Consilierea parintilor.

Metode de disciplinare a elevilor cu comportament deviant

Material propus de prof. psiholog Anamaria Ciulin 1. Consilierea prinilor Consilierea psihologica este o forma de interventie psihologica care se adreseaza persoanelor aflate intr-o situatie de impas cu privire la rezolvarea unor situatii de criza, sociale, profesionale sau familiale. Consilierul il ajuta pe client sa controleze o situatie de criza si il asista in gasirea unei solutii la problema cu care se confrunta. Consilierea reprezint un proces complex, o activitate socio-pedagogic, constnd n iniierea unui dialog ntre psiholog i elev sau printe, dup caz, n plan educaional. Rezultatul simbiozei reprezint chintesena activitii de educare i instruire pe care coala, educatorul are datoria s o considere responsabilitate prioritar n drumul lung al actului educaional prin mbinarea elementelor triadei psiholog-printe-elev. Insuccesul colar, comportamentul moral-civic neadecvat al copilului nu trebuie cutat numai n activitatea elevului sau relaia profesor-elev, ci i n educaia printelui. Profesiunea de printe presupune roluri i competene aparte, speciale, pentru care mai ales tinerii nu sunt ntotdeauna pregtii. Empatia este un cod de comunicare nescris uitat de multe ori de prinii acestui nceput de secol XXI. Limbajul nonverbal i deschiderea afectiv a prinilor poate conduce la trirea unui sentiment de siguran i linite n evitarea unui conflict, mai mult dect ipetele, strigtele, cearta, loviturile oferite unui copil pentru a-l face pe acesta s asculte. Comunicarea ntre membrii familiei lipsete azi mai mult ca oricnd. Orice sistem de educaie, orict ar fi el de savant, rmne neputincios dac se izbete de indiferen, opoziie, contraziceri, opinii divergente din partea prinilor. Efortul educativ este frnat, iar eficiena scade, dac nu exist o unitate de aciune a tuturor factorilor educativi. n Romnia de azi se observ o transformare a atitudinii prinilor fa de copiii lor, fa de cerinele colii. Copiii nu mai sunt considerai singurul eveniment, cel mai important
1

lucru din viaa lor. Probabil, n cele mai multe cazuri, societatea i-a bulversat pe prini cu toate transformrile economice, cei mai muli dintre prini sunt obosii, sunt apatici. Aparitia unor mize familiale ale scolarizarii si resemnificarea raporturilor familie scoala au condus la o implicare mai consistenta a parintilor in activitatea scolara a copiilor si la multiplicarea interactiunilor personale intre reprezentantii scolii si membrii familiei. Legatura dintre parinti si cadrele didactice trebuie diversificata si permanentizata prin alcatuire la nivelul scolii a unor comisii de sprijin si consilierea profesionala si scolara. La nivelul micro-social se impune revitalizarea functiilor de baza ale institutiilor sociale cu rol educativ si de control social in primul rand al familiei, scolii, comunitatii sociale. O alta directie este reprezentata prin reinfiintarea serviciului de asistenta sociala pentru protectia si ocrotirea familiei, adolescentului care ridica probleme de adaptare si comportare civilizata. Este necesara infiintarea si multiplicarea grupurilor de lucru specializate in abordarea elevilor problema. Aplicarea acestor solutii trebuie sa puna accentul pe latura educativpreventiva, de dezvoltare si stimulare a autonomiei morale a elevilor si de evitare a constrangerii si supravegherii juridice a acestora, facilitind atat adaptarea lor la cerintele sociale cat si la participarea la exigentele vietii sociale. Integrarea scolara a elevilor se realizeaza prin procesul de educatie si instructie considerat in totalitatea componentelor sale sistemice, continuturi, obiective, participanti, metode si mijloace de invatamant, forme de organizare si evaluare. Eficienta si rezultatele procesului de integrare scolara a elevilor depind intr-o mare masura de calitatea mediului scolar, personalitatea cadrelor didactice, maiestria lor pedagogica, colaborarea scolii cu familia si ceilalti factori institutionali cu valente educative. Un loc aparte il detine asistenta psihopedagogica asigurata de catre un personal specializat elevilor, parintilor si cadrelor didactice. Un rol important in cadrul acestei asistente psihopedagogice il are consilierul scolar ca specialist de formatie pedagogica si psihologica. Acesta poate folosi, dupa caz, o serie de modalitati si tehnici de CONSILIERE, prin care sa sprijine elevii cu tulburari comportamentale in schimbarea comportamentelor indezirabile, precum si a sentimentelor si atitudinilor aferente acestora. Unele dintre aceste modalitati pot fi utilizate cu bune rezultate si de catre cadrele didactice invatatori, profesori de diferite specialitati.

