ABANDONUL ŞCOLAR

Prof. Ilaria Mânză

Prof. Gabriela Panait
Școala Româno-Britanică

Galați

Literatura de specialitate ne oferă mai multe definiții ale abandonului școlar: ,,o formă a eşecului
şcolar’’ sau ,,părăsirea sistemului de educaţie înainte de finalizarea învăţământului obligatoriu’’
sau ,,ieşirea din şcoală înainte de absolvirea uneia din nivelurile acesteia’’ sau ,,ieșirea din școală în
general, indiferent de nivel, fără obținerea diplomei care să ateste finalizarea studiilor’’ori ,,ieșirea din
sistemul de învățământ fără un act care sa-l certifice pe piața muncii.’’
Definiția oficială a abandonului școlar este detaliată în Regulamentul de Organizare și
Funcționare a Unităților de Învățământ Preuniversitar, art.68, alin.(5).Mai exact, conform acestuia, se
află în situație de abandon școlar elevul care frecventează cursurile de zi ale unei clase din
învățământul obligatoriu, depășind cu mai mult de doi ani vârsta clasei respective.
Abandonul școlar reprezintă un fenomen serios și larg răspândit care ar trebui să fie o prioritate
pentru toți cei implicați în procesul educației: factori de decizie, părinți, cadre didactice și elevi.
Motivele pentru care elevii renunță la școală sunt multe, dar rezultatul e același, an după an.
Copiii sunt primii care pierd șanse de a se pregăti pentru slujbe bune, de a ridica mediul în care trăiesc,
ocazia de a ține pasul cu lumea în care trăim. Societatea pierde, pe termen lung, oameni instruiți, de
care e atâta nevoie, rămâne în urma dezvoltării globale, păstrează obiceiuri depășite, și e prea puțin
pregătită în fața crizelor. Suntem departe de a fi o țară educată. România are cel mai mare procent din
Uniune, privind abandonul școlar timpuriu. Avem o rată a abandonului de 15%, media europeană
ajunge la jumătate, iar statele moderne au sub 3%.
Cercetările realizate referitor la abandonul școlarpot fi grupate în trei mari categorii,
corespunzătoare perspectivelor de abordare:
-abordarea psihosocială a urmărit să demonstreze că aceia care abandonează școala sunt diferiți
de cei care își finalizează studiile în ceea ce privește unul sau mai multe atribute psihosociale sau
trăsături de personalitate ;numeroase studii de această factură au investigat rolul motivației,
inteligenței, imaginii de sine și agresivității în decizia de a abandona școala.

-perspectiva interacționistă interpretează abandonul școlar ca pe o consecință a interacțiunii dintre

caracteristicile individuale ale elevilor și cele ale mediului educațional, în care se includ ceilalți actori
sociali(profesori, colegi) și variabile ale programelor educative.
-teoria constrângerii externe afirmă că abandonul școlar nu este atât un produs al sărăciei, cât un
produs al presiunii factorilor de mediu pe care un individ nu îi poate controla.
De ce abandonează copii școala?
Abandonul școlar este o realitate socială complexă, având o multitudine de cauze, cauzele
sociale, care țin de familie:
-situația economică pauperă a unor familii
-modelul educațional indiferent, neglijent oferit de părinți
-dezorganizarea familiei care atrage după sine dificultăți materiale
-implicarea în activități ilegale
-lipsa unui loc de muncă
-încrederea scăzută în educație
-migrația, (problemele întâmpinate de copiii care părăsesc sistemul de învățământ românesc și
apoi se întorc)
-diferențele etnice
Cauzele care apar în anumite comunități( de exemplu în comunitatea romă,mediul rural)
-căsătoria timpurie
-apariția unui copil
-lipsa de securitate în anumite zone
Cauze psihologice care țin de personalitate și starea de sănătate a elevului:
-motivație școlară scăzută
-lipsă de interes
-încredere scăzută în educația școlară
-oboseală
-anxietate
-imagine de sine deteriorată
 -sentimente de inferioritate
-abilități sociale reduse
-refuzul de a adera la o alegere făcută de alții(reacție la presiunea exercitată de dorințele
adulților)
-abilități sociale reduse
Cauze psihopedagogice care țin de contextul școlar specific, inclusiv de relația profesor- elev
-comunicarea defectuoasă elev-profesor, ironizarea umilirea elevului,
-evaluarea subiectivă
-frica de evaluare
-conflict cu colegii
-practici educative percepute de elevi ca fiind nedrepte
-incompatibilitate între aspirațiile, trebuințele de învățare și oferta educațională a școlii
-formă de apărare împotriva disciplinei excesiv de rigidă
-violența
-neimplicarea
-repetenția frecventă
-integrarea insuficientă în colectivul clasei de elevi
Un alt factor important care contribuie la amplificarea absenteismului, este calitatea educației.
Școlile care nu oferă o educație de calitate pot duce la scăderea motivației și a interesului elevilor
pentru învățare. De asemenea, lipsa resurselor educaționale și a profesorilor bine pregătiți poate
contribui la părăsirea școlii. Bullingul, stigmatizarea sau violența în școală pot avea un impact
negativ asupra sănătății emoționale a elevilor și poate duce la absențe frecvente sau părăsirea
definitivă a școlii.
Combaterea absenteismului școlar este esențială pentru a se asigura că toți elevii își ating
potențialul maxim de învățare și reusesc să-și dezvolte competențe durabile capabile să se
adapteze societății ce este într-o continuă mișcare.
Înțelegerea cauzelor acestui fenomen este foarte importantă pentru a putea identifica soluții
potrivite.
-Ar trebui să existe legături mai puternice între elevi și profesori, pentru a putea înțelege
motivele absențelor, astfel încât să putem oferi sprijinul necesar.
-Sprijin timpuriu, cu întreruperi minime, pentru elevii care au nevoie de el
-Relații pozitive puternice cu părinții, aceștia pot fi cei mai buni aliați în lupta împotriva
absenteismului școlar, comunicarea regulată cu părinții poate ajuta la identificarea problemelor și
la găsirea soluțiilor.
-Crearea unui mediu sigur și prietenos care poate îmbunătăți motivația și implicarea elevilor: este
important ca elevii să se simtă în siguranță și acceptați în școală
-Relevanța materiei predate în școală, multe exemple practice iar ceea ce învață la școală să
poată fi aplicat în viața de zi cu zi.
-Monitorizarea absențelor poate ajuta la identificarea elevilor care au probleme cu absenteismul
și la găsirea soluțiilor adecvate, comunicarea absențelor către părinți
- Oferta de sprijin suplimentar, elevii care se confruntă cu probleme în învățare, pot avea nevoie
de sprijin suplimentar oferit de profesori prin ore suplimentare sau sesiuni de tutorat iar școlile ar
trebui să ofere servicii de consiliere și sprijin psihologic.
Acestea sunt doar câteva din strategiile utile de combatere a absenteismului școlar, fiecare caz
este unic și necesită abordări personalizate.
Prin colaborarea între profesori, părinți și elevi se pot găsi soluții eficiente pentru combaterea
absenteismului și pentru a asigura succesul tuturor elevilor.