REFERAT

-Grupuri marginalizate aflate în sărăcie-

 Petroșani, 2023

‘’Calitatea vieții este valoarea pentru om a vieții sale; cât de bună sau rea este viața pe
care o trăiește, atât în ansamblul ei, cât și pe componentele sale particulare: starea de sănătate,
familia, profesia și locul de muncă, resursele financiare disponibile, bunurile pe care le
posedă, timpul liber, mediul social, prietenii și colegii, societatea în ansamblu în care trăiește.
Calitatea vieții reprezintă calitatea globală, sintetică a tuturor condițiilor și sferelor din care se
compune viața; gradul în care viața produce satisfacție’’
(http://www.csnmeridian.ro/files/docs/Raport%20social%20Academia%20Romana%20-
%20ICCV%202017.pdf)

’’Calitatea vieţii se referă la bunăstarea oamenilor în societate şi indică măsura în care

viaţa este bună pentru aceştia. Calitatea vieţii este un concept multidimensional care include o
serie de domenii: condiţiile materiale de viaţă, sănătatea, locuirea, locul de muncă, viaţa de
familie, echilibrul între viaţa privată şi viaţa profesională, bunăstarea subiectivă. Chiar dacă se
concentrează în mod esenţial asupra individului şi circumstanţelor vieţii personale, abordarea
calităţii vieţii surprinde şi relaţia persoanei cu comunitatea/societatea în care trăieşte
(încrederea în oameni, instituţii etc), cât şi aspecte ale calităţii societăţii ca atare (calitatea
serviciilor publice).’’(http://www.iccv.ro/wp-content/uploads/2018/03/Raport-Calitatea-
Vietii.pdf)

În lucrarea sa, Ioan Mărginean susține faptul că această temă- calitatea vieții este strâns
legată de ariile următoare: bunăstarea, dezvoltarea umană, capitalul social, calitatea societăţii,
excluziunea/incluziunea socială; definiția dată de acesta este : ‘’ansamblul elementelor care se
referă la condiţiile fizice, starea economică socială, culturală, politică, de sănătate etc. în care
trăiesc oamenii, conţinutul şi natura activităţilor pe care aceştia le desfăşoară, caracteristicile
relaţiilor şi procesele sociale la care participă, bunurile şi serviciile la care au acces, modelele
de consum adoptate, stilurile de viaţă, evaluarea împrejurărilor şi rezultatele activităţilor
desfăşurate, stările subiective de satisfacţie/ insatisfacţie, fericire, frustrare etc.’’ (Mărginean,
2004, p. 216)

O zonă sau comunitate este considerată ca fiind marginalizată în momentul în care sunt
îndeplinite următoarele cerințe :

 Pragul minim al persoanelor cu vârste cuprinse între 15 si 64 de ani ce au absolvit

gimnaziul trebuie să fie de 22%

2
 Pragul minim al persoanelor cu dizabilități, boli cornice sau alte afecțiuni care le limitează
activitățile din viața de zi cu zi trebuie să fie de minim 8%
 Pragul minim al copiilor și tinerilor între 0 și 17 ani din populația totală trebuie să fie de
20,5%
 Proporția persoanelor de 16-64 ani care nu sunt încadrate pe piața formală a muncii
(salariați cu contract de muncă sau lucrează oficial pe cont propriu, cu sau fără angajați -
patron sau administrator de firmă, PFA, AF, întreprindere individuală, liber profesionist)
și nici nu urmează o formă de învățământ trebuie să aibă un prag minim de 22,5%
 Proporția locuințelor supra-aglomerate (< 15,33 m2 pe persoană) trebuie sa aibă pragul
minim de 54%
 Nesiguranță locativă: proporția gospodăriilor ce nu dețin locuința în proprietate personală
trebuie sa aibă un prag minim de 12%

În adiție, marginalizarea unei comunități este realizată când sunt îndeplinite aceste 3
condiții:
1. Comunitatea are un nivel scăzut de capital uman
2. Comunitatea are un nivel scăzut de ocupare în sectorul formal
3. Comunitatea are condiții de locuire precară.

