Activitati de Prevenire A Conflictului.

Suport de curs Dezvoltarea abilităţilor de comunicare şi
relaţionare constructivă
oferit în cadrul stagiului de instruire

„Activităţi de incluziune a copiilor prin participare”
Cuprins
AFIRMAREA ŞI NEGAREA............................................................................................................................. 2
FULGII DE ZĂPADĂ........................................................................................................................................ 2
CHIPURI DIFERITE.......................................................................................................................................... 3
COVORUL PĂCII............................................................................................................................................. 4
COMUNICAREA ASERTIVĂ........................................................................................................................... 6
CUM SĂ SOLUŢIONĂM CONFLICTELE?...................................................................................................... 8
DOMINO......................................................................................................................................................... 12
ASEMĂNĂRI.................................................................................................................................................. 12
BĂIATUL CU DOI OCHI................................................................................................................................ 13
CODUL ASCULTĂRII ACTIVE...................................................................................................................... 14
CONSTRUIREA COMUNICĂRII.................................................................................................................... 17
ASCULTAREA ACTIVĂ................................................................................................................................. 20
SCAUNELE.................................................................................................................................................... 23
CORONIŢE DE HÂRTIE................................................................................................................................ 24
SITUAŢII CONFLICTUALE............................................................................................................................ 24
DEPĂŞIM CONFLICTELE ÎMPREUNĂ......................................................................................................... 27
CU FAŢA LA SPATE..................................................................................................................................... 29
CLASIFICAREA CONFLICTELOR................................................................................................................ 29
CONFLICTELE DIN JURUL NOSTRU.......................................................................................................... 36
CREATORI ŞI DESENATORI........................................................................................................................ 38
VECINII........................................................................................................................................................... 39
PĂIANJENUL CONFLICTULUI..................................................................................................................... 40
COMUNICAREA EFICIENTĂ........................................................................................................................ 41
ŞI EU!............................................................................................................................................................. 44
EXPRIMAREA DORINŢELOR....................................................................................................................... 45
ŞIRETURILE.................................................................................................................................................. 46
OPINII............................................................................................................................................................. 47
MĂ ASCULTAŢI?........................................................................................................................................... 48
CONFLICT SAU VIOLENŢĂ.......................................................................................................................... 49
ABILITĂŢI DE NEGOCIERE.......................................................................................................................... 52
CHESTIONARUL STILURILOR DE CONFLICT............................................................................................ 56
ABILITĂŢILE MELE DE COMUNICARE....................................................................................................... 59
CONFLICTELE LOCALE............................................................................................................................... 61
TIPURILE DE CONFLICT.............................................................................................................................. 62
NEGOCIERI PAŞNICE................................................................................................................................... 65
STRĂINII........................................................................................................................................................ 68
PRIMELE IMPRESII..................................................................................................................... 69EXCEPŢIA
....................................................................................................................................................................... 70
Surse consultate........................................................................................................................................... 72
AFIRMAREA ŞI NEGAREA
Obiectiv - a ilustra modul în care limbajul nonverbal influenţează asupra comunicării

Vârsta participanţilor - de la 7 ani
Mărimea grupului - 20-24 persoane
Durata - 10 minute
Desfăşurare
1. Rugaţi participanţii să formeze perechi cu persoanele pe care le cunosc mai puţin şi să
stabilească cine dintre ei va fi „Afirmator” – va mişca în sus şi în jos capul, în semn de
încuviinţare, şi cine „Negator” – va mişca la stânga şi la dreapta capul, în semn de dezacord.
2. Timp de 2 minute, partenerii vor întreţine un dialog pe orice temă, îndeplinind totodată
rolurile de „Afirmator” şi de „Negator”.
3. Întrerupeţi conversaţiile şi rugaţi interlocutorii să se schimbe cu rolurile şi să continue
discuţia timp de 2 minute.
Evaluare
Discutaţi următoarele întrebări:
- Consideraţi că aţi fost ascultat?
- V-a deranjat faptul că partenerul dădea afirmativ sau negativ din cap?
- Aţi putea repeta cele spuse de coleg?
- Cum influenţează asupra comunicării neconcordanţa între limbajul corpului şi limbajul
verbal?
FULGII DE ZĂPADĂ
2
Obiectiv - a demonstra că fiecare poate interpreta diferit aceleaşi instrucţiuni
Durata - 20 minute
Materiale - foi A4
Indicaţii - activitatea poate fi folosită în scopul demonstrării caracterului diferit al oamenilor şi

pentru a iniţia participanţii în Educaţia interculturală
Desfăşurare
1. Rugaţi patru voluntari să treacă în faţa sălii.
2. Repartizaţi-le câte o foaie şi spuneţi-le să respecte următoarele reguli:
- să stea cu ochii închişi pe tot parcursul exerciţiului;
- să nu pună întrebări.
3. După ce voluntarii au închis ochii, daţi-le următoarele instrucţiuni:
- Îndoiţi foaia în jumătate şi rupeţi-i colţul drept;
- Îndoiţi hârtia în jumătate şi rupeţi-i colţul drept;
- Îndoiţi iarăşi foaia şi rupeţi-i colţul drept.
4. Rugaţi participanţii să deschidă ochii şi să desfacă foaia, arătând-o celorlalţi.
Evaluare
Discutaţi următoarele întrebări:
- Care instrucţiuni pot fi interpretate diferit?
- De ce diferiţi oameni înţeleg diferit aceleaşi cuvinte?
- Cum să formulăm o instrucţiune pentru a o face mai clară?
Variaţii
- Puteţi include în exerciţiu toţi participanţii, repartizându-le tuturor foi de hârtie.
CHIPURI DIFERITE
Obiectiv - a ajuta participanţii să găsească soluţii care ar satisface ambele părţi implicate într-un
conflict
Durata - 40-45 minute
Materiale - tablă sau coli mari de hârtie, cretă sau carioca, 3 figuri triste şi 3 figuri zâmbăreţe tăiate3
din carton pentru a fi prinse pe tablă (opţional)
Desfăşurare
1. Doi participanţi sunt rugaţi să însceneze o situaţie de conflict, dar fără a ajunge la
soluţionarea lui.
Exemplu de situaţie-conflict:
Este recreaţie şi toţi elevii se grăbesc să iasă din şcoală pentru a se juca afară. Doi copii au
observat o minge şi se grăbesc s-o ia. Cei doi se ceartă când ajung la minge pentru că fiecare
vrea să se joace. Primul zice că este a lui, deoarece el primul a găsit-o; cel de-al doilea zice
că el a ajuns mai înainte, deci mingea este a lui. Astfel cei doi se ceartă.
2. După prezentarea scenetei, folosind metoda brainstorming, participanţii vor oferi cât mai
multe soluţii posibile pentru rezolvarea acestui conflict, fără a analiza deocamdată
variantele. Propunerile pot fi înscrise pe tablă sau pe coli mari de hârtie.
3. Când participanţii nu mai au idei, ajutaţi-i să clasifice soluţiile în 3 grupe, folosind simboluri
cu figuri triste şi figuri care zâmbesc desenate pe colile de hârtie sau fiind prinse pe tablă.
Soluţii în care fiecare persoană Soluţii în care doar o persoană Soluţii în care nici unul nu
primeşte ceea ce doreşte (de primeşte ceea ce vrea (de primeşte ceea ce vrea (de
exemplu, unul se joacă 10 exemplu, unul îl loveşte pe exemplu, profesorul ia mingea
minute, apoi altul 10 minute). celălalt, ia mingea şi fuge). şi le spune copiilor să-şi
găsească un alt joc).
4. Discutaţi despre cele 3 tipuri de soluţii. Care dintre ele le pare mai bună?
Evaluare
Pentru discuţie se propun următoarele întrebări:
- Ce aţi învăţat din această activitate?
- Sunt posibile soluţiile în care ambele părţi primesc ceea ce vor? Când nu ar fi posibil?
- Întotdeauna sunt preferabile soluţiile de primul tip?
- Este necesară violenţa dacă putem soluţiona conflictul altfel?
- Cum veţi soluţiona voi situaţiile-conflict în viitor?
Variaţii
A. Pentru participanţii de vârstă mai mare puteţi înlocui figurile cu semnele + şi -.
B. Activitatea poate fi repetată cu diferite situaţii conflictuale: personale, locale, globale.
4
COVORUL PĂCII
Obiective - a exersa comunicarea eficientă

- să soluţioneze problemele de comunicare în mod paşnic
Vârsta participanţilor – 6-7 ani
Materiale: O bucată de pătură de mărimea 90x150 cm sau un covoraş de aceleaşi dimensiuni;
carioca, clei, material pentru decor (scoică, sclipici de aluminiu etc).
Desfăşurare
1. Propuneţi-le copiilor să se aşeze în cerc. Începeţi prin a-i întreba:
- Despre ce discutaţi de obicei?
- Ce le împărtăşiţi fraţilor şi surorilor voastre?
- Despre ce discutaţi aici, în clasă? Aveţi şi discuţii în contradictoriu?
- Ce se întîmplă cînd se ciocnesc diferite păreri?
- Cum vă simţiţi după asemenea discuţii-polemici?
2. Aşterneţi covorul păcii în mijlocul cercului, puneţi pe el o carte frumoasă cu desene sau o
jucărie amuzantă.
3. Prezentaţi-le covorul păcii copiilor şi spuneţi-le că are o forţă magică: atunci cînd apare
vreun conflict, inamicii se aşează pe covor şi pot discuta astfel încît să găsească rezolvarea
problemei pe cale paşnică.
4. Propuneţi-le copiilor un joc pe roluri: „închipuiţi-vă că Nicu şi Ana vor această jucărie,
însă ea este una, iar ei - doi. Ambii se vor aşeza pe „covorul păcii", iar eu mă voi aşeza
alături în pirostrii ca să-i ajut cînd vor vrea să discute şi să rezolve problema. Nimeni nu
are dreptul să ia pur şi simplu jucăria."
5. Ambii copii îşi ocupă locul pe covor. Propuneţi-le mai întîi lor să rezolve situaţia.
6. Discutaţi: Are cineva vreo propunere de a rezolva problema?
7. Repetaţi jocul cu alţi copii şi cu alte situaţii. Situaţiile le pot propune copiii.
8. Oferiţi-le tuturor copiilor posibilitatea să exerseze pe covorul păcii modalităţi de rezolvare a
conflictelor pe cale paşnică.
Indicaţii - încurajaţi orice propunere, orice soluţie. Stimulaţi-i mai ales pe cei timizi, retraşi.
Atenţionaţi-i pe copii să nu critice, ci doar să-şi expună opinia.
9. Propuneţi-le copiilor să înfrumuseţeze „covorul păcii". Scrieţi numele tuturor copiilor şi
împodobiţi covorul cu ele.
10. Găsiţi-i un loc în grupă şi spuneţi-le copiilor că pot apela la el ori de cîte ori va apărea vreo
problemă care va necesita soluţionare.
Evaluare
- De ce ne este atît de necesar „covorul păcii"?
- Ce se întîmplă atunci cînd într-o discuţie cîştigă cel puternic?
- De ce într-o discuţie e inadmisibilă violenţa?
5
- Ce înţelegi tu prin dreptate, echitate?
 Acest proces are o mare însemnătate, fiindcă datorită lui, în mod simbolic, copiii fac
„covorul păcii” parte a vieţii lor. Ei vor putea folosi „covorul păcii” de fiecare dată cînd se
vor încinge discuţii şi va trebui să rezolve problema pe cale paşnică. Cînd copiii se vor
obişnui cu acest ritual, vor începe să folosească şi fără ajutorul dvs. „covorul păcii”, lucru
foarte important, deoarece rezolvarea de sine stătătoare a problemelor este scopul principal
al acestei strategii. „Covorul păcii” le va întări copiilor încrederea în sine şi liniştea
sufletească, îi va ajuta să-şi unească eforturile pentru rezolvarea reciprocă a problemelor.
Este un simbol minunat al renunţării la agresiunea fizică şi verbală.
6
COMUNICAREA ASERTIVĂ
Obiective - a exersa comportamentul asertiv şi nonasertiv

- a compara diverse comportamente
- a descoperi ce înseamnă o comunicare asertivă şi care sînt avantajele ei
Vârsta participanţilor – 8 ani
Materiale - foaia - resursă Structura unui mesaj asertiv
 O comunicare eficientă se poate realiza numai atunci cînd spui deschis ceea ce simţi şi ceea
ce gîndeşti. O astfel de comunicare constituie punctul de plecare al oricărei relaţii. Centrarea
pe tine însuţi / însăţi, pe senzaţiile şi sentimentele tale îţi permite să-ţi conştientizezi mai
bine necesităţile în faţa celuilalt şi să reuşeşti; astfel vei avea o comunicare autentică
afirmativă. Atunci cînd partenerii pot să se asculte, să se întrebe şi să comenteze subiectele
de interes comun, ei pot comunica şi interacţiona optim în relaţie, oferindu-şi unul altuia
posibilitatea de a se transforma şi evolua, de a se simţi împliniţi.
 Asertivitate - comportament intenţional prin care o persoană le comunică celorlalte
dorinţele, preferinţele şi scopurile sale, fără a încălca drepturile altora.
Desfăşurare
1. Formaţi perechi. Unul din copii va fi mama sau tata, celălalt - copilul. Mama sau tata trebuie să
insiste copilul să mănînce terciul de fulgi de ovăz (sau altceva). Copilul însă nu poate suporta
această mîncare. Înscenaţi două variante de discuţie, într-o situaţie copilul cu adevărat irită
părinţii şi-i aduce pînă la stres, în alta - demonstraţi că copilul vorbeşte cu părinţii atît de
convingător, încît ei sînt gata să cedeze.
2. Propuneţi-le copiilor să utilizeze formula de comunicare asertivă: „Eu mă simt...atunci cînd
tu...deoarece... Şi te rog, altă dată... mi-ar face plăcere/mi-ar plăcea să... şi m-aş simţi...”.
Spuneţi-le copiilor că trebuie să fie cît mai convingători, să-şi argumenteze poziţia, dar şi cît
mai fermi şi tacticoşi.
3. Copiii, în perechi, exersează ambele variante, apoi, reuniţi în grupul mare, vor demonstra jocul
pe roluri. Discutaţi.
- în ce mod poţi vorbi cu părinţii ca ei mai mult să nu decidă pentru tine? Cum te-ai simţi în
acest caz?
- în ce mod poţi vorbi cu părinţii ca ei să cedeze? Cum te-ai simţi în acest caz?
- care variantă vă place cel mai mult?
- care variantă este mai bună pentru relaţiile voastre cu părinţii?
- varianta cărui grup ţi-a plăcut cel mai mult? De ce?
7
- în ce probleme ( în familie, la şcoală, în relaţiile cu prietenii) copiii trebuie să aibă dreptul de
a decide singuri?
4. Prezentaţi copiilor foaia-resursă Structura unui mesaj asertiv. Discutaţi.
5. Propuneţi copiilor să exerseze, în perechi, mesajul asertiv.
Evaluare
- Ce înseamnă o comunicare asertivă?
- Ce avantaje are o persoană care ştie să comunice asertiv? Ce dezavantaje are o persoană care
nu poate comunica asertiv?
- Este necesară o comunicare asertivă în cadrul unei relaţii (de prietenie, copil-părinte, elev-
profesor etc.)? Argumentaţi-vă punctul de vedere!
- În ce situaţii de viaţă ai nevoie de comunicarea asertivă? (în situaţii de intimidare, tachinare,
agresivitate...)
Variaţii
Pentru copiii mai mari:
- Propuneţi copiilor să se plimbe prin clasă şi, de fiecare dată cînd întîlnesc o colegă sau un
coleg, să se oprească în faţa acesteia/acestuia şi să spună: „Văd la tine....îmi închipui
că....simt că...., şi vreau să-ţi spun că....", apoi aşteaptă aceleaşi cuvinte din partea
celeilalte/celuilalt.
- Formaţi perechi. Copiii vor exersa comunicarea autentică pornind de la următoarele
afirmaţii:
„Îmi place de tine atunci cînd...."
„Nu-mi place de tine atunci cînd...."
- Elevii discută în aceleaşi perechi despre felul în care s-au simţit şi ce dificultăţi au
întîmpinat atunci cînd au fost nevoiţi să-şi manifeste sinceritatea şi să-i comunice celuilalt
ceea ce simt şi gîndesc despre el.
Foaie-resursă STRUCTURA UNUI MESAJ ASERTIV
1. Exprimă-ţi emoţia în legătură cu problema „Mă simt/sînt...”

