Introducere

Abandonul școlar este o problemă cu care se confruntă multe țări din întreaga lume și România
nu face excepție. În ciuda eforturilor depuse de autorități, rata abandonului școlar este încă
ridicată în unele județe, cum ar fi Hunedoara. Această problemă afectează nu numai tinerii care
abandonează școala, ci și economia și societatea în general. Din acest motiv, politicienii și
factorii de decizie trebuie să ia măsuri pentru a combate abandonul școlar și a promova educația.

Această lucrare își propune să analizeze cauzele și efectele abandonului școlar în județul
Hunedoara și în România în general, precum și politici publice care pot fi implementate pentru a
reduce rata abandonului școlar. Lucrarea va începe prin a oferi o definiție a abandonului școlar
și o analiză a ratei de abandon școlar în județul Hunedoara și în România. Apoi, vor fi discutate
cauzele și efectele abandonului școlar și vor fi prezentate exemple de politici publice care s-au
dovedit eficiente în alte țări în combaterea abandonului școlar. În final, se vor sugera câteva
politici publice care pot fi implementate în județul Hunedoara și în România pentru a reduce rata
abandonului școlar.

În România, rata abandonului școlar a scăzut în ultimii ani, dar încă este una dintre cele mai
ridicate din Uniunea Europeană. Potrivit datelor publicate de Eurostat în 2020, rata de abandon
școlar timpuriu în România a fost de 17,9% în 2019, față de 18,4% în 2018. În județul
Hunedoara, situația este mai gravă decât media națională, cu o rată de abandon școlar de
24,2% în 2019.
Capitolul I Perspectiva teoretică privind abandonul școlar

1.1.Definirea conceptului de abandon școlar

Abandonul reprezintă conduita de evaziune definitivă ce constă în întreruperea frecventării

școlii, părăsirea sistemului educativ, indiferent de nivelul la care s-a ajuns, înaintea obținerii unei
calificări sau pregătiri profesionale complete sau înaintea încheierii ciclului de studii început. Cei
care abandonează școala nu mai sunt reprimiți ulterior în aceeași instituție educativă și nu sunt
incluși într-un program de școlarizare alternativă. Rata abandonului școlar se stabilește ca raport
procentual între numărul elevilor înscriși și numărul absolvenților.

Din punct de vedere economic, abandonul școlar reprezintă un indicator al eficienței

sistemului scolar; cu cât indicele de abandon este mai mare, cu atât sistemul scolar respectiv
este mai ineficient. (Allen, 2013)

Abandonul școlar are o definiție legală, în relațiile cu obligația frecventării școlii; în cazul sistemului
de învățământ din țara noastră, Regulamentul elevilor specifică faptul că frecventarea obligatorie a
școlii încetează la vârsta de 16 ani. Dreptul copiilor la educație este o datorie pentru părinți și tutore,
statul putându-i sancționa economic sau penal pe cei care se sustrag obligației școlare. Atunci când
statul controlează frecventarea școlii și abandonurile înaintea termenului legal al școlarității
obligatorii sunt relative rare, fiind adesea deghizate în absenteism intens.

Există mai multe abordări privind acest fenomen. (Allensworth, 2017)

Abordarea psihosocială a urmărit să demonstreze că cei care abandonează școala diferă de

cei care își finalizează studiile în ceea ce privește unul sau mai multe atribut psihosociale sau
trăsături de personalitate; numeroase studii de această factură au investigat rolul motivației,
inteligenței, imagii de sine și agresivității în decizia de abandon școlar.

Perspectiva interacționistă interpretează abandonul ca pe o consecință a interacțiunii dintre

caracteristicile individuale ale elevilor și cele ale mediului educațional, în care se include ceilalți
actori sociali (profesori, colegi) și variabile ale programelor educative. (Bridgeland, 2006)
Teoria constrângerii externe afirmă că abandonul școlar nu este atât un produs al sărăciei cât
un produs al presiunii factorilor de mediu pe care individul nu îl poate controla. În acești
factori, care au un impact deosebit asupra menținerii elevilor în școală.

În general, abandonul școlar este considerat un fenomen complex și multi-cauzal, iar pentru a
combate acest fenomen, sunt necesare eforturi concertate din partea guvernelor, instituțiilor
de învățământ, părinților și comunităților. (Bolboacă, 2020)

Printre măsurile care pot fi luate pentru prevenirea abandonului școlar se numără: dezvoltarea de
programe educaționale personalizate și flexibile, implicarea părinților și a comunității în
procesul educațional, îmbunătățirea condițiilor și resurselor educaționale, asigurarea sprijinului
pentru elevii cu nevoi speciale, precum și promovarea unui mediu educațional sigur și inclusiv.

De asemenea, sunt necesare eforturi pentru a aborda factorii sociali și economici care
contribuie la abandonul școlar, cum ar fi sărăcia, discriminarea, sănătatea precară, problemele
familiale și obligațiile profesionale. Aceste probleme necesită abordări complexe și soluții
integrate din partea tuturor părților implicate.

În final, prevenirea abandonului școlar nu este doar o problemă educațională, ci și o

problemă socială și economică majoră, care necesită un efort susținut și coordonat din partea
tuturor părților implicate pentru a fi abordată cu succes.

Abordarea "push-out" sustine ca aceste experiente negative ale elevilor sunt generate de natura si
calitatea experientelor scolare si de faptul ca acestea nu raspund nevoilor si intereselor reale ale
tinerilor. Scoala este vazuta ca fiind o institutie rigida, cu o structura autoritara, care nu ofera
posibilitati de dezvoltare personala si de identificare a potentialului fiecarui elev, ci mai degraba
ii impinge pe acestia spre uniformitate si conformism.

De asemenea, aceasta abordare subliniaza faptul ca factorii socio-economici, culturali si istorici

trebuie sa fie luati in considerare atunci cand se analizeaza abandonul scolar, deoarece acestea
influenteaza puternic sansele de succes sau esec ale elevilor in sistemul educational. In acest
sens, se pledeaza pentru o abordare mai flexibila si adaptata la nevoile si contextul specific al
fiecarui elev, precum si pentru o reformare a sistemului educational care sa tina cont de aceste
aspecte si sa promoveze o abordare mai inclusiva si diversa. (Rumberger, 2011)
In concluzie, abordarile explicative ale abandonului scolar reflecta preocuparea pentru situatia
din sistemul educational si pentru viitorul tinerilor. Este important sa se recunoasca ca exista
mai multe cauze ale abandonului scolar si ca acestea sunt complexe si interdependente, iar
solutiile trebuie sa tina cont de aceasta complexitate si sa fie adaptate la nevoile si contextul
specific al fiecarui elev. (Allensworth, 2017)

Efectele abandonului școlar

Efectele abandonului școlar demonstrează de ce acest fenomen este atât de grav.

Cei care abandonează școala nu au nicio calificare profesională care este atât de necesară
integrării socioeconomice. De asemenea, nu au nici formarea morală și civică necesară
exercitării rolului de părinte și de cel de cetățean al unei comunități. Neavând o calificare, cei
care abandonează școala sunt viitorii șomeri și reprezintă, pe termen mediu și lung, o sursă de
dificultăți sociale și pierderi, care depășesc investiția cerută de formarea inițială. Din punct de
vedere al costurilor economice, scumpă nu este persoana bine educată, care depășește școala cu
o formare subredă sub aspect moral, intelectual sau estetic. Reciclarea unei astfel de persoane,
predispusă la compromisuri, la impostură și delincvență, va costa mult mai mult și va fi dificil de
realizat. (Negrea, 2018)

În analizarea efectelor abandonului școlar trebuie făcută o corelație dintre abandon și

delincvență. Cercetările realizate asupra modului în care evoluează abandonul școlar și
delincvența juvenilă s-au bazat în principal pe două teorii sociologice: teoria tensiunii sociale,
care are ca și ipoteză că abandonul școlar conduce la o scădere a ratei conduitelor delincvente, în
special în cazul tinerilor proveniți din mediile sociale defavorizate, și teoria controlului social,
care susține că abandonul școlar determină creșterea ratei delincvenței juvenile.

Diverse cercetări demonstrează că cei care abandonează școala nu reprezintă un grup omogen;
aceste persoane se deosebesc după numeroase criterii: sex, rasă, vârstă, motivația abandonului
școlar, dar și după gradul de implicare în conduitele delictuale. Examinarea acestor diferențe
interindividuale explică de ce abandonul școlar coincide la unii elevi cu implicarea în activitățile
criminale, în timp ce la alții nu. (Mironescu, 2020)Ceea ce este cert este că cei care au
abandonat școala au mai puține perspective de reușită pe piața muncii, au salarii mai mici și au
șanse mai mari să devină dependenți de serviciile de asistență socială.
Abandonul școlar poate avea și consecințe psihologice negative asupra individului care îl
experimentează. În general, acesta se poate simți stigmatizat, fără valoare și fără speranța de a
avea un viitor bun. Lipsa de încredere în sine și în abilitățile sale poate conduce la dezvoltarea
unor probleme de sănătate mentală, cum ar fi anxietatea și depresia. (Ciucă, 2019)

Pentru a preveni abandonul școlar, este important să se acționeze din mai multe direcții. Sistemul
educațional trebuie să ofere elevilor condiții favorabile pentru învățare și dezvoltare, astfel încât
aceștia să își poată atinge potențialul maxim. Este important să se asigure accesul egal la educație
pentru toți elevii, indiferent de sex, rasă, etnie sau condiție socio-economică.

