Calitatea vieții și politici antisărăcie

Sărăcia :pragul de subzistență; sărăcia absolută și relativă

SINTEZĂ
Sărăcia s-a născut odată cu omenirea. De la o epocă la alta, de la o societate la alta, fenomenul
a fost tratat în moduri diferite.
In istorie fenomenul social numit sărăcie ere atribuit anumitor categorii de oameni , cum ar fi :
persoanele cu handicapuri fizice ,oamenii robiti de vicii cum ar fi alcoolul,vaduvelor,
orfanilor, familiilor numeroase cu copilasi mici,chiar si persoanelor care nu aveau pământuri.
Odată cu răspândirea creştinismului, oamenii au descoperit empatia şi au început să-şi asume
şi responsabilitatea segmentului de populaţie cu stare materială precară.
,,Sărăcia se defineşte ca un complex „social-psihologic-cultural, un mod de viaţă al
individului, familiei şi comunităţii” ( Zamfir E. 2000, pg.29.)
,,Sărăcia este situaţia în care se află acei oameni ale căror venituri sunt atât de scăzute încât le
este imposibilă atingerea unui standard de viaţă considerat ca fiind acceptabil în societatea în
care trăiesc, care se confruntă cu dezavantaje multiple legate de şomaj, venituri mici, condiţii
de locuit precare, îngrijirea inadecvată a sănătăţii şi bariere în accesul la învăţământ, cultură,
sport şi petrecerea timpului liber.”( Cuturela A. , Toma S. ,Gheorghe A. , Simion C, 2018,
pg.13)
Săracia absolută - poate fi definită ca lipsa mijloacelor necesare menținerii vieții umane.
Săracia relativă - se referă la nivelul relativ al nevoilor și al aspiratiilor oamenilor care
depinde de gradul general de dezvoltare al unei anumite societati. Stabilirea pragului de
săracie reprezintă o problemă, pragul de săracie fiind nivelul veniturilor exprimate in bani sub
care o persoană poate fi considerată săracă. (https://www.creeaza.com/familie/asistenta-
sociala/SARACIA-Saracia-absoluta-si-sa237.php )
Pragul de subzistență - Atingerea pragului de subzistență se referă la posibilitatea de a
asigura existența materială; hrana.
Teoretic, în anumite condiţii socio-economice, orice persoană, indiferent de situaţia ei
particulară, poate deveni săracă pentru o perioadă mai lungă sau mai scurtă de timp. În cazul
unor persoane, însă, riscul de a intra în sărăcie este totdeauna mare şi aproape inevitabil
(Cuturela A. , Toma S. ,Gheorghe A. , Simion C, 2018 pg.16)

Principalii indicatori utilizați în măsurarea sărăciei sunt:

- Demografici: Indicatori despre structura gospodăriei; Raportul de dependență între membri
gospodăriei; Genul persoanei care conduce gospodăria.
- Economici: Venitul gospodăriei; Consumul gospodăriei; Ocuparea forței de muncă în
cadrul gospodăriei
- Sociali: Starea nutrițională, raportată la vârstă; Gradul de îmbolnăvire; Rata mortalității și
morbidității; Rate de apariție a anumitor boli sau infecții; Accesul la servicii și centre de
sănătate; Nivelul educațional și accesul serviciilor educaționale.
Persoane expuse riscului de sărăcie în România
Copiii şi tinerii care trăiesc în sărăcie
O treime dintre copii trăiesc în sărăcie relativă, iar procentul nu a scăzut în timp. Din 2008
până în 2012, rata sărăciei relative în rândul copiilor a fost constant mai mare decât rata
sărăciei calculată la nivelul întregii populaţii (cu circa 10 puncte procentuale). De asemenea,
riscul de a fi în sărăcie este pe de departe mai mare pentru copii decât pentru celelalte
categorii de vârstă . Mai mult, în timp ce rata sărăciei pentru populaţia totală a scăzut (deşi
doar uşor) în aceşti cinci ani, rata sărăciei în rândul copiilor a crescut cu aproximativ 1,2
puncte procentuale.
Vârstnicii care trăiesc în sărăcie
Deşi pentru toate celelalte grupe de vârstă situaţia a rămas la fel sau s-a deteriorat, rata
sărăciei a scăzut semnificativ în rândul vârstnicilor. În 2008, vârstnicii (definiţi ca având
vârste de 65 de ani şi peste) au înregistrat cea de-a doua rată a sărăciei ca mărime, după copii
(25%). Totuşi, doi ani mai târziu, după o creştere semnificativă a nivelului pensiilor
contributive şi sociale, rata sărăciei în rândul vârstnicilor s-a redus în aşa măsură încât a
devenit mai mică decât pentru orice altă grupă de vârstă .
Persoanele cu un nivel scăzut al educaţiei şi cele care nu se află pe piaţa muncii sau sunt
angajaţi pe cont propriu şi trăiesc în sărăcie
Educaţia se află în strânsă corelare cu indicatorul sărăciei . Mai mult de o treime dintre
persoanele care nu au reuşit să absolve decât cel mult învăţământul gimnazial sunt expuse
unui risc ridicat de sărăcie relativă. Procentul se reduce semnificativ la doar 15% în rândul
celor care au terminat liceul şi/sau o şcoală postliceală şi scade chiar mai mult, la doar 6%, în
rândul celor care au obţinut o diplomă universitară. Interesant este faptul că, între 2008 şi
2012, incidenţa sărăciei relative în rândul celor cu studii primare a scăzut, dar a rămas destul
de mare comparativ cu media naţională .
Romii care trăiesc în sărăcie
Romii prezintă un risc mult mai mare de sărăcie decât populaţia generală, indiferent de
vârstă, educaţie sau mediu de rezidenţă. Conform pragului naţional al sărăciei absolute
determinat pe baza consumului din anul 2013, cetăţenii de etnie romă sunt expuşi unui risc de
sărăcie de zece ori mai ridicat decât restul populaţiei, rata de sărăcie absolută în rândul
romilor fiind de 33% în 2013, în timp ce numai 3,4% dintre non-romi se situau sub pragul
sărăciei. Diferenţa dintre persoanele de etnie romă și cele aparținând altor etnii decât roma nu
se modifică semnificativ în funcţie de mediul de rezidenţă al persoanelor. Îngrijorător este
faptul că riscul de sărăcie este extrem de mare la nivelul copiilor romi – rata de sărăcie în
cazul lor este de 37,7%, în timp ce media naţională este de doar 4,3%.
Sărăcia persoanelor care muncesc
În pofida ratei relativ reduse a şomajului, România prezintă o rată foarte mare a sărăciei în
rândul populaţiei ocupate, 18% dintre persoanele ocupate trăind sub pragul sărăciei relative
din 2010. Acest procent reprezintă dublul ratei UE-27 (9%).
(Coordonatori: Emil Teșliuc, Vlad Grigoraș, Manuela Stănculescu, 2015 pg. 35-40)
Teoria culturii sărăciei
La elaborarea teoriei culturii sărăciei contribuţia cea mai importantă a adus-o antropologul
Oscar Lewis , acesta a definit conceptul de cultura a sărăciei ca ,, o situaţie în care săracii îşi
dezvoltă un comportament, care se perpetuează din generaţie în generaţie ...şi este determinată
de o serie de patternuri sedimentate social, care modelează felul în care oamenii gândesc, simt
şi acţionează”( Stralen V., 1996, p.33)

Soluții propuse pentru reducerea sărăciei :

- Politici de stimulare a formării profesionale
- Stimularea ocupării forței de muncă
- Creștere a productivității muncii și a veniturilor persoanelor angajate
- Măsuri pentru îmbunătățirea performanței sistemului de transferuri sociale
- Creșterea gradului de acoperire cu servicii sociale furnizate
- Implementarea de măsuri suplimentare pentru creșterea ratei participării școlare
- Îmbunătățirea rezultatelor obținute în domeniul educației
- Facilitarea accesului populației la programe de învățare și formare pe tot parcursul
vieții
- Politici care să asigure îmbunătățirea calității, echității și accesului la servicii de
asistență medicală pentru principalele grupuri vulnerabile de populație
- Măsuri care să contribuie la creșterea calității locuințelor și a accesului la acestea,
inclusiv a locuințelor sociale, în special pentru populația vulnerabilă și persoanele fără
adăpost.( https://servicii-sociale.gov.ro/source/strategii/StrategyVol1RO_web.pdf )
Surse Bibliografice:
1. Cuturela A. , Toma S. ,Gheorghe A. , Simion C, ,Dimensiuni ale incluziunii
sociale în România in anul 2017, Editura Institutului de Statistică,Bucuresti 2018
2. Stralen V. Sărăcia. Metode de intervenţie socială. – Bucureşti, 1996
3. Teșliuc E., Grigoraș V., Stănculescu M. , Studiu de fundamentare pentru
Strategia naţională privind incluziunea socială şi reducerea sărăciei 2015-
2020,Ed. World Banck Group, București, 2015
4. Zamfir E. Dezvoltare comunitară şi strategii antisărăcie. Ed.
Expert,Bucureşti,2000

Surse Online :
1. https://www.creeaza.com/familie/asistenta-sociala/SARACIA-Saracia-absoluta-si-
sa237.php
2. https://servicii-sociale.gov.ro/source/strategii/StrategyVol1RO_web.pdf