență.
11
că orice evalare a nevoilor fundamentale are o însemnată doză de relativitate generată de faptul
că percepția socială asupra a ceea ce înseamnă ,,strict necesar” se modifică în timp în funcție de
evoluția nivelului general de trai și de modul de viață caracteristic fiecărei colectivități 13.

CAPITOLUL II. CAUZE – EFECTE PRIVIND ABORDAREA SĂRĂCIEI ȘI INERVENȚIA

ASISTENTULUI SOCIAL

2.1. Cauzele și efectele fenomenului sărăciei

13
Relația absolut – relativ în definirea sărăciei este amplu tratată în numeroasele lucrări consacrate metodologiei de
determinare a pragului sărăciei (Ravallion, 1993; Van Praag, 1985; Hagenaars-de Vos; Atkinson, 1989.)
12
 La scară globală, sărăcia are multe cauze isorice: colonialismul, sclavagismul, razboiul și
cucerirea. Între acele cauze și ceea ce numim factorii care mențin sărăcia este o diferență
enormă. Diferența constă în ceea ce putem face azi. Nu putem merge înapoi în istorie ca să
schimbăm trecutul; ceea ce putem să facem însă este să eliminăm factorii care perpetuează acest
fenomen.
Este bine știut că în urma celor doua razboaie mondiale multe națiuni europene au fost
aruncate în sărăcie; din aceasta cauza oamenii au supraviețuit cu greu și au fost nevoiți să
trăiască de pe urma pomenilor și carității. În câteva decade, însă, această situație s-a schimbat:
venitul domestic real al națiunilor europene a crescut atât de mult încât multe dintre ele au ajuns
să fie printre cele mai prospere și influente națiuni din timpurile moderne. Știm, de asemenea, că
multe alte națiuni au rămas în urma la nivel global chiar dacă au beneficiat de așa numitele
"ajutoare" de bilioane de dolari. Întrebarea este. De ce? Răspunsul este simplu: deoarece numai
simptomele au fost atacate, nu și factorii sărăciei. O alta clarificare importantă, la nivel macro
sau național un GDO (produs domestic net) scăzut nu înseamnă sărăcia însăși ci doar simptomul
sărăciei ca problema socială.
Cauzele sărăciei (ca problemă socială) sunt următorii: ignoranța, boala, apatia, lipsa de
onestitate și dependența. Ei sunt considerați doar ca simple condiții fara nici o evaluare morală:
acești factori nu sunt considerați ca fiind răi sau buni, ei doar există. Dacă decizia unui grup de
oameni într-o societate sau comunitate este de a reduce sau a elimina sărăcia, acel grup va trebui
să-și realizeze obiectivul fără a judeca ci doar prin a observa și identifica factorii care duc la
sărăcie pentru a-i putea elimina.
Acest lucru este cu atât mai important cu cât cei cinci mari contribuie la apariția factorilor
secundari ai sărăciei ca: lipsa de piețe, lipsa infrastructurii, slăbirea conducerii, proasta
guvernare, lipsa de locuri de munca, lipsa de pregatire, absenteism, lipsa de capital și altele. Așa
cum am accentuat deja, fiecare dintre aceștia are la origini unul dintre cei cinci mari, reprezintă o
problemă socială și contribuie la perpetuarea sărăciei; prin urmare, eradicarea lor este necesară
pentru eliminarea sărăciei.
Ignoranța înseamnă lipsa de informație sau lipsa de cunoștiințe. Ea este diferită de
stupiditate care înseamnă lipsa de inteligență sau prostie care înseamnă lipsa de înțelepciune.
Potrivit unui vechi proverb "Cunoașterea înseamnă putere" 14 . Din nefericire, unii oameni
care știu acest lucru încearcă să păstreze informația doar pentru ei (ca strategie de a obține