În plus, trebuie să se ofere sprijin elevilor care se confruntă cu dificultăți în școală. Acest
sprijin poate fi acordat prin programe de tutorat, consiliere școlară sau alte programe de sprijin
educațional. Este important ca elevii să fie încurajați și motivați să își continue studiile, prin
oferirea de perspective clare de dezvoltare profesională și prin evidentierea beneficiilor pe
termen lung ale unei educații solide. (Ghetau, 2020)

De asemenea, este important ca părinții să își asume responsabilitatea pentru educația copiilor
lor și să ofere sprijinul necesar pentru a se asigura că aceștia își ating obiectivele educaționale.
Părinții trebuie să fie implicați în educația copiilor lor și să colaboreze cu profesorii și cu alte
instituții pentru a asigura succesul educațional al copiilor lor.

1.2.Cauzele abandonului școlar

1. Probleme financiare

Problemele financiare pot fi o cauză majoră a abandonului școlar. În multe cazuri, familiile
cu resurse financiare limitate nu își pot permite să își trimită copiii la școală sau să le ofere o
educație de calitate. Copiii din astfel de familii sunt adesea nevoiți să își ajute părinții în
munca lor sau să își caute propriul loc de muncă pentru a-și asigura existența.

2. Lipsa de susținere acasă

Lipsa de susținere acasă poate fi, de asemenea, o cauză a abandonului școlar. Când părinții
nu se implică suficient în viața școlară a copiilor lor sau nu îi motivează să continue să
învețe, elevii pot deveni demotivați și pot pierde interesul pentru școală. (Ghetau, 2020)
3. Probleme de sănătate

Problemele de sănătate pot fi, de asemenea, o cauză a abandonului școlar. Copiii care
suferă de afecțiuni cronice sau care au o sănătate precară pot găsi dificil să meargă la școală
sau să se concentreze în timpul orelor de curs.

4. Probleme de natură socială și psihologică

Problemele de natură socială și psihologică pot fi, de asemenea, o cauză a abandonului

școlar. Elevii care se confruntă cu probleme de bullying, discriminare sau stigmatizare
pot pierde interesul pentru școală sau pot evita să meargă la școală din cauza anxietății
sau depresiei.

5. Probleme de învățare

Problemele de învățare, cum ar fi dislexia sau ADHD, pot fi, de asemenea, o cauză a
abandonului școlar. Elevii care se confruntă cu astfel de probleme pot găsi dificil să
se concentreze în timpul orelor de curs sau să înțeleagă anumite concepte.

6. Dificultăți de adaptare socială (Grigoraș, 2019)

Pentru unii copii, școala poate fi un mediu social dificil, mai ales dacă aceștia au probleme
în a se adapta la situații noi sau dacă se confruntă cu anxietate socială. Copiii care sunt
izolați social sau care nu se potrivesc cu grupul lor de vârstă pot să se simtă neconfortabil la
școală și pot găsi dificil să se implice în activitățile educaționale.

7. Lipsa de motivație și interes

Uneori, elevii pot abandona școala din cauza lipsei de motivație și interes în subiectele
predate sau în procesul de învățare în sine. Aceștia pot considera că școala nu le oferă
oportunitățile sau resursele necesare . (Grigoraș, 2019)

8. Probleme de infrastructură școlară

Infrastructura școlară precară, cum ar fi clădiri vechi, bănci și mese deteriorate, lipsa de
acces la apă potabilă sau la toalete curate, poate fi, de asemenea, o cauză a abandonului
școlar. Elevii pot găsi dificil să învețe în astfel de condiții și pot fi mai puțin motivați să
meargă la școală.
9. Absența resurselor educaționale

Lipsa de resurse educaționale, cum ar fi manuale, echipamente de laborator sau acces la

tehnologie, poate fi o altă cauză a abandonului școlar. Elevii pot găsi dificil să învețe și să
se pregătească pentru examene fără aceste resurse, ceea ce poate afecta performanțele lor
școlare și motivația de a continua să învețe. (Bridgeland, 2006)

10. Probleme de transport

Problemele de transport, cum ar fi lipsa de transport public sau dificultățile de a ajunge la

școală din cauza distanței mari sau a condițiilor meteorologice, pot fi o cauză a abandonului
școlar. Elevii pot găsi dificil să ajungă la școală și să se concentreze în timpul orelor de
curs după ce au avut un drum obositor sau stresant.

11. Probleme culturale sau religioase

Unele culturi sau religii pot avea valori și tradiții care pot fi în contradicție cu educația
formală sau cu anumite subiecte din programă. Acest lucru poate duce la abandonul școlar
în cazul elevilor care sunt afectați de astfel de probleme culturale sau religioase.

12. Lipsa de oportunități de carieră

Pentru unii elevi, școala poate părea inutilă sau nerelevantă, deoarece nu există oportunități
de carieră disponibile în comunitatea lor sau în domeniile care îi interesează. Lipsa de
oportunități de carieră poate fi o cauză a abandonului școlar pentru elevii care nu văd
beneficiile unei educații formale în viitorul lor profesional. (Bolboacă, 2020)

13. Pressiunea financiară așupra elevilor

Unii elevi pot fi forțați să părăsească școala pentru a ajuta financiar familia lor, să își
găsească un loc de muncă pentru a-și plăti facturile sau pentru a-și ajuta părinții să își
întrețină gospodăria. Această presiune financiară poate fi o cauză a abandonului școlar
pentru elevii care nu pot face față cerințelor academice și financiare în același timp.
Cele mai importante cauze ale abandonului școlar pot fi legate de probleme financiare. Copiii
proveniți din familii cu venituri mai scăzute pot avea dificultăți în a-și permite materialele
necesare pentru școală, cum ar fi manualele sau uniformele, iar costurile asociate cu transportul
sau îngrijirea copiilor în timpul școlii pot fi și ele prohibitiv de mari. În plus, unii copii pot fi
nevoiți să își ia un job pentru a-și ajuta familia sau pentru a se susține singuri, ceea ce poate
duce la o absență frecventă sau la o lipsă de timp și energie pentru a se concentra asupra școlii.
(Barr, 2016)

Pe lângă factorii financiari, problemele de sănătate pot fi și ele un factor important în abandonul
școlar. Copiii care se confruntă cu probleme de sănătate fizică sau mentală pot găsi dificil să se
concentreze în clasă sau să îndeplinească sarcinile școlare, ceea ce poate duce la o scădere a
performanțelor școlare sau la o absență frecventă. (Bridgeland, 2006) Problemele de sănătate
pot fi și un factor de stres, care poate duce la anxietate sau depresie, ceea ce poate agrava
problema abandonului școlar.

Alte cauze ale abandonului școlar pot fi legate de problemele de comportament. Copiii care se
confruntă cu probleme de comportament pot avea dificultăți în a se adapta la mediul școlar sau în
a respecta regulile și așteptările impuse de școală. Aceștia pot fi implicați în comportamente
problematice, cum ar fi violența sau intimidarea, sau pot fi obișnuiți să își exercite puterea prin
nerespectarea regulilor și așteptărilor. (Bolboacă, 2020)Problemele de comportament pot fi
legate de problemele de sănătate mentală sau pot fi o expresie a stresului sau a frustrărilor.

Problemele de familie pot fi și ele un factor important în abandonul școlar. Copiii care se
confruntă cu probleme în familie, cum ar fi divorțul, violența domestică sau abandonul, pot avea
dificultăți în a se concentra în școală sau în a menține o atitudine pozitivă față de educație. De
asemenea, problemele de familie pot duce la o absență frecventă sau la o lipsă de interes față de
educație. În unele cazuri, copiii pot fi nevoiți să părăsească școala pentru a ajuta familia sau
pentru a îndeplini alte responsabilități familiale.

Cauzele abandonului școlar sunt multiple și complexe, iar identificarea lor și găsirea soluțiilor
necesită o abordare integrată și cuprinzătoare. Printre principalele cauze se numără factori
personali ai elevilor, cum ar fi lipsa de interes, motivație și disciplină, dar și factori familiali,
precum sărăcia, abuzul, lipsa de sprijin și implicare a părinților în educația copiilor lor. De
asemenea, sistemul de învățământ și problemele din școală, cum ar fi bullying-ul, inechitățile și
lipsa de resurse și sprijin pentru elevi, pot fi și ele factori importanți. (Chen, 2011)

Este important să se acorde atenție acestor cauze și să se ia măsuri pentru a le combate.

Îmbunătățirea calității învățământului și a mediului școlar, promovarea implicării părinților și a
comunității locale în educația elevilor și oferirea de sprijin și resurse suplimentare pentru elevii
care au nevoie, sunt doar câteva dintre măsurile care pot fi luate. De asemenea, abordarea
individuală a fiecărui elev și găsirea unor soluții personalizate pentru problemele lor poate fi de
asemenea eficientă. (Ciucă, 2019)

1.3.Efectele abandonului școlar

Abandonul școlar este un fenomen care afectează negativ atât individul care părăsește școala,
cât și societatea în ansamblu. În România, acest fenomen a fost identificat ca fiind unul din cele
mai mari probleme ale sistemului educațional și afectează mai ales tinerii din zonele
defavorizate. În cele ce urmează, vom discuta despre efectele abandonului școlar în România.

Efectele abandonului școlar sunt negative asupra individului care a părăsit școala. Acești tineri
sunt mai puțin calificați pentru piața muncii, ceea ce duce la oportunități reduse de angajare și
salarii mai mici. De asemenea, acești tineri sunt mai predispuși să aibă probleme de sănătate, să
fie implicați în activități ilegale și să aibă o viață socială limitată. Mai mult decât atât, abandonul
școlar are un impact negativ asupra dezvoltării personale și a capacității individului de a lua
decizii informate și responsabile în viață. (Bărbulescu, 2019)

Efectele abandonului școlar sunt, de asemenea, resimțite la nivelul societății în ansamblu.

Acestea includ costuri ridicate pentru sistemul de sănătate, sistemul de justiție penală și sistemul
de asistență socială. De asemenea, abandonul școlar poate duce la o scădere a nivelului de trai,
la creșterea sărăciei și la degradarea mediului social și economic.

