Saracia in Romania

Cuprins:
 Concepte privind sărăcia: esenţă, termeni, definiţii
 Combaterea saraciei
 România, a două ţară din UE la capitolul sărăcie
 Rata saraciei in Romania
Concepte privind sărăcia: esenţă, termeni, definiţii
Sărăcia există atâta timp, cât, de fapt, există omenirea. În timpurile străvechi ea a fost cauzată
preponderant de imprevizibilitatea timpului şi de nivelul slab al productivităţii. Deja în antichitate pot fi
găsite abordări destul de diferite privind sărăcia. De exemplu, filozoful grec Plato în viziunea sa al
statului ideal, a avut o atitudine negativă atît faţă de sărăcie, cât şi faţă de bogăţie.Stoicii au avut o
atitudine neutră şi faţă de sărăcie, şi faţă de bogăţie. De asemenea, în antichitate au fost şi poziţii care
priveau sărăcia prin latură pozitivă, iar bogăţia – prin latură negativă. În Grecia antică chiar cei mai
bogaţi greci locuiau destul de modest. Contemporanul lui Platon, Xenofont (430—355 î. e.n.), judeca pe
cei, care acumulau avuţii mai multe decît era nevoie, iar pe urmă, în loc să le utilizeze pentru ajutorul
altora, le îngropau. Alt filozof grec, Socrat a considerat că acel este bogat, cine este mulţumit cu puţinul,
şi că lucrurile materiale împiedică desăvîrşirea morală a persoanei [10]. Sărăcia a devenit endemică cu
căderea societăţii feudale şi cu apariţia societăţii burgheze, care a condus un mare număr de oameni
spre sărăcie constantă. Din perspectiva analitică, germenii gândirii economice despre sărăcie pot fi găsiţi
în Anglia medievală, unde au fost aprobate “legile săracilor” pentru a-i proteja pe cei săraci. Michel
Mollat începe studiul său clasic “Săracii în epoca medievală” cu următoarele cuvinte: “Sărăcia, înţeleasă
în sensul obişnuit de “mizerie”, a fost o trăsătură permanentă a epocii medievale” [11]. În societatea
medievală a Angliei şi Franţei din sec. IX şi X, prosperitatea şi sărăcia au fost atribuite deciziei divine, şi în
felul acesta toţi trebuiau să-şi accepte soarta. Săracii n-au fost stigmatizaţi – ei au fost priviţi ca un ideal
religios, oameni de superioritate morală (în mod special acei care au renunţat la bogăţiile lor în mod
voluntar). Începând cu sec. XIII-XIV şi până în sec. XVIII-XIX, s-a evidenţiat legătura între sărăcie şi şomaj.
Aceasta era o perioada grea - cu epidemii, foamete, care au dus la formarea proporţiei mari de săraci,
opţiunile cărora erau limitate la cerşit şi crime. Imaginea unui sărac pios de altădată s-a transformat şi a
început să fie privită ca o patologie socială. Responsabilitatea pentru sărăcie a fost pusă pe însăşi săraci,
ei fiind divizaţi în 2 categorii: cei vrednici (bătrâni, infirmi, orfani, văduve cu copii mici) şi cei nevrednici
(săraci sănătoşi, care ar fi putut să-şi câştige existenţa muncind). Cei vrednici erau ajutaţi, pe când cei
nevrednici erau dispreţuiţi pentru trândăvie.Cultura sărăciei este rezistentă la schimbări, deoarece la
vârsta de şase-şapte ani copiii “străzii” de obicei reuşesc să absoarbă valorile şi atitudinile subculturii şi
din punct de vedere psihologic nu sunt gata să beneficieze de oportunităţile care pot apărea în viaţa lor
[20]. În anii ‘60 sec. XX în centrul atenţiei vine nivelul veniturilor, asociat cu accentul pe creştere
economică şi reflectat în indicatori macroeconomici, precum PIB pe capita. În această perioadă se
consideră că sărăcia nu este consecinţa indolenţei sau a unui viciu. Din contra, ea este rezultatul unui şir
de condiţii care nu au nimic comun cu virtutea sau eforturile individuale. Cu alte cuvinte, sărăcia nu este
privită ca un eşec al individului, ci ca eşecul sistemului în ansamblu.În lucrarea sa „Poverty Comparisons,
A Guide to Concepts and Methods” (1992), Martin Ravallion examinează problemele, ce trebuie luate în
considerare atunci, cînd este vorbă despre măsurarea sărăciei. Autorul subliniază cît de importantă este
clarificarea situaţiei cu „identificare” (cine sunt cei săraci), pe lîngă clarificarea situaţiei cu „agregare”
(cât de săraci sunt ei). Ravallion examinează abordările conceptuale privind evaluarea bunăstării
populaţiei şi ridică un şir de întrebări privind instrumente folosite, precum şi utilitatea lor (de exemplu,
câtă încrederea merită chestionarea bugetelor gospodăriilor casnice.