In viziunea lui R. Lafon, inadaptarea are o sfera extrem de larga in sensul ca ea include toate acele situatii ale copilului si tanarului care merg de la copilul fara familie pana la adolescentul criminal, unde intra: deficientele cauzate de infirmitati si disfunctii somatice; deficientele psiho-intelectuale si tulburarile afective si caracteriale; fenomenele de devianta provocate de mediul socio-familial si erorile de educatie; fenomenul de vagabondaj si delicventa. Inadaptarea se refera la toti indivizii pentru care educatorii trebuie sa faca apel, la competenta lor si la mijloace speciale de integrare scolara si sociala. Educabilitatea desemneaza capacitatea fiintei umane de a beneficia de actiunea educativa si de a realiza progrese in plan psiho-comportamental. Pedagogul francez E. Plachard (1967) spunea: Postulatul cuprins in educatie este educabilitatea adica posibilitatea omului de a persevera in existenta sa, de a realiza perfectiunea de care este capabil. Aparitia unor mize familiale ale scolarizarii si resemnificarea raporturilor familie - scoala au condus la o implicare mai consistenta a parintilor in activitatea scolara a copiilor si la multiplicarea interactiunilor personale intre reprezentantii scolii si membrii familiei. Legatura dintre parinti si cadrele didactice trebuie diversificata si permanentizata prin alcatuire la nivelul scolii a unor comisii de sprijin si consilierea profesionala si scolara. La nivelul micro-social se impune revitalizarea functiilor de baza ale institutiilor sociale cu rol educativ si de control social in primul rand al familiei, scolii, comunitatii sociale. O alta directie este reprezentata prin reinfiintarea serviciului de asistenta sociala pentru protectia si ocrotirea familiei, adolescentului care ridica probleme de adaptare si comportare civilizata. Este necesara infiintarea si multiplicarea grupurilor de lucru specializate in abordarea elevilor problema. Aplicarea acestor solutii trebuie sa puna accentul pe latura educativpreventiva, de dezvoltare si stimulare a autonomiei morale a elevilor si de evitare a constrangerii si supravegherii juridice a acestora, facilitind atat adaptarea lor la cerintele sociale cat si la participarea la exigentele vietii sociale. Integrarea scolara a elevilor se realizeaza prin procesul de educatie si instructie considerat in totalitatea componentelor sale sistemice, continuturi, obiective, participanti, metode si mijloace de invatamant, forme de organizare si evaluare. Eficienta si rezultatele procesului de integrare scolara a elevilor depind intr-o mare masura de calitatea mediului scolar, personalitatea cadrelor didactice, maiestria lor pedagogica, colaborarea scolii cu familia si ceilalti factori institutionali cu valente educative. Un loc aparte il detine asistenta
3

psihopedagogica asigurata de catre un personal specializat elevilor, parintilor si cadrelor didactice. Un rol important in cadrul acestei asistente psihopedagogice il are consilierul scolar ca specialist de formatie pedagogica si psihologica. Acesta poate folosi, dupa caz, o serie de modalitati si tehnici de CONSILIERE, prin care sa sprijine elevii cu tulburari comportamentale in schimbarea comportamentelor indezirabile, precum si a sentimentelor si atitudinilor aferente acestora. Unele dintre aceste modalitati pot fi utilizate cu bune rezultate si de catre cadrele didactice invatatori, profesori de diferite specialitati. In viziunea lui R. Lafon, inadaptarea are o sfera extrem de larga in sensul ca ea include toate acele situatii ale copilului si tanarului care merg de la copilul fara familie pana la adolescentul criminal, unde intra: deficientele cauzate de infirmitati si disfunctii somatice; deficientele psiho-intelectuale si tulburarile afective si caracteriale; fenomenele de devianta provocate de mediul socio-familial si erorile de educatie; fenomenul de vagabondaj si delicventa. Inadaptarea se refera la toti indivizii pentru care educatorii trebuie sa faca apel, la competenta lor si la mijloace speciale de integrare scolara si sociala. Educabilitatea desemneaza capacitatea fiintei umane de a beneficia de actiunea educativa si de a realiza progrese in plan psiho-comportamental. Pedagogul francez E. Plachard (1967) spunea: Postulatul cuprins in educatie este educabilitatea adica posibilitatea omului de a persevera in existenta sa, de a realiza perfectiunea de care este capabil. 2. Factori de risc familial ai comportamentului deviant la copil Familia reprezint prima i cea mai important instituie social cu rol deosebit n educarea copilului. Familia ofer copilului sentimentul de siguran i securitate social necesar formrii i emanciprii personaliti acestuia. Dobndirea lui, se realizeaz n anumite condiii: protecia mpotriva agresiunilor venite din afar, satisfacerea trebuinelor elementare ale copilului, coerena i stabilitatea cadrului de dezvoltare familial, sentimentul de a fi acceptat de ai si ca membru al familiei, nevoia de a fi iubit sau de a i se accepta caracteristicile individuale, de a avea posibilitatea de aciune i afirmare liber a personalitii n vederea dobndirii experienei personale. Toate acestea sunt imposibil de realizat n afara unui mediu
4