avantaje nedrepte) și îi împiedică pe ceilalți de a o obține. Din acest motiv, nu te aștepta ca de
fiecare data atunci când vei transmite o informație sau aptitudine unei persoane, ea/el sa o
împartă și cu ceilalți membrii ai comunității.
14
[online]: https://ru.scribd.com/document/371869926/Cunoasterea-inseamna-Putere-docx (accesat pe 11.04.2019).
13
 Boala: Atunci când o comunitate are o rată înaltă de îmbolnăviri crește absenteismul,
scade productivitatea și bogăția este creata în cantități mai mici. Prin urmare, dincolo de mizerie,
discomfort și moarte, îmbolnăvirile constituie o cauza a sărăciei. A fi sănătoși (a se simți bine)
nu numai că îi ajută pe indivizi să fie bogați dar contribuie la eradicarea sărăciei în comunitate.
Aici, ca și în altă parte, prevenirea este mai indicata decât vindecarea. Aceasta este una
dintre ideile de baza ale sistemului de sănătate primară. Dacă populația este sănătoasă, economia
merge întotdeauna mai bine și asta cu atât mai mult cu cât dacă oamenii sunt bolnavi ei trebuie
tratați. Sănătatea contribuie la eradicarea sărăciei mai mult prin accesul la apa curata și
sănătoasă, prin izolarea sanitației de sursele de apă, cunoștințe despre igienă și prevenirea
îmbolnăvirilor - mai mult decât clinicile, doctorii sau medicamentele care în comparație cu
prevenirea îmbolnăvirilor sunt soluții curative mult mai costisitoare.
Mulți oameni consideră accesul la sistemul de sănătate ca fiind legat de drepturile
oamenilor, reducerea mizeriei și creșterea calității vieții. Toate acestea sunt motive serioase
pentru a contribui la menținerea unei populații sănătoase. Pe lângă faptul că o populație
sănătoasă contribuie la eradicarea sărăciei, dorim să susținem că cea din urma nu se măsoară
doar într-o rată înaltă de morbiditate și mortalitate ci că îmbolnăvirile contribuie și la alte forme
și aspecte legate de sărăcie (nu numai la sărăcia insăși).
Apatia este prezentă atunci când oamenilor nu le pasă sau atunci când ei se simt atât de
slăbiți încât nu încearcă să schimbe lucrurile, să corecteze nedreptățile, să repare greșelile sau să-
și îmbunătățească condițiile de viață.
Uneori oamenii sunt atât de neputincioși să facă ceva încât devin invidioși nu numai pe
membrii comunitătții ci chiar și pe cei din familiei. Mai mult, ei încercă chiar să-i aducă și pe
ceilalți care încearcă să facă mai mult la nivel de sărăcie. Apatia naște apatie.
Lipsa de onestitate (lașitatea): Atunci când resursele destinate unei comunități sunt
deturnate în scopuri personale de către o persoana la putere, aveam de a face cu mult mai mult
decât moralitatea. În acest set de training, nu facem judecăți de valoare a ceea ce este bun sau
rau. Totuși, trebuie să scoatem în evidență ca un factor major care duce la sărăcie este lipsa de
onestitate a unor persoane care se află la putere. Suma sustrasă de la public și care este folosită
de o persoana individuală este mult mai mică decât scăderea bunăstării publice.
Suma de bani care este stoarsă sau deturnată nu este egală cu valoarea scăderii bunăstării
unei comunități. Economiștii vorbesc de efectul multiplu. Acolo unde se învîrtesc resurse noi,
efectul pozitiv asupra economiei este mai mare decît suma creată. Atunci când banii de investiție
sunt scoși din circulație valoarea bogăției de care comunitatea este depravată este mai mare decât
valoarea sustrasă de fraudator.

