Meseria de părinte

-Tipuri de părinţi-

Meseria de părinte este una dintre cele mai dificile şi solicitante pe care le putem exercita de-
a lungul vieţii - şi pentru care ne simţim de multe ori nepregatiţi, indiferent de vârsta la care devenim
părinţi. Această meserie ne aduce şi satisfacţii, dar şi multe momente în care suntem nesiguri de
deciziile pe care le luăm pentru copiii noştri.
Copiii devin conştienti de propria persoană de la vârste foarte fragede când, bebeluşi fiind, se
percep prin ochii mamei. Tonalitatea vocii tale, limbajul trupului şi, în general, orice expresie a feţei
sunt percepute şi asimilate de cel mic.
Cuvintele şi gesturile noastre le influenţează în mod direct dezvoltarea imaginii de sine. Prin
urmare, trebuie să le remarcăm fiecare realizare şi progres, indiferent cât de mici şi insignifiante sunt
acestea, trebuie să-i lăudăm pentru a se simţi mândrii şi încurajaţi.
În măsura în care acest lucru este posibil, trebuie să-i lăsăm să facă singuri cât mai multe
lucruri pentru a vedea că avem încredere în ei şi pentru a deveni persoane independente şi sigure pe
ele.
Prin contrast, a le minimaliza eforturile şi realizările sau a-i compara mereu, nefavorabil, cu
alţi copii, îi va face să se simtă inutili şi vor dezvolta complexe greu de depăşit.
Asadar trebuie să evităm criticile dacă nu e neapărat nevoie şi nu folosim sintagme precum: ,,Ce
lucru prostesc ai făcut!" sau ,,Te comporti mult mai copilăreşte decât fratele tău!". Astfel de remarci
îi tulbură pe copii şi, chiar dacă nu o arată, vor stârni o adevarată furtună în sufletele şi psihicul lor,
care se află în plin proces de formare şi dezvoltare.nnn
În funcţie de modul în care părinţii au fost crescuţi la rândul lor de proprii părinţii şi de
cunoştinţele, părerile şi concepţiile pe care le au faţă de creşterea copiilor, psihologii au identificat
mai multe tipuri de părinţi:
1. Părintele indulgent
Caracteristici principale:
- îi permite copilului să se manifeste cum vrea el, fără prea mari restricţii;
- cea mai mare valoare o reprezintă libertatea de expresie;
- manifestă sensibilitate la drepturile altora;
- se consultă cu copilul atunci când ia o decizie;

1
 - manifestă căldură şi interes faţă de tot ce face copilul;
- cazurile în care îl pedepseşte pe copil sunt foarte rare;
- copilul îşi dezvoltă o identitate proprie, va avea o personalitate distinctă, marcantă,
originală;
- copilul se simte important, special, fapt ce îi va determina creşterea stimei de sine.
Dezavantaje:
- copilului crescut într-o manieră indulgentă, îi va fi greu să înţeleagă rolul limitelor, al
regulilor şi să ţină cont de ele atunci când situaţia o va cere; pentru foarte mulţi adulţi, el poate fi
considerat obraznic sau chiar copil – problemă;
- părinţii se pot aştepta ca în curând el „să preia controlul familiei” în sensul că va face numai
ce vrea el şi cu greu va accepta sfaturi;
- părintele va fi depăşit de problemă.
2. Părintele autoritar
Caracteristici principale:
- îi cere să respecte cu stricteţe, fără să comenteze, regulile impuse;
- aceste reguli au valoare absolută, iar la cea mai mică greşeală este urmată de pedeapsă;
- părintele nu se simte obligat să răspundă întrebărilor suplimentare: „De ce? Pentru că sunt
mama / tatăl tău! Nu discutăm!”
- intenţia copilului de a-şi manifesta independenţa este interpretată ca o formă de răzvrătire,
fapt ce reprezintă o sursă importantă a conflictelor părinte – copil;
- de obicei părintele este rece şi detaşat faţă de copil impunând respectul muncii şi a
efortului;
- acest stil autoritar îl învaţă pe copil să devină ordonat, disciplinat, respectuos faţă de cei de
care îi este frică, îi dezvoltă simţul critic, îl învaţă să devină perfecţionist.
Dezavantaje:
- un copil crescut de părinţi autoritari va învăţa foarte greu să devină maleabil, sensibil la
dorinţele altora, va fi neiertător cu cei care greşesc;
- va întâmpina dificultăţi în realizarea unei comunicări eficiente;
- va fi lipsit de iniţiativă, de curaj, veşnic nemulţumit, se va teme permanent să nu greşească;
- pentru el, a greşi e sinonim cu „a fi un ratat”
- preocuparea lui majoră este „Ce va zice tata / mama când va afla?”
- scade stima de sine „Am greşit! Nu sunt bun de nimic! Niciodată nu voi putea să…!