familial echilibrat i cald, care s asigure funcia de securizare afectiv i de socializare individualizat a copilului. Experiena pedagogic ne ndeamn s afirmm c nu ntotdeauna familiile contientizeaz rolul educativ pe care l au n asigurarea sentimentului de securitate afectiv i social necesar dezvoltrii normale a copiilor, n general, i a adolescenilor, n special. Acesta reprezint unul dintre principalii factori de risc familial care favorizeaz apariia devierilor comportamentale la elevi. Statutul familiei n sistemul social actual, comport semnale ngrijortoare de degradare calitativ, de diminuare a rolului educativ ca urmare a instabilitii crescnde a cuplului, a scderii interesului i controlului prinilor fa de preocuprile copiilor, i a grijilor materiale cotidiene pe care numeroase familii le au, fie din nevoia de supravieuire, fie din goana dup un ctig ct mai mare. Din punct de vedere sociologic, familia contemporan cunoate un proces de eroziune structural, de demisie de la funciile sale, o degradare continua a autoritii, implicit a calitii mediului educativ specific (n primul rnd, prin slbirea controlului asupra copiilor i prin ngustarea registrului de influenare a acestora) (Albu, Emilia). Ceea ce particularizeaz situaia din Romnia este faptul c unii dintre actualii prini crescui n anii totalitarismului, sau deprins cu duplicitatea moral specific acelei epoci i au o comportare diferit n familie fa de societate. Factorii de risc familial care contribuie la apariia devierilor comportamentale au fost grupai de D. Banciu, S. M. Rdulescu i M. Voicu n trei categorii: 1. factori care privesc ansamblul i principalele tendine de evoluie a condiiilor economice i sociale; 2. factori care in de structura familiei; 3. factori care privesc deficitul educativ al familiei (disfuncii, greeli ale prinilor). Situaia economico-social precar a tot mai multor familii din Romnia, care triesc la limita srciei, poate predispune copiii la un comportament deviant. Este vorba de familii cu venituri mici, cu prini n omaj, cu spaiu locativ restrns sau inadecvat, de familii neadaptate/dezrdcinate ca urmare a trecerii din mediul urban n cel rural sau invers, a strmutrii n alt localitate sau familii temporar incomplete n care unul dintre prini sau ambii prini se afl la munc n alte ri i ai cror copii se afl in grija bunicilor sau a altor rude. Numrul familiilor aflate n situaii defavorizate este destul de mare. Condiiile precare de trai, marcate de nesigurana zilei de mine, creeaz tensiuni i certuri ntre prini, ceea ce
5

