MESERIA DE A FI

PĂRINTE
Proiect didactic al desfășurării ședinței cu
părinții

2016
Subcompetențe

Identificarea condițiilor și
metodelor de educație a copiilor
în familie
Aprecierea importanței educației
copilului la o vîrstă cît mai
timpurie
Obiective operaționale
La sfîrșitul ședinței părinții vor fi
capabili să:
 Să explice ce înseamnă a educa un copil;
 Să sesizeze importanța educației copilului cît mai
devreme;
 Să creeze condiții favorabile pentru educația copilului
său;
 Să identifice soluții și modalități eficiente în educația
copilului;
 Să recunoască greșelile comise în educația copilului
selectînd metode de educație;
 Să manifeste interes , abilități de comunicare eficientă
, responsabilitate în realizarea sarcinilor de grup;
PLANUL ȘEDINȚEI:
1. Activitatea de captare a atenției
2. Ce cuprinde meseria de a fi părinte?
3. Relația părinte-școală
4. Chestionar pentru părinți
5. Sfaturi pentru părinți
6. Greșeli și justificări manifestate în
educarea familială
7. Evaluarea ședinței
 REFERINȚE BIBLIOGRAFICE

1. Curriculum la dirigenție
,învățămînt primar ,Chișinău
,2007;
2. Chirilenco S, Educație
familială.
3. Cocieru N,Baltag S,Ședințe cu
părinții.INTERPRINT,Chișină
u ,2012
4. Marin M,Proiect de parteneriat
educațional Universitatea
părinților
5. Învățătorul
Modern5.2(30),2014
Cuvinte-cheie

1. Părinte
2. Copil
3. Educație
4. Parteneriat
5. Relații armonioase
6. Greșeli
7. Înțelegere
8. Suflet
9. Meserie
10. Pasiune
I.ACTIVITATE DE CAPTARE A ATENȚIEI
Scrisoare pentru părinți
Dacă îl vezi rîzînd, înseamnă că este
încă o zi fericită din viaţa copilului tău. Dacă îl vezi
fericit, înseamnă că tu, părintele lui, ai reuşit să-i
oferi dragoste şi înţelegere. Tu spui că i-ai oferit
totul, că nu-i lipseşte nimic. Nu îi este foame, nu îi
este frig, e sănătos şi în camera lui plină de jucării
sunt părinţii săi
 Şi totuşi…doamna învăţătoare îţi spune
că este neastîmpărat, că nu scrie frumos,
că îşi loveşte colegii şi mai răspunde cîte-
odată obraznic, dar tu nu ai observat
nici-odată nimic.
Întotdeauna cînd soseai acasă era să-
tul, curat, odihnit şi se uita la televizor.
Ba cîteodată sărea pe pat de bucurie că
ai intrat în camera lui; îţi arata un desen
de la şcoală, îi spuneai că este frumos,
dar erai prea obosit să te uiţi la el.
 Îţi arăta zeci de lucruri, dar spuneai
că nu e timpul potrivit pentru ele. N-aveai
timp nici măcar să-i citeşti o poveste sau să-l
întrebi ce a învăţat la şcoală, dar sun-teţi
foarte mulţumiţi de el. A învăţat singur cîteva
cuvinte în engleză de la desene ani-mate. A
schimbat cîteva caiete, a stricat ghiozdanul, i
l-ai schimbat şi totuşi doamna învăţătoare este
mereu nemulţumită.
 E timpul să afli ce se întîmplă !
Ştii că nu ai un copil extraordinar, se
poate să fi greşit undeva. Tu, părintele lui,
deşi n-ai vrut, uneori nu ai procedat toc-
mai bine. Trebuie doar să recunoşti asta şi
să doreşti să schimbi lucrurile.
Şi, mai e nevoie de ceva. De... iubire!
Oferă-i copilului tău în fiecare zi…atît
cît poţi. El vrea să fie ore întregi cu tine,
dar se va mulţumi cu ceea ce-i poţi oferi
tu.
Dăruieşte-i din tot sufletul cîteva minute şi
minutele se vor transforma în ore.
Acordă-i atenţie şi vei vedea că îl vei face
fericit.
Laudă-i cele mai mici şi mai neîn-semnate
fapte şi el va dori întotdeauna să-ţi facă pe
plac.
Apreciază-i eforturile şi rezultatele nu vor
întîrzia să apară.
 Şi nu uita, dacă greşeşte nu trebuie
neapărat să fie pedepsit. Poate ai uitat
să-i stabileşti regulile şi a greşit fără să-şi
dea seama că te supără.
Uneori, faptul că îl ignori poate fi cea
mai aspră pedeapsă pentru el.
Şi ar mai fi ceva ! Oferă-i mici recom-
pense pentru faptele bune.
Nimic nu i-ar placea mai mult decît
să meargă la plimbare cu tine, să-i
citeşti o poveste sau pur şi simplu să
staţi unul lîngă celălalt în faţa
televizorului.
Crezi că e prea mult pentru tine ?
 E drept că în viaţă nu ai timp pentru
toate. Mai cu seamă că ai pierdut primii
paşi ai copilului tău, că nu ai auzit pri-
mele lui cuvinte, că nu i-ai lăudat pri-
mul desen, primele litere scrise, că nu
ai ascultat prima poveste citită de el…
Pentru toate acestea...
TREBUIE SĂ-I FII
MEREU ALĂTURI !

