În timp ce ratele sărăciei globale au fost reduse cu mai mult de jumătate din 2000, una din

zece persoane din regiunile în curs de dezvoltare încă trăiește cu mai puțin de 1,90 USD pe zi -
linia de sărăcie convenită la nivel internațional, iar alte milioane trăiesc cu puțin mai mult decât
această sumă zilnică. . S-au înregistrat progrese semnificative în multe țări din Asia de Est și de
Sud-Est, dar până la 42% din populația din Africa Subsahariană continuă să trăiască sub pragul
sărăciei.

Ce este sărăcia?

Sărăcia implică mai mult decât lipsa veniturilor și a resurselor productive pentru a asigura un
trai durabil. Manifestările sale includ foamea și malnutriția, accesul limitat la educație și alte
servicii de bază, discriminarea socială și excluderea, precum și lipsa de participare la luarea
deciziilor. În 2015, peste 736 de milioane de oameni trăiau sub pragul sărăciei
internaționale. Aproximativ 10% din populația lumii trăiește într-o sărăcie extremă și se luptă
pentru a satisface cele mai fundamentale nevoi precum sănătatea, educația și accesul la apă și
canalizare, pentru a numi câteva. Există 122 de femei cu vârste cuprinse între 25 și 34 de ani care
trăiesc în sărăcie pentru fiecare 100 de bărbați cu aceeași grupă de vârstă, iar peste 160 de
milioane de copii riscă să trăiască în sărăcie extremă până în 2030.

Sărăcia este încă o mare problemă în lume astăzi, după cum puteți vedea din numere. Acesta
este în ciuda progresului pe care îl vezi în jurul tău. Vestea bună este că în 2010, doar 18% din
populația lumii trăiau sub pragul sărăciei, comparativ cu 36% în 1990. Este o victorie mică, dar
progresul este lent.

Banca Mondială își propune să reducă sărăcia globală la 9% până în 2020 și la 3% până în
2030. Ei intenționează să facă acest lucru concentrându-se mai mult pe promovarea creșterii
veniturilor pentru partea de jos a 40% a populației și stimularea prosperității comune. Este o
sarcină herculeană.

Fapte și cifre de sărăcie

 736 de milioane de oameni trăiau sub pragul sărăciei internaționale de 1,90 USD pe zi în
2015.
 În 2018, aproape 8 la sută dintre lucrătorii din lume și familiile lor trăiau cu mai puțin de
1,90 USD de persoană pe zi.
 Majoritatea oamenilor care trăiesc sub pragul sărăciei aparțin a două regiuni: Asia de Sud
și Africa sub-Sahariană.
 Ratele ridicate de sărăcie sunt deseori întâlnite în țările mici, fragile și afectate de
conflict.
 Începând cu 2018, 55% din populația lumii nu are acces la cel puțin o prestație în
numerar pentru protecție socială.

Încheierea sărăciei sub toate formele sale este primul dintre cele 17 Obiective de Dezvoltare
Durabilă (ODD) ale Agendei 2030 pentru Dezvoltare Durabilă .

Principala referință a ODD la combaterea sărăciei este făcută în ținta 1.A : „Asigurați
mobilizarea semnificativă a resurselor dintr-o varietate de surse, inclusiv printr-o cooperare sporită
pentru dezvoltare, pentru a oferi mijloace adecvate și previzibile pentru țările în curs de
dezvoltare, în special cele mai puțin dezvoltate pentru a pune în aplicare programe și politici
pentru a pune capăt sărăciei în toate dimensiunile sale.
De asemenea, ODD vizează crearea unor cadre politice solide la nivel național și regional, bazate
pe strategii de dezvoltare pro-sărace și sensibile la gen, pentru a se asigura că, până în 2030, toți
bărbații și femeile au drepturi egale la resurse economice, precum și acces la servicii de bază,
proprietatea și controlul asupra terenurilor și a altor forme de proprietate, moștenire, resurse
naturale, tehnologie nouă și servicii financiare adecvate, inclusiv microfinanțare.

Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă promite să nu lase pe nimeni în urmă și să-i atingem
pe cei mai îndepărtați. Pentru a îndeplini această agendă ambițioasă de dezvoltare este nevoie de
politici vizionare pentru o creștere economică durabilă, incluzivă, susținută și echitabilă, susținute
de angajare deplină și muncă decentă pentru toți, integrare socială, declinul inegalității, creșterea
productivității și un mediu favorabil. În agenda 2030, Obiectivul 1 recunoaște că punerea la punct
a sărăciei în toate formele sale de pretutindeni este cea mai mare provocare globală cu care se
confruntă lumea de azi și o cerință indispensabilă pentru dezvoltarea durabilă.

Fapte privind sărăcia globală.

Potrivit UNICEF, în jur de 22.000 de copii mor în fiecare zi din cauza sărăciei. Foametea, lipsa
de igienizare și accesul la apă curată și lipsa resurselor pentru îngrijirea corespunzătoare a sănătății
sunt principalele motive.