Persoanele care trăiesc în comunitățile marginalizate sunt următoarele:

 Comunităţile rurale sărace

 Comunităţile urbane sărace
 Comunitățile rome sărace

,,Sărăcia este situaţia în care se află acei oameni ale căror venituri sunt atât de scăzute
încât le este imposibilă atingerea unui standard de viaţă considerat ca fiind acceptabil în
societatea în care trăiesc, care se confruntă cu dezavantaje multiple legate de şomaj, venituri
mici, condiţii de locuit precare, îngrijirea inadecvată a sănătăţii şi bariere în accesul la
învăţământ, cultură, sport şi petrecerea timpului liber.”( Cuturela., et al 2018, pag. 13)

-Săracia absolută - poate fi definită ca lipsa mijloacelor necesare menținerii vieții

umane.

-Săracia relativă - se referă la nivelul relativ al nevoilor și al aspiratiilor oamenilor care

depinde de gradul general de dezvoltare al unei anumite societati. Stabilirea pragului de
3
săracie reprezintă o problemă, pragul de săracie fiind nivelul veniturilor exprimate in bani sub
care o persoană poate fi considerată săracă. (https://www.creeaza.com/familie/asistenta-
sociala/SARACIA-Saracia-absoluta-si-sa237.php )

Pragul de subzistență - Atingerea pragului de subzistență se referă la posibilitatea de a

asigura existența materială, hrana.

Principalii indicatori utilizați în măsurarea sărăciei sunt:

- Demografici: Indicatori despre structura gospodăriei; Raportul de dependență între membri

gospodăriei; Genul persoanei care conduce gospodăria.

- Economici: Venitul gospodăriei; Consumul gospodăriei; Ocuparea forței de muncă în

cadrul gospodăriei

- Sociali: Starea nutrițională, raportată la vârstă; Gradul de îmbolnăvire; Rata mortalității și

morbidității; Rate de apariție a anumitor boli sau infecții; Accesul la servicii și centre de
sănătate; Nivelul educațional și accesul serviciilor educaționale.

Sărăcia este o sursă de marginalizare socială, prin faptul ca privează individul de

drepturile sale fundamentale, dar și de libertatea satisfacerii nevoilor fundamentale sociale.
Astfel că, această lipsă de libertate împiedică dezvoltarea potențialului personal și dăunează
dezvoltării societății.
Aceste zone marginalizate fac referire la sărăcia extremă, cea multidimensională și
nicidecum la sărăcia relativă , adică insuficiența veniturilor/ consumului.
Banca Mondială a studiat și confirmat faptul că sărăcia extremă afectează populația nu
doar in mod individual, ci și pe plan geografic, astfel că aceasta se transmite de la o generație
la alta.
Familiile extrem de sărace se confruntă cu mai multe constrângeri, nu numai sărăcia
monetară. Acestea sunt : șomajul pe termen lung în rândul adulților, lipsa locurilor de muncă,
alimentația precară a copiilor, cu risc de neglijare sau abuz, comportamente nepotrivite pentru
educarea copiilor, familii monoparentale sau foarte tinere, căsătorii instabile unde sănătatea e
instabilă sau sunt dizabilități, abandon școlar, locuințe in care e practicată violența domestică,
cu delicte minore și discriminare.
Pe fondul lipsei educației, a neajunsurilor și frustrării, apare deasemenea și teama,
violența domestică, infracțiunile, stigmatizarea din partea populației locale, fapt ce reduce și
mai mult șansele lor de a scăpa de sărăcie.

4
 ‘’Aproximativ un milliard trei sute de mii de persoane ( 20% din populatia Mondială)
trăiesc în condiții de sărăcie absolută, având un venit inferior unui $ pe zi. Aproape jumatate
din locuitorii planetei traiesc în condițiile unui venit mai mic de 2$ pe zi. ‘’
(https://umfcd.ro/wp-content/uploads/2016/11/cap6.pdf )
Grupurile care se confruntă cu un risc ridicat de sărăcie, precum și excluziune socială
sunt: familiile cu mulți copii, cele dezorganizate, monoparentale, cele aflate în șomaj de lungă
durată, grupurile aflate în situații dificile legat de condițiile de locuit, familiile străzii, cele
care trăiesc în adăposturi improvizate în parcuri, sau apropierea gropilor de gunoi, lângă
terenuri abandonate etc.