Text din lucrarea “Scrisoare pentru părinţi”

Elaborați un asalt de idei ,reflecții asupra celor
comunicate

Ce
îndemnuri
ați
descoperit?
MOTTO:

DACĂ NU-L ÎNVĂȚĂM NIMIC PE COPIL DIN

TRĂIREA CORECTĂ , NU AVEM NICI UN MOTIV
SĂ NE PLÎNGEM CĂ MERGE ÎNTR-O DIRECȚIE
GREȘITĂ.NU E GREȘEALA LUI ,E NEGLIJENȚA
NOASTRĂ.(WILSON MIZNER)
 Să nu credeți că educați copii doar atunci
cînd vorbiți cu ei , îi mustrați sau le ordonați.Îi
educați în orice moment al vieții , chiar și
atunci cînd sunteți acasă.
(A.Macarenco)
II.CE CUPRINDE MESERIA DE A FI PĂRINTE

Ce cuprinde
meseria de a fi
părinte?
Unii părinți preferă să-și crească copiii
în raport cu cerințele la zi, cînd, de
fapt,ar trebui să le dea o educație de
perspectivă.Anturajul familial este cel
care pune piatra de temelie în
devenirea copilului , a unei
personalități.Cele învățate în familie au
o forță care permite cristalizarea
principiilor morale-spirituale-
valoroase.
 Totuși familia lasă și o amprentă
nefavorabilă-poate să înrădăcineze
prejudecăți aproape imposibil de
extirpat.Toate aceste lucruri conduc la
ideea că nu este ușoară meseria de
părinte,dar este cea mai
importantă.Părinții îi vor ajuta pe copii
,dacă se vor schimba ei înșiși.
CE NE DORIM DE LA COPILUL
NOSTRU(cercetare pe un eșantion de 35
părinți)
Să fie cuminte, disciplinat -31%(11p)
Să fie ascultător -29%(10p)
Să fie ca şi copilul X -9%(3p)
Să fie cel mai bun -17%(6p)
Să nu sufere ce am suferit eu, să nu-i
lipsească nimic -14%(5p)
Analizați următoarele povestiri și descoperiți ce
greșeli realizează părinții în educarea copiilor
I. Unei eleve de clasa a III-a i s-a cerut să-şi
cheme mama la şcoală pentru a avea o
discuţie cu diriginta, în legătură cu
abaterile şcolare ale fetei. În momentul în
care mama a intrat împreună cu fiica sa în
sala de clasă, diriginta a rămas
înmărmurită: hainele luxoase şi aerul
indiferent al fetei contrastau puternic cu
ţinuta modestă, chiar sărăcăcioasă a
mamei, completată de o atitudine
binevoitoare şi umilă.
 II.Un băieţel vine bucuros acasă, fluturînd
agenda de note.Primise prima lui notă. La
intrarea în casă, copilul se duce repede la mama
lui şi îi arată încîntat performanţa. Mama rămîne
uimită: fiul său primise nota 4.
- Cum te poţi bucura tu, cînd ai primit cea mai
rea notă?
Făcînd ochii mari, copilul rămîne nedumerit. A
doua zi, cînd merge la şcoală,se adresează cu ură
învăţătorului:
- -Dacă aţi ştiut că 4 e o notă rea, de ce mi-aţi
dat-o?!
 III.Unui băiat i s-a cerut să realizeze un
desen al familiei sale. După ce s-a
desenat pe el, pe mama şi pe sora sa, şi-a
întrebat învăţătoarea:
-Aici ce să mai desenez că
mi-a mai rămas hîrtie goală?
-Păi cine mai face parte din familia ta? a
întrebat la rîndul ei învăţătoarea.
-Tata! a replicat copilul. Dar el aproape
tot timpul e plecat. Mai bine desenez
o maşină.
 IV.Un adult îl întreabă pe copil:
- Cîţi ani ai?
-Are 8 anişori! răspunde mîndră
mama lui.
CE AM FĂCUT PENTRU COPILUL CE TREBUIE SĂ FAC PENTRU
MEU? COPILUL MEU?