lezeaz grav climatul afectiv familial. Copiii provenii din familii dezorganizate sau confruntate cu probleme economice dificile sunt tentai s evadeze din cminul familial i si caute securitatea afectiv n grupul stradal, ntre prieteni de ocazie, n medii microsociale dubioase, iniiindu-se i angajndu-se n aventuri ce pot lesne degenera n acte antisociale(distrugeri de bunuri, furturi, bti, agresiune i tlhrie). Carenele de structur familial cel mai frecvent ntlnite n perioada actual sunt disocierile grupului familial (prin decesul unui printe, divor, sau abandon familial), abandonarea copiilor de ctre prini(n multe cazuri chiar de la natere), adopiile i refacerea ulterioar a cminului i alte situai care lezeaz structura familiei. Aceste cazuri comport grave riscuri n educaia copiilor, fr ns ca tinerii crescui n asemenea familii s ajung inevitabil la comportamente deviante. W. J. Goode (menionat de autorii de mai sus) vorbind despre familiile dezorganizate, includea n rndul acestora pe lng familiile dezmembrate i familiile n criz(din care lipsete temporar un printe nchisoare sau internare de lung durat) i unele familii formal complete, cu ambii prini prezeni sub acelai acoperi, care ns sunt fie incomplet unite (sau nelegitime), fie de tip cmin gol(n care prinii nu comunic deloc unul cu cellalt), fie cu eec marital datorat unor situaii excepionale (retardare mintal a copilului, psihoze, boli incurabile ale unui membru al familiei). La acestea se adaug, cu un plus de riscuri educative, familiile cu disoluii totale(cu ambii prini bolnavi cronici, alcoolici, moral deczui sau agresivi), n care deteriorarea relaiilor intrafamiliale i destabilizarea funciilor familiei sunt procese ireversibile. Familiile din aceste categorii nu-i pot ntemeia educaia copiilor pe fora i pe complementaritatea aportului educativ al fiecruia dintre prini( Albu, Emilia) n familiile slab nchegate sau reconstituie (cu prini aflai n concubinaj, vitregi, adoptivi) pot aprea divergene ntre cei doi prini, soldate cu certuri i tratamente discriminatorii, prefereniale. Acestea pot s apar i n familii normal nchegate, ntre prini i bunici. n asemenea condiii copilul nva s profite, s speculeze n favoarea sa ezitrile i nenelegerile, cu repercusiuni n conduita sa, care l predispun la duplicitate moral i caracterial, putnd s-i deschid drumul spre devian. Numrul copiilor n familie este i el o variabil care are implicaii educative cu semnificaii de risc comportamental. Adeseori cei mai mari dintre copii resimt complexul de detronare n favoarea celui mai mic dintre frai rsfatul prinilor. n familiile cu un singur copil, rsful devine o cauz care duce la transformarea unui copil normal ntr-un copil-problem datorit capriciilor i gesturilor tiranice cu care s-a deprins n mediul familial.
6

A treia categorie de factori de risc familial ine de greelile educative ale prinilor, care afecteaz o serie de familii formal organizate (nchegate). Este extrem de actual ideea potrivit creia familia merge ctre dezangajarea n educaie a prinilor, ctre cedarea atribuiilor educative colii, altor colective sportive, culturale, civice etc. din care copilul face parte. Carenele educative din familiile organizate normal sunt clasificate n literatura psihopedagogic de M. Petcu (1999) astfel: divergena metodelor educative aplicate de prini, mai ales n ceea ce privete recompensarea i sancionarea copiilor. n asemenea familii copilul este permanent derutat, descumpnit i tentat s-i caute modele de comportament n afara cadrului familial; atitudinea hiperprotectoare, excesiv de afectuas a prinilor este nerecomandat educativ deoarece poate duce la iritarea copilului i frneaz procesele de maturizare psihologic; atitudinea familial indiferent duce la dezvoltarea unei agresiviti latente. n acelai timp, copilul neglijat de prini, devenit emotiv, instabil, iritabil, ajunge s fie respins i de colegii de clas, din anturajul lui; demisia prinilor de la activitatea educativ este cel mai frecvent ntlnit factor de risc deoarece prinii demisionari mereu ocupai sau plecai de acas, nu pot fi deranjai cu aceast activitate. Fenomenul are o not de gravitate n plus dac mama este demisionar. atitudinea hiperautoritar a prinilor, dorina lor de a impune o disciplin sever are consecine negative asupra comportamentului copilului. Aceti prini rigizi, tiranici, inabordabili, i non-permisivi n ceea ce privete principiile lor educative, care persist n atitudini autocritice n relaia cu copilul sunt tributari unei imagini devalorizante asupra propriilor copii, vznd n ei fiine nedezvoltate care trebuie s asculte orbete prinii, s se lase manipulai ca simple marionete. Un crescut grad de risc l reprezint tatl dominator sau tatl tiran, care pretinde pentru toi membrii familiei ascultare i supunere. R. Vicent (1972) arta c de cele mai multe ori tatl despotic este, de fapt, o fire slab, timid, care se compenseaz din cnd n cnd prin izbucniri de autoritate excesiv. El induce copilului stri de inhibiie, fric, instabilitate, timiditate, dar creeaz i acumulri de tensiuni care se pot manifesta mai trziu la modul rebel, descrcarea fcndu-se, desigur, pe seama altor persoane din anturaj (Petcu, M.). n multe familii cu deficit educativ climatul este tulburat de conflicte frecvente ntre prini sau ntre prini i copii, cu registrul cuprins de la forme simple, ocazionale (cearta,
7

