ABANDONUL ȘCOLAR

România este în top trei UE la abandon şcolar. La noi creşte rata, la aproape toate
celelalte state membre scade.

România a avut în anul 2016 a treia cea mai mare rată de părăsire timpurie a şcolii de
către tinerii cu vârste de 18-24 de ani, dintre statele UE, arată o statistică recentă. Ţara noastră
se numără printre cele trei state europene în care a crescut abandonul şcolar în 2016, faţă de
nivelul din anul 2006. România merge astfel împotriva curentului şi rămâne în topul
abandonului şcolar la nivel european, deşi în majoritatea ţărilor membre, ponderea tinerilor
care-şi abandonează studiile e în continuă scădere.

România se află constant pe ultimele poziţii dintre ţările UE în evaluările

internaţionale ale calităţii educaţiei. Durata medie de frecventare a învăţământului,
participarea tinerilor în educaţie şcolară şi pregătire profesională, proporţia tinerilor care nu
sunt cuprinşi într-o formă de educaţie, pregătire profesională sau angajaţi sunt câteva capitole
la care România se află pe ultimele locuri în clasamentele europene.

Ponderea tinerilor cu vârste cuprinse între 18 şi 24 de ani, care au absolvit cel mult opt
clase şi care nu urmează nicio formă de şcolarizare sau de training, a scăzut în 2016 faţă de
nivelul din 2006 în majoritatea statelor membre ale UE, cu excepţia României, Cehiei şi
Slovaciei, potrivit Eurostat, serviciul de statistică al Uniunii Europene.

În anul 2016, cele mai mare rate de părăsire timpurie a şcolii de către tinerii cu vârste
de 18-24 de ani se înregistrează în Malta, cu 19,6% dintre tinerii cu vârste de 18-24 de ani,
absolvenţi de cel mult opt clase care au abandonat şcoala, urmată de Spania, cu o rată de
părăsire timpurie a şcolii de 19% şi de România - cu 18.5% dintre tinerii vârste cuprinse între
18 şi 24 de ani care au absolvit cel mult opt clase şi care au abandonat şcoala.

În contrast, cele mai mici rate ale abandonului şcolar al tinerilor cu vârste cuprinse
între 18 şi 24 de ani au fost raportate în Croaţia (doar 2,8% dintre tinerii din această grupă de
vârstă au părăsit timpuriu şcoala), Lituania (cu pondere de 4.8%), Slovenia (cu 4,9%), Polonia
(cu 5,2%) şi Luxemburg (cu 5.5%), arată datele făcute publice.

În ultimii ani, cifrele privitoare la abandonul școlar în cazul elevilor din Romania sunt
din ce în ce mai îngrijorătoare. Ultimele statistici arata ca 1,5% dintre elevii din învățământul
primar și gimnazial renunță la școală, în timp ce 7,9% dintre persoanele înscrise în instituțiile
postliceale părăsesc sistemul de educație.

1
 De ce suntem în mod tradiţional în topul statelor europene cu cel mai mare abandon
şcolar. O explicaţie. Lichidarea şcolilor de arte şi meserii a influenţat semnificativ creşterea
abandonului şcolar. Tinerii care ar fi vrut să urmeze o şcoală profesională au fost trimişi forţat
la liceu, pe care l-au abandonat, pentru că nu au făcut faţă cerinţelor de la acest nivel de
educaţie.

Aceste rezultate se traduc printr-o problemă extrem de gravă pentru învățământul

romanesc de stat, cu consecințe serioase la nivelul întregii societăți. Cauzele sunt diverse,
printre ele aflându-se mediul familial precar, situația economică, dar și metodele învechite de
predare, care nu stimulează și nu motivează elevii să își finalizeze studiile.

Cauzele psihopedagogice ale abandonului școlar sunt:

- Conflictul între colegi (bullying-ul în școală);

- Supraîncărcarea programelor școlare;
- Comunicarea defectuoasă în cadrul grupului școlar;
- Evaluarea subiectivă a profesorilor;
- Lipsa implicării familiei la nivelul școlii;
- Teama accentuată de evaluare a elevilor;
- Practici educative nepotrivite;
- Disciplina severă și agresivă;
- Integrarea insuficientă a elevilor;
- Incompatibilitatea aspirații – ofertă educațională.

Soluții trebuie să fie aplicate pentru a remedia situația actuală

1. Înțelegerea cauzelor principale

2
 Pentru a combate fenomenul este necesară, în primul rând, înțelegerea cauzelor. Pe
lângă cele de ordin social (situația economică, modelul oferit de părinți și dezorganizarea
familiei, lipsa unui loc de munca) și de ordin psihologic (motivația scăzută, lipsa de interes,
anxietatea, pasivitatea), cauzele psihopedagogice joaca un rol extrem de important. Acestea
din urma pot fi transformate în oportunități de dezvoltare și de îmbunătățire a sistemului
actual de învățământ.