 În 2011, 165 de milioane de copii au fost evocați din cauza malnutriției.

 În jur de 1 miliard de oameni au salutat 21 st secolul nu știe cum să citească și să scrie.
  Bolile infecțioase provoacă în continuare moartea oamenilor săraci din întreaga
lume. Diareea provoacă moartea a 1,8 milioane de copii în fiecare an.
 Deși sărăcia a scăzut în ultimele 3 decenii, oamenii săraci din Africa Subsahariană au
continuat să crească între 1981 și 2010. S-a ridicat de la 205 milioane la 414 milioane.
 Africa Sub-Sahariană reprezintă 1/3 din cei mai săraci oameni din lume, alte 1/3 provin din
India și apoi din China, contribuind cu 13% la statisticile globale ale sărăciei.
 În 2010, venitul mediu al oamenilor săraci din țările în curs de dezvoltare a crescut de la 74
de cenți la 87 de centi pe zi. Dar venitul extrem de sărac din Africa Sub-Sahariană a rămas
plat cu mai puțin de jumătate din 1,25 USD pe zi.
 Aproximativ 1,1 miliarde de persoane din țările în curs de dezvoltare nu au acces la apă și
2,6 miliarde trăiesc în condiții precare, lipsite de canalizare.
 1,6 miliarde de oameni trăiesc fără electricitate.

Departamentul Afaceri Economice și Sociale (UN DESA)

În 1995, Summit-ul mondial pentru dezvoltare socială organizat la Copenhaga, a identificat

trei probleme de bază: eradicarea sărăciei, generarea de locuri de muncă și integrarea socială,
contribuind la crearea unei comunități internaționale care să permită construirea unor societăți
sigure, juste, gratuite și armonioase care să ofere oportunități și standarde de viață mai ridicate
pentru toți.

În cadrul sistemului Națiunilor Unite , Divizia pentru politici și dezvoltare socială (DSPD) din

cadrul Departamentului Afacerilor Economice și Sociale (DESA) acționează ca punct focal
pentru deceniul Națiunilor Unite pentru eradicarea sărăciei și întreprinde activități care ajută și
facilitează guvernele în implementarea mai eficientă a angajamentelor și politicilor adoptate în
Declarația de la Copenhaga privind dezvoltarea socială și inițiativele suplimentare privind
dezvoltarea socială adoptate în cea de-a 24-a sesiune specială a Adunării Generale.

Studiile arată că, cu cât o țară este mai dezvoltată, cu atât crește diferența de venituri. Din
aceste cifre putem vedea că creșterea economică a unei țări nu garantează că cetățenii săi vor fi
scoși din sărăcie. Ceea ce trebuie rezolvat este inegalitatea care se dezvoltă.

Dacă vă puteți imagina, unei persoane sărace dintr-o țară industrializată îi va fi mai greu să
interacționeze în cadrul societății sale, decât o persoană săracă dintr-o țară săracă. Disparitatea va
fi mai evidentă atunci când există un decalaj mai mare de venit între bogați și săraci. Datorită
acestei inegalități, cazurile de crimă pot crește atunci când oamenii se văd priviți și lipsiți de
respect. Ei simt și mai mult nedreptatea situației lor.

Nimeni nu vrea să fie sărac. Uneori te naști și circumstanțele tale îți oferă mai puține
opțiuni. Îți petreci zilele încercând tot posibilul să supraviețuiești, fără a mai rămâne energie
pentru a te gândi să fii creativ și să fii preocupat de lucrurile la care ne gândim zilnic.

Care sunt soluțiile propuse pentru rezolvarea problemei sărăciei din întreaga lume?

 Aduceți educația la cei extrem de săraci pentru a le permite să aibă locuri de muncă mai
bune.
 Acordă-le îngrijirii medicale pentru a-și îmbunătăți condițiile fizice și a le face mai
competitive.
 Folosiți bugetul alocat pentru Război și arme pentru a opri foamea globală.
 Guvernele ar trebui să investească în programe și proiecte care să fie benefice pentru
îmbunătățirea vieții săracilor - pentru a deschide oportunități pentru a se ridica din
sărăcie. Mai multe școli, igienizare mai bună, un mediu mai curat și mai multe
oportunități de venit.
 Oferă oamenilor care trăiesc fără energie electrică acces la energie regenerabilă.

Reducerea sărăciei este realizabilă. Acum, mai mult ca oricând, avem tehnologia și

instrumentele de care avem nevoie pentru a pune capăt acesteia. Ceea ce avem nevoie este să ne
sporim eforturile și să sprijinim inițiativele actuale. Cu ajutorul tuturor și dorința populației
noastre sărace, am putea doar să reușim.