14
 Este într-un fel paradoxal că ne supărăm atunci când un hoț mărunt fură ceva care costa
doar 10 dolari, dar nu îi pedepsim pe cei care ocupă poziții înalte chiar dacă ei fură 1000 de
dolari din banii publici ceea ce înseamnă 4000 de dolari pagubă din venitul societății ca întreg.
Deoarece, din cauza bogăției aparente, alegem să îl respectam pe cel de-al doilea hoț și chiar să îl
lăudăm pentru ca acea persoană și-a ajutat rudele și vecinii. În contrast, avem nevoie de poliție
pentru a-l proteja pe primul hoț (cel "marunt") de a nu fi bătut de oamenii de pe stradă.
Dependența rezultă din poziția de primitor al carității 15. După un dezastru, pe termen
scurt, caritatea poate fi esențială pentru a putea supraviețui. Caritate pe termen lung, însă, poate
contribui la moartea celui care o primește și, cu siguranță, la continuarea sărăciei.
Dependența înseamnă atitudinea și credința că cineva este atât de sărac încât nu se poate
ajuta pe sine, că un grup nu se poate ajuta pe el însuși și că depinde total de asistența din exterior.
Atitudinea și credința împărțită reprezintă, în sine, cel mai important factor care justifică
perpetuarea condițiilor în care o persoană sau un grup devine dependent/a de ajutorul din
exterior.
Metodologia de împuternicire a comunității este o alternativă la oferirea de caritate (care
slabește); ea furnizează asistența, capital și pregătire comunităților cu venituri reduse prin
identificarea resurselor proprii și asumarea controlului dezvoltării proprii - adică prin
împuternicire. Mult prea des, atunci când un proiect are ca scop promovarea confidenței de sine,
cei care primesc - așteapta, cred și speră (pînă în momentul conștientizării) că un proiect va oferi
doar resurse pentru instalarea unei facilități sau serviciu în comunitate.
Deoarece sindromul dependenței este unul din cei cinci factori majori ai sărăciei, el ocupa
și un loc central în preocuparile mobilizatorului comunitar.
Cele cinci cauze nu sunt independenti unul de altul 16: imbolnavirile contribuie la
ignoranta si apatie; lipsa de onestitate contribuie la imbolnaviri si dependenta, si asa mai departe.
Cu alte cuvinte, ei se influenteaza reciproc.
Zicala "gândește global și actionează local " este de folos în orice proces de schimbare
socială. Cei cinci factori ai sărăciei nu par să fie numai răspândiși dar și înrădăcinați în practicile
și valorile culturale. În viața noastra de zi cu zi putem crede ca nu putem face nimic.
Realitatea este alta: dacă fiecare dintre noi se angajeaza să lupte împotriva factorilor care
duc la sărăcie, efortul personal va avea un efect multiplu asupra altora și, în felul acesta, vom
contribui la eliminarea "celor cinci" și în cele din urma la victoria asupra sărăciei.

15
[online]: http://cec.vcn.bc.ca/mpfc/modules/emp-poru.htm (accesat pe 11.04.2019)

16
[online]: http://cec.vcn.bc.ca/mpfc/modules/emp-poru.htm (accesat pe 11.04.2019)
15
 Materialul de training de pe acest web site are ca scop reducerea sărăciei (1) la nivel
comunal prin mobilizarea grupurilor comunitare pentru a se uni, organiza și a acționa, și (2) la
nivel personal prin crearea de bogăție prin dezvoltarea micii intreprinderi.
În calitate de mobilizator, vă aflați într-o poziție cheie de a avea influență asupra celor
cinci factori ai sărăciei. Prin dirijarea pregătirii și mobilizării pentru reducerea sărăciei, puteți să
vă asigurați integritatea personală, să îi împiedicați pe cei care doresc să corupă sistemul și să îi
incurajați pe toți participanții să-și facă obicei în a ataca factorii sărăciei așa dupa cum i-ați
îndrumat și i-ați pregătit.
Cele cinci cauze ai sărăciei (ca problema socială) includ: ignoranța, boala, apatia, lipsa de
onestitate și dependența.
Aceștia contribuie la apariția factorilor secundari ai saraciei ca de exemplu: lipsa piețelor,
lipsa infrastructurii, slăbirea conducereii, proasta guvernare, lipsa locurilor de munca, a
aptitudinilor, capitalului și a alții.
Soluția pentru problema socială a sărăciei este soluția socială de eliminare a factorilor
sărăciei.
2.2. Intervenții asistențiale în domeniul sărăciei