În plus, acest aspect are un efect negativ asupra economiei naționale. Tinerii care părăsesc
școala sunt mai puțin calificați și mai puțin pregătiți pentru piața muncii, ceea ce duce la o
scădere a competitivității economice a României. De asemenea, acești tineri nu contribuie la
sistemul de securitate socială prin impozite și contribuții, ceea ce poate avea un impact negativ
asupra finanțelor publice. (Mironescu, 2020)
Un alt efect negativ al abandonului școlar este că poate duce la creșterea ratei criminalității.
Tinerii care părăsesc școala sunt mai predispuși să aibă probleme de comportament și să fie
implicați în activități ilegale. Acest lucru poate duce la o creștere a ratei criminalității și
poate avea un impact negativ asupra siguranței și securității publice.

Odată cu creșterea numărului de tineri care abandonează școala în România, efectele negative
ale acestei probleme devin tot mai evidente. Abandonul școlar are un impact negativ asupra
societății și economiei din România, afectând nu numai viața tinerilor înșiși, ci și a comunității și
a întregii țări. (Rumberger, 2011)

Unul dintre cele mai importante efecte negative ale abandonului școlar este rata ridicată a
șomajului. Studiile arată că tinerii care nu au absolvit școala au șanse mai mici de a găsi un loc
de muncă bine plătit. Acești tineri sunt adesea nevoiți să accepte locuri de muncă cu salarii mici
și condiții precare, ceea ce poate duce la sărăcie și marginalizare socială. În plus, lipsa
calificării poate duce la o productivitate redusă, ceea ce afectează economia țării în ansamblu.

Abandonul școlar poate avea, de asemenea, efecte negative asupra sănătății. Tinerii care
părăsesc școala sunt mai susceptibili să adopte obiceiuri nesănătoase, cum ar fi consumul de
droguri sau de alcool, ceea ce poate duce la probleme de sănătate pe termen lung. De asemenea,
acești tineri sunt mai predispuși la probleme de sănătate mintală, cum ar fi depresia și anxietatea.

Abandonul școlar poate, de asemenea, avea un impact negativ asupra vieții personale și familiale
a tinerilor. Tinerii care părăsesc școala au șanse mai mari să fie implicați în infracțiuni sau să
aibă probleme cu legea, ceea ce poate duce la probleme de relaționare și familiale. De asemenea,
acești tineri pot avea probleme în a-și găsi parteneri de viață și în a-și întemeia o familie, ceea ce
poate duce la probleme sociale și economice. (Bridgeland, 2006)

Abandonul școlar poate avea, de asemenea, efecte negative asupra dezvoltării comunităților.
Tinerii care părăsesc școala au șanse mai mari să trăiască în zone sărace și să nu aibă acces la
resurse și servicii sociale, cum ar fi îngrijirea sănătății și educația. Acest lucru poate duce la
o creștere a inegalității sociale și la o dezvoltare inegală a comunităților. (Barr, 2013)

Continuându-și drumul prin viață fără o diplomă de absolvire, elevii care abandonează școala se
confruntă adesea cu mai multe probleme. Printre cele mai grave efecte ale abandonului școlar
se numără șomajul, sărăcia, excluderea socială și problemele de sănătate.
Unul dintre efectele cele mai evidente ale abandonului școlar este șomajul. În România, rata
șomajului este mult mai mare printre cei care nu au finalizat studiile secundare sau post-liceale.
O persoană fără o diplomă de absolvire este de două ori mai probabil să fie șomeră decât una
cu diplomă. De asemenea, acești indivizi tind să fie angajați în locuri de muncă cu salarii mai
mici și cu o mai mică siguranță a locului de muncă.

Sărăcia este o altă problemă comună pentru cei care abandonau școala. Fără o educație adecvată,
acești tineri sunt adesea puși în situații dificile în care nu pot găsi locuri de muncă bine plătite
sau nu pot avansa în carieră. Acest lucru poate duce la dificultăți financiare, oportunități limitate
și chiar sărăcie. Potrivit statisticilor, peste 60% dintre cei care trăiesc în sărăcie în România nu
au absolvit liceul. (Mironescu, 2020)

Abandonul școlar poate duce, de asemenea, la excluderea socială. Fără educație, tinerii sunt
adesea marginalizați și au o mai mică încredere în sine. Ei pot fi considerați mai puțin capabili și
mai puțin pregătiți pentru a face față provocărilor vieții. Aceste stereotipuri pot duce la izolarea
socială și la dificultăți în a-și găsi locul în societate.

Problemele de sănătate sunt, de asemenea, un efect comun al abandonului școlar. Tinerii care
nu sunt învățați să ia decizii bune de viață și să aibă un stil de viață sănătos sunt mai expuși la
probleme de sănătate. Ei pot fi mai puțin susceptibili să mănânce alimente sănătoase, să facă
exerciții fizice și să evite comportamentele riscante, cum ar fi consumul de droguri și alcoolul.
(Bărbulescu, 2019)

Deși efectele abandonului școlar sunt multiple și complexe, există soluții pentru a preveni acest
fenomen. În primul rând, este esențială o mai bună implicare a părinților în educația copiilor
lor, oferindu-le sprijin moral și material pentru a putea continua studiile. În plus, este
importantă o educație mai adaptată la nevoile și interesele elevilor, astfel încât aceștia să se
simtă motivați să învețe și să rămână în școală.

Un alt factor important este dezvoltarea unor programe educaționale și de formare profesională
adecvate, care să răspundă nevoilor pieței de muncă și să ofere posibilități de angajare pentru
tinerii care nu optează pentru studii superioare. De asemenea, trebuie să se acorde o atenție
deosebită elevilor proveniți din medii defavorizate, oferindu-le sprijin suplimentar pentru a-și
depăși problemele și a-și continua studiile. (Mihalache, 2019)
În plus, este importantă o mai bună colaborare între școli, autorități locale și societatea civilă
pentru a identifica și aborda problemele specifice ale comunităților locale și pentru a promova
educația și cultura în general. În acest sens, este necesară o implicare mai activă a tuturor
actorilor implicați în educație și formare profesională, inclusiv a mediului de afaceri, care poate
oferi stagii de practică și oportunități de angajare pentru tinerii din comunitățile locale.

În final, pentru a combate abandonul școlar este necesară o abordare multidisciplinară, care să
vizeze nu doar factorii educaționali, ci și cei sociali, economici și culturali. Este importantă o
implicare activă a întregii societăți în promovarea educației și în susținerea tinerilor în obținerea
unei educații de calitate și a unei formări profesionale adecvate. Numai astfel putem asigura un
viitor mai bun pentru toți tinerii și pentru întreaga societate.

1.4.Prezentarea fenomenului de abandon școlar în România

Abandonul școlar este o problemă majoră în România și afectează atât elevii, cât și societatea
în ansamblu. Din cauza abandonului școlar, elevii pierd șansa de a-și dezvolta abilitățile și
potențialul, iar țara pierde oportunitatea de a-și dezvolta economia și societatea.

Potrivit datelor Eurostat, rata de abandon școlar în România este una dintre cele mai ridicate
din Uniunea Europeană, cu o medie de 18,6% în 2019. Aceasta este de două ori mai mare decât
media europeană de 10%. În plus, abandonul școlar este mai pronunțat în mediul rural decât în
cel urban, unde se găsesc cele mai multe școli. (nemotivat O. n., n.d.)

Există mai multe cauze ale abandonului școlar în România. Una dintre cele mai importante cauze
este sărăcia. În România, există o diferență semnificativă între veniturile din mediul urban și
rural, iar multe familii din mediul rural nu își permit să își susțină copiii să meargă la școală.
Acest lucru se datorează în mare parte faptului că nivelul de trai este mai scăzut în mediul rural
decât în cel urban. De asemenea, părinții din mediul rural pot fi analfabeți sau nu au încredere în
sistemul de învățământ, ceea ce îi face să nu își dorească ca copiii lor să meargă la școală.

Unii elevi pot fi demotivați de sistemul de învățământ, care este considerat ineficient și rigid. De
asemenea, unii elevi pot fi demotivați de absențele mari sau de notele scăzute, ceea ce îi face să
se simtă frustrați și să renunțe la școală. (nemotivat O. n.-c., n.d.)
Sistemul de învățământ din România poate fi și el o cauză a abandonului școlar. În multe
școli, nu există resurse adecvate, cum ar fi manuale, echipamente sau profesori suficient de
bine pregătiți, ceea ce poate afecta calitatea educației. De asemenea, programa școlară este
adesea prea încărcată, ceea ce face dificilă învățarea și asimilarea informațiilor.

De asemenea, o altă cauză importantă a abandonului școlar este sărăcia. Copiii care cresc în
familii cu venituri mici sau care trăiesc în zone rurale sunt mult mai susceptibili să
abandoneze școala decât cei din medii mai privilegiate. Acest lucru se datorează adesea lipsei
de resurse financiare pentru a susține educația, precum și lipsei de modele pozitive de învățare
în mediul familial. (Rumberger, 2011)

Pe lângă sărăcie, un alt factor important este mentalitatea tradițională care încurajează în
special fetele să se căsătorească și să devină mame la o vârstă fragedă, în loc să continue
educația. De asemenea, există și prejudecăți împotriva anumitor grupuri sociale, precum rromii,
care sunt adesea discriminați și marginalizați în sistemul de învățământ, ceea ce îi face să se
simtă dezinteresați și neacceptați.

Efectele abandonului școlar sunt pe termen lung și pot afecta atât individul, cât și societatea în
ansamblu. Persoanele care au abandonat școala sunt mai puțin pregătite pentru a face față pieței
muncii și au mai puține șanse de a obține un loc de muncă bine plătit. Aceasta poate duce la
sărăcie și la probleme de sănătate asociate, cum ar fi lipsa accesului la îngrijire medicală de
calitate sau alimentație sănătoasă.