2. Indică ce anume a cauzat emoţia ta: „Mă simt/sînt...cînd... (acţiunea)”
3. Explică motivul din care această acţiune te face să te simţi într-un mod sau altul: „Mă
simt/sînt...cînd...deoarece.”
4. Oferă o alternativă/soluţie asemănătoare de viitor: „Mă simt/sînt...cînd ...deoarece...
Altădată, te rog să/ mi-ar plăcea ca tu să...”
Exemplu:
„Mă simt prost cînd strigi la mine şi cred că nu mă iubeşti. Te rog să nu mai faci aceasta, că mă
doare".
8
9
CUM SĂ SOLUŢIONĂM CONFLICTELE?
Obiective - a analiza situaţiilor conflictuale

- a explora soluţii de rezolvare a problemelor
- a analiza paşii în rezolvarea conflictelor
Vârsta participanţilor - 8-9 ani
Materiale - 3-4 cutii de la încălţăminte, copii ale fişei Istoria măgăruşilor pentru fiecare copil.
 Comunicarea eficientă presupune capacitatea atît de a preveni conflictele, cît şi de a le

soluţiona. Conflictul nu înseamnă neapărat aspecte negative, el poate avea efecte pozitive: se
conturează necesitatea schimbării, se identifică problemele, se dezvoltă creativitatea,
ingeniozitatea. Dacă conflictul este neglijat, camuflat sau soluţionat prin constrîngere, atunci
el poate avea repercusiuni dintre cele mai negative: ceartă, stări de tensiune, refuz de a se
implica în activitate etc.
Desfăşurare
Activitatea I
1. Toţi copiii stau în picioare în mijlocul clasei.
2. Spuneţi-le că aveţi nevoie de 3 voluntari. Ei trebuie să se aranjeze în rînd - umăr la umăr.
Cel din mijloc se „încalţă” în două cutii de la încălţăminte. Ceilalţi doi pun cîte un picior în
fiecare cutie. Acum toţi trei vor încerca să parcurgă cîţiva metri. Încurajaţi-i pe copii să
discute cum să procedeze.
3. Cînd primul grup („Trio”) a îndeplinit sarcina, includeţi încă un copil. Dacă clasa e mare,
are rost să începeţi cu mai multe echipe odată, astfel încît să participe toţi copiii.
Discutaţi:
- V-a plăcut jocul? Ce trebuia să rezolvaţi ? Care era problema? Care era dificultatea?
- Cum aţi decis ce să faceţi? Cum aţi hotărît: individual sau în grup? Aţi putut conlucra în
echipă? De ce? A cui propunere a fost decisivă, a dus la rezolvarea situaţiei?
- V-aţi certat pentru a rezolva problema? • Dacă nu aţi fi comunicat între voi, aţi fi reuşit?
Variaţii
În loc de cutii puteţi utiliza o panglică, frînghie, curea etc. cu care veţi lega picioarele participanţilor
după acelaşi principiu.
Activitatea II
1. Împărţiţi fiecărui copil cîte o foaie-resursă Istoria măgăruşilor. Propuneţi copiilor să
privească desenul şi să-l descrie. „Ce vă sugerează? Scrieţi despre aceasta”.
2. Formaţi grupuri care vor analiza impresiile scrise şi vor alcătui o concluzie finală. Discutaţi:
- Ce este reprezentat în imagine? Ce s-a întîmplat?
- Care este problema? Cum au încercat măgăruşii să rezolve această problemă?
10
- Care era interesul fiecărui măgăruş?
- Ce au făcut măgăruşii ca să rezolve situaţia? Care au fost paşii pentru a rezolva problema?
3. Elaboraţi un poster cu paşii de rezolvare a problemei.
Activitatea III
1. Prezentaţi clasei Codul Traficului Luminos pentru rezolvarea conflictelor: Înainte de
acţiune, Opreşte-te şi Gîndeşte-te (culoarea roşie), Decide (culoarea galbenă) şi Acţionează
(culoarea verde). Încurajaţi-i pe copii să se refere la Codul Traficului Luminos în cazul în care
au de luat decizii importante sau trebuie să facă ceva şi nu sînt siguri.
2. Prin brainstorming, propuneţi clasei să elaboraţi Codul Traficului Luminos privind căile de
soluţionare a conflictelor. Alcătuiţi un poster. Discutaţi. Puteţi apela la foaia-resursă Cum să
rezolvi conflictele.
3. Afişaţi Codul Traficului Luminos: Căi de soluţionare a conflictelor în clasă şi apelaţi la el
ori de cîte ori este nevoie pentru a le aminti copiilor despre el ca metodă alternativă de a rezolva
conflictele.
Evaluare
- Ce am făcut în această activitate?
- Cum v-aţi simţit?
- Ce aţi învăţat?
- Aţi rezolvat vreo problemă în felul acesta?
Variaţii
Pentru copiii mai mari: Foaia-resursă Istoria măgăruşilor se taie pe segmente şi se pune într-un
plic. în grupuri a cîte 4-5 persoane copiii vor crea o situaţie şi o vor discuta. Reflectaţi împreună cu
copiii asupra problemelor proprii şi a modului de rezolvare a lor.
11
12
CUM SA REZOLVI CONFLICTELE fără a ajunge la bătaie
1. STOP - opreşte-te înainte de a pierde controlul. Nu lăsa conflictul să se acutizeze. Cu cît

mai puţin eşti supărat, cu atît mai uşor vei rezolva problema.
2. SPUNE, care crezi că e problema? Ce a cauzat dezacordul? Ce vrea fiecare din voi sau
ce nu vrea?
3. ASCULTĂ ideile şi sentimentele altor persoane.
4. GÎNDEŞTE-TE la opţiuni pozitive. Cum aţi putea merge unul în întîmpinarea celuilalt
şi să fiţi cinstiţi unul cu altul?
5. ALEGE o opţiune pozitivă cu care puteţi fi de acord amîndoi.
6. ACŢIONEAZĂ. Dacă tot nu puteţi ajunge la un acord, rugaţi o a treia persoană să vă
ajute să rezolvaţi conflictul.
REGULI de comportare pentru a rezolva conflictul
 Acceptă să rezolvi conflictul.

 Fără porecliri.
 Vorbiţi pe rînd. Nu întrerupe.
 Fii explicit şi cinstit referitor la ce te-a deranjat şi de ce ai nevoie în realitate.
 Ascultă cealaltă persoană. Fii sigur că tu înţelegi modul în care cealaltă persoană vede
problema.
 Foloseşte creierul şi nu pumnii.
13
DOMINO
Obiective - a încuraja contactul fizic

- a media cunoaşterea reciprocă a participanţilor
- a conştientiza faptul că există atât diferenţe, cât şi lucruri comune între
membrii unui grup
Desfăşurare
1. Rugaţi participanţii să stea în picioare formând un cerc.
2. Anunţaţi participanţii să se gândească fiecare la câteva caracteristici ale sale (lucruri
personale).
3. Un participant ridică mâinile în sus şi anunţă două caracteristici ale sale grupului în forma
următoare: „În partea stângă am ochi căprui, în dreapta - ştiu să mă salut în 5 limbi diferite”.
4. Participanţii care de asemenea posedă aceste caracteristici, îl iau de mână pe colegul lor
potrivit caracteristicii pe care o au în comun.
5. Fiecare dintre cei care s-au alăturat primului participant, va repeta caracteristica comună cu
colegul său şi va anunţa o caracteristică a sa pentru mâna pe care o are liberă. De exemplu:
„În dreapta mea ştiu să mă salut în 5 limbi, iar în stânga am o soră mai mică”.
6. Fiecare dintre noii alăturaţi repetă procedura astfel ca la sfârşit să formeze un alt cerc, însă
de data aceasta fiecare este legat de altcineva.
7. Dacă o caracteristică a cuiva nu poate fi împărtăşită cu vreun coleg şi dominoul nu poate fi
construit, rugaţi participantul să numească o altă trăsătură a sa, astfel încât lanţul să fie
continuat.
Evaluare
Iniţiaţi o discuţie cerând participanţilor să-şi împărtăşească impresiile şi concluziile în urma
activităţii.
ASEMĂNĂRI
Obiective - a facilita cunoaşterea şi acceptarea reciprocă în grup

- a explora punctele comune dintre participanţi
14
Indicaţie - asiguraţi-vă că dispuneţi de suficient spaţiu în care nu sunt multe obiecte care ar crea
mari obstacole pentru mişcarea participanţilor
Desfăşurare
1. Împărţiţi participanţii în perechi şi rugaţi-i să găsească împreună trei lucruri pe care le au în
comun. Acestea pot fi: ceva ce ei fac, simt sau gândesc întotdeauna / uneori / niciodată.
2. Propuneţi perechilor să încerce să găsească alt cuplu care împărtăşeşte aceleaşi caracteristici.
În cazul în care cineva nu găseşte altă pereche, spuneţi-le să iniţieze în patru o negociere
referitor la alte trei caracteristici, pe care le împărtăşesc cu toţii.
3. În continuare rugaţi cvartetele să se grupeze câte opt şi să reia negocierile. Activitatea se
încheie atunci când participanţii formează un singur grup şi identifică trei lucruri pe care ei
toţi le au în comun.
Evaluare
Rugaţi participanţii să-şi împărtăşească experienţele. Puteţi întreba:
- Pe parcursul activităţii, ai fost nevoit să-ţi ascunzi identitatea pentru a fi acceptat?
- Te-ai simţit discriminat din cauză că ai fost diferit sau pentru că ai fost luat drept altcineva?
- În ce situaţie ai fost nevoit să renunţi la o parte din identitatea ta pentru a fi acceptat într-un
grup?
- Cum te-ai simţit constatând că ai multe caracteristici comune cu alţi membri ai grupului?
Variaţii
Dacă grupul este prea mare sau nu aveţi spaţiu suficient, aşezaţi participanţii într-un cerc şi citiţi cu
voce tare câte o caracteristică de pe o listă întocmită din timp. Cei care se identifică cu ea, se vor
ridica în picioare. Numiţi un şir de caracteristici până când se vor ridica toţi participanţii.
BĂIATUL CU DOI OCHI
Obiective - a percepe deosebirile dintre oameni ca ceva pozitiv

- a cultiva empatia faţă de persoanele cu dizabilităţi fizice
Indicaţie - textul simplificat al Convenţiei cu privire la Drepturile Copilului
Desfăşurare
1. Citiţi participanţilor următoarea poveste:
În Univers există o planetă pe care trăiesc nişte fiinţe foarte asemănătoare cu pământenii. Unica
deosebire constă în faptul că ei au doar un ochi şi pot vedea noaptea, la distanţe mari şi chiar prin
pereţi. Odată pe această planetă sa născut un copil cu doi ochi. Părinţii au fost foarte dezamăgiţi, dar
15
aveau grijă de el cu mare dragoste. Medicii au spus că nu se poate face nimic. Copilul avea nevoie
de lumină pentru a vedea noapte, iar pentru a putea privi la distanţe mari . de telescop. Toţi
considerau că el vede rău. Dar iată că într-o zi băiatul şi-a dat seama că poate vedea lucruri pe care
celelalte persoane nu le pot vedea . culorile. Toţi locuitorii planetei vedeau numai culorile alb şi
negru. El însă putea vedea toate culorile. El şi-a făcut mulţi prieteni care ascultau povestirile lui
despre pădurile verzi, cerul albastru şi culorile înconjurătoare. Copiii şi maturii se adunau pentru a
asculta povestirile lui. Când a crescut, s-a îndrăgostit de o domnişoară pe care nu o deranja faptul că
el se deosebea de ceilalţi. Cu timpul ea a încetat să mai observe că el este deosebit şi s-a obişnuit cu
faptul că tot timpul era înconjurat de oameni care ascultau povestirile lui. Ei au avut un copil care
nu se deosebea cu nimic de locuitorii planetei: avea un singur ochi.
Evaluare
Rugaţi participanţii să răspundă la următoarele întrebări:
- Cum v-aţi fi simţit în locul băiatului cu doi ochi, dacă aţi fi locuit pe o planetă unde oamenii
au doar un ochi?
- Ce dificultăţi, după părerea voastră, avea băiatul? De ce?
- Ce părere aveţi, dacă aţi fi nimerit pe altă planetă, vă deosebeaţi de băştinaşi? De ce?
- Cum aţi dori să vă trateze locuitorii acelei planete, dacă aţi fi diferit de ei?
- Citiţi articolul 23 din Convenţia cu privire la Drepturile Copilului. Cum este bine să fie
trataţi copiii care au dizabilităţi fizice? Dacă în clasa voastră ar fi un asemenea copil, cum v-
aţi comporta cu el?
Închipuiţi-vă că aţi nimerit pe planeta din această poveste. Scrieţi-le locuitorilor de pe această
planetă cum aţi dori să fiţi trataţi.
CODUL ASCULTĂRII ACTIVE
Obiective - a enumera acţiuni, comportamente ce denotă ascultarea activă

- a înţelege că deprinderile de ascultare contribuie la o comunicare bună
- a exersa deprinderi de ascultare activă
Materiale: cretă, tablă sau carioca, coală de hîrtie, copii ale fişei Ascultarea activă este... pentru
fiecare copil
 Ascultarea activă este una din abilităţile cele mai importante în procesul de comunicare şi
rezolvare de conflicte. Uneori este greu de determinat caracteristicile ascultării eficiente,
deşi persoanele care au experienţă de ascultare activă le depistează foarte uşor. Scopul
acestui exerciţiu este de a facilita înţelegerea ideilor generale despre ascultarea eficientă şi
ascultarea ineficientă, de a discuta despre emoţiile pe care acestea le produc.
16
Desfăşurare
Activitatea I
1. Propuneţi copiilor să stea în linişte 3 minute şi să fie atenţi la toate sunetele pe care le pot
auzi (puteţi utiliza şi o înregistrare). Copiii urmează să facă schimb de informaţie. Notaţi pe
tablă tot ce spun ei.
2. Reflectaţi:
- Aţi auzit aceleaşi sunete?
- Descrierea sunetelor a fost aceeaşi la toţi?
- De ce credeţi că sînt diferenţe în informaţia înregistrată?
- Cine a auzit cele mai multe sunete?
Jocul poate fi repetat timp de cîteva zile şi în alte circumstanţe, se va urmări cum copiii învaţă să
deosebească diferite sunete specifice denumindu-le. Dacă există probleme cu anumiţi copii care
permanent fac gălăgie, spuneţi clasei că vreţi să vedeţi cine este cel mai deştept şi poate să stea
cîteva minute în linişte. Astfel copiii vor fi provocaţi să asculte în linişte.
3. Discutaţi cu clasa: De unde ştim noi că sîntem ascultaţi? Care sînt semnele ce ne dau de ştire
că sîntem ascultaţi? Spre exemplu, contactul vizual, zîmbetele, semnele cu capul. Felul în
care stăm în picioare sau stăm aşezaţi spune ceva? Transmit mesaje expresiile feţelor? Ce fel
de mediu este necesar pentru a asigura o ascultare bună? Cum ne asigurăm că ascultăm
persoana care vorbeşte şi nu discutăm în acelaşi timp cu colegul/colega de alături? Discutaţi
cu toată clasa şi notaţi componentele principale ale ascultării eficiente, spre exemplu,
atenţia, privitul în ochi, întrebările reuşite, încurajarea.
Încurajaţi-i pe toţi copiii să vorbească, să-şi exprime opiniile, în special pe cei mai retraşi, mai
timizi. „Dar tu ce crezi? Dar tu? Dar tu?” Fiece copil trebuie să fie în cîmpul dvs. de vedere.
4. Formulaţi împreună cu copiii şi scrieţi un Cod al clasei privind ascultarea bună/eficientă,
afişaţi-l pe perete şi apelaţi la el ori de cîte ori este nevoie. Puteţi apela la foaia-resursă
„Ascultarea activă este...”.
5. În perechi, copiii trebuie să practice ascultarea bună/eficientă, apelînd la o varietate de teme:
cea mai frumoasă sărbătoare, jocul meu preferat sau jucăria mea preferată, cind am fost
bolnav. Fiecare copil trebuie să vorbească pe rînd cîte 1-2 min. şi celălalt să-l asculte atent.
Evaluare
- Cum te-ai simţit cînd nu erai ascultat activ?
- Cum te-ai simţit în timp ce ascultai activ partenerul?
- Cum îţi asculţi, de obicei, interlocutorii?
- Deseori alte persoane ascultă eficient ceea ce spuneţi?
- Cît de des ascultaţi eficient relatările altor persoane?
17
ASCULTAREA ACTIVĂ ESTE...
Atenţie
1. Priveşte în ochii vorbitorului.
2. Atrage atenţie la limbajul corpului: coincide sau nu cu cuvintele spuse?
3. Încearcă să asculţi într-un loc unde nimic nu te împiedică. Aşa vei putea
să-ţi concentrezi atenţia. Nu te ocupa cu alte lucruri cînd asculţi.
Succesivitate
1. Foloseşte fraze stimulatoare:
„Povesteşte-mi mai amănunţit!”
„Chiar?”
„Serios?”
2. Intonaţia vocii trebuie să indice interes.
3. Pune întrebări directe pentru a primi mai multă informaţie.
4. Nu pune prea multe întrebări. Oferă vorbitorului posibilitatea de a spune ce doreşte.
Chibzuire
1. Uneori repetă ideile cele mai importante ale vorbitorului.
2. Încearcă să redai prin cuvintele tale sentimentele vorbitorului în momentele potrivite.
3. Controlează dacă înţelegi corect ceea ce doreşte să spună, dînd întrebări de tipul:
„Vrei să zici că....? Chiar?”
„Vrei să zici că te simţi....?”
„Deci, consideri că....? Am înţeles bine?”
18
CONSTRUIREA COMUNICĂRII
Obiective - a analiza situaţiile în care pot apărea conflicte