contrazicerile ascuite, refuzul unor obligaii familiale) pn la forme mai grave (agresarea fizic, alungarea de la domiciliu etc.). aceste conflicte erodeaz legturile conjugale, fac adesea ca atmosfera familial s devin ncordat, greu de suportat pentru copil, iar riscul nstrinrii acestuia de prini favorabil devianei crete. Unii dintre prini nu i dau seama de importana legturii afective constante i puternice care trebuie s o aib fa de copil, de necesitatea ncurajrii proiectelor i experienelor senzoriale i de cunoatere ale acestuia. Ei cad n greeal de a nlocui comunicarea raional i rbdtoare cu interdiciile categorice i cu admonestrile dure care cumuleaz n timp impulsuri de deviere comportamental (nelinite, team, fric, agresivitate). Acestora le lipsesc , n bun parte, calitile minimale pretinse de rolul de printe. Ei sunt, fie oameni cu un grad nalt de agresivitate provenit din sechele psihotraumatice din copilrie, fie oameni rigizi, reci afectiv, incapabili de empatie, pasivi i dependeni, imaturi i capricioi. Cu privire la relaia printe-copil, se constat c numai n unele familii exist un echilibru al rolurilor educative al celor doi prini i acetia i mpart att bucuriile i satisfaciile n educarea copiilor, ct i eecurile educative. Disfunciile in relaia printecopil cauzeaz evoluii nefavorabile n plan afectiv, frustrri ale acestuia, datorate rcelii afective a climatului familial, iar n contiina copilului apar ndoieli, reticene i reacii neadaptative determinate de tensiunile i conflictele frecvente. E. Albu apreciaz c aceste disfuncii educative, ca factori de risc comportamental familial, se datoreaz i pierderii rdcinilor religioase ale familiei, deprecierii funciilor moral-normative ale credinei i ale valorilor moral religioase. Pe fondul slbirii controlului familial, Papa Ioan Paul al II lea atrgea atenia n 1999, c astzi sunt tot mai muli tineri rtcii n fapte rele, n lumea drogurilor, sau care au aderat la secte religioase violent-agresive, cum ar fi satanismul, expresie a nevoii de credin pervertit a acestor tineri. Din pcate, nici astzi, cele trei instituii sociale importante cu rol n educaia moral a tineretului colar familia, coala i biserica - nu i-au gsit cele mai potrivite modaliti de conlucrare n educarea copiilor n spiritul asimilrii valorilor cretine. ntr-o perioad de disoluie a reperelor morale educaia moral-religioas poate aduce un suflu nou n ceea ce privete aspectele relaionale comportamentale la nivel individual i social, constituind un mijloc important n aciunea de prevenire i de terapie a devierilor comportamentale la elevi. n realizarea ei, cei trei ageni educativi coala familia - biserica - trebuie s coopereze, astzi, mai mult ca oricnd.
8

3. Comportamentul deviant al elevilor - J. Thurston, J. Feldhusen i J. Benning enumer 24 de factori ai mediului familial care induc comportamentul deviant, n urma unor cercetri fcute n S. U. A. Aceti factori sunt semnificativi i pentru Romnia. Iat civa dintre ei: - Regulile tatlui sunt prea lejere sau prea stricte sau lipsite de coeren; - Indiferena sau ostilitatea prinilor fa de copii; - Prinii au serviciile total diferite i, n general, au prea puine lucruri n comun; - Prinii nu vorbesc ntre ei despre copii i despre problemele lor; - Prinii nu se iubesc, sunt reci unul cu cellalt; - Prinii i dezaprob pe copii mai mult dect i ncurajeaz; - Mamele nu sunt fericite n mediul n care triesc; - Copiii sunt pedepsii de prini pentru absolut orice greeal; - Prinii i las pe prietenii copiilor lor s aib o influen hotrtoare asupra acestora, pentru a-i masca dezinteresul; - Prinii i petrec timpul lor liber n mod negativ.