Soluții propuse pentru reducerea sărăciei :

- Politici de stimulare a formării profesionale

- Stimularea ocupării forței de muncă
- Creștere a productivității muncii și a veniturilor persoanelor angajate
- Măsuri pentru îmbunătățirea performanței sistemului de transferuri sociale
- Creșterea gradului de acoperire cu servicii sociale furnizate
- Implementarea de măsuri suplimentare pentru creșterea ratei participării școlare
- Îmbunătățirea rezultatelor obținute în domeniul educației
- Facilitarea accesului populației la programe de învățare și formare pe tot parcursul
vieții
- Politici care să asigure îmbunătățirea calității, echității și accesului la servicii de
asistență medicală pentru principalele grupuri vulnerabile de populație
- Măsuri care să contribuie la creșterea calității locuințelor și a accesului la acestea,
inclusiv a locuințelor sociale, în special pentru populația vulnerabilă și persoanele fără
adăpost.( https://servicii-sociale.gov.ro/source/strategii/StrategyVol1RO_web.pdf )

Fenomenul de segregare rezidențială afectează aproape toate orașele europene, prin

faptul că oamenii sunt separați din cauza locului în care trăiesc, însă survine și din cauza școlii
frecventate, locului de muncă etc, afectând populația indiferent de vârstă, etnie, religie, venit
sau clasă socială.
O definiție mai simplă a marginalizării poate fi aceea de zonă în care capitalul uman
redus este combinat cu rata redusă de ocupare a forței de muncă, îmbinată cu condiții de locuit
inadecvate.
Aceasta este valabilă atât pentru zona urbană, cât și pentru cea rurală.
5
 Comunitățile urbane marginalizate:

Conform studiilor efectuate, din populația urbana a României, 3,2% locuiește in zone
urbane marginalizate. Specificul lor este lipsa: capitalul uman este redus, educația slabă,
sănătatea precară, absența serviciilor medicale sau a unităților medicale, familii cu număr
mare de copii care trăiesc în sărăcie.
În acest caz, există 4 categorii de zone urbane marginalizate :
- zonele de ghetou compuse din blocuri de locuit de slabă calitate
- foste colonii de muncitori, construite înainte de 1990 pentru muncitorii angajați de
întreprinderile mari în timpul regimului socialist
- zone de mahala cu case/ adăposturi sărace (vechi cartiere la marginea orașelor)
- locuințe sociale modernizate- dezvoltate în cadrul proiectelor integrate
- clădiri de locuințe sociale în zone istorice din centrul orașului (zone de case
individuale, aflate în stare de degradare, construite in perioada comunista).

Comunitățile rurale sărace

Din populația rurală, 6,2% locuiește în zone rurale marginalizate. Caracteristica acestora
este nivelul redus de educație iar locul de muncă specific lor este agricultura, condiții de
locuit inadecvate, multe persoane într-o locuință mică sau supraaglomerată, acces redus sau
inexistent la utilitățile de bază. Aceste persoane au venituri reduse, nivel redus de educație și
de calificări relevante pentru piața forței de muncă, rata crescută a familiilor monoparentale,
sau cele cu mulți copii, cele cu procent ridicat de infracțiuni diverse.
Majoritatea comunităților marginalizate sunt alcătuite din familii tinere cu copii, care își
câștigă traiul din agricultură, din lucrul cu ziua și din beneficii sociale, mai ales alocații pentru
copii și venitul minim garantat sau pensiile pentru agricultori. În aproape jumătate dintre
zonele rurale marginalizate studiate se înregistrează mici furturi, gălăgie, certuri, bătăi,
scandaluri, violență domestică și un fel de dezordine generată de numărul mare de copiii și de
lipsa gardurilor. Multe case din zonele marginalizate sunt din chirpici sau sunt adăposturi
improvizate, în mare parte deteriorate și care trebuie reparate. În cam jumătate din zonele
marginalizate sunt declarate probleme cu documente de proprietate (pentru terenuri sau case),
iar 10% din locuitori nu au documente de identitate.