- a explora modalităţi de a rezolva situaţii conflictuale în mod constructiv,
democratic
- a exersa comunicarea asertivă
- a exprima opinii şi a accepta opiniile altora.
Materiale - cretă, carioca, coală de hîrtie; copii ale fişelor Construirea comunicării şi Cum să
spui NU şi să rămîi ferm(ă) pe poziţii pentru fiecare copil.
 Copiii deseori comunică între ei brutal, fapt ce duce la înstrăinare. Este important de a-i
învăţa să ceară ceea ce doresc şi să-şi expună punctul de vedere atunci cînd sînt nedreptăţiţi.
Această lecţie va da participanţilor experienţa necesară pentru ca ei să poată rezolva singuri
conflictele zilnice, în loc să apeleze de fiecare dată la cineva (învăţător, părinte, prieten etc.).
Folosirea unei comunicări constructive seamănă mai mult cu construirea unui pod spre o
altă persoană, decît cu instalarea unor bariere.
Desfăşurare
1. Prin brainstorming, elaboraţi şi scrieţi pe tablă/poster lista cuvintelor legate de comunicarea
constructivă / eficientă. Ca să catalizaţi discuţia, adresaţi copiilor întrebarea: „Ce calităţi
trebuie să aibă o persoană care poate comunica?” începeţi dvs. lista cu următoarele cuvinte
şi expresii: sincer, caracter direct, deschis, amabil, contact vizual, voce puternică, deprindere
de a asculta. Stimulaţi răspunsurile copiilor şi completaţi lista cu rezultatul brainstorming-
ului. Acceptaţi şi scrieţi toate răspunsurile copiilor. NU CRITICAŢI, nu încercaţi să-i
redactaţi pe copii. Rezervaţi-vă timp şi pentru a discuta variantele omise, dacă e nevoie.
2. Repartizaţi copiilor foaia-resursă Construirea comunicării. Propuneţi-le să răspundă, în mod
individual, la situaţiile concrete din foaia-resursă, folosind toate calităţile scrise pe tablă /
poster, precum şi abilităţile de comunicare asertivă.
3. Rugaţi-i pe copii să formeze perechi (după orice modalitate cunoscută de dvs.).
4. Propuneţi copiilor, printr-un joc pe roluri, să simuleze situaţiile descrise în foaia-resursă
Construirea comunicării.
Evaluare
- Ce aţi învăţat?
- Cum v-aţi simţit?
- Aţi avut vreodată situaţii similare? Cum aţi procedat? A mers? Nu a mers? De ce?
- Cum veţi soluţiona pe viitor situaţiile generatoare de conflicte?
- Analizaţi cu copiii foaia-resursă Cum să spui „NU" şi să rămîi ferm pe poziţii. Discutaţi.
Sugestii pentru extindere

Propuneţi copiilor să însceneze povestioare cu subiecte-problemă. Pot fi invitaţi şi spectatori pentru
a participa şi a sugera căi de rezolvare a problemelor fără strigăte sau violenţă fizică.
19
CUM SĂ SPUI „NU” Şl SĂ RĂMÎI FERM(Ă) PE POZIŢII
Pentru a spune „NU” şi a fi ferm, încearcă această tehnică din trei paşi. Adresează-ţi aceste
întrebări şi apoi priveşte-ţi prietenul în ochi, şi spune-ţi poziţia:
1. Care este problema?
Specifică ceea ce este greşit. Dă un nume acestui lucru. Spune „acesta este furt”, sau „aceasta este
periculos”, sau „răutăcios”.
2. Ce s-ar putea întîmpla?
a) Ar putea fi cineva rănit (inclusiv tu)? În ce mod?

b) Ar putea să-ţi creeze probleme? Ce fel de probleme?
c) Te-ai fi simţit prost dacă ai fi făcut-o?
3. Ce am putea face în schimb?
Dacă sugerezi să faceţi altceva, poate fi mai uşor pentru prietenul tău să comunice cu tine.
Dacă nu poţi să schimbi părerea prietenului tău, pleacă, dar lasă-l să înţeleagă că poate să ţi se
alăture oricînd. Poţi să spui ceva de tipul: „Eu mă duc în parc. Dacă te răzgîndeşti, vino şi tu”.
20
CONSTRUIREA COMUNICĂRII
1. Te afli la cinema. Pe speteaza scaunului, pe care şezi, persoana din urmă a pus picioarele. Cum o
faci să înţeleagă că te deranjează?_____________________________________________________
_______________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________
2. Stai în rînd şi cineva trece înaintea ta. De obicei, nu atragi atenţie acestui fapt, dar astăzi vrei să-ţi
expui punctul de vedere. Ce vei spune?_________________________________________________
_______________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________
3. Jumătate din lecţie ai stat cu mîna ridicată. Profesoara te ignorează şi continuă să-i liniştească pe
elevii care fac gălăgie. Cum vei atrage atenţia profesoarei?_________________________________
_______________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________
4. Nu ai nimerit mingea de fotbal şi unul din colegi te insultă. Tu nu doreşti să ieşi din joc. Cum vei
explica că ai făcut tot posibilul şi nu-ţi place să fii insultat? _______________________________
_______________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________
5. Lucrezi împreună cu un grup de elevi. Cînd încerci să zici ceva, ceilalţi te întrerup. Cum poţi
spune grupului că vrei să fii ascultat? ______________________________________________
_______________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________
21
ASCULTAREA ACTIVĂ
Obiective: - a forma / dezvolta participanţilor capacităţi de ascultare activă

- a conştientiza existenţa unor puncte de vedere diferite asupra aceleiaşi situaţii,
aspect esenţial în comunicare şi în soluţionarea conflictelor
Vârsta participanţilor - de la 10 ani (partea I); de la 14 ani (partea II)
Durata - 30 minute
Materiale - copii ale fişei Ascultarea activă este... pentru participanţii de la 14 ani
Indicaţie - părţile I şi II pot fi efectuate independent una de cealaltă
Desfăşurare
Partea I
1. Rugaţi doi participanţi să se ofere voluntari pentru un joc pe roluri. Unul dintre ei
(vorbitorul) primeşte instrucţiunea de a-i povesti celuilalt (ascultătorului) ceva foarte
interesant şi important (de exemplu, că a fost invitat la o petrecere, a fost selectat să
participe la un concurs, a vizitat un loc istoric etc.), iar acesta din urmă are sarcina de a nu
ascultă ce-i spune colegul. El poate arăta aceasta prin diferite modalităţi: să se întoarcă de la
el, să nu-l privească în ochi, să-l întrerupă, să schimbe subiectul etc. Activitatea este exersată
timp de 2 minute.
2. După ce au urmărit sceneta, în grupul mare sau pe echipe de 4-5 persoane, spectatorii vor
întocmi o listă cu comportamente pe care le-au observat la ascultător. Lista ar putea include
date despre contactul vizual, încurajarea vorbitorului, punerea întrebărilor, poziţia corpului
etc.
3. Jocul pe roluri este repetat de alţi doi voluntari, dar, de data aceasta, ascultătorul arată un
profund interes faţă de informaţia oferită de vorbitor.
4. Spectatorii alcătuiesc o listă de comportamente şi pentru al doilea ascultător.
5. Împreună cu animatorul, se compară comportamentele din ambele scenete, discutând despre
sentimentele ambelor perechi de actori. Este bine să le explicaţi participanţilor în ce constă
şi de ce este importantă ascultarea activă. Repartizaţi participanţilor fişa Ascultarea activă
este...
Partea II
1. Împărţiţi participanţii în perechi şi lăsaţi-i să decidă cine dintre ei va fi vorbitor şi cine
ascultător. Temele pentru discuţie pot fi alese de fiecare pereche în mod independent sau pot
fi indicate de animator (de exemplu: Am fost mândru de mine atunci când..., Când voi creşte
mare aş vrea să fac..., Cred că lumea în care trăim are nevoie de o schimbare şi anume...).
Subiectele de discuţie pot varia în funcţie de vârsta şi interesele copiilor.
2. Sarcina ascultătorului este de a aplica în practică cât mai multe abilităţi de ascultare activă în
timp ce emiţătorul prezintă informaţia.
3. După 2 minute de exersare, partenerii se schimbă cu rolurile.
22
Evaluare
- Cum te-ai simţit în timp ce ascultai activ partenerul?
- Cum îţi asculţi de obicei interlocutorii?
- Cum te-ai simţit în timp ce ai fost ascultat activ de către partenerul tău?
- Te-a ajutat .ascultarea activă. să înţelegi interlocutorul mai bine ?
Variaţii
Partea II poate fi realizată în grupuri de 3 persoane: un vorbitor, un ascultător şi un observator. În
acest caz, fişa Ascultarea activă este... se oferă doar observatorului, care îşi notează
comportamentele ascultătorului. Când vorbitorul încheie povestirea sa, observatorul aduce la
cunoştinţă ascultătorului tehnicile ascultării active folosite sau nu de el în timpul jocului.
Participanţii se pot schimba cu rolurile, astfel încât fiecare să fie şi vorbitor, şi ascultător, şi
observator.
23
ASCULTAREA ACTIVĂ ESTE...
Câteva „secrete” care facilitează comunicarea:

1) Climatul confortabil.
2) Corpul întors spre interlocutor, postura relaxată, dar care trădează interes.
3) Contactul vizual direct, dar nu exagerat: privirea fixă este percepută ca fiind agresivă.
4) Semnalele verbale („Da, te înţeleg...”, „Sunt de acord cu tine...”, „Am trecut şi eu prin
asta...”) şi nonverbale (încuviinţarea din cap, zâmbetul încurajator, mângâierea pe umăr etc.)
care atestă ascultarea şi înţelegerea mesajului.
5) Feedback-ul constructiv - prin intermediul comentariilor şi nu a criticilor - care începe cu
aspectele pozitive, este concret şi se referă la anumite comportamente ce pot fi schimbate şi
nu la trăsăturile personale.
Pentru a asculta activ, este necesar să foloseşti două tehnici: reflectarea şi punerea întrebărilor.
Reflectarea. Reflectând, îl facem pe vorbitor să înţeleagă că ascultăm ceea ce spune şi verificăm
dacă am înţeles exact ceea ce vrea el să ne zică. Reflectarea reprezintă redarea acţiunilor
partenerului printr-o manieră proprie. Când reflectezi:
1) Parafrazează (repetă) cu cuvintele tale ceea ce spune vorbitorul, folosind fraze ca: „Deci ceea ce
spuneţi ar fi că...”, „Doriţi să spuneţi că...”, „Cu alte cuvinte...” etc.
2) Exprimă ceea ce presupui că crede interlocutorul, folosind propriile cuvinte: „Deci, crezi că ar fi
bine să...”, „Probabil, crezi că dacă ..., atunci...” etc.
3) Expune ceea ce simte interlocutorul utilizând expresiile tale: „Se pare că eşti fericit acum că ai
rezolvat problema...”, „Îmi dau seama că eşti confuz în ce priveşte...” etc.
Punerea întrebărilor. Acest aspect important al ascultării active este menit să încurajeze obţinerea
unor informaţii mai complete şi să deblocheze comunicarea. Întrebările trebuie formulate atent,
pentru a nu semăna cu un interogatoriu sau a face presiuni asupra interlocutorului. Nu există o reţetă
despre cum se pun întrebările. Există mai multe tipuri de întrebări:
1) Întrebări deschise - cele care oferă persoanei chestionate cea mai mare libertate de răspuns, de
exemplu: „Ce părere ai despre...”, „Poţi să-mi povesteşti mai detaliat despre...”, „Ce crezi tu despre
problema...”
2) Întrebarea cu răspuns închis - atunci când persoana chestionată are un singur răspuns posibil, de
exemplu: „Câţi ani ai?”, „Unde te duci?” etc.
3) Întrebarea bipolară - atunci când se poate răspunde prin „Da” sau „Nu”. În cazul când persoana
nu cunoaşte răspunsul, poate spune „Nu ştiu”. De exemplu: „Ai mâncat la prânz?”, „Pământul este
rotund?”, „Ţi-ai făcut temele?” etc.
4) Întrebări cu răspuns sugerat . atunci când persoana primeşte indicaţii în legătură cu forma sau
conţinutul răspunsului. Ele ghidează persoana către anumite răspunsuri. De obicei, aceste întrebări
încep cu o negaţie: „Nu-i aşa că...”, „N-ar fi mai bine să...”, „Nu credeţi că...”
Abilităţi de a pune întrebări:
- acordaţi câte o singură întrebare într-o întrebare;
- formulaţi întrebările clar şi concis;
- puneţi mai multe întrebări deschise;
- daţi-i interlocutorului timp suficient pentru a formula răspunsul.
24
SCAUNELE
Obiective: - a arăta participanţilor cum pot face faţă unui conflict, transformându-l într-un
proces de cooperare
- a ajuta participanţii să înţeleagă noţiunea de diferenţă culturală
Materiale – scaune, fişe Instrucţiuni pentru participanţi
Desfăşurare
1. Explicaţi participanţilor importanţa acestui exerciţiu referindu-vă la obiectivele lui.
2. Împărţiţi fiecărui participant câte o fişă cu un tip de instrucţiuni. Spuneţile să ţină în secret
conţinutul fişei.
3. Anunţaţi începerea exerciţiului şi spuneţi participanţilor să urmeze instrucţiunile primite,
fără a se consulta cu colegii.
Evaluare
Evaluarea activităţii se efectuează punându-se accent pe soluţionarea nonviolentă a conflictelor.
Instrucţiunile primite nu pot fi realizate decât cooperând cu persoanele ce au instrucţiuni
asemănătoare.
Sunt posibile mai multe soluţii, de exemplu:
Angajarea tuturor scaunelor în formă de cerc între uşă şi fereastră.
Plasarea consecutivă a scaunelor întâi în cerc, apoi la fereastra, pe urmă lângă uşă.
Nerespectarea condiţiilor exerciţiului prin punerea a 1/3 din scaune la fereastră, 1/3 la perete
şi 1/3 în cerc.
Nerespectarea totală a instrucţiunilor.
INSTRUCŢIUNI PENTRU PARTICIPANŢI
Fişa 1. Aranjează toate scaunele din încăpere în cerc. Ai 15 minute.
Fişa 2. Aranjează toate scaunele lângă uşă. Ai 15 minute.
Fişa 3. Aranjează toate scaunele lângă fereastră. Ai 15 minute.
25
CORONIŢE DE HÂRTIE
Obiectiv - a explora căile de comunicare nonverbală

Durata - 20 minute
Materiale - carioca, hârtie, clei sau clame, scaune
Desfăşurare
1. Pregătiţi coroniţe de hârtie pentru fiecare participant. Pe fiecare coroniţă scrieţi cu litere
mari o dispoziţie sau atitudine (de exemplu, vesel, trist, plângăreţ).
2. Puneţi pe capul fiecărui participant câte o coroniţă, dar asiguraţi-vă ca persoana să nu vadă
ce este scris pe coroniţa sa.
3. Aranjaţi participanţii într-un cerc şi rugaţi-i să-şi imagineze că vor merge la o petrecere, dar
trebuie să discute din timp despre locul unde o vor organiza, cine şi ce va aduce, cum vor
decora sala etc.
4. Spuneţi-le să se comporte unul cu celălalt conform celor scrise pe coroniţa persoanei din
faţă, dar să nu spună ce cuvânt anume este scris.
Evaluare
Întrebaţi participanţii:
- V-aţi dat seama ce este scris pe coroniţă?
- Cum v-aţi dat seama?
- V-a afectat felul în care ceilalţi vi se adresau?
- Ce vă spunea limbajul nonverbal al interlocutorilor?
SITUAŢII CONFLICTUALE
Obiective - a revedea noţiunile de „pace” şi „conflict”

