EDUCAȚIA SCHIMBĂ DESTINE!

Piticariu Simona Nicoleta, Liceul Tehnologic Dorna Candrenilor

Educaţia reprezintă, pentru orice societate, un domeniu cheie pentru dezvoltarea durabilă și
competitivă a acesteia. Investițiile în capitalul uman, într-un sistem educativ performant, echitabil
sunt vitale pentru dezvoltarea unei societăți bazate pe cunoaștere. Din această perspectivă,
prioritatea acordată formării inițiale și continue a resursei umane este esențială pentru finalizarea
unei forme de învățământ și pentru inserția absolvenților pe piața muncii.
În acest context, fenomenul de abandon școlar ce tinde să se extindă în anumite medii și
comunități umane reprezintă un risc major pentru dezvoltarea societății în ansamblu.
Abandonul şcolar este o realitate socială complexă având o multitudine de cauze şi având
nevoie, prin urmare de răspunsuri multiple. Şcoala are un rol esențial pentru viitorul tinerilor şi
implicit pentru viitorul societăţii. Școala are rol de formare, de educare, de integrare şi de
socializare. Ca orice instituţie, şcoala prezintă o serie de dificultăţi, abandonul şcolar fiind una
dintre acestea. Abandonul şcolar are consecinţe negative atât asupra tânărului care abandonează cât
şi asupra societăţii.
Absenteismul în masă urmat de abandonul școlar are implicații sociale și economice
importante. Părăsirea timpurie a școlii este un factor major care contribuie la excluziunea socială
ulterioară în viață. Tinerii care părăsesc prematur școala sunt mai predispuși riscului asociat
șomajului sau al celui de a câștiga mai puțin odată ce găsesc un loc de muncă. Analizele relevă
faptul că mulți tineri din rândul populației școlare părăsesc sistemul de învățământ fără a deține
abilitățile și formarea solicitate pe piața muncii, în acest fel, aceștia pornesc stângaci, cu posibilitate
minimă de angajare.
Elevii părăsesc școala timpuriu dintr-o varietate de motive, acestea fiind caracteristice
fiecărui caz. Unii elevi părăsesc școala deoarece se confruntă cu probleme personale sau familiale,
alții părăsesc școala din cauza sănătății sau a dificultăților emoționale; unii elevi nu sunt mulțumiți
de educația pe care o primesc la școală considerând metodele de predare inadecvate nevoilor lor,
dar sunt și elevi care au o relație șubredă cu cadrele didactice sau colegii. De asemenea bulling-ul,
agresivitatea sau climatul negativ din școală îi determină pe elevi să absenteze frecvent până ce
ajung la abandon școlar.
Elevii care absentează adeseori ajung să părăsească timpuriu școala. Cred că părăsirea
timpurie a școlii pare să urmeze anumite tipare, de aceea unii elevi sunt mai expuși riscului decât
alții. Elevii care renunță la studii provin cel mai adesea din medii dezavantajate social, cu părinți
șomeri, familii cu un nivel de educație scăzut, familii cu un singur părinte, familii numeroase,
familii cu părinții divorțați; din grupuri mai vulnerabile, copii cu nevoi educaționale speciale sau
mame adolescent; din grupuri minoritare sau familii cu părinți plecați în străinătate. Cauzele
părăsirii timpurii a școlii sunt numeroase și diverse, slaba conștientizare a familiei în legătură cu
importanța dezvoltării potențialului copiilor, atitudini discriminatorii sau negative privind
incluziunea școlară a copiilor, insuficiența serviciilor de sprijin oferite, lipsa adaptării rezonabile în
învățământ etc.
Despre educaţie se vorbeşte foarte mult în toate mediile şi situaţiile sociale. Instituţiile,
organizaţiile sociale, comunităţile umane, dar şi fiecare om, în numeroase contexte de viaţă,
individuale şi colective, evocă puterea sau slăbiciunea educaţiei în faţa unor rezultate în activităţi
care duc la satisfacţii sau insatisfacţii, la succes sau insucces. Numărul mare de absenţe duce la
imposibilitatea încheierii situaţiei şcolare, a promovării care atrag după ele repetenţia şi, mai târziu
abandonul şcolar.