Axândune și pe sărăcia de la noi din țară, Republica Moldova continuă să rămână cea mai
săracă țară din Europa cu o creștere economică modestă, care generează locuri de muncă
insuficiente. În rezultat, populația pleacă peste hotare în căutarea unui loc de muncă bine plătit.
Deși rata sărăciei s-a redus din anul 2000, când constituia 68%, pe fundalul creșterii consumului
populației stimulat de remitențe, totuși ce mai mare parte a moldovenilor se coonfruntă cu
sărăcia. ”În Republica Moldova, rata redusă de ocupare a forței de muncă este observată în
rândul întregii populații. Ba mai mult, tendințele combinate ale fertilității reduse și emigrării
sporite vor genera o scădere prognozată a populației Republicii Moldova, iar ponderea
vârstnicilor va cunoaște un avans considerabil”. Creșterea economiei Republicii Moldova, din
ultimii ani, a fost determinată de sectoarele cu productivitate sporită, dar  nu a adus beneficii
populației, care este angajată preponderent în sectorul agricol cu productivitate redusă. În pofida
unui nivel educațional relativ înalt, gradul de competențe al forței de muncă existente tinde să fie
inadecvat pentru a satisface cererea pieței muncii moderne. Țara nu dispune de un sistem bun de
actualizare a competențelor și de recalificare pentru a ajuta forța de muncă să rămână în țară.

Republica Moldova a înregistrat rezultate bune privind reducerea sărăciei și încurajarea

prosperităţii împărtășite, dar, factorii principali care au contribuit la îmbunătăţirea situaţiei în
trecut par să implice acum un rol mult mai limitat, este menţionat în noul Raport al Băncii
Mondiale privind sărăcia în Republica Moldova. Pe parcursul ultimilor ani, Republica Moldova
a înregistrat o creştere economică rapidă, asistată de progrese semnificative în domeniul
reducerii sărăciei şi prosperităţii partajate. Creşterea economică a constituit 5 procente anual
începând din 2000. În acelaşi timp, rata sărăciei la nivel naţional s-a redus de la 68 procente la 27
procente în perioada 2000-2004 şi a continuat evoluţia descendentă atingând nivelul de 11.4
procente în 2014. Cu toate acestea, Republica Moldova rămâne una din cele mai sărace ţări din
Europa, confruntându-se cu provocări de menţinere a progresului.

Din  momentul aderării Republicii Moldova la Grupul Băncii Mondiale în 1992, au fost
alocaţi  peste 1 miliard  dolari SUA pentru circa 60 de proiecte de țară. În prezent, portofoliul
Băncii Mondiale include 10 proiecte active cu un angajament total de 355,5 milioane dolari
SUA. Domeniile de suport includ reforma cadrului de reglementare și dezvoltare a afacerilor,
educație, asistență socială, e-guvernare, sănătate, agricultură, drumuri locale,  mediul
înconjurător, etc..

Din cauza sărăciei fiecare persoană în parte o duce rău, iar în ansamblu societatea e săracă. Și
invers, o țară săracă diminuează potențialul economic, social și cultural al unei persoane,
contribuind la degradarea acestei persoane. Și în acest mod nu mai putem ieși din acest cerc
vicios al sărăciei. Moldovenii au căutat căi de ieșire din această situație, căi de a scăpa de sărăcie.
Cei mai mulți au ales să emigreze, dar se pare că aceasta nu este o soluție de lungă durată.
Transferurile bani de peste hotare nu pot dura la infinit. Oamenii care se află peste hotare, pur și
simplu, nu vor mai trimite bani, mulți au tendința de a se îndepărta de țara de origine. În
consecință, volumul transferurilor de bani de peste hotare va scădea în viitorul apropiat. Un
scenariu favorabil pentru Republica Moldova este ca atât investitorii privați din țară, cât și cei de
peste hotarele ei să sporească cererea pentru forță de muncă internă, să majoreze salariile și să
cheme oamenii din diasporă acasă.

În concluzie, pot spune că este necsar de a promova o piață internă a muncii mai sigură pentru
a genera progrese viitoare în raport cu reducerea sărăciei și prosperitatea populației. Aceasta
presupune crearea mai multor locuri de muncă de o calitate mai bună și îmbunătățirea accesului
la educație, sănătate și servicii pentru a permite persoanelor fizice să dispună de acces la locurile
de muncă respective. De asemenea este esențial crearea unui mediu, în care sunt posibile
reformele necesare și crearea de locuri de muncă favorizate de sectorul privat.

https://www.worldbank.org/ro/news/press-release/2016/06/16/moldovas-poor-are-better-off-but-
face-big-risks-for-the-future

https://www.theworldcounts.com/stories/Poverty-in-the-World-Today

https://www.un.org/en/sections/issues-depth/poverty/

https://sputnik.md/opinie/20171017/15068745/de-ce-suntem-saraci-citeva-explicatii-gasiti-
aici.html