- a ajuta participanţii să înţeleagă că nu toate conflictele implică violenţă fizică
- a-i familiariza cu conceptele de „pace negativă”, „pace pozitivă” şi „violenţă
structurală”
Materiale - copii ale fişelor Situaţii conflictuale pentru fiecare grup
26
Desfăşurare
1. Împărţiţi participanţii în grupuri a câte 3 persoane.
2. Repartizaţi fiecărui grup câte o situaţie conflictuală şi oferiţi-le timp să o citească şi să
găsească o soluţie cât mai reală pentru a o rezolva.
3. Propuneţi participanţilor să discute următoarele întrebări pentru fiecare situaţie:
a. Această povestire conţine anumite elemente pacifiste, care sunt ele?
b. În povestirea dată sunt prezente elemente de conflict sau de violenţă?
c. Conflictul din povestire reprezintă violenţa fizică?
d. A fost cineva influenţat de anumite atitudini culturale, valorice sau sociale?
4. Uniţi câte două grupuri cu diferite situaţii conflictuale şi lăsaţi-le să-şi prezinte unul altuia
situaţiile conflictuale şi soluţiile găsite, iar apoi să determine şi să discute elementele de
pace şi de conflict prezente în ambele povestiri.
5. Explicaţi participanţilor termenii pace negativă, pace pozitivă, violenţă structurală şi
determinaţi unde se reflectă aceste noţiuni în situaţiile conflictuale propuse.
Evaluare
- Aţi observat vreodată existenţa păcii pozitive şi a celei negative în şcoală, comunitate, ţară?
- Cineva din voi sau din cunoştinţele voastre a fost cândva obiectul violenţe structurale?
- Ce influenţă au prejudecăţile şi lipsa de justiţie asupra conflictelor?
Variaţii
- Sarcina grupurilor poate fi alcătuirea a două variante de final posibil pentru fiecare istorie .
una pacifistă şi una violentă. Care final vă place mai mult? Care este preferabil?
- După realizarea activităţii, participanţii pot elabora definiţia proprie a păcii şi a conflictului.
27
(1)
Maria este o femeie de 70 de ani care a lucrat în calitate de îngrijitoare de spaţii la o şcoală din oraş.
Ea ar dori să lucreze mai departe, deoarece are nevoie de bani. Directorul şcolii nu o mai primeşte la
lucru, motivând că oamenilor de vârsta ei nu li se mai permite să lucreze. Maria locuieşte într-un
cartier foarte îndepărtat şi periculos, uneori îi este frică chiar să meargă până la magazin după
produse alimentare. Desigur, Maria şi-ar dori să treacă într-un alt cartier, dar nu-şi poate permite un
apartament mai scump. Maria este vizitată de copiii şi de nepoţii săi, dar totuşi ar dori să poată ieşi
din apartament ca să-şi viziteze prietenele. Deci, Maria a hotărât...
(2)
De curând Petru a împlinit 14 ani. El are handicap locomotor şi din această cauză se poate deplasa
doar în scaunul cu rotile. Cu toate acestea, el are foarte mulţi prieteni care îl înţeleg şi sunt alături de
el la nevoie. Blocul în care locuieşte Petru dispune de anumite facilităţi (construcţii) care îi
favorizează deplasarea în scaunul cu rotile. La şcoală este aceeaşi situaţie, băiatul dispune de tot
ceea ce are nevoie. Într-o zi clasa lui Petru a hotărât să meargă la teatru. Băiatul a mers cu ei, dar,
când au ajuns acolo, au văzut că Petru nu va putea intra cu ei, deoarece treptele de la intrare nu erau
prevăzute pentru persoanele ce se deplasează în scaunul cu rotile. Directorul teatrului a spus că
regretă, dar nu poate face nimic. Aşa că prietenii lui Petru au hotărât...
(3)
Victor este un elev de etnie romă. În şcoala la care merge sunt adolescenţi de diferite naţionalităţi.
Multor elevi ai acestei şcoli nu le place ideea de a învăţa cu colegi de alte etnii, iar orarul şcolii nu
prevede nici o disciplină care ar explica tinerilor diferenţele interculturale. Într-o zi când Victor
pleca la ore, doi elevi l-au numit cu un nume rasist. Victor a mers la profesorul său şi i-a povestit
incidentul, dar acesta i-a spus că nu poate să-l ajute cu nimic, de vreme ce n-a fost bătaie. Profesorul
l-a sfătuit pe Victor să nu ia în seamă insultele, iar dacă va apărea ceva mai grav, să raporteze
administraţiei. Victor a rămas foarte nemulţumit în urma acestei discuţii şi a hotărât...
28
DEPĂŞIM CONFLICTELE ÎMPREUNĂ
Obiective - a identifica situaţii conflictuale la nivelul grupului

- a propune strategii „câştig-câştig” de rezolvare a conflictelor
- a înţelege importanţa interacţiunii dintre membrii grupului pentru depăşirea
neînţelegerilor
Vârsta participanţilor – de la 11 ani
Materiale – fişe cu descrierea situaţiilor de conflict, coli mari de hârtie, markere
Desfăşurare
1. Întrebaţi participanţii ce conflicte îşi amintesc din filmele (filmele animate) pe care le
vizionează. Cum sunt rezolvate aceste conflicte? Apoi rugaţi-i să răspundă la următoarele
întrebări: Care sunt cele mai dese conflicte între copii? Cum sunt ele de obicei rezolvate?
2. Propuneţi elevilor să-şi amintească un conflict la care au luat parte, care a avut consecinţe
pozitive, din care au avut de câştigat toţi cei implicaţi.
3. Împărţiţi clasa în câteva grupuri mici şi distribuiţi-le câte o fişă cu o situaţie de conflict.
Elevilor li se cere să discute situaţia conflictuală în grup şi să propună modalităţi de
soluţionare a conflictului aşa încât toţi participanţii la el să fie câştigători. Ei vor nota pe
foaia primită soluţiile de rezolvare sau planul la care s-au gândit.
4. Fiecare grup va desemna un reprezentant care va împărtăşi clasei ideile propuse. Dacă
timpul permite, poate fi realizat un joc de rol pentru una-două din situaţiile prezentate pe
fişe, pentru a arăta metode constructive de rezolvare a conflictelor.
Evaluare
- Cum ne dăm seama de conflictele din interiorul grupului?
- Ce ne ajută să depăşim aceste conflicte?
- Cine are rolul de a soluţiona conflictele care apar într-un grup?
29
1. Ioana este etichetată şi poreclită în mai multe feluri de către colegii ei. Ea nu se simte
confortabil în această situaţie şi, în cele din urmă, refuză să mai meargă la şcoală. Ce ar
putea face Ioana pentru a depăşi această situaţie?
2. Bogdan şi sora lui se ceartă întotdeauna când vor să se joace la calculator. Bogdan simte că
sora lui îl nedreptăţeşte şi este foarte nervos. Ce i-aţi sugera să facă?
3. Tudor şi Rareş joacă în aceeaşi echipă de baschet şi amândoi vor să fie căpitani de echipă la
următorul meci. Sfârşesc prin a striga unul la celălalt. Ce ar pute face ei pentru a rezolva
acest conflict?
4. Mai sunt 2 săptămâni înainte de Revelion şi toţi elevii aşteaptă cu nerăbdare serbarea.
Diriginta îi anunţă că vor avea un coleg nou. Toţi îşi dau seama că cel nou venit nu are un
rol pentru serbare, deoarece ei au început repetiţiile acum o lună şi rolurile au fost deja
distribuite. Ce pot face ei pentru a-l ajuta pe noul coleg?
5. Cinci colegi de-ai tăi joacă fotbal pe terenul de sport. Mingea loveşte geamul unei clădiri şi
îl sparge. Colegii tăi, speriaţi, fug de la locul faptei. Tu, împreună cu un prieten aţi fost
martori la incident. Nimeni nu vrea să recunoască fapta, iar dirigintele ameninţă că va
pedepsi toată clasa daca vinovatul nu se descoperă. Cum procedaţi?
30
CU FAŢA LA SPATE
Obiective - a ajuta participanţii să înţeleagă necesitatea unei comunicări eficiente

Durata - 30 minute
Materiale - scaune pentru fiecare participant
Desfăşurare
1. Rugaţi participanţii să se grupeze câte doi şi fiecare pereche să se aşeze pe scaune unul cu
faţa la spatele celuilalt.
2. Anunţaţi participanţii că nu au voie să se întoarcă la partenerul din spate sau să se apropie de
cel din faţă.
3. Rugaţi participanţii să discute unul cu celălalt timp de două minute.
Evaluare
Discutaţi activitatea în grupul mare. Puteţi întreba persoanele care au stat în spate cum se simţeau
când încercau să iniţieze o discuţie cu partenerul lor, iar pe cei care au stat în faţă cum se simţeau în
timpul discuţiei.
CLASIFICAREA CONFLICTELOR
Obiectiv - a ajuta elevii să înţeleagă cauzele apariţiei conflictelor

Materiale - setul de imagini Definirea păcii şi a conflictului, foi de hârtie pentru
fiecare echipă, tablă, cretă sau carioca
Desfăşurare
1. Împărţiţi participanţii în echipe de câte patru persoane. Repartizaţi fiecărui grup câte o foaie
de hârtie.
31
2. Rugaţi participanţii să scrie câte 5 conflicte. Acestea pot fi conflicte în care ei au fost
implicaţi nemijlocit sau situaţii conflictuale despre care doar au auzit, pot fi conflicte ce au
apărut în şcoală, în grupul lor de prieteni, acasă, în societate. Poate fi folosit setul cu
imaginile Definirea păcii şi a conflictului pentru a avea exemple de diferite tipuri de
conflicte.
3. Când toţi membrii grupului mic au notat conflictele, participanţii le citesc unul altuia şi
încearcă să găsească ceva comun între aceste situaţii. Apoi rugaţi-i să elaboreze anumite
categorii în care ele s-ar încadra şi să le numească aşa cum consideră ei de cuviinţă.
4. Reconstituiţi grupul mare şi discutaţi categoriile rezultate, prezentând câte un exemplu din
fiecare categorie.
5. Notaţi cuvintele „lucruri”, „sentimente”, „idei”. Precizaţi menirea acestor categorii şi cum
pot fi ele folosite la clasificarea conflictelor.
6. Rugaţi participanţii să revizuiască conflictele clasificate prima dată, lucrând în aceleaşi
grupuri mici, şi să încerce să le clasifice din nou, de data aceasta după criteriile propuse mai
sus: „lucruri”, „sentimente”, „idei”. Unele conflicte conţin două sau chiar pe toate trei din
aceste elemente şi este posibil ca unele situaţii să fie înscrise în două sau chiar trei categorii,
iar altele să nu apară în nici o categorie.
 Termenii pot fi explicaţi astfel:
Conflictele care au la bază lucruri pot apărea atunci când două sau mai multe persoane (părţi)
doresc acelaşi lucru, nu neapărat material.
Conflictele care au la bază sentimente provin din necesitatea oamenilor de a avea prieteni, de a fi
iubiţi, stimaţi, de a se simţi siguri pe sine şi pe propriile forţe, de a avea un statut social, de a se
bucura de atenţie sau admiraţie. Oricine are asemenea necesităţi. Conflictele pot apărea atunci când
sentimentele personale sunt rănite, negate sau neglijate.
Conflicte care au la bază idei decurg din gândurile şi valorile unei persoane, ale unui grup de
oameni sau chiar ale unei ţări. Acestea deseori apar din cauza religiei, tradiţiilor culturale şi a
sistemelor politice, dar pot fi şi de ordin strict personal.
Evaluare
Analizaţi activitatea, conducându-vă de următoarele puncte:
- Comparaţi clasificarea elaborată de participanţi cu cea propusă mai sus.
- Care sunt diferenţele / asemănările?
- Dacă cunoaşteţi în care categorie se încadrează conflictul, îl puteţi soluţiona mai uşor?
Cum?
Variaţii
Puteţi folosi şi alte clasificări ale conflictelor, în dependenţă de vârsta medie a grupului:
Simplu / complicat de rezolvat
Violent / nonviolent
Important / neimportant
Intrapersonal / interpersonal
În interiorul unui grup / între două sau mai multe grupuri
32
33
34
35
36
37
CONFLICTELE DIN JURUL NOSTRU
Obiective - a sensibiliza participanţii privitor la conflicte, în special la cele care sunt soluţionate
cu violenţă
- a încuraja participanţii să reflecteze asupra stereotipurilor de gen existente în
societate
Materiale - copii ale chestionarului Conflictele din jurul nostru pentru fiecare participant
Desfăşurare
1. Repartizaţi fişa Conflictele din jurul nostru fiecărui participant.
2. Propuneţi-le să selecteze din programele TV pe care le urmăresc pe cele care abordează sau
conţin situaţii conflictuale, apoi să răspundă în scris la întrebările din chestionar.
3. După ce fiecare a completat fişa, ajutaţi participanţii să le grupeze după anumite criterii.
Criteriile pot fi stabilite pe baza următoarelor întrebări:
 Ce tipuri de conflicte s-au înregistrat cel mai des?
 Cine se implică mai des în conflicte, femeile sau bărbaţii?
 În ce tip de conflicte se implică femeile mai des? Dar bărbaţii?
 S-a întâmplat ca într-un conflict să fie implicate persoane ce aparţin diferitelor rase /
grupuri etnice?
 Câte procente din conflictele arătate la TV se soluţionează prin violenţă?
 Cum consideraţi, de ce violenţa este frecvent prezentă pe ecranele TV?
Variaţii
Dacă participanţii nu urmăresc emisiuni TV, puteţi folosi acest exerciţiu pe baza revistelor pentru
tineret. Ideal ar fi dacă ambele surse de prezentare a conflictelor (TV şi presa) ar fi comparate.
38
CHESTIONAR
CONFLICTELE DIN JURUL NOSTRU
Denumirea emisiunii TV / revistei / filmului _______________________________________
___________________________________________________________________________
Cine a fost implicat în conflict? _________________________________________________
___________________________________________________________________________
Ce a stat la baza conflictului? ___________________________________________________
___________________________________________________________________________
Care sunt cerinţele unei părţi? ___________________________________________________
___________________________________________________________________________
Care sunt cerinţele celeilalte părţi? _______________________________________________
___________________________________________________________________________
Cum a fost soluţionat conflictul? ________________________________________________
___________________________________________________________________________
Ambele părţi au primit ceea ce doreau? ___________________________________________
___________________________________________________________________________
Ce părere aveţi despre metoda prin care a fost soluţionat acest conflict? __________________
___________________________________________________________________________
Credeţi că este reală o atare soluţie? ______________________________________________
___________________________________________________________________________
Dacă conflictul a fost rezolvat prin violenţă, propuneţi o altă soluţie: ____________________
___________________________________________________________________________
Ce părere aveţi despre această emisiune TV / revistă / film? ___________________________
___________________________________________________________________________
39
CREATORI ŞI DESENATORI
Obiective - a oferi participanţilor posibilitatea de a exersa feedback-ul

- a consolida cunoştinţele participanţilor despre comunicare şi barierele ei
Materiale - scaune pentru fiecare participant, foi de desen, pixuri
Desfăşurare
1. Aranjaţi scaunele din sală într-o linie dreaptă, unul cu spatele la celălalt, lăsând, dacă este
posibil, puţină distanţă între perechi.
2. Rugaţi participanţii să se aşeze pe scaune, astfel ca fiecare din ei să aibă un coleg la spate.
3. Spuneţi-le participanţilor că toţi cei situaţi de o parte a liniei vor fi creatori, iar cei de la
spatele lor vor fi desenatori.
4. Daţi-le creatorilor instrucţiunea să deseneze ceva, un obiect sau o figură oarecare.
5. În continuare fiecare creator trebuie să-i ajute desenatorului său să reproducă aceeaşi
imagine. Pentru aceasta creatorul îi va explica desenatorului creaţia sa, folosind doar figuri
geometrice şi fără a numi obiectul propriu-zis. Dacă, de exemplu, creatorul a schiţat un
soare, el va transmite desenatorului imaginea sa, spunând următoarele: Desenează o
circumferinţă. De pe marginile ei trasează nişte linii spre marginile foii. Unele linii fă-le mai
scurte, altele mai lungi. Colorează circumferinţa. Desenatorul nu are voie să-i pună nici o
întrebare creatorului.
6. Schimbaţi participanţii cu rolurile. De data aceasta sarcina creatorilor este să deseneze un alt
desen şi să-l transmită desenatorului de asemenea folosind pentru explicaţii figuri
geometrice. De data aceasta desenatorul are voie să pună întrebări clarificatoare. De
exemplu: .Unde trebuie să fie desenat cercul? Este mare sau mic? De unde vin dreptele de
care îmi spui? Cât de lungi sunt?.
Evaluare
Lăsaţi participanţii să compare desenele.
- Care desen este mai reuşit, cel efectuat prima dată ori a doua? Cum consideraţi, de ce?
- La ce ne ajută întrebările clarificatoare?
40
- Care este importanţa feedback-ului?
41
VECINII
Obiective - a dezvolta participanţilor abilităţi empatice

