Sunteți pe pagina 1din 5

ABANDONUL SCOLAR CA

PROBLEMA SOCIALA

Cuprinsul referatului:

1. Ce este abandonul scolar? Natura problemei;


2. Cauzele abandonului scolar;
3. Politici si programe sociale;
4. Scopul si obiectivele programelor;
5. Concluzii.

1. Ce este abandonul scolar? Natura problemei

Abandonul şcolar reprezintă conduita de evaziune definitivă ce constă în


încetarea frecventării şcolii, părăsirea sistemului educativ indiferent de nivelul la
care s-a ajuns, înaintea obţinerii unei calificări sau pregătiri profesionale complete
sau înaintea încheierii actului de studii început.
Din punct de vedere economic, abandonul şcolar reprezintă un indicator al
eficienţei sistemului şcolar astfel încât, dacă indicele de abandon este mai mare
atunci sistemul şcolar respectiv este ineficient.
Fenomenul se înregistrează în special la sate şi în comunităţile de rromi,unde copiii
sunt folosiţi ca sursă de venit sau văzuti ca indivizi cu responsabilităţi în
gospodărie.
Abandonul scolar este in Romania o problema sociala din ce in ce mai grava si mai
des intalnita. De la an la an rata abandonului scolar creste simtitor si la acest
fenomen se ajunge din cauza mirajului occidentului ce atrage tinerii spre un castig
mai substantial decat cel pe care ar putea sa il castige in tara daca ar ramane sa isi
continuie studiile pana la cel mai ridicat nivel.

2. Cauzele abandonului scolar

Cauzele abandonului şcolar sunt multiple, acesta reprezentând o expresie şi o


rezultantă a unei duble situaţii de inadaptare. Este vorba, pe de o parte, despre
„inadaptarea elevului la activitatea de învăţare realizată în mediul şcolar dar şi
extraşcolar” şi, pe de altă parte, despre „inadaptarea şcolii la factorii interni
(biologici,psihologici) şi externi (socio-economici,socio-culturali)”.

a. Cauze ce ţin de condiţia socio-economică:

 situaţia materială- De cele mai multe ori principalul motiv al abandonului


şcolar este sărăcia.Copiii care trăiesc în familii sărace au şanse mici de a-şi
însuşi o educaţie şcolară completă, deoarece datorită situaţiei materiale
precare, părinţii nu pot asigura copiilor cele necesare pentru şcoală : caiete,
cărţi, ghiozdane, pixuri dar şi îmbrăcăminte sau hrană.
 relatiile în familie- Mulţi dintre copii sunt victime nu doar ale sărăciei, ci şi
ale abuzurilor de tot felul : bătăi, exploatare fizică prin punere la munci grele
sau trimiterea la cerşit sau furat.
 dezinteresul părinţilor- De multe ori părintii nu sunt interesaţi la ce fel de
scoală merg copiii lor, ce învaţă, dacă învaţă sau nu, sau dacă se integrează
în colectivul de copii din clasa sau din şcoală.
 nivelul de educaţie scăzut al părinţilor- De cele mai multe ori populaţiile
defavorizate au un nivel foarte scăzăt de educaţie.Unii dintre parinţi nu au
terminat nici cele 8 clase şi nu consideră necesar ca şi copiii lor să termine
şcoala sau să mearga mai departe la liceu şi facultate.
b. Cauze ce ţin de şcoală:

 organizarea şi metodele didactice- Datorită faptului că profesorii desfăşoară


în fiecare zi aceeaşi activitate, există riscul de a interveni rutina.Învăţătorul
trebuie să folosească metode active cu ajutorul cărora să îi influenţeze pe
elevi în direcţia dorită, metode care să dea rezultatele aşteptate.
 atitudinea necorespunzătoare a cadrelor didactice- Prea mulţi ani de
învătământ duc la o erodare a sistemului nervos iar unii dascăli mai învârstă
nu mai au răbdarea cuvenită, reacţionează greşit, se enervează, ţipă la copiii
şi manifestă violenţă fată de aceştia.
 asigurarea materială a şcolii- Lipsa materialelor didactice în şcoli reprezintă
un alt risc de abandon şcolar. Chiar dacă cadrele didactice sun bine pregătite
lipsa materialelor îi impiedică să îşi desfăşoare activitatea în condiţii optime.

