Anxietatea se manifetă şi la nivelul gândirii prin gânduri confuze, memorie slabă, gânduri negative

(”nu reuşesc nimic”, ”o să mi se întâmple ceva rău sigur”), pierderea încrederii în sine, panică, slabă
stimă de sine sau dorinţa de a fugii. În plus, copilul îşi face multe griji, în mod exagerat, fie în
legătură cu o situaţie prezentă, fie cu una viitoare.
Cu ajutorul unui psiholog sunt determinate posibilele cauze ale problemei. Impreuna,
parintii si psihologul, pot dezvolta un plan care sa reduca fobia scolara.

identificati in scoala un profesor sau un alt adult care poate dezvolta o relatie de
incredere cu copilul;
- stabiliti daca performantele slabe la invatatura contribuie la teama de a merge la
scoala. Frica de esec este o cauza principala a fobiei scolare;
- cand copilul ramane acasa din cauza refuzului de a merge la scoala, evitati
activitati distractive care ar putea intari comportamentul acestuia de a refuza
cursurile;
- ajutati-va copilul sa isi faca prieteni la scoala.

Anxietatea de scoala poate aparea chiar la debutul scolaritatii ca urmare a unei inadaptari la noul mediu
sau, mai tarziu, pe parcursul scolaritatii, ca urmare a unor schimbari care se petrec in cadrul procesului
instructiv-educativ.

In randurile de mai jos, voi incerca sa abordez intr-o maniera simpla,

fara o terminologie psihologica pretentioasa, aceasta tulburare, dar si solutiile pe care un parinte le
poate avea in vedere pentru a intampina si rezolva dificultatile emotionale pe care le manifesta copilul
sau.

Uneori nici parintii si nici educatorii nu isi explica schimbarile emotionale din viata unui elev din ciclul
primar. Ma refer la acele cazuri in care un copil caruia ii placea activitate scolara devine dintr-o data
apatic, nemultumit, temator, refuzand uneori sa mearga la scoala sau chiar intrerupand brusc din
motive medicale, greu de explicat, frecventarea scolii. Am avut o astfel de experienta, cu un elev de
clasa a IV- a, un elev care pana la momentul dificil semnalat de parinti - refuz categoric de a mai veni la
scoala - era adaptat la mediul scoalar si avea performante notabile.

Semnele de debut ale acestei tulburari au fost insa clare:

- dezinteres pentru temele de casa;

- afirmatii precum:,, e foarte greu la scoala", ,,nu imi place la scoala";

- teama de a merge la scoala manifestata in fiecare dimineata nu doar verbal ci si prin tremurul vocii,
plans, revolta si opozitionism;

- lipotimie( lesin), chiar la plecarea spre scoala sau in drum catre aceasta;

- autoagresivitate;

- neimplicare in activitatile scolare;

- refuzul de a dialoga cu invatatorul;

- dorinta de a pleca de la scoala in timpul orelor;

- fuga de la scoala sau chiulul, in timpul caruia copilul statea ascuns fara a face o activitate anume.

Manifestarile de timpul anxietate scolara sunt diferite de la un copil la altul si debuteaza fie brusc, fie
gradual, dar toate conduc la acelasi deznodamant.

Parintele, desi constient ca se intampla ceva, mizeaza totusi pe o problema temporara care se va
rezolva cu timpul. Din pacate, fara sprijin, problema nu se rezolva tatal, iar rezolvarea sa partiala implica
riscuri pe care nu trebuie sa ni le asumam. Sigur, copilul poate sa revina in colectiv, obligat de parinte, isi
poate reprima anumite manifestari atunci cand apare teama de pedeapsa, dar pe parcurs el poate fi
predispus unei tulburari mai severe( depresie, anxietate sociala).

Schimbarile bruste din viata copilului si rolul lor negativ

Pana la momentul de cabinet s-au intamplat urmatoarele:

- la inceputul clase a IV-a familia si-a schimbat domiciliul, dar a pastrat aceeasi scoala pentru fiul lor.
Odata cu schimbarea domicililului, s-a schimbat si orarul zilnic al copilului care dupa scoala era nevoit sa
ramana intr-un program pe care nu il agrea.

- s-a renuntat pentru moment la orice activitate extrascolara, ceea ce a dus la pierderea legaturilor cu
alti copii cunoscuti si chiar cu prietenii baiatului.

- va aprea doar sporadic prezenta bunicului in viata copilului, prezenta permanenta pana la momentul
schimbarii domicililuli.

- dupa doua luni de la debutul anului scolar, la clasa a venit o noua invatatoare cu un stil didactic diferit,
care a impus un nou regulament la clasa, regulament contestat de copil.

Se poate spune, cunoscand istoricul schimbarilor din viata copilului, ca protestele si refuzurile sale
sunt justificate, asta daca avem in vedere faptul ca un copil de 10 ani, nu a fost suficient pregatitit
pentru a le face fata.

Cabinetul de asistenta psihopedagogica - refugiul copilului afectat de anxietatea scoalara

Invatatorul indruma parintii catre cabinet si se pare ca aceasta interventie este de bun augur atat
pentru parinti cat si pentru copil. Cunosc in sfarsit istoricul tulburarii, actiunile parintilor si numeroasele
investigatii medicale care s-au facut pentru a determina o cauza exacta a lesinului.

Prima impresie: un baietel trist, retras, fara incredere in sine si in persoana din cabinet.
Dupa mai multe intalniri si dupa ce stabilim un program de frecventare a scolii( copilul nu mai
frecventase scoala timp de 6 saptamani antarior debutului consilierii), reusesc sa gasesc un canal de
comunicare si sa castig incredere si disponibilitate pentru activitatile noastre.

Interventia la clasa si consiliere invatoarei.