Pe parcursul anilor de independență a Republicii Moldova au fost întreprinse o serie de

activități și eforturi pentru îmbunătățirea vieții cetățenilor, însă ele deseori nu erau coerente,
eficiente și durabile. O parte semnificativă a populației este nevoită să soluționeze problema
nivelului scăzut de trai cu forțe proprii: emigrare, modificarea consumului alimentar,
instituționalizarea copiilor17.
Drept urmare, au fost adoptate un şir de programe naţionale care prevăd atenuarea
fenomenului sărăciei. Vom aduce câteva exemple. Astfel, în decembrie 1998, Primăria
Municipiului Chişinău a adoptat Decizia nr.27/1 „Cu privire la Programul municipal de protecţie
socială a categoriilor socialmente defavorizate şi de combatere a sărăciei”. Acesta a prezentat
una din primele măsuri întreprinse la nivel local. Ulterior, au fost elaborate programe naționale
de reducere a sărăciei în Republica Moldova. Astfel, primul Program Național de Atenuare a
Sărăciei a fost adoptat de Guvern în 2000, dar nu a fost implementat, deoarece Banca Mondială
nu a acceptat acest tip de document de politică pentru Planul Strategic preliminar de Reducere a
Sărăciei, motivând prin gradul nesatisfăcător de corelare a activităților planificate cu resursele
bugetului național care nu permitea primirea finanțării de la Banca Mondială 18.

17
Iațco M. Studiul politicilor de reducere a sărăciei în Republica Moldova. Laboratorul sociometric, 2015, p. 5.
18
Trofimov V., Șonțu N. Reducerea sărăciei în Republica Moldova: experiențe și aprecieri. Revista
Economica nr.2(76) 2011, p.61-62.
16
 În aceeaşi perioadă a fost elaborată Strategia Națională pentru Dezvoltare Durabilă
Moldova –XXI, propusă pentru perioada 2000-2020. În acest sens, analiza acestui document de
politici elaborat de fostul Guvern în Strategia de Creştere Economică şi Reducere a Sărăciei
(2004-2006) denotă o situaţie absorbantă, precum că în anexa nr. 6 se conţin acţiunile prioritare
pentru 17 domenii şi aproximativ 50% din acţiuni au implicaţii „zero” sau minime de finanţare
adiţională. De exemplu, costurile totale au fost de la 2144,1 mil.lei în 2004 până la 3778,9 mil.
lei în 2006. Cifrele ne indică 44,2%, 34,9% şi 29,5% din costul total al activităţilor în 2004,
2005, 200619.
În aceeași ordine de idei, în ianuarie 2005 a fost lansat Programul Național „Satul
Moldovenesc” cu o acoperire financiară destul de ridicată de 45 mlrd. lei, fiind una din politicile
cu cel mai mare buget din Republica Moldova de până atunci. Însă, majoritatea activităților
planificate nu au fost realizate nici după câțiva ani de la aprobarea programului 20.
Programul de activitate al Guvernului, din anii 2001-2005, „Renașterea economiei -
renașterea țării”21 nu prevedea expres reducerea sărăciei ca obiectiv, dar avea inclusă o serie de
măsuri din domenii sectoriale ale politicii sociale. Acele măsuri presupuneau la acel timp
ansamblul general al politicii sociale din țară. În comparație cu următorul Program de guvernare
pe anii 2005-2009 „Modernizarea țării-bunăstarea poporului” deja era prevăzută reducerea
sărăciei ca una din prioritățile de guvernare22 , ulterior, pentru următoarele guverne reducerea
sărăciei va constitui una din prioritățile cheie ale guvernării, alături de integrarea europeană și
combaterea corupției.
În contextul analizei politicilor de reducere a sărăciei, următorul program de guvernare
„Progres și Integrare” pentru anii 2008-2009, includea priorităţi ale Guvernului axate pe şase
direcţii de bază: 1. educaţie; 2. sănătate; 3. protecţie socială; 4. cultură şi turism; 5. dezvoltarea
regională; 6. protecţia mediului şi utilizarea resurselor naturale23.
Următorul program de guvernare pentru anii 2009-2013 „Integrare europeană: libertate,
democrație, bunăstare”24 (apoi în varianta 2011-2014; 2013-2014) prevede obiectivul guvernării
„Republica Moldova - o societate fără sărăcie”.