Devierile de comportament ale elevilor au fost clasificate n funcie de mai muli factori. D. Ozunu a alctuit urmtoarea clasificare: a. Devieri de comportament care in de constituia psihopatoid - A copiilor care aparin tipurilor de perveri, schizoizi, cicloizi, epileptoizi sau a combinaiilor acestor tipuri. Manifestrile lor au cauz organic i sunt greu de tratat. Se recunosc dup: lips de afectivitate sau hiperactivitate, autism, amoralitate sau labilitate moral accentuat, minciun, atitudini obscene, tendine de a se constitui n bande etc. b. Devieri de comportament ce in de modificrile structurii neuropsihice - Acestea sunt datorate unor traumatisme cranio-cerebrale, unor boli infecioase etc. Se manifest prin: nelinite motorie, labilitate psihic, negativism, isterie, refuz al sarcinilor de lucru, tendine de chiul, vagabondaj, minciun .a. Sunt rare i parial educabile. c. Devieri de comportament datorate schimbrilor negative din mediul fizic i social Din cauza carenelor mediului familial, a influenelor negative ale prietenilor etc.

d. Devieri de comportament ce in de schimbrile patologice produse i n cazul individului, i al mediului - Sunt greu recuperabile. n funcie de sfera psihicului predominant afectat, devierile de comportament se pot localiza astfel: n sfera relaional - Copiii care refuz comunicarea, fiind egoiti, capricioi, respini de colectiv. Aceti copii fie sunt prea rsfai n familie, fie sunt neglijai afectiv n familie. Ei afieaz o atitudine pesimist sau criticist. n sfera afectivitii - Copiii irascibili sau total pasivi. De obicei, ei au suferit

traume psihice. n sfera dezvoltrii intelectuale - Copiii ostili nvturii, fr curiozitate pentru nou, cu retard intelectual i cu ritm lent de evoluie. Ei au dese conflicte cu prinii, din aceste cauze, dar i cu profesorii i colegii; obinuiesc s chiuleasc, s mint, s fure, s consume alcool i droguri. n sfera voliional - Copilul ncpnat, capricios, indisciplinat, dezordonat etc. Sunt urmri ale tutelrii excesive sau ale nesupravegherii copilului. Tulburrile de comportament pot fi uoare (de gradul I), mijlocii (de gradul II) sau grave (de gradul III). Profesorii se confrunt, de obicei, cu tulburri de conduit uoare, care nu intr sub incidena juridicului, dar n ultimul timp s-au rspndit i abaterile severe de conduit, care se vindec mult mai greu, ca: furtul repetat, vagabondajul, actele de tlhrie, consumul sistematic de alcool, de droguri, prostituia .a.

Preocuparea psiho-pedagogilor de azi e n primul rnd de a preveni devierile de comportament, lucru mai eficient dect terapia lor. Pentru a preveni, profesorul are nevoie de cunoaterea elevilor, a mediilor lor familiale (spre exemplu, pentru a depista din timp copiii orfani, pe cei abandonai, pe cei cu prini desprii, pe cei cu afeciuni neuropsihice etc.), pentru a putea lua o serie de msuri. De asemenea, el trebuie s anticipeze situaiile de inadaptare i s le remedieze din timp. Iar dac s-au manifestat comportamente de inadaptare colar, trebuie luate msuri ca s nu se repete. Msurile posibile sunt urmtoarele: - socioterapia i psihoterapia familiei; - plasarea elevului n situaii interpersonale pozitive; - consilierea spre alegerea unei profesii care s nu fie n dezacord cu aptitudinile sau interesele elevilor;

10

- dac e cazul, trimitere spre examen neuropsihiatric i endocrinologic; - popularizarea legislaiei penale, cu rol profilactic n inducerea autocenzurii comportamentale.

4. Metode de disciplinare a elevilor cu comportament deviant- DISCIPLINAREA POZITIV A fi printe nseamn deopotriv a da (a-i ajuta pe copii s realizeze ceea ce vor, pentru c acetia nu au suficient for, i a le oferi sprijinul necesar pentru a ajunge acolo unde trebuie s ajung), a cere (a porunci i a impune reguli) i a ierta. CE NSEAMN DISCIPLINAREA POZITIV? Termenul disciplin, provine de la cuvntul latinesc disciple, care nseamn a nva (pe cineva). Disciplina pozitiv nu are legtur cu asprimea, se refer la modalitile