2
 Un nivel scăzut al stimei de sine în copilărie are urmări negative marcante pe parcursul
întregii vieţi, asemenea unui coşmar care te urmăreşte în permanenţă şi de care ( în cazuri
fericite) scapi cu mare greutate.
3. Părintele protector
Caracteristici principale:
- este aparent un părinte model, extrem de atent la nevoile copilului şi se dedică cu toată
fiinţa meseriei de părinte;
- prioritatea lui este să-i ofere copilului securitate, deoarece conştientizează că un copil este o
fiinţă foarte fragilă, care are nevoie de sprijin şi protecţie;
- îşi învaţă copilul să fie precaut şi rezervat faţă de tot ce vine din afara sferei familiei
- uneori protecţia acordată copilului este exagerată, părinţii devin veşnic îngrijoraţi, văd
catastrofe şi calamităţi la fiecare colţ de stradă;
- când îşi văd copilul plângând, ei devin agitaţi, creând fără să-şi dea seama, mai multă
tensiune;
- când apare o problemă, părintele protector se grăbeşte să caute vinovaţii şi să ţină morală;
- asemeni părinţilor autoritari, acceptă greu situaţia în care copilul începe să-şi dezvolte
independenţa, însă ei nu creează conflicte, ci intră în panică, „se consumă”.
Dezavantaje:
- când sunt foarte mici, copiii care au părinţi exagerat de protectori pot manifesta tulburări ale
somnului şi ale regimului alimentar, stări de frică nejustificate;
- o dată cu trecerea timpului, copilul se simte din ce în ce mai sufocat şi are tendinţa de a se
îndepărta de părinţi, găseşte că e dificil să comunice direct cu părintele despre problemele personale,
de teamă că nu-l va înţelege şi se va îngrijora;
- copilul va învăţa să ascundă informaţii, va avea o viaţă secretă, personală, nebănuită de
părinte;
- când va fi pus în situaţia de a-şi exprima frustrarea sau mânia, preferă să se exprime
indirect prin acte de răzbunare sau de sabotaj.
4. Părintele democratic
- are în vedere ca întotdeauna să fie respectate drepturile copilului;
- stabileşte reguli pe care le aplică cu consecvenţă;
- pentru el nu legea este pe primul loc ci omul;
- este indulgent, flexibil, deschis spre nou pentru a accepta tot ce ar putea ameliora viaţa
copilului şi a familiei;

3
 - este suficient de autoritar pentru a impune o disciplină riguroasă, pentru a-l învăţa pe copil
să respecte reguli şi să îndeplinească eficient sarcinile care i se dau;
- încurajează copilul să fie independent, respectându-i opiniile, interesele şi personalitatea;
- manifestă căldură faţă de copil, îl apreciază, îl consideră membru responsabil al familiei;
- copilul îşi va dezvolta un echilibru emoţional, îşi va dezvolta deprinderi de comunicare
eficientă, va manifesta creativitate, iniţiativă,capacitate decizională, autonomiei personală;
- va avea curajul să –şi exprime punctul de vedere;
- va fi capabil să-şi aleagă meseria care i se potriveşte cel mai bine, îşi va îndeplini propriile
vise nu pe cele ale părinţilor.
Dezavantaje:
- se va adapta cu greu stilului autoritar ( pe care îl va întâlni la şcoală, în grupurile de prieteni
etc.)
- ar putea fi considerat „bleg” pentru că nu va executa prompt sarcinile care i se dau, sau
„Impertinent” pentru că „discută” ordinele.
O persoană poate avea mai multe stiluri parentale în funcţie de diferiţi factori. Intr-o familie
fiecare dintre părinţi poate avea propriul stil parental care se completează cu cel al partenerului sau
poate fi incompatibil, ajungând să dezorienteze copilul şi să-i creeze un climat afectiv nefavorabil
dezvoltării sale armonioase.

Bibliografie:
Ioan Dolea, Dacian Dorin Dolea “Meseria de parinte”, Editura Aramis, Bucureşti, 2005