Pe de altă parte, societatea suferă și ea din cauza abandonului școlar. Acești tineri sunt mai
puțin susceptibili să devină membri activi ai societății, ceea ce poate duce la o creștere a
criminalității și a comportamentelor antisociale. De asemenea, absența educației poate duce la o
scădere a nivelului general de cunoștințe și competențe în societate, ceea ce poate afecta
economia și dezvoltarea pe termen lung a țării.

1.5.Instrumente legislative de reglementare a abandonului scolar in Romania

Abandonul școlar reprezintă o problemă majoră în România, cu consecințe grave pentru indivizi
și societatea în ansamblu. Pentru a aborda această problemă, există o serie de instrumente
legislative și regulamente care își propun să reducă abandonul școlar și să încurajeze elevii să își
continue studiile. În cele ce urmează, vom explora câteva dintre aceste instrumente.
1. Legea Educației Naționale nr. 1/2011 - Acesta este principalul act normativ care
reglementează sistemul de învățământ din România și conține prevederi care se referă la
prevenirea abandonului școlar. Potrivit legii, educația este obligatorie până la vârsta de
16 ani, iar elevii care nu au absolvit 10 clase de gimnaziu sau liceu trebuie să se înscrie în
programe de formare profesională. (națională, n.d.)

2. Ordinul Ministerului Educației Naționale nr. 3539/2016 - Acest ordin stabilește reguli
și proceduri pentru monitorizarea și prevenirea abandonului școlar în școlile din
România. Conform ordinului, școlile trebuie să întocmească rapoarte periodice cu
privire la absențele și părăsirea școlii a elevilor și să ia măsuri pentru a preveni
abandonul școlar. (nemotivat O. n.-c., n.d.)

3. Strategia Națională privind prevenirea și combaterea abandonului școlar în perioada

2018-2020 - Această strategie este un document guvernamental care își propune să
reducă abandonul școlar în România prin implementarea unui set de măsuri și acțiuni.
Printre acestea se numără: îmbunătățirea calității învățământului, dezvoltarea unor
programe de sprijin pentru elevii defavorizați și creșterea gradului de implicare a
părinților în educația copiilor lor. (nemotivat O. n., n.d.)

4. Programul "Școala după școală" - Acest program este implementat de Ministerul

Educației Naționale și oferă copiilor și tinerilor din medii defavorizate acces la activități
educaționale și recreative după orele de curs. Scopul programului este de a preveni
abandonul școlar prin creșterea motivației și a interesului pentru educație. (nemotivat O.
n., n.d.)

5. Proiectul "A doua șansă" - Acest proiect este implementat de Organizația Salvați Copiii
și se adresează tinerilor care au abandonat școala. Proiectul oferă elevilor șansa de a-și
continua studiile prin programe de formare profesională și pregătire pentru examenele de
bacalaureat sau pentru admiterea la facultate.

6. Programul "Casa Mea" - Acest program este implementat de Fundația World Vision
România și se adresează familiilor care trăiesc în condiții de sărăcie sau în medii
defavorizate. Scopul programului este de a preveni abandonul școlar prin asigurarea unui
mediu sigur și stabil pentru copii și tineri. Prin intermediul programului, familiile primesc
 sprijin pentru a-și îmbunătăți condițiile de locuit, iar copiii beneficiază de acces
la educație, servicii de sănătate și activități extracurriculare. (Mihalache, 2018)

7. Programul "Șanse egale în educație" - Acest program este implementat de Fundația Noi
Orizonturi și se adresează elevilor din medii defavorizate sau cu nevoi speciale.
Programul oferă sprijin pentru dezvoltarea abilităților de citire, scriere și calcul, precum
și pentru integrarea socială și profesională a elevilor. Scopul programului este de a
reduce abandonul școlar și de a crește șansele de succes în viață ale elevilor defavorizați.

8. Proiectul "Școala altfel" - Acest proiect este implementat de Ministerul Educației

Naționale și se adresează elevilor din învățământul primar și gimnazial. Proiectul oferă
elevilor oportunitatea de a învăța prin experiență, prin participarea la activități educative
în afara școlii. Scopul proiectului este de a crește motivația și interesul pentru educație
și de a reduce riscul de abandon școlar.

9. Programul "Școala de vară" - Acest program este implementat de Fundația pentru

Parteneriat și se adresează elevilor din medii defavorizate. Programul oferă elevilor
posibilitatea de a participa la activități educative și recreative în perioada vacanței de
vară. Scopul programului este de a preveni abandonul școlar prin menținerea elevilor
implicați în activități educaționale și prin oferirea de oportunități de dezvoltare personală
și socială. (Moraru, 2019)

10. Proiectul "Educație și muncă" - Acest proiect este implementat de Organizația Salvați
Copiii și se adresează tinerilor care au abandonat școala și nu au pregătire profesională.
Proiectul oferă tinerilor posibilitatea de a-și dezvolta abilitățile și de a-și găsi un loc de
muncă prin programe de formare profesională și stagii de practică. Scopul proiectului este
de a preveni abandonul școlar și de a reduce riscul de sărăcie și excluziune socială.

Există o serie de instrumente legislative și programe de reglementare care se adresează

problemei abandonului școlar în România. Aceste instrumente vizează îmbunătățirea calității
educației, creșterea accesului la educație pentru toți copiii și tinerii, reducerea sărăciei și a
excluziunii sociale, precum și creșterea șanselor de succes în viață pentru cei defavorizați.
Implementarea acestor instrumente legislative și programe de reglementare este esențială
pentru reducerea abandonului școlar și pentru crearea unei societăți mai juste și mai echitabile.
Totuși, este important de menționat că aceste instrumente legislative și programe de
reglementare sunt doar o parte din soluția problemei abandonului școlar. Pentru a aborda cu
succes această problemă, este necesară o abordare holistică și cooperarea între diferite instituții
și organizații, precum și implicarea comunității și a părinților. Împreună, putem crea un mediu
sigur și stabil pentru copiii și tinerii noștri și putem asigura că toți aceștia au acces la o educație
de calitate și oportunități de dezvoltare personală și profesională.

Capitolul II Perspectiva teoretică prvind politica publică

2.1.Definirea conceptului de politică publică

Politica publică este un concept complex și interdisciplinar, care implică deciziile, acțiunile și
inacțiunile guvernamentale și non-guvernamentale pentru a aborda probleme și nevoi publice.
Aceste probleme și nevoi pot fi diverse, de la probleme sociale, economice sau de mediu, la
probleme legate de sănătate, educație sau securitate. Politica publică implică, de asemenea,
procese de planificare, implementare și evaluare a măsurilor luate în vederea rezolvării
problemelor.

Politica publică este, de asemenea, o disciplină academică care se ocupă cu studiul proceselor de
luare a deciziilor și a politicilor publice. Aceasta include analiza proceselor de formulare a
politicilor, evaluarea impactului politicilor publice și a mecanismelor de implementare și
monitorizare a acestora. De asemenea, politica publică se ocupă cu studiul rolului și influenței
diferitelor actori politici și sociali asupra procesului de luare a deciziilor și implementare a
politicilor publice. (Mironescu, 2020)

O politică publică eficientă trebuie să fie bine planificată, bine coordonată și bine
implementată. Aceasta implică consultarea și implicarea cetățenilor și a diferitelor grupuri de
interese, precum și asigurarea resurselor necesare pentru implementarea politicilor. De
asemenea, politicile publice trebuie să fie adaptate la nevoile și condițiile specifice ale
diferitelor grupuri și regiuni, astfel încât să fie eficiente și să genereze rezultate pozitive.
(Bărbuță-Mișu, 2016)

Un aspect important al politicilor publice este evaluarea lor. Evaluarea politicilor publice se referă la
evaluarea impactului și eficienței politicilor publice în vederea îmbunătățirii acestora. Aceasta
implică colectarea și analizarea datelor, precum și evaluarea proceselor de implementare a politicilor
publice. Evaluarea politicilor publice poate ajuta la identificarea problemelor și a
aspectelor care necesită îmbunătățire, precum și la adaptarea politicilor publice la schimbările și
evoluțiile din societate. (Mihalache, 2019)

Politica publică poate fi implementată la nivel local, național sau internațional. La nivel local,
politicile publice sunt implementate la nivelul comunităților sau al regiunilor, în timp ce la
nivel național acestea sunt implementate la nivelul întregii țări. La nivel internațional, politicile
publice sunt dezvoltate și implementate în cadrul organizațiilor internaționale, precum
Organizația Națiunilor Unite sau Uniunea Europeană. (Munteanu, 2019)

Acestea trebuie să fie dezvoltate și implementate într-un mod transparent și deschis, astfel încât
cetățenii să poată înțelege și să fie implicați în procesul de luare a deciziilor și implementare a
politicilor publice. De asemenea, trebuie să existe mecanisme de responsabilitate pentru
asigurarea implementării eficiente și eficace a politicilor publice și pentru evitarea corupției și
abuzurilor. (Ghetau, 2020)

În România, politica publică este reglementată prin diferite acte normative și instituții
guvernamentale. Una dintre instituțiile-cheie în dezvoltarea și implementarea politicilor
publice este Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, care coordonează
procesul de planificare, implementare și monitorizare a politicilor publice la nivel național. De
asemenea, există și alte instituții guvernamentale și non-guvernamentale care se ocupă de
dezvoltarea și implementarea politicilor publice în diferite domenii, precum educație, sănătate,
mediu sau economie. (Munteanu, 2019)

În ultimii ani, România a făcut progrese semnificative în dezvoltarea și implementarea politicilor

publice. De exemplu, prin programul Național de Dezvoltare Locală, s-au dezvoltat
infrastructura și serviciile publice la nivel local, iar prin programul Start-Up Nation, s-au acordat
finanțări și suport pentru dezvoltarea afacerilor mici și mijlocii. De asemenea, România a
dezvoltat și implementat politicile publice în domeniul educației, sănătății și protecției mediului.
(Fira, 2019)

Cu toate acestea, există încă provocări și probleme în dezvoltarea și implementarea politicilor

publice în România, precum corupția, lipsa de transparență și de responsabilitate, sau lipsa de
implicare a cetățenilor și a diferitelor grupuri de interese. Pentru a aborda aceste probleme și
pentru a dezvolta politicile publice eficiente și sustenabile, este necesară o abordare holistică, o
colaborare între diferite instituții și organizații, precum și implicarea activă a cetățenilor și
a societății civile. (Munteanu, 2019)

În plus, este important ca dezvoltarea politicilor publice să fie bazată pe date și cercetare, astfel
încât să se poată identifica problemele reale și să se dezvolte soluții eficiente. De asemenea,
trebuie să se țină cont de perspectivele și nevoile diferitelor grupuri sociale și să se dezvolte
politici publice inclusiv și echitabile.