- a-i ajuta să se identifice cu una din părţile implicate în conflict pentru a-i înţelege
punctul de vedere
Desfăşurare
1. Împărţiţi participanţii în echipe a câte 5-6 persoane.
2. Propuneţi-le următoarea situaţie conflictuală: Un locatar are un câine care aleargă prin
grădina vecinului şi-i striveşte toate florile. Fiul vecinului ascultă muzică până noaptea
târziu. Ambii vecini sunt foarte furioşi.
3. Sarcina echipelor este să găsească o cale de a soluţiona conflictul vecinilor şi de a-l prezenta
în formă de joc pe roluri. Oferiţi echipelor câteva minute pentru a se pregăti.
4. Rugaţi fiecare echipă să prezinte soluţia pe care a găsit-o.
5. Reuniţi grupul mare. Discutaţi împreună cu participanţii soluţiile prezentate de către
grupurile mici, evidenţiind şi argumentând avantajele şi dezavantajele soluţiilor propuse.
6. Prezentaţi participanţilor un model de soluţionare a conflictelor:
I. Separaţi problema de persoană, încercaţi să nu fiţi orbiţi de furie, ci să căutaţi motivele

pentru care cineva se comportă astfel. Aceasta vă va ajuta să înţelegeţi necesităţile celeilalte
persoane şi să le expuneţi pe ale dvs.
II. Străduiţi-vă să înţelegeţi necesităţile celeilalte persoane, astfel ca ea să înţeleagă că doriţi
să o ajutaţi. Ca reacţie de răspuns va apărea dorinţa reciprocă de a vă ajuta. În acest fel ambii
veţi fi mai dispuşi să soluţionaţi conflictul apărut.
III. Odată ce ambii sunteţi predispuşi să soluţionaţi conflictul, nu rămâne decât să găsiţi
modalitatea prin care o veţi face.
Evaluare
Discutaţi în grupul mare modelul de soluţionare a conflictelor propus mai sus. Dacă participanţii
acceptă acest model, cum îl vor putea aplica în practică?
Variaţii
Pentru a verifica dacă participanţii au însuşit modelul, puteţi să le propuneţi o altă situaţie
conflictuală, dar pe care ei va trebui să o soluţioneze conform modelului prezentat anterior.
42
PĂIANJENUL CONFLICTULUI
Obiective - a permite participanţilor să examineze atitudinile şi sentimentele pe care le asociază cu

conflictul
Materiale - tablă de scris şi cretă, sau un flipchart şi marker
Fiecare are anumite presupuneri legate de natura conflictului. Acestea pot avea un impact important
asupra felului cum este abordat un proces de rezolvare a conflictului. Activitatea permite
examinarea unor din aceste presupuneri.
Desfăşurare
1. Desenaţi un cerc în mijlocul foii de flipchart şi scrieţi cuvântul „conflict” în centru. Rugaţi
participanţii să găsească în mod rapid cuvinte sau fraze pe care ei le asociază cu cuvântul
conflict. Aceste cuvinte pot fi descrierile unei situaţii, părţi ale unui conflict, sentimente,
surse de conflicte, sau rezultatele lor. Acceptaţi toate răspunsurile fără discuţii sau judecări,
şi adăugaţi-le la hartă, desenând linii care vin de la cuvântul din centrul foii.
2. Odată ce sunt sugerate multe asociaţii, încercaţi să grupaţi răspunsurile – de exemplu,
cuvintele care redau sentimente pot fi scrise pe o parte a păianjenului, cuvintele legate de
tipurile de violenţă pe altă parte, sursele de conflict pe altă parte, etc. Menţineţi un ritm rapid
al activităţii şi opriţi-vă în momentul când ideile se epuizează.
3. După ce păianjenul este finalizat, rugaţi grupul să-l privească timp de câteva minute şi să
descrie ce cred că demonstrează imaginea. Răspunsurile lor ar putea să accentueze tipurile
de conflicte cu care ei sunt familiari sau modurile în care oamenii acţionează în situaţiile de
conflict. Deseori majoritatea asocierilor sunt negative, violente. Dacă aceasta este cazul,
subliniaţi acest lucru pentru grup.
4. Lansaţi următoarele întrebări grupului:
 A avut cineva unele asocieri pozitive cu cuvântul conflict? De exemplu, asociază cineva
conflictul cu ceva creativ, cu rezolvarea problemei sau oportunităţi pentru schimbări
productive?
 De ce reacţiile noastre sunt atât de negative faţă de conflict?
Postaţi păianjenul pe perete, şi invitaţi participanţii să adauge pe el alte idei şi mai târziu,
dacă doresc să facă acest lucru.
Variaţii
Repetaţi acest exerciţiu, folosind cuvântul „soluţie” în centrul păianjenului.
43
COMUNICAREA EFICIENTĂ
Obiective - a identifica specificul diferitor tipuri de comportamente într-o situaţie de conflict

- a exersa stilul asertiv de comunicare
Materiale – fişa Comportamentul asertiv, agresiv şi pasiv, fişa cu tabel Caracteristici ale tipurilor
de comportament
Desfăşurare
1. Rugaţi elevii să-şi imagineze o situaţie în care colegul de bancă îi împunge cu creionul în
braţ în timpul orei de matematică. Cum ar reacţiona ei? Notaţi pe tablă sau pe o coală
mare de hârtie toate răspunsurile participanţilor.
2. Discutaţi cu elevii despre aceste idei: care dintre situaţii s-ar termina cum îşi doresc ei?
Cum s-ar simţi în aceste situaţii fiecare din cei implicaţi? Ce cred că i-ar determina să
reacţioneze în acest mod? etc.
3. Spuneţi elevilor că fiecare dintre reacţiile imaginare discutate se include în unul dintre
tipurile de comportare identificate de specialişti în domeniul comunicării: asertiv,
agresiv şi pasiv. Prezentaţi sau distribuiţi descrierea acestor tipuri şi explicaţi-le (fişa
Comportamentul asertiv, agresiv şi pasiv).
4. Propuneţi elevilor să formeze perechi şi să discute la ce categorie pot fi atribuite
reacţiile la conflict identificate la prima etapă a activităţii. Discutaţi împreună opiniile
elevilor.
5. Formaţi grupuri a câte 4-6 persoane. Distribuiţi-le câte o fişă cu câteva situaţii
conflictuale sau rugaţi-i să aleagă 2-3 conflicte pe care le-au avut recent. Distribuiţi
grupurilor câte o foaie şi cereţi-le să înscrie posibile răspunsuri pasive, agresive şi
asertive la situaţiile respective.
6. Se citesc răspunsurile şi se discută asemănări în ideile grupurilor, consecinţe ale
diferitor tipuri de comportamente.
7. Împreună cu elevii completaţi tabelul Caracteristici ale tipurilor de comportament.
Evaluare
- Care sunt avantajele comportamentului asertiv?
- Cât de des utilizaţi / utilizăm comportamentul asertiv în situaţii reale?
- În ce situaţii veţi aplica acest tip de comunicare, comportament?
Exemple de situaţii conflictuale

Un coleg ţi-a stricat scaunul
Prietenul/prietena a întârziat la întâlnirea cu tine
Un coleg ţi-a răsturnat geanta şi toate lucrurile ţi-au căzut pe jos
Prietenii au schimbat ora/locul întâlnirii şi nu te-au anunţat
Un amic spune lucruri neadevărate despre tine altor colegi
44
COMPORTAMENTUL ASERTIV, AGRESIV ŞI PASIV
I. Asertivitatea este abilitatea persoanei de a-şi exprima părerile, emoţiile, ideile direct, pe
un ton calm, neutru, ţinând cont de drepturile sale şi fără a ataca şi afecta drepturile
celorlalţi.
A fi asertiv înseamnă:
 să comunici deschis şi onest
 să respecţi drepturile, opiniile, dorinţele altora
 să porţi conversaţii într-un mod plăcut
 să comunici aşa încât să arăţi respect faţă de alţii
Să descrii comportamentul / acţiunea care te deranjează, nu persoana (Mă deranjează /
supără... că ai întârziat / nu m-ai întrebat şi pe mine... NU eşti un iresponsabil pentru că ai
întârziat, eşti indiferent faţă de ceea ce cred eu etc.)
Comunicarea (comportamentul) asertiv s-a dezvoltat ca modalitate de prevenire şi rezolvare
eficientă a conflictelor. Ea are şi consecinţe pe termen lung:
- Îmbunătăţirea relaţiilor dintre oameni
- Dezvoltarea încrederii în sine
- Respectarea drepturilor
- Îmbunătăţirea capacităţii de luare a deciziilor responsabile.
II. Agresivitatea este răspunsul, comportamentul unei persoane care îl acuză şi îl atacă pe
celălalt, încalcă regulile pentru atingerea scopurilor personale.
A fi agresiv înseamnă:
 să nu respecţi nevoile şi drepturile altora
 să consideri că doar tu ai întotdeauna dreptate
 să rezolvi problemele prin violenţă verbală sau fizică
 să consideri că cei din jur sunt nedrepţi faţă de tine
 să consideri că drepturile tale sunt mai importante decât ale celorlalţi.
III. Pasivitatea este răspunsul, comportamentul unei persoane care încearcă să evite
confruntările şi conflictele, îşi doreşte ca toată lumea să fie mulţumită, fără a ţine cont de
drepturile sau dorinţele sale personale.
A fi pasiv înseamnă:
 Să nu ceri nimic, să nu-ţi spui dorinţele
 Să nu-ţi spui părerile şi să nu ţi le aperi
 Să te simţi rănit, frustrat
 Să consideri că trebuie menţinută pacea cu orice preţ
 Să confunzi pasivitatea cu politeţea sau bunătatea.
45
46
CARACTERISTICI ALE TIPURILOR DE COMPORTAMENT
Caracteristici Agresiv Asertiv Pasiv
Abordarea problemei Atacată agresiv Discutată şi clarificată Nediscutată, evitată
Drepturile personale Respectate Respectate Ignorate
Drepturile celorlalţi Nerespectate Respectate Respectate
Încrederea în sine Neîncredere Stimă de sine Neîncredere
Relaţia cu celălalt Tensionată, bazată pe Constructivă, bazată pe Bazată pe cedare,

dominare respect frustrare
CARACTERISTICI ALE TIPURILOR DE COMPORTAMENT (pentru completare)
Caracteristici Agresiv Asertiv Pasiv
Abordarea problemei
Drepturile personale
Drepturile celorlalţi
Încrederea în sine
Relaţia cu celălalt
47
ŞI EU!
Obiective - a face cunoştinţă cu membrii grupului

- a demonstra că toţi suntem diferiţi
- a demonstra că suntem egali cu alţi oameni
Durata - 30 minute
Materiale - scaune pentru fiecare participant
Indicaţii - puteţi efectua punctele 1-5 şi 6-9 ca şi activităţi separate, se recomandă ca animatorul să
sprijine scaunul din mijloc, pentru ca participanţii să nu-l răstoarne alergând spre el sau să-l
lovească pe vorbitor, este bine să desfăşuraţi activitatea într-un tempo rapid
Desfăşurare
1. Aranjaţi un cerc din scaune şi rugaţi participanţii să se aşeze. Plasaţi un scaun în mijlocul
cercului, pe care nu se va aşeza nimeni deocamdată.
2. Daţi-le timp participanţilor să se gândească la ceva (o trăsătură, o capacitate etc.) ce este
unic pentru fiecare din ei, dar să nu divulge nimănui acest lucru.
2. Rugaţi un voluntar să înceapă activitatea. El trebuie să se aşeze pe scaunul din mijlocul
cercului şi să-şi prezinte subiectul, de exemplu: .Am vizitat de trei ori Franţa., .Studiez
limba arabă. etc. Dacă nimeni din cei prezenţi nu posedă aceeaşi trăsătură sau acelaşi lucru,
altcineva se va aşeza pe scaunul din mijloc şi va continua activitatea. În cazul când mai este
cineva care împărtăşeşte acea caracteristică, va sări de pe locul său strigând .ªi eu. şi se va
aşeza în braţele vorbitorului. Dacă sunt mai multe persoane de acest fel, cu toţii se vor aşeza
unul în braţele altuia pentru câteva clipe, după care vor trece pe scaunele lor. Vorbitorul se
va gândi la o altă trăsătură unică doar pentru el.
3. Fiecare din cei prezenţi are voie să stea pe scaunul din mijloc o singură dată. Dacă vreun
participant întâmpină dificultăţi în a găsi o calitate unică, îi puteţi permite să ia loc în cercul
mare şi să se mai gândească, până se va prezenta alt participant.
4. Prima rundă ia sfârşit atunci când fiecare a spus ceva ce îl diferenţiază de alţii.
5. A doua rundă constă în găsirea unor trăsături comune cu alţi membri ai grupului.
6. Pe rând, fiecare ia loc pe scaunul din mijloc şi rosteşte un lucru care, după părerea lui, este
valabil pentru toţi cei din sală.
7. Toţi cei care posedă trăsătura respectivă, inclusiv vorbitorul, fug pentru a-şi găsi un alt scaun
strigând .ªi eu. în acelaşi timp. Astfel, cineva va rămânea fără loc în cerc şi va fi nevoit să se
aşeze pe scaunul din mijloc şi să anunţe trăsătura pe care a găsit-o.
8. Continuaţi activitatea până când fiecare va avea posibilitatea să stea pe scaunul din mijloc,
dar nu permiteţi aceluiaşi participant să vorbească de mai multe ori.
48
Evaluare
Discutaţi despre activitate şi despre cum s-a simţit fiecare participant. Puteţi pune întrebările:
- A fost mai uşor să găsiţi trăsături ce vă deosebesc unii de alţii sau care vă sunt comune?
- În ce fel de situaţii ne place să ne simţim unici şi diferiţi de alţii şi în care situaţii ne place să
ne simţim la fel ca alţii?
- Lucrurile pe care le-aţi spus despre propria persoană şi care v-au evidenţiat de alţi membri ai
grupului pot exista şi la persoane din alte grupuri?
- Lucrurile care au fost comune fiecăruia din acest grup ar putea fi comune oricui din lume?
- Ce înseamnă faptul că toţi avem ochi, inimă sau stomac?
EXPRIMAREA DORINŢELOR
Obiective - a exersa abilităţi de exprimare a refuzului

- a practica strategii asertive de exprimare a dorinţelor
- a manifesta atitudine critică faţă de dorinţele proprii şi ale altora
Materiale - tablă, cretă; foi pentru fiecare grup de participanţi
 Refuz asertiv – abilitatea de a refuza o solicitare pe care nu dorim s-o îndeplinim, deoarece
contravine propriilor noastre dorinţe şi necesităţi, contravine legii, afectează siguranţa
noastră sau a altor persoane, ne consumă inutil timpul şi energia.
Desfăşurare
1. Propuneţi participanţilor să se gândească ce ar dori ei să se întâmple: ca fiu/fiică, ca
băiat/fată, ca elev, ca membru al unei echipe, ca membru al societăţii, etc. Apoi rugaţi
participanţii să-şi amintească situaţii când doreau să refuze ceva, să spună „nu”. Discutaţi
puţin despre aceste dorinţe şi situaţii. Dacă observaţi că participanţii au anumite dificultăţi,
le puteţi oferi 1-2 exemple de dorinţe: să negocieze responsabilităţile în familie, să invite un
prieten/ă în oraş, etc., sau de situaţii de refuz: un prieten/ă te invită în oraş, prietenul/a îţi
propune să faceţi sex, un copil mic te roagă să-i cumperi ceva ş.a.
2. Ajutaţi elevii să formeze perechi şi propuneţi-le să-şi aleagă 2 situaţii din cele expuse
anterior. Rugaţi-i să decidă cine va fi în pereche „A” şi cine va fi „B”. Spuneţi-le
persoanelor cu rolul „A” să formuleze clar care este dorinţa lor, iar persoanelor „B” – să o
respingă, să refuze realizarea ei, să spună „nu”. „A” va trebui să convingă pe „B”, să explice
de ce pentru el este importantă realizarea dorinţei. La a doua situaţie, rugaţi perechile să
inverseze rolurile.
3. Propuneţi participanţilor să formeze grupuri a câte 4-5 persoane, să aleagă câte 2 situaţii
(expuse la etapa întâi a activităţii sau altele) de afirmare a dorinţei şi de refuz şi să găsească
modalităţi de a le rezolva fără a crea tensiuni în relaţia cu cealaltă persoană. Invitaţi
grupurile să prezinte celorlalţi colegi rezultatele lucrului lor.
49
Evaluare
- Cum v-aţi simţit când trebuia să insistaţi asupra realizării dorinţei/când aţi fost refuzat?
- Cum v-aţi simţit când aţi spus „nu”?
- Ce se poate întâmpla dacă spunem „nu”?
- Ce sugestii aţi da unei persoane care nu poate refuza, spune „nu”?
- Ce strategii verbale şi nonverbale de autoafirmare aţi învăţat?
- Care dintre aceste strategii vi se par eficiente? De ce?
- Care sunt avantajele/dificultăţile în a fi asertiv?
ŞIRETURILE
Obiectiv - a explica inconvenientele comunicării unidimensionale

Materiale - pantofi cu şireturi, scaune
Desfăşurare
1. Împărţiţi participanţii în grupuri a câte trei persoane şi rugaţi membrii să decidă cine dintre
ei se va descălţa de pantof, cine va fi instructor şi cine observator.
2. Rugaţi persoana cu pantoful să se aşeze la spatele instructorului, iar observatorul să stea într-
o parte pentru a-i fi comod să observe.
3. „Şiretarul” trebuie să-şi dezlege complet şireturile, iar apoi este obligat să urmeze întocmai,
fără a pune întrebări, instrucţiunile orale ale instructorului pentru a lega şireturile la loc.
Observatorul va avea grijă ca ceilalţi doi să nu se privească, să nu utilizeze gesturile etc.
4. Examinaţi rezultatul şi rugaţi observatorul să prezinte un raport despre efectuarea
exerciţiului.
Evaluare
Începând cu instructorul, întrebaţi şi ceilalţi membri ai triadelor cum s-au simţit în timpul activităţii.
50
OPINII
Obiective - a stimula participanţii să reflecteze asupra existenţei şi aplicării violenţei

