ABANDONUL SCOLAR – PROBLEMA REALA A

INVATAMANTULUI ROMANESC

Abandonul școlar este ultima faza a insuccesului școlar, acestui termen nefiindu-i
necesară o definiție complexă. Insuccesul școlar se definește prin rămânerea în
urmă la invățătură a unor elevi. Aceștia nu reușesc să obțină un randament școlar la
nivelul cerințelor programelor. Din această cauză, ei nu vor reuși să se adapteze la
mediul socio-profesional, la nivelul cerințelor acestuia.

Cauzele abandonului școlar

Cauzele generale ale abandonului școlar sunt de trei tipuri:
1. cauze psihoindividuale (anatomo-fiziologice și psihice) – rar întâlnite în școala noastră;
2. cauze pedagogice
 relația profesor-elev,
 relațiile dintre elevi,
 ritmul muncii școlare,
 atitudinea elevilor față de învățătuă și muncă,
 lipsa de motivație a învățăturii,
 orientarea școlară și profesională defectuoasă,
 atmosfera nefavorabilă din școală și societate față de învățătură și față de muncă etc.
3. cauze socio-familiale
 climatul cultural-educativ,
 familii dezorganizate,
 dezinteresul părinților,
 conflicte familiale,
 atitudinea familiei față de școală,
 comportamentul prea liberal al părinților,
 cerințe ce depășesc posibilitățile elevului.
Referindu-ne la cauzele pedagogice, în situația școlii noastre, le putem elimina

 pe cele care se referă la competența cadrelor didactice și

 pe cele referitoare la atmosfera din școala. Aceasta este favorabilă procesului de învățământ și
dezvoltării armonioase a personalității elevilor, în concordanță cu nevoile și cu posibilitățile
fiecăruia.
Personal, consider că vina aparține în exclusivitate contextului social în care ne
aflăm. Atitudinea negativă a unor elevi față de învățătură și muncă este urmarea
lipsei motivație. Aceasta este cauzată de problemele familiei care nu întrezăresc o
rezolvare:

 lipsa unui loc de muncă,

 lipsa banilor,
 conflictele generate de aceastea,
 atitudinea familiei față de școala etc.

Măsuri de prevenire a abandonului școlar
 psiho-pedagogice și psihosociologice
(urmăresc cultivarea unor relații interpersonale adecvate pentru realizarea unei  inserții socio-
familiale pozitive);
 socio-profesionale – ele decurg din măsurile psiho-pedagogice și psihosociale, urmărind prevenir
ea riscurilor de abandon;
 psihiatrice (depistarea precoce a minorilor cu diferite probleme caracteriale, comportamentale, e
moționale, tendințe agresive);
 juridico-sociale – aceste măsuri permit creșterea gradului
de influențare socială prin popularizarea legilor și prin  propagandă juridică, în general.

Demersuri și acțiuni
Comunitățile școlare analizate din perspectiva absenteismului și abandonului școlar
propun o serie de demersuri/acțiuni pe care le-au aplicat și au dat roade sau
consideră că ar putea fi utile în lupta împotriva acestor două fenomene din
educație:

 activități de identificare a copiilor aflaţi în abandon sau risc de abandon şcolar, urmate de măsuri
de implicare a familiei în reabilitarea şcolară şi socială a elevului;
 informarea imediată a părinților cu privire instalarea fenomenului de absenteism școlar;
 discuții purtate, atât cu părinții, cât și cu copiii acestora de către psihologul/consilierul școlar;
 înștiințări privind absențele înregistrate transmise către părinți, la fiecare sfârșit de semestru
școlar;
 organizarea semestrială a lectoratelor cu părinții cu implicarea
 mediatorului școlar,
 a psihologului școlii,
 a preotului,
 a polițiștilor,
 a reprezentanților autorităților locale;
 activități pentru îmbunătăţirea modului de relaţionare şi a comunicării părinţi – copii
 ex: cu privire la consecințele în plan emoțional ale violenței asupra copiilor;
 activități cu părinții, la nivelul școlii, sau în cadrul orelor de dirigenție
 ex: cu tema ,,De ce chiulesc de la scoală?”;
 activități de sprijinirea copiilor pentru a face faţă dificultăţilor şcolare;
 menţinerea în clasă a unei atmosfere care să asigure satisfacerea trebuinţei de siguranţă afectivă
pentru toţi elevii;
 metode de predare – învăţare atractive;
 promovarea cooperării în clasă, astfel încât şi elevii cu performanţe şcolare modeste să
experimenteze succesul. De aasemenea, se urmărește evitarea constituirii unor elite, concomitent
cu etichetarea, marginalizarea, celor care nu aparţin elitei;
 comunicarea eficientă
  să folosească ascultarea activă,
 să evite etichetarea elevilor,
 să critice constructiv,
 să se focalizeze pe recompensarea elevilor şi nu pe sancţionarea lor;
 notarea riguroasă a absenţelor la fiecare oră de curs.