FAMILIA

CONTEMPORANĂ:
MODELE DE CONDUITĂ
PARENTALĂ
 ROLUL PATERN:
(Lazăr (Nistor) Gheorghiţa, 2007, în Buzducea Doru, 2007, pag. 180 – 206 )
• rolul tatălui şi anume intervenţia lui în ceea ce
priveşte educarea copiilor şi reglarea comportamentelor
acestora în familiile tradiţionale este de două ori mai
mică decât al mamei, “iar atunci când o fac intevenţia lor
este mai mult normativă, constand în a comenta, în a
impune, a permite sau a intezice o activitate, a explica
principii morale”[(Stãnciulescu, E., 2002, pag 130).
• Rose Vincent a găsit cinci tipuri parentale grupate în
jurul conceptului de autoritate:
1. Tatăl dominant
2. Tiran
3. Prieten
4. Bobmboana
5. Demisionar.
1.Tatăl dominant:
– este genul de tată care doreşte respect, ascultare,
iar soţia şi copii sunt fiinţe slabe care trebuiesc
ocrotite, protejate.
-copiii sunt adesea timizi, dar pot deveni foarte rebeli
atunci când şi- au asimilat unele trasături din
caracterul tatalui.
-apar conflicte foarte des care pot duce chiar la
rupturi dintre tată si copil.
2. Tatăl tiran:
– are autoritate care acţionează în salturi, fiind de fel
o fire timidă.
-aceste izbucniri duc la devalorizarea figurii paterne.
-copii reacţioanează prin stări de frică, instabilitate şi
uneori pot apărea şi dezechilibre profunde atunci
când copilul devine conştient de mediocritatea tatălui.
3. Tatăl prieten:
–Are în vedere mult mai puţin autoritatea şi se
bazează pe sentimentul de stimă.
- Comportamentul colegial afişat de către tată
are atât dezavantaje cât şi avantaje: copilul se
simte apropiat de tatăl şi nu îi este teamă să
discute cu acesta, dar inexistenţa limitelor pot
produce confuzii daunătoare copilului.
4. Tatăl bomboană:
– tatăl are o atitudine maternă ceea ce produce
frustrari copilului şi creează o situatie confuză.
 5. Tatăl demisionar:
– Este genul care renunţă foarte uşor, este
tot timpul plecat de acasă, ocupat şi nu
doreşte să fie deranjat.
- comportamentul se datorează personalitaţii
tatălui care nu se simte capabil să-şi educe,
îndrume copilul, se simte nesigur.
- Lipsa controlului poate produce apariţia
unei atitudini recalcitrante a copilului care
ajunge să nu se conformeze cerinţelor
şcolare, sociale şi morale.
 ROLUL MATERN
• Relaţia dintre mamă şi copil este o relaţie de neînlocuit, ea
influentează întrega dezvoltarea emoţională şi intelectuală a
copilului, influenţează reuşita şcolară şi integrarea socială şi
profesională.
•Rosenthal şi colab. a descoperit o serie de aspecte patologice
existente în raportul mamă- copil:[1
1. Mama rigidă- controlatoare
2. Mama protectoare – infantilă
3. Mama excesiv ambiţioasă
4. Mama pedepsitoare
5. Mama denegatoare:
6. Mama părtinitoare:
7. Mama slabă şi indiferantă:
8. Mama supraindulgentă:
9. Mama sanatoasă psihic şi educativ adecvată:
1. Mama rigidă- controlatoare:
• - este exagerată, se amestecă în toate activitaţile copilului, vrea
să ştie tot;
• - comportamentul mamei provoacă o conduită timidă, docilă,
supusă din partea copilului.

2. Mama protectoare – infantilă:

• - tratează copilul de vârstă şcolară ca pe un copil de vârstă mică.
• - un astfel de tratament favorizează apariţia fobiilor,
dezamăgirilor, blocarea maturizarii copilului.

3. Mama excesiv de ambiţioasă:

• - vrea dovezi ale unor capacitaţi care le depaşesc pe cele naturale
ale copilului;
• - deoarece copilul nu poate satisface ambiţile mamei, acesta
începe să renunţe să înveţe, cedează, are stări de nemulţumire.
 4. Mama pedepsitoare:
• - ea recurge permanent la sancţiuni ca instrument de
corectare;
• - sancţiunile provoacă la copil conduite negative: revoltă,
neascultare, minciună, furt.
5. Mama denegatoare:
• - manifestă dispreţ faţă de succesele, aptitudinile, interesele
copilului,
• - provoacă reacţii regresive, indiscipline, agresivitate,
minciuna, copilul îşi apără
• inconştient trebuinţa de autorealizare.
6. Mama părtinitoare:
• - manifestă prin anumite acţiuni, preferinţe pentru unul
dintre copii săi,
• - cel neglijat tinde să dezvolte un puternic sentiment de
competiţie.
7. Mama slabă şi indiferantă:
• - are un comportament oscilant, între Da si Nu, evită să i-a o
atitudine fermă în problemele de educaţie a copilului,
• - poate provoca la copil forme de agresivitate, nelinişte,
neastâmpăr.