Este esentiala colaborarea cu invatatoarea clasei, care accepta atat programul nou al copilului cat si o
ameliorare a regulamentului. Stilul didactic si relatia dintre invatator si copil se adapteaza constant la
toate schimbarile aparute. Copilul primeste sarcini noi, este valorizat si incurajat permanent. Atitudinea
pozitiva si incurajarile invatatoarei fac minuni, conducand destul de rapid catre un castig major de
incredere si imagine pozitiva de sine pentru copil.

Inities un program de consiliere educationala, la clasa, bazat in special pe jocuri, avand si ca obiective
prioritare adaptarea benefica la reguli a scolarului si exploatarea resurselor personale in vederea
ameliorarii comunicarii intra si interpersonale.

Familia+bunicul

Familia copilului reuseste sa revina la un program care sa ii permita baiatului reintoarcerea in

grupurile vechi si la activitatile extrascolare preferate ( cercul de engleza si cercul de informatica).
Interventia in familie consta si in aplicarea unui program de reguli cu puncte menit sa amelioreze in
timp comportamentul opozitionist al copilului. Stabilim impreuna regulile si recompensele, iar baiatul
este incantat si pregatit pentru o noua etapa.

Tot acest proces s-a derulat pe parcursul a mai bine de trei luni, dar s-au indeplinit 80% dintre
obiective si pot spune ca aceasta este o reusita. Ceea ce a contat cu adevarat a fost implicarea parintilor
si disponibilitatea cadrului didactic de a sprijini procesul de consiliere.

Povestea camionului Bob și a misiunii reușite

Folosiți povestea pentru teme de consiliere precum: tăria de caracter, asertivitate în

comunicare, etichetare negativă, imagine și stimă de sine, tolernață, reușită și afirmare.

Bob este un camion de mici dimensiuni, iar acesta este motivul pentru care colegii săi de
la baza de camioane îi spun uneori Bob dubiță. Faptul că este diferit de celelalte camioane, nu îl
împiedică să facă o treabă foarte bună, ori de câte ori șeful bazei i-o cere. Cu toate acestea, uneori,
când este motiv de amuzament pentru colegii săi, se simte trist și suferă. De câteva ori s-a retras
la garajul său cu geamurile aburinde, iar singura sa alinare a fost gândul la ziua care urma.
 Într-o zi de iarnă, camioanele din bază au
fost informate că vor avea misiuni speciale, din cauza ninsorii puternice de peste noapte. Bob a
tresărit la gândul că va avea ceva important de făcut și s-a pregătit așa cum știa mai bine. S-a
odihnit pentru a avea energie, a alimentat cu motorină rezervorul și a așteptat misiunea,
încurajându-se să facă o treabă bună.
Trebuie să ne mobilizăm! Autostrada de peste deal este înzăpezită, iar un autobuz cu copii
așteaptă să primească ajutorul nostru, pentru a își continua drumul! – se auzi vocea șefului bazei.
Rând pe rând, acesta a mers la cele mai puternice camioane, doar că fiecare considera că o
alta misiune este mai importantă:
Îmi pare rău, șef, dar pe mine mă așteaptă un sat întreg. Am de făcut un transport de
alimente, până la ora pranzului. – spuse Tim, unul dintre cele mai importante camioane din stație.
Scuze, șef, dar sunt sigur că vei găsi pe cineva. Eu am un transport de combustibil. Nu
poate aștepta... – îi răspunse Tom, un camion vestit pentru misiunile sale reușite.
Șeful stației se încruntă – nu era ușor să traversezi dealul - , iar Bob, care se afla în
apropiere, îi simți îngrijorarea.
Șef, eu pot îndeplini această misiune. Ai încredere în mine! – spuse Bob.
Celelalte camioane râdeau, dar șeful l-a privit pe Bob și l-a asigurat de toată încrederea sa.
Apoi, echipa de mecanici i-a montat echipamentele speciale și i-a urat succes.
Tim și Tom se priviră ciudat:
Ce crede că face micuțul?
Asta nu este o misiune simplă!
Succes, Bob! – spuse Mik, o furgonetă prietenoasă.
Deși se temea un pic, pentru că ninsoarea începuse din nou și vizibilitatea scăzuse foarte
mult, Bob avea răbdare cu fiecare kilometru pe care îl străbătea. Dealul era foarte greu de urcat,
dar camionul își spunea în sinea lui: POT! Știu că pot! Voi reuși!
La jumatatea drumului, motorul se opri, dar Bob nu abandonă. Se gândi la o soluție; știa că
are nevoe de puțină odihnă. Porni din nou motorul, acceleră și, zâmbind, strigă:
AM REUȘIIIIIT!
Deși nu ajunsese la destinație, era sigur ca misiunea este aproape îndeplinită. Mașinile de
pe autostradă îl auziseră și îl întâmpinară cu urale!
Bravooo! Ai reușit! Suntem salvați!
Bob a reușit să dezăpedească drumul cu echipamentul său special, a încărcat zăpada și a
elibeat autostrada. Copiii l-au numit eroul lor; știau că nu a fost o misiune ușoară și că Bob, deși
era un camion micuț, avea răbdare și curaj.
Vestea misiunii reușite de Bob a ajuns repede la baza de camioane, iar șeful, zâmbind, le-
a spus tuturor cât de mândru este pentru că a avut încredere în cel pe care toată lumea îl numea
râzând: Bob dubiță. Tim și Tom erau un pic rușinați și au recunoscut că își doresc un prieten
precum camionul Bob.
Când a revenit la bază, Bob a primit felicitări de la toți cei prezenți. Nu se simțea
neapărat mai important, dar știa că, din acea zi, colegii săi au înțeles că fiecare contează într-
un fel unic, că oricine merită să fie apreciat pentru ceea ce este.
de Andreea Ciocâlteu