6
 Integrarea comunităților rome sărace

,,În România romii sunt identificați ca fiind ,, grup etnic, grup cu tradiţii culturale
comune şi care are sentimentul identităţii ca subgrup în cadrul societăţii înglobante. Membrii
unui g.e. diferă de ceilalţi membri ai societăţii prin anumite trăsături culturale specifice;
limbă, religie, obiceiuri, îmbrăcăminte, comportamente. Esenţial însă este sentimentul
identităţii şi autoperceperea lor ca fiind diferiţi de alţi membri ai societăţii.” ( Zamfir, pag
218, 1998)

Cât privește vulnerabilitatea romilor pe piața muncii, aceștia sunt deosebit de vulnerabili
în fața dinamicii economiei actuale, din cauza profesiilor tradiționale practicate de aceștia.
Tinerii nu sunt stimulați în familie să urmeze școala, aceștia sunt puși să își asume
responsabilități ale familiei iar atunci când sunt maturi este prea târziu pentru a obține o
pregătire profesională. Munca necalificată care le rămâne ca variantă se asociază deseori cu
un statut social negativ. Stereotipiile din rândul populației care se răsfrâng asupra populației
rome produc efecte negative care se răsfrâng peste șansele de angajare. Cu cât acestea sunt
mai accentuate, cu atât sunt mai marginalizați social. De aceea și unii angajatori evită relaţii
de muncă contractuale din considerentul etniei rome, și a neîncrederii în aceștia.

Astfel că o parte din cetățenii ce aparțin minorității rome au un nivel de pregătire

școlară mult mai redus decât populația majoritară, factor determinant în limitarea accesului pe
piața muncii. Cât privește condițiile socio-economice precare și nivelul redus de educație,
ceea ce le conferă limitarea accesului și la serviciile de sănătate, lucru ce produce consecințe
directe și asupra stării lor de sănătate. Rata natalității este destul de ridicată în rândul acestora,
căsătoriile nelegitime, locuirea împreună timpurie și educația insuficientă sau care lipsește cu
desavarșire face ca și copiii persoanelor rome să sufere, ei nu vor putea avea acte doveditoare,
nu pot fi asigurați medical, lucru care le oprește accesul la serviciile medicale, sociale etc.

Măsuri pentru integrarea romilor pe piața muncii:

- încercarea readucerii dinamismului în dreptul preocupărilor tradiționale a

romilor , ,,lucrul manual”.
- implicarea comunitații pentru stimularea romilor in vederea angajarii, consiliere
educaționala prin sprijin din comunitate si evitarea discriminarii etniei, școlarizarea lor și
motivarea părintilor pentru a-și trimite copiii la școală.

7
 - limitarea dependenței față de sistemul de stat (a venitului minim garantat) și
consilierea romilor pentru a-și căuta locuri de muncă.
- reluarea studiilor (inclusiv în programul seral) și obținerea unor calificări, locuri de
munca pentru romii care au părasit timpuriu școala, unde să fie calificați la locul de muncă.

Egalitatea prin diferență. Accesul femeilor rrome pe piața muncii

Proiectul îndreaptă  atenția spre femeia de etnie romă  şi accesul acesteia pe piața
muncii. Acesta îsi propune să acționeze asupra factorilor  şi condițiilor care afectează  şansele
femeilor rome de a se implica în activități aducătoare de venit.
Cauzele care le împiedică pe femeile de etnie romă să se integreze pe piața muncii au
fost identificate și sunt :
- lipsa sau gradul redus al educației şcolare
- lipsa de acte de identitate
- lipsa de informații despre posibilitățile de calificare/recalificare  şi de ocupare
profesională
- constrângerile de ordin familial  şi normele comunitare tradiționale referitoare la
rolurile femeilor şi relațiile de gen.
- lipsa de încredere şi a stimei de sine pe care femeile rome şi le cultivă  şi în urma
interiorizării devalorizării lor
- atitudinea angajatorilor față de romi în general  şi față  de femeile rome în special
- imaginea negativă  despre romi promovată de mass‐media, care
descurajează angajatorii în raport cu angajarea romilor;
tratamentul inegal al persoanelor de etnie romă  în instituțiile administrației publice  şi în 
şcoli, cu repercusiuni negative asupra asupra şanselor ocupării unui loc de muncă.
(https://phoenix-proiect.ro/wp/wp-content/uploads/2019/09/Grupurile-vulnerabile-si-
economia-sociala.pdf )