- a încuraja căutarea altor perspective, înţelegerea şi utilizarea lor în soluţionarea
conflictelor
Materiale - scaune pentru fiecare participant, fişe de carton, pixuri, tablă sau coli mari de hârtie,
cretă sau carioca
Desfăşurare:
1. Repartizaţi fiecărui participant câte o fişă şi un pix.
2. Daţi citire următorului moto: „Folosirea violenţei este justificată dacă aduce pace”.
3. Oferiţi-le participanţilor un minut pentru a-şi determina opinia referitor la afirmaţia citită.
4. Scrieţi următoarele cinci variante posibile pe tablă:
- Sunt total de acord
- Sunt de acord
- Nu sunt sigur
- Nu sunt de acord
- Categoric nu sunt de acord
5. Rugaţi participanţii să aleagă una din aceste poziţii care corespunde opiniei lor şi să o scrie
pe fişa primită (de exemplu, dacă cineva este de acord cu moto-ul citit, va scrie pe fişa sa
Sunt de acord). Anunţaţi participanţii că pe parcursul întregii activităţi ei au dreptul să
şteargă cele scrise pe fişă şi să scrie altceva, dacă punctul lor de vedere s-a schimbat.
6. Propuneţi-le participanţilor să găsească printre colegi o persoană care are scris pe fişă
acelaşi răspuns şi să discute atitudinea lor timp de 2-3 minute.
7. Odată ce timpul a expirat, fiecare se apropie de un coleg care are scris pe fişă un punct de
vedere apropiat de al său (de exemplu, Sunt total de acord şi Sunt de acord sau Nu sunt sigur
şi Nu sunt de acord). Lăsaţi participanţii să discute 2-3 minute.
8. În continuare, rugaţi participanţii să găsească o persoană a cărui punct de vedere diferă puţin
sau total de ceea ce cred ei. Acordaţi 2-3 minute pentru discuţii.
9. Spuneţi-le participanţilor să regăsească prima persoană cu care au discutat şi să vadă dacă
cineva dintre ei şi-a schimbat sau nu atitudinea.
10. Reuniţi grupul mare pentru a discuta poziţiile opuse (Sunt de acord şi Nu sunt de acord) şi
pentru a-şi exprima opinia referitor la desfăşurarea activităţii.
Evaluare
Discutaţi următoarele aspecte:
- Şi-a schimbat cineva opinia după discuţia cu colegii?
- Ce factor a influenţat schimbarea opiniei?
51
- Ce factor v-a întărit poziţia pe care vă aflaţi?
- Ce aţi învăţat de la colegi?
Variaţii
Activitatea poate fi repetată, schimbând afirmaţiile pentru discuţie:
1) „Lumea va fi mai bună, dacă vor fi eliminate toate conflictele”
2) „Este în natura umană de a fi violent”
3) „Confecţionarea jucăriilor „de război” trebuie interzisă”.
Puteţi utiliza această metodă şi pentru a discuta alte teme care îi preocupă pe participanţi.
MĂ ASCULTAŢI?
Obiective - a demonstra rolul ascultării în comunicare

- a iniţia discuţii despre abilităţile de comunicare interpersonală
Materiale – fişe, coli mari de hârtie
Indicaţie - este bine ca după încheierea activităţii ascultătorii şi vorbitorii să dea mâna în semn că
nu au resentimente unul faţă de altul şi că activitatea este doar un joc.
Desfăşurare
1. Din timp, scrieţi fiecare instrucţiune pentru ascultători pe o fişă aparte.
2. Împărţiţi participanţii în grupuri a câte trei persoane şi rugaţi membrii să decidă cine dintre
ei va fi vorbitor, cine ascultător şi cine observator.
3. Anunţaţi cele trei categorii să se adune în trei grupuri, respectând o anumită distanţă între ei
pentru a-şi discuta rolurile.
4. Împărţiţi ascultătorilor câte o fişă cu instrucţiuni de care să se conducă.
Instrucţiuni pentru ascultători:
52
- Ascultă atent şi acordă întrebările la locul şi timpul corespunzător
- Întrerupe vorbitorul
- Schimbă des tema de discuţie
- Oferă-i des vorbitorului complimente
- Fă-l pe vorbitor să tacă
- Râzi atunci când vorbitorul este serios
- Discută cu altcineva atunci când vorbitorul ţi se adresează
- Priveşte supărat prin sală când vorbitorul discută
- Acordă sfaturi necerute
- Fii şocat sau jignit de ceea ce ţi-a spus vorbitorul
- Evită privirile vorbitorului
5. Cel puţin un ascultător va primi fişa cu prima instrucţiune. Aceste instrucţiuni trebuie să
rămână nevăzute de către alţii.
6. Rugaţi vorbitorii să se gândească la ceva emoţionant sau tulburător şi să discute tema timp
de cinci minute în grupul lor.
7. Anunţaţi observatorii că ei vor avea de notat în tăcere toate relaţiile dintre vorbitor şi
ascultător.
8. După ce au expirat cinci minute, rugaţi participanţii să se reunească în triade.
Evaluare
Discutaţi despre ce s-a întâmplat în fiecare grup şi cum se simţeau participanţii pe parcursul
activităţii. Rugaţi observatorii să citească notiţele lor, apoi vorbitorii să-şi exprime sentimentele şi
gândurile, iar la sfârşit ascultătorii pot arăta instrucţiunile primite.
Puteţi pune întrebările:
- Simţeai că ascultătorul vă asculta?
- Ce sentiment aveai atunci când înţelegeai că nimeni nu ascultă ceea ce vorbeşti?
CONFLICT SAU VIOLENŢĂ
Obiective - a distingă două căi de rezolvare a conflictelor: paşnică şi violentă

- a aplica reguli pentru prevenirea violenţei în situaţii de conflict
- a protesta împotriva violenţei în şcoală, familie, comunitate
Materiale - copie de pe fişa Conflict sau violenţă? pe care să o tăiaţi pentru a distribui fişele
elevilor
Desfăşurare
53
1. Propuneţi elevilor să formeze grupuri a cîte 2-3 persoane şi distribuiţi-le cîte o situaţie din
fişa Conflict sau violenţă?. Spuneţi-le să-şi imagineze două posibile variante de derulare a
evenimentelor: una paşnică şi alta violentă. După prezentarea rezultatelor, discutaţi cu elevii.
- Prin ce se aseamănă / se deosebesc cele două scenarii şi strategii de rezolvare a conflictului?
- Care sînt beneficiile rezolvării conflictelor pe cale paşnică?
- Care soluţie vă pare mai uşor / mai greu de obţinut? De ce?
- Ce situaţii asemănătoare de conflict sau de violenţă apar în clasa / şcoala noastră?
- De obicei, cum sînt rezolvate situaţiile de genul acesta?
- Cum aţi putea defini violenţa?
- De ce unii oameni sînt violenţi?
- Cui îi revine responsabilitatea de a preveni violenţa?
- Ce aţi aflat nou despre diferite tipuri de violenţă?
- Cînd un conflict se transformă în violenţă?
- Unii consideră că este greu să fugi dintr-o încăierare violentă (este ruşinos, băieţii nu fug
etc.). Voi ce părere aveţi?
- Ce drepturi sînt încălcate în situaţiile pe care le-aţi examinat?
2. Propuneţi grupurilor să se unească cu altele, formînd astfel grupuri a cîte 4-6 persoane, şi să
elaboreze un set de reguli pentru a ţine conflictul sub control, astfel încît el să poată fi
rezolvat pe cale paşnică, fără violenţă.
3. După prezentări, întocmiţi pe tablă o listă comună care să întrunească toate regulile propuse
de grupuri.
Evaluare
- Ce aţi aflat nou la această lecţie?
- Care este rolul comunicării în soluţionarea situaţiilor de conflict şi în cele de violenţă?
- Ce am putea face pentru a reduce conflictele şi violenţa în clasa şi în şcoala noastră?
54
CONFLICT SAU VIOLENŢĂ
Un băiat (o fată) din clasele mari îi îngrădeşte intrarea în cantină unui copil mai mic. Cum te
implici?
Te cerţi cu prietenul tău (cu prietena ta) şi cînd vrei să pleci, el (ea) te apucă de mînă si nu te lasă să
treci. Ce faci?
Un grup de adolescenţi înghesuie un copil în colţul coridorului şi îi cer bani. Ce faci în această
situaţie?
Aproape în fiecare dimineaţă cînd mergi la şcoală, din urma ta merge un grup de adolescenţi şi te
insultă. Simţi că degrabă nu mai rezişti. Cum te descurci?
Profesorul strigă cu furie la tine, pentru că nu ţi-ai pregătit temele. Ce faci?
Colegii tăi de clasă rîd de tine permanent pentru felul în care te îmbraci. Nu mai poţi suporta. Cum
procedezi?
La o recreaţie, gaşca insistă foarte mult să iei doar „un fum”. Tu nu vrei să fumezi. Cum opui
rezistenţă la presiune?
Ai aflat că prietenul tău cel mai bun sau prietena ta cea mai bună vorbeşte despre tine cu alţii colegi
şi stîrneşte vorbe urîte. Ce îi spui?
Loveşte permanent colegii, le trage cîte o palmă pe spate şi, în general, manifestă un comportament
cam dur, cu toate că el numeşte această faptă „glumă". De fiecare dată cînd cineva îi zice ceva, rîde
şi continuă să facă la fel. Cum te implici?
Prietenii (prietenele tale) rîd de tine, pentru că nu ai avut relaţii sexuale pînă la această vîrstă. Ce le
spui?
Stai la coadă pentru a face cumpărături şi persoana de alături începe să te împingă vroind să treacă
înaintea ta. Cum i te adresezi?
După ce ai venit de la piaţă, ai descoperit că sacoşa cu cartofi cîntăreşte 1,2 kg în loc de 1,5 kg. Te
întorci înapoi la piaţă şi găseşti vînzătorul de la care ai cumpărat cartofii. Ce faci?
Mîine ai o lucrare de control de la minister şi te-ai culcat mai devreme ca să fii odihnit, în camera
vecină tata şi fratele tău vizionează un meci emoţionant de fotbal. Cum procedezi?
55
ABILITĂŢI DE NEGOCIERE
Obiective - a creşte conştientizarea faţă de procesul de negociere şi abilităţile pe care le implică o

negociere
Materiale - două copii ale fişelor Procesul de negociere şi Abilităţi de negociere pentru fiecare
participant
Această activitate oferă doar o scurtă introducere în tema abilităţilor de negociere.
 Procesul de negociere implică multe abilităţi: ascultarea activă, a da întrebări deschise, a
distinge între poziţii şi interese, a genera alternativele, a identifica soluţii care duc la cîştig-
cîştig.
 Există nişte tipuri specifice de comportament care promovează negocierea de succes, sau o
împiedică.
Comportamentele care promovează negocierea de succes includ: afirmarea propriilor dorinţe
şi necesităţi, a pune întrebări deschise şi non-critice despre dorinţele şi necesităţile altei
persoane, a asculta în mod activ, a parafraza, a reflecta sentimentele, a sublinia motive / sfere
comune, a redefini problema pentru a include necesităţile ambelor părţi, a sugera soluţii care
vor satisface nevoile ambelor părţi.
Comportamentele care împiedică negocierea de succes includ: ignorarea altei persoane,
schimbarea subiectului, amînarea discuţiilor, a face ameninţări, insulta, critica, blamarea,
judecarea, întreruperea, sau a face altceva care pot fi percepute de o altă parte ca acţiuni
ostile.
Desfăşurare
1. Rugaţi participanţii să facă brainstorm-ul definiţiilor de „negociere”. Notaţi toate
răspunsurile şi scrieţi o definiţie compusă de ei pe flipchart sau tablă. O posibilă definiţie a
negocierii:
„un proces în care două părţi cu poziţii aparent conflictuale lucrează împreună pentru a găsi un
acord prin care ei stabilesc cum ei vor coopera pentru a satisface cît de mult posibil necesităţile
ambelor părţi.”
Accentuaţi că în negociere, oamenii deseori fac dezbateri asupra poziţiilor de conflict, şi că
soluţia reciproc agreabilă este deseori greu de găsit, cu toate că sunt explorate necesităţile de
bază ale celor două poziţii.
2. Următorul pas, este să rugaţi participanţii să facă un brainstorm al situaţiilor în care ei trebuie
să utilizeze abilităţile de negociere. Încurajaţi-i să se gîndească la varietatea de relaţii: între
cumpărători şi vînzători, între angajatori şi angajaţi, prieteni, soţi, părinţi şi copii. (Situaţiile
în care negocierea este folosită variază de la o cultură la alta).
3. Alegeţi una din aceste situaţii care necesită negociere, preferabil o situaţie pe care
participanţii o consideră destul de provocatoare. Rugaţi doi voluntari să vină în faţa grupului
să însceneze situaţia aleasă.
4. Distribuiţi copii ale fişei „Procesul de negociere” fiecărui participant. Ei vor observa
negocierea înscenată de cei doi voluntari şi vor completa spaţiile libere din tabel. Apoi
discutaţi observaţiile lor.
56
5. Distribuiţi copii ale fişei de lucru „Abilităţi de negociere”. Explicaţi că aceste puncte descriu
patru abilităţi generale de negociere, şi întrebaţi grupul care dintre aceste puncte au fost
demonstrate în timpul activităţii.
6. Distribuiţi următoarea copie „Procesul de negociere”. Apoi rugaţi participanţii să formeze
grupuri de patru persoane. Ei trebuie să aleagă una din situaţiile de negociere din brainstorm
care a fost desfăşurat la pasul 2. Doi oameni din grup trebuie să facă joc de rol înscenînd o
negociere, timp în care ceilalţi doi din grup observă, folosind materialul de distribuit drept un
ghid. La sfîrşitul negocierii, observatorii dau un feedback asupra comportamentelor de
negociere pe care le-au văzut şi efectele lor. Dacă timpul permite, observatorii şi actorii vor
schimba rolurile şi vor realiza o altă negociere.
7. În cele din urmă, discutaţi cu întregul grup următoarele întrebări:
- Care sunt avantajele şi dezavantajele negocierii atunci cînd aceasta este folosită ca mijloc de
rezolvare a conflictelor?
- Care dintre comportamentele observate favorizează şi care previn eficacitatea negocierii?
- Cercetaţi-vă propriul stil de negociere. Acest stil depinde de oamenii cu care negociezi sau de
subiectul de negociere?
- Toate problemele sunt negociabile? Care sunt acele probleme care sunt non-negociabile?
- Care abilităţi de negociere sunt importante pentru tinerii din comunitate? Dar pentru
profesori?
57
PROCESUL DE NEGOCIERE
PERSOANA A PERSOANA B
Poziţii
Necesităţile de bază
Comportamente care
încearcă să satisfacă
nevoile altei persoane,
sau conduce negocierea
spre un acord.
Comportamente care
fac dificilă satisfacerea
nevoilor altei persoane,
sau conduce negocierea
neglijînd acordul.
Cum a fost redefinită

problema.
Cum a fost soluţionată

problema.
58
ABILITĂŢI DE NEGOCIERE
O negociere bună înseamnă:
 Separarea oamenilor de problemă, şi concentrarea la soluţionarea problemei.
 Concentrarea asupra necesităţilor ambilor parteneri, nu la funcţiile / posturile pe care şi le-au

atribuit aceştia.
 Generarea mai multor opţiuni pentru îndeplinirea cît de mult posibilă a necesităţilor ambelor
părţi.
 Maximă obiectivitate cu privire la opţiunile rezonabile.
59
CHESTIONARUL STILURILOR DE CONFLICT
Obiective - a identifica propriul stil dominant de rezolvare a conflictului

- a înţelege că diverse stiluri existente sunt potrivite în diferite tipuri de conflicte
Materiale - copii ale materialului de lucru Cum răspund la conflicte? pentru fiecare participant
 Există multe şi diferite stiluri sau abordări de rezolvare a conflictelor. Maniera în care
cineva mânuieşte conflictul poate fi modelată de factori care sunt în mare parte inconştienţi,
aşa cum ar fi cultura şi temperamentul. Sau alegerile cu privire la faptul cum să abordăm
conflictul pot să fie făcute în mod conştient, bazate pe cunoaşterea situaţiei respective şi a
părţilor implicate, analiza naturii conflictului şi experienţa în rezolvarea conflictelor
similare. Această activitate va permite participanţilor să identifice stiluri variate de rezolvare
a conflictului, să determine pe care din ele le foloseşte cel mai frecvent, şi să decidă care stil
este cel mai potrivit pentru diferite tipuri de conflict.
Desfăşurare
1. Distribuiţi prima pagină a chestionarului şi rugaţi participanţii să-l completeze în mod
individual, în conformitate cu instrucţiunile date.
2. După ce toţi au completat chestionarul, distribuiţi pagina următoare şi rugaţi-i să calculeze
scorurile pentru fiecare stil de rezolvarea a conflictului, în conformitate cu instrucţiunile
descrise.
3. În cele din urmă, discutaţi următoare întrebări cu grupul:
- Ce aţi aflat despre voi în urma completării acestui chestionar?
- În ce condiţii utilizarea fiecărui din aceste stiluri ar putea fi cel mai potrivit? Când
acestea ar putea fi total nepotrivite?
- Crezi că sunt şi alte stiluri care ar trebui să fie incluse în listă? Care sunt acestea?
 Este important de înţeles că nu există un stil „corect” de rezolvarea al conflictului pentru

toate situaţiile. De exemplu, într-o situaţie în care este vorba de siguranţă, poate fi necesară
o abordare directivă, rezolvarea problemelor de colaborare ar lua atât de mult timp încât una
sau ambele părţi ar putea fi în pericol. În unele conflicte minore sau acelea care au loc în
mod repetat, ignorarea sau evitarea problemei poate fi cea mai bună soluţie. Poate fi de
ajutor să ne gândim la aceste stiluri ca la un şir de opţiuni care sunt accesibile pentru fiecare.
Rezolvarea conflictului este mult mai eficientă atunci când avem o varietate mare de
abordări care pot fi utilizate şi abilitatea de a determina când şi cum să le aplicăm.
60
CUM RĂSPUND LA CONFLICTE? (partea 1)
Citeşte fiecare din următoarele afirmaţii şi:

Scrie 3 în dreptul afirmaţiei care descrie modalitatea prin care tu răspunzi de obicei la un conflict.
Scrie 2 în dreptul afirmaţiei dacă ea descrie o abordare pe care o foloseşti ocazional.
Scrie 1 dacă tu răspunzi în aşa mod la un conflict rar sau niciodată.
Când doi oameni pe care îi cunosc sunt în conflict unul cu altul, eu …

1. le spun să înceteze să se certe _____
2. încerc să-i fac să explice pe rând partea lor de adevăr _____
3. încerc să-i fac să înţeleagă că ambii nu pot să aibă tot ce îşi doresc _____
4. le spun să se clameze şi să nu o ia aşa de serios _____
5. încerc să nu mă implic _____
6. încerc să văd dacă pot să găsesc pe cineva care ar putea să-i ajute în
această situaţie _____
7. încerc să aflu cine a început primul disputa _____
8. încerc să-i ajut să afle care este adevărata problemă _____
9. încerc să găsesc un compromis _____
10. folosesc simţul umorului pentru a-i ajuta pe ambii să se relaxeze _____
11. îi las să se lupte până la sfârşit _____
12. rog pe cineva care este mai deştept şi mai experimentat să le spună ce să facă _____
Când sunt în conflict cu cineva, eu …

13. insist ca cealaltă persoană să se scuze _____
14. întreb „ce am putea face diferit?” pentru a depăşi situaţia _____
15. decid ce este cel mai important pentru mine şi mă concentrez să obţin acest lucru_____
16. sugerez să vorbim despre asta mai târziu, atunci când nici unul din noi
nu va mai fi enervat, supărat _____
17. pur şi simplu plec (sau închid telefonul) _____
18. încerc să găsesc pe cineva care este „expert” în problema dată _____
19. ameninţ _____
20. sugerez un şir de alternative pentru situaţie _____
21. mă ofer să renunţ la un lucru pe care îl doresc cu adevărat, dacă şi
cealaltă persoană va face acelaşi lucru _____
22. spun că sunt sigur că vom ajunge la un numitor comun _____
23. pretind că nu s-a întâmplat nimic _____
24. refuz să discut până când va fi prezentă o a treia parte, neutră _____
61
CUM RĂSPUND LA CONFLICTE? (partea 2)
Înscrie-ţi numărul din dreptul fiecărei afirmaţii de la partea 1 a testului în spaţiile potrivite de mai
jos. Apoi calculează cifrele din fiecare coloană.
Fiecare coloană reprezintă un anumit stil sau mod de a te comporta într-un conflict. În care coloană
scorul a fost cel mai mare? Iar cel mai mic? Descrierea de mai jos explică fiecare dintre stiluri. Cât
de bine se potrivesc rezultatele cu propriile tale idei despre stilul pe care îl ai în soluţionarea de
conflicte?
A B C D E F
1– 2– 3– 4– 5– 6–
7– 8– 9– 10 – 11 – 12 –
13 – 14 – 15 – 16 – 17 – 18 –
19 – 20 – 21 – 22 – 23 – 24 –
Total
A - Conducător: Încearcă să ia iniţiativa pentru a soluţiona lucrurile, nu se teme să acţioneze cu

fermitate. Scopul principal este ca problema să fie rezolvată repede, fără tărăgănare.
B - Soluţionarea problemei: Încearcă să elaboreze o soluţie de comun acord. Principala preocupare

este ca ambele părţi să se simtă implicate. Sunt explorate diverse alternative creative.
C - Compromis sau conciliator: Încearcă să găsească o cale de mijloc între cele două părţi.
Consideră că fiecare trebuie să cedeze un pic pentru a ajunge la un acord. Preocuparea principala
este ca soluţia să fie echitabilă pentru ambele părţi.
D - De nivelare sau aplanare: Încearcă să dezamorseze conflictul şi să direcţioneze atenţia în altă

parte. Preocuparea principală este ca nimeni să nu devină prea supărat, ca emoţiile să nu devină prea
puternice.
E - De evitare: Face paşi înapoi de la situaţiile de conflict, crede că cel mai bine este ca cele două
părţi să-şi rezolve neînţelegerile pe cont propriu, sau că problemele se vor rezolva de la sine la un
moment dat. Principala preocupare este să nu să se implice în conflicte.
F - Apelarea la o terţă parte: Încearcă să găsească pe cineva care poate media soluţionarea. Crede
că cele două părţi nu sunt capabile să găsească o soluţie (uneori aceasta este adevărat). Principala
preocupare este de a aduce pe cineva care are aptitudinile necesare, aşa încât problema să fie
rezolvată.
62
ABILITĂŢILE MELE DE COMUNICARE
Obiective - a evalua abilităţile de comunicare proprii

- a planifica dezvoltarea unor abilităţi de comunicare
Materiale - tablă, cretă; copii ale fişei pentru fiecare grup de participanţi
Desfăşurare
1. Distribuiţi elevii câte o foaie de lucru şi rugaţi-i să o completeze individual. Explicaţi-le că
răspunsurile sincere îi vor ajuta să afle ce abilităţi de comunicare au dezvoltate şi pe care
trebuie să şi le mai dezvolte. Spuneţi-le că nu va fi nevoie să semneze foile şi că vor spune
ceea ce au scris doar dacă vor vrea.
2. Rugaţi participanţii să formeze perechi cu un coleg cu care ar vrea să discute despre
abilităţile lor de comunicare şi să împărtăşească ceva din ceea ce au notat.
3. Propuneţi participanţilor să decidă pe care dintre competenţele analizate şi-ar dori să şi le
dezvolte şi să elaboreze un Plan Individual de Acţiune pentru aceasta. Anunţaţi participanţii
că vor putea continua acasă lucrul asupra Planului.
4. Ajutaţi participanţii să formeze grupuri în funcţie de deprinderea pe care vor s-o dezvolte.
Încurajaţi-i să facă schimb de idei referitor la modalităţile de a dezvolta deprinderea.
5. Rugaţi participanţii să formeze grupuri cu persoane care şi-au ales altă deprindere decât ei.
Propuneţi-le să ofere unii altora sugestii referitor la căile de perfecţionare a deprinderilor de
comunicare. Pentru aceasta ei vor trebui să facă scurte prezentări ale Planului propriu de
Acţiune.
Evaluare
- Pe care dintre abilităţi le consideraţi cel mai bine dezvoltate? Ce vă face să credeţi astfel?
- Cum aţi reuşit să le dezvoltaţi? Cine v-a ajutat, a contribuit la aceasta?
- Care deprinderi credeţi că nu sunt suficient de bine dezvoltate? De ce?
- Asupra căror deprinderi aţi dori să lucraţi? De ce? Cine ar putea să vă ajute?
Continuare
Reveniţi la lecţiile viitoare asupra acestui subiect, întrebând participanţii cum decurge realizarea
Planului Individual de Acţiune privind dezvoltarea deprinderilor de comunicare.
63
ABILITĂŢILE MELE DE COMUNICARE
Nu mă Nu mă
Mă descurc Mă descurc
descurc descurc
Abilităţi de comunicare bine cu relativ bine
prea bine deloc cu
aceasta cu aceasta
cu aceasta aceasta
Comunicare non-verbală
A privi persoana direct în timp ce vorbesc
cu ea
A arăta interes faţă de ceea ce spune
persoana
A fi în atenţia mai multor oameni
A zâmbi oamenilor pe care îi simpatizez
A nu roşi când sunt „descoperit”, „prins”
A arăta supărarea pe care o simt
A exprima adecvat dezamăgirea faţă de
cineva
A nu mă lăsa influenţat de emoţii negative
A înţelege ce simt alte persoane
A mă apropia de persoana cu care aş vrea să
vorbesc
Comunicare verbală
A mă alătura unui grup în care deja are loc o
discuţie
A vorbi cu adulţii
A adresa întrebări
A vorbi cu persoana pe care o agreez
A spune ce cred cu adevărat
A răspunde la întrebări
A mă prezenta unui grup
A intra într-o încăpere unde sunt oameni
necunoscuţi
A spune ce aş vrea ca alţi oameni să facă
A înţelege ce spun alte persoane
A face faţă presiunilor
A fi tachinat, necăjit de cineva
A refuza să fac ceva
A cere ajutor
A expune un argument
A fi pus la punct sau certat de cineva
A păstra un secret
A face ceea ce mi se spune să fac
A reacţiona la o laudă
A cere scuze
A face o plângere
64
CONFLICTELE LOCALE
Obiective - a concentra atenţia participanţilor asupra conflictelor din comunitatea în care

locuiesc
- a încuraja participanţii să găsească soluţii rezonabile de soluţionare a unei situaţii
conflictuale
Durata - 40-50 minute, dar participanţii trebuie anunţaţi cu 1-2 săptămâni înainte să selecteze
articole din ziarele locale în care este descrisă o situaţie de conflict
Materiale - panou cu harta localităţii afişată pe el (opţional), scaune pentru fiecare participant,
articole selectate din ziare care conţin situaţii conflictuale
Desfăşurare
1. Timp de 1-2 săptămâni participanţii trebuie să colecteze articole din ziarele locale în care
este descrisă o situaţie de conflict, care poate include crime, acte de violenţă, discuţii la tema
repartizării resurselor financiare ale comunităţii, conflicte etnice etc. Odată conflictul apărut
în presă, locul în care acesta se desfăşoară, este marcat pe hartă cu un steguleţ.
2. În timpul şedinţei, participanţii se împart în perechi şi încep a selecta articolele cu
conflictele pe care le consideră mai importante în colecţia existentă.
3. După ce conflictele au fost selectate, perechile sunt rugate să le discute şi să propună o altă
metodă de soluţionare a lor.
4. Scrieţi pe tablă următoarele titluri: „Conflicte în care putem face ceva” şi „Conflicte în care
nu putem face nimic”.
5. Ajutaţi participanţii să clasifice conflictele adunate conform modelului propus şi să prezinte
un model real în care ei s-ar putea implica în soluţionarea lor ca tineri cetăţeni.
6. În final grupul se opreşte la un conflict în rezolvarea căruia s-ar putea implica în mod
rezonabil.
7. Sarcina animatorului este să ajute tinerii să clarifice cauza conflictului şi modul posibil de
soluţionare a lui. Strategia de soluţionare a conflictului poate cuprinde scrisori, petiţii
adresate autorităţilor locale, consultarea literaturii, sondaje de opinie pentru monitorizarea
situaţiei create, organizarea şedinţelor cu persoanele de răspundere din comunitate etc.
Variaţii
În locul colectării articolelor din presă, propuneţi participanţilor să se gândească singuri la
necesităţile comunităţii lor în general sau ale unei categorii concrete de locuitori.
65
TIPURILE DE CONFLICT
Obiective - a încuraja participanţii să dezvolte propriul sistem de clasificare a conflictelor şi să-l

compare cu unul prezentat de moderator
Materiale - fişe pentru fiecare participant, bucăţi mari de fişe colorate, ace sau bandă de lipit; copii
ale fişei Tipurile de conflict pentru fiecare grup mic
 Natura conflictului nu este ceea ce pare să fie la prima vedere. Un conflict între un cuplu
căsătorit iscat pe motiv felului în care sunt cheltuiţi banii poate să fie legat mai degrabă de
problema controlului în relaţie decât de stabilirea priorităţilor financiare. Un conflict pe
tema insultei rasiale poate să apară din cauză că persoana care o jigneşte pe alta este presată
de colegi şi în acest fel vrea să fie acceptată de ei, fără a avea o animozitate interetnică. O
dispută de teritoriu dintre două ţări poate să apară din cauză că fiecare parte are nevoie să se
prezinte ca puternică şi rezistentă în faţa unor potenţiali agresori, reali sau imaginari. În
concluzie, o înţelegere a naturii adevărate a conflictului poate deseori să arate drumul spre
găsirea unei soluţii.
Această activitate se va axa pe o modalitate de clasificare a conflictelor. Clasificarea
conflictului este un mod de a descoperi despre ce este de fapt conflictul. Atunci când
clasificăm conflictele, aplicarea gândirii raţionale în discutarea problemelor greu de
rezolvat, contribuie la dezamorsarea unor emoţii puternice.
Desfăşurare
I. Rugaţi participanţii să facă individual o listă de conflicte de diferite tipuri. Propuneţi-le să
formeze grupuri de patru-cinci persoane. Distribuiţi-le câte o foaie şi spuneţi-le că trebuie să
alcătuiască în grupurile lor o listă comună de conflicte diferite. Acestea trebuie să fie
sumarizate printr-o frază. Membrii grupului trebuie să discute tipurile de conflicte împreună,
aşa încât să aibă o singură listă.
II. Prezentaţi grupurilor fişa Tipurile de conflict şi discutaţi despre specificul fiecărui tip de
conflict. Rugaţi fiecare grup mic să se uite împreună la fişele lor şi să sorteze conflictele pe
categorii în funcţie de motivul pe care îl au la bază: resurse, sentimente sau valori.
Participanţii trebuie să fie conştienţi de faptul că unele conflicte ar putea fi greu de clasificat,
altele pot părea să fie valabile pentru două categorii.
III. Atunci când grupul a terminat, permiteţi-le să se mişte prin sală şi să privească cum au
clasificat fişele celelalte grupuri.
IV. După ce acest lucru a fost făcut, întrebaţi grupul:
- Cât de util a fost să clasificaţi conflictele în acest mod?
- Au fost conflicte care păreau să fie potrivite pentru mai mult decât pentru o categorie? Care
au fost acestea? De ce credeţi aşa?
- Au existat conflicte care nu au intrat în această schemă de categorii? Ar trebuie să fie
adăugate alte categorii? Dacă da, care ar fi ele?
- Din diferitele categorii de conflicte, consideraţi că unele sunt mai importante decât altele?
De ce?
66
- Din diferitele categorii de conflicte, consideraţi ca unele sunt mai uşor / mai greu de
rezolvat? De ce?
- Ce concluzii faceţi din această activitate?
 Există trei categorii care sunt uneori folosite în clasificarea conflictului: resurse, sentimente
şi valori.
Resurse se referă la lucrurile materiale fiind un motiv pentru care oamenii pot să dispută dreptul la
proprietate a unui bun material sau accesul la un bun material. Aceste lucruri pot include mâncare,
bani, ulei, echipament sau alte obiecte, terenuri, etc. Timpul poate de asemenea să fie o resursă care
să cauzeze dispute.
Sentimente se referă la necesităţile/cerinţele emoţionale pe care toţi oamenii le au: pentru iubire,
atenţie, identitate, autonomie, control, sau respect. Orice tip de conflict poate să genereze
sentimente aşa cum ar fi mânie, durere şi dorinţa de răzbunare, toate acestea pot să stârnească un
conflict.
Valori se referă la idealurile, credinţele şi practicile care pot fi înrădăcinate în cultură, apartenenţă
etnică, tradiţiile religioase, apartenenţă politică sau socială, sau să derive pur şi simplu din
convingerile individuale ale fiecărui om.
67
TIPURILE DE CONFLICT
Conflictele pot să aibă loc pe motiv de:
Resurse
Tu ai ceva care cred

că trebuie să fie al
meu!
Sentimente
...vreau să mă
răzbun!
Tu m-ai
insultat...
Valori:
Convingerile tale
sunt diferite de
ale mele.
Modalitatea mea
este corectă!
68
NEGOCIERI PAŞNICE
Obiective - a demonstra deprinderi de cooperare în grup