2. Implementarea unei metodologii centrate pe elev

Date fiind cauzele prezentate mai sus, este necesară aplicarea unei metodologii diferite
față de cea clasică, folosită în majoritatea școlilor. Cadrele didactice trebuie să se concentreze
mai puțin pe predarea propriu-zisa și mai mult pe stimularea inițiativei și participării elevilor.

a. Apelarea la stiluri diferite de învățare

Școlile tradiționale prezintă materia dintr-o perspectiva rigidă, axată pe citire și

memorare a informațiilor. Specialiștii în educație propun o metoda actuală, care implică
folosirea diferitelor stiluri de învățare, pentru a stimula și pentru a trezi interesul copiilor. De
exemplu, metoda vizuală ar putea fi pusă în aplicare cu ușurință, profesorul folosind o tablă
magnetică pentru a expune lecțiile prin scheme, desene, culori și grafice. Astfel, cei mici pot
înțelege cu ușurință concepte complexe și abstracte, cu ajutorul unei expuneri simple și
interactive.

b. Încurajarea elevilor de a pune teoria în practică

Aceasta poate fi o metodă excelentă de a stimula interesul elevilor și de a-i face pe

aceștia să preia procesul de învățare în propriile mâini. De exemplu, instituțiile școlare pot
investi în instrumente muzicale, destinate orelor de muzică. În acest fel, tinerii vor avea o
activitate concretă, interesantă și plăcută, care îi va determina să studieze mai mult și să
înțeleagă mai bine noțiunile teoretice.

c. Lecțiile interactive

În prezent, modul de desfășurare a unei ore implică adesea un monolog al profesorului,

la care elevul asistă, apoi își efectuează temele, pe baza cunoștințelor reținute în clasă. De cele
mai multe ori, acest proces face ca elevii să rămână pasivi și dezinteresați, făcând doar strictul
necesar, pentru a obține o nota satisfăcătoare.

În schimb, lecțiile pe baza de proiecte individuale sau de grup permit copiilor să vină
cu propriile idei și să prezinte informația într-un mod plăcut pentru ei. De exemplu, un

3
flipchart, pe care elevii să creeze prezentări originale, poate fi o soluție eficientă. Astfel, elevii
pot alege singuri modul în care își structurează datele, în acest mod învățând și implicându-se
într-o măsură mult mai mare.

3. Încurajarea elevilor spre implicare

Elevii sunt deja obișnuiți cu metodele vechi de predare, astfel că ei asistă la ore cu
pasivitate, fără a lua în calcul posibilitatea de a interveni sau de a participa activ. Aceștia
trebuie stimulați și invitați sa preia controlul asupra lecțiilor. Profesorii pot solicita exemple
personale din partea copiilor, astfel integrându-i în procesul de învățare și oferindu-le șansa de
a se simți o parte importanta a orelor. De asemenea, feedback-ul constructiv este un element
obligatoriu, care le da elevilor posibilitatea de a se autoevalua, corecta și dezvolta armonios,
fiind ambiționați să acumuleze cât mai multe informații și abilități.

Acestea fiind spuse, problema acuta a abandonului școlar în Romania ar putea fi

diminuata semnificativ, prin aplicarea metodelor actuale de învățare și prin plasarea
accentului pe elev si pe potențialul său.

Începând cu anul 2009/2010 (anul de intrare în lichidare a şcolilor de arte şi meserii şi

de preluare a locurilor la liceu), s-a înregistrat o creştere a procentului elevilor care au
abandonat studiile liceale: o parte dintre elevii care în mod tradiţional ar fi optat pentru ruta
profesională de şcolarizare au intrat la liceu, însă au abandonat studiile pe parcurs, pentru că
nu au făcut faţă exigenţelor de la liceu. Ca urmare, în perioada 2009-2011, rata abandonului a
crescut de la 2,2%, la 3,8%. În următorii doi ani şcolari, rata abandonului a înregistrat
ameliorări semnificative, scăzând la valoarea de 2,8%. La nivelul anului şcolar 2014/2015,
valoarea indicatorului a crescut din nou, ajungând la 3,7%, se arată în cel mai recent raport al
Ministerului Educaţiei cu privire a starea învăţământului preuniversitar.

Strategia Europa 2020 stabileşte ca statele UE să reducă ratele de abandon şcolar sub
pragul de 10% până în 2020.