O altă provocare importantă în dezvoltarea politicilor publice este asigurarea finanțării

corespunzătoare și a resurselor necesare pentru implementarea acestora. Este necesară o
abordare echilibrată în alocarea resurselor și o planificare a bugetului în concordanță cu
prioritățile și nevoile publice. (Bărbuță-Mișu, 2016)

Politica publică reprezintă procesul prin care se dezvoltă, se implementează și se monitorizează

politicile și programele publice pentru a răspunde nevoilor și problemelor publice. Aceasta
implică luarea deciziilor într-un mod transparent și responsabil, bazat pe date și cercetare, și
implicarea activă a cetățenilor și a societății civile. (Ciucă, 2019)În România, există instituții și
acte normative care reglementează dezvoltarea și implementarea politicilor publice, dar există
încă provocări și probleme care necesită o abordare holistica și o colaborare între diferite
instituții și organizații, precum și implicarea activă a cetățenilor și a societății civile.
(Mironescu, 2020)

2.2.Rolul si importanta politicilor publice in gestionarea fenomenului de abandon scolar

Fenomenul de abandon școlar reprezintă o problemă importantă pentru sistemul educațional

din România, având implicații sociale și economice semnificative. Politicile publice joacă un
rol esențial în gestionarea acestei probleme și în asigurarea unei educații accesibile și de
calitate pentru toți elevii.

Una dintre cele mai importante politici publice în gestionarea abandonului școlar este crearea
unui mediu educațional sigur și pozitiv. Acest lucru poate fi realizat prin asigurarea unui cadru
de învățare care să fie atractiv, să ofere suport emoțional și social, precum și prin implicarea
activă a elevilor în procesul educațional. Aceasta poate fi realizată prin intermediul diferitelor
programe și inițiative, cum ar fi cluburile de voluntariat, activitățile extracurriculare, mentoratul
sau consilierea psihologică. (Chen, 2011)
O altă politică publică importantă în gestionarea abandonului școlar este asigurarea unei educații
accesibile și de calitate pentru toți elevii. Aceasta poate fi realizată prin asigurarea unui cadru
legal care să garanteze dreptul tuturor copiilor la educație și prin asigurarea unor resurse
adecvate pentru școli, inclusiv resurse financiare, materiale și umane. Este important ca toți
elevii să aibă acces la o educație de calitate, indiferent de mediul social sau economic din care
provin. (Cătălin, 2019)

O altă politică publică importantă în gestionarea abandonului școlar este dezvoltarea unor
programe de sprijin pentru elevii care se confruntă cu probleme sociale sau de învățare.
Aceste programe pot fi dezvoltate în colaborare cu organizații non-guvernamentale și alte
organizații comunitare, cum ar fi centrele de zi sau serviciile de consiliere și sprijin pentru
tineri. Astfel, elevii pot beneficia de sprijinul necesar pentru a depăși obstacolele care îi
împiedică să își continue educația.

De asemenea, politicile publice pot fi dezvoltate pentru a îmbunătăți integrarea școlară și

profesională a elevilor. Aceste politici pot include programe de stagii, programe de formare
profesională sau parteneriate cu companiile și organizațiile din domeniul privat. Aceste
programe pot oferi elevilor oportunități de a dobândi abilități și competențe care îi pot ajuta să își
găsească un loc de muncă după absolvirea școlii și să devină membri activi ai societății.
(Mihalache, 2019)

În plus, este important ca politicile publice în gestionarea abandonului școlar să fie dezvoltate
într-un mod transparent și responsabil, cu implicarea activă a cetățenilor și a societății civile.
Astfel, se poate asigura o mai mare eficacitate și eficiență în implementarea politicilor și se poate
construi un consens social larg în privința importanței educației și a nevoii de a asigura accesul
la educație pentru toți copiii,

În acest sens, trebuie să se acorde o atenție deosebită implementării și monitorizării

politicilor publice în vederea gestionării abandonului școlar. Este important să se realizeze
evaluări periodice ale implementării acestor politici pentru a se asigura că acestea sunt
eficiente și se îndeplinesc obiectivele propuse. De asemenea, este necesar să se monitorizeze
evoluția fenomenului de abandon școlar și să se adapteze politicile publice în funcție de
nevoile și schimbările din mediul educațional. (Ciucă, 2019)
Politicile publice reprezintă un instrument important în gestionarea fenomenului de abandon
școlar în România. Acestea trebuie dezvoltate și implementate într-un mod responsabil și
transparent, cu implicarea activă a cetățenilor și a societății civile, pentru a se asigura o mai mare
eficacitate și eficiență în atingerea obiectivelor propuse. O educație accesibilă și de calitate
pentru toți copiii este esențială pentru dezvoltarea unei societăți mai echitabile și mai prospere
pentru toți cetățenii. Prin intermediul politicilor publice, putem asigura o educație mai bună
pentru toți elevii și o mai mare integrare școlară și profesională, contribuind astfel la creșterea
șanselor acestora de a reuși în viață și de a contribui la dezvoltarea societății în ansamblu.
(Bridgeland, 2006)

2.3.Tipuri de politici publice

Politica publică este un concept larg care cuprinde o varietate de acțiuni și decizii luate de
guvern și alte organizații publice pentru a aborda problemele sociale, economice, politice sau de
mediu ale societății. În general, politica publică se referă la modul în care autoritățile publice
planifică, dezvoltă și implementează acțiuni și măsuri pentru a adresa nevoile și problemele
cetățenilor și ale comunității în ansamblu. În acest sens, politica publică reprezintă un instrument
important prin care guvernul poate să răspundă nevoilor și dorințelor cetățenilor, să reglementeze
activitățile economice și să stabilească priorități pentru utilizarea resurselor publice.

În general, putem distinge mai multe tipuri de politici publice, care se concentrează pe diferite
aspecte ale societății și care au obiective și instrumente specifice pentru a atinge aceste obiective.

1. Politici economice

Politica economică reprezintă un set de acțiuni și măsuri luate de guvern pentru a reglementa
activitățile economice și pentru a încuraja creșterea economică și prosperitatea. Aceasta poate
include politici fiscale, monetare și de reglementare a piețelor. Politica fiscală se referă la modul în
care guvernul stabilește taxe și cheltuieli pentru a controla nivelul de activitate economică și pentru
a susține proiectele și programele sale. Politica monetară se referă la modul în care guvernul
controlează oferta de bani și dobânzile pentru a susține creșterea economică și pentru a controla
inflația. Politicile de reglementare a piețelor pot viza diferite sectoare ale economiei,
cum ar fi agricultura, industria sau serviciile, și pot include diverse măsuri de reglementare, cum
ar fi impunerea de standarde de siguranță sau de calitate.

2. Politici sociale

Politica socială se referă la setul de acțiuni și măsuri luate de guvern pentru a aborda problemele
sociale ale societății, cum ar fi sărăcia, inegalitatea, accesul la servicii de sănătate și de educație, etc.
Aceasta poate include politici de asistență socială, politici de sănătate publică, politici de educație și
politici de locuire. Politicile de asistență socială se referă la măsurile luate de guvern pentru a oferi
sprijin financiar și de alt tip pentru persoanele care se confruntă cu probleme sociale sau de
sănătate. Politicile de sănătate publică includ măsuri de prevenire a bolilor, de promovare a sănătății
și de asistență medicală pentru toți cetățenii.

Politica de educație se concentrează pe dezvoltarea sistemului de învățământ și pe asigurarea

accesului la o educație de calitate pentru toți cetățenii. Politicile de locuire vizează
îmbunătățirea accesului la locuințe decente și la prețuri accesibile. (Dăianu, 2019)

3. Politici de mediu

Politica de mediu se referă la măsurile luate de guvern pentru a proteja mediul și pentru a
preveni deteriorarea resurselor naturale. Aceasta poate include politici de reducere a emisiilor de
gaze cu efect de seră, politici de protejare a habitatelor naturale și a speciilor de animale și
plante, politici de gestionare a deșeurilor și politici de promovare a utilizării surselor de energie
regenerabilă. (Mironescu, 2020)

4. Politici de securitate națională și de apărare

Politica de securitate națională și de apărare se referă la măsurile luate de guvern pentru a proteja
cetățenii și interesele naționale împotriva amenințărilor interne și externe. Aceasta poate include
politici de apărare, politici de informații și de securitate cibernetică, politici de prevenire a
terorismului și politici de gestionare a crizelor și a situațiilor de urgență.

5. Politici de migrație și de integrare a imigranților

Politica de migrație și de integrare a imigranților se concentrează pe gestionarea fluxurilor de

migrație și pe facilitarea integrării imigranților în societatea gazdă. Aceasta poate include politici
de imigrație și de azil, politici de integrare socio-economică și politică a imigranților și
politici de combatere a discriminării și a xenofobiei. (Ghetau, 2020)

Este important să înțelegem că fiecare tip de politică publică are obiective și instrumente
specifice și că acestea pot varia în funcție de contextul politic, economic și social. În plus,
politica publică este un proces dinamic și complex, care poate fi influențat de o varietate de
factori, cum ar fi presiunea cetățenilor, influența grupurilor de interese sau schimbările de
conjunctură. Prin urmare, înțelegerea și analiza politicilor publice sunt esențiale pentru a
dezvolta politici mai eficiente și pentru a aborda mai bine problemele și nevoile societății.