1. şantajul sentimental 1. Securitate afectivă

2. Situaţie materială 2. intensitatea
ataşamentului
foarte bună
3. educaţia
3. Răsfăţul copilului corespunzătoare
4. manifestarea
recunoştinței
CONCLUZII: în primul rînd copilul, obişnuit
să i se ofere mult, va avea pretenţia să
primească din ce în ce mai mult, pînă cînd
părinţii nu vor mai putea să răspundă
solicitărilor sale. El nu va inţelege situaţia
şi-i va acuza de rea-voinţă, iar, ulterior, e
uşor de imaginat
ce se poate intampla;
CONCLUZII:
-în al doilea rînd, trebuie menţionat faptul că, în
momentul în care copilul sesizează slăbiciunea
părinţilor pentru el, va incepe „şantajul
sentimental" la care îi va supune pînă la
epuizare. Va profita tot timpul de ei, iar chiar
şi atunci cînd va deveni adult şi va trebui să
aibă o responsabilitate, el se va comporta în
continuare ca un om imatur, presupunînd că
întotdeauna părinţii vor fi alături de el cînd va
avea nevoie de ajutor;
-
 CONCLUZII:
-înal treilea rînd, precizăm că părinţii nu
trebuie, neapărat, să aibă o situaţie
materială foarte bună pentru a-şi răsfăţa
copiii. Din puţinul pe care îl au, o mare
parte îi revine odraslei lor. Aceasta, însă,
rareori va aprecia eforturile făcute de
părinţi, iar cînd ei vor aștepta din partea
copilului anumite gesturi, atitudini prin
care să-şi manifeste recunoştinţa, vor fi
surprinşi (neplăcut)văzînd că acesta nu le
onorează aşteptările....
III.RELAȚIA PĂRINTE-ȘCOALĂ
 6 PAȘI ÎN IMPLICAREA PĂRINTELUI ÎN
RELAȚIA CU ȘCOALA
1-părinte learner 2-părinte –
(informarea asupra ajutor(oferă sprijin
modului de voluntar al
conducere și profesorului în
organizare a
activitatea
procesului instructiv
în școală) didactică)
 6 PAȘI ÎN IMPLICAREA PĂRINTELUI ÎN
RELAȚIA CU ȘCOALA
3-părinte suporter al 4-părintele –sursă de
imaginii pozitive informație(
despre școală (în informează
comunitate, despre
familie) comportamentul
copilului în
familie)
 6 PAȘI ÎN IMPLICAREA PĂRINTELUI ÎN
RELAȚIA CU ȘCOALA
5-părintele –sursă 6-părintele-
educațională(împă profesor(cadre
rtășesc interesele de referință în
cognitive,pasiunile valorificarea și
,experiența de
maturizarea
viață)
copilului)
 CONCLUZII

