Stratificare sociala

Conceptul de stratificare sociala se refera in sociologie la modul in

care membrii unei societati sunt pozitionati in ierarhia sociala

conform unor resurse precum averea ,prestigiul sau puterea, si la

inegalitatile sociale rezultate ca urmare a distributiei inegale a

acestor resurse.

Gruparile/ indivizii pot fi pozitionati in ierarhia sociala fie in:

-grupari gradate de status ( straturi) = pozitionarea este vazuta in

straturi simple, cu delimitari vagi, fiecare strat fiind format dintr-un

amalgam de statusuri sociale similare

- clase sociale = diviziuni clare intre cateva grupari omogene in

interior din punctul de vedere al statusului material , oportunitatilor

in viata, intereselor,valorilor si atitudinilor.

Toate societatile sunt caracterizate de un grad mai scazut sau mai

ridicat de inegalitati sociale, de unde a aparut intrebarea

stratificarea este o caracteristica necesara si utila functionarii

societatilor .Raspunsul la aceasta intrebare a impartit teoreticienii

stratificarii sociale in doua tabere: cea ca perspectivei functionaliste

si cea a perspectivei conflictualiste..

Perspectiva functionalista- sustine ca stratificarea si

inegalitatile sociale sunt inevitabile si necesare.

Societatea este vazuta ca o structura sociala organizata in diverse

pozitii ( ocupatii). Indivizii fiind priviti ca ocupanti ai acestor pozitii,

fara a avea particularitati distincte.

Expunerea clasica a perspectivei functionaliste a fost facuta de

catre Davis si Moore, conform carora principalele premise ale

perspectivei functionaliste sunt:

A) Unele pozitii sunt mai importante din punct de vedere functional

decat altele intr-o societate

B) Un sistem diferentiat de recompense este necesar intr-o

societate datorita acestui fapt .

Recompnsele fiind mai mari pt pozitiile mai importante pt

supravietuirea societatii.

!!!!!!! IN CONTRAST CU ACEASTA ABORDARE !!!!!!!!

Perspectiva conflictualista- sustine ca stratificarea sociala nu

este necesara pt societate si ca ar putea exista si functiona eficient

societatile fara inegalitati sociale.

Tumin, un exponent al perspectivei conflictualiste, considera ca

sistemele de stratificare nu sunt mecanisme eficiente de ocupare a

pozitiilor in societate, deoarece acestea nu asigura ocuparea

pozitiilor de indivizii cei mai potriviti.

TEORII CLASICE ALE CLASIFICARII SOCIALE. CLASA

SOCIALA

Exista doua mari teorii clasice care dezvolta conceptul de clase

sociale: teoria marxista si teoria weberiana.

TEORIA MARXISTA - clasele sunt definite prin relatia lor cu

mijloacele de productie .

Distinctiile intre clase fiind bazate exclusiv pe criterii economice,

criteriul principal fiind cine detine proprietatea si controlul asupra

mijloacelor de productie dintr-o societate.

Marxx a fost interesat de stratificarea din societatile capitaliste ale

secolului al XIX lea. Conform teoriilor sale, modul in care mijloacele

de productie sunt controlate da nastere unei relatii permanente de

exploatare intre burghezie si clasa muncitoare. Capitalistii , avand

controlul asupra productiei exploateaza clasa muncitoare, care in

schimbul muncii depuse este fortat sa accepte plata impusa de

catre burghezie.

In urma schimbarilor suferite de societate , postmarxistii au

redefinit clasele in termeni de relatii de autoritate.

TEORIA WEBERIANA
Clasele sunt definite de puterea pe piata, de pozitia pe care un

individ o ocupa in schimburile de piata. Accentul este pus mai mult

pe consum decat pe productie

Clasele sunt formate din indivizi care au in comun un factor

determinant al sanselor lor de viata:

-proprietatea ( absenta sau prezenta ei generand clase de

proprietate avantajate pozitiv sau negativ)

- abilitatile

-educatia

Cele din urma generand clase de achizitie avantajate pozitiv sau

negativ.

Conceptul de status,pe langa cel de clasa, este central in teoria lui

Weber despre stratificarea sociala. Diferentele de status variaza

independent de clase si se exprima prin stiluri individuale de viata ,

adica prin simboluri , de exemplu imbracaminte, vorbire, locuire,

ocupatii.

Rezulta comunitati sau straturi de persoane cu identitati comune de

status sau de prestigiu.

Pozitionarea claselor sociale se poate face fie obiectiv , fie

subiectiv prin autopozitionarea respondentilor intr-o schema de
clase .

Cea mai simpla schema contine 3 categorii:

Clasa de jos

Clasa de mijloc

Clasa de sus

Exista si scheme cu gradatii mai fine, in care clasele principale sunt

divizate in subcategorii

Una dintre cele mai folostie scheme pt masurarea pozitionarii este

schema EGP (Erikson,Goldthorpe si Portocarero)

Accentul este pus pe consecintele apartenentei la o clasa sau alta ,

nu pe cauze, iar criteriul principal care diferentiaza intre clase este

relatia angajat-angajator.

Trei mari clase:

Angajatori

Angajati pe cont propriu

Angajati

Definirea , explicarea si masurarea statusului social

In timp conceptul de status a castigat teren in fata conceptului de

clasa in cercetare stratificarii sociale.

 Exista o dimensiune economica asociata cu statusul social

( deoarece anumite resurse economice sunt necesare pentru a

mentine si atinge un anumit status social), dar statusul social este

este mult mai puternic relationat cu prestigiul si onoarea.