6. Politici de sănătate

Politica de sănătate se concentrează pe îmbunătățirea stării de sănătate a cetățenilor și pe

asigurarea unui sistem de sănătate eficient și accesibil pentru toți. Aceasta poate include
politici de promovare a sănătății, politici de prevenire a bolilor, politici de asigurare a accesului
la servicii medicale de calitate și politici de finanțare a sistemului de sănătate. (Ghetau, 2020)

7. Politici economice și fiscale

Politica economică și fiscală se referă la măsurile luate de guvern pentru a stimula dezvoltarea
economică și pentru a asigura o utilizare eficientă a resurselor financiare. Aceasta poate
include politici de dezvoltare a afacerilor, politici de promovare a investițiilor, politici de
gestionare a datoriei publice și politici fiscale pentru a asigura o finanțare adecvată a
activităților guvernamentale. (Grigoraș, 2019)

8. Politici de ocupare și de protecție socială

Politica de ocupare și de protecție socială se concentrează pe îmbunătățirea șanselor de ocupare a

forței de muncă și pe asigurarea unui nivel adecvat de protecție socială pentru toți cetățenii.
Aceasta poate include politici de formare și reconversie profesională, politici de promovare a
egalității de șanse și de combatere a discriminării pe piața muncii, precum și politici de asigurare
a veniturilor minime garantate și de protecție a persoanelor vulnerabile. (Stoian, 2018)

9. Politici culturale și de patrimoniu

Politica culturală și de patrimoniu se referă la măsurile luate de guvern pentru a proteja și

promova patrimoniul cultural și artistic național și pentru a sprijini dezvoltarea sectorului
cultural. Aceasta poate include politici de finanțare a instituțiilor culturale, politici de promovare
a turismului cultural, politici de protejare a monumentelor istorice și a altor obiective culturale
și politici de sprijinire a artiștilor și a creatorilor. (Balan, 2018)

10. Politici de transport și de infrastructură

Politica de transport și de infrastructură se concentrează pe îmbunătățirea accesului la transport

și pe asigurarea unei infrastructuri adecvate pentru dezvoltarea economică și socială. Aceasta
poate include politici de dezvoltare a rețelelor de transport, politici de promovare a transportului
ecologic, politici de asigurare a siguranței în transport și politici de finanțare a infrastructurii.

11. Politici de mediu și de sustenabilitate

Politica de mediu și de sustenabilitate se concentrează pe protejarea mediului și a resurselor

naturale și pe promovarea dezvoltării durabile. Aceasta poate include politici de reducere a
emisiilor de gaze cu efect de seră, politici de protejare a biodiversității, politici de promovare a
energiilor regenerabile și politici de reducere a consumului de resurse naturale. (Săvoiu, 2017)

12. Politici de securitate și de apărare

Politica de securitate și de apărare se referă la măsurile luate de guvern pentru a asigura

securitatea națională și internațională și pentru a proteja cetățenii de amenințările interne și
externe. Aceasta poate include politici de apărare, politici de securitate internă, politici de
combatere a terorismului și politici de asigurare a cooperării internaționale în materie de
securitate.

13. Politici de integrare și de imigrație

Politica de integrare și de imigrație se concentrează pe asigurarea integrării sociale și economice

a imigranților și pe gestionarea fluxurilor de imigranți. Aceasta poate include politici de
integrare lingvistică și culturală, politici de recunoaștere a calificărilor profesionale, politici de
promovare a diversității culturale și politici de combatere a discriminării și a xenofobiei.

14. Politici de justiție și de drepturile omului

Politica de justiție și de drepturile omului se referă la măsurile luate de guvern pentru a asigura
respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor și pentru a asigura un sistem de
justiție eficient și independent. Aceasta poate include politici de promovare a drepturilor omului,
politici de combatere a corupției și politici de asigurare a accesului la justiție pentru toți
cetățenii. (Șomlea, 2016)

15. Politici de cercetare și dezvoltare

Politica de cercetare și dezvoltare se concentrează pe îmbunătățirea cercetării științifice și a

inovației și pe asigurarea transferului de cunoștințe și tehnologii către economie și societate.
Aceasta poate include politici de finanțare a cercetării și inovației, politici de promovare a
colaborării între mediul academic și cel privat și politici de stimulare a antreprenoriatului și
a inovării.

Acestea sunt alte câteva tipuri de politici publice care sunt implementate în diferite domenii și
care au un impact semnificativ asupra vieții cetățenilor. Este important ca guvernele să dezvolte
politici publice eficiente și să le adapteze la nevoile și cerințele societății în continuă schimbare.

Capitolul III Politici publice de prevenire a abandonului școlar

3.1.Analiza principalelor politici publice/programe de prevenire a abandonului școlar

la nivel internațional

Abandonul școlar este o problemă gravă la nivel mondial, care afectează milioane de copii și
tineri în fiecare an. Abandonul școlar poate duce la un nivel scăzut de educație, la oportunități
limitate de angajare și la o rată mai mare de sărăcie. Pentru a preveni abandonul școlar,
guvernele din întreaga lume au implementat politici publice și programe care să încurajeze
educația și să sprijine elevii în continuarea studiilor lor. În cele ce urmează, vom analiza
principalele politici publice și programe de prevenire a abandonului școlar la nivel internațional.

Una dintre cele mai eficiente politici publice pentru prevenirea abandonului școlar este
investirea în educație. Guvernele care investesc mai mult în educație au reușit să reducă rata
abandonului școlar și să îmbunătățească rezultatele școlare. De exemplu, Finlanda este
cunoscută pentru sistemul său educațional de top, care se bazează pe o investiție semnificativă în
educație. În Finlanda, educația este gratuită, iar guvernul alocă resurse substanțiale pentru școli,
profesori și elevi. De asemenea, țara are o rată scăzută a abandonului școlar, deoarece educația
este valorizată și promovată la toate nivelurile. (Allensworth, 2017)
Un alt exemplu de politică publică de succes este programul "Teach For America" din Statele Unite
ale Americii. Acest program reprezintă o inițiativă care îi recrutează pe cei mai buni absolvenți ai
facultăților pentru a preda în școli cu resurse limitate din zone defavorizate. Prin acest program,
guvernul oferă elevilor din zonele defavorizate oportunitatea de a învăța de la profesori bine
pregătiți și motivați. Programul a ajutat la reducerea ratei abandonului școlar și la îmbunătățirea
performanțelor academice ale elevilor din zonele defavorizate. (Bridgeland, 2006)

În Brazilia, guvernul a implementat un program numit "Bolsa Família", care are ca scop
îmbunătățirea accesului la educație pentru copiii din familii defavorizate. Programul oferă o
subvenție financiară lunară familiilor care își trimit copiii la școală și îi țin acolo. Acest program
a avut un impact semnificativ în reducerea ratei abandonului școlar și a crescut numărul de copii
care continuă studiile după terminarea ciclului primar. (Chen, 2011)

În Japonia, guvernul a implementat o politică publică de prevenire a abandonului școlar prin

intermediul programului "Team Minna", care se concentrează pe sprijinirea elevilor care se
confruntă cu dificultăți la școală. Programul oferă o gamă largă de servicii, cum ar fi tutoriat,
consiliere și activități extracurriculare, pentru a ajuta elevii să își îmbunătățească
performanțele academice și să rămână interesați de școală. Programul a avut un impact
semnificativ în reducerea ratei abandonului școlar și în creșterea succesului academic al
elevilor. (Ekstrom, 1996)

În Australia, guvernul a implementat o serie de politici publice pentru a preveni abandonul

școlar, inclusiv programul "Stay in School Initiative". Acest program oferă resurse financiare și
educaționale pentru elevi care se confruntă cu probleme financiare, sociale sau de sănătate,
pentru a-i ajuta să își continue studiile. Programul oferă, de asemenea, servicii de consiliere și
sprijin pentru a ajuta elevii să depășească problemele cu care se confruntă și să rămână
motivați în școală. (Allensworth, 2017)

În Europa, Uniunea Europeană a implementat politici publice și programe pentru a preveni

abandonul școlar, prin intermediul Programului Erasmus+. Acest program oferă finanțare
pentru activități educaționale și de formare pentru elevi și profesori, precum și pentru
parteneriate între școli și organizații educaționale. Programul Erasmus+ promovează, de
asemenea, mobilitatea elevilor și profesorilor în Europa, pentru a-i ajuta să își îmbunătățească
cunoștințele și abilitățile și să își dezvolte rețele de contacte internaționale.
Politicile publice și programele de prevenire a abandonului școlar variază de la o țară la alta, dar
au un impact semnificativ în reducerea ratei abandonului școlar și în îmbunătățirea
performanțelor academice ale elevilor. Investiția în educație, recrutarea de profesori bine
pregătiți, oferirea de resurse financiare și educaționale și crearea unor programe personalizate
de sprijin pentru elevi sunt câteva dintre politicile publice și programele care au fost eficiente în
prevenirea abandonului școlar. Guvernele ar trebui să continue să investească în aceste politici
publice și programe, pentru a asigura că toți copiii și tinerii au acces la o educație de calitate și
pentru a reduce numărul celor care abandonează școala înainte de a-și finaliza studiile.

De asemenea, este important să se acorde atenție nevoilor specifice ale elevilor din grupurile
defavorizate, cum ar fi cei proveniți din medii socio-economice precare, minoritățile etnice sau
elevii cu dizabilități. Politicile publice și programele ar trebui să fie concepute pentru a aborda
nevoile specifice ale acestor elevi și pentru a le oferi sprijinul necesar pentru a rămâne interesați
și implicați în educație.