Responsabilitatea care cade pe umerii

părintelui este una imensă. El este
modelul pe care copilul îl urmează, el îi
oferă acestuia condiţii de viaţă, securitate
afectivă, educaţia de bază etc. Practic, de
modul in care părintele işi îndeplineşte
rolul depinde
viitorul copilului.
CONCLUZII
Un alt factor care are un rol deosebit de
important în viaţa copilului îl reprezintă
şcoala şi tot ceea ce este legat de
activitatea şcolară. Un părinte care îşi
exercită meseria cu mult profesionalism
va şti să orienteze copilul spre o şcoală
care să corespundă cu aptitudinile sale şi
va şti să fie un bun partener al cadrelor
didactice pentru a acţiona simultan în
vederea sprijinirii evoluţiei acestuia.
IV.CHESTIONAR PENTRU PĂRINȚI
Cine se ocupă în mod special de educația
copilului?
a) mama
b)  tatăl
 c)ambii părinți
d) altă persoană
(cine?................................)
Care sunt cele mai eficiente metode pe care le
folosiți cu copilul dv. pentru a-l educa?
...........................................................
...........................................................
...........................................................
...........................................................
Cît timp pe zi acordați copilului dv. pentru
a discuta sau face activități special cu
acesta ?
 a)mai puțin de ½ oră
b) aproximativ ½ oră
c) ½ oră – 1 oră
 d)peste 1 oră(cît?......................)
Cum se comportă copilul dv.
acasă ? Descrieți-l pe scurt.
Cît timp acordă copilul dv. pregătirii
pentru școală ?
 a)mai putin de ½ oră
b)aproximativ ½ oră
c) ½ ora – 1 oră
d) peste 1 oră (cît?......................)
Cît de des îl întrebați pe copilul dv cu
privire la temele sau lecțiile pe care le
are de învațat ?
 a)f des b)des c) mediu 
d)rar e) f rar
De ce ?......................
Ce face copilul dv. in
timpul liber?...
Cum ați menținut pînă acum legătura cu
școala?
a) nu am avut timp și am venit rar la școală
 b)am aflat de situația școlară a copilului din
discuțiile cu el
 c)am venit la ședințele cu părinții
 d)am menținut legătura cu dirigintele prin
telefon
 e)am venit periodic la școală și am vorbit
personal cu dirigintele și profesorii
CONCLUZII:

E limpede că „meseria de părinte” este

cea mai dificilă, însă fiind o meserie ea
se poate învăţa, iar ca oricare alta şi aici
există reguli şi „secrete” ce pot fi
aplicate.
CONCLUZII

Este însă foarte important să fim deschişi, să

fim conştienţi de faptul că toţi părinţii au
nevoie de sfaturi şi spijin, iar cînd acestea
vin din partea unor specialişti (psihologi şi
chiar cadre didactice) trebuie să ascultăm
cu atenţie şi să încercăm să aflăm cît mai
multe informaţii.
CONCLUZII

Relaţia cu copiii se caracterizează printr-un

schimb de experienţă: părinţii influenţează
copiii şi invers. Educarea copiilor poate fi o
plăcere, dar poate fi şi dificilă. Părinţii
consideră în general educaţia ca fiind dificilă
atunci cînd copilul prezintă un comportament
care pentru ei este inacceptabil, supărător sau
atunci cînd copilul nu ascultă de observaţia pe
care părintele o face. Astfel, părinţii se supără,
se simt neputincioşi.
DACĂ AR
TREBUI SĂ-
MI MAI
CRESC ÎNCĂ
O DATĂ
COPILUL:
Mi-aș folosi degetul mai mult ca să pictez și
mai puțin ca să arăt cu el

Aș fugi mai mult pe cîmp și aș privi stelele

Aș îmbrățișa mai mult și aș impune mai
puțin
Aș fi dură mai rar și aș încerca să mă fac
înțeleasă mai des
Aș vorbi mai puțin despre dragostea de
putere și mai mult despre puterea dragostei
Mi-aș lua ochii de pe ceas și i-aș folosi ca să
privesc (DIANE LOOMANS)
V. SFATURI PENTRU PĂRINȚI
Cum se pot maturiza copiii DV. în mod sănătos
din punct de vedere emoțional
1. Căutați echilibru emoțional la un
adult
2. Țineți cont de sentimentele
copilului
3. Țineți-vă cuvîntul
4. Contactați fizic
5. Rugați-vă
6. Notați problemele
7. Evitați amplificarea certurilor
10 SFATURI
 1-iubește-ți copilul
2-protejează-l
3-fii bun exemplu
4-joacă-te cu el
5-lucrează cu copilul
6-lasă-l să obțină experiență de viață
7-arată-i limitele libertății
8-învață-l să fie ascultător
9-așteaptă aprecierile pe care le poate
da
10-oferă-i amintiri valoroase
VI.GREȘELI ȘI JUSTIFICĂRI FRECVENTE
MANIFESTATE ÎN EDUCAȚIA FAMILIALĂ
CELE 7 PĂCATE CAPITALE ALE EDUCAŢIEI