8. Mama supraindulgentă:
• - manifestă toleranţă excesivă faţă de copil;
• - atitudinea ei poate provoca şi întreţine copilului
incapacitatea de a înfrunta dificultăţile, frustrările, creează
înclinaţia spre minciună şi furt.

9. Mama sănătoasă psihic şi educativ adecvată:

• - are o cunoaştere clară, globală a trebuinţelor, sentimentelor
copilului şi îl integrează treptat în lumea normelor şi valorilor
sociale, controlând cu masură comportamentul lui.
• - aceasta atitudine nu determină stări de dezordine, dimpotrivă
stimulează o dezvoltare normală a copilului.
S. Chess şi Al. Thomas (în Stănciulescu, E., 2002, p.
212-214) identifică trei tipuri de temperamente
infantile:
• copilul ,,bun’’ răspunde cu interes situaţiilor noi, este
vioi, receptiv şi foarte puţin ,,înclinat’’ către probleme
psihice sau sociale;
• copilul ,,dificil’’ reacţionează negativ la situaţii noi,
manifestă respingere faţă de persoane şi obiecte
necunoscute, rezistă – de multe ori prin reacţii violente
– la conduitele noi care i se propun (jocuri, activităţi);
• copilul ,,leneş’’ este lent în reacţii, greu de mobilizat în
jocuri sau acţiuni de alt tip, manifestă o rezistenţă
calmă, dar de durată la situaţii noi (este ,,încăpăţânat).
• Psihologul american Kurt Lewin în urma unei cercetări
pe diferite tipuri de climat educaţional, a încercat o
codificare a elementelor unui BUN CLIMAT
EDUCAŢIONAL, aspecte care ar trebui să le aibă în
prim planul atenţiei orice familie, iar acolo unde este
cazul, să fie ajutate să le îndeplinească.

• Iată concluziile, preceptele pe care autorul le oferă şi le

propune ca porunci ale părinţilor model:
• „să dai copilului un sentiment de securitate;
• să dai copilului sentimentul că este iubit şi dorit;
• să eviţi ameninţarea, frica şi pedeapsa;
• să-l înveţi pe copil cu independenţa şi să-l faci să-şi
asume responsabilităţile;
• să rămâi calm şi să nu te şochezi de manifestările instinctului de
copil;
• să fii cât poţi de tolerant ca să eviţi conflictele;
• să eviţi să-l faci pe copil să se simtă inferior;
• să nu-l împingi pe copil dincolo de ceea ce este natural pentru el;
• să respecţi sentimentele şi datoriile copilului chiar dacă nu
corespund propriilor tale norme;
• să răspunzi cu francheţe la întrebările pe care copiii pot să le
pună, dar oferindu-le răspunsuri adecvate vârstei lor;
• să te interesezi de ceea ce face copilul chiar dacă nu consideri că
este ceva direct, util;
• să tratezi dificultăţile copilului fără să-l consideri anormal;
• să favorizezi creşterea, progresul, mai curând decât
perfecţiunea”.
 BIBLIOGRAFIE
• Giddens, A., 2000, Sociologie, Editura All, Bucureşti
• Lazăr (Nistor) Gheorghiţa, 2007, capitolul Rolul familiei şi al şcolii în
prevenirea comportamentelor de risc la adolescenţi, pag. 180 – 206, în lucrarea
Riscuri la tineri. Studiu de caz: Adolescenţii cu HIV/SIDA din România, coord.
Buzducea Doru, Editura Universităţii din Bucureşti
• Mihăilescu, I., 2000, Sociologie generală-concepte fundamentale şi studii de
caz, Editura Universitatii din Bucuresti
• Mihăilescu, I., 2003, Sociologie generală-concepte fundamentale şi studii de
caz, Editura Polirom, Iaşi
• Neacşu Ioan, 2010, Pedagogie socială. Valori, comportamente, Experienţe,
strategii, Editura Universitară, Bucureşti
• Stãnciulescu, Elisabeta, 2002, ”Sociologia educaţiei familiale Volumul I
Strategii educative ale familiilor contemporane”, Iaşi, Editura Polirom
• Voinea, M. , Apostu, I, 2008, Familia şi şcoala în impas? ,Editura Universităţii
din Bucureşti, Bucureşti
• Voinea, M., 1996, Psihosociologia familiei, Editura Universităţii ,Bucureşti