c. Cauze ce ţin de elev:

 starea lui psihologică- Se referă la reacţia fiecărui elev la apariţia


insuccesului şcolar şi a conflictelor cu autorităţile şcolare.
 caracteristicile de personalitate- Se întâmplă foarte des ca aceleaşi măsuri
educative să aibă efecte diferite la copii diferiti. Aceasta se explică prin
faptul că elevul reacţionează diferit în funcţie de trăsăturile personalităţii lui
care îi determină o anumită conduită.
 atitudinea elevilor faţă de procesul educativ- pe de o parte dezinteres –
elevul nu depune eforturile necesare şi dovedeşte lipsă de răspundere fată de
activitatea şcolară, pe de altă parte – elevul poate întâmpina dificultăţi în
îsuşirea cunoştinţelor care se predau .

3. Politici si programe sociale

Principalele obiective în cadrul unui program de prevenire a abandonului şcolar:

 identificarea elevilor aflaţi în abandon sau risc de abandon şcolar în vederea


menţinerii acestora în sistemul învăţămîntului guvernamental de zi;
 implicarea sistemului familial în reabilitarea şcolară şi socială a elevului;
 creşterea gradului de implicare a comunităţii locale în soluţionarea situaţiilor
de abandon şcolar sau a situațiilor ce prezintă risc de abandon şcolar.
 În măsura în care aceste obiective vor fi îndeplinite, abandonul şcolar nu va
mai reprezenta un pericol imediat de abandon, fiind urmărite în cadrul unui
program de prevenţie bine organizat, ce se desfăşoară pe o perioadă foarte
îndelungată.

Pentru a incuraja terminarea studiilor, MEN prin anumite programe aloca sume
substantiale pentru renovarea scolilor si schimbarea mobilierului precum si dotarea
laboratoarelor de fizica, chimie, biologie, geografie, infiintarea unor cabinete
dotate cu calculatoare de ultima performanta la care sa aiba acces toti elevii
scolilor, construirea salilor in care tinerii sa faca orele de educatie fizica si sport.

Programe implementate:
 “Cornul si laptele”;
 “Bani de liceu”;
 “Achizitia de calculatoare elevi”;
 bursele pentru rezultate deosebite.

4. Scopul si obiectivele programelor

Scopul acestor nenumarate proiecte este de a diminua rata acestui fenomen de


abandon scolar si de a incuraja tinerii de a-si continua studiile, pentru a-i ajuta sa
se realizeze pe plan profesional si apoi pe plan financiar.
Obiective:
 asigurarea pachetului zilnic pentru elevii din clasele I-IV din învăţământul
de stat;
 implicarea autorităţilor locale prin supravegherea procesului de
aprovizionare şi distribuire a produselor de panificaţie şi a laptelui ;
 sprijinirea părinţilor, ca beneficiari inditecţi, asigurarea pachetului zilnic
nemaifiind o problemă pentru ei;
 asigurarea resurselor necesare imbunătăţirii metodelor de invatare (
asigurarea de fonduri pentru calculatoare );
 sprijinirea părinţilor din punct de vedere financiar;
 imbunătăţirea relatiei de colaborare dintre parinti si scoala ;
 transformarea şcolii şi a familiei în resurse active necesare bunei dezvoltări a
copilului.
5. Concluzii

Abandonul şcolar este o problemă socială care se afla sub incidenţa unor factori de
natură: individuală, familială şi socială. Astefel încât pentru reducerea ratei
abandonului şcolar trebuie lucrat atat cu elevul cât şi cu familia şi cadrele
didactice.
Trebuie deci pornită o campanie de informare şi responsabilizare e repezentanţilor
legali ai copiilor privind riscul la care se supun în cazul în care copilul nu
frecventează şcoala cât şi informarea cu privire la necesitatea asigurarii unei baze
educative care va avea efecte atat pe termen scurt, mediu cât şi lung.
Pentru crearea şi impementarea eficientă a unor programe şi politici care să ducă
la diminuarea acestui fenomen trebuie luate în considerare nevoile pe care le au
personale care fac parte din grupul ţintă atât beneficiari direcţi cât şi cei indirecţi,
deci trebuie facută o conexiune intre nevoi, resurse, politici şi metode de
implementare.