Strategii de prevenire și diminuare a abandonului școlar

Prof. înv. primar Poleucă Elena Steluța

Școala Gimnazială Bivolărie

Abandonul şcolar constă în decizia de a întrerupe parcursul şcolar, înainte de finalizarea unui anumit
nivel de învăţământ. Există definiţii ale abandonului şcolar care îl asociază părăsirii timpurii a unui
parcurs educativ, înainte de obţinerea unei diplome.

Prevenirea părăsirii timpurii a școlii este considerată ca fiind deosebit de importantă, nu numai pentru
a combate consecințele negative ale sărăciei și excluziunii sociale asupra dezvoltării copilului, dar și
pentru a oferi copiilor mijloacele necesare pentru a întrerupe ciclul de transmitere a dezavantajului între
generații.

Preocuparea pentru prevenirea şi diminuarea abandonului şcolar trebuie privită ca o prioritate a

sistemului de educaţie cu atât mai mult cu cât factorii determinanţi ai abandonului se multiplică şi
diversifică, ca adaptare la contextul social, economic, cultural, profesional din ce în ce mai provocator în
care sistemul de învăţământ funcţionează

Prevenirea abandonului școlar constă în ansamblul de măsuri în domeniul educaţiei, a condiţiilor

socio-economice, de utilizare a timpului liber, de facilitare a comunicării, de modelare a
comportamentului, de ameliorare a condiţiilor de mediu, luat în scopul diminuării (înlăturării) factorilor
de risc şi de întărire a factorilor de protecţie.

Factorii care conduc la apariția fenomenului de abandon școlar:

Factori individuali

Aceştia se referă la capacitatea personală a elevului de a reacţiona, adică de resursele personale, de

bogăţia şi calitatea ,,schemelor de adaptare “ , unii elevi au un potenţial mai mare de adaptare, iar alţii
unul mai redus( mai rigizi, mai puţin permisivi în relaţiile cu ceilalţi).Etichetările ca „ elev slab” , „ elev
rău” duc la scăderea stimei de sine, la scăderea încrederii în propriile forţe cât şi în persoanele din jurul
său.

Mediul familial

Familia reprezintă cel dintâi şi cel mai important context de viaţă, cu un rol deosebit în socializarea
copilului.Familia oferă copilului un sentiment de siguranţă, singurul care-i permite acestuia sã se
emancipeze şi să-şi dobândeascã personalitatea.Un rol foarte important în dezvoltarea copilului îl
reprezintã tipul de familie din care acesta provine.Dezinteresul manifestat de părinţi în ceea ce priveşte
educaţia, dar şi nivelul scăzut de instrucţie al acestora sau concepţiile despre aceasta, au un impact
negativ asupra şcolarizării elevului.

Mediul şcolar

Cunoaşterea insuficientă a elevilor, datorită numărului mare dintr-o clasă sau datorită dezinteresului
manifestat de către profesori;lipsa de profesionalism, manifestată fie prin severitatea profesorului (
poate induce starea de teamă, anxietate a elevului), fie prin permisivitate reprezintă un factor ce poate
influenţa abandonul şcolar;lipsa dotărilor materiale în instituţiile de învãţământ. Lipsa şcolilor la sate
determinã mulţi elevi să parcurgã zilnic un drum lung până la o şcoală apropiată sau mai bine dotată.

Contextul social

Putem vorbi de lipsa investiţiilor statului în domeniul educaţiei. O importantã influenţă negativă asupra
percepţiei educaţiei o reprezintă mass-media, prin promovarea din ce în ce mai largă a celor neşcolarizaţi
care au reuşit în viaţă prin noroc şi înzestrările de la natură. Pentru copii, aceştia reprezintă modele drept
de urmat deoarece şcoala nu oferã aceleaşi perspective. Adeseori, cei care provin din mediul rural sunt
stigmatizaţi în legãturã cu mediul lor de provenienţă.

Factori de ordin socio-cultural sau religios

In această categorie se includ indicatorii care se referă la putere şi status social, cum ar fi de exemplu :
apartenenţa etnică, apartenenţa la clasa socială, sexul ( încă mai există concepţia conform căreia fetele nu
au nevoie de o educaţie aprofundatã, ele trebuind sã se limiteze la rolul de casnică), apartenenţa la
comunităţi de tip rural/urban etc.

Factori (cauze) de ordin economic

Copii care traiesc în familii sarace au şanse mai mici de a-şi înşusi o educaţie şcolară completă.
Statutul economic corelat cu abandonul şcolar este evaluat prin variabilele precum:

-gradul de instruire şi educaţia parinţilor

-profesia tatălui

-venitul familiei şi nivelul de viaţa al acestuia.

S-a avansat ideea că absentismul şi delicvenţa pot fi diminuate daca li se va permite tinerilor să-si
asume o poziţie productivă pe piaţa muncii.

Factori (cauze) de ordin psihologic

Etichetarea ca „elev slab” şi deprivarea de status reduc stima de sine a elevilor şi subminează
încercarea lor de a-şi construi o identitate sociala pozitivă. În aceste condiţii elevii care nu au resursele
necesare pentru a se mobiliza în vederea depăşirii dificultăţilor, vor căuta să-şi satisfacă nevoia valorizare
personală în afara şcolii, eventual prin abandon.

Factori (cauze) de ordin pedagogic

Vizează calitatea vieţii şcolare, pertinenţa conţinuturilor în raport cu trebuinţele de învăţare ale elevilor,
caracteristicile procedurilor de evaluare şi ale orientării şcolare şi profesionale, deschiderea şcolii faţă de
problemele comunităţii, stilul disciplinei şcolare,etc. Calitatea vieţii şcolare şi a educaţiei şcolare
influenţează rata abandonului; evidenţele existente indică faptul că cele mai înalte rate de abandon şcolar
le influenţează şcolile segregate, şcolile în care se pune un mare accent pe supraveghere şi testare.

Măsuri de intervenție și impactul acestora asupra reducerii abandonului școlar:

-centrarea educaţiei pe elev (alegerea metodelor didactice, adaptarea conţinuturilor la nivelul de
înzestrare de care dispune elevul, creşterea gradului de atractivitate a orelor de clasă) urmărindu-se
motivarea permanentă a copilului pentru învăţare

- intervenţie personalizată în echipă interdisciplinară ( diriginte, profesor psihopedagog, părinţi,

reprezentanţi ai Poliţiei, asistent social etc)

- consilierea psihopedagogică specializată a elevilor, părinţilor şi cadrelor

-parteneriate cu organizaţii civice

Părinţii sunt cei care pot fi implicați în prevenirea abandonului școlar. Trebuie ajutaţi să
conştientizeze rolul mediului familial în educaţie şi să înveţe modurile în care îşi pot ajuta copiii la
efectuarea temelor; trebuie implicaţi într-o comunicare bidirecţională, permanentă, cu şcoala;trebuie
încurajaţi să se ofere voluntari pentru realizarea diferitelor activităţi ale elevilor;trebuie implicaţi în
luarea deciziilor( în consiliile de administraţie, în consiliile reprezentative ale părinţilor, în comitetele
locale de sprijin etc.)