STILURI PARENTALE

lectorat cu parintii
26 februarie 2015

prof. Nicoleta Minascurta

prof. Sarbu Eugenia
Stilurile parentale:

 Stilul Autoritar
 Stilul Perfectionist
 Stilul Democratic
 Stilul Permisiv
 Stilul Neimplicat
STILUL PARENTAL AUTORITAR

Caracterizarea părintelui autoritar:

Impun reguli si norme rigide, fara a le explica:

Sustin putin copilul si sunt foarte critici:
Spun copilului ce sa faca, unde, cum, cand, fara sa
ofere exolicatii si alternative:
Raspund la intrebarile copiilor cu expresia: “Pentru ca
asa am spus eu!”:
Pedepsesc drastic copilul daca nu respecta regulile:
Ofera putina afectivitate.
Avantaje ale copilului crescut de părinţi autoritari:
Copilul se obişnuieşte, să devină ordonat, disciplinat, respectuos, faţă de
cei de care îi este frică.
Se dezvoltă spiritul critic al copilului.
Stilul autoritar, îl învaţă pe copil, să devină “perfecţionist” (“dacă faci
ceva, atunci fă-o perfect”).
Dezavantajele copilului crescut de părinţi autoritari:
Va învăţa foarte greu, să fie maleabil, sensibil la dorinţele altora.
Toată viaţa se va ghida după regulile stricte, pe care le-a învăţat în
copilărie.
Va fi neiertător cu cei care greşesc.
Va întâmpina dificultăţi în realizarea unei comunicări eficiente.
Frecvent, va fi lipsit de iniţiativă, de curaj şi veşnic nemulţumit, deoarece
se teme permanant, că va putea greşi.
Pentru copil, “ a greşi” este sinonim cu “a fi un ratat”, sunt
stresaţi/obsedaţi de părinţi:”ce va zice mama sau tata când va afla?”.
Diminuarea stimei de sine(“Am greşit! Nu sunt bun de nimic! Niciodată nu
voi putea să …”). Unele cercetări( W. Damon, D. Hart, 1988) arată că un
nivel scăzut al stimei de sine în copilărie, are urmări negative foarte
marcante pe toată viaţa, asemenea unui coşmar care te urmăreşte
permanent şi de care(în cazurile fericite) scapi foarte greu.
STILUL PARENTAL PERMISIV
Caracterizarea părintelui PERMISIV:
Îi permite copilului, să se manifeste cum vrea el, fără
să-i impună multe restricţii, reguli si norme:
Ofera libertate nelimitata copiilor;
Nu impun limite clare asup;ra comportamentului
acestora in divere situatii
Manifestă sensibilitate la drepturile altora, se consultă
cu copilul, atunci când ia o decizie, manifestă căldură şi
interes, faţă de tot ceea ce face copilul, în foarte
puţine cazuri îl pedepseşte.
Accepta comportamentele acestuia, bune sau rele, fara
a face comentarii;
Avantajele copilului crescut de părinţi PERMISIVI:
Permite copilului, să-şi dezvolte o identitate proprie şi să aibă o
personalitate distinctă, marcantă, originală.
Copilul se simte important, special, fapt ce determină creşterea nivelului
stimei de sine(ce reprezintă o condiţie esenţială în dezvoltarea
armonioasă a personalităţii).
Stilul parental permisiv, stă la baza dezvoltării creativităţii şi a
capacităţii de a lua decizii.

Dezavantajele copilului crescut într-o manieră

PERMISIVA:
Va înţelege foarte greu rolul limitelor, al regulilor, de aceea nu va şti să
ţină cont de ele, când va fi nevoie.
Poate fi considerat obraznic sau chiar “copil problemă”.
Părinţii se pot aştepta, ca foarte curând, el să “preia controlul familiei”,
în sensul că, nu va mai face decât ce vrea el şi nu va mai accepta sfaturi.
Părintele va fi “depăşit”.
STILUL PARENTAL NEIMPLICAT

Caracterizarea părintelui NEIMPLICAT:

Neglijează copilul, nu este preocupat de realizările lui.
Nu manifestă frecvent trăiri emoţionale pozitive,
pentru copil.
Lasă de înţeles, în unele cazuri duse la extrem, că
acesta(copilul) este “în plus”, reprezintă o povară, de
care s-ar putea lipsi oricând.
Filosofia de viaţă pe care o sugereauză este: ”În viaţă
nu te poţi baza pe nimeni altcineva decât pe tine
însuţi”.
Avantaje ale copilului crescut de părinţi
NEIMPLICATI
Lipsa afecţiunii îl face mai rezistent la greutăţile
vieţii.
Dezavantajele copilului crescut de părinţi NEIMPLICATI:
Copilul învaţă, că părerea lui nu contează prea mult, se simte
lipsit de de importanţă şi uneori absolvit de orice
responsabilitate.
Îşi dezvoltă o stimă de sine redusă(asemeni copilului crescut
autoritar), poate deveni timorat şi urmărit în permanenţă, de un
complex de inferioritate.
Se va baza doar pe experienţa lui de viaţă.
Ajuns la vârsta adultă, nu va fi dispus să-şi educe propriul copil,
nu va fi dispus să asculte(“Ce ştii tu? Ai trăit ce am trăit eu?”
Cine eşti tu, ca să-mi dai sfaturi?”).
Va fi mai rigid, mai insensibil la sentimentele şi la dornţele
celorlalţi, mai apatic, mai pragmatic.
Va fi etichetat, ca fiind un copil ”fără suflet”, “de gheaţă”, fără
să bănuiască, faptul că prejudiciul afectiv pe care îl resimte, îl
determină să se ghideze pe principiul ”iubirea te face mai
vulnerabil, mai slab”.
 STILUL PARENTAL PERFECTIONIST
Caracterizarea părintelui PERFECTIONIST

Este aparent un părinte model: extrem de atent la nevoile copilului , se

dedică cu toată fiinţa meseriei de părinte.
Prioritatea părintelui este să-i ofere copilului securitate, consideră, că un
copil este o fiinţă fragilă, care are nevoie în permanenţă de sprijin şi de
protecţie.
Educaţia pe care o acordă copilului, se clădeşte în jurul ideii, că: “Nu tot ce
zboară se manâncă”, îşi învaţă copilul să fie precaut şi rezervat, faţă de
tot ceea ce vine din afara familiei.
Uneori protecţia acordată copilului este exagerată, părinţii devin veşnic
îngrijoraţi, văd catastrofe şi calamităţi la fiecare colţ de stradă.
Când apare o problemă, părinţii exagerat de protectori, se grăbesc să
caute vinovaţi şi să ţină morală, ceea ce duce la scăderea eficienţei
rezolvării conflictului şi a învăţării unor reguli de disciplină.
Acceptă greu situaţia în care copilul începe să-şi dezvolte independenţa.
Părinţii protectori nu creează conflicte, ci intră în panică “se consumă”.
Dezavantajele copilului crescut de părinţi protectori:

Când sunt sunt mici, copiii care au părinţi exagerat de

protectori, pot manifesta tulburări ale somnului şi ale regimului
alimentar, precum şi stări de frică nejustificate.
O dată cu trecerea timpului, copilul se simte din ce în ce mai
sufocat şi are tendinţa de a se îndepărta de părinte .
Copilul găseşte, că este dificil să comunice direct cu părintele
despre problemele personale, de teamă că cesta nu îl va înţelege
şi se va îngrijora.
Copilul va învăţa, să ascundă informaţii, va avea o viaţă secretă,
personală, nebănuită de părinte.
Când va fi pus în situaţia de a-şi exprima frustrarea sau mânia,
preferă să se exprime indirect, prin acte de răzbunare sau de
sabotaj.
 STILUL PARENTAL DEMOCRATIC
Caracterizarea părintelui democratic:
Are în vedere întotdeauna, ca drepturile copilului să fie întotdeauna respectate, fără
a omite stabilirea unor reguli, care să fie respectate consecvent şi urmate de toţi
membrii familie(cu excepţia când este imposibil acest lucru).
Pentru el, nu legea este cea mai importantă, ci omul este pe primul loc.
Se ghidează după principiul: “Toţi suntem egali în faţa lui Dumnezeu” şi este
împotriva ideii: “Unii sunt mai egali decât alţii”.
Este suficient de indulgent, flexibil şi deschis spre nou, pentru a accepta tot ce ar
putea ameliora viaţa copilului şi a familiei.
Este şi suficient de autoritar pentru impune o disciplină riguroasă, a-l învăţa pe copil
să accepte reguli şi să îndeplinească eficient sarcinile care i se dau.
Este suficient de protector, pentru a-i oferi copilului securitatea de care are nevoie,
pentru a-l sprijini, atunci când situaţia o cere.
Este suficient de înţelegător şi încrezător în capacitatea copilului de a lua unele
decizii personale.
Încurajează copilul să fie independent, respectându-i opiniile, interesele şi
personalitatea.
Manifestă căldură faţă de copil, îl apreciază, îl consideră un membru responsabil al
familiei.
Avantaje ale copilului crescut de părinţi de stil democratic:
Copilul îşi va dezvolta un echilibru emoţional, care va sta la baza dezvoltării
armonioase a personalităţii.
Copilul îşi va dezvolta deprinderi de comunicare eficientă, va manifesta
creativitate, capacitate decizională, autonomie personală.
Ca urmare a încurajărilor făcute şi a încrederii care i se acordă, copilul va avea
un nivel ridicat al stimei de sine, care-i va permite să obţină eficienţă şi
productivitate în acţiunile întreprinse.
Respectul pentru om, cultivat de stilul democratic, îl va învăţa pe copil, să îi
respecte pe alţii, să ia în considerare opinia celorlalţi, să accepte observaţii,
vând totdată curajul să îşi exprime punctual de vedere.
Independenţa care i s-a acordat, îl va ajuta să-şi identifice propriile atitudini
şi să aleagă meseria care i se potriveşte, cel mai bine, să îşi îndeplinească
propriile vise, nu pe cele ale părinţilor.
Dezavantajele copilului crescut de părinţi de stil democratic:
Se va adapta cu greu stilului autoritar(pe care îl poate întâlni în şcoală,
în grupurile de prieteni, armată, etc.)
Ar putea fi considerat ”bleg”, pentru că nu va executa foarte promt
sarcinile solicitate, sau dimpotrivă, “impertinent”, pentru că “discută
ordinele”.
 CONCLUZII
 După cum se poate vedea, fiecare stil parental are
avantajele şi dezavantajele sale; mai mult decât atât, în timp
ce unii părinţi consideră anumite valori ca fiind calităţi
(independenţă, exprimare liberă), alţii le consideră defecte
(„răzvrătire", „comentarea ordinelor").
 De aceea ne este greu să oferim „soluţii" cu valoare
universală privind stilul adoptat. O persoană poate avea mai
multe stiluri parentale, în funcţie de diferiţi factori; de
asemenea, e bine de ştiut că, într-o familie, fiecare dintre
părinţi poate avea propriul stil parental, care uneori se
completează cu cel al partenerului, iar alteori se dovedeşte
a fi incompatibil, ajungând să dezorienteze copilul şi să-i
creeze un climat afectiv nefavorabil dezvoltării armonioase
(„De ce mă cerţi? Mama mi-a zis că pot să mă uit la
televizor!")
Important este sa retinem ca
noi, parintii suntem FOSTI
COPII care uita, cateodata, ce
inseamna COPILARIA!
Suntem ghizi si sursa de
dragoste, si CELE MAI
IMPORTANTE PERSOANE
DIN VIATA COPIILOR NOSTRI.
(Fr. Ferland, 2011, apud Conf.dr Vasile Mola,2014)
 BIBLIOGRAFIE
Baran-Pescaru, A., Familia azi. O perspective sociopedagogica,
2004.
Bonchiş, Elena, Familia şi rolul ei în educarea copilului,
Polirom, 2011.
Ilut, P., Sociopsihologia si antropologia familiei, Polirom, 2005
MECT, Sa construim impreuna cei 7 ani...de-acasa, Bucuresti,
2008
Mitrofan I., Mitrofan N., Familia de la A ... la Z. Mic dictionar al
vietii de familie. Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1991.