- a identifica nevoile şi temerile părţilor aflate în conflict
- a rezolva prin negociere o situaţie de conflict
Vârsta participanţilor – de la 15 ani
Materiale - patru coli mari de hîrtie sau de carton de diferite culori, patru pensule late, fixate la
capetele unor beţe lungi de aproximativ un metru acuarelă de patru culori ca şi colile de hîrtie, fişa
Reguli de joc şi fişa de lucru nr.2, plicuri
Desfăşurare
1. Faceţi următoarele pregătiri înainte de activitate:
a) Lipiţi cele patru coli de hîrtie astfel încît să formeze un pătrat sau un dreptunghi mare.
Acesta va fi plasat pe podea, în centrul clasei. Fiecare pătrat reprezintă o ţară şi fiecare
ţară are propria sa pensulă şi culoare.
b) Pregătiţi pe foi separate descrierile din fişa de lucru nr. 2 şi puneţi-le în plicuri.
2. Împărţiţi clasa în patru grupuri, fiecare grup reprezentînd o ţară.
3. Fiecare grup îşi va alege propriul „ministru de externe” şi propriul „inginer de drumuri”,
căruia i se încredinţează pensula.
4. Explicaţi regulile jocului (fişa Reguli de joc)
5. Fiecare „ministru de externe” primeşte un plic cu o descriere (fişa de lucru nr. 2). Ei pot să
dezvăluie aceste descrieri doar pentru cetăţenii ţărilor natale.
6. Verificaţi dacă elevii au înţeles bine regulile şi lăsaţi-i să înceapă jocul. Din acest moment
este mai bine să refuzaţi să răspundeţi la întrebări ori să interveniţi. Jocul poate fi întrerupt
după 15-20 min., timp suficient pentru ca atmosfera să devină, probabil, destul de tensionată.
Evaluare
- Cine a cîştigat?
- Aţi reţinut uşor regulile jocului? Acestea au fost uneori încălcate?
- Ce reacţii v-a trezit competiţia, cooperarea?
- Cît timp este necesar ca după o încordare spiritele să se calmeze?
- În ce momente ale jocului s-a ajuns la cooperare?
- Cum şi-au îndeplinit funcţia negociatorii („miniştrii de externe”)?
- Ce relaţie s-a stabilit între„miniştrii de externe" şi persoanele care le reprezentau?
- Ce sentimente au avut „miniştrii”, „inginerii”? Cum s-au simţit cei care jucau rolul de
reprezentanţi ai ţării?
- Ce v-a plăcut cel mai mult în această activitate? Ce aţi descoperit?
- Ce puteţi aplica în viaţă din cele învăţate în timpul activităţii?
Variaţii
69
- Exerciţiul poate fi adaptat în funcţie de diferite tipuri de conflicte (de exemplu, dintre
grupuri etnice, dintre bărbaţi şi femei, dintre generaţii etc.). Procedura rămîne aceeaşi în
toate cazurile.
- Un grup mare de elevi poate fi împărţit în două echipe, iar acestea, la rîndul lor, în patru.
- La joc pot fi prezenţi observatori.
Sugestii de extindere
Rugaţi elevii să-şi imagineze cum ar fi putut cîştiga toţi jucătorii. Solicitaţi-le să caute idei
referitoare la soluţiile care ar satisface toate părţile.
Propuneţi-le să genereze strategii de cooperare care ar da rezultate bune în situaţia iniţială.
 Negociere - dialog între două sau mai multe persoane prin care acestea încearcă să ajungă la
o înţelegere (acord) care să constituie rezolvarea unei chestiuni comune
 Cele mai importante calităţi ale personalităţii negociatorului:
- atitudine pozitivă, optimistă, programarea pe succes;
- stăpînirea de sine;
- răbdare;
- flexibilitate;
- motivaţie.
 Tipuri de negociatori:
- cooperant - cel mai eficace;
- afectiv - acţionează potrivit emoţiilor de moment;
- conflictual - mizează pe forţă, nu pe diplomaţie;
- demagog - foloseşte minciuna, manipularea.
70
FIŞA DE LUCRU: REGULI DE JOC
Scopul jocului: fiecare grup urmează să construiască în ţara sa un număr cît mai mare de drumuri
pînă la frontieră. Pentru aceasta trebuie respectate două condiţii:
• să se obţină mai întîi autorizaţia de construcţie;
• în cazul în care drumul proiectat va intersecta un drum construit de o altă ţară, de asemenea
va fi necesară o autorizaţie.
Toate negocierile cu privire la aceste autorizaţii sînt purtate de „miniştrii de externe”. Ceilalţi
cetăţeni nu fac decît să-l ajute pe „ministrul” lor să negocieze şi să decidă ce strategii să aplice.
Trei lucruri sînt interzise:

• construirea unui drum de-a lungul frontierelor cu alte ţări
• intersectarea drumurilor la frontiera dintre cele patru ţări
• divizarea unui drum în două ramuri.
FIŞA DE LUCRU NR. 2
Reprezentaţi o ţară mare şi puternică, care consideră că prevalează politica „celui mai puternic”, de
aceea crede că e mai bine să-şi arate în mod constant puterea.
Reprezentaţi o ţară mare şi influentă, căreia îi place să utilizeze forţa pentru a proteja alte ţări mai
mici, a căror prietenie şi-o doreşte.
Reprezentaţi o ţară mică ce vrea să fie independentă, dar nu reuşeşte acest lucru într-o lume
divizată. Trebuie să vă raliaţi la una dintre părţi.
Reprezentaţi o ţară mică. Mijlocul cel mai bun pentru a vă păstra o anumită independenţă este să
incitaţi o ţară mare şi puternică împotriva alteia, lăsîndu-le să lupte ca să vă obţină prietenia.
71
STRĂINII
Obiective
- a conştientiza sentimentele şi reacţiile proprii la respingerea din partea unui grup şi
efectele apartenenţei la un grup;
- a exprima emoţii şi a sentimente legate de identitatea personală, nevoia de
comunicare şi relaţiile interpersonale;
- a analiza situaţii de excludere din grupuri.
Vîrsta participanţilor - de la 12 ani
Durata - 10 minute
Materiale - nimic
Această activitate se bazează mai degrabă pe sentimentele şi experienţa de a fi respins decât pe

comunicare. Ea poate fi folosită pentru a iniţia o discuţie despre prejudecăţi şi despre reacţiile
noastre la persoanele care nu aparţin unui grup. Activitatea poate fi dezvoltată ca un studiu al
experienţelor personale.
Desfăşurare:
1. Propuneţi-i unui participant să iasă din sală. Cei rămaşi trebuie să se împartă în grupuri
conform unor criterii, de exemplu, coafura / lungimea părului, culoarea ochilor sau stilul
îmbrăcămintei.
2. „Străinul” este chemat înapoi şi este rugat să determine cărui grup aparţine, argumentând de
ce crede că anume acel grup este al său. Dacă argumentul adus nu corespunde cu criteriul de
formare a grupurilor, atunci „străinul” nu este acceptat în grup, chiar dacă s-a alăturat corect.
3. Activitatea continuă cu delegarea altor voluntari, oferind posibilitatea pentru cât mai mulţi
participanţi. Aveţi grijă să ţineţi cont de timp.
Evaluare
- Ce părere aveţi despre activitate?
- Cum ne comportăm atunci când aparţinem unui grup?
- A fost uşor sau greu să respingeţi „străinii”? De ce?
- Ce atitudine avem faţă de „străini”? Suntem binevoitori cu ei sau ne bucurăm de puterea pe
care ne-o dă apartenenţa la un grup?
- Cum te simţi atunci când nu faci parte dintr-un grup? Ce reacţii poţi avea?
- Ce simţi faţă de cei care sunt în grupuri atunci când nu faci parte din grup?
- Prin ce această activitate se aseamănă şi se deosebeşte de viaţa reală?
- În experienţa voastră, aţi trăit s-au aţi întâlnit situaţii asemănătoare?
- Ce putem face pentru ca grupul nostru să devină mai deschis?
72
PRIMELE IMPRESII
Obiective
- a compara diversitatea impresiilor participanţilor despre alte persoane;
- a explora modul în care experienţele noastre din trecut ne influenţează primele
impresii în legătura cu oamenii;
- a conştientiza faptul că impresiile ne afectează comportamentul faţă de alţii.
Vîrsta participanţilor - de la 12 ani
Durata - 30 minute
Materiale - ziare, reviste cu poze de oameni; foi A4; lipici; creioane sau pixuri pentru
fiecare participant
La prima vedere aparenţele înşeală. De aceea primele impresii sunt importante, fiindcă este foarte
uşor să facem presupuneri false despre oamenii pe care nu-i cunoaştem.
Desfăşurare:
1. Decupaţi din ziare, reviste atâtea poze cu oameni care au feţe interesante / diferite / neobişnuite
câţi participanţi sunt. Evitaţi pozele unor persoane publice sau ale celebrităţilor, dar includeţi cât
mai multe tipuri de oameni: ca vârstă, cultură, grup etnic, abilităţi sau dizabilităţi etc. Lipiţi
fiecare poză pe marginea de sus a unei foi A4, lăsând mult spaţiu liber dedesubt.
2. Rugaţi participanţii să stea în cerc şi distribuiţi fiecărui câte o poză. Invitaţi-i să privească poza
şi să noteze prima lor impresie despre persoană (în partea de jos a paginii).
3. Spuneţi-le să îndoaie foaia pentru a ascunde ceea ce au scris şi să transmită imaginea persoanei
următoare din dreapta.
4. Anunţaţi participanţii să privească la cea de a două poză, să scrie prima lor impresie în partea de
jos a paginii, chiar peste îndoitură, apoi să îndoaie din nou foaia pentru a ascunde cele scrise şi sa
o transmită mai departe. Repetaţi mişcarea până când foile au făcut turul cercului şi fiecare
participant a văzut fiecare imagine. Păstraţi ritmul mişcării foilor pe cerc şi nu lăsaţi
participanţii să gândească prea mult. Primele impresii contează.
5. Anunţaţi participanţii că acum pot desface foile şi pot compara „primele impresii”.
Evaluare
- Aţi avut surprize? Care anume?
- Pe ce s-au bazat primele voastre impresii?
- Aţi avut vreo experienţă când aţi avut o primă impresie complet greşită
despre cineva? Ce s-a întâmplat în consecinţă?
- Ce dezvăluie această activitate despre noi înşine?
73
EXCEPŢIA
Obiective - a conştientiza fenomenele de prejudecată şi discriminare;

- a empatiza pe baza experienţei personale de respingere sau excludere;
- a discuta despre grupuri sociale, discriminare, stereotipuri, excludere.
Vîrsta participanţilor – de la 13 ani
Durata - 15 minute
Materiale - buline de diferite culori care se lipesc sau foiţe colorate şi scotch. Pentru un grup
de 16 persoane veţi avea nevoie de 4 buline albastre, 4 roşii, 4 galbene, 3 verzi şi una albă
(puteţi folosi şi alte culori)
Această activitate vă poate ajuta să iniţiaţi şi să abordaţi subiectul privind relaţiile majoritate-
minoritate, grupurile şi principiile de aderare la grup.
Desfăşurare:
1. Lipiţi câte o bulină pe fruntea fiecărui participant. Aceştia nu trebuie să ştie ce culoare are
bulina lor. Puteţi folosi ocazia pentru a crea nişte grupuri mici echilibrate, dar n-o faceţi evident!
Lăsaţi participanţii să creadă că bulinele au fost distribuite la întâmplare. Aveţi grijă ca persoana
ce primeşte bulina albă să nu fie una dintre persoanele excluse în realitate. În schimb aceasta
poate fi o persoană care exclude.
2. Rugaţi participanţii să formeze grupuri cu cei ce au buline de aceeaşi culoare. Pentru securitatea
grupului, supravegheaţi persoana cu bulina albă.
3. Nimeni nu are voie să vorbească. Participanţii pot comunica doar nonverbal.
Evaluare (Ajutaţi grupul să analizeze sentimentele trăite şi lecţiile învăţate):
- A fost greu sau uşor să vă găsiţi grupul? De ce?
- Ce aţi simţit în momentul când aţi găsit pentru prima oară pe cineva cu bulina de aceeaşi culoare
ca şi a voastră? (Cum se simt cei în majoritate?)
- Cum s-a simţit persoana cu bulina albă? (Cum se simt cei în minoritate?)
- Ce simţeaţi atunci când de grupul vostru se apropia o persoană care avea o bulină de altă
culoare?
- A încercat cineva să-i ajute pe alţii să-şi găsească grupul?
- Prin ce se aseamănă şi se deosebeşte această activitate de viaţa reală?
- În realitate, aţi trăit vreodată sentimente asemănătoare cu cele trăite în timpul acestei activităţi?
- Credeţi că aţi produs cuiva sentimente asemănătoare cu cele trăite de persoana cu bulina albă?
În ce împrejurări?
- În viaţa reală, căror grupuri aparţine fiecare din voi? (De exemplu, echipa de fotbal, şcoala,
biserica, gaşca din curte sau mahala).
- Poate oricine să se alăture acestor grupuri? De ce? Ce excepţii sunt în societatea noastră?
- A sta deoparte este oare întotdeauna rezultatul excluderii? Dacă nu, atunci de ce depinde?
Variante
1. Pentru formarea grupurilor în scopul desfăşurării unei activităţi ulterioare pregătiţi un număr
egal de buline de diferite culori, iar la sfârşit fiecare va face parte dintr-un grup!
2. Pentru a discuta despre bogăţia diversităţii, rugaţi participanţii să formeze grupuri astfel,
încât în fiecare grup să fie o singură persoană posesoare a bulinei de o anumită culoare.
74
75

Activitati de Prevenire A Conflictului.

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Activitati de Prevenire A Conflictului.

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Suport de curs Dezvoltarea abilităţilor de comunicare şi

oferit în cadrul stagiului de instruire

Obiectiv - a ilustra modul în care limbajul nonverbal influenţează asupra comunicării

Indicaţii - activitatea poate fi folosită în scopul demonstrării caracterului diferit al oamenilor şi

Obiective - a exersa comunicarea eficientă

Obiective - a exersa comportamentul asertiv şi nonasertiv

Foaie-resursă STRUCTURA UNUI MESAJ ASERTIV

1. Exprimă-ţi emoţia în legătură cu problema „Mă simt/sînt...”

Obiective - a analiza situaţiilor conflictuale

 Comunicarea eficientă presupune capacitatea atît de a preveni conflictele, cît şi de a le

1. STOP - opreşte-te înainte de a pierde controlul. Nu lăsa conflictul să se acutizeze. Cu cît

REGULI de comportare pentru a rezolva conflictul

 Acceptă să rezolvi conflictul.

Obiective - a încuraja contactul fizic

Obiective - a facilita cunoaşterea şi acceptarea reciprocă în grup

BĂIATUL CU DOI OCHI

Obiective - a percepe deosebirile dintre oameni ca ceva pozitiv

Indicaţie - textul simplificat al Convenţiei cu privire la Drepturile Copilului

CODUL ASCULTĂRII ACTIVE

Obiective - a enumera acţiuni, comportamente ce denotă ascultarea activă

Obiective - a analiza situaţiile în care pot apărea conflicte

Sugestii pentru extindere

1. Care este problema?

2. Ce s-ar putea întîmpla?

a) Ar putea fi cineva rănit (inclusiv tu)? În ce mod?

3. Ce am putea face în schimb?

Obiective: - a forma / dezvolta participanţilor capacităţi de ascultare activă

Câteva „secrete” care facilitează comunicarea:

INSTRUCŢIUNI PENTRU PARTICIPANŢI

Fişa 1. Aranjează toate scaunele din încăpere în cerc. Ai 15 minute.

Fişa 2. Aranjează toate scaunele lângă uşă. Ai 15 minute.

Fişa 3. Aranjează toate scaunele lângă fereastră. Ai 15 minute.

Obiectiv - a explora căile de comunicare nonverbală

Obiective - a revedea noţiunile de „pace” şi „conflict”

Obiective - a identifica situaţii conflictuale la nivelul grupului

Obiective - a ajuta participanţii să înţeleagă necesitatea unei comunicări eficiente

Obiectiv - a ajuta elevii să înţeleagă cauzele apariţiei conflictelor

Denumirea emisiunii TV / revistei / filmului _______________________________________

Cine a fost implicat în conflict? _________________________________________________

Ce a stat la baza conflictului? ___________________________________________________

Care sunt cerinţele unei părţi? ___________________________________________________

Care sunt cerinţele celeilalte părţi? _______________________________________________

Cum a fost soluţionat conflictul? ________________________________________________

Ambele părţi au primit ceea ce doreau? ___________________________________________

Credeţi că este reală o atare soluţie? ______________________________________________

Ce părere aveţi despre această emisiune TV / revistă / film? ___________________________

Obiective - a oferi participanţilor posibilitatea de a exersa feedback-ul

Obiective - a dezvolta participanţilor abilităţi empatice

I. Separaţi problema de persoană, încercaţi să nu fiţi orbiţi de furie, ci să căutaţi motivele

Obiective - a permite participanţilor să examineze atitudinile şi sentimentele pe care le asociază cu

Obiective - a identifica specificul diferitor tipuri de comportamente într-o situaţie de conflict

Exemple de situaţii conflictuale

Caracteristici Agresiv Asertiv Pasiv

Abordarea problemei Atacată agresiv Discutată şi clarificată Nediscutată, evitată

Drepturile personale Respectate Respectate Ignorate

Drepturile celorlalţi Nerespectate Respectate Respectate

Încrederea în sine Neîncredere Stimă de sine Neîncredere

Relaţia cu celălalt Tensionată, bazată pe Constructivă, bazată pe Bazată pe cedare,

CARACTERISTICI ALE TIPURILOR DE COMPORTAMENT (pentru completare)

Caracteristici Agresiv Asertiv Pasiv

Obiective - a face cunoştinţă cu membrii grupului

Obiective - a exersa abilităţi de exprimare a refuzului

Obiectiv - a explica inconvenientele comunicării unidimensionale