Dupa Townsend saracia este :. " absenta sau inadecvarea dietei, datoriilor, standardelor, serviicilor si
activitatiilor care s 17217j923r unt commune sau obisnuite in societate. " ( Townsend, 1979)

Definitia de lucru a saraciei in UE este: " Persoane, familii si grupuri de personae al caror resurse (
materiale, culturale si sociale) sunt atat de limitate incat acestea sa fie excluse de la un mod de viata
acceptabil la minimum in statul membru de care apartin. " ( EEC,1985)

Dupa parerea expertilor saracia inseamna: nivel redus de venituri, consum si ocupare a fortei de
munca, alimentatie insuficienta sau de calitate proasta, stare proasta a sanatatii, acces limitat la educatie,
participare limitata la luarea deciziilor si posibilitatea limitata de a influenta propriul nivel de trai.

Combaterea saraciei

Pentru combaterea saraciei se pot dezvolta mai multe obiective. Aceste obiective sa fie pe termen
lung pentru a determina o crestere substantiala a nivelului de trai, ar trebui sa aiba in vedere factorul
politic, resursele, menegmentul si lupta contra saraciei. Obiectivele sunt:

1) mai multe oportunitatii pentru castigarea hranei;

2) implementarea politicilor si strategiilor, fonduri adecvate pentru generatiile viitore, cresterea

controlului local, crearea unui mediu propice pentru infiintarea organizatiilor non-
guvernamentale, organizatii si consilii locale.

3) Implementarea unor strategii de dezvoltare in zonele sarace;

4) Crearea unui nucleu international ce poate realize planuri de dezvoltare, in mod special in
zonele rurale cat si in cartierele marginase din marile orase.

Urmeaza apoi activitatiile cre integreaza scopuri ce ajuta la combaterea saraciei:

1) indreptarea atentiei asupra grupurilor locale pentru a determina daca programul ales este bun
din punct de vedere geographic si ecologic.

2) Masuri immediate pentru inlaturarea saraciei

Astfel saracia poate fii privita din numeroase unghiuri, fateta principala a acestui termen isi are
radacinile adanc infipte in relatiile bio-psihi-sociale ale individului.
 Din punct de vedere social saracia o putem defini ca fiind acel fenomen in care individul sau
grupul din care face parte ( familia) nu are patenta necesara atat intelectuala cat si economica de a-
si satisface nevoile primare astfel situadu-se pe o scara sociala inferioara.

Societatea la randul ei prin politica pe care o duce ar trebui sa creeze sanse egale fiecaruia,
dandu-le posibilitatea de a trai si a-si conduce propriul destin prin intersectii de legi si norme
sociale care sa produca acel efect de bunastare al intregii populatii.

România, a două ţară din UE la capitolul sărăcie

România este a doua ţară din Uniunea Europeană, după Letonia, cu cei mai mulţi săraci, 23%
din populaţie. Sunt date oficiale ale Eurostat. Şi bulgarii stau mai bine decât noi, cu un procent de 21%.
Săracul român câştigă 273 euro brut, bani cu care este greu să trăiască de la o lună la alta.Românii, despre
care se spune că trăiesc decent, o duc mult mai rău decât cel mai prost plătit luxemburghez. În timp ce
salariul minim în Luxemburg este de aproape 1.650 de euro, în România abia dacă ajunge la 140 de euro,
iar salariul mediu brut nu sare de 460 de euro.
Un raport între salariile minime dintre aceste ţări arată că 11,7 români, plătiţi cu venitul minim,
sunt echivalentul unui singur luxemburghez. În fruntea clasamentului se mai află ţări precum Irlanda, cu
un salariu minim de 1.460 de euro, Franţa, cu 1.335 de euro şi Spania, cu un salariu minim brut de 728 de
euro.Mai săraci decât românii sunt bulgarii şi albanezii.Din aşa salarii, românii nu au cum să se bucure
nici de pensii mai mari. În România pensia minimă este de 80 de euro. În comparaţie cu alte state din
Uniunea Europeană sumele vehiculate pentru ţara noastră, sunt de-a dreptul ruşinoase. În Luxemburg spre
exemplu, pensia minimă este de 1.500 de euro.România bate totuşi un record: aici locuieşte magistratul cu
cea mai mare pensie din spaţiul european, cu 8.600 de euro pe lună.

Rata saraciei in Romania

Rata sărăciei absolute măsoară procentul oamenilor care nu-și permit să cumpere un coș de bunuri –
prag (așa cum e definit de autorități). În vreme ce sărăcia relativă ne arată cât de săraci sunt unii români
față de alții, sărăcia absolută ne spune câți români trăiesc de azi pe mâine. Este o mare diferență. Fiindcă
rata sărăciei relative poate să crească nu doar fiindcă unii oameni pot să câștige mai puțin, ci fiindcă
veniturile altora (ale unei minorități) cresc puternic.Rata sărăciei absolute a tot scazut in Romania.
Bibliografie:

 Aspecte psihosociale ale saraciei,Neculau Adrian,Editura Polirom 2000

 Tesliuc Cornelia Mihaela, Pop Lucian, Tesliuc Emi Daniel " Saracia si sistemul
de protectie sociala ", Editura Polirom,Iasi, 2000
 http://www.referatele.com/referate/economie/online11/Saracia---
Combaterea--saraciei-referatele-com.php