19
Strategia de Creştere Economică şi Reducere a Sărăciei 2004-2006, în Monitorul Oficial al Republicii
Moldova din 14 ianuarie 2005 nr.5-12, pag. 89.
20
Muncă de Sisif, revizuirea strategiilor și programelor guvernamentale.
http://www.allmoldova.com/ro/article/munc-de-sisif-revizuirea-strategiilor-i-programelor-guvernamentale/
21
"Renașterea economiei - renașterea țării". Programul de activitate a Guvernului Republicii Moldova
pentru anii 2001-2005 http:// www.e-democracy.md/files/parties/program-activitate-guvern-moldova-2001-2005-
ro.pdf
22
"Modernizarea țării-bunăstarea poporului".Programul de activitate a Guvernului Republicii Moldova
pentru anii 2005-2009 http://lex. justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=304738
23
Progres și Integritate. Programul de activitate a Guvernului Republicii Moldova pentru anii 2008-2009.
http://www.old.gov.md/homepage. php?l=ro
24
„Integrare europeană: libertate, democrație, bunăstare”Programul de activitate al Guvernului Republicii Moldova
pentru anii 2009-2013 http://www.old.gov.md/lib.php?l=ro&idc=445
17
 În ceea ce priveşte analiza documentelor de politici adresate reducerii sărăciei, trebuie
menționată Strategia Naţională de Dezvoltare „Moldova 2020”. Acesta este primul document de
planificare strategică pe termen lung.

18
Concluzii și recomandări:

Așadar, politicile de reducere a sărăcie sunt politici naţionale. Atât măsurarea sărăciei, cât
şi instrumentele pentru combaterea ei sunt elaborate în dependenţă de standardele statului
respectiv.
Pentru a formula un ansamblu complex de măsuri de reducere a sărăciei, trebuie să
determinăm următoarele aspecte: situaţia de lipsă temporară şi situaţia de sărăcie, care reprezintă
o situaţie de nevoie permanentizată, asociată cu caracteristici sociale specifice.
Deseori, în cadrul formulării politicilor de reducere a sărăciei, un motiv frecvent invocat
este lipsa resurselor financiare publice. Indiscutabil, factorul respectiv este unul important,
resursele financiare reprezintă un suport fundamental pentru oricare politică socială, însă nu
trebuie considerate drept elemente decisive în estimarea posibilităţii şi oportunităţii lansării unei
politici de reducere a sărăciei. Resursele financiare sunt importante doar pentru stabilirea
formelor şi dimensiunilor acesteia, iar invocarea lor frecventă constituie mai degrabă o justificare
a incompetenţei în faţa necesităţii absolute de a întreprinde ceva semnificativ, a ignorării unei
probleme care este crucială pentru dezvoltarea întregii colectivităţi.
Guvernarea țării, în procesul de formulare a politicilor de reducere a sărăciei, trebuie să
țină cont de trei elemente structurale de prevenire, recuperare şi suport.
1 Prevenirea: în cadrul politicilor de reducere a sărăciei, se referă la un ansamblu de
acţiuni orientate spre eliminarea factorilor generatori de sărăcie. Finalitatea politicilor reprezintă
eradicarea sărăciei, având ca rezultat prevenirea instalării sărăciei. Menționăm faptul că sărăcia
reprezintă un fenomen social și este un risc firesc şi inevitabil pentru orice societate fără excepţii.
Prin urmare, măsurile de prevenire a sărăciei sunt necesare oricărei societăţi, nu doar celor aflate
în situaţie de risc sporit de sărăcire. Din acest considerent, măsurile de prevenire a extinderii
situaţiilor de dificultate socio-economică în situaţii de sărăcie, reprezintă un mijloc de atac
asupra sărăciei în orice context de politici sociale.
Pot fi identificate următoarele recomandări de acţiuni pentru prevenirea sărăciei:
• prin prevenirea căderii veniturilor sub un anumit nivel minim de viață;
• crearea locurilor de muncă, care să asigure bunăstarea materială personală;
• crearea şi dezvoltarea capacităţilor de producere a bunăstării prin formare, menținere și
dezvoltare a potențialului uman, în aşa fel încât să se producă cu succes în noile contexte;
• monitorizarea și evaluarea situațiilor generatoare de sărăcie;
• asistarea și protecţia grupurilor vulnerabile în sistemul economic, ceea ce semnifică
asistarea profesională a salariaţilor cu calificări scăzute și sprijinirea iniţiativelor din partea
întreprinderilor mici şi mijlocii.