Deși politicile publice și programele de prevenire a abandonului școlar sunt importante, este, de
asemenea, important să se recunoască că acestea nu sunt singurele soluții. Abandonul școlar este
adesea rezultatul unui ansamblu de factori, care pot include probleme economice, sociale,
culturale sau personale. Prin urmare, este important să se abordeze acești factori prin intermediul
unor politici publice și programe mai largi, care să se concentreze pe probleme precum sărăcia,
inegalitatea socială, discriminarea sau problemele de sănătate mentală.

Prevenirea abandonului școlar este o provocare majoră pentru guvernele din întreaga lume.
Politicile publice și programele pot avea un impact semnificativ în reducerea ratei abandonului
școlar și în îmbunătățirea performanțelor academice ale elevilor. Investiția în educație, recrutarea
de profesori bine pregătiți, oferirea de resurse financiare și educaționale și crearea unor
programe personalizate de sprijin pentru elevi sunt câteva dintre politicile publice și programele
care au fost eficiente în prevenirea abandonului școlar. Cu toate acestea, este important să se
abordeze și factorii subiacenți, precum sărăcia, inegalitatea socială sau problemele de sănătate
mentală, prin intermediul unor politici publice și programe mai largi, pentru a asigura că toți
copiii și tinerii au acces la o educație de calitate și pentru a reduce numărul celor care
abandonează școala înainte de a-și finaliza studiile.
3.2.Analiza principalelor politici publice/programe de prevenire a abandonului școlar
la nivel național

În România, abandonul școlar rămâne o problemă majoră. În ciuda eforturilor guvernamentale

pentru a reduce rata abandonului școlar, acest fenomen persistă și are un impact semnificativ
asupra vieții tinerilor și asupra societății în ansamblu. În acest context, este important să
analizăm principalele politici publice și programe de prevenire a abandonului școlar la nivel
național și să evaluăm eficacitatea lor în reducerea ratei abandonului școlar.

Una dintre principalele politici publice de prevenire a abandonului școlar din România este
"Școala după școală". Acest program oferă elevilor activități extracurriculare, inclusiv cursuri de
limbi străine, ateliere de artă și dezbateri, care să-i motiveze să continue să învețe. Programul a
fost inițiat în 2003 și este finanțat de către guvern. Studiile arată că programul a avut un impact
pozitiv asupra prezenței la școală și asupra performanțelor școlare ale elevilor. În plus,
programul a fost bine primit de către elevi, părinți și profesori. (Bolboacă, 2020)

Un alt program important de prevenire a abandonului școlar este "A doua șansă". Acest program
oferă oportunități de învățare și dezvoltare pentru tinerii care au părăsit sistemul de învățământ și
nu au finalizat studiile obligatorii. Programul oferă cursuri de pregătire pentru examenele de
bacalaureat și de admitere la facultate, precum și formare profesională în domenii precum
informatica, gastronomia, coafura și frizeria. Programul a fost implementat în 2003 și a avut un
impact pozitiv în reducerea ratei abandonului școlar și în creșterea ratei de absolvire a liceului.

În plus, guvernul român a implementat mai multe programe și politici publice de sprijin pentru
elevii din medii defavorizate. Printre acestea se numără programe de burse pentru elevii cu
performanțe școlare bune, programe de încurajare a elevilor cu dizabilități de a urma studii
universitare și programe de sprijin pentru elevii din mediul rural. Aceste programe au fost
eficiente în reducerea abandonului școlar și în creșterea șanselor de succes pentru elevii din
medii defavorizate. (Balan, 2018)

Programul "România Educată" - acesta este un program complex care vizează îmbunătățirea
calității educației în România. Printre obiectivele programului se numără reducerea
abandonului școlar, creșterea accesului la educație pentru toți copiii și tinerii din România,
dezvoltarea competențelor digitale și îmbunătățirea condițiilor de învățământ.
Programul "Șansa ta" - acest program este destinat copiilor și tinerilor din medii defavorizate
care sunt în pericol de abandon școlar. Programul oferă sprijin material și educațional, cum ar
fi burse școlare, manuale, materiale didactice și îndrumare pentru a-i ajuta pe copii să-și
continue studiile.

Programul "O șansă pentru fiecare copil" - acest program este destinat copiilor care provin din
familii cu venituri mici sau care trăiesc în medii defavorizate. Programul oferă sprijin material și
educațional, cum ar fi burse școlare, manuale, materiale didactice și îndrumare pentru a-i ajuta pe
copii să-și continue studiile și să-și dezvolte abilitățile. (Bolboacă, 2020)

Pe de altă parte, o altă politică publică importantă în prevenirea abandonului școlar în România
este programul "Școala după școală". Acesta a fost lansat în anul 2007 și este implementat de
Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice. Scopul programului este de a oferi sprijin
educațional elevilor din învățământul primar și gimnazial, prin activități extracurriculare care să
le dezvolte abilitățile de învățare și competențele sociale și emoționale.

Școala după școală oferă elevilor oportunități de a participa la diverse activități educative și
recreative, precum: programe de dezvoltare a abilităților de citire, scriere și matematică,
activități sportive și artistice, programe de dezvoltare personală și socială, excursii și tabere,
acces la biblioteci și multe altele. Programul este finanțat din fonduri europene și naționale și
este implementat în școli din zone defavorizate și cu rate mari de abandon școlar.

În plus, Guvernul României a lansat în anul 2014 Programul Național de Dezvoltare a

Învățământului Timpuriu, care își propune să asigure accesul la educație timpurie pentru toți
copiii cu vârste cuprinse între 3 și 6 ani. Acest program are ca obiectiv dezvoltarea
competențelor socio-emoționale, cognitive și de limbaj ale copiilor înainte de începerea școlii,
prin intermediul activităților educaționale din grădinițe și creșe.

În ceea ce privește învățământul profesional și tehnic, Guvernul României a lansat Programul

Național de Formare Profesională a Adulților în anul 2015. Acest program are ca obiectiv
dezvoltarea competențelor profesionale ale adulților care au abandonat școala sau care nu au
absolvit un program de învățământ de nivel mediu. Programul oferă cursuri de formare
profesională în domenii precum IT, mecanică, construcții, turism, alimentație publică și
multe altele, iar participanții beneficiază de certificare a competențelor dobândite.
3.3.Analiza principalelor politici publice/programe de prevenire a abandonului școlar
la nivelul județului Hunedoara

Abandonul școlar este o problemă gravă cu care se confruntă România, iar județul Hunedoara nu
face excepție. În această analiză, vom examina principalele politici publice și programe
implementate la nivelul județului Hunedoara pentru prevenirea abandonului școlar.

În primul rând, trebuie menționat faptul că județul Hunedoara se confruntă cu o situație dificilă
în ceea ce privește abandonul școlar, cu o rată a abandonului de aproximativ 11,5% în anul
2020 conform datelor furnizate de Inspectoratul Școlar Județean Hunedoara. Astfel, autoritățile
locale și regionale au dezvoltat o serie de politici publice și programe pentru a combate această
problemă.

În prezent, abandonul școlar rămâne o problemă majoră la nivelul județului Hunedoara, cu o

rată a abandonului de 4,45% în anul 2020, conform datelor furnizate de Ministerul Educației.
Din fericire, autoritățile locale și regionale au pus în aplicare o serie de politici publice și
programe menite să reducă această rată și să prevină abandonul școlar.

Una dintre cele mai importante politici publice implementate în județul Hunedoara este
Programul național pentru prevenirea abandonului școlar, coordonat de Ministerul Educației și
Cercetării Științifice. Acest program are ca obiective creșterea gradului de participare a
copiilor și tinerilor la învățământul preuniversitar, reducerea ratei de abandon școlar și
îmbunătățirea performanțelor școlare. (nemotivat O. n., n.d.)

În cadrul acestui program, județul Hunedoara a implementat mai multe acțiuni specifice, cum ar
fi creșterea numărului de consilieri școlari și psihologi în școli, organizarea de activități extra-
curriculare pentru elevi și susținerea financiară a elevilor cu situații materiale dificile.

Un alt program important implementat în județul Hunedoara este "Școala altfel", care oferă
elevilor oportunitatea de a experimenta și învăța prin activități diferite de cele tradiționale din
sălile de clasă. Programul se desfășoară timp de o săptămână în fiecare an școlar și are ca
scop îmbunătățirea motivației și a performanțelor școlare, precum și reducerea ratei de
absență și abandon școlar.
În plus, la nivel local, autoritățile din județul Hunedoara au dezvoltat programe și politici publice
specifice. De exemplu, Consiliul Județean Hunedoara a implementat Programul de sprijinire a
copiilor și tinerilor din medii defavorizate, care oferă sprijin financiar și material pentru copiii și
tinerii care se confruntă cu situații dificile. Programul include și acțiuni de sprijinire a părinților
și a familiilor acestora, pentru a reduce presiunea financiară și pentru a-i ajuta să înțeleagă
importanța educației.

În ceea ce privește politica publică de prevenire a abandonului școlar în județul Hunedoara,

există mai multe programe și inițiative derulate de către autoritățile locale și regionale, dar și
de organizații neguvernamentale și de sectorul privat.

Un prim program important este "Școala altfel", care își propune să ofere elevilor oportunități de
a-și dezvolta abilitățile și competențele prin activități extracurriculare, precum excursii, vizite la
muzee și alte activități culturale și sportive. Acest program a fost implementat cu succes în
numeroase școli din județul Hunedoara, fiind apreciat de elevi, cadre didactice și părinți pentru
impactul său pozitiv asupra motivației și angajamentului elevilor față de școală.