Profesorul deține un loc secund în cadrul activităților didactice, într-un sistem educațional
centrat în special pe nevoile elevului, dar în actul educațional deține cel mai important rol
deoarece el formează, construiește, educă, iar rezultatul muncii sale îl reprezintă elevii cumpătați,
serioși, eficace care vor constitui o societate echilibrată.
Profesorii au capacitatea să crească motivaţia elevilor pentru studiu prin elaborarea unor
programe şi proiecte educative şcolare şi extracurriculare menite să crească rata participării şcolare
şi să faciliteze integrarea copiilor care au abandonat şcoala, în acest mod urmărind să scadă rata
absenteismului şi abandonului şcolar. De asemenea se dorește creşterea frecvenţei şi a menţinerii
într-un sistem de educaţie de calitate pentru elevii expuşi riscului de abandon şcolar, prin implicarea
acestora în activităţi remediale şi de consiliere atractive, dar și dezvoltarea activităților specifice
pentru îmbunătățirea și promovarea abilităților sociale în scopul integrării sociale a celor expuși la
abandonul şcolar. În activitățile pe care le propun, cadrele didactice trebuie să reflecteze asupra
dezvoltării şi diversificării strategiilor didactice care să ducă la diminuarea abandonului şcolar, să
promoveze metode în predare-învăţare incluzive care să răspundă nevoilor elevilor, să crească
motivaţia elevilor de a-şi continua studiile. Obiectivele principale ar putea fi: conştientizarea
importanţei educaţiei în formarea personalităţii elevului, atât în rândul elevilor problemă, cât şi a
părinţilor acestora; stimularea motivaţiei învăţării prin atragerea la activităţi extraşcolare a elevilor
ce provin din familii dezorganizate şi cu posibilităţi materiale reduse; identificarea, procurarea şi
utilizarea fondurilor din sponsorizări pentru susţinerea unor cheltuieli materiale ale elevilor
problemă; prevenirea şi combaterea fenomenului infracţional în rândul elevilor; acordarea de suport
elevilor cu risc de abandon şcolar în vederea menţinerii acestora în sistemul învăţământului;
implicarea sistemului familial în reabilitarea şcolară şi socială a elevului cu risc de abandon şcolar;
creşterea gradului de implicare a comunităţii locale în soluţionarea situaţiilor de abandon sau risc de
abandon şcolar din şcoala.
Printre activitățile propuse s-ar putea număra: întâlnirile între elevi pe clase, pe niveluri
diferite, în vederea împărtăşirii din experienţa privind modalităţile şi condiţiile de învăţare în
familie, dezbateri realizate pe diferite teme în legătură cu cauzele succesului și insuccesului școlar,
program flexibil, atractiv, modern pentru elevii aflați în situație de abandon, programe de
consultanță pentru elevii care prezintă lacune și doresc să recupereze materia. Este foarte
importantă, în acest sens, pregătirea cadrelor didactice. S-ar putea realiza programe de formare
continuă cu ajutorul cărora, profesorii să obțină competențe și abilități pentru a preveni și a
contracara problema abandonului școlar. Un profesor care este pregatit este cu siguranță pe calea
cea bună în ceea ce privește reușita predării. Așadar strategiile de interventie trebuie să vizeze
scoala, în principal în ceea ce privește calitatea interventiei instructiv-educative, pertinența
conținuturilor în raport cu trebuințele de învățare ale elevilor, relevanța metodelor și stilurilor
didactice pentru situațiile cognitive ale elevilor, sistemul de evaluare etc.
În concluzie, educația este percepută ca o funcţie esențială a societăţii, iar şcoala drept
principala instituţie prin care societatea îşi perpetuează existenţa. Astfel, şcoala este factorul cheie
al dezvoltării. De la şcoală se aşteaptă astăzi să îi ajute pe elevi să cunoască trecutul şi să înţeleagă
prezentul, să îi ajute să conştientizeze şi să îşi asume responsabilitatea pentru a se implica în
orientarea destinului colectivităţilor către un viitor dorit. Școala trebuie să încerce să suplinească
prin oferta sa lipsurile cu care vine elevul din familie şi comunitate, să elimine sau să minimalizeze
efectele negative pe care o parte dintre aspectele legate de contextul socializării le pot avea asupra
şcolarizării copilului și să îndrume elevul pe calea reușitei școlare.