19
 2 Recuperarea din sărăcie se referă la măsurile de atenuare a situațiilor de sărăcie, care
sunt specifice diverselor categorii sociale, printre care:
• crearea posibilităţilor de producere a veniturilor, în condiţiile în care există un deficit de
asemenea oportunităţi;
• corectarea deficitelor de capacităţi economice, motivaţionale şi de socializare;
• crearea unui sistem de suport social care să evite dependenţa şi să stimuleze bunăstarea
autonomă, care se realizează atât prin dezvoltarea capacităţii de a identifica surse de venit, cât şi
prin stimularea participării la activităţi de interes comunitar;
• minimizarea proceselor sociale care întreţin sărăcia, precum combaterea criminalității,
șomajul etc.
3 Suportul ca tactică în cadrul politicilor se realizează în situaţiile în care prevenirea sau
recuperarea din sărăcie nu poate fi eficient realizată şi are loc prin intervenţia statului, îndreptat,
în special, la compensarea deficitului sever de resurse. Politicile de suport, acordate celor aflaţi
în dificultate, urmăresc obținerea de către beneficiari a unui minim de resurse necesare pentru un
trai decent şi, desigur, posibilitatea de recuperare din starea de dificultate în care se află.
Politicile de suport în cadrul reducerii sărăciei se manifestă prin următoarele mecanisme:
• ajutor social în bani sau în natură pentru categoriile aflate în dificultate acută şi care,
temporar, nu pot depăși această stare;
• ajutor în bani sau în natură pentru categoriile care nu reușesc să-şi producă propria
bunăstare şi care nu sunt susţinute de alte sisteme de asigurare socială precum, persoanele fără
loc de muncă, care însă nu se califică pentru ajutorul de şomaj; persoanele vârstnice care nu dețin
suficientă asigurare socială; diverse alte situaţii în care dezechilibrul resurse-nevoi este prea mare
pentru a fi compensat de sistemul de beneficii categoriale;
• suport la achiziționarea spațiului locativ pentru cei aflaţi în imposibilitatea de a realiza
aceste acţiuni şi care se află în situaţie de dificultate acută, precum ar fi tinerii care nu au
locuinţă, familiile cu mulţi copii şi cu venituri modeste, și alte persoane care, din diferite motive,
nu au resurse pentru a obţine spațiu de trai;
• suport în furnizarea de producere a bunurilor necesare pentru consumul propriu, care
constituie un factor compensator eficient al incapacităţii economiei de a oferi resurse necesare.
Astfel de activităţi ar putea să se transforme treptat în activitate economică competitivă pe piaţă;
pe de altă parte, ele dezvoltă şi întreţin capacitatea şi motivaţia de activitate productivă, de
producere a bunăstării prin efort propriu.