O altă inițiativă importantă este programul "Șansa ta", derulat de către Fundația Vodafone
România în parteneriat cu Inspectoratul Școlar Județean Hunedoara. Acest program are ca
obiectiv creșterea șanselor de reușită școlară pentru elevii aflați în situații dificile, prin acordarea
de burse școlare, susținere pentru achiziționarea de materiale didactice și echipamente, dar și
prin furnizarea de sprijin educațional și consiliere. (Șomlea, 2016)

Un alt program important este "Școala pentru toți", care își propune să sprijine accesul la
educație a copiilor și tinerilor din medii defavorizate din județul Hunedoara. Acest program
oferă sprijin financiar și material pentru achiziționarea de manuale și alte materiale didactice, dar
și pentru acoperirea cheltuielilor de transport și cazare în cazul în care elevii trebuie să se
deplaseze la școli din alte localități.

În plus, în județul Hunedoara funcționează mai multe centre de îngrijire pentru copiii cu nevoi
speciale, care oferă sprijin și asistență educațională pentru aceștia. Aceste centre oferă terapii
și intervenții specializate pentru copiii cu diverse afecțiuni sau dizabilități, precum și programe
educaționale personalizate pentru a le sprijini dezvoltarea și integrarea în societate.
De asemenea, autoritățile locale și regionale din județul Hunedoara derulează campanii de
informare și conștientizare a importanței educației, atât pentru elevi, cât și pentru părinți și
comunitatea locală. Aceste campanii vizează îmbunătățirea comunicării și colaborării între
părinți, cadre didactice și autorități locale în vederea prevenirii abandonului școlar. (nemotivat
O. n., n.d.)
Bibliografie:

1. Allen, J., & Gorski, P. C. (2013). Intervening with Latino youth who are at risk of
dropping out of school. Multicultural Education, 20(3), 38-44.
2. Allensworth, E. M., & Easton, J. Q. (2017). What matters for staying on-track and
graduating in Chicago public high schools: A focus on English language learners. Journal
of Education for Students Placed at Risk, 22(3-4), 161-181.
3. Balan, C., & Munteanu, M. (2018). Politici publice pentru promovarea antreprenoriatului.
Editura Lumen.
4. Bărbulescu, C. (2019). Abandonul școlar în România: Cauze, consecințe și
soluții.Jurnalul de Studii Juridice, 20, 65-84
5. Bărbuță-Mișu, N., & Fota, C. (2016). Politici publice pentru egalitatea de gen în
România. Editura Universității din București.
6. Barr, J. (2016). The impact of school climate on student absenteeism and dropout rates.
International Journal of Educational Leadership Preparation, 11(1), 1-16.
7. Bolboacă, S. D., & Gavriluță, G. (2020). Abandonul școlar în învățământul preuniversitar
din România. Revista Română de Sociologie, 31(3), 135-151.
8. Bridgeland, J. M., Dilulio Jr, J. J., & Morison, K. B. (2006). The silent epidemic:
Perspectives of high school dropouts. Civic Enterprises.
9. Cătălin, M., & Daciana, D. (2019). Abandonul școlar în România: Cauze, consecințe și
soluții. Revista de Stiinte Politice, 63, 113-124.
10. Chen, G., & Gregory, A. (2011). Putting students on the path to learning: A case for fully
engaging students in work-based learning experiences. Journal of Education and Work,
24(3-4), 329-352.
11. Ciucă, V. (2019). Abandonul școlar în România: Cauze și soluții. Sociologie
Românească, 17(1), 9-20.
12. College Student Retention: Research, Theory & Practice, 8(1), 1-19.
13. Dăianu, D., & Voinea, L. (2019). Politici publice pentru o dezvoltare durabilă în
România. Editura Universitară.
14. Dobre, C. (2018). Abandonul școlar în România: O analiză a factorilor de risc și a
măsurilor de prevenire și combatere a fenomenului. Revista de Științe ale Educației, 5,
83-98.
15. Ekstrom, R. B., Goertz, M. E., Pollack, J. M., & Rock, D. A. (1986). Who drops out of
high school and why? Findings from a national study. Teachers College Record, 87(3),
356-373.
16. Fira, A. (2019). Abandonul școlar: O perspectivă socio-psihologică. Revista de
Psihologie Socială, 2, 23-38.
17. Ghetau, V., & Balica, E. (2020). Abandonul școlar în învățământul primar din România.
Studii și Cercetări de Sociologie și Psihologie, 25(1), 68-80.
18. Grigoraș, V. (2019). Abandonul școlar în mediul rural din România. Cercetări
Agronomice în Moldova, 52(4), 59-68.
19. Hotărârea nr. 1077/2014 privind aprobarea Strategiei naționale privind prevenirea și
combaterea abandonului școlar în sistemul de învățământ preuniversitar, pentru perioada
2014-2020: https://www.edu.ro/hotararea-nr.-1077-2014
20. Hotărârea nr. 1077/2014 privind aprobarea Strategiei naționale privind prevenirea și
combaterea abandonului școlar în sistemul de învățământ preuniversitar, pentru perioada
2014-2020: https://www.edu.ro/hotararea-nr.1077-2014
21. Hotărârea nr. 1514/2014 privind aprobarea Programului național de prevenire și
combatere a abandonului școlar în sistemul de învățământ preuniversitar, pentru perioada
2014-2020: https://www.edu.ro/programul-national-de-prevenire-si-combatere-a-
abandonului-scolar
22. Hotărârea nr. 1514/2014 privind aprobarea Programului național de prevenire și
combatere a abandonului școlar în sistemul de învățământ preuniversitar, pentru perioada
2014-2020: https://www.edu.ro/programul-national-de-prevenire-si-combatere-a-
abandonului-scolar
23. Lee, J. (2000). Racial and ethnic achievement gap trends: Reversing the progress toward
equity? Educational Researcher, 29(9), 3-12.
24. Legea nr. 1/2011 privind educația națională:
http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/135345
25. Legea nr. 1/2011 privind educația națională:
http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/135345
26. Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului:
http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/58463
27. Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului:
http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/58463
28. Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului:
http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/58463
29. Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului:
http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/58463
30. Legea nr. 273/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului:
http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/58464
31. Legea nr. 273/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului:
http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/58464
32. Mihalache, A. (2018). Abandonul școlar în România: Cauze și soluții. Revista de Științe
ale Educației, 5, 65-82.
33. Mironescu, A. (2020). Abandonul școlar în învățământul secundar din România: O
analiză comparativă între mediul urban și rural. Analele Universității din Craiova, Seria
Sociologie, 1(48), 61-76.
34. Moraru, A. (2019). Abandonul școlar: Cauze și soluții. Revista de Pedagogie, 67(2), 97-
112.University Press.
35. Munteanu, A. (2019). Politici publice și gestionarea resurselor umane. Editura
Universității din București.
36. Negrea, I. (2018). Abandonul școlar în România: O analiză a cauzelor și a măsurilor de
prevenire și combatere a fenomenului. Revista de Pedagogie, 66(2), 117-131.
37. Ordinul nr. 3142/2017 pentru aprobarea metodologiei de monitorizare a frecvenței
școlare și de intervenție în cazul absenteismului școlar nemotivat:
https://www.edu.ro/monitorizarea-frecventei-scolare-si-interventia-in-cazul-
absenteismului-scolar-nemotivat
38. Ordinul nr. 3142/2017 pentru aprobarea metodologiei de monitorizare a frecvenței
școlare și de intervenție în cazul absenteismului școlar nemotivat:
https://www.edu.ro/monitorizarea-frecventei-scolare-si-interventia-in-cazul-
absenteismului-scolar-nemotivat
39. Ordinul nr. 3731/2014 privind aprobarea Regulamentului-cadru privind organizarea și
funcționarea serviciilor de asistență psihopedagogică și a serviciilor de consiliere și
 orientare în carieră: https://www.edu.ro/regulamentul-cadru-privind-organizarea-si-
functionarea-serviciilor-de-asistenta-psihopedagogica
40. Ordinul nr. 3731/2014 privind aprobarea Regulamentului-cadru privind organizarea și
funcționarea serviciilor de asistență psihopedagogică și a serviciilor de consiliere și
orientare în carieră: https://www.edu.ro/regulamentul-cadru-privind-organizarea-si-
functionarea-serviciilor-de-asistenta-psihopedagogica
41. Ordinul nr. 5552/2016 pentru aprobarea Regulamentului-cadru privind organizarea și
desfășurarea activităților de monitorizare a frecvenței școlare și de intervenție în cazul
absenteismului școlar nemotivat: https://www.edu.ro/regulamentul-cadru-privind-
organizarea-si-desfasurarea-activitatilor-de-monitorizare-a-frecventei-scolare
42. Ordinul nr. 5552/2016 pentru aprobarea Regulamentului-cadru privind organizarea și
desfășurarea activităților de monitorizare a frecvenței școlare și de intervenție în cazul
absenteismului școlar nemotivat: https://www.edu.ro/regulamentul-cadru-privind-
organizarea-si-desfasurarea-activitatilor-de-monitorizare-a-frecventei-scolare
43. Rumberger, R. W. (1987). High school dropouts: A review of issues and evidence.
Review of Educational Research, 57(2), 101-121.
44. Rumberger, R. W. (1995). Dropping out of middle school: A multilevel analysis of
students and schools. American Educational Research Journal, 32(3), 583-625.
45. Rumberger, R. W. (2004). Why students drop out of school and what can be done.
Annual Review of Sociology, 30, 207-233.
46. Rumberger, R. W. (2011). Dropping out: Why students drop out of high school and what
can be done about it. Harvard Bărbulescu, C. (2019). Abandonul școlar în România:
Cauze, consecințe și soluții. Jurnalul de Studii Juridice, 20, 65-84.
47. Săvoiu, G., & Dobrescu, E. M. (2017). Politici publice și managementul public. Editura
Universitară.
48. Șomlea, R., & Chițu, I. (2016). Politici publice în administrația publică locală. Editura
Hamangiu.
49. Stoian, I., & Zamfir, A. (2018). Politici publice pentru dezvoltarea rurală. Editura
Economică.
50. Tinto, V. (2006). Research and practice of student retention: What next? Journal of