“Abandonul şcolar reprezintă conduită de evaziune definitivă ce constă în
încetarea frecventării şcolii, părăsirea sistemului educativ indiferent de nivelul la care s-a ajuns, înaintea obţinerii unei calificări sau pregătiri profesionale complete sau înaintea încheierii actului de studii început. Elevii care abandonează şcoala sunt cei care s-au făcut remarcaţi pentru absenteism şi alte dificultăţi de comportament, pentru care au fost sancţionaţi în repetate rânduri în şcoală. Abandonul şcolar reprezintă o problemă gravă cu care se confruntă societatea contemporană; şcoala a ajuns să fie abandonată, înainte de toate, pentru că în ziua de azi nu contează în ierarhii, nu e percepută ca valoare în sine; atât copiii, cât și elevii nu mai consideră şcoala un viitor.” (http://dar.episcopiadevei.ro/index.php/2015/10/20/ce-este-abandonul-scolar-cauze- si-modalitati-de-prevenire/) La nivelul sistemului românesc de învăţământ, elevii sunt declaraţi în abandon şcolar şi scoşi din evidenţele şcolare după trei ani de la renunţarea la frecventarea studiilor (conform ROFUIP 2005), perioadă în care elevul are timp să-şi reia şi continue studiile. Pe de altă parte, indicatorul folosit la nivel naţional pentru a avea o imagine asupra acestui fenomen, prezentat anual în raportul cu privire la Starea sistemului naţional de învăţământ, este determinat pe baza metodei intrare – ieşire, conform metodologiei Institutului Naţional de Statistică (INS). (https://is.prefectura.mai.gov.ro/wp-content/uploads/sites/49/2018/03/CP-ISJ-martie- 2018.pdf)
Rata abandonului școlar din ultimii ani
În Monitorul educaţiei şi formării pe 2019 , efectuat de Comisia Europeană,
publicat pe 26 septembrie 2019, se arată că, deși mai mică decât în ultimii ani, rata abandonului școlar timpuriu, la tinerii între 18 și 24 de ani, este de 16,4% pentru tinerii români, cu 6,2% mai mult decât media Uniunii Europene (UE). În ceea ce privește ponderea absolvenților de studii superioare, aceasta este de 24,6%, media la nivel european fiind de 40,7%. Biroul de statistică al UE Eurostat, arată ca țara noastră este urmată în clasamentul abandonului școlar de Spania (17,9%) şi Malta (17,5%). La capătul opus se află Croaţia (3,3%), Slovenia (4.2%), Lituania (4,6%) și Grecia (4,7%). De pe edupedu.ro (https://www.edupedu.ro/abandonul-scolar-a-scazut-la-164-in-2018-minimul-ultimilor- 10-ani-ramane-foarte-ridicat-in-sate-si-in-randul-copiilor-romi-anunta-comisia-europe ana/) aflăm că în anul 2018 s-a înregistrat cel mai mic procent al abandonului școlar în România din ultimul deceniu, cel mai mare s-a înregistrat în anul 2010 (19,3%) . Din anul 2010 au urmat suișuri și coborâșuri, în 2013 s-a înregistrat o ușoară scădere la 17,3%, însă în 2015 a urcat înapoi la 19,3% , în 2017 acesta a scăzut din nou la 18,1%.
Cauze ale abandonului școlar în România
Motivele abandonului școlar sunt inventariate de către Eurostat, în Labour
Force Survey 2017. Numărul tinerilor care la întrebarea “De ce ați abandonat școala? “ și-au motivat răspunsul cu “au fost motive ce țin de familie “ ( familia a decis abandonarea școlii) sau “am fost nevoit să renunț din motive de sănătate“ trece de 85.900 de tineri între 18 și 24 de ani. Un al doilea motiv invocat de cei care au abandonat studiile a fost că li s-a părut suficient cât au învățat până în acel moment, peste 72.800 de tineri au răspuns astfel. Peste 41 de mii de oameni au spus că este “ prea dificil “ pentru a mai continua. Motivul insuficienței financiare este și unul des invocat, fie că nu au mai avut bani pentru a-și continua studiile ( 35.700 de persoane) sau pentru că și-au dorit să lucreze și nu o puteau face în paralel cu școala ( 32.500 de tineri). Există și persoane, în număr de 9.500, care au considerat că studiul nu le-a satisfăcut nevoile și este neinteresant. Toate aceste informații pot fi găsite pe edupedu.ro. (https://www.edupedu.ro/motivele-pentru-care-elevii-au-abandonat-scoala/). Într-un material din 2015, Alin Vasile Goga, a explicat câteva cauze ale abandonului școlar în România. Cea mai mare influență asupra tinerilor în plină formare o are familia din care provin. “Astfel, dezorganizarea vieții de familie, consecință a divorțului, climatul familial conflictual şi imoral, excesiv de permisiv, divergența metodelor educative şi lipsa de autoritate a părinților, atitudinea rece, indiferentă sau, dimpotrivă, tiranică a acestora sunt alte câteva aspecte care conduc spre abandonul şcolar. “ Anturajul din care tinerii României aleg să facă parte, îi conduce de multe ori către renunțarea la studii. Cei ușor de influențat sunt atrași de “ dorința de a scăpa de sub tutela educațională sau familială, dorința de a capta obiecte, haine sau mâncare prin căi ocolite, necurate reprezintă cauze pentru care elevul abandonează şcoala.” într-un studiu publicat de ARACIP în februarie 2018, în care au fost analizate date ale anului școlar 2013-2014, este demonstrat faptul că abandonul școlar este invers proporțional cu numărul de ani de studiu ai părinților. Elevii ai căror părinți au mai mult de 14 ani de studiu, au o rata de abandon școlar nesemnificativă (0,05 – 0,1%) . “Datele arată că 3,6% dintre elevii cu părinți care au 5 ani de școală au abandonat cursurile. Pentru cei cu părinți care au studiat 6 ani, rata de abandon coboară la 3%. Un punct procentual scade rata de abandon acolo unde părinții au 7 ani de școală (2,1%). (https://www.edupedu.ro/abandonul-scolar-invers-proportional-cu-numarul-de-ani-de -studiu-ai-parintilor/)