20
 Bibliografie:

Acte legislative:
1. Hotărârea Nr. 285 din 30.04.2013 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la
modul de calculare a mărimii minimului de existență.
2. Strategia de Creştere Economică şi Reducere a Sărăciei 2004-2006, în Monitorul
Oficial al Republicii Moldova din 14 ianuarie 2005.
3. "Renașterea economiei - renașterea țării". Programul de activitate a Guvernului
Republicii Moldova pentru anii 2001-2005 http:// www.e-democracy.md/files/parties/program-
activitate-guvern-moldova-2001-2005-ro.pdf.
4. "Modernizarea țării-bunăstarea poporului".Programul de activitate a Guvernului
Republicii Moldova pentru anii 2005-2009 http://lex. justice.md/index.php?
action=view&view=doc&lang=1&id=304738.
5. Progres și Integritate. Programul de activitate a Guvernului Republicii Moldova
pentru anii 2008-2009. http://www.old.gov.md/homepage. php?l=ro.
6. „Integrare europeană: libertate, democrație, bunăstare”Programul de activitate al
Guvernului Republicii Moldova pentru anii 2009-2013 http://www.old.gov.md/lib.php?
l=ro&idc=445.
Articole, manuale, monografii:
1. Milicenco S. Abordări multidimensionale ale fenomenului sărăciei. Note de curs.
Ediția II revăzută. Chișinău, 2014.
2. Zamfir E. Psihologie socială. Texte alese. Iași, 1997.
3. Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare. Raportul Național al Dezvoltării
Umane. Republica Moldova 1999. Tranziție și securitate umană. Chișinău, 2000.
4. Neculau A., Ferreol G. Aspecte psihosociale ale sărăciei.Iași, 1999.
5. Relația absolut – relativ în definirea sărăciei este amplu tratată în numeroasele
lucrări consacrate metodologiei de determinare a pragului sărăciei (Ravallion, 1993; Van Praag,
1985; Hagenaars-de Vos; Atkinson, 1989.)
6. Iațco M. Studiul politicilor de reducere a sărăciei în Republica Moldova.
Laboratorul sociometric, 2015.
7. Trofimov V., Șonțu N. Reducerea sărăciei în Republica Moldova: experiențe și
aprecieri. Revista Economica nr.2(76) 2011.
8. Muncă de Sisif, revizuirea strategiilor și programelor guvernamentale.
http://www.allmoldova.com/ro/article/munc-de-sisif-revizuirea-strategiilor-i-programelor-
guvernamentale/.

21
 9. Zamfir E. Strategii antisărăcie și dezvoltare comunitară. București,2000.

Webografie:
1. [Online]:http://europarl.europa.eu/at-your-service/files/be-heard/eurobarometer/
2011/poverty-and-exclusion-amongst-senior-eu-citizens/aggregate-report/ro-aggregate-report-
poverty-and-exclusion-201101.pdf (accesat pe 11.04.2019).
2. [online]: https://www.ilo.org/wcmsp5/groups/public/---europe/---ro-geneva/---
sro-budapest/documents/publication/wcms_238657.pdf (accesat pe 11.04.2019).
3. [online]: https://ru.scribd.com/document/371869926/Cunoasterea-inseamna-
Putere-docx (accesat pe 11.04.2019).

22
ANEXE
Anexa Nr. 1
Modalitățile de abordare a sărăciei

Sursa anexei: Milicenco S. Abordări multidimensionale ale fenomenului sărăciei. Note de curs. Ediția
II revăzută. Chișinău, 2014

23
 Anexa Nr. 2

Pentagonul sărăciei

Sursa anexei: Milicenco S. Abordări multidimensionale ale fenomenului sărăciei. Note de curs. Ediția
II revăzută. Chișinău, 2014

24
 Anexa Nr. 3

Minimul de existență pe categorii de populație, ani, medie și semestre

Sursa anexei: [online] http://statbank.statistica.md/pxweb/pxweb/ro/30%20Statistica

%20sociala/30%20Statistica%20sociala__04%20NIV__NIV050/NIV050100.px/table/tableViewLayout1/?
rxid=3c8ba5c1-2042-41fd-aa3f-059fdc8a72be,accesat la 10.04.2019

25