• A corecta în public
• A exprima autoritatea cu agresivitate
• A fi excesiv de critic: a obstrucţiona copilăria celui
educat
• A pedepsi la furie şi a pune limite, fără a da
explicaţii
• A fi nerăbdător şi a renunţa să nu mai faci educaţie
• A nu te ţine de cuvînt
• A distruge speranţa şi visele
GREȘELI TIPICE:

• Aplicarea unui tratament dur

• Construirea unei false autorități
• Manifestarea nervozității
• Nu țin cont de particularitățile individuale și de vîrstă
• Tutelarea continuă
• Amînarea intervenției educative
• Aplicarea rigidă a acelorași metode
• Dramatizarea exagerată
• Izolarea copilului de influențele exterioare
EVALUAREA ȘEDINȚEI

Astăzi la ședință mi-a Momente forte al

părut bine să... ședinței a fost...
M-am indispus atunci M-a pus pe gînduri ...
cînd...
La ședința viitoare aș Sugestii , propuneri ...
dori să comunicăm
despre ...
Concluzii

Maurice Debesse spunea că :

,,Fericit este copilul care găseşte în fiecare

etapă a drumului, pe părintele capabil să
insufle treptat forța şi elanul necesare
împlinirii destinului său de OM.
 Pentru orice altceva există o
şcoală in care să înveţi o
meserie însă nici o şcoală din
lume nu te învaţă să fii părinte.
• Părinții nu au Părinţii nu îi putem
aparut întîmplător alege, ne-au fost
în această lume. daruiţi de
Dumnezeu i-a
Divinitate, pentru
trimis pe Pămînt cu
un scop anume, a ne călăuzi viaţa
pentru a împărţi şi a ne veghea
Lumină şi Căldură. drumul.
• Părinții adevăraţi nu îşi aleg această
profesie pentru a avea un loc de
muncă, ori pentru foloase materiale,
nici pentru a-şi urmări propriile
interese. Aceşti oameni au fost
înzestraţi cu har şi au hotărît că
menirea lor este aceea de a dărui
•
Ca să ajungi unde vrei, paşii sunt următorii:

• 1.Curaj să acţionezi.
• 2. Eşec. Cu sigurantă nu vei reuşi din prima.
• 3. Lecţie învăţată. Vei învăţa o lecţie din
încercarea ta.
• 4. Perseverenţa. Adică decizia de a continua, în
ciuda eşecurilor temporare, a obstacolelor şi a
dezamăgirilor temporare.
• 5. Curaj şi mai mult pentru a acţiona din nou
• 6. Succes.
Ce trebuie să faci e să scoţi din tine acele lucruri
care te vor face un părinte extraordinar.

• Să ai destin. Uită-te la viaţa ta şi la pasiunile tale. Ce iţi

place să faci? Cum ai putea face lumea din jur mai bună
şi cum ai putea oferi celor din jur ce ai tu mai bun?
• Să înveţi despre personalitate şi nevoile copilului.
Învaţă ce ii motivează, învaţă ce nevoi au şi vino în
întîmpinarea lor. Oferă tu primul, nu aştepta să
primeşti.
• Să încurajezi copiii şi să crezi în ei cînd nimeni nu crede,
nici chiar ei înşişi.
• Să ştii să aduci emotii pozitive, optimism si distractie
peste tot unde te duci. Fă ca şi copiii să îşi aducă aminte
de ziua în care ai fost şi tu acolo şi fă-i să îşi dorească să
fii şi data viitoare.
• Nu spune că nu poţi. Spune ca poţi şi apoi
încercă. Şi cînd nu reuşeşti nu e pentru ca
nu poţi, e pentru ca nu eşti antrenat,
pregătit, nu ţi-ai dezvoltat suficient
abilitatea de a face acel lucru. NU renunţa
din prima şi nici dupa a 10-a încercare.
Greşeşte fără frica, dar învaţă din greşeli şi
nu le repeta. Fă altele şi mergi înainte.
Spunea învăţatul Carol Lazăr. ,,Nu-i pe lume o
carieră care să ceară mai multă muncă, mai
desăvîrşită voinţă şi mai straşnică
perseverenţă, decît munca de părinte.,,

• Ca părinţi, e bine să avem în vedere

faptul că pentru a atinge perfecţiunea, nu
e nevoie să facem lucruri extraordinare,
ci să facem extraordinar de bine, orice
lucru mic pe care-l facem.