de stabilire a limitelor ntr-un mod ferm, dar plin de dragoste. Cum se folosete disciplina pozitiv la copii? 1. Stabilete clar regulile astfel nct copilul s tie care vor fi consecinele; 2. Pedepsele scurte sunt cele mai potrivite; 3. Vorbete-i cu respect. Nu-i spune taci din gur i nu folosi cuvinte care s-l insulte: prostule sau ameitule; 4. Evit a ipa; 5. Dup ce suport consecinele negative, arat-i copilului afeciune Disciplina pozitiv recompenseaz comportamentul corect i pedepsete (ofer consecine negative) pentru comportamentul greit. PEDEAPSA Este un eveniment neplacut. Dac este prezentat imediat dup un comportament nedorit, provoac o descretere n frecven i intensitate a acestuia.
11

TIPURI DE PEDEPSE dezaprobarea: ncruntarea sprncenelor, ntoarcerea spatelui, absena zmbetului, privire rece. Dac se folosesc tot timpul, i pierd valoarea; mustrarea dac nu nelege din semnele dezaprobatoare; privarea de un obiect / activitate; time out la col, n alt camer etc. repararea greelilor copilul va trebui s i rscumpere pedeapsa prin activiti sau atitudini; pedeapsa fizic este o form a dispariiei comunicrii, este expresia neputinei de care d dovad adultul n educaia copilului. Expresia Ascult doar de b dovedete o incapacitate de a comunica eficient. APLICAREA CORECTA A PEDEPSELOR Nici o sanciune nu se aplic fr cercetarea cauzelor i a factorilor conjuncturali, fr a-i explica celui vinovat de ce a fost pedepsit. Nici o abatere nu trebuie s rmn nepedepsit. Copiii pedepsii des devin ncpnai i rigizi. Nu recunosc c au greit c se tem de pedeaps. O dat ce decizia de sancionare a fost luat i anunat copilului, ea trebuie dus pn la capt!!!!! Dac o pedeaps nu a avut efectul scontat, ceva nu merge, fiind necesar reevaluarea situaiei. Sintagma Nu mai am ce-i face trebuie s dispar din limbajul prinilor. Pedeapsa duce la scderea stimei de sine i a ncrederii n forele proprii. Cu ct sunt pedepsii mai mult pentru insucces cu att nivelul stimei de sine va scdea mai mult, ceea ce va duce la alt insucces .a.m.d. Este greu de ieit din acest cerc vicios dac printele nu i va schimba atitudinea folosind mai des recompensele. RECOMPENSA Dac este oferit imediat dup apariia unui comportament, duce la o cretere a frecvenei comportamentului respectiv.

12

TIPURI DE RECOMPENSE a) b) c) d) alimente bomboane, prjituri, fructe, sucuri, meniul preferat; distincii jetoane, stelue, puncte roii, diplome; posesia temporar a unor obiecte: o inut pentru ocazii speciale, o camer proprie; activiti stimulatoare excursii, jocuri, vizionarea unor programe TV sau a unor filme la cinema, citirea crii preferate e) recompense sociale mbriri afectuoase, laude, zmbete, o simpl privire care s exprime interesul. A folosi recompensa n loc de sanciune, pentru a stopa o comportare greit, nseamn mituire. O astfel de metod nu poate rezolva problema Disciplina pozitiva nu are nicio legatura cu asprimea sau duritatea, ci reprezinta o metoda de disciplinare care pune accept pe stabilirea regulilor prin respectul pentru copil, incurajand in primul rand individualitatea acestuia. Programul a fost dezvoltat de catre Jane Nelsen, iar best-sellerul Cartile disciplinei pozitive se bucura de un real de succes atat in randul parintilor, cat si in randul profesorilor. Potrivit metodei disciplinei pozitive, exista cinci principii dupa care te poti ghida atunci cand vrei sa iti disciplinezi copilul: 1. Ajuta-l pe copil sa inteleaga rolul si importanta sa personala in familie, in comunitate sau in relatie cu orice grup din care face parte. 2. Respecta-ti si incurajeaza-ti copilul, fiind ferm, dar bland in acelasi timp 3. Urmareste educatia de lunga durata; tine cont de ceea ce gandeste copilul, ce invata, ce simte si ce vrea sa devina in viitor pentru a reusi. 4. Invata-l pe copil sa deprinda abilitati sociale: respectul, grija fata de ceilalti, rezolvarea problemelor prin cooperare. 5. Ajuta-l pe copil sa descopere care sunt calitatile sale prin incurajarea individualitatii Cu ajutorul acestor principii, disciplina pozitiva ii invata pe adulti sa foloseasca, in relatia cu copiii, masura lucrurilor: sa fie fermi, dar blanzi in acelasi timp, sa nu fie excesiv de permisivi, dar sa nu abuzeze de aplicarea pedepselor.