Din păcate, de cele mai multe ori intervențiile in zonele acestea pot ajunge doar parțial,
urmărindu-se astfel dezvoltarea măsurilor personalizate. Acestea se concentrează pe
dezvoltarea capitalului uman: educație, calificări profesionale, îngrijirea sănătății, ocuparea
forței de muncă, implementarea accesului la utilitățile de bază precum apa, electricitate,
sisteme de canalizare, rețele de telecomunicații. Pe deasupra, se urmărește implementarea
proiectelor de înlăturare a stigmatizării și discriminării sociale , a stereotipiei negative,
creșterea stimei de sine a acestora, dezvoltarea încrederii și solidarității în comunitate.
8
 Aproape jumătate dintre zonele rurale marginalizate sunt comunități de romi, de obicei
numite țigănie, rudărie sau mahala. Cealaltă jumătate dintre zonele rurale marginalizate este
în cea mai mare parte formată din comunități de localnici care lucrau înainte la o fabrică dintr-
un oraș din apropiere. Cum fabricile s-au închis, au rămas fără locuri de muncă, au ajuns
săraci și au început să lucreze în agricultură. De cele mai multe ori, comunitățile acestea sunt
denumite după satul respectiv sau după un element geografic, cum ar fi o vale, o luncă, o
pădure etc.

Dezavantajarea zonelor marginalizate survine deasemenea, din cauza infrastructurii

inexistente sau slabă, fără ca populația din aceste zone sa aibă un capital uman foarte diferit
de cel al altor populații nemarginalizate. Exemple pot fi cartierele vechi din orașe, zonele
emergente situate in suburbiile orașelor unde primăria a făcut un acord, pe baza unor criterii.
Dezavantajarea apare si în cazul orașelor mici mono-industriale, in care a fost închisă
întreprinderea ce angaja majoritatea populației din acea zonă, si unde s-au dezvoltat doar
firme mici, de comerț, in general.
Un alt criteriu al marginalizării este reprezentat de accesul redus sau inexistent la
serviciile medicale, ce provoacă acest așa numit - focar de infecție, motiv pentru care părinții
sunt nevoiți să-și ducă copiii la școli segregate, la care numai familiile sărace își duc copiii.

România continuă să fie țara din UE cu cea mai nefastă repartizare a locurilor de muncă
pe sectoare economice , dezvoltând şi menţinând o serie de deficite structurale în ce privește
populaţia şi forţa de muncă, deficite care au fost amplificate de criza economico-financiară.
Sunt implementate proiecte, însă nu se pot observa schimbări majore, sau chiar deloc. Astfel
ca rămâne ultima țară pe lista celor incadrate in UE din multe puncte de vedere.

9
Surse bibliografice:

1. Cuturela A. , Toma S. ,Gheorghe A. , Simion C, ,Dimensiuni ale incluziunii

sociale în România in anul 2017, Editura Institutului de Statistică, Bucuresti,
2018.
2. http://documents1.worldbank.org/curated/en/238661501778200476/pdf/116318-
ROMANIAN-209p-GhidAnalizaComMargRO.pdf
3. http://media.hotnews.ro/media_server1/document-2016-04-20-20949272-0-
3gsmarginalizate.doc

4. https://phoenix-proiect.ro/wp/wp-content/uploads/2019/09/Grupurile-vulnerabile-si-
economia-sociala.pdf

5. https://servicii-sociale.gov.ro/source/strategii/StrategyVol1RO_web.pdf
6. https://umfcd.ro/wp-content/uploads/2016/11/cap6.pdf
7. http://www.csnmeridian.ro/files/docs/Raport%20social%20Academia%20Romana
%20-%20ICCV%202017.pdf
8. https://www.fonduri-ue.ro/images/files/programe/CU/POCU
2014/2018/05.09/Ghidul_indicatorilor/fise/AP4_4S160.pdf

9. https://www.creeaza.com/familie/asistenta-sociala/SARACIA-Saracia-absoluta-si-
sa237.php
10.
Mărginean I. Modelul social românesc din perspectiva calităţii vieţii populaţiei, în

‘’Calitatea vieții ‘’, XV, nr 3-4, 2004.

11. Zamfir C., (coord.), Dicționar de sociologie, Editura Babei, București, 1998

10
11