Shils conceptualiza grupurile de status ca indivizi carora le sunt

datorate grade similare de deferenta sau respect.

Orientarea catre utilizarea de status social in cercetarea structurii si

stratificarii sociale a dat nastere dezbaterii centrate pe avantajele si

dezavantajele folosirii SCALELOR DE PRESTIGIU OCUPATIONAL

in comparatie cu folosirea INDICILOR SOCIOECONOMICI AI

OCUPATIILOR in masurarea statusului social.

Ambele tipuri de masuri incearca sa surprinda ierarhizarea

ocupatiilor in functie de prestigiul ocupational, dar folosesc strategii

diferite.

Scalele de prestigiu operational- construite pe baza opiniilor

populatiei despre cum se ordoneaza ocupatiile in functie de

prestigiul asociat lor.

Dezavantajul - indicator imperfect al deferentei acordate unei

ocupatii, ele tind sa masoare dezirabilitatea unor caracteristici ale

ocupatiilor, decat semnificatie acelor ocupatii.

Indicii socioeconomici de status ocupational- construiti ca medii

ponderate ale nivelului mediu de venit si de educatie a tuturor

indiviziilor cu aceasi ocupatie dintr-o societate.

Dezavantaj- masura imperfecta de masurare a prestigiului

ocupatiilor. Sunt criticate pt ca

-masoara altceva decat prestigiul ocupatiilor ( statusul economic nu

corespunde in mod necesar nivelului de prestigiu)

- pt faptul ca explicarea variantei din prestigiul operational prin

intermediul educatiei si venitului este imperfecta

-efectele educatiei si venitului asupra prestigiului ocupational sunt

combinate intr-un singur indicator.

- Modelul de realizare de status in societatile comuniste si in

societatile capitaliste

Impactul industrializarii asupra regimului de mobilitate sociala si

asupra realizarii de status

Analiza modelelor de status

Mobilitate sociala.Tipuri de moblitate sociala

Sorokin- conceptualizeaza mobilitatea sociala ca orice tranzitie a

unui individ de la o pozitie sociala la alta in cadrul spatiului social

Pozitiile sociale sunt aranajte conform unei ierarhii in cadrul

spatiului social, iar la fiecare nivel al ierarhiei se pot afla mai multe
pozitii sociale.

O tranzitie a unui individ se poate produce intre pozitii sociale aflate

la acelasi nivel al ierarhiei sociale - mobilitate orizontala

La niveluri diferite ale ierarhiei sociale - mobiliatate verticala, care

la randul ei poate fi ascendenta sau descendenta.

Modelul de realizare de status in societatile comuniste si in

societatile capitaliste

Unele teorii au descris comunismul , capitalismul si perioada de

tranzitie la post comunism ca sisteme caracterizate de criterii de

stratificare diferite.

In sistemele capitaliste cel mai important criteriu este cel economic,

comunism- capitalul politic

Post comunism- ipoteza predominantei capitalului uman

O serie de studii au evidentiat anumite anumite particularitati ale

structurilor sociale din Europa Centrala si de Est din timpul

comunismului in comparatie cu alte tari vestice capitaliste..

Lenski a descris societatile comuniste ca experimente de

stratificare. Unul din cele mai importante obiective fiind cresterea

gradului de egalitate, ce a avut consecinte atat asteptate cat si

neasteptate.
In sfera educatiei societatile comuniste:

-au introdus politici cu scopul de a reduce inegalitatea prin

facilitarea accesului la educatie a grupurilor neprivilegiate ( ex.copiii

taranilor si muncitorilor)

-acces gratuit la educatie si construirea caminelor

Intentia era de a reduce rolul educatiei in procesul de transmitere

a avantajelor parentale , insa au fost mai putin eficiente.

Parintii vazand acest lucru au apelat la mijloace precum mita sau

ascunderea originilor sociale.

Dupa consolidarea pozitiei noii elite politice, a fost permisa din nou

transmiterea intergenerationala a avantajelor pt acest segment de

populatie.

Inlaturarea regulilor economiei de comanda dupa caderea

comunismului este sinonima cu ridicarea unora dintre aceste

constrangeri asupra stratificarii sociale.

Nivelurile mai scazute de dezvolatare economica in societatile

central -est europene la inceputul perioadei comuniste ar putea fi

responsabile pentru diferentele observate intre stratificarea sociala

din aceasta regiune si cea existenta in societatile vest capitaliste.

Impactul industrializarii asupra regimului de mobilitate sociala

si asupra realizarii de status

Gradul de mobilitate existent intr -o societate este considerat drept

un indicator al gradului de deschidere a structurii sociale si al

oportunitatilor socioeconomice existente in societate.

Exista mai multe teorii care se ocupa de relatia dintre nivelul de

industrializare si tipul de stratificare si nivelul de mobilitate

sociala.

In timp ce unele teorii descriu industrializarea ca fiind un proces

cu efecte predictibile pentru stratificarea sociala , altele avanseaza

ipoteza conform careia industrializarea nu este un predicor relevant

al tipurilor de stratificare si mobilitate sociala.

TEORIA LOGICII INDUSTRIALIZARII

Pe masura ce societatile cu cu niveluri de industrializare mai

scazuta avanseaza , tipul de mobilitate sociala din aceste societati

vor deveni similare cu tipul de mobilitate care caracterizeaza

societatile industriale avansate.

TEORIA LIBERALA

Dezvoltarea economica duce, in timp, la crestrea ratelor de

mobilitate absoluta in societatile industrializate, iar mobilitatea

ascendenta devine mai des intalnita decat cea descendenta.