13

Cum se foloseste disciplina pozitiva la copii? Iata cateva reguli de aur pentru a aplica disciplina pozitiva la copii:

Respecta-ti copilul si cere sa fii respectat. Daca ii vei spune de exemplu, sa taca din gura, atunci nu ii vei da ocazia sa comunice ceea ce simte. Adultul nu trebuie sa se impuna prin abuzul de autoritate, ci prin fermitate si bunatate, respectand in primul rand nevoiile copilului intr-o anumita situatie.

Identifica motivul care sta in spatele actiunilor copilului tau; incearca sa produci schimbari la acest nivel, nu sa ii schimbi comportamentul.

In loc sa recurgi imediat la pedepse, incearca sa gasesti solutii. Recompenseaza comportamentul pozitiv al copilului, nu doar succesul in sine. Stabileste reguli clare si asigura-te ca micutul le-a inteles. Vorbeste-i despre consecinte intr-un mod calm.

Nu il pedepsi pe termen lung, ci opteaza pentru pedepsele scurte. Dupa ce isi indeplineste pedeapsa, arata-i cat de mult l iubesti, nu il ingnora si nu ramane in continuare suparat pe acesta.

Nu il insulta, nu il repezi si nu tipa la copilul tau. Nu lasa furia sa puna stapanire pe comportamentul tau. Disciplineaza-ti copilul atunci cand esti destul de calm pentru a gandi rational, in beneficiul acestuia.

Inainte de a te grabi sa il pedepsesti, ajuta-l pe copil sa isi inteleaga greselile. Desi in opinia ta, motivul pentru care a facut un anumit lucru este gresit, arata-i ca ii intelegi rationamentul.

Ofera-i solutii pentru a-si indrepta greselile. Inainte de a apela la o pedeapsa, incearca sa iti ghidezi copilul in a face alegerile cele mai bune.

O disciplinare eficient ncepe ntotdeauna cu dezvoltarea ncrederii n sine a copilului!

14

CELE 7 PCATE CAPITALE ALE EDUCAIEI !!! 1. A corecta n public 2. A exprima autoritatea cu agresivitate 3. A fi excesiv de critic: a obstruciona copilria celui educat 4. A pedepsi la furie i a pune limite, fr a da explicaii 5. A fi nerbdtor i a renuna s mai faci educaie 6. A nu te ine de cuvnt 7. A distruge sperana i visele Materiale utile in consilierea parintilor:

Ghid de disciplinare pentru prini, Autori: Domnica Petrovai, Diana Tudose, Adina
Boti, Sorina Costandach

Cum i nvm pe copii comportamente pozitive? Ghid pentru prini- psiholog

Domnica Petrovai

nelege-i copilul, Kay Kuzma Parinti straluciti - profesori fascinanti - cum sa formam tineri fericiti si inteligenti, Cury, Augusto

Bibliografie - Psihopedagogie pentru examenele de definitivare i gradele didactice", Coordonator Constantin Cuco, Editura Polirom, 1998; - Profesorul - ntre autoritate i putere", Emil Stan, Editura Teora, Colecia Psihologie aplicat", 1999; - Manifestri tipice ale devierilor de comportament la elevii preadolesceni. Prevenire i terapie.", Emilia Albu, Editura Aramis, Colecia Educaia XXI", 2002; Dragomirescu V.- Psihosociologia comportamentului deviant, Editura stiintifica si enciclopedica, Bucuresti, 1976; - Tomsa Ghe. Consilierea si orientarea in scoala, Bucuresti, Casa de editura si presa Viata Romaneasca 1999 -Disciplinarea Pozitiv sau cum s disciplinezi fr s rneti, Adina Boti, Anca Tru, Ed. ASCR, 2004 -, Devianta scolara. Ghid de interventie n cazul problemelor de comportament ale elevilor,Neamtu, Cristina Editura Polirom, Iasi, 2003. - nelege-i copilul, Kay Kuzma, ed. Via i sntate, 2003 -Parinti straluciti - profesori fascinanti - cum sa formam tineri fericiti si inteligenti, Cury, Augusto, ed. f http://www.scribd.com
15